1 CURS 1 CAPITOLUL I - GEOMETRIE VECTORIALA § 1 VECTORI LIBERI Notăm cu E 3 mulţimea punctelor din spaţiul înconjurător. Vom utiliza toate noţiunile, relaţiile şi rezultatele din geometria in spaţiu precum: - punctele notate A,B,C,... şi care sunt elementele primare, cele mai mici în sensul incluziunii, ce aparţin spaţiului E 3 . - dreptele, ce sunt mulţimi de puncte cu proprietăţi specifice notate d,e,d 1 ,d 2 ,... - planele ce sunt mulţimi de puncte, cu alte proprietăţi, notate 1 2 α,β, γ, π , π ,... Axiomele pe care le respectă aceste noţiuni primare (împreună cu relaţiile de apartenenţă, de congruenţă şi relaţia între, constituind modelul axiomatic al geometriei in spaţiu) se numesc Axiomele lui Hilbert. Ele sunt structurate pe V grupe, modelul matematic rezultat fiind modelul axiomatic al geometriei în spaţiu. Definiţia1.1. Pentru A, B E 3 x E 3 AB numim segment orientat cu originea în A şi cu extremitatea in B perechea (A,B) E 3 x E 3 notata AB . În particular segmentul orientat cu aceeaşi origine şi extremitate , se numeşte segment orientat nul. Adică AA este segmentul orientat nul. Observaţie Pentru AB segment orientat nenul putem vorbi de dreapta AB numind-o dreapta suport a segmentului orientat AB . Mai mult, existenţa unui segment orientat pe dreapta sa suport, determină un sens de parcurs, dreapta împreună cu sensul de parcurs ales se numeşte dreaptă orientată. Evident pe o dreaptă avem doar două sensuri de parcurs. Alegerea unuia sau a altuia din acestea o simbolizam considerând segmentul de dreaptă ce apare in desen ca un segment orientat cu originea şi extremităţile nenotate. Definiţia1.2. Spunem ca două segmente orientate nenule au aceeaşi direcţie dacă dreptele lor suport sunt paralele sau coincid. Pentru exemplificare AB şi CD au aceiaşi direcţie : B A
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
CURS 1
CAPITOLUL I - GEOMETRIE VECTORIALA
§ 1 VECTORI LIBERI
Notăm cu E3 mulţimea punctelor din spaţiul înconjurător. Vom utiliza toate noţiunile, relaţiile şi
rezultatele din geometria in spaţiu precum:
- punctele notate A,B,C,... şi care sunt elementele primare, cele mai mici în sensul incluziunii,
ce aparţin spaţiului E3.
- dreptele, ce sunt mulţimi de puncte cu proprietăţi specifice notate d,e,d1,d2,...
- planele ce sunt mulţimi de puncte, cu alte proprietăţi, notate 1 2α, β, γ, π , π ,...
Axiomele pe care le respectă aceste noţiuni primare (împreună cu relaţiile de apartenenţă, de
congruenţă şi relaţia între, constituind modelul axiomatic al geometriei in spaţiu) se numesc Axiomele
lui Hilbert. Ele sunt structurate pe V grupe, modelul matematic rezultat fiind modelul axiomatic al
geometriei în spaţiu.
Definiţia1.1. Pentru A, B E3 x E3 AB numim segment orientat cu originea în A şi cu
extremitatea in B perechea (A,B) E3 x E3 notata AB .
În particular segmentul orientat cu aceeaşi origine şi extremitate , se numeşte segment
orientat nul. Adică AA este segmentul orientat nul.
Observaţie Pentru AB segment orientat nenul putem vorbi de dreapta AB numind-o dreapta
suport a segmentului orientat AB . Mai mult, existenţa unui segment orientat pe dreapta sa suport,
determină un sens de parcurs, dreapta împreună cu sensul de parcurs ales se numeşte dreaptă
orientată. Evident pe o dreaptă avem doar două sensuri de parcurs. Alegerea unuia sau a altuia din
acestea o simbolizam considerând segmentul de dreaptă ce apare in desen ca un segment orientat cu
originea şi extremităţile nenotate.
Definiţia1.2. Spunem ca două segmente orientate nenule au aceeaşi direcţie dacă dreptele
lor suport sunt paralele sau coincid.
Pentru exemplificare AB şi CD au aceiaşi direcţie :
B A
2
rezultând că pentru segmentele orientate nenule de aceiaşi direcţie avem două cazuri.
Dacă au aceiaşi dreapta suport orientarea datorată segmentelor orientate AB şi CD poate fi
aceiaşi sau diferită.
Dacă au drepte suport paralele, atunci extremităţile pot fi sau nu separate de dreapta
determinată de origini.
Putem astfel, pentru două segmente orientate nenule de aceeaşi direcţie să definim când acestea au
acelaşi sens sau au sensuri contrare.
Definiţia 1.3.
Spunem că două segmente orientate nenule ce au aceiaşi dreaptă suport sunt de acelaşi
sens dacă orientările induse de ele pe dreaptă coincid şi că sunt de sensuri diferite dacă orientările
induse nu coincid.
Spunem că două segmente orientate nenule ce au aceiaşi direcţie cu dreptele suport paralele
şi neconfundate sunt de acelaşi sens dacă extremităţile nu sunt separate de dreapta ce uneşte
originile în planul determinat de dreptele suport şi că au sensuri contrare dacă extremităţile sunt
separate de dreapta determinată de origini.
Exemplu
a) AB şi CD au acelaşi sens:
A
C
B D
A
B
C
D A
B
C
D
A
B
C
D
3
b) AB şi CD au sensuri contrare:
Pentru segmentul orientat AB putem vorbi de lungimea sa ca fiind numărul real egal cu distanţa de la
A la B. Utilizăm pentru lungimea lui AB notaţia | AB | sau || AB || sau, atunci când nu este pericol de
confuzie cu dreapta suport, AB. Adică prin DAB înţelegem evident că punctul D aparţine dreptei AB
iar expresia AB+CD o înţelegem ca suma lungimilor segmentelor orientate AB şi CD .
Definiţia 1.4. Spunem că segmentele orientate AB şi CD nenule sunt echipolente şi notăm
AB ~ CD dacă au aceiaşi direcţie, lungime şi sens.
Proprietatea 1.1. Relaţia de echipolenţă a segmentelor orientate este o relaţie reflexivă,
simetrică şi tranzitivă (adică o relaţie de echivalenţă E3 x E3).
Demonstraţie
AB are aceiaşi direcţie cu AB (dreptele lor suport coincid) aceiaşi lungime (evident) şi acelaşi
sens (evident). În consecinţă AB ~ AB deci relaţia este tranzitivă.
A B C D
A
B
C
D
A B C D
A
B C
D
4
Dacă AB ~ CD atunci AB are aceiaşi direcţie, sens şi lungime cu CD deci CD are aceiaşi
direcţie, sens şi lungime cu AB , adică CD ~ AB .
Dacă AB ~ CD şi CD ~EF avem AB are aceiaşi direcţie cu CD care are aceiaşi direcţie
cu EF . Rezultă că AB are aceiaşi direcţie cu EF . Pentru a arăta că dacă AB , CD au acelaşi
sens iar CD , EF la fel rezultă că AB , EF au acelaşi sens, trebuie să folosim teorema lui Desarque
pentru triunghiuri omologice (vezi Anexa III). Dacă AB şiCD au aceiaşi lungime iar CD şiEF la
fel rezultă din tranzitivitatea relaţiei de egalitate în R că AB şi EF au aceiaşi lungime. În consecinţă
AB ~EF , deci relaţia este tranzitivă.
Definiţia 1.5. Clasele de echivalenţă ale relaţiei de echipolenţă a segmentelor orientate se
numesc vectori liberi sau simplu vectori. Notăm mulţimea vectorilor liberi cu V3 iar pentru clasa de
echivalenţă a segmentului orientat AB folosim notaţia AB .
Observaţie Aşadar prin vectorul liber AB înţelegem mulţimea segmentelor orientate
echipolente cu segmentul orientat AB adică :
AB ={ CD | AB ~ CD }.
Dacă AB AB sau CD AB spunem că AB şi CD sunt doi reprezentanţi ai vectorului AB . Evident
pentru vectorul AB cu A B putem vorbi de direcţia sa : ca fiind fasciculul de drepte paralele sau
confundate cu AB, putem vorbi de lungimea sa : ca fiind numărul real notat | AB | sau || AB || sau AB şi
egal cu lungimea unui reprezentant al sau, putem vorbi de sensul vectorului AB : ca fiind sensul indus
pe fascicolul de drepte paralele cu un reprezentant, de exemplu, de AB .
Utilizăm pentru vectori şi notaţiav , atunci când nu avem nevoie de precizarea unui
reprezentant, apartenenţa AB v însemnând că v = AB .
Astfel definim egalitatea vectorilor având : v =w dacă există un segment orientat ce este
reprezentat pentru ambii vectori, adică există AB v şi ABw.
Evident AB CD implică AB CD . Clasa de echivalenţă a segmentului orientat nul o numim vectorul
nul şi o notam cu o. Adică 0 o. Folosim in continuare următoarele noţiuni:
Definiţia 1.6. Doi sau mai mulţi vectori nenuli care au aceiaşi direcţie se numesc vectori
coliniari. Doi vectori coliniari care au aceiaşi lungime şi sensuri opuse se numesc vectori opuşi.
Preferam notaţia a pentru opusul vectorului a. Trei sau mai mulţi vectori se numesc vectori
coplanari dacă există un plan astfel încât direcţiile lor sunt paralele sau conţinute în acest plan.
Negaţiile celor două noţiunii definesc relaţiile de necoliniaritate respectiv necoplanaritate a vectorilor.
Propoziţia 1.2. Fie O E3 un punct fixat numit origine. Atunci aplicaţia :
0: E3 V3, 0(M) = OM , M E3.
5
este bijecţie, vectorul OM numindu-se “vectorul de poziţie” al punctului M faţă de originea O.
Demonstraţie Din 0(M) = 0(N) avem OM = ON adică OM ON adică O nu se găseşte
pe segmentul MN iar | OM | = | ON | de unde rezultă M = N, deci 0 este injectivă. Pentru v V3 fie
AB v cu 0 AB . Notăm cu C punctul construit astfel ca ABCO sa fie paralelogram.
Evident OC AB deoarece OC|| AB şi OC AB , iar OA nu separă extremităţile B şi C.
Atunci OC AB v , iar 0(C) = OC =v de unde avem că 0 este surjectivă. În concluzie
bijectivitatea este demonstrată, obţinând astfel un prim model matematic, eficient, de investigare al
spaţului E3 în care avem fixat un punct, model ce apelează la proprietăţi ale mulţimii vectorilor liber.
§ 2 SPAŢIUL VECTORIAL AL VECTORILOR LIBERI
Vom înzestra mulţimea vectorilor liberi cu o structură de spaţiu vectorial de dimensiune trei.
Definiţia 2.1. Prin suma vectorilor a,b V3 înţelegem vectorul liberc cu reprezentantul
OC unde OACB este un paralelogram cu laturile OA a şi OB b.
Notăm c =a +b sau OC = OA OB
Observaţie În definiţia de mai sus a adunării vectorilor (adunare despre care spunem că s-a
făcut cu regula paralelogramului) a intervenit punctul OE3. Pe baza bijecţiei din Propoziţia 1.2. notăm
:
1 1 1 1
O O' O O'Φ a A, Φ a A', Φ b B, Φ b B'
O
A
B C
O A
B C
6
Aplicăm regula paralelogramului segmentelor orientate OA şi OB respectiv O'A ' şi O'B' , adică
formăm paralelogramele OACB respectiv O’A’C’B’, despre care avem :
OA , O'A ' a adică OA || O’A’ şi OA = O’A’
OB , O'B' b adică OB || O’B’ şi OB = O’B’
Considerând ΔOAC şi ΔO’A’C’ avem :
OA = O’A’
AC = A’C’ (deoarece AC = OB = O’B’ = A’C’)
∡OAC ∡O’A’C’ (unghiuri cu laturi paralele)
deci cele două triunghiuri sunt congruente conform cazului L.U.L. prin urmare OC = O’C’.
Analog ΔOAC ΔO’A’C’ urmând egalităţile unghiurilor ∡AOC ∡A’O’C’ şi ∡BOC ∡B’O’C’.
Aceasta implică că OC || O’C’ deci au aceiaşi direcţie. Referitor la a arăta că OC şi O'C' au acelaşi
sens să observăm că patrulaterul OO’C’C este paralelogram sau aceste patru puncte sunt coliniare.
Dacă OO’C’C este paralelogram atunci OO’ nu se separă punctele C şi C’ adică OC şi O'C' au
aceiaşi direcţie. Dacă OO’C’C sunt coliniare alegem un punct O” OO’ şi evident notăm
o" o"A" Φ a , B" Φ b , iar C” E3 cu O”A”C”B” paralelogram. Evident OO”C”C şi O’O”C”C’ sunt
paralelograme nedegenerate în o dreaptă deci OC şi O"C" au aceeaşi direcţie.
Concluzia este că OC şi O'C' sunt segmente orientate echipolente adică OC O'C' ,
aşadar adunarea este independentă de alegerea lui O.
Observaţie Dacă OA a, OB b în paralelogramul OACB putem să vedem că ACb.
Atunci c = a +b unde OC c ; OA a; AC b. Am obţinut regula de adunare a vectorilor liberi
numită regula triunghiului şi anume.
Dacă OA a şi AC b atunci OC a +b.
b
a
O
A
C
O
A
B
C
O’ A’
B’
C’
7
Propoziţia 2.1. Mulţimea vectorilor liberi cu operaţia de adunare formează o structură de grup
comutativ.
Demonstraţie
Asociativitatea : Pentru a, b, c V3 considerăm reprezentanţii OA a , AB b şi BC c .
Atunci conform regulii triunghiului avem : OB a +b iar OC (a +b) + c, AC b +c iar OC
a + (b +c). În consecinţă avem:
(a +b) + c =a + (b +c).
Comutativitatea : Pentru a, b V3 considerăm reprezentanţii OA a şi OB b şi paralelogramul
OACB. Avem OC a +b dar acelaşi paralelogram se construieşte dacă aplicăm regula de
însumare a vectorilor b +a. În consecinţă avem: a +b = b +a.
Elementul neutru; luând a V3 şi o V3 vectorul nul putem să considerăm reprezentanţii lor : OA
a şi AA o. Prin regula triunghiului obţinem OA a +o de unde a +o =a.
Simetricul unui element; fie -a V3 opusul lui a, adică luând OA a avem AO -a iar OO a
+ (-a) de unde a + (-a) = o. ٱٱٱ
Observaţie Asociativitatea adunării permite adunarea unui număr finit de vectori liberi putând
enunţa o regulă a „poligonului strâmb” :
Pentrua1,a2,..,an V3 cu reprezentanţii:
0 1 1 1 2 2 2 3 3 n 1 n nA A a , A A a , A A a , ..., A A a
avem :
0 n 1 2 nA A a a ... a
Observaţie importantă: (Relaţia lui Chasles) Pentru AB V3 şi O E3 avem relaţia :
AB OB OA (2.1.)
Verificarea ei este evidentă deoarece adunând la ambii membrii OA obţinem :
AB OA OB - OA OA
iar folosind comutativitatea şi simetricul elementului OA rezultă :
OA AB OB
relaţie evidentă deoarece OA OA, AB AB şi deci OB OA AB .
A1
A2
A3
A4 An-2
An-1
An
8
Importanţa relaţiei (2.1) se va vedea în paginile următoare, ea permiţând scrierea oricărui
vector liber în funcţie de vectorii de poziţie a extremităţii şi originii unui reprezentant al său, faţă de un
punct convenabil ales (origine).
Definiţia 2.1. Fie t R şia V3. prin vectorul t a numit produsul sau înmulţirea vectoruluia
cu scalarul (numărul) real t înţelegem :
vectorul nul atunci cânda = 0 sau t = 0.
vectorul de aceeaşi direcţie cu a având lungimea |t||a| cu acelaşi sens cua dacă t > 0 şi cu
sens contrar lui a dacă t < 0, atunci când a 0 şi t 0.
Exemplu Pentru a V3 să figurăm câte un reprezentant pentrub=2 a şi c =-3 a :
Propoziţia 2.2. Vectorii a şib sunt coliniari şi numai dacă există t R* cu
a = t b. (2.2.)
Dacăa,b sunt coliniari având acelaşi sens, atunci :
|a +b| = |a| + |b|
Dacăa,b sunt coliniari având sensuri contrare, atunci :
|a +b| = ||a| - |b||
Demonstraţie Cazul a = t b implică din definiţia înmulţirii vectorului b cu scalarul t că t b
şi b au aceeaşi direcţie, deci a şib sunt coliniari. Reciproc pentru a şib coliniari notăm 1
1a a
| a |
şi 1
1b b
| b | . Evident a1 şib1 au aceiaşi direcţie cu a respectiv b care fiind coliniari implică a1 şi
b1 de aceiaşi direcţie. Mai mult 1
1 1a a a 1
| a | | a | şi analog |b1| = 1. Avem deci cazurile : a1
şib1 au acelaşi sens adică a1 =b1 echivalent cu b
b a| a |
sau 1a şib1 au sensuri contrare
adicăa1 = -b1 echivalent cu b
b a| a |
. În ambele cazuri am găsit t R* cu proprietatea a = t b.
1) Dacă a,b sunt coliniari de acelaşi sens considerăm segmentele orientate OA a şi AB b :
a a2b
c 3a
9
avem OB a b iar din O, A, B coliniare cu A situat între O şi B rezultă OB=OA+AB adică
OB OA AB sau |a +b| = |a| + |b|.
2) Dacă a,b sunt coliniare de sensuri contrare considerăm segmentele orientate OA a şi AB b .
Pentru |a| |b| avem : OB a b iar B este situat între O şi A
având OB = OA – BA sau OB OA AB de unde:
|a +b| = |a| - |b| = | |a| + |b| |.
Pentru |a| < |b| avem OBa +b iar O este situat între A şi B având OB = OA – BA sau
OB OA AB de unde |a +b| = |b| - |a| = | |a| - |b| |.
ٱٱٱ
Propoziţia 2.3. Mulţimea vectorilor liberi cu operaţia internă de adunare şi operaţia externă de
înmulţire cu scalari, formează un spaţiu vectorial peste corpul numerelor reale.
Demonstraţie Cum (V3,+) este grup comutativ rămân de demonstrat :
1) t(a + b ) = ta + tb
2) (t + s) = ta + sa
3) t(s a) = (t s) a
4) 1 a =a
Pentru 1) luăm AB a, BC b adică AC a +b, iar pentru t 0 notăm A'B ta şi BC' tb
de unde A'C' ta + tb. Luând ΔABC şi ΔA’B’C’ observăm că acestea sunt asemenea. Atunci t
AC = A'C' de unde relaţia 1).
a
b
O B A
a
b
A
B
O
a
b
A B O
10
Pentru 2). cazul t > 0, s > 0 sau t<0, s<0 implică (t + s) a ca fiind vectorul de aceiaşi direcţie şi sens
cu a iar lungimea |t + s| |a|. Cum ta şi sa sunt coliniari avem din Propoziţia 2.2 :
|t a + s a| = |t a| + |s a| = | t | |a| + | s | |a|=|t+s|a.
Mai mult t a + sa au aceiaşi direcţie şi sens cu a. Analog cazul t<0, s<0. Obţinem astfel relaţia 2).
Cazul t > 0, s < 0 ţine cont de relaţia 3 din Propoziţia 2.2 pentru compararea lungimilor având :
|t a + s a| = | |t a| - |s a| | = | t |a| + s |a| | = | (t + s) |a|
Cazul t < 0, s > 0 se tratează analog.
Egalitatea 3). este evident adevărată pentru t = 0 sau s = 0, rămânând să o verificăm pe cazurile t >0
şi s >0; t > 0 şi s < 0; t < 0 şi s > 0; t < 0 şi s < 0.
Discuţia în cele 4 cazuri este analogă, exemplificăm pentru t < 0 şi s > 0 când : s a are direcţia lui a
şi sensul acestuia, iar t(s a) are direcţia luia şi sensul opus luia. Cum t s < 0 avem (t s)a au
direcţia luia şi sens opus acestuia, rezultă că t(s a) şi (t s)a au aceiaşi direcţie şi sens. Pentru
lungime avem :
|t(sa)| = | t | |s a| = | t | | s | |a| = |t s| | a|
în consecinţă avem egalitatea vectorilor:
t(s a) = (t s)a.
Pentru 4) avem 1 a are aceeaşi direcţie şi sens cua iar |1 a| = | 1 | |a| = |a| de unde rezultă că :
1a = a. ٱٱٱ
Propoziţia 2.4. Spaţiul vectorial al vectorilor liberi are dimensiunea 3.
Demonstraţie Fie A,B,C trei puncte necoliniare.
A’ A
B
C
C’
11
Pentru M un punct din planul ABC putem duce prin M paralele la AB şi AC, obţinând paralelogramul
AB’MC’. Evident AM AB' AC' iar din AB ; AB' coliniari (cu presupunerea AB' O) şi
AC ; AC' coliniari ( cu presupunerea AC' O) rezultă din relaţia (2.2) că există R* astfel
încât AB' α AB iar AC' β AC obţinând :
AM α AB βAC (2.3)
Cazul AB' = O implică M AC deci AC şi AM coliniari (dacă AM O) şi deci există =0, R*
astfel încât să avem relaţia (2.3), analog AC' = O, cazul AM = O fiind evident pentru = = 0.
Din axiomele geometriei în spaţiu avem că există în spaţiu 4 puncte necoplanare, fie acestea notate A,
B, C, D. Să arătăm că sistemul S={ AB, AC, AD } este liniar, independent. Presupunem că S este
liniar dependent, adică există s, t, u R cu s²+t²+u²0 şi
sAB t AC uAD 0 (2.4)
Evident atunci unul din scalarii s, t, u este nenul, şi presupunem că u 0, celelalte cazuri tratându-le
analog. Relaţia (2.4) devine :
s t
AD AB ACu u
Notând s
AB' ABu
şi t
AC' ACu
, rezultă că B’ AB şi C’ AC, adică B’ şi C’, aparţine planului
ABC, relaţia de mai sus devenind :
AD AB' AC'
care implică D, A, B, C coplanare, fals. În consecinţă S este sistem liniar independent.
Pentru M E3 considerăm planul (M,A,D) (presupunând că M AD), care taie planul (A,B,C) după
dreapta d, pe care luăm punctul E, E A.
Aplicând punctelor necoliniare A,D,E şi M din planul lor relaţia (2.3) obţinem :
AM αAD δAE (2.5)
Notând δAE AF aplicăm punctelor necoliniare A,B,C şi F din planul lor relaţia (2.3) obţinând :
AF βAB γAC
M
A B B’
C C’
12
astfel egalitatea (2.5) devine :
AM αAD βAB γAC .
Relaţia rămâne adevărată şi dacă M AD, caz în care are forma :
AM αAD 0AB 0AC
Pentru că a V3 notăm 1
AM Φ a şi deci AM a . Rezultă că există ,,R cu:
a αAD βAB γAC
prin urmare S este sistem de generatori pentru V3. În consecinţă S este bază rezultând că
dimensiunea V3 este 3. ٱٱٱ
Consecinţe
1). Relaţia a = t b, t R*, implică despre sistemul S = {a, b } că este liniar dependent. Atunci
Propoziţia 2.2 se poate transcrie : sistemul S = {a, b } este liniar dependent dacă şi numai dacă a şi
b sunt coliniari, fiind liniar independent în caz contrar.
2). Sistemul S = {a, b,c } este sistem liniar dependent, dacă şi numai dacă a, b,c sunt coplanari.
Considerând bijecţia A : E V3 din Propoziţia 1.2 a,b,c coplanari implică D se găseşte în planul
(A,B,C) unde B=-¹A (a), C=-¹A (b), D=¹A (c), adică relaţia AD αAB βAC se scrie c = a +
b deci S este liniar dependent. Reciproca este evidentă.
Observaţie Dacă B = {a,b,c } sunt vectori nenuli şi necoplanari, atunci conform consecinţei
2) ei formează un sistem liniar independent în V3 spaţiul vectorial de dimensiunea 3, deci este o bază
a lui V3. Avem pentru orice d V3 scalarii , , R cu :
d = a + b + c
ce sunt coordonatele lui d in baza aleasă.
Reamintind rezultatele din teoria spaţiilor vectoriale finit dimensiunile şi consecinţe ale afirmaţilor de
mai sus avem :
1) Egalitatea vectorilor are loc dacă şi numai dacă coordonatele lor în baza B coincid:
aa
db
ac
a
A
B C
M
A’
B’
C’
13
1 2
1 1 1 1
1 2 1 2
2 2 2 21 2
α αd α a β b γ c
d d β β unded α a β b γ c
γ γ
2) Coordonatele sumei a doi vectori se obţin din suma coordonatelor vectorilor, adică :
1 2
1 2 1 2 i i i i
1 2
α α α
d d αa βb γc cu β β β iar d α a β b γ c, i 1,2
γ γ γ
3) Coordonatele înmulţirii unui vector cu un scalar se obţin din înmulţirea coordonatelor vectorului cu
acel scalar adică:
1
1 1 1 1
1
α tα
t d α a β b γ c cu β tβ iar d αa βb γc
γ t γ
4) Condiţia de coliniaritate a doi vectori este echivalentă cu proporţionalitatea coordonatelor.
d1,d2 coliniari 1 1 1
2 2 2
α β γ
α β γ unde i i i id α a β b γ c, i 1,2
5) Condiţia de coplanaritate a trei vectori este echivalentă cu anularea determinatului ce are liniile
exact coordonatele vectorilor, adică:
d1,d2,d3 coplanari
1 1 1
2 2 2
3 3 3
α β χ
α β χ 0
α β χ
unde i i i id α a β b γ c, i 1,3
Observaţie Un caz particular de bază in V3 este atunci când direcţiile lui a,b,c sunt
perpendiculare iar lungimea acestor vectori este unitară (|a| = |b| = |c|=1). Numim această bază “
bază ortonormată ”, desigur existând pericolul confuziei cu noţiunea de bază ortonormată de la spaţii
vectoriale euclidiene. Înlăturarea ei ne stabileşte următoarea ţintă, adică de a înzestra V3 cu o
structură de spaţiu vectorial euclidian real.
14
CURS 2
§ 3 PRODUS SCALAR, VECTORIAL ŞI MIXT
Fie a un vector liber nenul şi d o dreaptă în E3.
Definiţia 3.1. Prin proiecţia ortogonală a lui a pe d înţelegem vectorul liber notat
dπ a având drept reprezentant segmentul orientat A',B' unde A’ respectiv B’ sunt
proiecţiile pe d a le lui A respectiv B iar ABa.
Observaţie Să arătăm că dπ a este bine definită, adică nu depinde de
reprezentantul AB a. Luăm pentru aceasta şi CD a şi considerăm , , , planele
ce trec prin A, B, C respectiv D şi sunt perpendiculare pe d, cu punctele de intersecţie cu
d: A’, B’, C’ respectiv D’. Construim prin A şi C câte o paralelă la d care taie respectiv
când B” respectiv D”.
Evident A’B’B”A şi C’D’D”C sunt paralelograme obţinând AB" = A'B' iar C'D' = CD"
au aceiaşi direcţie cu d şi acelaşi sens obţinem AB" = CD" , de unde A'B' = C'D' . Aceasta
dovedeşte că dπ a nu depinde de reprezentantul ales pentru a, deci proiecţia este bine
definită.
a
A
B
C
D
A’ B’
C’ D’
B”
D”
15
Propoziţia 3.1. Pentru d o dreaptă în E3 şi a,b V3 iar t R avem:
d d d
d d
π a b π a π b
π ta tπ a
3.1.
Demonstraţie
Fie OA a, OB b cu O d şi B’, C’ proiecţiile lui B respectiv C pe d.
Cum a = OA BC , avem d dπ a π BC B'C' , a +b = OC şi deci dπ a b OC'
iar d dπ b π OB OB' . Egalitatea vectorilor coliniari OB' +B'C' = OC' se scrie:
d d dπ a π b π a b .
Luând OA a iar OB ta cu O d şi notând cu A’, B’ proiecţiile lui A şi B pe d
rezultă din asemănarea Δ OAA’ cu Δ OBB’ că: OB' tOA' , relaţie care transcrisă
vectorial implică OB' tOA' adică: d dπ ta tπ a . ٱٱٱٱٱٱ
Fie a un vector liber şi un plan din E3.
a
O
A
A’ B’
d
B
a
b
O
A
B
C
B’
C’
16
Definiţia 3.2. Prin proiecţia ortogonală a luia pe înţelegem vectorul liber notat
cu απ a având drept reprezentant segmentul orientat A'B' unde A’, B’ sunt
picioarele perpendicularelor din A respectiv B pe iar ABa.
Observaţie Să arătăm că απ a este bine definită, adică, nu depinde de
reprezentantul ABa. Fie CDa şi C'D' proiecţia pe .
Construim AE BB’ şi CF DD’, rezultând dreptunghiurile AA’B’E respectiv CC’D’F.
Triunghiurile dreptunghice AEB şi CFD sunt congruente (C.U.) de unde rezultă că AE CF
sau A’B’ C’D’. Cum A’B’ || C’D’ rezultă A’B’D’C’ paralelogram adică A'B' ~ C'D' ceea
ce înseamnă că şi C'D' poate fi un reprezentant a lui απ a .
Propoziţia 3.2. Pentru un plan în E3 şi a,b V3 iar t R avem:
α α α
α α
π a b π a π b
π ta tπ a
3.2.
Demonstraţie:
Fie OA a, OBb, iar OABC paralelogram. Rezultă că OC a +b. Notăm cu O’, A’,
B’, C’ proiecţiile lui O, A, B, respectiv C pe .
A
B
A’ B’
C
D
C’
D’
E F
17
Evident OA || BC ; OO’ || BB ‘ implică planele (OO’A’A) şi (BB’C’B) paralele, deci O’A’||
B’C’. Analog planele (OO’BB’) şi (AA’C’C) paralele implică O’B’ || A’C’ adică O’A’C’B’
paralelogram. Atunci O'C' = O'A ' + O'B' adică:
α α α α α απ OC π OA π OB sau π a b π a π b
Fie OA a şi OB ta. Notăm cu O’, A’ respectiv B’ proiecţiile lui O, A respectiv B pe .
Avem OB
OA=
O'B'
O'A ' dar
OB
OA= t, de unde rezultă O'B' =tO'A ' sau α απ ta tπ a ٱٱٱ.
Consecinţă Pentru d dreaptă fixată sau plan fixat proiecţiile ortogonale
dπ :E3 E3 şi απ : E3 E3 sunt aplicaţii liniare.
Fie a,b doi vectori liberi.
a
O
A B
O’ A’ B’
a
b
O’
O
A
B
C
A’
B’
C’
18
Definiţia 3.3. Prin produsul scalar al vectorilor a şi b înţelegem numărul real
notat a b şi definit prin:
0 daca a 0 sau b 0a b
a b cosφ daca a 0 sau b 0
(3.3)
unde = m( AOB ) cu OA a şi OBb.
Observaţie Unghiul mai sus definit se numeşte unghiul dintre vectorii nenuli a
1) Evidentă pentrua =0, iar pentrua 0 avem a a = |a|2 > 0. Cazul a =0
a a = 0, este evident din definiţia produsului scalar. Presupunând a 0 avem
a a= 0 cu |a|2 = 0 a = 0, fals deci a a= 0 a =0.
2) Evidentă din definiţie.
4) În cazul a =0 sau b =0 sau t = 0, egalitatea este evidentă. Pentru rest vom
considera t > 0, când ta şi a au acelaşi sens deci unghiul dintre ta şi b coincide cu
unghiul dintre a şi b. Prin urmare avem:
(ta)b = |ta| |b| cos = t|a| |b| cos = t(ab)
Dacă t < 0, ta şia au sensuri contrare, notând cu unghiul dintre a şib rezultă că π -
este unghiul dintre ta şi b deci:
(ta)b=|ta| |b|cos(π - )=(- t )|a| |b| (- cos) = t |a| |b| cos = t(ab).
3) Pentru a,b V3 şi e versor (|e| = 1) considerăm cazurile:
). A, B şi E neseparate de planul perpendicularelor pe DE în O unde OEe; OA a iar
OBb. Evident OC = a +b se găseşte in acelaşi semiplan deci proiecţiile pe d
(dreapta luie) ale lui a,b respectiv a +b au acelaşi sens.
19
Avem:
(a +b)e= |a + b| |e| cos = | OC |cos C’ÔC = | OC' | =
d d dπ a b π a π b = | OA' | + | OB' | =
= | OA | cos A’ÔA + | OB |cos B’ÔB =ae +be
). A, E, C neseparate de planul perpendicularelor pe OE în O iar A şi B separate unde
OE e; OA a; OBb; OC a +b.
Avem:
(a +b)e = | OC | cos C’ÔC = | OC' | = d d dπ a b π a π b =
d dˆ ˆπ a π b OA ' OB' OA cosA 'OA OB cosB'OB
ˆ ˆae OB cos π B'OB ae OB cos EOB ae be
). Analog dacă planul perpendicular în O pe OE separă A şi B şi pe A şi C. În consecinţă
pentru oricee vector unitar avem:
(a+b) e = ae + be.
Atunci luânde = c
| c | obţinem:
O E A’ B’ C’
A
B
C
d
B
B’ O E
C
C’
A
A’
20
(a +b) c
| c | = a
c
| e | +b
c
| c |.
sau înmulţind cu |c| şi ţinând cont de Proprietatea 4) şi 2) avem:
(a +b)c = ac +bc.
Observaţie Am definit astfel pe V3 un produs scalar, obţinând structura de spaţiu
vectorial euclidian pentru V3. Doi vectori nenuli sunt ortogonali dacă produsul lor scalar
este nul. Adică luând a 0 şi b 0 avem:
a b cu a b = 0 |a| |b| cos = 0 = 90.
Mai mult obţinem:
|a|² =|a| |a| cos0 = a a, deci |a| = a a ;
deci considerând B = {i, j, k} o bază ortonormată avem:
i i j j k k 1, i j j k k i 0
Expresiile produsului scalar a doi vectori în funcţie de coordonatele lor în baza ortonormată
B sunt:
1 2 3
1 1 2 2 3 3
1 2 3
a a i a j a ka b a b a b a b unde
b b i b j b k
(3.5.)
Pentru lungimea luia avem:
2 2 2
1 2 3a a a a (3.6.)
iar pentru unghiul [0,π] dintre vectorii a şi b avem:
1 1 2 2 3 3
2 2 2 2 2 2
1 2 3 1 2 3
a b a b a ba bcosφ
a b a a a b b b
(3.7)
Observaţie Bazele ortonormate în V3 sunt de două tipuri. Baze de mână stângă, să le
numim prescurtat s-baze şi baze de mână dreaptă, d-baze.
21
O d-bază este modelul schematic al dispunerii primelor trei degete ale mâinii
drepte desfăcute astfel încât să aibă în ordine direcţiile vectorilor {i, j, k} ai d-bazei.
Aceleaşi considerente pentru s-baze şi primele trei degete de la mâna stângă.
Definiţia 3.4. Fie B ={i,j,k} o d–bază a lui V3 şi a V3 – {0}. Numim cosinuşii
directori ai lui a unghiurile , , [0,π] dintre a şi i,j respectiv k.
Observaţie Dacă a = a1i + a2j + a3k atunci:
1
2 2 2
1 2 3
2
2 2 2
1 2 3
3
2 2 2
1 2 3
acosα
a a a
acosβ
a a a
acosγ
a a a
Luăm OE3, OM a, OA i, OBj , OC k şi proiectăm M pe OA, OB, OC
în M1, M2 respectiv M3. Aplicăm în triunghiurile dreptunghice formate funcţiile
trigonometrice obţinând relaţiile de mai sus.
Evident cos² + cos² + cos² = 1.
ij
k M
M3
M1
M2
ij
k
s-bază
k
d-bază
j
i
22
Definiţia 3.5. Prin produsul vectorial al vectorilora şib înţelegem un vector notat
a xb definit prin:
0, daca a 0 sau b 0 sau a,b coliniari
a ba b sinφe daca a 0 si b 0 si a,b necoliniar
(3.8)
unde e are sensul dat de direcţia de înaintare a burghiului cu axul perpendicular pe
direcţiile lui a şib ce se roteşte astfel încât a ajunge de aceeaşi direcţie şi sens cub.
Observaţie Determinarea direcţiei lui e din definiţia de mai sus se face şi cu
regula mâinii drepte. Orientând degetul mare al mâinii drepte pe direcţia lui a (primul
factor al produsului) şi celelalte degete pe direcţia luib (al doilea factor al produsului), faţa
palmei indică direcţia luie.
Pentru lungimea produsului vectorial găsim următoarea interpretare geometrică.
Fie OA a şi OBb iar în planul OAB construim paralelogramul OACB. Notând cu
măsura unghiului AOB şi cu A’ proiecţia lui A pe OB avem:
OA = |a| ; AA’= OA sin = |a|sin. Aria paralelogramului este:
A = OB AA’ = |a| |b|∙sin
Considerând produsul vectorial dintre a şi b avem:
a xb = |a| |b| ∙ sin e ,
având lungimea:
b
a
O
A
B A’ C
eb
ae b
a
23
|a xb| = |a| |b| sin.
În concluzie lungimea vectorului produs vectorial este egală cu aria paralelogramului
având laturile reprezentanţi ai factorilor produsului vectorial.
Propoziţia 3.5. Fie B = {i,j,k} o d–bază ortonormată în V3. Atunci:
i xi =0 i xj =k i xk = -j
j x i = -k j x j = 0 j xk = i (3.9)
k x i = j k x j = -i k xk=0
Demonstraţie
Pentru 3a V avem 2
a a a sin0e 0
Cum oricare doi vectori din B sunt perpendiculari rezultă că produsul lor vectorial este
coliniar cu cel de al treilea vector. Mai mult pentru a b, a,b B avem:
|a xb| = |a| |b| sin90 |e | =1
deci a xb = c undec B - {a,b}. Alegerea semnului se face cu regula mâinii drepte
(burghiului) obţinând uşor egalităţile de mai sus.
Observaţie Dacă B={i,j,k} este o d – bază ortonormată, atunci relaţiile (3.9) se
pot obţine utilizând o regulă de permutări circulare. Notăm cu i,j,k vârfurile triunghiului
echilateral înscris într-un cerc în ordine direct trigonometrică, indicând prin săgeţi sensul
direct trigonometric. La calculul produsului a xb avem:
a xb =c dacă de la a lab merg în sensul săgeţilor (direct trigonometric).
a xb = -c dacă de laa lab merg în sens contrar săgeţilor (invers trigonometric), unde
a,b,c B sunt vectori diferiţi.
j
i
k
24
Propoziţia 3.6. Fie a,b 3V şi B ={i,j,k} o d – bază ortonormată. Dacă
1 2 3a a i a j a k iar 1 2 3b b i b j b k atunci:
2 3 3 2 3 1 1 3 1 2 2 1a b a b a b i a b a b j a b a b k (3.10)
Demonstraţie În cazul a =0 sau b =0 avem a xb =0 iar egalitatea (3.10)
este îndeplinită. Pentru a 0 şib 0 notăm cu unghiul dintre a şib.
Cazul =0 sau =π implică a,b coliniare deci există k0 cu a = kb adică
31 2
1 2 3
aa ak
b b b iar a xb = |a| |b| sin e = 0. La fel membrul drept al relaţiei (3.10)
este nul deci egalitatea este îndeplinită.
Rămâne de studiat cazul 0 < < π adică OA a, OBb determină planul
(OAB). Evident a xb este perpendicular pe acest plan care este paralel cu a şi b. În
consecinţă (a xb) a = 0, (a xb) b = 0 deci considerânda b xi yj zk avem:
1 2 3
1 2 3
a x a y a z 0
b x b y b z 0
Condiţia de necoliniaritate implică 1 2 3
1 2 3
a a arang 2
b b b
deci putem presupune că
1 2 2 1a b a b 0 . Găsim soluţia sistemului:
2 3 3 2
1 2 2 1
a b a bx
a b a b
z ; 3 1 1 3
1 2 2 1
a b a by
a b a b
z
La particular pentru 1 2 2 1z a b a b λ avem :
2 3 3 2
3 1 1 3
1 2 2 1
x a b a b λ
y a b a b λ
z a b a b λ
λR
Pentru determinarea lui λ vom apela la lungimea produsului vectorial.
Pentru a xb =xi + yj + zk avem conform formulei (3.6):
2 2 2 2 2
2 3 3 2 3 1 1 3 1 2 2 1a b a b a b a b a b a b a b λ
şi de la definiţia pătratului lungimii produsului vectorial avem :
22 2 2 2 2 2 22 2
2 2 2 2 2 2
1 2 3 1 2 3 1 1 2 2 3 3
a b a b sin α a b 1 cos α a b a b cosα
a a a b b b a b a b a b
25
Egalând cele două expresii obţinute pentru |a xb|2 avem:
2 2
i j i j i j
i j 1,3 i j 1,32
2 2
i j i j i j
i j 1,3 i j 1,3
a b a a bb
λ 1a b a a bb
adică =1.
În particular a =i, b =j avem i xj = λk şi am arătat că i xj =k, de unde rezultă
λ=1.
Observaţie Formal expresia produsului vectorial în d–baza B ={i,j,k} se poate
obţine dezvoltând după prima linie determinantul de ordinul trei ce are prima linie formată
din vectorii i,j,k, celelalte fiind în ordine, linia coeficienţilor luia respectiv linia
coeficienţilor luib în baza B.
Dacă 1 2 3a a i a j a k şi 1 2 3b b i b j b k atunci:
1 2 3
1 2 3
i j k
a b a a a
b b b
=2 3
2 3
a a
b bi -
1 3
1 3
a a
b bj +
1 2
1 2
a a
b bk (3.11)
Propoziţia 3.7. Pentru produsul vectorial găsim proprietăţile :
(1)a xb = - b xa, a,bV3
(2)a x (b +c) = a x b + a xc, a,b,c V3
(3) (a +b) x c = a xc +b xc, a,b,c V3
(4) (a) xb = a x (b) = (a xb), a,b, V3, R
(5)a x (b xc) +b x (c xa) +c x (a xb)=0
Demonstraţie Fie d – baza B ={i,j,k} şi 1 2 3a a i a j a k , 1 2 3b b i b j b k
iar 1 2 3c c i c j c k . Atunci 1 2 3
1 2 3
i j k
a b a a a
b b b
= 1 2 3
1 2 3
i j k
b b b a b
a a a
adică relaţia (1)
Pentru (2):
26
1 2 3 1 2 3
1 1 2 2 3 3 1 2 3
1 2 3
1 2 3
i j k i j k
a b c a a a a a a
b c b c b c b b b
i j k
a a a a b a c.
c c c
Relaţia (3) este analogă cu (2).
Pentru (4):
1 2 3 1 2 3
1 2 3 1 2 3
i j k i j k
λa b λa λa λa λ a a a λ a b a λb
b b b b b b
Pentru (5) să demonstrăm întâi egalitatea:
a b c ac b ab c
Cum b xc este perpendicular peb şi c iar a x(b xc) este perpendicular pe b xc
rezultă că d = a x (b xc) este coplanar cu b şi c, adică d = b + c. Cum d este
perpendicular pea avem da=0 sau
(ab) + (ac ) = 0
Adică α β
λa c a b
sau d = (ac)b – (ac)c
În particular pentru a = i , b =j, c =i avem d = i x (j xi) = i x(-k )=j şi
d ii λ j i j λi λ j deci =1 adică a b c ac b ab c
Prin permutări circulare obţinem:
b x (c xa) = (ba)c – (bc)a
c x (a xb) = (cb)a – (ca)b
Prin adunare obţinem identitatea (5) numită identitatea lui Jacobi. ٱٱٱ
Observaţie Vectorii a x (b xc) şi (a xb) xc se numesc dublul produs
vectorial ai vectorilor a,b,c. Evident ei sunt diferiţi, găsind în demonstraţia de mai sus
formulele:
a x (b xc) = (ac)b – (ab)c = b c
ab ac (3.12)
27
ultima egalitate fiind formală, în sensul dezvoltării determinantului după linia formată din
vectori. Pentru dublul produs a b c avem:
a b
a b c c a b ac b bc aca cb
Observaţie În demonstraţia Propoziţiei 3.6. am justificat identitatea lui Lagrange:
22 2 2
a b a b ab
Definiţia 3.6. Numim produsul mixt al vectorilor a,b,c V3 numărul real notat
(a,b,c) şi definit prin:
(a,b,c) = (a xb)c (3.13)
Observaţie Pentru a,b,c nenuli şi necoplanari să considerăm segmentele
orientate OA a, OBb, OC c, OD a xb şi să formăm paralelipipedul cu laturile
OA, OB, OC.
Notând cu măsura unghiului COD avem: a,b,c a b c a b c cosα
Am arătat că |a xb| este egală cu aria paralelogramului OAEB, iar dacă considerăm C’
proiecţia lui C pe planul OAEB avem din triunghiul dreptunghic OCC’:
CC’ = OC cos OCC’ = |c| cos.
O
A
B
C
D
E
F G
H
C’
28
În consecinţă am găsit pentru modulul produsului mixt a vectorilor nenuli şi
necoplanari a,b,c expresia:
|(a,b,c)| = AOAEBCC’ = Volumul paralelipipedului OAEBCFGH.
Deci modulul produsului mixt a trei vectori este egal cu volumul paralelipipedului construit
din reprezentanţii acestora cu originea comună.
Propoziţia 3.8. Produsul mixt are următoarele proprietăţi. Fie d–baza B={i,j,k}
şi 1 2 3a a i a j a k , 1 2 3b b i b j b k iar 1 2 3c c i c j c k . Atunci:
(1) (a,b,c) =
1 2 3
1 2 3
1 2 3
a a a
b b b
c c c
(3.14)
(2) (a,b,c) = (b,c,a) = (c,a,b) , a,b,c V3
(3) (a,b,c) = - (b,a,c), a,b,c V3
(4) (a +a’,b,c) = (a,b,c) + (a’,b,c), a,b,c,a’ V3
(5) (a,b,c) = (a,b,c), a,b,c V3, λ R
(6) (a,b,c) = 0 dacă şi numai dacă:
α) cel puţin unul din vectori este vectorul nul.
β) doi vectori sunt coliniari
γ) vectorii sunt coplanari
Demonstraţie Avem :
a xb= 1 2 3
1 2 3
i j k
a a a
b b b
= 2 3
2 3
a a
b bi -
1 3
1 3
a a
b b j +
1 2
1 2
a a
b bk
şi atunci:
a,b,c a b c = 2 3
1
2 3
a ac
b b-
1 3
2
2 3
a ac
b b +
1 2
3
1 2
a ac
b b
1 2 3
1 2 3
1 2 3
a a a
b b b
c c c
,
ultima egalitate rezultând din proprietatea de dezvoltare a determinantului după ultima
linie. Egalităţile (2) – (5) sunt consecinţe directe ale lui (1) şi a proprietăţilor
determinantului.
(6) În situaţiile ) sau ) avem că volumul paralelipipedului format de reprezentanţi
cu originea comună a celor trei vectori este nul. În consecinţă |(a,b,c)| = 0 de unde
(a,b,c) = 0. Evident cazul ) implică produsul mixt nul. Reciproc, dacă presupunem
29
căa,b,c sunt nenuli şi necoplanari avem că volumul paralelipipedului este strict pozitiv
adică (a,b,c) 0, contrazicem ipoteza. Rămân deci posibilităţile ) saua,b,c
coplanari adică ) sau ).ٱٱٱ
Observaţie Expresia (1) ne permite să calculăm:
a (b xc) = 2 3
1
2 3
b ba
c c -
1 3
2
1 3
b ba
c c +
1 2
3
1 2
b ba
c c
1 2 3
1 2 3
1 2 3
a a a
b b b
c c c
=(a,b,c).
Rezultă deci :
a,b,c a b c a b c
(3.15)
relaţie care arată că ordinea de dispunere a produsului scalar şi vectorial între cei trei
vectori poate fi inversată. Afirmaţia de mai sus era previzibilă şi din notaţia produsului mixt.
Atragem atenţia că ordinea vectorilor nu poate fi schimbată decât ţinând cont de egalităţile
din Propoziţia 3.8.
Să prezentăm in încheierea capitolului un scurt rezumat al produselor introduse, insistând
asupra condiţiilor de anulare a lor.
Rezumat
Fie B ={i,j,k} o d–bază în V3 şi 1 2 3a a i a j a k , 1 2 3b b i b j b k iar
1 2 3c c i c j c k vectori din V3.
- Produsul scalar
Expresia: 1 1 2 2 3 3a b a b a b a b (3.16)
Anulare: ab = 0 ) a b
) cel puţin unul din vectori este vectorul nul.
- Produsul vectorial
Expresia: a xb = 1 2 3
1 2 3
i j k
a a a
b b b
(3.17)
Anulare: a xb =0 ) a,b coliniari
30
) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
- Produsul mixt
Expresia: (a,b,c) =
1 2 3
1 2 3
1 2 3
a a a
b b b
c c c
(3.18)
Anularea: (a,b,c) = 0 ) a,b,c coplanari
) cel puţin doi vectori sunt coliniari
) cel puţin un vector este vectorul nul
- Dublul produs vectorial
Expresia:
1) a x (b xc) = b c
ab ac=
3 3 3 3
1 m m 1 m m 2 m m 2 m mm 1 m 1 m 1 m 1
3 3
3 m m 3 m mm 1 m 1
b a c c a b i b a c c a b j
b a c c a b k.
(3.19’)
2) (a xb) xc = a c b c
a b=
3 3 3 3
1 m m 1 m m 2 m m 2 m mm 1 m 1 m 1 m 1
3 3
3 m m 3 m mm 1 m 1
b a c a b c i b a c a b c j
b a c a b c k.
(3.19”)
Observaţie Interpretând produsul vectorial ca o lege de compoziţie internă
aceasta nu este asociativă, deoarece expresiile 1) şi 2) de mai sus sunt diferite.
Anularea:
1) a x (b x c)=0 ) este perpendicular pe planul paralel cu direcţiile lui b şi c
) b şic coliniari
) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
2) (a xb) xc=0 ) c este perpendicular pe planul paralel cu direcţiile luia şib
) a şib coliniari
31
) cel puţin unul din vectori este vectorul nul
Exemplu În d – baza B ={i,j,k} avem vectorii
a = 2i + 3j + xk b = -4i + 5j + k
c = -i + 2j d = 3i + yj + 2k
e = zi + tj + 2k
Să se găsească valoarea parametrilor x,y,z,t R pentru care
1)a b
2) a coliniar cu d
3) a,b,c coplanari
4)e perpendicular pe planul determinat de direcţiile lui b şic.
Soluţie
a b a b = 0 -8 +15+x =0 x = -7
a,d coliniari a xd =
i j k
2 3 x
3 y 2
=(6-xy)i – (4-3x)j + (2y -9)k = 0
x = 4
3; y =
9
2
a,b,c coplanari (a,b,c) = 0
2 3 x
4 5 1
1 2 0
= 0 -8x-3 + 5x -4 = 0 x=-7
3
e perpendicular pe planul determinat de direcţiile luib şic e x ( b x c)=0
b c
eb e c = 0 eb = 0; ec = 0
-4z+5t -2 = 0; -z+2t = 0
2t
3
4z
3
.
Capitolul 5
GEOMETRIE PLANATRATATA VECTORIAL
§1. Definitie, operatii
Numim segment orientat O, pereche ordonata de puncte din plan.Folosim pentru notatie expresia: AB cele doua puncte fiind numite:A originea, iar B extremitatea segmentului orientat AB. Segmentulorientat AA se numeste segmentul orientat nul, utilizand pentru el sinotatia 0, iar multimea segmentelor orientate o notam cu S.
Definitia 1.1. Segmentele orinetate nenule AB si CD se zic echipo-lente daca mijloacele segmentelor AD si BC coincid. Notam AB ∼CD.
Propozitia 1.1. Relatia de echipolenta este o relatie de echivalenta peS. Multimea cat se numeste multimea vectorilor, o notam cu V iar unelement al ei, adica o clasa de echivalenta este:
−→AB =
{CD | CD ∼ AB
}.
Observatia 1.1. a) Vom utiliza pentru vectori si notatia −→v , vectorul
nul−→0 fiind clasa de echivalenta a segmentelor orientate nule.
b) Pentru un vector nenul −→v =−→AB putem pune ın evidenta:
111
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
32
112 Capitolul 5
- directia sa: orice dreapta d‖AB. Spunem deci ca vectorii nenuli auaceeasi directie sau sunt paraleli daca directiile lor sunt paralele.Utilizam notatia −→v 1‖−→v 2;
- lungimea sa: numarul real pozitiv egal cu lungimea segmentului AB.Notam lungimea lui −→v cu ‖−→v ‖ sau |−→v | sau v iar lungimea lui−→AB cu ‖−→AB‖ sau |−→AB| sau AB. Spunem ca doi vectori au aceeasilungime daca lungimile lor sunt egale.
c) Intre doi vectori −→v 1 si −→v 2 de aceeasi directie putem vorbi si derelatia de a avea sau nu acelasi sens, prin definitia: Daca AB ∈ −→v 1
si CD ∈ −→v 2 sunt cate un reprezentant al celor doi vectori astfel ıncatpunctele A,B, C, D sa nu fie coliniare (evident −→v1 ,
−→v2 de aceeasi directieimplica AB‖CD) vom spune ca −→v1 si −→v2 au acelasi sens (au sensuricontrare) daca dreapta AC adica cea determinata de origini nu separa(separa) punctele B si D adica extremitatile.
d) Pentru orice −→v ∈ V si orice A punct din plan, exista un unic B ın
plan astfel ıncat AB ∈ −→v sau echivalent cu−→AB = −→v .
e) Daca −→v 6= −→0 si d este o dreapta, putem construi vectorul proiectie
a lui −→v pe d notat prd−→v egal cu prd
−→v def=−−→A′B′, unde AB ∈ −→v iar
A′ si B′ sunt picioarele perpendicularelor din A respectiv B pe d. Inparticular pentru −→v 1,
−→v 2 ∈ V− {−→0 } putem vorbi de proiectia lui −→v 1
pe −→v 2 ca fiind pr−→v2
−→v1def= prd
−→v 1 unde d este o dreapta paralela cudirectia lui −→v 2.
Definitia 1.2. Prin suma vectorilor −→v 1 si −→v 2 ıntelegem vectorul notat−→v 1 + −→v 2 si care are drept reprezentant segmentul orientat AC undeAB ∈ −→v 1, BC ∈ −→v 2.
Observatia 1.2. a) Am obtinut:−→AB +
−−→BC =
−→AC, adica relatia lui
Chasles.
b) Daca −→v 1 si −→v2 sunt nenuli, neparaleli si AB ∈ −→v 1, AD ∈ −→v 2,AC ∈ −→v 1 +−→v 2, atunci ABCD este un paralelogram. (Regula parale-logramului).
c)−−−→A1A2 +
−−−→A2A3 +
−−−→A3A4 + · · ·+−−−−−−→
An−2An−1 +−−−−−→An−1An =
−−−→A1An (Regula
poligonului).
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
33
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 113
Definitia 1.3. Pentru vectorul nenul −→v si numarul nenul λ definimprodusul dintre λ si −→v ca fiind vectorul notat λ−→v ce are directia lui−→v , lungimea: ‖λ−→v ‖ = |λ| · ‖−→v ‖, iar pentru λ > 0 acelasi sens cu −→vsi pentru λ < 0 sens contrar cu −→v . Pentru −→v =
Observatia 1.5. a) Daca −→v 1,−→v 2 ∈ V − {−→0 } iar d1, d2 sunt doua
drepte ce au directiile lui −→v 1 respectiv −→v 2 atunci d1 ⊥ d2 daca sinumai daca −→v 1 · −→v 2 = 0.
b) Daca C este cercul de diametru AB, atunci−→OA · −−→OB = ρC(0) (unde
ρC(0) este puterea lui O fata de C).
Demonstratie. Fie P mijlocul lui AB si avem:
P
A
O B
−→OA =
−→OP +
−→PA;
−−→OB =
−→OP +
−−→PB.
Calculam: −→OA · −−→OB =
(−→OP +
−→PA
)(−→OP +
−−→PB
)=
=−→OP · −→OP +
−→OP
(−−→PB +
−→PA
)+−→PA · −−→PB =
= ‖−→OP‖2 +−→OP
(−−→PB +
−−→BP
)−−−→PB · −−→PB = OP 2 −
(AB
2
)2
= ρC(0).
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
35
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 115
§2. Reper ın plan; descompunerea dupa
doua directii; reper ortonormat
Sa consideram un sistem de referinta format dintr-un singur punctR = {0}. Atunci oricarei punct A din plan putem sa-i punem ın
corespondenta bijectiva vectorul−→OA numit vectorul de pozitie al lui
A.
Sa consideram un sistem de referinta format din un punct si doivectori nenuli si neparaleli: R = {0;−→v ,−→w }. Atunci oricarui vector−→u ∈ V ıi putem pune ın corespondenta bijectiva perechea de numere(a, b) ∈ IR2 numite coordonatele lui −→u fata de R ce respecta:
−→u = a−→v + b−→w .
Notam −→u (a, b). Prin compunere, stabilirea unui sistem de referintaR = {0;−→v ,−→w } implica alocarea ın mod bijectiv pentru fiecare punct
din plan M a unei perechii (a, b) ∈ IR2 unde−−→OM = a−→v +b−→w , numerele
(a, b) numindu-le coordonatele lui M fata de R. Notam M(a, b).
Observatia 2.1. In particular daca sistemul de referinta R = {0;−→ı ,−→ }respecta ‖−→ı ‖ = ‖−→ ‖ si −→ı ·−→ = 0 acesta se numeste reper ortonormat,iar coordonatele fata de acesta se obtin cu formulele:
−→v (a, b) unde a = −→v · −→ı , b = −→v · −→ ;
M(a, b) unde a =−−→OM · −→ı , b =
−−→OM · −→ .
Propozitia 2.1. Fie R = {0;−→ı ,−→ } un sistem de referinta.
b) Daca −→v (x1, y1),−→w (x2, y2) atunci −→v ‖−→w ⇔ x1
x2
=y1
y2
. 1
In particular pentru R reper ortonormat avem:
c) Vectori −→v (x1, y1);−→w (x2, y2) sunt perpendiculari, notam: −→v ⊥ −→w ⇔
x1x2 + y1y2 = 0.
1fractiile pot avea si numitorul zero, caz ın care si numaratorul trebuie sa fiezero, fractia de acest tip fiind egala aici cu oricare alta.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
36
116 Capitolul 5
§3. Corespondente ıntre anumite rezultate
geometrice si vectoriale
Precizam de la ınceput ca doar o parte din rezultatele geometrice potfi tratate vectorial convenabil. O clasificare ın functie de rezultatelevectorial folosite s-ar face prin:
A) Folosind suma vectorilor si produsul cu scalari.
Propozitia 3.1. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) ABCD este paralelogram;
b)−→AB +
−−→AD =
−→AC;
c) Exista O un punct astfel ıncat:−→OA +
−→OC =
−−→OB +
−−→OD;
d) Oricare ar fi O un punct avem:−→OA +
−→OC =
−−→OB +
−−→OD;
e)−→AB =
−−→DC sau
−−→AD =
−−→BC.
Demonstratie. Evidenta din definitia sumei vectoriale si proprietatiale paralelogramului.
Observatia 3.1. a) Daca−→AC =
−→AB +
−−→AD putem avea informatii
asupra directiei vectorului suma raportat la modulul vectorilor termeni
adica:sin DAC
sin BAC=‖−→AB‖‖−−→AD‖
.
Demonstratie. Se aplica teorema sinusului ın 4ABC si 4ACD pre-cum si proprietati ale paralelogramului obtinand:
AB
sin DAC=
DC
sin DAC=
AC
sin ADC=
AC
sin ABC=
BC
sin BAC=
AD
sin BAC.
b) In particular daca ‖−→AB‖ = ‖−−→AD‖, directia lui−→AC =
−→AB +
−−→AD este
chiar directia bisectoarei unghiului BAD.
Propozitia 3.2. Dreptele d1 si d2 sunt paralele daca si numai dacaexista vectorii nenuli −→v 1 si −→v 2 de directii paralele cu d1 respectiv d2
astfel ıncat: −→v 1 = λ−→v 2 cu λ ∈ IR.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
37
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 117
Demonstratie. Evidenta din definitia ınmultirii unui vector cu unscalar.
Propozitia 3.3. Urmatoarele afirmatii sunt echivalante:
a) A,B, C sunt coliniare;
b) Exista X, Y, Z distincte, X,Y, Z ∈ {A,B,C} cu−−→XY ‖−−→XZ;
c) Exista O un punct si λi ∈ IR, i = 1, 3 cu3∑
i=1
λ2i 6= 0 astfel ıncat
λ1−→OA + λ2
−−→OB + λ3
−→OC =
−→0 si λ1 + λ2 + λ3 = 0.
d) Oricare ar fi M un punct exista λi ∈ IR, i = 1, 3 cu3∑
i=1
λ2i 6= 0 astfel
ıncat
λ1−−→MA + λ2
−−→MB + λ3
−−→MC =
−→0 si λ1 + λ2 + λ3 = 0.
Demonstratie. X,Y, Z distincte cu−−→XY ‖−−→XZ implica X, Y, Z coliniare
adica A,B, C coliniare sau echivalenta a) cu b).
a) ⇒ c) Avem din Propozitia 1.3:−→AB = ±AB
AC
−→AC adica exista O = A
si λ1 = −λ2 − λ3, λ2 = 1, λ3 = ±AB
ACastfel ıncat:
λ1−→OA + λ2
−−→OB + λ3
−→OC =
−→0 si λ1 + λ2 + λ3 = 0.
c) ⇒ d) Relatia λ1−→OA + λ2
−−→OB + λ3
−→OC =
−→0 se mai scrie
λ1
(−−→OM +
−−→MA
)+ λ2
(−−→OM +
−−→MB
)+ λ3
(−−→OM +
−−→MC
)=−→0
sau(λ1 + λ2 + λ3)
−−→OM + λ1
−−→MA + λ2
−−→MB + λ3
−−→MC =
−→0
de undeλ1−−→MA + λ2
−−→MB + λ3
−−→MC =
−→0 .
d) ⇒ b) Presupunem ca pentru M dat exista3∑
i=1
λi = 0, cu3∑
i=1
λ2i 6= 0
si λ1−−→MA+λ2
−−→MB+λ3
−−→MC =
−→0 . Presupunem λ1 6= 0 iar λ3 = −λ1−λ2
obtinand:
λ1−−→MA + λ2
−−→MB − λ1
−−→MC − λ2
−−→MC =
−→0
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
38
118 Capitolul 5
adicaλ1−→CA + λ2
−−→CB =
−→0
sau −→CA = −λ2
λ1
−−→CB
cea ce ınseamna−→CA‖−−→CB adica conditia b).
Propozitia 3.4. (Expresia vectoriala a cevienei). Fie M un punctpe dreapta BC.
a) Daca M se gaseste pe segmentul BC pe care-l ımparte ın raportul:MB
MC= k, atunci
−−→AM =
1
1 + k
−→AB +
k
1 + k
−→AC.
b) Daca M nu se gaseste pe segmentul BC pe care-l ımparte ın raportul:MB
MC= k atunci
−−→AM =
1
1− k
−→AB − k
1− k
−→AC.
Demonstratie.−−→AM =
−−→BM −−→BA =
k
1 + k· −−→BC +
−→AB =
=k
1 + k
(−→AC −−→AB
)+−→AB =
1
1 + k
−→AB +
k
1 + k
−→AC.
B C
A
M
Analog cazul b).
Observatia 3.2. a) Daca definim k ∈ IR ca respectand egalitatea−−→MB = −k
−−→MC atunci cele doua formule coincid adica:
−−→AM =
1
1 + k
−→AB +
k
1 + k
−→AC.
b) Daca M este mijlocul lui BC avem
−−→AM =
−→AB +
−→AC
2.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
39
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 119
c) Daca AM este bisectoarea unghiului BAC:
- pentru bisectoarea interioara:−−→AM =
b
b + c
−→AB +
c
b + c
−→AC;
- pentru bisectoarea exterioara:−−→AM =
b
b− c· −→AB − c
b− c
−→AC;
unde ‖−→AB‖ = c, ‖−→AC‖ = b.
O aplicatie interesanta a expresiei vectoriale a medianei se obtineexploatand rezultatul geometric prin care simetricul ortocentrului fatade mijlocul unei laturi este diametral opusul varfului opus acelei laturi.
Propozitia 3.5. Fie O si H centrul cercului circumscris respectiv or-tocentrul 4ABC.
a) Pentru orice M din plan avem:
−−→MH + 2
−−→MO =
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC.
b) Daca exista M din plan astfel ıncat:
−−−→MH ′ + 2
−−→MO =
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC
atunci H ′ este ortocentrul 4ABC.
c) Daca exista M din plan astfel ıncat:
−−→MH + 2
−−→MO′ =
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC
atunci O′ este centrul cercului circumscris 4ABC.
Demonstratie. a) Stiind ca segmentele BC si HA′ se ınjumatatescavem:
A1 A'
H
A2
O
A
BC
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
40
120 Capitolul 5
−−→MB +
−−→MC =
−−→MH +
−−→MA′.
Adunam−−→MA si obtinem:
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC =
−−→MH +
−−→MA′ +
−−→MA.
Dar−−→MO este mediana ın 4MAA′ deci
−−→MA +
−−→MA′ = 2
−−→MO
adica −−→MA +
−−→MB +
−−→MC =
−−→MH + 2
−−→MO.
b) Din relatia data pentru M scadem relatia a) scrisa pentru M obti-nand −−−→
MH ′ −−−→MH =−→0 adica H ′ = H.
c) Cu acelasi rationament ca la b) obtinem:
2MO′ − 2−−→MO =
−→0 adica O′ = O.
Observatia 3.3. Pentru M = O relatia a) devine:
−−→OH =
−→OA +
−−→OB +
−→OC
numita relatia lui Sylvester.
Pentru M = H relatia a) devine:
2−−→HO =
−−→HA +
−−→HB +
−−→HC.
Pentru M = G, centrul de greutate avem:
−−→GH + 2
−→GO =
−→GA +
−−→GB +
−→GC
iar cum G se gaseste pe dreapta lui Euler OH a triunghiului si o ımparte
ınGO
GH=
1
2deducem
−−→GH = −2
−→GO cea ce implica egalitatea:
−→GA +
−−→GB +
−→GC =
−→0 .
Obtinem astfel pentru G caracterizarea vectoriala:
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
41
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 121
Propozitia 3.6. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) G este centrul de greutate al 4ABC;
b)−→GA +
−−→GB +
−→GC =
−→0 ;
c) Exista M din plan cu−−→MA +
−−→MB +
−−→MC = 3
−−→MG.
d) Pentru orice punct N din plan avem:−−→NA +
−−→NB +
−−→NC = 3
−−→NG.
Demonstratie. a) ⇒ b) demonstrata prin particularizarea M = Gın Propozitia 3.5.
b) ⇒ c). Avem−→GA =
−−→GM +
−−→MA si analoagele care se ınlocuiesc ın
relatia b).
c) ⇒ d) Avem−−→NA =
−−→NM +
−−→MA si analoagele care se ınlocuiesc ın c).
d) ⇒ a). Notam cu G′ centrul greutate al 4ABC si avem din b)−−→G′A +
−−→G′B +
−−→G′C =
−→0 . Pentru N = G′ relatia d) devine
−−→G′A +
−−→G′B +
−−→G′C = 3
−−→G′G sau
−−→G′G =
−→0
adica G este centrul de greutate al 4ABC.
Se stie ca la un patrulater inscriptibil perpendicularele duse prin mi-jlocul unei laturi pe latura opusa (antimediatoare) sunt concurente ınanticentrul sau punctul lui Mathot, acesta fiind simetricul centrului cer-cului circumscris fata de centrul de greutate (intersectia bicevienelor).Rezulta astfel un paralelogram care poate fi exploatat vectorial ın:
Propozitia 3.7. Fie O si H centrul cercului circumscris respectiv an-ticentrul patrulaterului inscriptibil ABCD.
a) Pentru orice M din plan avem:
2−−→MH + 2
−−→MO =
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC +
−−→MD.
b) Daca exista M din plan astfel ıncat:
2−−−→MH ′ + 2
−−→MO =
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC +
−−→MD
atunci H ′ este anticentrul patrulaterului ABCD.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
42
122 Capitolul 5
c) Daca exista M din plan astfel ıncat
2−−→MH + 2
−−→MO′ =
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC +
−−→MD
atunci O′ este centrul cercului circumscris patrulaterului ABCD.
Demonstratie. a) Fie E, F mijloacele laturilor AD respectiv BC.Cum laturile patrulaterului EHFO sunt paralele doua cate doua avem−−→OH =
−−→OE +
−→OF sau
Q
P
H
F
E
O
A
BC
D
2−−→OH = 2
−−→OE + 2
−→OF =
−→OA +
−−→OD +
−−→OB +
−→OC.
Adunam la ambii membrii 4−−→MO si obtinem:
2−−→MH + 2
−−→MO =
−−→MA +
−−→MB +
−−→MC +
−−→MD.
Pentru b) si c) rationam identic ca ın Propozitia 3.5.
Observatia 3.4. a) Pentru M = O relatia a) devine
2−−→OH =
−→OA +
−−→OB +
−→OC +
−−→OD
adica o relatie a lui Sylvester pentru patrulaterul inscriptibil.
b) Pentru M = H, anticentrul relatia d) devine
2−−→HO =
−−→HA +
−−→HB +
−−→HC +
−−→HD.
c) Pentru M = G, intersectia bimedianelor avem−−→GH +
−→GO =
−→0 adica
−→0 =
−→GA +
−−→GB +
−→GC +
−−→GD.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
43
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 123
Evident punctul G de intersectie al bimedianelor este complet carac-terizat de relatia de mai sus sau de oricare din afirmatiile:
Exista M din plan cu:−−→MA +
−−→MB +
−−→MC +
−−→MD = 4
−−→MG.
Oricare ar fi M din plan:−−→MA +
−−→MB +
−−→MC +
−−→MC = 4
−−→MG.
Motivarea acestor echivalente este asemanatoare cu cea de Propozitia3.6.
Propozitia 3.8. (Expresia vectorului cu extremitatea ın inter-sectia cevienelor ın functie de vectorii tripolari ai originii sale).
Cevienele AA′ si BB′ ale 4ABC se interesecteaza ın P . Daca Meste un punct oarecare ın plan atunci:
−−→MP =
kh
kh + k + 1
−−→MA +
1
kh + k + 1
−−→MB +
k
kh + k + 1
−−→MC
undeA′BA′C
= k iarB′CB′A
= h.
Demonstratie. Din Propozitia 3.4 pentru M ; B,A′, C avem:
−−→MA′ =
1
1 + k
−−→MB +
k
1 + k
−−→MC.
C'
P
A
B C
M
A'
B'
Aplicam ın4AA′C cu secanta B′, P, B teorema lui Menelaus obtinand:
PA
PA′ ·BA′
BC· B′CB′A
= 1 adicaPA
PA′ ·k
k + 1· h = 1
de undePA
PA′ =k + 1
kh.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
44
124 Capitolul 5
Aplicam din nou Propozitia 3.4 pentru M ; A,P, A′ si avem:
−−→MP =
1
1 +k + 1
kh
· −−→MA +
k + 1
kh
1 +k + 1
kh
· −−→MA′ =kh
kh + k + 1· −−→MA+
+k + 1
kh + k + 1
(1
k + 1
−−→MB +
k
k + 1
−−→MC
).
Deci:
−−→MP =
kh
kh + k + 1
−−→MA +
1
kh + k + 1
−−→MB +
k
kh + k + 1
−−→MC.
Observatia 3.5. a) Daca AA′, BB′, CC ′ sunt ceviene ce se intersecteazaın P iar M un punct oarecare din plan, atunci relatia propozitiei ante-rioare devine:
−−→MP =
1
1 +AC ′
C ′B+
AB′
B′C
· −−→MA +1
1 +BA′
A′C+
BC ′
C ′A
· −−→MB+
+1
1 +CA′
A′B+
CB′
B′A
· −−→MC.
Daca utilizam relatiile lui Van Aubel adica:
AC ′
C ′B+
AB′
B′C=
AP
PA′ ;BC ′
C ′A+
BA′
A′C=
BP
PB′ ;CA′
A′B+
CB′
B′A=
CP
PC ′
obtinem pentru vectorul−−→MP expresia:
−−→MP =
PA′
AA′ ·−−→MA +
PB′
BB′ ·−−→MB +
PC ′
CC ′ ·−−→MC.
b) Particularizarile relatiei conduc la expresii utilizabile:
- Pentru mediane:
−−→MG =
1
3
−−→MA +
1
3
−−→MB +
1
3
−−→MC
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
45
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 125
sau pentru M = G avem:
−→GA +
−−→GB +
−→GC =
−→0 .
- Pentru bisectoare interioare:
−−→MI =
a
a + b + c
−−→MA +
b
a + b + c
−−→MB +
c
a + b + c
−−→MC
sau pentru M = I avem:
a−→IA + b
−→IB + c
−→IC =
−→0 .
- Pentru ınaltimile AA′, BB′, CC ′ avemA′BA′C
=tg C
tg B;
B′CB′A
=tg A
tg C;
C ′AC ′B
=tg B
tg Adeci pentru triunghi nedreptunghic avem:
−−→MH =
tg A∑tg A
−−→MA +
tg B∑tg A
−−→MB +
tg C∑tg A
−−→MC
sau pentru M = H avem:
tg A · −−→HA + tg B · −−→HB + tg C · −−→HC =−→0 .
- Pentru simedianele AA′, BB′, CC ′ avem din teorema lui Steiner:
A′BA′C
=c2
b2;
B′CB′A
=a2
c2;
C ′AC ′B
=b2
a2
deci
−−→MK =
a2
a2 + b2 + c2· −−→MA +
b2
a2 + b2 + c2· −−→MB +
c2
a2 + b2 + c2· −−→MC
sau pentru M = K avem:
a2−−→KA + b2−−→KB + c2 · −−→KC =−→0 .
- Pentru razele cercului circumscris: AA′ ∩ BB′ ∩ CC ′ = {O} pentrucare
A′BA′C
=sin 2C
sin 2B;
B′AB′C
=sin 2C
sin 2A;
C ′AC ′B
=sin 2B
sin 2A.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
46
126 Capitolul 5
Aceste relatii se obtin prin aplicarea teoremei sinusului ın 4AA′B si
4AA′C unde avem: mA′AB = 90 − m(C
); mA′AC = 90 − m
(B
)
adicaA′Ccos B
=AA′
sin C;
cos C
A′B=
sin B
AA′
care ınmultite dau
A′CA′B
=cos B sin B
cos C sin C=
sin 2B
sin 2C.
Analog celelalte relatii. Obtinem deci:
−−→MO =
sin 2A∑sin 2A
−−→MA +
sin 2B∑sin 2B
−−→MB +
sin 2C∑sin 2C
−−→MC
sau ın particular pentru M = O:
sin 2A · −→OA + sin 2B · −−→OB + sin 2C · −→OC =−→0
relatie care ınmultita cuR2
2unde R = OA = OB = OC devine:
σ4OBC · −→OA + σ4OAC · −−→OB + σ4AOB · −→OC =−→0
unde σ4XY Z este aria 4XY Z.
c) Evident particularizarile pot continua pentru punctele Gergonne,Nagel, Toriocelli, Spiecker (centrul cercului ınscris ın triunghiul median)etc.
B) Folosind toate operatiile cu vectori din plan (adunarea, ınmultireacu scalari si produsul scalar).
Propozitia 3.9. (Conditii necesare si suficiente pentru perpen-dicularitate). Urmatoarele conditii sunt echivalente:
a)−→AB ⊥ −−→
CD;
b) Exista O din plan cu−→AB ·−→OC =
−→AB ·−−→OD (sau
−→OA·−−→CD =
−−→OB ·−−→CD);
c) Oricare ar fi M din plan avem−→AB ·−−→MC =
−→AB ·−−→MD (sau
−−→MA·−−→CD =−−→
MB · −−→CD);
d) AC2 + BD2 = AD2 + BC2.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
47
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 127
Demonstratie. Oricare din cele patru relatii de la b) sau c) conduce
la−→AB · −−→CD = 0 adica AB ⊥ CD.
Relatia d) se mai poate scrie: AC2 − AD2 = BC2 −BD2 sau
(−→AC −−−→AD
) (−→AC +
−−→AD
)=
(−−→BC −−−→BD
)(−−→BC +
−−→BD
)
−−→DC
(−→AC +
−−→AD
)=−−→DC ·
(−−→BC +
−−→BD
)
−−→DC
(−→AC +
−−→AD +
−−→CB +
−−→DB
)= 0
sau −−→DC
(−→AB +
−→AB
)= 0 adica
−−→DC · −→AB = 0.
Propozitia 3.10. (Relatia lui Euler). Daca A, B, C, O sunt patrupuncte distincte atunci avem:
−→OA · −−→BC +
−−→OB · −→CA +
−→OC · −→AB = 0.
Demonstratie. Scriem−−→BC =
−→BA +
−→AC relatia devenind:
−→OA · −→BA +
−→OA · −→AC +
−−→OB · −→CA +
−→OC · −→AB = 0
sau−−→OA · −→AB −−→OA · −→CA +
−−→OB · −→CA +
−→OC · −→AB = 0
−→AB
(−→OC −−→OA
)+−→CA
(−−→OB −−→OA
)= 0
−→AB · −→AC +
−→CA · −→AB = 0
−→AB
(−→AC +
−→CA
)= 0
−→AB · −→0 = 0.
Pentru a exemplifica importanta relatiei lui Euler vom studia douarezultate:
Consecinta 3.1. Intr-un triunghi ınaltimile sunt concurente.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
48
128 Capitolul 5
Demonstratie. Aplicam patrupunctului H; A,B, C unde HA ⊥ BCsi HB ⊥ AC relatia lui Euler:
B1
A1
H
A
B C
−−→HA · −−→BC +
−−→HB · −→CA +
−−→HC · −→AB = 0.
Ipoteza asupra lui H implica
−−→HA · −−→BC =
−−→HB · −→CA = 0
rezulta deci−−→HC · −→AB = 0 sau HC ⊥ AB.
Consecinta 3.2. (Teorena ortopolului). Fie A′, B′, C ′ picioareleproiectiilor varfurilor A,B respectiv C pe o dreapta oarecare d. Atunciperpendicularele duse prin A′, B′, C ′ pe laturile BC, AC respectiv ABsunt concurente ıntr-un punct numit ortopolul dreptei d fata de tri-unghiul ABC.
Demonstratie. Fie P intersectia a doua dintre perpenduiculare, PA′ ⊥BC si PB′ ⊥ AC.
d
P
B'C'A'
CA
B
Scriem pentru P ; A′, B′, C ′ relatia lui Euler:
−−→PA′ · −−→B′C ′ +
−−→PB′ · −−→C ′A′ +
−−→PC ′ · −−→A′B′ = 0
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
49
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 129
sau
−−→PA′
(−−→B′B +
−−→BC +
−−→CC ′
)+−−→PB′
(−−→C ′C +
−→CA +
−−→AA′
)+
+−−→PC ′
(−−→A′A +
−→AB +
−−→BB′
)= 0
sau
−−→PA′ · −−→BC + PB′ · −→CA +
−−→PC ′ · −→AB +
−−→AA′
(PB′ −−−→PC ′
)+
+−−→BB′
(−−→PC ′ −−−→PA′
)+−−→CC ′
(−−→PA′ −−−→PB′
)= 0
adica
−−→PA′ ·−−→BC +
−−→PB′ ·−→CA+
−−→AA′ ·−−→C ′B′+
−−→BB′ ·−−→A′C ′+
−−→CC ′−−→B′A′ = −−−→PC ′ ·−→AB.
Dar−−→PA′ ⊥ −−→
BC,−−→PB′ ⊥ −→
CA,−−→AA′ ⊥ −−→
C ′B′,−−→BB′ ⊥ −−→
A′C ′,−−→CC ′ ⊥ −−→
B′A′
rezultand ca membrul stang al egalitatii de mai sus este nul deci−−→PC ′ ⊥−→
AB.
Consecinta 3.3. (Lema lui Carnot vectoriala). Fie A′, B′, C ′
puncte pe laturile BC, AC respectiv AB ale triunghiului ABC. Per-pendicularele ın A′, B′, C ′ pe laturile pe care acestea se gasesc sunt con-curente daca si numai daca este ındeplinita relatia:
−−→AA′ · −−→BC +
−−→BB′ · −→CA +
−−→CC ′ · −→AB = 0
Demonstratie. Necesitatea. Aplicam relatia lui Euler pentru O; A,B,C unde O este punctul de concurenta al perpendicularelor ridicate ınA′, B′, C ′ pe laturile pe care se gasesc aceste puncte. Avem:
−→OA · −−→BC +
−−→OB · −→CA +
−→OC · −→AB = 0.
Perpendicularitatile OA′ ⊥ BC, OB′ ⊥ AC si OC ′ ⊥ AB implica−−→OA′ · −−→BC =
−−→OB′ · −→AC =
−−→OC ′ · −→AB = 0. Scriind
−→OA =
−−→OA′ +
−−→A′A si
analoagele pentru−−→OB si
−→OC relatia lui Euler devine:
−−→OA′ ·−−→BC +
−−→A′A ·−−→BC +
−−→OB′ ·−→CA+
−−→B′B ·−→CA+
−−→OC ′ ·−→AB +
−−→C ′C ·−→AB = 0
sau: −−→A′A · −−→BC +
−−→B′B · −→CA +
−−→C ′C · −→AB = 0
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
50
130 Capitolul 5
care ınmultita cu (−1) da exact relatia ceruta.
Suficienta. Fie O intersectia perpendicularelor ridicate ın A′ si B′ pelaturile respective. Scadem din relatia:
Aplicam acum membrului stang relatia lui Euler obtinand−−→OC ′ ·−→AB = 0
adica perpendiculara ın C ′ pe AB treece prin O.
Observatia 3.6. Consecinta 3 conduce la gasirea unei alte conditiiexprimabila ın rapoarte ca perpendicularele ridicate ın trei puncte pelaturile unui triunghi sa fie concurente.
Fie A′ ∈ BC, B′ ∈ CA, C ′ ∈ AB cu−−→BA′ = λ
−−→BC,
−−→CB′ = µ
−→CA
si−−→AC ′ = ν
−→AC. Perpendicularele ın A′, B′, C ′ pe laturile BC, AC
respectiv AB sunt concurente daca si numai daca:
(2λ− 1)a2 + (2µ− 1)b2 + (2ν − 1)c2 = 0.
Observatia 3.7. In concluzie cele trei consecinte arata aportul esen-tial al relatiei vectoriale a patru-punctelor a lui Euler ın demonstrareaconcurentei unor drepte perpendiculare pe laturile unui triunghi.
Un domeniu important al utilizarii produsului scalar este ın calculul
distantelor dintre doua puncte. Utilizam aici exprimarea AB2 =−→AB ·−→
AB sau mai general daca−→AB si
−−→CD sunt coliniari:
−→AB · −−→CD = ±AB ·
CD, plus (minus) dupa cum vectorii au (nu au) acelasi sens.
Propozitia 3.11. (Teorema lui Pitagora, catetei, ınaltimii). Intriunghiul ABC cu D proiectie lui A pe BC urmatoarele afirmatii suntechivalente:
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
51
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 131
a) m(A
)= 900;
b) BC2 = AB2 + AC2;
c) AC2 = DC ·BC sau AB2 = DB · CB;
d) AD2 = DC ·DB.
Demonstratie. a) ⇔ b).−−→BC =
−→BA +
−→AC care ınmultita scalar cu
ea ınsasi avem:
BC2 =−−→BC · −−→BC =
(−→BA +
−→AC
)(−→BA +
−→AC
)=
= BA2 + AC2 +−→BA · −→AC +
−→AC · −→BA = AB2 + AC2 + 2
−→AB · −→AC.
Daca m(A
)= 900 avem
−→BA · −→AC = 0, atunci obtinem b). Daca avem
b) atunci−→BA · −→AC = 0 deci BA ⊥ AC adica a).
a) ⇔ c). Inmultim scalar relatiile:−→AC =
−−→AD +
−−→DC;
−→AC =
−→AB +
−−→BC
si obtinem:
AC2 =−→AC · −→AC = DC ·BC +
−→AB
(−−→AD +
−−→DC
)+−−→BC · −−→AD =
= DC ·BC +−→AB · −→AC
de unde echivalenta este imediata.
a) ⇔ d). Inmultim scalar relatiile:−→AC =
−−→AD +
−−→DC;
−→AB =
−−→AD +
−−→DB
si obtinem:
−→AC · −→AB = AD2 +
−−→DC · −−→DB +
−−→AD
(−−→DB +
−−→DC
)=
= AD2 −DC ·DB +−−→AD · −−→DE
unde E ∈ BC iar din AD ⊥ BC avem−−→AD · −−→DE = 0. Am ajuns deci
la relatia: −→AC · −→AB = AD2 −DC ·DB
de unde echivalenta ceruta este evidenta.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
52
132 Capitolul 5
Propozitia 3.12. Notam cu a, b, c lungimile laturilor BC, AC respec-tiv AB ale 4ABC cu A′ mijlocul lui BC si cu D punctul de intersectieal bisectoarei interioare a lui A cu BC. Atunci:
3) (Lungimea bisectoarei) AD2 = b · c − −−→DB · −−→DC =4bc
(b + c)2p(p − a)
unde p este semiperimetrul.
Demonstratie. 1)−−→BC =
−→AC −−→AB care ınmultita cu ea ınsasi ne da:
a2 = BC2 =−−→BC · −−→BC =
−→AC · −→AC +
−→AB · −→AB − 2
−→AC · −→AB =
= b2 + c2 − 2−→AC · −→AB = b2 + c2 − 2bc cos A.
2)−−→AA′ =
1
2
(−→AB +
−→AC
)care la fel ınmultita cu ea ınsasi ne da:
AA′2 =1
4
(−→AB · −→AB +
−→AC · −→AC + 2
−→AB · −→AC
)=
=1
4
(c2 + b2 + 2
−→AB · −→AC
).
Utilizand acum pentru produsul scalar relatia rezultata din teoremacosinusului obtinem:
AA′2 =1
4
(c2 + b2 + b2 + c2 − a2
)=
1
2(b2 + c2)− 1
4a2.
3) Am demonstrat pentru expresia vectoriala a bisectoarei formula:
−−→AD =
b
b + c
−→AB +
c
b + c
−→AC.
Analog
AD2 =−−→AD · −−→AD =
b2−→AB · −→AB + c2−→AC · −→AC + 2bc−→AB · −→AC
(b + c)2=
=2b2c2 + 2b2c2 cos A
(b + c)2=
2b2c2(1 + cos A)
(b + c)2=
2b2c2
(b + c)2· 2 cos2 A
2=
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
53
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 133
=4b2c2
(b + c)2· p(p− a)
bc=
4bc
(b + c)2· p(p− a)
unde am folosit formula cunoscuta: cos1
2=
√p(p− a)
bc.
Propozitia 3.13. (Distantele de la O la H, I,G). In 4ABC culungimile laturilor a, b, c notam cu O,N, I,G centrul cercului circum-scris, ortocentrul, centrul cercului ınscris, respectiv centrul de greutatesi r, R razele cercurilor ınscris si circumscris. Avem:
OH2 = 9R2 − (a2 + b2 + c2)
OG2 = R2 − 1
9(a2 + b2 + c2)
OI2 = R2 − 2Rr.
Demonstratie. Inmultim−−→OH obtinut prin relatia lui Sylvester cu el
ınsasi:
OH2 =−−→OH · −−→OH =
(−→OA +
−−→OB +
−→OC
)(−→OA +
−−→OB +
−→OC
)=
= OA2 + OB2 + OC2 + 2−→OA · −−→OB + 2
−→OA · −→OC + 2
−−→OB · −→OC =
= 3R2 +OA2 +OB2−AB2 +OA2 +OC2−AC2 +OB2 +OC2−BC2 =
= 9R2 − (a2 + b2 + c2).
Am aplicat ın 4OAB teorema cosinusului: 2−→OA ·−−→OB = OA2 +OB2 =
AB2, si analoagele ın 4OAC respectiv 4OBC.
OG2 =−→OG · −→OG =
1
9· −−→OH · −−→OH =
1
9[(9R2 − (a2 + b2 + c2)] =
= R2 − a2 + b2 + c2
9.
Pentru−→OI gasim din Observatia 5:
−→OI =
a
a + b + c· −→OA +
b
a + b + c· −−→OB +
c
a + b + c· −→OC
deci
OI2 =−→OI · −→OI =
1
(a + b + c)2(a2R2 + b2R2 + c2R2 + 2ab
−→OA · −−→OB+
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
54
134 Capitolul 5
+2ac−→OA · −→OC + 2bc
−−→OB · −→OC =
1
(a + b + c)2(a2R2 + b2R2 + c2R2+
+ab(2R2 − c2) + ac(2R2 − b2) + bc(2R2 − a2) =
=1
(a + b + c)2[R2(a2 + b2 + c2 + 2ab + 2bc + 2ac)− abc(a + b + c)] =
= R2− abc
a + b + c= R2− abc
4R
2
(a + b + c)r· 2Rr = R2− σ(ABC)
σ(ABC)· 2R =
= R2 − 2Rr.
Propozitia 3.14. (Distanta de la centrul cercului circumscrisunui patrulater la anticentrul sau). In patrulaterul inscriptibilABCD cu laturile AB = a, BC = b, CD = c, DA = d si diagonaleleAC = d1, BD = d2, R raza cercului circumscris, iar O si H centrulcercului circumscris respectiv anticentrul sau, avem:
OH2 = 4R2 − a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d2
2
4.
Demonstratie. Am aratat ca 2−−→OH =
−→OA +
−−→OB +
−→OC +
−−→OD deci:
4OH2 = 4−−→OH · −−→OH =
(−→OA +
−−→OB +
−→OC +
−−→OD
)(−→OA +
−−→OB +
−→OC+
+−−→OD
)= 4R2 + 2
−→OA · −−→OB + 2
−→OA · −→OC + 2
−→OA · −−→OD + 2
−−→OB · −→OC+
+2−−→OB · −−→OD + 2
−→OC · −−→OD = 4R2 + 2R2 − a2+
+2R2 − d21 + 2R2 − d2 + 2R2 − b2 + 2R2 − d2
2 + 2R2 − c2 =
= 16R2 − (a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d2
2)
sau
OH2 = 4R2 − a2 + b2 + c2 + d2 + d21 + d2
2
4.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
55
GEOMETRIE PLANA TRATATA VECTORIAL 135
Definitia 3.4. Prin sistem de puncte materiale ıntelegem o multimede puncte geometrice din plan caracterizate fiecare de cate o masa.
Daca A1, . . . , An cu masele m1, . . . , mn este un sistem de punctemateriale numim centrul de greutate al sistemului punctul G definitprin:
n∑i=1
mi−−→GAi = 0.
Exemple. 3.1) Considerand un sistem format din trei puncte A,B, Ccu mase egale m1 = m2 = m3 = m, centrul de greutate al acestuisistem de puncte materiale coincide cu centrul de greutate (intersectiamedianelor) al 4ABC, deoarece din Propozitia 3.6 avem:
−→GA +
−−→GB +
−→GC =
−→0 .
3.2) Pentru un sistem format din patru puncte A,B, C, D cu maseegale m1 = m2 = m3 = m4 = m, centrul de greutate al acestui sis-tem de puncte materiale este G, intersectia bimedianelor, deoarece dinObservatia 3.4 avem:
−→GA +
−−→GB +
−→GC +
−−→GD =
−→0 .
Propozitia 3.15. (Teorema lui Lagrange). Fie G centrul de greu-tate al sistemului de puncte materiale A1, . . . , An cu masele m1, . . . ,mn.Atunci pentru orice punct M din plan avem:
n∑i=1
miMA2i =
(n∑
i=1
mi
)MG2 +
n∑i=1
miGA2i .
Demonstratie. Aplicam teorema cosinusului ın 4MGAi si avem;
MA2i = MG2 + GA2
i − 2−−→GM · −−→GAi.
Inmultim relatiile cu mi si prin ınsumare avem:
n∑i=1
miMA2i =
(n∑
i=1
mi
)MG2 +
n∑i=1
miGA2i − 2
−−→GM
(n∑
i=1
mi−−→GAi
).
Cumn∑
i=1
mi−→GAi =
−→0 rezulta egalitatea ceruta.
Sorin
Text Box
Sorin
Text Box
56
136 Capitolul 5
Consecinta 3.4. Daca A1, . . . , An este un sistem de puncte materialede mase egale, mi = m, ∀i = 1, n, teorema lui Lagrange devine:
n∑i=1
MA2i =
n∑i=1
GA2i + nMG2
asa numita teorema a lui Steiner referitoare la momentul de inertie alunui punct fata de un sistem de puncte materiale de mase egale. Se de-fineste momentul de inertie al punctului P fata de sistemul A1, . . . , An
ca fiind numarul real notat I(P ) =n∑
i=1
PA2i . Relatia de mai sus ia
atunci forma:
I(M) = I(G) + nMG2.
Consecinta 3.5. In cazul particular al unui sistem de trei puncte ma-teriale A,B, C cu mase egale, cu lungimile laturilor a, b, c teorema luiLagrange devine:
MA2 + MB2 + MC2 = 3MG2 + (GA2 + GB2 + GC2).
Din Propozitia 3.12 si rezultatul ca G ımparte fiecare mediana ın ra-portul 1/2 avem:
GA2 + GB2 + GC2 =4
9(AA′2 + BB′2 + CC ′2) =
=4
9
[(a2 + b2 + c2)− 1
4(a2 + b2 + c2)
]=
1
3(a2 + b2 + c2).
Relatia din teorema lui Lagrange devine:
MA2 + MB2 + MC2 = 3MG2 +1
3(a2 + b2 + c2)
numita relatia lui Leibnitz pentru triunghi.
Consecinta 3.6. La sistemul de patru puncte materiale ABCD demase egale cu lungimile laturilor a, b, c, d si a diagonalelor d1 si d2 teo-rema lui Lagrange devine:
Incheiem aceasta ıncercare de sistematizare a unor rezultate de ge-ometrie vectoriala prin prezentarea unei inegalitati puternice din arti-colul Produs scalar si aplicatiile sale de D. si R. Marinescu, RevistaMatematica a elevilor si profesorilor din judetul Hunedoara An II, Nr.2–2002, pag. 26–29.
Propozitia 3.16. Fie ABC triunghiul cu laturile a, b, c si M un punctdin plan. Pentru orice numere reale α, β, γ avem:
care înlocuită în expresia de mai sus ne dă ecuaţia (3.5). ٱٱٱ
Observaţie. Egalitatea (3.6) implică pentru planul tangent în M la şi forma:
(x - x0)g
x
(x0,y0,z0) + (y - y0)
g
y
(x0,y0,z0) + (z - z0)
g
z
(x0,y0,z0) = 0 (3.7)
de unde deducem ecuaţia normalei la conica în M ca fiind:
129
0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0
x x y y z z
g g g(x ,y ,z ) (x ,y ,z ) (x ,y ,z )
x y z
(3.8)
Pentru cazul general al intersecţiei unui plan de ecuaţie ax + by + cz + d = 0 cu conica de
ecuaţie (3.1.) condiţia a2 + b
2 + c
2 0 implică cel puţin unul din coeficienţii a, b, c nenul. Presupunând
c 0 putem elimina z între cele două ecuaţii obţinând:
2 2
11 22 12 10 20 00a' x a' y 2a' xy 2a' x 2a' y a' 0
a b dz x y
c c c
care este ecuaţia unei conice din planul , rezultând că intersecţia dintre un plan şi o cuadrică este o
conică.
Chapter 2
Spatii afine
2.1 Structura afina a unui spatiu vectorial
Fie V un spatiu vectorial cu scalarii ıntr-un corp K. O submultime a lui V de forma
A = a+ U = {a+ u, u ∈ U},
unde a ∈ V si U este un subspatiu vectorial al lui V , se numeste varietate liniara ın V .U poarta numele de subspatiu director al varietatii A.
Multimea tuturor varietatilor liniare ale spatiului vectorial V , ımpreuna cu multimeavida, formeaza structura afina A(V ) a lui V .
A(V ) = {a+ U, a ∈ V,U ≺ V } ∪ ∅.
Exemple
• In spatiul EO3 al vectorilor legati ın punctul O, consideram multimea A a vectorilor cu
extremitatea pe o dreapta d ⊂ EO3 (care nu trece prin punctul O). Aceasta multime
este o varietate liniara, al carei spatiu director este dreapta vectoriala (deci caretrece prin ”originea” O) d′, care are directia paralela cu cea a dreptei d.
Evident, pentru orice vector v0 ∈ A fixat, un vector v ∈ A se scrie sub formav = v0 + u, unde u ∈ d′, deci A = v0 + d′.
Daca identificam vectorul v ∈ A cu extremitatea acestuia, situata pe dreapta d,structura de varietate liniara a lui A se transmite dreptei d. O astfel de varietateliniara se numeste dreapta din EO
3 (deci dreptele care nu trec prin origine suntvarietati liniare ın EO
3 ).
• In acelasi spatiu EO3 al vectorilor legati ın punctul O, consideram multimea B a
vectorilor cu extremitatea ıntr-un plan π ⊂ EO3 (care nu trece prin punctul O).
Aceasta multime este o varietate liniara, al carei spatiu director este planul vectorial(deci care trece prin ”originea” O) π′, paralel cu planul π.
Evident, pentru orice vector v0 ∈ B fixat, un vector v ∈ B se scrie sub formav = v0 + u, unde u ∈ π′, deci B = v0 + π′.
58
Sorin
Text Box
VI
Sorin
Text Box
130
Sorin
Rectangle
Daca identificam vectorul v ∈ B cu extremitatea acestuia, situata ın planul π, struc-tura de varietate liniara a lui B se transmite planului π. O astfel de varietate liniarase numeste plan din EO
3 (deci planele care nu trec prin origine sunt varietati liniareın EO
3 ).
• Consideram un sistem neomogen de m ecuatii liniare, cu n necunoscute.n∑
j=1
aijxj = bi, i = 1,m, aij ∈ K.
Presupunem ca sistemul este compatibil, adica
rang (aij) = rang (aij , bi) = r ≤ n.
Multimea A a solutiilor sistemului neomogen de ecuatii este o varietate liniara a luiKn. Spatiul sau director este multimea U a solutiilor sistemului de ecuatii liniare siomogene asociat (acesta este un subspatiu al lui Kn).
Intr-adevar, daca x = (x1, . . . , xn) este o solutie fixata a sistemului dat, atuncipentru orice solutie u = (u1, . . . , un) a sistemului omogen asociat, este imediat faptulca (x1 + u1, . . . , xn + un) este, de asemenea, o solutie a sistemului neomogen. DeciA = x+ U .
Propozitie. Daca A = a+ U ∈ A(V ) si b ∈ A, atunci A = b+ U .
Dem: b ∈ A =⇒ ∃u ∈ U, b = a + u, deci a = b − u si A = a + U = (b − u) + U =b+ (−u) + U = b+ U . �
Rezulta ca o varietate liniara A nu depinde de punctul a ales din A (de exemplu, odreapta din EO
3 este determinata de directia sa — spatiul sau director — si un punctarbitrar al dreptei).
• O varietate liniara A ∈ A este un subspatiu vectorial al lui V daca si numai daca0V ∈ A.
Dimensiunea unei varietati liniare
Propozitie. Daca A = a+ U = a′ + U ′ ∈ A, atunci U = U ′.
Dem: Deoarece a′ ∈ A, rezulta ca A = a′+U ′ = a+U ′, deci a+U = a+U ′ si U = U ′.�
In consecinta, ın reprezentarea unei varietati liniare sub forma A = a+ U , subspatiulsau director U este unic determinat. Il vom nota cu D(A) si o varietate liniara A va fide forma
A = a+D(A).
Definim dimensiunea unei varietati liniare A = a+D(A) astfel:
dimA ={
dimD(A) daca A 6= ∅−1 daca A = ∅ .
59
Sorin
Text Box
131
• Daca dimA = 0, atunci A = a+ < 0V > si multimea A (formata dintr-un singurvector a) se numeste punct. Identificam vectorul a cu punctul {a}.
• Daca dimA = 1, dimA = 2, dimA = p, atunci varietatea liniara A se va numi re-spectiv dreapta, plan sau p-plan. Daca 0V ∈ A, atunci vom avea o dreapta vectoriala,un plan vectorial, respectiv un p-plan vectorial.
• Daca U este un hiperplan vectorial, atunci A = a + U se numeste hiperplan. Inparticular, daca V are dimensiunea n, un hiperplan va avea dimensiunea n− 1.
Propozitie. Daca Aα ∈ A(V ), pentru α ∈ I, atunci⋂
α∈I
Aα ∈ A(V ).
Dem: Daca⋂
α∈I
Aα = ∅, propozitia este evidenta. Fie a ∈⋂
α∈I
Aα 6= ∅. Rezulta ca
Aα = a+D(Aα), pentru orice α ∈ I. Este imediat faptul ca⋂
α∈I
Aα = a+⋂
α∈I
D(Aα). �
Corolar. Daca varietatile liniare Aα sunt finit dimensionale, α ∈ I, si au intersectianevida, atunci
dim⋂α∈I
Aα = dim⋂α∈I
D(Aα).
Teoreme de caracterizare pentru varietatile liniare
Propozitie 2.1.1. Daca a si b sunt doua puncte distincte din V , atunci exista o singuradreapta ın A(V ) care contine punctele a si b; o vom nota cu ab.
Dem: Dreapta a+ < b − a >= {a + λ(b − a), λ ∈ K} contine punctele a si b, deciexistenta este asigurata.
Presupunem acum ca D este o adreapta arbitrara din A(V ), care contine puncteledistincte a si b. Vom arata ca D = a+ < b− a >. Intr-adevar, deoarece a ∈ D, rezulta caD = a+U , unde U ≺ V , de dimeniune 1 (adica generat de un singur vector al lui U). Darb ∈ D =⇒ b = a+ u, cu u ∈ U , deci b− a = u si este imediat faptul ca < b− a >=< u >,adica < b− a >= U . �
Deci, dreapta ab care trece prin punctele distincte a si b este
ab = {a+ λ(b− a), λ ∈ K}
si ea se mai poate scrie sub forma
ab = {(1− λ)a+ λb, λ ∈ K}.
Dam acum o caracterizare a varietatilor afine cu ajutorul dreptelor.
Propozitie 2.1.2. Fie V un spatiu vectorial peste un corp K care contine cel putin treielemente. O submultime A a lui V este o varietate liniara daca si numai daca
∀ a, b ∈ A, a 6= b =⇒ ab ⊂ A.
60
Sorin
Text Box
132
Dem: ”=⇒” Daca A ∈ A(V ), atunci A = x + D(A), unde x ∈ A si D(A) ≺ V . Fiea 6= b doua puncte din A. Varietatea A se poate scrie
A = a+D(A).
Deoarece b ∈ A =⇒ b− a ∈ D(A), deci < b− a >⊂ D(A), adica ab ⊂ A.”⇐=” Fie A o submultime a lui V care satisface conditia din enunt. Daca A = ∅,
atunci A este o varietate liniara.Presupunem ca A 6= ∅. Fie a ∈ A si notam U = A − a = {u = x − a, x ∈ a}. Vom
demonstra ca U este subspatiu vectorial al lui V .
• Pentru orice u1, u2 ∈ U si orice λ ∈ K, rezulta ca
(1− λ)u1 + λu2 ∈ U. (2.1)
Intr-adevar, daca u1 = x1 − a si u2 = x2 − a, cu x1, x2 ∈ A, avem
(1− λ)u1 + λu2 = (1− λ)(x1 − a) + λ(x2 − a) = (1− λ)x1 + λx2︸ ︷︷ ︸x1x2
−a ∈ A− a = U.
• In (2.1) ınlocuim u1 = 0V (deoarece a ∈ A =⇒ 0V = a− a ∈ U) si obtinem
∀λ ∈ K, ∀u ∈ U, =⇒ λu ∈ U.
• Deoarece corpul K are cel putin trei elemente, rezulta ca exista α ∈ K, α 6= 0, α 6= 1.Inlocuim ın (2.1) λ = α, u1 = (1− α)−1v1 si u2 = α−1v2, cu v1, v2 ∈ U . Atunci
∀, v1, v2 ∈ U =⇒ v1 + v2 ∈ U.
Deci U este un subspatiu vectorial al lui V , iar A = a+ U este o varietate liniara. �Daca K are doar doua elemente, propozitia nu mai este adevarata. Fie K = Z2 = {0, 1},
V = Z2 × Z2 si M = {(0, 0), (0, 1), (1, 0)} ⊂ V . Orice dreapta din Z2 × Z2 contine exactdoua elemente (ab = {a+ λ(b− a), λ = 0, 1}), deci oricare ar fi doua elemente ale lui M ,dreapta care trece prin ele este continuta ın M . Dar M nu este varietate liniara, caci dacaar fi, tinand cont de faptul ca (0, 0) ∈ M , ar rezulta ca M este un subspatiu vectorial allui Z2 × Z2. Dar atunci (0, 1) + (1, 0) ∈M , deci (1, 1) ∈M , ceea ce este fals.
In urmatoarea caracterizare a varietatilor liniare nu excludem nici un corp.
Propozitie 2.1.3. Fie V un spatiu vectorial peste un corp K. O submultime A ⊂ V esteo varietate liniara a lui V daca si numai daca este satisfacuta urmatoarea conditie:
(∀x1, . . . , xn ∈ A, ∀λ1, . . . , λn ∈ K,n∑
i=1
λi = 1) =⇒n∑
i=1
λixi ∈ A. (2.2)
61
Sorin
Text Box
133
Dem: ”=⇒” Daca A ∈ A(V ), atunci A = x + D(A), unde x ∈ A si D(A) ≺ V . Fiex1 ∈ A. Varietatea A se poate scrie
A = x1 +D(A).
Pentru xi ∈ A, i = 1, n si λi ∈ K, i = 1, n, cun∑
i=1λi = 1,=⇒ xi − x1 ∈ D(A) ≺ V , deci
n∑i=1
λi(xi − x1) ∈ D(A). In consecinta,
n∑i=1
λixi =n∑
i=1
λi(xi − x1) +n∑
i=1
λix1 =n∑
i=1
λi(xi − x1)︸ ︷︷ ︸∈D(A)
+x1 ⊂ D(A) + x1 ∈ A.
”⇐=” Fie A o submultime a lui V care satisface conditia din enunt. Daca A = ∅,atunci A este o varietate liniara.
Presupunem ca A 6= ∅. Fie a ∈ A si notam U = A − a = {u = x − a, x ∈ a}. Vomdemonstra ca U este subspatiu vectorial al lui V .
• Pentru orice u1, . . . , un ∈ U si orice λi ∈ K, cun∑
i=1λi = 1, rezulta ca
n∑i=1
λiui ∈ U. (2.3)
Intr-adevar, daca ui = xi − a, cu xi ∈ A, ı = 1, n, avemn∑
i=1
λiui =n∑
i=1
λi(xi − a) =n∑
i=1
λixi −n∑
i=1
λia =n∑
i=1
λixi︸ ︷︷ ︸∈A
−a ⊂ A− a = U.
• In (2.3) ınlocuim n = 3, λ1 = α ∈ K, λ2 = β ∈ K, λ3 = 1−α−β, u3 = 0V (deoarecea ∈ A =⇒ 0V = a− a ∈ U) si obtinem
∀α, β ∈ K, ∀u1, u2 ∈ U, =⇒ αu1 + βu2 ∈ U.Deci U este un subspatiu vectorial al lui V , iar A = a+ U este o varietate liniara. �
Infasuratoarea afina a unei submultimi
Combinatia liniaran∑
i=1λixi, ın care coeficientii λi ∈ K verifica
n∑i=1
λi = 1, se numste
combinatie afina a punctelor x1, . . . , xn ∈ V .Am vazut ca intersectia varietatilor liniare este o varietate liniara. Fie M ⊂ V .
Intersectia tuturor varetatilor liniare ale lui V , care contin peM , se numeste ınfasuratoareaafina (sau ınchiderea afina) a lui M si se noteaza cu af M . Este clar ca af M este elementulminim al lui A(V ) (ın raport cu incluziunea) care contine pe M .
A ∈ A(V ),M ⊂ A =⇒ afM ⊂ A.
62
Sorin
Text Box
134
Propozitie 2.1.4. Fie V un spatiu vectorial peste un corp K. Infasuratoarea afina a uneimultimi M ⊂ V este multimea tuturor combinatiilor afine care se pot forma cu un numarfinit de elemente din M .
afM = {n∑
i=1
λixi, n ∈ N, x1, . . . , xn ∈M,λ1, . . . , λn ∈ K,n∑
i=1
λi = 1} (sume finite).
Dem: Fie X = {n∑
i=1λixi, n ∈ N, x1, . . . , xn ∈M,λ1, . . . , λn ∈ K,
n∑i=1
λi = 1}. Vom arata
ca af M = X.”⊆” Pentru aceasta incluziune, este suficient sa verificam faptul ca X este o varietate
liniara care contine pe M . Evident, M ⊂ X, deoarece orice x ∈M este de forma x = 1 ·x.Pentru a demonstra ca X ∈ A(V ), vom folosi Propozitia 2.1.3. Fie yj =
n∑i=1
λijxi ∈ X,
cun∑
i=1λij = 1, j = 1, k si fie µj ∈ K, j = 1, k, cu
k∑j=1
µj = 1. Atunci
k∑j=1
µjyj =k∑
j=1
µj(n∑
i=1
λijxi) =n∑
i=1
(k∑
j=1
µjλij)xi ∈ X,
deoarecen∑
i=1(
k∑j=1
µjλij) =n∑
i=1(
k∑j=1
µj)λij =n∑
i=1λij = 1, deci X ∈ A(V ). Deoarece af M este
cea mai mica varietate liniara a lui V care contine pe M , rezulta ca af M ⊆ X.”⊇” Fie A ∈ A(V ) o varietate liniara arbitrara, astfel ıncat M ⊂ A. Vom arata
ca X ⊂ A. Intr-adevar, fie x ∈ X. Deci x =n∑
i=1λixi, unde xi ∈ M , iar
n∑i=1
λi = 1.
Deoarece xi ∈ M , iar M ⊂ A, atunci xi ∈ A. Folosind din nou Propozitia 2.1.3, rezulta
ca x =n∑
i=1λixi ∈ A, deci X ⊂ A. Adica X este inclusa ın orice varietate liniara A, cu
M ⊂ A, deci X ⊂ af M . �Rezulta imediat ca
• M = af M ⇐⇒M ∈ A(V ).
• af {a, b} = ab.
Ecuatiile unei varietati liniare
Presupunem acum ca spatiul vectorial V este finit dimensional, de dimeniune n, si fieB = {e1, . . . , en} o baza a sa. Fie A ∈ A(V ) o varietate liniara de dimensiune r, r ≤ n.Atunci A este de forma
A = a+ < d1, . . . , dr >,
unde a ∈ A, iar vectorii d1, . . . , dr sunt liniar independenti. Aceasta este ecuatia vectorialaa varietatii A.
63
Sorin
Text Box
135
In raport cu baza B a lui V , putem determina coordonatele vectorilor a, d1, . . . , dr.
Daca a =n∑
i=1aiei si dj =
n∑i=1
dijei, j = 1, r, atunci varietatea liniara A este data de
A = {x = (x1, . . . , xn) ∈ V, xi = ai +r∑
j=1
dijλj , λj ∈ K}
si am obtinut ecuatiile parametrice ale varietatii A.Pe de alta parte, varietatile liniare coincid cu solutiile sistemelor de ecuatii liniare, deci
A = {x = (x1, . . . , xn) ∈ V,n∑
j=1
aijxj = bi, i = 1,m},
unde rangul matricei (aij) este r.
Teorema dimensiunii. Paralelism
Varietatile liniare A,B ∈ A(V ) se numesc paralele daca D(A) ⊆ D(B) sau D(B) ⊆ D(A).Vom nota A ‖ B.
Propozitie. Daca A,B ∈ A(V ), cu A ‖ B, atunci A ⊆ B, sau B ⊆ A, sau A ∩B = ∅.
Dem: Daca A∩B = ∅, nu mai e nimic de demonstrat. Presupunem ca A∩B 6= ∅ si fiea ∈ A∩B. Rezulta ca A = a+D(A) si B = a+D(B). Deoarece A ‖ B, putem presupuneca D(A) ⊆ D(B). Atunci, A = a+D(A) ⊆ a+D(B) = B si propozitia este demonstrata.�
Propozitie 2.1.5. Fie A,B ∈ A(V ), A = a+D(A), B = b+D(B). Atunci
af (A ∪B) = a+D(A) +D(B)+ < b− a > .
Dem: ”⊆”. Intr-adevar, deoarece A ⊆ a + D(A) + D(B)+ < b − a > si B ⊆ a +D(A) + D(B)+ < b − a >, rezulta ca A ∪ B ⊆ a + D(A) + D(B)+ < b − a >, deci af(A∪B) ⊆ a+D(A) +D(B)+ < b− a > (deoarece af (A∪B) este cea mai mica varietateliniara care contine pe A ∪B).
”⊇”. Am vazut ca af (A∪B) este o varietate liniara (ca intersectie de varietati liniare).Deci af (A ∪B) = a+D( af (A ∪B)). Avem:
A ⊆ af (A ∪B) =⇒ D(A) ⊆ D( af (A ∪B)),
B ⊆ af (A ∪B) =⇒ D(B) ⊆ D( af (A ∪B)),
a, b ∈ af (A ∪B) =⇒< b− a >⊆ D( af (A ∪B)),
decia+D(A) +D(B)+ < b− a >⊆ a+D( af (A ∪B)) = af (A ∪B). �
64
Sorin
Text Box
136
Propozitie 2.1.6. Fie A,B ∈ A(V ), A = a+D(A), B = b+D(B). Atunci
A ∩B 6= ∅ ⇐⇒< b− a >⊂ D(A) +D(B).
Dem: ”=⇒” Fie c ∈ A ∩ B. Atunci exista u1 ∈ D(A) si u2 ∈ D(B) astfel ıncat c =a+u1 = b+u2. Rezulta ca b−a = u1−u2 ∈ D(A)+D(B), deci < b−a >⊂ D(A)+D(B).
”⇐=” Daca < b−a >⊂ D(A)+D(B) =⇒ b−a ∈ D(A)+D(B), deci exista u1 ∈ D(A) siu2 ∈ D(B), astfel ıncat b−a = u1 +u2. In consecinta, b− u2︸ ︷︷ ︸
∈B
= a+ u1︸ ︷︷ ︸∈A
= c, deci c ∈ A∩B.
�
Consecinta. Fie A,B ∈ A(V ), A = a+D(A), B = b+D(B). Atunci
af (A ∪B) ={
a+D(A) +D(B) daca A ∩B 6= ∅a+D(A) +D(B)+ < b− a > daca A ∩B = ∅ . (2.4)
Exemplu. Presupunem ca V este un spatiu vectorial de dimensiune 3 si fie d1 = a+ <d1 > si d2 = b+ < d2 > doua drepte distincte din A(V ).
• Daca d1 ∩ d2 = {P}, atunci
af (d1 ∪ d2) = a+ < d1 > + < d2 >= a+ < d1, d2 >,
obtinand planul determinat de cele doua drepte.
• Daca d1 ‖ d2, atunci < d1 >=< d2 >, deci
af (d1 ∪ d2) = a+ < d1 > + < b− a >= a+ < d1, b− a >,
obtinand planul determinat de vectorii (liniar independenti) d1 si b− a (acesta este,evident, planul determinat de d1 si d2).
• Daca d1 si d2 sunt necoplanare, atunci
af (d1 ∪ d2) = a+ < d1 > + < d2 > + < b− a >= a+ < d1, d2, b− a >
si, deoarece d1, d2 si b − a sunt liniar independenti, af (d1 ∪ d2) este ıntreg spatiulV .
Propozitie 2.1.7. (Teorema dimensiunii) Fie A si B doua varietati liniare nevide, dedimensiuni finite, din spatiul vectorial V . Atunci
dim af (A ∪B) ={
dimA+ dimB − dim(A ∩B) daca A ∩B 6= ∅dim[D(A) +D(B)] + 1 daca A ∩B = ∅ . (2.5)
Dem: Daca A ∩ B 6= ∅, atunci af (A ∪ B) = a + D(A) + D(B) si, folosind teoremadimensiunii (Grassmann), obtinem
dim af (A ∪B) = dim[D(A) +D(B)] = dimD(A) + dimD(B)− dim(D(A) ∩D(B)) =
65
Sorin
Text Box
137
= dimA+ dimB − dim(A ∩B).
Daca A ∩ B = ∅, atunci, conform Propozitiei 2.1.6, < b − a >* D(A) + D(B), decivectorul b− a este liniar independent de vectorii din [D(A) +D(B)]. Rezulta ca
deoarece [D(A) +D(B)]∩ < b− a >= {0V } (altfel subspatiul 1-dim < b− a > ar fi inclusın subspatiul D(A) +D(B)). �
Exemplu. Vom determina pozitiile relative ale unei drepte si un plan ıntr-un spatiu vec-torial 4-dimensional V . Fie d = a+ < d1 > o dreapta si π = b+ < d2, d3 > un plan.
• Daca d ∩ π 6= ∅, atunci
af (d ∪ π) = a+ < d1 > + < d2, d3 >,
iardim [af (d ∪ π)] = 1 + 2− dim(d ∩ π) ≤ 4,
de unde rezulta ca dim(d ∩ π) ≥ −1, deci dim(d ∩ π) = {0, 1}.
a) Daca dim(d ∩ π) = 0 =⇒ d ∩ π = {P}, dim ( af (d ∪ π)) = 3, deci intersectiadintre d si π este un punct, iar ınfasuratoarea afina a lui d∪π este un hiperplan.
b) Daca dim(d ∩ π) = 1 =⇒ d ∩ π = d, dim ( af (d ∪ π)) = 2, deci d ⊂ π.
de unde rezulta ca dim < d1, d2, d3 >≤ 3, deci dim < d1, d2, d3 >= {2, 3} (evident,d2 si d3 sunt liniar independenti, deci dim < d1, d2, d3 >≥ 2).
a) Daca dim < d1, d2, d3 >= 2 =⇒< d1 >⊂< d2, d3 >=⇒ d ‖ π, iar af (d ∪ π) =a+ < d2, d3 > + < b− a > este un hiperplan.
b) Daca dim < d1, d2, d3 >= 3 =⇒ dim af (d ∪ π) = 4 =⇒ af (d ∪ π) = V si d ∦ π(dreapta d nu este paralela cu planul π si nici nu are puncte comune cu π).
66
Sorin
Text Box
138
2.2 Spatii afine. Proprietati imediate
Fie A = {A,B,C, . . .} o multime nevida de puncte.
• Un element (A,B) ∈ A×A se numeste bipunct al lui A, de origine A si extremitateB.
• Un bipunct de forma (A,A) este un bipunct diagonal sau bipunct nul.
• Bipunctele (A,B) si (B,A) sunt bipuncte simetrice.
Un K-spatiu vectorial V determina o structura afina pe A daca se poate defini o functieϕ : A×A → V , astfel ıncat:
2) Pentru orice A ∈ A si orice v ∈ V , exista un unic punct B ∈ A, astfel ıncatϕ(A,B) = v.
Multimea A, dotata cu o structura afina, se numeste spatiu afin. Un spatiu afin este,deci, determinat de un triplet (A, V, ϕ) care verifica cele doua conditii de mai sus.
• Multimea A este spatiul baza (sau spatiul suport), iar elementele sale sunt punctelespatiului afin.
• Spatiul vectorial V este spatiul director al spatiului afin, iar elementele sale nenulesunt vectori directori.
• Functia ϕ este functia structurala a spatiului afin.
Spatiul afin este real sau complex, dupa cum scorpul K al scalarilor lui V este real saucomplex.
Notand ϕ(A,B) = AB, cele doua conditii din definitia structurii afine devin:
1) AB +BC = AC, pentru oricare A,B,C ∈ A;
2) Pentru orice A ∈ A si orice v ∈ V , exista un unic punct B ∈ A, astfel ıncat AB = v.
In continuare, vom mentiona un spatiu afin prin (A, V, ϕ) sau, folosind notatia ϕ(A,B) =AB, prin (A, V ) sau, cand se subıntelege spatiul director V , doar prin spatiul sau suportA.
Propozitie. Intr-un spatiu afin (A, V ), avem
1) Vectorul asociat oricarui bipunct diagonal este vectorul nul,
AA = 0V ∈ V, ∀A ∈ A.
2) Vectorii asociati la doua puncte simetrice sunt vectori opusi,
BA = −AB, ∀A,B ∈ A.
67
Sorin
Text Box
139
Sorin
Rectangle
3) Pentru fiecare punct A ∈ A, aplicatia
ϕA : A → V, ϕA(B) = AB
este o bijectie.
Fie O ∈ A un punct fixat si fie AO = {O} ×A multimea bipunctelor lui A, de origineO. Prin bijectia AO → V , (O,A) → OA, bipunctul (O,A) se poate identifica cu vectorulOA. In acest mod, structura vectoriala din V se introduce pe AO.
• Spatiul vectorial AO astfel determinat se numeste spatiu vectorial tangent ın O laA.
• Un vector din AO se numste vector tangent ın O la A (sau vector legat al spatiuluiafin A, de origine O).
• Evident, spatiul vectorial AO este izomorf cu V .
• Considerand bijectiaA → AO, A→ (O,A),
vectorul (O,A), asociat punctului A, se numeste vector de pozitie al punctului A ınraport cu originea O.
Vom spune ca bipunctul (A,B) este echipolent cu bipunctul (C,D) si vom scrie (A,B) ∼(C,D) daca (A,B) si (C,D) determina acelasi vector ın V , adica
(A,B) ∼ (C,D) ⇐⇒ ϕ(A,B) = ϕ(C,D).
Este imediat faptul ca ∼ este o relatie de echivalenta pe A×A. Fie (A×A)/∼ multimeaclaselor de echivalenta si [(A,B)] clasa bipunctului (A,B). Aplicatia
(A×A)/∼ → V, [(A,B)] → v = ϕ(A,B)
este bine definita (evident, nu depinde de alegerea reprezentantului (A,B) al clasei [(A,B)])si este o bijectie. Putem, deci, sa identificam clasa [(A,B)] cu vectorul ϕ(A,B) = AB.In acest fel, structura de spatiu vectorial a lui V se poate transporta pe spatiul factor(A×A)/∼ care va avea, astfel, o structura de spatiu vectorial.
• Spatiul vectorial astfel definit se numeste spatiul vectorial al vectorilor liberi dinspatiul afin A.
• (A×A)/∼ este izomorf cu spatiul sau director V .
• O clasa oarecare de bipuncte echipolente se numeste vector liber al spatiului afin A.
68
Sorin
Text Box
140
2.3 Exemple de spatii afine
Structura afina a spatiului E3
Daca E3 este spatiul punctual euclidian 3-dimensional, iar E3 este spatiul vectorial alvectorilor liberi din E3, consideram functia
ϕ : E3 × E3 → E3, ϕ(A,B) = AB,
unde AB este vectorul liber asociat vectorului legat−−→AB determinat de bipunctul (A,B).
Tripletul (E3, E3, ϕ) este un spatiu afin real.Fie O ∈ E3 un punct arbitrar. Putem identifica spatiul E3 al vectorilor liberi cu spatiul
vectorial EO3 tangent la E3 ın punctul O. Structura afina pe E3 este determinata de un
triplet (E3, EO3 , ϕ), unde ϕ este operatia de scadere din EO
3 ,
ϕ : E3 × E3 → EO3 , ϕ(A,B) =
−−→OB −
−→OA.
Structura afina asociata unei varietati liniare
Fie A o varietate liniara dintr-un spatiu vectorial V , A = a+D(A). Pe A se poate definio structura afina, numita structura afina canonic asociata lui A, considerand functia
ϕ : A×A→ D(A), ϕ(a+ u, a+ w) = w − u.
Se verifica imediat cele doua conditii din definitia structurii afine, deci tripletul (A,D(A), ϕ)determina o structura afina pe A.
Structura afina asociata unui spatiu vectorial
Fie V un K-spatiu vectorial. Structura afina canonic asociata lui V este data de tripletul(V, V, ϕ), unde
ϕ : V × V → V, ϕ(v, w) = w − v.
Spatiul afin standard Kn
Pe spatiul vectorial aritmetic Kn, structura afina este data de tripletul (Kn,Kn, ϕ), unde,din nou,
Propozitie. Fie A un spatiu afin si S = {A0, A1, . . . , Ap} ⊂ A un sistem finit de punctedin A. Fie {αo, α1, . . . , αp} ⊂ K un sistem de scalari cu proprietatea ca α0+α1+. . .+αp =1. Atunci exista un unic punct P ∈ A, astfel ıncat
OP = α0OA0 + α1OA1 + . . .+ αpOAp, (2.6)
oricum am alege punctul origine O ∈ A.
69
Sorin
Text Box
141
Sorin
Rectangle
Sorin
Rectangle
Dem : Presupunem ca, alegand originea ın O, gasim punctul P astfel ıncat
OP = α0OA0 + α1OA1 + . . .+ αpOAp
si, pentru originea ın O′, avem punctul P ′, cu
O′P ′ = α0O′A0 + α1O
′A1 + . . .+ αpO′Ap.
Atunci
O′P = O′O +OP =p∑
i=0
αiO′O +
p∑i=0
αiOAi =p∑
i=0
αi(O′O +OAi) =p∑
i=0
αiO′Ai = O′P ′,
deci O′P = O′P ′ si P = P ′. �Deoarece alegerea lui O ın (2.6) nu este esentiala, putem folosi notatia
P = α0A0 + α1A1 + . . .+ αpAp.
• Fie S = {A0, A1, . . . , Ap} ⊂ A un sistem finit de puncte din A. Un punct P ∈ A senumeste combinatie afina (sau baricentru) a sistemului de puncte S daca exista unsistem de scalari {αo, α1, . . . , αp} ⊂ K, cu α0 + α1 + . . .+ αp = 1, astfel ıncat
P = α0A0 + α1A1 + . . .+ αpAp. (2.7)
• Sistemul de scalari {αo, α1, . . . , αp, α0 + α1 + . . .+ αp = 1} se numeste sistemul deponderi al punctului P fata de S.
• Daca S = {Aα, α ∈ J} este un sistem oarecare de puncte din A, atunci un punctP ∈ A este combinatie afina a lui S daca exista un subsistem finit al lui S, astfelıncat P sa fie combinatie afina a acestuia.
• Un sistem oarecare S de puncte din A se numeste sistem de generatori al spatiuluiafin A daca orice punct P ∈ A este o combinatie afina a lui S.
Propozitie. Fie S = {A0, A1, . . . , Aq, Aq+1, . . . , Ap} un sistem de puncte din A si
atunci P este baricentru al sistemului S, de ponderi {αβ0, . . . , αβq, αq+1, . . . , αp}.
70
Sorin
Text Box
142
• Un sistem finit de puncte S = {A0, A1, . . . , Ap} din A se numeste afin dependentdaca cel putin unul din punctele sale este combinatie afina a sistemului format cucelelalte puncte. Punctele lui S se numesc afin dependente.
• Sistemul S = {A0, A1, . . . , Ap} se numeste afin independent daca nu este afin de-pendent sau daca este alcatuit dintr-un singur punct. Punctele lui S se numesc afinindependente.
Propozitie. Sistemul de puncte S = {A0, A1, . . . , Ap} din A este afin dependent daca sinumai daca sistemul de vectori S = {A0A1, . . . , A0Ap} din V este liniar dependent.
Dem: Presupunem ca sistemul de puncte S = {A0, A1, . . . , Ap} este afin dependent.Rezulta ca
• Daca α = 0, atunci α1OA1 + . . . + αpOAp = 0V , unde nu toti scalarii αi sunt nuli.Presupunem ca α1 6= 0. Atunci
−α1OA1 = α2OA2 + . . .+ αpOAp,
deci
∀O ∈ A, OA1 = −α2
α1OA2 − . . .−
αp
α1OAp, cu
p∑i=2
−αi
α1= 1,
si
∀O ∈ A, A1 = −α2
α1A2 − . . .−
αp
α1Ap, cu
p∑i=2
−αi
α1= 1,
deci, si ın acest caz, sistemul de puncte S este afin dependent. �
Sistemul de vectori S = {A0A1, . . . , A0Ap} se numeste sistem de vectori asociat sis-temului de puncte S = {A0, A1, . . . , Ap}. Schimband rolul punctului A0 cu alt punct dinsistem, se pot obtine alte sisteme de vectori asociate unui sistem de puncte. Toate acestesisteme se deduc din primul prin transformari elementare.
• Un sistem format din doua puncte {A,B} este afin independent daca si numai dacapunctele sunt distincte A 6= B.
• In E3, trei puncte necoliniare sunt afin independente. La fel sunt si patru punctenecoplanare.
• Orice sistem de puncte care contine un un subsistem afin dependent este afin depen-dent.
• Daca un sistem este afin independent, atunci orice subsistem al sau este afin inde-pendent.
Vom spune ca un sistem oarecare de puncte S = {Aα, α ∈ J} din A este afin inde-pendent daca orice subsistem finit al sau este afin independent.
2.5 Subspatii afine
Fie (A, V, ϕ) un spatiu afin. Fie A′ ⊂ A o submultime nevida a lui A si ϕ′ = ϕ|A′×A′
restrictia lui ϕ la A′ × A′. Daca V ′ = ϕ′(A′ × A′) este un subspatiu vectorial al lui V ,atunci tripletul (A′, V ′, ϕ′) are o structura de spatiu afin.
Se numeste subspatiu afin al spatiului afin (A, V, ϕ) un triplet (A′, V ′, ϕ′), unde A′ esteo submultime nevida a lui A, ϕ′ este restrictia lui ϕ la A′ ×A′, iar V ′ = ϕ′(A′ ×A′) esteun subspatiu vectorial al lui V . Multimea vida se considera, prin definitie, subspatiuafin al oricarui spatiu afin A.
Un subspatiu afin (A′, V ′) este determinat fie de multimea A′ a punctelor sale, fie deun punct P0 ∈ A′ si de spatiul sau director V ′.
72
Sorin
Text Box
144
Sorin
Rectangle
• Cand cunoastem pe A′, spatiul director va fi
V ′ = {AB, A,B ∈ A′},
sau, fixand un punct P0 ∈ A′,
V ′ = {P0A, A ∈ A′}.
• Cand cunoastem punctul P0 ∈ A′ si spatiul V ′, atunci
A′ = {A ∈ A, P0A ∈ V ′}.
Exemple. • Orice submultime formata dintr-un singur punct A′ = {A} ⊂ A este unsubspatiu afin al lui A. Spatiul sau director este V ′ = {0V } ≺ V .
• Orice dreapta d si orice plan π din E3 sunt subspatii afine ale lui E3. Spatiile lordirectoare sunt, respectiv, o dreapta vectoriala d′ ∈ EO
3 si un plan vectorial π′ ∈ EO3 ,
care le determina directia (adica d ‖ d′, resp. π ‖ π′).
• Varietatile liniare din Kn, determinate de multimea solutiilor sistemelor de ecuatiiliniare, sunt subspatii afine ale spatiului afin standard Kn. Spatiile lor directoaresunt subspatiile vectoriale ale lui Kn, determinate de solutiile sistemelor liniare siomogene, asociate sistemelor date.
De exemplu, ın K3, spatiul solutiilor ecuatiei Ax + By + Cz + D = 0, cu rang(A,B,C) = 1, este un subspatiu afin al lui K3. Spatiul sau director este spatiulvectorial al solutiilor ecuatiei omogene asociate Ax+By + Cz = 0.
Urmatoarea propozitie este o generalizare a axiomei paralelelor din E3.
Propozitie. Fie (A, V, ϕ) un spatiu afin. Pentru orice punct P0 ∈ A si orice subspatiuvectorial V ′ al lui V , exista un unic subspatiu afin A′ al lui A care contine punctul P0 siadmite pe V ′ ca spatiu director.
Dem: Definim A′ = {A ∈ A, P0A ∈ V ′} si fie ϕ′ restrictia lui ϕ la A′×A′. Tripletul(A′, V ′, ϕ′) este un subspatiu afin al lui (A, V, ϕ), contine pe P0 si admite pe V ′ ca spatiudirector.
Deoarece aplicatia ϕ′P0: A′ → V ′, A 7−→ P0A, este o bijectie, rezulta ca A′ este unic
determinat. �
• Un subspatiu afin al lui A este o dreapta ın A daca spatiul sau director este o dreaptavectoriala din V .
• Un subspatiu afin al lui A este un plan ın A daca spatiul sau director este un planvectorial din V .
• Un subspatiu afin al lui A este un hiperplan ın A daca spatiul sau director este unhiperplan vectorial din V .
73
Sorin
Text Box
145
Propozitie 2.5.1. O conditie necesara si suficienta pentru ca o submultime nevida A′ ⊂ Asa fie un subspatiu afin al lui A este ca
∀ P,Q ∈ A′, ∀ α, β ∈ K, α+ β = 1 =⇒ αP + βQ ∈ A′.
Dem: Presupunem ca A′ este un subspatiu afin al lui A. Inseamna ca spatiul directorV ′ al lui A′ este un subspatiu vectorial al spatiului director V al lui A.
Fixam A0 ∈ A′. Atunci
V ′ = {A0P, P ∈ A′} ≺ V.
Fie P,Q ∈ A′. Atunci A0P,A0Q ∈ V ′ si, deoarece V ′ ≺ V , rezulta ca, pentru orice λ ∈ K,(1 − λ)A0P + λA0Q ∈ V ′. Deci exista R ∈ A′, astfel ıncat A0R = (1 − λ)A0P + λA0Q.Deci R = (1− λ)P + λQ ∈ A′.
Reciproc, presupunem ca implicatia din propozitie este adevarata. Fixam A0 ∈ A′ sifie
V ′ = {A0P, P ∈ A′}.
Vom arata ca V ′ este un subspatiu vectorial al lui V .Fie v ∈ V ′. Rezulta ca exista P ∈ A′, astfel ıncat v = A0P . V ′ este o submultime
a lui V , deci v ∈ V si, deoarece A este un spatiu afin cu spatiul director V , rezulta ca,pentru orice λ ∈ K, exista un unic R ∈ A, astfel ıncat A0R = λv. Deci λv = A0R =(1− λ)A0A0 + λv = (1− λ)A0A0 + λA0P si, cum A0, P ∈ A′, rezulta ca R ∈ A′, ceea ceınseamna ca λv ∈ V ′.
Daca v, w ∈ V ′, atunci exista punctele (unice) P,Q ∈ A′, astfel ıncat v = A0P si
w = A0Q. Combinatia afina T =12P +
12Q se va afla ın A′, deci A0T =
12v +
12w ∈ V ′.
Rezulta ca si suma v + w ∈ V ′, deci V ′ ≺ V , iar A′ este subspatiu afin al lui A. �Evident, propozitia anterioara este valabila pentru orice combinatie afina a unui numar
finit de puncte din A′.
Propozitie 2.5.2. Fie (A, V ) un spatiu afin, S = {A0, A1, . . . , Ap} un sistem finit depuncte din A si S = {A0A1, . . . , A0Ap} sistemul de vectori asociat. Atunci multimeabaricentrelor lui S,
S = {P ∈ A, P = α0A0 + . . .+ αpAp, α0 + . . .+ αp = 1},
este un subspatiu afin al lui A. Spatiul sau director este ınfasuratoarea liniara a lui S(deci subspatiul < S > generat de S).
Dem: Pentru a demonstra ca S este un subspatiu afin, vom folosi Propozitia 2.5.1. Fie
P,Q ∈ S si λ ∈ K. Punctele P si Q sunt de forma P = α0A0 + . . .+ αpAp, cup∑
i=0αi = 1,
respectiv Q = β0A0 + . . .+ βpAp, cup∑
i=0βi = 1. Atunci
(1− λ)P + λQ = (1− λ)p∑
i=0
αiAi +p∑
i=0
βiAi =p∑
i=0
[(1− λ)αi + λβi]Ai ∈ S,
74
Sorin
Text Box
146
deoarecep∑
i=0
[(1− λ)αi + λβi] = (1− λ)p∑
i=0
αi + λn∑
i=0
βi = (1− λ) + λ = 1.
Deci S este un subspatiu afin al lui A.Vom arata ca spatiul director al lui S este chiar < S >. Spatiul director al lui S este
(relativ la punctul A0, dar acest spatiu nu depinde de alegerea punctului din S)
V = {A0P, P ∈ S}.
Vom verifica dubla incluziune V =< A0A1, . . . , A0Ap >.”⊆” Fie v ∈ V . Rezulta ca exista un unic P ∈ S, astfel ıncat v = A0P , deci v =
α0A0A0 + α1A0A1 + . . .+ αpA0Ap, adica v ∈< A0A1, . . . , A0Ap >.”⊇” Fie v ∈< A0A1, . . . , A0Ap >. Rezulta ca v = α1A0A1 + . . . + αpA0Ap, unde nu
toti scalarii αi sunt nuli. Vectorul v poate fi scris sub forma
adica v ∈ V . �Daca S = {A0, Aα, α ∈ J} este un sistem infinit de puncte, notam cu S multimea
baricentrelor tuturor subsistemelor finite ale lui S. Se arata, ın acelasi fel, ca S este unsubspatiu afin al lui A si ca spatiul sau director este ınfasuratoarea liniara a sistemului devectori S = {A0Aα, α ∈ J}, asociat lui S.
Subspatiul afin S ⊂ A se numeste ınchiderea afina (sau ınfasuratoarea afina) a sis-temului S.
Exemple. • Inchiderea afina a sistemului alcatuit dintr-un singur punct S = {A} ⊂A este punctul A ınsusi, iar spatiul sau director este subspatiul trivial {0V } ≺ V .
• Inchiderea afina a unui sistem de doua puncte afin independente (deci distincte)S = {A0, A1} din A este dreapta afina
S = {P ∈ A, P = (1− λ)A0 + λA1, λ ∈ K},
iar spatiul sau director este dreapta vectoriala
< S >=< {A0A1} >= {A0P ∈ V, A0P = λA0A1, λ ∈ K}.
• Inchiderea afina a unui sistem de trei puncte afin independente (deci necoliniare)S = {A0, A1, A2} din A este planul afin
S = {P ∈ A, P = (1− λ− µ)A0 + λA1 + µA2, λ, µ ∈ K},
Propozitie. Fie A1 si A2 doua subspatii afine ale lui A si fie V1 si V2 subspatiile lordirectoare. Atunci intersectia A1 ∩ A2 este, de asemenea, un subspatiu afin al lui A iar,daca A1 ∩ A2 6= ∅, atunci spatiul sau director este V1 ∩ V2.
Dem: Daca A1 ∩ A2 = ∅, atunci propozitia este evidenta.Presupunem ca A1 ∩ A2 6= ∅. Fie P,Q ∈ A1 ∩ A2 si fie λ ∈ K. Deoarece A1 si
A2 sunt subspatii afine, rezulta ca (1 − λ)P + λQ ∈ A1 si (1 − λ)P + λQ ∈ A2, deci(1− λ)P + λQ ∈ A1 ∩ A2, deci A1 ∩ A2 este un subspatiu afin.
Fie A0 ∈ A1 ∩ A2. Spatiul director al lui A1 ∩ A2 este
V12 = {A0P, P ∈ A1 ∩ A2}.
Vom arata ca V12 = V1 ∩ V2, unde
V1 = {A0Q, Q ∈ A1}, V2 = {A0R, R ∈ A2}.
”⊆” Fie v ∈ V12 =⇒ exista un unic P ∈ A1 ∩ A2, v = A0P , deci v ∈ V1 ∩ V2.”⊇” Fie v ∈ V1∩V2. Exista un unicQ ∈ A1 si un unicR ∈ A2, astfel ıncat v = A0Q = A0R,deci Q = R ∈ A1 ∩ A2, adica v ∈ V12. �
• Daca S este un sistem de puncte din A, atunci intersectia tuturor subspatiilor afineale lui A, care contin pe S, este un subspatiu afin (cel mai mic — ın raport cuincluziunea — spatiu afin care contine pe S). Acesta coincide cu ınfasuratoareaafina a sistemului S.
Propozitie. Fie (A, V ) un spatiu afin, A1, A2 ⊂ A doua subspatii afine nevide si V1, V2
spatiile lor directoare.
a) Daca V1 si V2 sunt independente, atunci A1 ∩ A2 contine cel mult un punct.
b) Daca V1 + V2 = V , atunci A1 ∩ A2 contine cel putin un punct.
c) Daca V1 ⊕ V2 = V , atunci A1 ∩ A2 contine exact un punct.
Dem: a) Daca A1 ∩ A2 = ∅, atunci afirmatia de la a) este adevarata. Presupunemca A1 ∩ A2 6= ∅. Fie P,Q ∈ A1 ∩ A2. Spatiul director al lui A1 ∩ A2 este V1 ∩ V2, deciPQ ∈ V1 ∩ V2. Dar V1 si V2 sunt independente, deci V1 ∩ V2 = {0V }, deci PQ = 0V si, ınconsecinta, P = Q.
b) Presupunem, prin absurd, ca A1 ∩ A2 = ∅. Fie A1 ∈ A1 si A2 ∈ A2. Spatiiledirectoare ale lui A1 si A2 sunt, respectiv
V1 = {A1P, P ∈ A1}, V2 = {A2Q, Q ∈ A2}.
Deoarece V = V1 + V2, rezulta ca ∀ v ∈ V , exista v1 ∈ V1 si v2 ∈ V2, astfel ıncatv = v1 + v2. Pentru A1A2 ∈ V , exista un unic P ∈ A1 si un unic Q ∈ A2, astfel ıncatA1A2 = A1P+A2Q. Deci A1A2 = A1A2+A2P+A2Q, de unde rezulta ca A2P+A2Q = 0V ,ceea ce este absurd, caci A2Q ∈ V2 si ar rezulta ca A2P ∈ V2, dar P ∈ A1, deci A2P /∈ V2.
c) Rezulta imediat din a) si b). �
76
Sorin
Text Box
148
• Fie A1 si A2 doua subspatii afine ale spatiului afin A. Inchiderea afina a multimiiA1 ∪ A2 se numeste uniunea subspatiilor A1 si A2 si se noteaza A1 ∨ A2.
Propozitie. Fie (A, V ) un spatiu afin, A1 si A2 doua subspatii afine ale sale si V1,respectiv V2 spatiile lor directoare.
a) Daca A1 ∩A2 6= ∅, atunci spatiul director al subspatiului afin A1 ∨A2 este V1 + V2.
b) Daca A1 ∩ A2 = ∅, atunci spatiul director al subspatiului afin A1 ∨ A2 este (V1 +V2)⊕D, unde D este dreapta directoare a unei drepte afine D, determinate de douapuncte A1 ∈ A1 si A2 ∈ A2.
Dem: a) Fie A ∈ A1 ∩ A2. Spatiile directoare ale lui A1 si A2 sunt, respectiv
V1 = {AP, P ∈ A1}, V2 = {AQ, Q ∈ A2},
iar spatiul director al lui A1 ∨ A2 este
W = {AR, R = αP + βQ, α+ β = 1, P ∈ A1, Q ∈ A2}.
Aratam ca W = V1 + V2.”⊆” Fie v ∈ W . Rezulta ca v este de forma v = AR, unde R = αP + βQ, cu P ∈ A1 siQ ∈ A2. Deci AR = αAP +βAQ. Dar AP ∈ V1 ≺ V , deci αAP ∈ V1 si, analog, AQ ∈ V2,adica v ∈ V1 + V2.
”⊇” Fie v ∈ V1 + V2. Rezulta ca v se poate scrie sub forma v =12v1 +
12v2, unde v1 ∈ V1
si v2 ∈ V2. Deci v =12AP +
12AQ, unde P ∈ A1 si Q ∈ A2, adica v ∈W .
b) Fie A1 ∈ A1, A2 ∈ A2 si D dreapta afina determinata de punctele A1 si A2. Spatiiledirectoare ale lui A1 si A2 sunt, respectiv
V1 = {A1P, P ∈ A1}, V2 = {A2Q, Q ∈ A2}.
Vom arata caA1 ∨ A2 = A1 ∨ A2 ∨ D.
Incluziunea ⊆ este evidenta. Fie M ∈ A1 ∨ A2 ∨ D. Punctul M va fi de forma M =αP + βQ+ γR, unde P ∈ A1, Q ∈ A2 si R ∈ D si α+ β + γ = 1.
Daca γ = 0, atunci M ∈ A1 ∨ A2. Daca γ 6= 0, atunci, scriind punctul R sub formaR = (1− λ)A1 + λA2, obtinem
deoarece este o combinatie afina (evident, α+β+γ(1−λ)+γλ = 1) de puncte din A1∪A2.Avem, deci,
A1 ∨ A2 = A1 ∨ A2 ∨ D = A1 ∨ (A2 ∨ D).
Aplicand punctul a) al propozitiei, rezulta ca spatiul director al lui A1∨A2 este V1 +(V2 +D), deci (V1 + V2) +D.
77
Sorin
Text Box
149
Ramane de aratat ca (V1 + V2) ∩ D = {0V }. Presupunem, prin absurd, ca existaun vector nenul v ∈ D, astfel ıncat v ∈ V1 + V2. Deoarece D este un spatiu vectorial1-dimensional, vectorul v este coliniar cu vectorul A1A2. Deci A1A2 ∈ V1 +V2. Rezulta caexista P ∈ A1 siQ ∈ A2, astfel ıncat A1A2 = A1P+A2Q. Deci A1A2 = A1A2+A2P+A2Q,adica A2P + A2Q = 0V , imposibil, deoarece A2Q ∈ A2, iar A2P /∈ A2. In consecinta,suma spatiilor V1 + V2 si D este directa. �
• Fie A un spatiu afin, A1 si A2 doua subspatii afine ale sale si V1, respectiv V2 spatiilelor directoare. Spunem ca A1 si A2 sunt paralele daca V1 contine V2 sau V2 contineV1.
A1 ‖ A2 ⇐⇒ V1 ⊆ V2 sau V2 ⊆ V1.
• In multimea subspatiilor afine ale unui spatiu afin A, relatia de paralelism este orelatie reflexiva si simetrica.
• Pentru subspatiile afine ale lui A care admit acelasi spatiu director, relatia de par-alelism este o relatie de echivalenta. De exemplu, toate dreptele afine din A, careau dreapta afina D ca spatiu director, sunt paralele ıntre ele.
• Subspatiile afine A1 si A2 sunt strict paralele daca A1 ‖ A2 si A1 ∩ A2 = ∅ (dacaintersectia lor este nevida, atunci unul dintre subspatii ıl contine pe celalalt).
2.6 Spatii afine finit dimensionale
2.6.1 Dimensiunea unui spatiu afin
Un spatiu afin A este finit dimensional daca spatiul sau director V este finit dimensional.Se numeste dimensiune a unui spatiu afin A dimensiunea spatiului sau director V .
• Multimea vida este considerata, prin definitie, un spatiu afin de dimensiune −1.
• Spatiile afine de dimensiune 0 sunt punctele.
• Un spatiu afin de dimensiune 1 se numeste dreapta afina (sau dreapta).
• Un spatiu afin de dimensiune 2 se numeste plan afin (sau plan).
• Un subspatiu afin al unui spatiu afin n-dimensional A va fi, deci, un spatiu afin dedimensiune p ≤ n. El se va numi p-plan afin (sau p-plan).
Propozitie. Daca S = {A0, A1, . . . , Ap} este un sistem de puncte afin independent, atunciınchiderea sa afina este un p-plan.
Dem: Inchiderea afina a lui S este un spatiu afin, al carui spatiu director este generatde sistemul de vectori {A0A1, . . . , A0Ap}, deci are dimensiunea p. �
78
Sorin
Text Box
150
Sorin
Rectangle
Sorin
Rectangle
Teorema 2.6.1.1. (Teorema dimensiunii pentru spatii afine) Fie A un spatiu afinfinit dimensional, A1, A2 subspatii afine, avand spatiile directoare V1, respectiv V2, cudimV1 = p si dimV2 = q. Daca s = dim(A1 ∨ A2), iar i = dim(V1 ∩ V2), atunci
Fie A un spatiu afin finit dimensional, de dimensiune n si fie V spatiul sau director. Senumeste reper cartezian ın A un sistem R = (O;B), unde O ∈ A, iar B = {e1, . . . , en}este o baza a lui V . Punctul O se numeste originea reperului R.
Daca R = (O;B) este un reper cartezian ın A, atunci oricarui punct P ∈ A i seasociaza vectorul sau de pozitie OP ∈ V , iar acesta este de forma OP = x1e1 + . . .+xnen,cu (x1, . . . , xn) ∈ Kn. Deci, orice reper R = (O;B) al lui A defineste o bijectie
A → Kn, P 7→ (x1, . . . , xn).
Sistemul de scalari (x1, . . . , xn) poarta numele de coordonatele carteziene ale punctului Pfata de reperul R.
Vrem sa vedem ce se ıntampla la o schimbare de reper ın A. Fie R = (O;B) siR′ = (O′, B′) doua repere ın spatiul afin (finit dimensional) A, cu B = {e1, . . . , en} siB′ = {e′1, . . . , e′n}. Reperul R′ este determinat fata de reperul R atunci cand cunoastemcoordonatele lui O′ ın baza B si componentele vectorilor e′i fata de baza B. Presupunemca
OO′ =n∑
i=1
pi0ei, e′i =n∑
j=1
pjiej .
Fie P0 = (pi0) matricea (coloana) a coordonatelor lui O′ ın baza B si P = (pij) ma-tricea de trecere de la baza B la baza B′ (vom avea det P 6= 0). Sistemul de scalari(pi0, pij ,det(pij) 6= 0) poarta numele de coordonatele reperului R′ fata de reperul R. Aces-tui sistem de coordonate ıi asociem atat perechea de matrice (P0, P ), cat si matriceapatratica nesingulara, de ordinul n+ 1,(
1 0P0 P
),
79
Sorin
Text Box
151
Sorin
Rectangle
numita matrice de coordonate ale reperului R′ fata de reperul R.Putem sa determinam, ın acelasi fel, si reperul R fata de reperul R′, exprimand vectorul
O′O si vectorii ej ın baza B′.
O′O =n∑
i=1
p′i0e′i, ej =
n∑i=1
p′ije′i.
Daca matricea coordonatelor lui O ın baza B′ este P ′0, iar matricea de trecere din baza B′
ın baza B este P ′ = (p′ji), cu detP ′ 6= 0, atunci matricea de coordonate a lui R fata de R′
este (1 0P ′0 P ′
).
Avem(
1 0P ′0 P ′
)=(
1 0P0 P
)−1
. Intr-adevar,(
1 0P0 P
)·(
1 0P ′0 P ′
)=(
1 0A In
),
unde matricea coloana A este data de A = P0+P ·P ′0. Dar P0 este matricea componentelorvectorului OO′ ın baza B, iar OO′ = −O′O. Scriind A = [OO′]B + P · [O′O]B′ si folosindforma matriceala a trecerii din baza B ın baza B′, avem
A = −[O′O]B + P · [O′O]B′ = −P · [O′O]B′ + P · [O′O]B′ = 0.
Vom vedea acum cum se schimba coordonatele unui punct din A la o schimbare de
reper. Fie P ∈ A. Coordonatele lui P fata de reperul R sunt date de OP =n∑
i=1xiei, iar
fata de reperul R′ sunt date de O′P =n∑
j=1x′je
′j . Fie, de asemenea, OO′ =
n∑i=1
pi0ei. (desen)
Deoarece OP = OO′ +O′P , rezulta ca
n∑i=1
xiei =n∑
i=1
pi0ei +n∑
j=1
x′je′j =
n∑i=1
pi0ei +n∑
j=1
x′j(n∑
i=1
pijei),
decin∑
i=1
xiei =n∑
i=1
(pi0 +n∑
j=1
pijx′j)ei.
In consecinta, ecuatiile transformarilor de coordonate corespunzatoare schimbarii de repersunt
xi = pi0 +n∑
j=1
pijx′j , i = 1, n, det(pij) 6= 0. (2.9)
Ecuatiile (2.9) au o forma matriceala
X = P0 + PX ′,
unde X = (xi), X ′ = (x′i) si P0 = (pi0) sunt matrici coloana.
80
Sorin
Text Box
152
• O schimbare de reper se numeste translatie daca e′i = ei, ∀ i = 1, n. In acest caz,P = In. Ecuatiile unei translatii sunt
xi = pi0 + x′i, i = 1, n.
• O schimbare de reper se numeste centro-afinitate daca O′ = O, adica P0 = 0.Ecuatiile unei centro-afinitati sunt
xi =n∑
j=1
pijx′j , i = 1, n, det(pij) 6= 0.
2.6.3 Repere si coordonate afine
Un reper afin ıntr-un spatiu afin n-dimensional (A, V ) este un sistem ordonat de n + 1puncte afin independente din A,
R = {E0, E1, . . . , En}.
Reperului afin R ıi asociem reperul cartezian
R = {E0; (E0E1, . . . , E0En)},
unde {E0E1, . . . , E0En} este o baza ın V . Rezulta ca, pentru orice punct P ∈ A, vectorulE0P se scrie ın mod unic sub forma
E0P = α1E0E1 + . . .+ αnE0En, α1, . . . , αn ∈ K,
adicaOP −OE0 = α1(OE1 −OE0) + . . .+ αn(OEn −OE0), ∀ O ∈ A.
In consecinta, pentru orice punct P ∈ A, exista un unic sistem de scalari α0 = 1 −α1 − . . .− αn, α1, . . . , αn ∈ K, astfel ıncat
Sistemul de scalari {α0, α1, . . . , αn} poarta numele de sistem de coordonate afine (saubaricentrice) ale punctului P fata de reperul afin R.
Exista o bijectie ıntre multimea reperelor afine ale unui spatiu afin n-dimensional simultimea reperelor sale carteziene. Daca R = {E0, E1, . . . , En} este un reper afin, atuncireperul cartezian asociat are ca origine punctul E0, iar baza este data de sistemul de vectori{E0E1, . . . , E0En}. Daca un vector E0P ∈ V are coordonatele carteziene (α1, . . . , αn),atunci coordonatele afine ale punctului P ∈ A sunt (α0 = 1−α1− . . .−αn, α1, . . . , αn).
Fie (A,B) un bipunct nenul. Punctele A si B, fiind afin independente, determina odreapta afina D = {P = αA+ βB, α+ β = 1}.
81
Sorin
Text Box
153
Sorin
Rectangle
Fie P ∈ D, P 6= B. Rezulta ca exista α, β ∈ K, cu α 6= 0, astfel ıncat P = αA+ βB,deci PP = αAP + βBP , echivalent cu faptul ca αAP = βPB. Notand k = βα−1 ∈ K,rezulta ca, pentru orice punct P ∈ D, P 6= B, exista un scalar k ∈ K astfel ıncat
AP = kPB.
Scalarul k astfel definit poarta numele de raport ın care punctul P divide bipunctul (A,B).Daca P ∈ D, P 6= B, are coordonatele afine (1−x, x), x 6= 1, atunci raportul ın care P
divide (A,B) este k =x
1− x. Coordonatele afine ale lui P se mai numesc coordonate afine
omogene, iar raportul k este coordonata sa afina neomogena (sau coordonata raport).Fie dreapta afina reala D, determinata de bipunctul nenul (A,B). Exista o bijectie
ıntre axa R a numerelor reale si D.
R → D, x 7−→ P = (1− x)A+ xB.
Pe R avem o relatie de ordine: P1(x1) precede pe P2(x2) daca x1 < x2. Aceasta relatiede ordine induce o relatie de ordine pe D. Rezulta ca P precede pe A daca x < 0, P esteıntre A si B daca 0 < x < 1 si B precede pe P daca 1 < x. Daca P are coordonata raport
k =x
1− x, rezulta imediat ca P este ıntre A si B daca k > 0 si P nu se afla ıntre A si B
daca k < 0.
Putem extinde coordonatele raport ıntr-un spatiu afin n-dimensional A. Fie R ={E0, E1, . . . , En} un reper afin si R = {E0;E0E1, . . . , E0En} reperul cartezian asociat.Fie P ∈ A, astfel ıncat coordonatele carteziene ale vectorului E0P sa fie (α1, . . . , αn) si, ınconsecinta, cu α0 = 1− α1 − . . .− αn, coordonatele baricentrice ale lui P fata de reperulafin R sunt (α0, α1, . . . , αn). Deci
Daca P 6= E1, . . . , En (ceea ce este echivalent cu faptul ca α0 6= 0), avem
E0P = α1(E0P + PE1) + . . .+ αn(E0P + PEn),
deciα0E0P = α1PE1 + . . .+ αnPEn.
Deoarece α0 6= 0, obtinem
E0P = k1PE1 + . . .+ knPEn,
unde ki = αiα−10 , i = 1, n, sunt coordonatele raport ale lui P fata de reperul afin R.
82
Sorin
Text Box
154
2.6.4 Raport si biraport de puncte coliniare
Fie {A,B,C} un sistem de trei puncte coliniare si distincte. Notam prin k = (A,B|C)raportul ın care punctul C divide bipunctul (A,B),
(A,B|C) =AC
CB.
Considerand un reper cartezian pe dreapta suport a celor trei puncte, cu originea ıntr-un punct oarecare O si baza data de un vector nenul v, coordonatele carteziene ale celortrei puncte vor fi A(a), B(b) si C(c). Atunci, raportul (A,B|C) este
k = (A,B|C) =c− a
b− c.
Putem asocia sistemului dat ınca cinci astfel de rapoarte si ele vor lua valorile
(B,A|C) =1k, (A,C|B) = −(1+k), (C,A|B) = −
11 + k
, (C,B|A) = −k
1 + k, (B,C|A) = −
1 + k
k.
Punctele A, B si C fiind distincte, rezulta ca k 6= 0 (C 6= A) si k 6= 1 (C 6= B). Evident,daca unul dintre cele sase rapoarte este determinat, toate celelalte sunt determinate.
Fie {A,B, P,Q} un sistem de patru puncte coliniare si distincte. Numim biraportal cuaternei ordonate (A,B, P,Q) scalarul
(A,B|P,Q) =(A,B|P )(A,B|Q)
.
Punctele A si B se numesc puncte de baza, iar punctele P si Q puncte de diviziune.Se arata usor (de exemplu, considerand un reper cartezian pe dreapta suport a celor
patru puncte), ca
(A,B|P,Q) = (B,A|Q,P ) = (P,Q|A,B) = (Q,P |B,A).
Deci, din cele 4! = 24 cuaterne ordonate care se pot forma cu patru puncte distincte date,numai sase dintre ele pot avea birapoarte distincte.
Daca A,B, P,Q sunt patru puncte coliniare distincte, atunci
(A,B|P,Q) = λ, (A,B|Q,P ) =1λ, (A,P |B,Q) = 1− λ,
(A,P |Q,B) =1
1− λ, (A,Q|B,P ) =
λ− 1λ
, (A,Q|P,B) =− λ
1− λ.
O cuaterna de puncte coliniare distincte {A,B, P,Q} este armonica daca biraportulsau (A,B|P,Q) este egal cu −1. Punctele P si Q se numesc comjugate armonic fata debipunctul (A,B).
(A,B|P,Q) = −1 ⇐⇒ (A,B|P ) = −(A,B|Q),
deci daca punctul P se afla ıntre A si B, atunci conjugatul sau armonic Q nu se poate aflaıntre A si B.
83
Sorin
Text Box
155
Sorin
Rectangle
2.6.5 Reprezentari analitice ale unui p-plan
Fie A un spatiu afin de dimensiune n si V spatiul sau director. Fie A′ un subspatiu afin allui A, avand spatiul director V ′, cu dimV ′ = p, deci A′ este un p-plan al lui A. El poatefi determinat fie printr-un punct P0 al sau si spatiul sau director V ′, fie printr-un sistemde p+ 1 puncte ale sale, afin independente.
Reprezentari ale unui p-plan determinat de un punct si spatiul sau director
Fie P0 ∈ A′ si {u1, . . . , up} o baza a lui V ′, astfel ıncat R′ = {P0; (u1, . . . , up)} este unreper cartezian al lui A′. Fie, de asemenea, R = {O; (e1, . . . , en)} un reper cartezian ın A.
Pentru orice P ∈ A′, avemOP = OP0 + P0P.
(desen)
Dar P0P ∈ V ′, deci P0P =p∑
j=1tjuj . Exprimand si vectorii OP si OP0 ın baza din V ,
avem OP =n∑
i=1xiei si OP0 =
n∑i=1
xi0ei. In plus, fiecare vector uj din baza lui V ′ se scrie
uj =n∑
i=1uijei. Inlocuind, obtinem
OP = OP0 +p∑
j=1
tjuj ecuatia vectoriala a unui p plan,
saun∑
i=1
xiei =n∑
i=1
xi0ei +p∑
j=1
tj(n∑
i=1
uijei)
de unde rezulta
xi = xi0 +p∑
j=1
tjuij , i = 1, n ecuatiile parametrice ale unui p plan.
Scrise dezvoltat, ecuatiile parametrice ale unui p-plan devinx1 = x10 + t1u11 + t2u12 + . . .+ tpu1p
x2 = x20 + t1u21 + t2u22 + . . .+ tpu2p
· · ·xn = xn0 + t1un1 + t2un2 + . . .+ tpunp
, t1, . . . , tn ∈ K.
• Daca p = 1, obtinem dreptele din A. Fie D o dreapta afina, P0 un punct al sau siv 6= 0V un vector din spatiul sau director V ′ (V ′ este o dreapta vectoriala, deci {v}este o baza ın V ′). Vectorul v 6= 0V se numeste vector director al dreptei D. In raportcu baza {e1, . . . , en} din V , v este de forma v = u1e1 + . . . + unen. Coordonatele(u1, . . . , un) ale lui v se numesc parametrii directori ai dreptei D. Obtinem, ın acestcaz,
84
Sorin
Text Box
156
Sorin
Rectangle
x1 = x10 + tu1
x2 = x20 + tu2
· · ·xn = xn0 + tun
ecuatiile parametrice ale unei drepte
saux1 − x10
u1= . . . =
xn − xn0
unecuatiile simetrice ale unei drepte.
Daca A este chiar E3, ecuatiile unei drepte care trece prin P0(x0, y0, z0) si are vectoruldirector v(p, q, r) sunt
x = x0 + tpy = y0 + tqz = z0 + tr
, t ∈ R,
saux− x0
p=y − y0
q=z − z0
r.
Daca dreapta este continuta ın E2 (identificat cu xOy), atunci ecuatiile dreptei devin{x = x0 + tpy = y0 + tq
, t ∈ R,
x− x0
p=y − y0
q,
sau, ın cazul ın care D nu este paralela cu Oy,
y − y0 = m(x− x0).
• Daca p = n − 1, obtinem hiperplanele din A. Sistemul de ecuatii parametrice aleunui hiperplan este
x1 = x10 + t1u11 + t2u12 + . . .+ tn−1u1n−1
x2 = x20 + t1u21 + t2u22 + . . .+ tn−1u2n−1
· · ·xn = xn0 + t1un1 + t2un2 + . . .+ tn−1unn−1
si rezulta ca ∣∣∣∣∣∣∣∣x1 − x10 u11 u12 . . . u1n−1
deoarece prima coloana este o combinatie liniara a celorlalte. Ecuatia de mai sus esteecuatia hiperplanului sub forma de determinant. Obtinem, de asemenea,
a1(x1 − x10) + . . .+ an(xn − xn0) = 0 ecuatia carteziana a unui hiperplan
sau
a1x1 + . . .+ anxn + a0 = 0 ecuatia carteziana generala a unui hiperplan.
85
Sorin
Text Box
157
Reprezentari ale unui p-plan determinat de p+ 1 puncte afin independente
Presupunem ca p-planulA′ este determinat de p+1 puncte afin independente {A0, A1, . . . , Ap}.Vom putea asocia p-planului A′ reperul cartezian {A0; (A0A1, . . . , A0AP )} si problema esteredusa la cazul anterior.
Daca R = {O; (e1, . . . , en)} este un reper cartezian ın spatiul afin A, atunci vectorulde pozitie al unui punct arbitrar P ∈ A′ este
OP = OA0 +A0P,
sau
OP = OA0 +p∑
j=1
tjA0Aj .
(desen)Exprimand ın baza {e1, . . . , en}, ca si ın cazul anterior, vectorii care intervin, obtinem
OP =n∑
i=1
xiei, OA0 =n∑
i=1
xi0ei, A0Aj = OAj −OA0 =n∑
i=1
(xij − xi0)ei,
iar ecuatiile parametrice ale p-planului determinat de punctele {A0, A1, . . . , Ap} sunt
Daca un punct P are, ın raport cu un reper cartezian R, coordonatele carteziene(x1, . . . , xn) atunci coordonatele sale afine ın raport cu reperul afin R asociat lui R, sunt(α0, α1, . . . , αn), unde α0 = 1− x1 − . . .− xn, α1 = x1, . . . αn = xn.
Daca ın ultimul determinant scadem din ultima linie suma celorlalte linii, obtinemecuatia hiperplanului ın coordonate baricentrice∣∣∣∣∣∣∣∣∣∣
Este imediat faptul ca conditia necesara si suficienta pentru ca un sistem den+ 1 puncte {A0, A1, . . . , An} din A sa fie afin independent este ca∣∣∣∣∣∣∣∣∣∣
Vom da o alta reprezentare parametrica a unui p-plan, folosind coordonatele ra-port ale p-planului. Fie {A0, A1, . . . , Ap} un sistem afin independent de puncte din A,care determina p-planul afin A′. Acestui sistem de puncte i se poate asocia reperul afin(A0, A1, . . . , Ap). Orice punct P ∈ A′ este de forma
In consecinta, coordonatele baricentrice ale punctului P sunt date de
P = α0A0 + α1A1 + . . .+ αpAp,
unde
α0 =1
1 +p∑
j=1kp
, αj =kj
1 +p∑
j=1kp
, j = 1, p,
iar ecuatiile parametrice ale p-planului A′ sunt
xi =
xi0 +p∑
j=1kjxij
1 +p∑
j=1kj
, i = 1, n.
Aplicatie. Teorema lui Menelaus. Fie ABC un triunghi oarecare. Punctele A1 ∈ BC,B1 ∈ CA, C1 ∈ AB (diferite de A, B, C) sunt coliniare daca si numai daca
(B,C|A1)(C,A|B1)(A,B|C1) = −1.
Solutie: Punctele (A,B,C) determina un reper afin. In raport cu acest reper, avem
A1 = (1− λ)B + λC,
B1 = µA+ (1− µ)C,
C1 = (1− ν)A+ νB,
88
Sorin
Text Box
160
iar rapoartele din teorema sunt
(B,C|A1) =λ
1− λ, (C,A|B1) =
µ
1− µ, (A,B|C1) =
ν
1− ν.
Punctele A1, B1, C1 sunt coliniare daca si numai daca determinantul coordonatelor lorafine se anuleaza, adica∣∣∣∣∣∣
0 1− λ λµ 0 1− µ
1− ν ν 0
∣∣∣∣∣∣ = 0 ⇐⇒ λµν + (1− λ)(1− µ)(1− ν) = 0.
2.7 Morfisme de spatii afine
Fie (A, V, ϕ) si (B,W, ψ) doua K-spatii afine. O aplicatie σ : A → B se numeste aplicatieafina (sau morfism afin) daca
Daca (A, V, ϕ) este un spatiu afin si O ∈ A, aplicatia ϕ : A×A → V induce o aplicatiebijectiva ϕO : A → V , P 7−→ OP .
Propozitie 2.7.1. O aplicatie σ : A → B este afina daca si numai daca exista O ∈ Aastfel ıncat, daca O′ = σ(O), aplicatia t : V →W , determinata de relatia
t ◦ ϕO = ψO′ ◦ σ,
este liniara.
Dem: Relatia t ◦ ϕO = ψO′ ◦ σ este echivalenta cu
∀ P ∈ A, (t ◦ ϕO)(P ) = (ψO′ ◦ σ)(P ) ⇐⇒ t(OP ) = σ(O)σ(P ).
∗A σ−→ B↓ ↘ ↓V
−→t W
(2.10)
”=⇒” Presupunem ca σ este aplicatie afina si demonstram ca t : V →W este liniara.
• t este omogena daca ∀ v ∈ V , ∀ λ ∈ K, t(λv) = λt(v).
Fie O ∈ A, v ∈ V si λ ∈ K.
v ∈ V =⇒ ∃ !P ∈ A, v = OP,
λv ∈ V =⇒ ∃ !Q ∈ A, λv = OQ,
OQ = λOP =⇒ AQ−AO = λ(AP −AO), ∀ A ∈ A =⇒ Q = (1− λ)O + λP.
Aplicatia liniara t : V → W , definita prin t(OP ) = σ(O)σ(P ) se numeste aplicatialiniara asociata lui σ (sau aplicatia tangenta la σ, sau urma lui σ) si are proprietatea ca
• O aplicatie afina este unic determinata de o pereche de puncte corespondente O siO′ si de aplicatia liniara indusa t : V →W .
• Deoarece t◦ϕO = ψO′ ◦σ, iar aplicatiile ϕO si ψO′ sunt bijective, rezulta ca aplicatiaafina σ : A → B este injectiva (surjectiva, resp. bijectiva) daca si numai dacaaplicatia liniara indusa t : V →W este injectiva (surjectiva, resp. bijectiva).
Propozitie. Fie σ : A → B o aplicatie afina.
a) Daca A′ ⊂ A este un subspatiu afin al lui lui A, A′ 6= ∅, iar V ′ este spatiul saudirector, atunci σ(A′) este un subspatiu afin al lui B, cu spatiul director t(V ′).
b) Daca B′ ⊂ Im σ este un subspatiu afin al lui lui B, B′ 6= ∅, iar W ′ este spatiul saudirector, atunci σ−1(B′) este un subspatiu afin al lui A, cu spatiul director t−1(W ′).
90
Sorin
Text Box
162
Dem: a) Fixam O ∈ A′ si fie O′ = σ(O). Atunci
A′ = {P ∈ A, OP ∈ V ′},
deciσ(A′) = {σ(P ) ∈ B, OP ∈ V ′} = {σ(P ) ∈ B, σ(O)σ(P ) =
Dar O′ ∈ σ(A′) si t(V ′) ≺ t(V ) ≺W , deci σ(A′) este un subspatiu afin al lui B, cu spatiuldirector t(V ′).
b) AvemB′ = {P ′ ∈ B, O′P ′ ∈W ′},
deciσ−1(B′) = {σ−1(P ′) ∈ A, O′P ′ ∈W ′} = {P ∈ A, O′σ(P ) ∈W ′} =
= {P ∈ A, σ(O)σ(P ) ∈W ′} = {P ∈ A, t(OP ) ∈W ′} = {P ∈ A, OP ∈ t−1(W ′)}.
Dar O ∈ A si t−1(W ′) ≺ t−1(W ) ≺ V , deci σ−1(B′) este un subspatiu afin al lui A, cuspatiul director t−1(W ′). �
Consecinte:
• Daca σ : A → B este o aplicatie afina, atunci
a) Im σ este un subspatiu afin al lui B.
b) Daca A1 si A2 sunt subspatii afine ale lui A, atunci A1 ‖ A2 =⇒ σ(A1) ‖ σ(A2).Intr-adevar, daca A1 ‖ A2, atunci V1 ⊂ V2 sau V2 ⊂ V1, deci t(V1) ⊂ t(V2) saut(V2) ⊂ t(V1) si, deci, σ(A1) ‖ σ(A2).
• Daca σ : A → B este o aplicatie afina injectiva, atunci pentru fiecare B ∈ Imσ, σ−1(B) este un punct din A. Intr-adevar, B este un subspatiu afin al lui B,cu spatiul director {0W }, deci σ−1(B) este un subspatiu afin al lui A, cu spatiuldirector t−1(0W ) = ker t. Dar σ este injectiva, deci t este injectiva si ker t = {0V }.In consecinta, spatiul director al lui σ−1(B) este {0V }, deci σ−1(B) este un punctal lui A.
• Daca σ : A → B este o aplicatie afina surjectiva, atunci pentru fiecare B ∈ B,spatiul director al subspatiului σ−1(B) este ker t ⊂ V . In consecinta, daca B1, B2 ∈B, atunci σ−1(B1) ‖ σ−1(B2).
Exemple de aplicatii afine
• Aplicatii definite pe Kn cu valori ın Km
91
Sorin
Text Box
163
Fie σ : Kn → Km, σ(x1, . . . , xn) = (y1, . . . , ym), unde
yj =n∑
i=1
ajixi + bj , j = 1,m.
Aceasta este o aplicatie afina, iar aplicatia liniara asociata este
t : Kn → Km, t(x1, . . . , xn) = (y1, . . . , ym),
unde
yj =n∑
i=1
ajixi, j = 1,m.
• Omotetii de centru O si raport k
Fie O ∈ A un punct fixat si k ∈ K∗. Aplicatia
σk : A → A, σ(P ) = (1− k)O + kP,
se numeste omotetie de centru O si raport k. Evident, σk(O) = O. Aceasta este o aplicatieafina, iar aplicatia liniara asociata este
tk : V → V, tk(OP ) = kOP,
adica omotetia vectoriala de centru O si raport k.Omotetia de raport k = 1 este 1A, iar t1 = 1V . Omotetia de raport k = −1 este
simetria lui A fata de O, σ−1(P ) = 2O − P , iar t−1(OP ) = −OP .
Propozitie. Fie (A1, V1), (A2, V2) si (A3, V3) trei spatii afine si σ1 : A1 → A2, σ2 : A2 →A3 aplicatii afine, cu aplicatiile liniare induse t1 : V1 → V2, respectiv t2 : V2 → V3. Atunciσ2 ◦ σ1 : A1 → A3 este aplicatie afina, iar aplicatia liniara indusa este t = t2 ◦ t1.
Dem: Pentru orice α, β ∈ K, α+ β = 1, si orice P,Q ∈ A1, avem
deci aplicatia liniara asociata lui σ2 ◦ σ1 este t2 ◦ t1. �
Propozitie. Daca σ : A → B este o aplicatie afina bijectiva, iar aplicatia liniara indusaeste t : V → W , atunci σ−1 : B → A este aplicatie afina, iar aplicatia liniara indusa estet−1 : W → V .
92
Sorin
Text Box
164
Dem: Fie α, β ∈ K, cu α + β = 1 si fie P,Q ∈ B. Rezulta ca exista A,B ∈ A, astfelıncat σ(A) = P , σ(B) = Q. Avem
σ−1(P )σ−1(Q) = σ−1(σ(A))σ−1(σ(B)) = AB = t−1(PQ),
rezulta ca aplicatia liniara indusa de σ−1 este t−1. �
O aplicatie afina bijectiva σ : A → A se numeste afinitate (sau automorfism afin, sautransformare afina) a spatiului afin A.
Multimea afinitatilor unui spatiu afin A formeaza un grup ın raport cu operatia decompunere. Acest grup se noteaza GA(A) si se numeste grupul afinitatilor lui A.
2.7.1 Translatii si centro-afinitati
O translatie pe un spatiu afin A este o afinitate σ : A → A, cu proprietatea ca aplicatialiniara indusa este aplicatia identica t = 1V : V → V . Rezulta ca o translatie este unicdeterminata de o pereche de puncte corespondente.
Fie σ : A → A o translatie, O ∈ A si σ(O) ∈ A corespondentul lui O prin σ. Aplicatialiniara indusa de σ este 1V , deci, pentru orice P ∈ A, avem OP = t(OP ) = σ(O)σ(P ). Inconsecinta,
OP = Oσ(O) + σ(O)σ(P ) + σ(P )P,
de unde rezulta ca∀ P ∈ A, Oσ(O) = Pσ(P ).
Vectorul v = Pσ(P ) ∈ V , (care depinde numai de σ), poarta numele de vectorul translatieiσ.
Propozitie. Multimea translatiilor unui spatiu afin A este un subgrup al grupului afinitatilorGA(A), izomorf cu grupul aditiv al lui V . Este, deci, un grup comutativ.
Dem: FieGT(A) = {σ : A → A, t = 1V }
multimea translatiilor spatiului afin A. Este evident ca produsul (compunerea) a douatranslatii este o translatie (daca σ1, σ2 sunt translatii, atunci aplicatia liniara indusa deprodul σ2 ◦ σ1 este t2 ◦ t1 = 1V ◦ 1V = 1V ) si ca inversa unei translatii este tot o translatie(inversa lui 1V este tot 1V ). Deci GT (A) este un subgrup al lui GA (A).
Orice translatie σ este unic determinata de vectorul v = Pσ(P ) ∈ V , iar acest vectoreste independent de alegerea lui P ∈ A. Consideram aplicatia
h : GT (A) → V, σ → v = Pσ(P ).
93
Sorin
Text Box
165
Sorin
Rectangle
• h este un morfism de grupuri.
Intr-adevar, fie σ1, σ2 ∈ GT (A), v1, respectiv v2 vectorii corespunzatori si fie P ∈ A unpunct fixat. Avem
Daca h(σ1) = h(σ2), atunci Pσ1(P ) = Pσ2(P ), ∀ P ∈ A, deci σ1(P ) = σ2(P ) ⇒ σ1 = σ2.
• h este surjectiva.
Pentru orice v ∈ V si P ∈ A, fixat, exista un unic punct Q ∈ A, astfel ıncat PQ = v.Notand Q = σ(P ), aplicatia h este surjectiva.
Deci h este un izomorfism de grupuri. Deoarece V este abelian, si grupul translatiilorGT (A) este abelian. �
Izomorfismul de mai sus ne permite sa definim pe grupul abelian al translatiilor GT(A) o structura de K-spatiu vectorial. Operatia externa este data de
K× GT (A) → GT (A), (λ, σ) → σ′ = λσ,
unde translatia λσ este definita prin
Pσ′(P ) = λPσ(P ), ∀ P ∈ A.
O centro-afinitate de centru O a spatiului afin A este o afinitate σ : A → A, cuproprietatea ca σ(O) = O.
Daca t : V → V este aplicatia liniara indusa de aplicatia afina σ : A → A, atunci σeste o centro-afinitate daca si numai daca
t(OP ) = Oσ(P ), ∀ P ∈ A.
Notam prin GCAO(A) multimea centro-afinitatilor de centru O ale spatiului afin A.
Propozitie. GCAO(A) este un subgrup al grupului afinitatilor GA(A), izomorf cu grupulGL(V ) al transformarilor liniare ale spatiului director V .
Dem: Este evident ca produsul (compunerea) a doua centro-afinitati de centru O esteo centro-afinitate de centru O (daca σ1, σ2 sunt centro-afinitati, σ1(O) = O, σ2(O) = O,deci σ2 ◦ σ1(O) = O) si ca inversa unei centro-afinitati este tot o centro-afinitate (dacaσ(O) = O, atunci σ−1(O) = O). Deci GCAO(A) este un subgrup al lui GA (A). Fie
h : GCAO(A) → GL(V), σ → t.
94
Sorin
Text Box
166
• h este un morfism de grupuri.
Intr-adevar, fie σ1, σ2 ∈ GCAO(A) si t1, respectiv t2 aplicatiile liniare induse. Avem
Fie t ∈GL(V ) si O ∈ A fixat. Pentru orice P ∈ A, exista un unic punct Q ∈ A, astfelıncat t(OP ) = OQ. Notand Q = σ(P ), aplicatia h este surjectiva.
Deci h este un izomorfism de grupuri. �
Teorema. Fie O ∈ A. Orice afinitate σ : A → A se scrie, ın mod unic, sub formaσ = σ1 ◦ σO, unde σO ∈ GCAO(A) si σ1 ∈ GT(A).
Dem: Fie σ1 translatia definita de perechea de puncte O si σ(O). Deci Oσ1(O) =Oσ(O), adica σ(O) = σ1(O). Evident, σ1, definita ın acest fel, este unica. Fie σO = σ−1
1 ◦σ.Deoarece
σO(O) = σ−11 (σ(O)) = σ−1
1 (σ1(O)) = O,
rezulta ca σO este o centro-afinitate de centru O si σ = σ1 ◦ σO. �
2.7.2 Proiectori si automorfisme afine involutive
Un proiector afin pe un spatiu afin A este un endomorfism afin π : A → A, cu proprietateaca π2 = π.
• Aplicatia liniara p : V → V , asociata unui proiector afin π : A → A, satisface p2 = p,adica este un proiector vectorial. In consecinta, V = Im p⊕ ker p.
• Fiecare punct P ∈ Im π este un punct fix pentru π. Intr-adevar, daca P ∈ Im π,atunci P = π(Q) si π(P ) = π2(Q) = π(Q) = P . Deci A1 = Im π este un subspatiude puncte fixe. Mai mult, orice proiector afin π : A → A reprezinta o proiectie alui A pe subspatiul sau A1 =Im π, facuta paralel cu un subspatiu A2, de directiesuplimentara V2 = ker p. Daca O ∈ A1, fixat, atunci pentru orice P ∈ A, avem
OP = Oπ(P ) +OP ′,
unde Oπ(O) ∈ Im p, iar OP ′ ∈ ker p.
(desene)
Un automorfism afin involutiv al unui spatiu afin A este un endomorfism afin σ : A →A, cu proprietatea ca σ2 = 1A.
95
Sorin
Text Box
167
Sorin
Rectangle
• Aplicatia liniara s : V → V , asociata lui σ, satisface relatia s2 = 1V , deci este unautomorfism vectorial involutiv. In consecinta, si σ este un automorfism afin.
Legatura dintre proiectori si automorfisme afine este data de:
• Daca σ este un automorfism afin involutiv, atunci aplicatia
πσ : A → A, πσ(P ) =12P +
12σ(P )
este un proiector afin.
• Daca π : A → A este un proiector afin, atunci aplicatia
σπ : A → A, σπ(P ) = 2π(P )− P
este un automorfism afin involutiv.
(desene)
2.7.3 Morfisme de spatii afine finit dimensionale
Fie (A, V, ϕ) si (B,W, ψ) doua spatii afine finit dimensionale, de dimensiuni n, respectivm, σ : A → B o aplicatie afina, iar t : V →W aplicatia liniara indusa.
Se numeste rang (respectiv defect) al aplicatiei σ, rangul (respectiv defectul) aplicatieiliniare induse t. Rezulta imediat ca
• rang σ = dim Im σ;
• ∀Q ∈ Im σ, def σ = dimσ−1(Q);
• rang σ+ def σ = n.
Propozitie. Fie R = (O; (e1, . . . , en)) un reper cartezian ın A, iar B′ = (O′; (f1, . . . , fm))un reper cartezian ın B. Daca P (x1, . . . , xn) ∈ A si P ′(y1, . . . , ym) ∈ B, atunci o aplicatieafina
σ : A → B, P → σ(P ) = P ′
este determinata de sistemul de ecuatii
yj =n∑
i=1
ajixi + bj , j = 1,m, (2.11)
iar aplicatia liniara indusat : V →W
are ecuatiile
yj =n∑
i=1
ajixi, j = 1,m. (2.12)
96
Sorin
Text Box
168
Sorin
Rectangle
Dem: Ecuatiile (2.11) sunt numite ecuatiile aplicatiei σ fata de reperele R si R′.Fie (bj) coordonatele lui σ(O) ın reperul R′. Avem
de unde rezulta (2.11). Deoarece t(OP ) = σ(O)σ(P ) = O′σ(P )−O′σ(O), obtinem (2.12).�
Sistemul de scalari (aji, bj) poarta numele de coordonatele aplicatiei afine σ fata dereperele R si R′. Acest sistem este format din coordonatele (aji) ale aplicatiei liniareinduse t ın bazele (ei) si (fj) si din coordonatele (bj) ale punctului σ(O) ın reperul R′.
Ecuatiile (2.11) se pot scrie sub forma matriceala
Y = AX +B,
unde Y = (yj), X = (xi) si B = (bj) sunt matrici coloana, iar A ∈ Mmn(K). Aceastaecuatie matriceala se mai poate scrie sub forma(
1Y
)=(
1 0B A
)(1X
),
iar matricea(
1 0B A
)este matricea asociata aplicatiei σ. Rezulta imediat ca
rangσ = rangA = rang(
1 0B A
).
In cazul unui endomorfism afin, raportam atat P cat si σ(P ) la acelasi reper R.Ecuatiile lui σ sunt de acelasi tip, iar A este o matrice patratica.
Fie σ : A → A un endomorfism afin al spatiului afin n-dimensional A si R =(O, (e1, . . . , en)) un reper cartezian. Ecuatiile lui σ sunt
yj =n∑
i=1
ajixi + bj , j = 1, n,
iar ecuatiile aplicatiei liniare induse t sunt
yj =n∑
i=1
ajixi, j = 1, n.
97
Sorin
Text Box
169
• σ este un automorfism afin daca si numai daca t este un izomorfism de spatiivectoriale, ceea ce este echivalent cu detA = det(aij) 6= 0; avem X = A−1Y −A−1B;
• σ este o translatie daca si numai daca t = 1V , adica A = In, sau aij = δij ; vectorul
• σ este o centro-afinitate de centru O daca si numai daca σ(O) = O, adica B = 0,deci bj = 0.
Teorema 2.7.3.1. Fie R = (O; (e1, . . . , en)) si R′ = (O′; (e′1, . . . , e′n) doua repere carteziene
ale unui spatiu afin n-dimensional A. Exista o transformare afina σ : A → A, unic deter-minata de
O′ = σ(O), e′i = t(ei), i = 1, n.
Daca P are coordonatele (xi) ın reperul R si σ(P ) are coordonatele (x′i) ın reperul R′,atunci ecuatiile transformarii σ ın reperele R, R′ sunt
x′i = xi, i = 1, n.
Dem: Exista ıntotdeauna o transformare afina σ : A → A, pentru care O′ = σ(O) si
e′i = t(ei), i = 1, n. Fie OP =n∑
i=1xiei si O′P ′ =
n∑i=1
x′ie′i. Avem
t(OP ) = t(n∑
i=1
xiei) =n∑
i=1
xit(ei) =n∑
i=1
xie′i
si, ın acelasi timp,
t(OP ) = σ(O)σ(P ) = O′P ′ =n∑
i=1
x′ie′i,
deci x′i = xi, ∀, i = 1, n.Deoarece t este unic determinata de valorile sale pe vectorii bazei (ei), iar σ este
determinata de o pereche de puncte corespondente O si σ(O) si de aplicatia liniara tindusa, rezulta ca σ este unica. �
2.7.4 Ecuatiile carteziene ale unui p-plan
Consideram Km atat cu structura canonica de K-spatiu vectorial, cat si cu structuracanonica de spatiu afin.
Fie A un spatiu afin de dimensiune n si σ : A → Km o aplicatie afina. Nucleul aplicatieiσ, notat kerσ, este subspatiul afin σ−1(0), unde 0 ∈ Km.
Am vazut ca, daca σ este surjectiva, atunci kerσ este un p -plan A′ ⊂ A, undep = n −m. Deci, nucleul unei aplicatii afine surjective este un p -plan. Mai mult, oricep-plan se poate ”vedea” ca nucleul unei aplicatii afine surjective.
Propozitie. Pentru orice p-plan A′ ⊂ A, exista o aplicatie afina surjectiva σ : A → Kn−p,astfel ıncat kerσ = A′.
98
Sorin
Text Box
170
Sorin
Rectangle
Dem: Fie R′ = {O; (ej), j = 1, p} un reper ın A′. Baza acestuia se poate completa panala o baza a spatiului director al lui A, astfel ıncat R = {O; (ej , eβ), j = 1, p, β = p+ 1, n}este un reper cartezian ın A. Consideram reperul canonic {O; (fγ), γ ∈ 1, n− p} al luiKn−p.
Conform Teoremei 2.7.3.1, exista o aplicatie afina σ : A → Kn−p, caracterizata prin
σ(O) = 0, t(e1) = . . . = t(ep) = 0,
t(ep+1) = f1, . . . , t(en) = fn−p,
unde t este aplicatia liniara indusa de σ. Coordonatele lui σ sunt
bj = 0, j = 1, n− p, (aji) = (Θp, In−p), j = 1, p, i = 1, n.
• P ∈ A′ ⇐⇒ σ(P ) = 0;
• rang (aji) = n− p, deci σ este surjectiva. �
Fie (x1, . . . , xn) coordonatele unui punct P ∈ A fata de un reper cartezian R ={O; (e1, . . . , en)} din A si fie A′ ⊂ A un p-plan. Acesta coincide, deci, cu nucleul uneiaplicatii afine surjective σ : A → Kn−p, A′ = kerσ. Tinand cont de ecuatiile unei aplicatiiafine (2.11), rezulta ca P ∈ A′ daca si numai daca sistemul de coordonate (x1, . . . , xn)este o solutie a sistemului de ecuatii
n∑i=1
ajixi + bj = 0, j = 1, n− p, rang (aji) = n− p. (2.13)
Spatiul director V ′ al lui A′ este determinat de ker t, unde t este aplicatia liniara indusade σ. Folosind (2.12), rezulta ca un vector v se afla ın subspatiul director al p-planului A′,v = (v1, . . . , vn) ∈ V ′, daca si numai daca componentele sale (v1, . . . , vn) verifica sistemulde ecuatii omogene
n∑i=1
ajixi = 0, j = 1, n− p, rang (aji) = n− p. (2.14)
Sistemul de ecuatii (2.13) poarta numele de ecuatiile carteziene generale ale p-planuluiafin A′ ⊂ A ın raport cu reperul R, iar (2.14) ecuatiile p-planului vectorial director.
• Daca p-planul considerat este un hiperplan, el va fi determinat de o singura ecuatiecarteziana