1. CONCEPTE GENERALE ŞI PROCEDURI DE PROIECTARE 1.1. Noţiun i de baz ă şi definiţii 1.2. Rolul întreprinderii în economia de pia ţă 1.3. Resursel e întrep rinder ii 1.4. Clasif icare a resursel or 1.5. Clasif icare a întreprinde rilor 1.6. Preze ntarea conţinut ului funcţiuni lor întreprinderii 1.7. Princ ipii de funcţ ionare a întreprinderilor poligrafice 1.7.1. Organizarea procesual ă ş i struct ur al ă 1.7.2. Relaţii de control 1.7.3. Organ igrama întreprinderilor 1.1. Noţ iuni de baz ă ş i defini ţ i i Noţiunea de bază a cuvântului “producere” semnifică două sensuri: I. înt rep rin der e, fabri că , sec ţ ie d e pro ducere, etc.; II. pr oces sau o pe ra ţ i e tehnologic ă. În economia de piaţă, întreprinderea este agentul economic central, fundamental, care asigură prosperitatea unei naţiuni, forţa ei economică. Se poate afirma că economia unei ţări, unde îşi desfăşoară activitatea o multitudine de întreprinderi, structura de rezistenţă a ţării sau a naţiunii respective. Puterea economică, bogăţiile materiale, creaţiile spirituale nu se pot obţine prin construcţ ii intelectuale abstracte, fără a avea o economie viguroasă şi dinamică. Necesitatea ac ti vit ăţ i i economic e es te de te rmin at ă de fa pt ul c ă , oamenii au nevoi ce trebuiesc satisfăcute pentru a putea trăi. Aceste nevoi, par a fi nelimitate în cantitate şi calitate. În raport cu satisfacerea lor, nevoile evoluează în două direcţii: 1. De zvoltare a societ ăţ ii umane ce determină ap ar i ţ ia unor ne vo i (legate de transport, locuinţă, hrană, îmbrăcămi nte, timpul liber). 2. Se diversific ă ne vo ile existe nţ iale (d e exempl u: necesi t ă ţ i le de hrană devin tot mai variate) [4]. 1