qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă Facultatea de Ştiinţe Economice Coordonator de disciplină: Lector univ. dr. Marinela-Daniela MANEA
Curs despre contabilitatea institutiilor de credit, a bancilor
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Departamentul de Învăţământ laDistanţă şi Formare Continuă
Facultatea de Ştiinţe Economice
Coordonator de disciplină:Lector univ. dr. Marinela-Daniela MANEA
2
Suport de curs – învăţământ la distanţăContabilitate şi informatică de gestiune, Anul II, Semestrul I
Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor și orice folosire altadecât în scopuri personale este interzisă de lege sub sancțiune penală
ISBN 978-973-712-413-5
UVTCONTABILITATEA
INSTITUŢIILOR DE CREDIT
3
SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR
F= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE
= TEST DE AUTOEVALUARE
= BIBLIOGRAFIE
= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI UNITĂŢI DEÎNVĂŢARE
= INFORMA II SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PEPLATFORMA ID
4
CUPRINS - Studiu individual (S.I.)
Modul I. Noţiuni introductive privind instituţiile de credit / pag. 6Obiective / pag. 6
UI 1. Contabilitatea instituţiilor de credit – no iuni generale, practici i tehnici laîntocmirea situa iilor financiare/ pag. 7Bibliografie / pag. 10
Modul II. Contabilitatea decontărilor bancare / pag. 11Obiective / pag. 11
UI 2. Forme şi instrumente de plată / pag. 12UI 3. Decontări intrabancare / pag. 14UI 4. Decontări interbancare / pag. 16 4.1. Decontări între instituţiile de credit / pag. 16 4.2. Împrumuturi acordate reciproc între instituţiile de credit / pag. 18 4.3. Împrumuturi de refinanţare acordate de BNR / pag. 20UI. 5. Creanţe interbancare restante şi îndoielnice / pag. 21Bibliografie / pag. 23
Modul III. Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie / pag. 24Obiective / pag. 24
UI 6. Noţiuni generale privind operaţiunile de trezorerie / pag. 25 6.1. Operaţiuni de casă în lei i devize/ pag. 25 6.2. Operaţiuni cu cecuri / pag. 28 6.3. Operaţiuni efectuate cu cărţi de plată / pag. 29
Modul IV. Contabilitatea operaţiunilor cu clientela / pag. 31Obiective / pag. 31UI 7 Repere generale privind operaţiunile cu clientela. Creditul – definiţie şi funcţii /pag. 32UI. 8.Riscul – element intrinsec al creditului bancar/ pag. 37 8.1. Noţiuni generale despre risc, clasificarea riscurilor bancare/ pag. 37 8.2. Riscul de creditare / pag. 40 83. Riscul de piaţă /pag. 44 84. Riscul de lichiditate / pag. 49 85. Riscul operaţional / pag. 55 86. Riscul juridic / pag. 60 8.7. Riscul reputaţional / pag. 64UI 9 Contabilitatea creditului bancar / pag. 67 9.1. Creditul de scont / pag 68 9.2. Creditul de factoring / pag 70 9.3. Creditele de trezorerie / pag. 75 9.4. Creditele de consum i vânzări în rate / pag. 80 9.5. Credite pentru finan area opera iunilor de comer exterior / pag. 84 9.6. Credite pentru finan area stocurilor i pentru echipamente / pag. 88
5
9.7. Credite pentru investi ii imobiliare / pag. 91 9.8. Alte credite acordate clientelei / pag. 95UI. 10 Contabilitatea depozitului bancar / pag. 96 10.1. Defini ie, tipologie, clasificare / pag. 96 10.2. Conturi curente în lei/valută persoane juridice / pag. 97 10.3. Conturi curente în lei/valută persoane fizice / pag. 103 10.4. Conturile de economii în lei i valută / pag. 106 10.5. Certificatele de depozit / pag. 109 10.6. Conturi de depozite / pag. 112 10.6.1. Depozitul la termen în lei/valută / pag. 115 10.7. Conturi de depozite colaterale / pag. 121 10.7.1. Scrisoarea de garan ie / pag. 121 10.7.2. Acreditivul / pag. 124
Bibliografie / pag. 127
Modul V. Contabilitatea operaţiilor cu titluri / pag. 128Obiective / pag. 128UI 11 Contabilitatea operaţiilor cu titluri / pag. 129 11.1. Structura titlurilor / pag. 129 11.2. Contabilitatea titlurilor de tranzacţie / pag. 129 11.3. Contabilitatea titlurilor de plasament / pag. 131 11.4. Contabilitatea titlurilor de investiţii / pag. 132Bibliografie / pag. 132
MODUL VI. Contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor / pag. 133Obiective / pag. 133UI 12 Contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor / pag. 134Bibliografie / pag. 137
6
MODUL INoţiuni introductive privind instituţiile de credit
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 1. Contabilitatea instituţiilor de credit – noţiuni generale,practici şi tehnici la întocmirea situaţiilor financiare
= 1 oră
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privindorganizarea contabilităţii la instituţiile de credit.
� Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor generale privindfuncţia financiar-contabilă la instituţiile de credit, elaborarea situaţiilorfinanciare, etc.
7
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1CONTABILITATEA INSTITUŢIILOR DE CREDIT – NOŢIUNI
GENERALE, PRACTICI ŞI TEHNICI LA ÎNTOCMIREA SITUAŢIILORFINANCIARE
Sistemul bancar românesc are două componente: 1) Banca Naţională a
României, ca bancă centrală şi de emisiune; 2) Instituţiile de credit reprezentate de
băncile comerciale.
În cadrul instituţiilor de credit, contabilitatea este organizată la nivelul unui
compartiment distinct, condus de către directorul economic. Membrii organelor de
administraţie, conducere şi supraveghere ale instituţiei de credit au obligaţia colectivă
de a asigura că situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor sunt întocmite
şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională.
Contabilitatea instituţiilor de credit asigură informaţii şi descrie modul în care
se gestionează şi controlează lichiditatea şi solvabilitatea, precum şi spectrul total de
ü riscul de lichiditate şi riscurile din fluctuaţiile cursului valutar, din
mişcările ratei dobânzii, din modificarea preţurilor de piaţă şi din eşecul părţilor co-
contractante;
ü ratele medii de dobândă, active purtătoare de dobândă medie şi datorii
purtătoare de dobândă medie pentru perioada respectivă;
ü mărimea depozitelor şi a facilităţilor sub ratele de piaţă şi efectul acestora
asupra profitului şi pierderii;
ü perioadele de scadenţă efective, mai degrabă decât cele contractuale şi
modul în care conducerea gestionează şi controlează riscurile şi expunerea la riscuri
asociată cu diferite profile de scadenţă şi de rată a dobânzii.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea,
gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute din activitatea instituţiilor de credit, trebuie să asigure
înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi pentru utilizatorii externi:
FFuncţia
financiar-contabilă la
nivelulinstituţiilor de
credit
8
creditorii, clienţii, alţi participanţi de pe piaţă dar şi alţi utilizatori (organismele
financiare internaţionale).
Contabilitatea se ţine în limba română şi în monedă naţională. Contabilitatea
operaţiunilor în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru
reflectarea operaţiilor economico-financiare în contabilitatea instituţiilor publice este
necesară justificarea fiecărei operaţii printr-un document justificativ.
Bilanţul la instituţiile de credit trebuie să grupeze activele şi datoriile după
natura lor şi să le prezinte în ordinea lichidităţii lor relative.
Activele bilanţiere includ cel puţin elementele: a) numerarul şi soldul cu banca
centrală; b) bonurile de tezaur şi alte titluri ce pot fi rescontate la banca centrală; c)
titlurile emise de guvern şi alte titluri deţinute pentru tranzacţionare; d) plasamentele
şi creditele acordate altor instituţii de credit; e) alte plasamente pe piaţa monetară; f)
creditele şi avansurile acordate clienţilor; g) titlurile de plasament.
În structura pasivelor – datoriilor se disting: a) depozitele de la alte instituţii
de credit; b) alte depozite pe piaţa monetară; c) sumele datorate altor deponenţi; d)
certificatele de depozit; e) biletele la ordin şi alte datorii scriptice; f) alte fonduri
împrumutate.
Instituţiile de credit vor prezenta, în notele la situaţiile financiare, o analiză a
activelor şi pasivelor grupate după scadenţă, cum ar fi de exemplu: a) până la 1 lună;
b) de la 1 lună la 3 luni; c) de la 3 luni la 1 an; d) de la 1 an la 5 ani; e) peste 5 ani.
Din perspectiva gestionării riscului de lichiditate, scadenţele pot fi exprimate
în raport cu perioada rămasă până la data rambursării sau cu perioada iniţială până la
data rambursării. Din perspectiva gestionării riscului ratei dobânzii, scadenţele pot fi
exprimate în raport cu perioada rămasă până la data următoare la care rata dobânzii
poate fi schimbată. Conducerea instituţiei de credit trebuie să prezinte, în comentariul
său, informaţii despre perioadele efective şi despre modul în care gestionează şi
controlează riscurile asociate cu diverse scadenţe şi rate ale dobânzii. Se prezintă, de
asemenea, concentrările semnificative de active, pasive şi elemente extrabilanţiere în
raport cu aria geografică, grupe de clienţi sau de sector sau alte concentrări de risc.
Instituţiile de credit trebuie să prezinte şi valorile nete expuse la risc valutar
semnificativ.
Contul de profit şi pierdere al instituţiilor de credit grupează veniturile şi
cheltuielile după natură, incluzând cel puţin:
FSituaţiile
financiare lanivelul
instituţiilor decredit
9
ü Dobânzi şi venituri similare;
ü Cheltuieli cu dobânzi şi alte cheltuieli similare;
ü Venituri din dividende;
ü Venituri din comisioane şi speze;
ü Cheltuieli cu comisioane şi speze;
ü Câştigurile minus pierderile din titlurile tranzacţionabile;
ü Câştigurile minus pierderile din titlurile de plasament;
ü Câştigurile minus pierderile din tranzacţii în valută;
ü Alte venituri din exploatare;
ü Pierderile din depreciere la credite şi avansuri;
ü Cheltuieli administrative generale;
ü Alte cheltuieli din exploatare.
Elementele de venituri şi cheltuieli nu trebuie compensate, cu excepţia celor
care se referă la acoperirea riscurilor şi la active şi datorii care au fost compensate în
bilanţ. Următoarele câştiguri şi pierderi sunt raportate, în mod normal, pe o bază netă:
a) vânzările şi modificările valorii contabile a titlurilor tranzacţionabile; b) vânzările
de titluri de plasament; c) tranzacţiile în valută.
În notele la situaţiile financiare instituţiile de credit prezintă cel puţin
următoarele contingenţe şi angajamente:
ü Natura şi valoarea angajamentelor de a acorda credite care sunt
irevocabile;
ü Natura şi valoarea datoriilor contingente şi angajamentelor care decurg din
elemente extrabilanţiere, precum: a) substitutele operaţiunilor de creditare directă,
inclusiv garanţiile generale pentru datorii, garanţiile pentru acceptele bancare şi
acreditivele stand-by care servesc drept garanţii financiare pentru împrumuturi şi
titluri de valoare; b) anumite datorii contingente legate de tranzacţii, incluzând
garanţiile de performanţe, garanţiile pentru licitaţii, alte garanţii şi acreditivele stand-
by pentru anumite tranzacţii; c) datoriile contingente, pe termen scurt, ce se
autolichidează şi legate de activitatea de bază, care iau naştere din fluxul de bunuri,
cum ar fi acreditivele documentare în care marfa transportată este folosită drept
garanţie; d) elementele corelate cu rata dobânzii sau cursul valutar, incluzând
operaţiunile de swap, opţiunile şi contractele futures; e) alte angajamente, asigurarea
titlurilor şi creditele revolving.
10
Utilizatorii situaţiilor financiare au nevoie de informaţii care să îi ajute la
evaluarea poziţiei financiare şi performanţei unei instituţii de credit, a gestionării
riscurilor, în aşa fel încât să poată lua decizii economice (bazate pe această evaluare).
De o foarte mare importanţă este o evaluare realistă a activelor, inclusiv senzitivitatea
la evenimente viitoare şi evoluţii adverse şi o recunoaştere corectă a veniturilor şi
cheltuielilor. La fel de importantă este şi evaluarea întregului profil de risc al unei
instituţii de credit, inclusiv elementele din bilanţ şi din afara bilanţului; adecvarea
capitalului; capacitatea de a rezolva problemele pe termen scurt şi capacitatea de a
genera capital suplimentar.
Analiza riscului unei instituţii de credit presupune o analiză detaliată a
acesteia. Analiza bazată pe risc include factori calitativi importanţi şi plasează
indicatorii financiari într-un cadru larg de evaluare şi gestionare a riscurilor şi
modificări sau tendinţe ale acestor riscuri, ca şi sublinierea aspectelor instituţionale
relevante. Asemenea aspecte includ: a) calitatea şi stilul guvernanţei corporative şi a
conducerii; b) adecvarea, completitudinea şi consecvenţa politicilor şi procedurilor
bancare; c) eficienţa şi comprehensivitatea controalelor interne şi, d) oportunitatea şi
corectitudinea sistemelor de informaţii şi a suporturilor informaţiilor manageriale.
Care sunt elementele componente ale situaţiilor financiare în contabilitateainstituţiilor de credit? (vezi pag. 8-9)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1) Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
2) ***Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
11
MODUL IIContabilitatea decontărilor bancare
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 2. Forme ş instrumente de plată� UI 3. Decontări intrabancare� UI 4. Decontări interbancare� UI 5. Decontări prin utilizarea conturilor de corespondent� UI 6. Împrumuturi acordate reciproc între instituţii de credit� UI 7. Contabilitatea împrumuturilor de refinanţare cu BNR� UI 8. Contab. creanţelor interbancare restante şi îndoielnice
= 10 ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind decontărilebancare: forme şi instrumente de plată, tipuri de decontări: intra şiinterbancare, prin conturi de corespondent, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea de cunoştinţe referitoare larecunoaşterea formelor de decontare – acceptarea, asigurarea cu anticipaţiea sumelor necesare efectuării plăţii, respectiv a instrumentelor de plată –ordinul de plată, cec-ul, cambia, biletul la ordin. Dobândirea de cunoştinţeprivind contabilitatea decontărilor bancare, respectiv a împrumuturilor derefinanţare cu BNR şi a creanţelor interbancare restante şi îndoielnice.
12
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2FORME ŞI INSTRUMENTE DE PLATĂ
Decontarea este o operaţiune bancară prin care se virează mijloace băneşti din
şi în contul unităţilor patrimoniale sau al persoanelor fizice deschise la instituţiile de
credit. În urma acestei oepraţiuni se sting creanţe şi datorii între părţi.
Principalele forme de decontare dintre părţi sunt:
ü acceptarea;
ü asigurarea cu anticipaţie a sumelor necesare efectuării unei plăţi.
Acceptarea este o formă de decontare prin care plăţile dintre agenţii
economici se efectuează pe baza consimţământului plătitorului, dat prin depunerea la
instituţia de credit a documentelor de decontare emise de către plătitor sau acceptate
de către acesta în urma iniţierii de către beneficiar. Acceptarea poate fi: a) expresă,
atunci când plătitorul îşi dă acordul scris prin care ordonă instituţiei de credit să
plătească, din contul său, suma de bani cuvenită beneficiarului; b) parţială, atunci
când acordul plătitorului se referă la o plată parţială; c) tacită, atunci când plătitorul
nu s-a adresat instituţiei de credit în interiorul termenului de prezentare pentru a
autoriza efectuarea plăţii.
Asigurarea cu anticipaţie a sumelor necesare efectuării plăţii se face de
către plătitor în următoarele forme:
ü acreditivul;
ü scrisoarea de garanţie.
Acreditivul estec o formă de decontare prin care plăţile se efectuează pe
măsura livrării mărfurilor, a executării lucrărilor sau a prestării serviciilor, dintr-o
sumă rezervată în acest scop şi aflată la dispoziţia băncii furnizorului.
Scrisoarea de garanţie este un document prin care banca plătitorului
confirmă, la cererea acestuia, că în anumite cazuri bine precizate va asigura, pentru o
anumită perioadă de timp şi în limita unei sume determinate, efectuarea plăţilor
prevăzute în scrisoarea din credite bancare, în cazul în care la data solicitării plăţii
plătitorul nu are altă disponibilitate.
Ca şi instrumente de decontare amintim:
ü ordinul de plată;
ü cecul;
ü cambia;
FForme dedecontare
FForme dedecontare
13
ü biletul la ordin.
Ordinul de plată – instrument care atestă iniţiativa decontăriidin partea
plătitorului. Ordinul de plată este dispoziţia necondiţionată, dată de către emitentul
acestuia unei instituţii de credit, de a pune la dispoziţia unui beneficiar o sumă de
bani la o anumită dată. Ordinul de plată pune în legătură emitentul, care este persoana
ce emite ordinul, plătitorul, care este clientul instituţiei de credit, şi o terţă persoană,
care este clientul partener al plătitorului.
Cecul este un ordin scris, dat unei instituţii de credit, de a plăti valoarea
menţionată. Este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu
disponibilul corespunzător în aceste conturi. Cecul pune înlegătură trei persoane:
trăgătorul, trasul, beneficiarul. Trăgătorul emite ordinul, beneficiarul (vânzătorul) îl
încasează, iar trasul îl plăteşte.
Cambia este un instrument de plată prin care o persoană, denumită trăgător,
dă ordin altei persoane, denumită tras, de a plăti, la vedere sau la termen, o sumă de
bani unei terţe persoane, denumite beneficiar (sau la ordinul acesteia), respectiv unei
alte terţe persoane indicate de beneficiar. Cambia pune în legătură trei persoane:
trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Trăgătorul emite cambia, trasul este debitorul iar
beneficiarul va primi banii.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, denumită emitent, se
obligă să plătească unei alte persoane, denumită beneficiar, sau la ordinul acesteia, o
sumă de bani la scadenţă. In biletul la ordin intervin două părţi: 1) emitentul
(debitorul), cel care este dator şi se obligă la plată; 2) beneficiarul (creditorul), cel
care urmează să încaseze suma.
Tema de autoevaluare nr. 1
Care sunt cele trei persoane pe care le pune în legătură cec-ul ca instrument deplată ? Dar cambia? Există diferenţe între ele ? (vezi pag. 12-13)
14
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3DECONTĂRI INTRABANCARE
Decontările intrabancare sunt rezultatul relaţiilor dintre clienţi care au conturi
la unităţi bancare ce aparţin aceleiaşi reţele. Reflectarea în contabilitate a decontărilor
intrabancare se face diferit, după cum partenerii de decontare au cont la aceeaşi
instituţie de credit sau la unităţi cu amplasare teritorială diferită, dar care aparţin
aceleiaşi entităţi.
Dacă partenerii au cont la aceeaşi instituţie de credit, dar la sucursale diferite,
intervine contul 341 „Decontări intrabancare”:
ü Unitatea bancară care iniţiază operaţiunea este sediul A;
ü Unitatea bancară care primeşte şi finalizează operaţiunea este sediul B.
Sediul A este instituţia de credit care primeşte de la clienţii săi documentele
pe baza cărora se iniţiază operaţiunea de decontare. Înregistrarea generică pentru
operaţiunile de plată iniţiate este:
CONT PLĂTITOR = CONT DECONTĂRI INTRABANCARE analitic Instituţia de credit X (sediul B)
Sediul B este instituţia de credit care primeşte ordinul de plată şi execută
operaţiunea.
Înregistrarea generică pentru operaţiunile de plată primite spre executare este:
CONT DECONTĂRI INTRABANCARE = CONT BENEFICIAR analitic Instituţia de credit Y (sediul A)
În baza documentului primit de la clienţi, instituţiile de credit iniţiatoare emit
un document intern, care se numeşte aviz inter-sediu (OIS).
În funcţie de poziţia sediului A, avizul OIS poate fi:
ü aviz de creditare;
ü aviz de debitare.
Avizul de creditare se emite pe baza documentelor întocmite din iniţiativa
plătitorului. În acest caz, instituţia de credit iniţiatoare a operaţiei este pe poziţia de
sediu A; ea este întotdeauna banca plătitorului. Din punct de vedere contabil, avizul
de creditare implică creditarea contului 341 „Decontări intrabancare”.
Avizul de debitare se emite pe baza documentelor întocmite din iniţiativa
beneficiarului, care fac obiectul unei operaţii de încasare (cec, efect de comerţ). În
acest caz, instituţia de credit aflată pe poziţia de sediu A este banca beneficiară a
FDecontări
intrabancare
FAvize
inter-sedii
15
sumei. Din punct de vedere contabil, avizul de debitare implică debitarea contului
341 „Decontări intrabancare”.
Transmiterea documentelor între sedii
ü Transmiterea letrică este cel mai utilizat mod de transmitere şi prezintă
avantajele: transmiterea decontării este autentică şi se face cu cost redus. Are
dezavantajul că se prelungeşte timpul de decontare.
ü Transmiterea telegrafică prezintă avantajul costului redus, dar are
dezavantajul transmiterii unui volum insuficient de informaţii.
ü Transmiterea prin fax prezintă ca avantaje volumul mare de informaţii,
posibilitatea transmiterii elementelor de identificare ale instituţiei de credit iniţiatoare
şi ale clientului, iar ca dezavantaj costul relativ ridicat.
ü Transmiterea prin swift presupune interconectarea tuturor instituţiilor de
credit şi a clienţilor acestora la un centru unic de calcul.
Evidenţa contabilă este ţinută de conturile: 111 „Cont curent la BNR” şi 341
„Decontări intrabancare”.
Contul 341 „Decontări intrabancare” este cont bifuncţional. Se creditează prin debitul
conturilor: 2511”Conturi curente”, cu sumele virate de alte subunităţi ale instituţiei de
credit din contul clienţilor, respectiv 111 „Cont curent la BNR”, cu sumele încasate
prin BNR de la clienţi ai subunităţilor. Se debitează prin creditul conturilor
2511”Conturi curente”, cu sumele virate de alte subunităţi ale instituţiei de credit în
contul clienţilor, respectiv 111 „Cont curent la BNR”, cu sumele plătite prin BNR
pentru clienţi ai subunităţilor. Soldul debitor sau creditor reprezintă sume privind
decontări intrabancare.
Societatea comercială ALFA are cont deschis la BRD Târgovişte şi dispune
achitarea unui ordin de plată de 35.000 lei unui beneficiar cu cont deschis la BRD
Bacău. Să se efectueze operaţiile la ambele sedii.
ü La sediul A (BRD Tgv.) Aviz de creditare iniţiat pentru BRD Bacău în
valoare de 35.000 lei
2511/plătitor „Conturi curente”
= 341„Decontări intrabancare”
35.000
ü La sediul B (BRD Bacău) Virare sumă în contul clienţilor
341„Decontări intrabancare”
= 2511/beneficiar „Conturi curente”
35.000
FTransmitereadocumentelor
FEvidenţacontabilă
FExemplificare
16
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4DECONTĂRI INTERBANCARE
Decontările interbancare au loc între parteneri cu conturi deschise la instituţii
de credit diferite. În funcţie de entităţile care intră în relaţie, decontările interbancare
pot fi:
ü Decontări între instituţiile de credit pentru efectuarea plăţilor şi încasărilor
generate de operaţii ale clienţilor acestora;
ü Împrumuturi pe care instituţiile de credit şi le acordă reciproc;
ü Decontări cu Banca Naţională a României.
4.1. Decontări între instituţiile de credit
Sistemul conturilor de corespondent accelerează decontările interbancare. În
funcţie de apartenenţă conturile de corespondent pot fi:
ü contul „nostro” operabil la instituţia de credit proprietară a disponibilului
din cont;
ü contul „loro” sau „vostro”, operabil la instituţia de credit ce gestionează
disponibilităţile altei instituţii.
Contul „nostro” evidenţiază depunerile de disponibilităţi la vedere ale unei
instituţii de credit la altă instituţie de credit, după cum contul „loro” evidenţiază
depunerile de disponibilităţi la vedere aparţinând altor instituţii de credit, gestionate
de una din instituţiile componente ale sistemului bancar român.
Contul „nostro” este un cont de plasamente, deci este un cont de activ, în timp
ce contul „loro” evidenţiază surse atrase de către instituţia de credit rezidentă şi este
cont de pasiv.
Contul 121 „Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro)” se
debitează prin creditul conturilor: a) 2511”Conturi curente” – cu încasările în contul
clienţilor prin contul de corespondent; b) 253 „Conturi de depozite” – cu constituiri
de depozite şi deschideri de acreditive prin contul de corespondent; c) 142
„Împrumuturi primite de la instituţii de credit” – cu împrumuturile obţinute de la alte
instituţii în contul de corespondent; d) 7019 „Comisioane” – cu comisioanele încasate
pentru operaţiile efectuate în conturile de corespondent; e) 7012 „Dobânzi la conturile
de corespondent” – cu dobânzile încasate pentru disponibilul din ct de corespondent.
FDecontări
interbancare
FDecontări întreinstituţiile de
credit
FEvidenţăcontabilă
17
Se creditează prin debitul conturilor: a) 2511”Conturi curente” – cu retragerile
şi plăţile din conturile clienţilor prin contul de corespondent; b) 253 „Conturi de
depozite” – cu plăţile din acreditivele deschise şi din depozitele constituite; c) 142
„Împrumuturi primite de la instituţii de credit” – cu împrumuturile rambursate; d)
6019 „Comisioane” – cu comisioanele plătite din contul de corespondent.
Soldul debitor reflectă disponibilităţile la vedere în lei şi valută, în contul
corespondent la instituţii de credit din ţară şi străinătate.
Contul 122 „Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro)” este
cont de pasiv şi are funcţiune inversă lui 121 „Conturi de corespondent la instituţii de
credit (nostro)”.
Banca Comercială Română deschide un cont de corespondent prin virarea
sumei de 900.000 lei prin BNR la Banca Română de Dezvoltare. Se primeşte de către
BCR un ordin de plată în vederea achitării sumei de 100.000 lei unui beneficiar cu
cont deschis la BRD. Se plăteşte de către instituţia de credit gestionară a
disponibilităţilor o dobândă în valoare de 13.000 lei. Efectuaţi operaţiile la instituţia
de credit proprietară.
ü Deschidere cont de corespondent de către BCR
121 „Cont de coresp. la instde credit (nostro)”
= 111„Cont curent la BNR”
900.000
ü Plată sumă către beneficiarul cu cont la BRD
2511/plătitor „Conturi curente”
= 121 „Cont de coresp. la inst decredit (nostro)”
100.000
ü Încasare dobândă pentru disponibilităţile din cont
121 „Cont de coresp. la instde credit (nostro)”
= 7012„Dobânzi la conturile de
corespondent ”
13.000
Tema de autoevaluare nr. 2
Efectuaţi operaţia nr.3 – plata dobânzii pentru disponibilităţile gestionate deBRD.
Rezolvare: 6012 = 122 13.000
”Dobânzi la conturile „Ct de corespondent ale IC (loro)”” de corespondent”
FExemplificare
18
4.2. Împrumuturi acordate reciproc între instituţiile de credit
Necesitatea menţinerii unei înalte capacităţi de creditare presupune, în
anumite perioade, obţinerea de lichidităţi pe baza împrumuturilor între componentele
sistemului instituţiilor de credit.
În funcţie de entitatea ce acordă împrumuturile acestea pot fi:
ü împrumuturi de refinanţare a activităţii bancare acordate reciproc între
instituţiile de credit;
ü împrumuturi de refinanţare acordate de BNR.
După scadenţa împrumuturilor acestea pot fi pe termen scurt, mediu şi lung.
Evidenţa contabilă a împrumuturilor se realizează diferit, după cum instituţiile
de credit pot fi debitoare sau creditoare. În cazul instituţiilor de credit debitoare (care
primesc împrumutul) contabilitatea este asigurată de contul 142 „Împrumuturi primite
de la instituţii de credit”, dezvoltat pe analitice de gradul II, după cum urmează: 1421
„Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit”, 1422 „Împrumuturi
la termen primite de la instituţii de credit”.
Contul 142 „Împrumuturi primite de la instituţii de credit” este cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea împrumuturilor primite şi se debitează cu împrumuturile
rambursate. Soldul creditor reprezintă împrumuturile de rambursat.
Împrumuturile primite sunt generatoare de dobânzi, care reprezintă datorii
ataşate şi, în acelaşi timp, o cheltuială cu dobânzile înregistrate în contul de cheltuieli
6014 „Dobânzi la împrumuturile de la instituţii de credit”.
Contul 1427 „Datorii ataşate” este un cont de pasiv. Se creditează cu dobânda
calculată şi neajunsă la scadenţă în corespondenţă cu contul 6014 „Dobânzi la
împrumuturile de la instituţii de credit” şi se debitează cu dobânzile plătite în
corespondenţă cu conturile 111, 121, respectiv 122. soldul creditor reprezintă
dobânzile calculate şi neachitate.
Pentru instituţiile de credit creditoare (care acordă creditul) evidenţa contabilă
este asigurată de contul 141 „Credite acordate instituţiilor de credit”, cont de activ.
Contul se debitează cu valoarea creditelor acordate altor instituţii de credit,
respectiv se creditează cu creditele rambursate la scadenţă. Soldul debitor reprezintă
creditele acordate şi nerambursate.
FÎmprumuturi
acordatereciproc întreinstituţiile de
credit
FEvidenţăcontabilă
19
Instituţia de credit X obţine de la o altă instituţie de credit un împrumut în
valoare de 400.000 lei pe termen de 2 luni. Împrumutul a fost obţinut la 01.06. 2011
şi se rambursează în rate egale la 01.07, respectiv 01.08.2011 când se achită şi
dobânda de 9%/an. Efectuaţi operaţiile la instituţia de credit debitoare.
ü Primire împrumut la 01.06.2011 prin cont de corespondent
111 „Cont curent la BNR”
= 1422„Împrumuturi la termenprimite de la instituţii de
credit”
400.000
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă la 30.06.2011
6014„ Dobânzi la
împrumuturile de lainstituţii de credit ”
= 1427„ Datorii ataşate ”
3.000
ü Rambursare rată împrumut şi dobândă, la 01.07.2011
% 1422
„Împrumuturi la termenprimite de la instituţii de
credit” 1427
„ Datorii ataşate ”
= 111 „Cont curent la BNR”
403.000200.000
3.000
ü Dobândă calculată şi neajunsă la scadenţă la 31.07.2011
6014„ Dobânzi la
împrumuturile de lainstituţii de credit ”
= 1427„ Datorii ataşate ”
1.500
ü Rambursare rată împrumut şi dobândă, la 01.08.2011
% 1422
„Împrumuturi la termenprimite de la instituţii de
credit” 1427
„ Datorii ataşate ”
= 111 „Cont curent la BNR”
201.500200.000
1.500
Tema de autoevaluare nr. 3
Efectuaţi operaţia de înregistrare a dobânzii de încasat din credite acordate,neajunsă la scadenţă, la instituţia creditoare.
Rezolvare 1417 = 7014
„Creanţe ataşate” „Dobânzi de la creditele acordate IC”
FExemplificare
20
4.3. Împrumuturi de refinanţare acordate de BNR
Banca Naţională a României, ca bancă a băncilor, este obligată să susţină
financiar instituţiile de credit. Acest lucru se realozează prin acordarea
împrumuturilor de refinanţare, pentru care BNR stabileşte periodic rata refinanţării.
Împrumutul de refinanţre se acordă în condiţii speciale, în general pe termen scurt, de
regulă pe o durată de maxim 90 de zile calendaristice.
În funcţie de condiţiile/modul de acordare, împrumutul de refinanţare poate fi:
ü împrumuturi colateralizate cu active eligibile pentru garantare;
ü împrumuturi lombard;
ü alte împrumuturi.
Dintre acestea o formă cu totul specială de refinanţare este împrumutul
lombard (overdraft) – se acordă instituţiilor de credit pentru asigurarea plăţilor
zilnice. Nivelul valoric al împrumutului este determinat de soldul creditor, la
încheierea zilei, al contului curent al instituţiei de credit, la BNR, adică de plăţile
efectuate ce depăşesc disponibilităţile. Împrumutul lombard se acordă în limita unui
plafon de 75% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, rata dobânzii acestuia
stabilindu-se de către conducerea BNR. Dobânda se calculează şi se plăteşte lunar, pe
baza nivelului valoric al împrumutului şi a ratelor stabilite.
Contabilitatea împrumuturilor acordate de BNR este ţinută de contul 112
„Împrumuturi de refinanţare de la BNR”, cont de pasiv, dezvoltat pe analitice de
gradul II. Se creditează cu sumele primite de la BNR reprezentând împrumuturi de
refinanţare în corespondenţă cu contul 111 „Cont curent la BNR”. Se debitează cu
sumele rambursate sau retrase de BNR în corespondenţă cu contul 111 „Cont curent
la BNR”. Soldul creditor reprezintă împr. de refinanţare primite şi nerambursate.
Pentru împrumuturile de refinanţare primite de la BNR, instituţiile de credit
datorează dobânzi evidenţiate în contul 1172 „Datorii ataşate” – cont de pasiv.
Instituţia de credit X obţine de la BNR un împrumut lombard la 01.07.2011 în valoare
de 300.000 lei pentru 30 de zile. Dobânda este de 7%/an şi se achită la scadenţă
împreună cu împrumutul. Efectuaţi operaţiile la instituţia de credit X.
ü Primire împrumut la 01.07.2011 prin cont de corespondent
FÎmprumuturi de
refinanţareacordate de
BNR
FEvidenţăcontabilă
FExemplificare
21
111 „Cont curent la BNR”
= 1122„Împrumuturi lombard”
300.000
ü Calcul dobândă neajunsă la scadenţă la 31.07.2011
6011 „Dobânzi la BNR”
= 1172„Datorii ataşate”
1.750
ü Rambursare împrumut şi plată dobândă la 01.08.2011
% 1122 „ Împrumuturi lombard”
1172 „Datorii ataşate”
= 111 „Cont curent la BNR”
301.750300.000
1.750
Tema de autoevaluare nr. 4
Evidenţiaţi dobânda de încasat pentru împrumutul lombard la BNR.Rezolvare: 1171 = 7011 1.750
”Creanţe ataşate” „Dobânzi de la BNR”
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5CREANŢE BANCARE RESTANTE ŞI ÎNDOIELNICE
În cadrul relaţiilor interbancare pot apărea creanţe restante şi îndoielnice.
Creanţele restante sunt formate din credite interbancare nerambursate la termen,
precum şi dobânzile neachitate, iar creanţele îndoielnice sunt formate din credite
nerambursate la termen şi din dobânzile aferente care au un grad de risc, iar debitorul
a fost acţionat în justiţie.
Contabilitatea creanţelor restante este ţinută de contul 181 „ Creanţe restante”
dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 1811 „Creanţe restante”, 1812
„Dobânzi restante”, 1817 „ Creanţe ataşate”. Toate sunt conturi de activ. Se debitează
cu creditele interbancare şi dobânzile aferente nerambursate la scadenţă. Se
creditează cu: a) creditele restante încasate în corespondenţă cu contul 111 „Cont
curent la BNR”; b) creditele restante devenite îndoielnice în corespondenţă cu contul
1821 „Creanţe îndoielnice”; c) dobânzile restante devenite îndoielnice în
corespondenţă cu contul 1822 „Dobânzi îndoielnice”.
FCreanţe
restante şiîndoielnice
FEvidenţăcontabilă
22
Contabilitatea creanţelor îndoielnice este ţinută de contul 182 „ Creanţe
îndoielnice” dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 1821 „Creanţe
îndoielnice”, 1822 „Dobânzi îndoielnice”, 1827 „ Creanţe ataşate”. Are funcţie de
pasiv, similară lui 181 „ Creanţe restante”, cu precizarea că se pot constitui creanţe
îndoielnice direct din creanţele curente, respectiv din cele înregistrate în credite
restante.
O instituţie de credit a acordat altei instituţii un credit pe termen de două luni
în valoare de 600.000 lei, creanţele ataşate sunt de 70.000 lei. Creditul şi dobânda nu
sunt rambursate la scadenţă, ele devenind restante. Se calculează provizioane de
depreciere de 50%. După o întârziere de 45 de zile pentru care se calculează o
dobândă majorată de 15% se trec valorile nerecuperate pe pierderi ca urmare a
insolvenţei debitorului. Efectuaţi operaţiile la creditor.
Observaţie: Provizioanele constituite pentru creanţe din operaţiuni
interbancare sunt evidenţiate de contul 191 „Ajustări pentru deprecierea creanţelor
din operaţiuni interbancare”. Este cont de pasiv.
ü Contabilizare împrumut restant
1811 „Creanţe restante”
= 1422„Împr. la termen primite de
la instituţii de credit”
600.000
ü Contabilizare dobândă restantă
1812 „Dobânzi restante”
= 1427„Datorii ataşate”
70.000
ü Contabilizare provizioane pentru risc de cerdit, respectiv dobândă
6611„Chelt. cu ajustări ptrdeprecierea creditelor”
= 1911„Ajustări pentru deprecierea
creditelor”
300.000
6612„Chelt. cu ajustări ptr
deprecierea dobânzilor”
= 1911„Ajustări pentru deprecierea
dobânzilor”
35.000
ü Dobândă penalizatoare pentru creanţe şi dobânzi restante
Ce se întâmplă cu creanţele restante, respectiv îndoielnice nerecuperateneacoperite de provizioane?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1) Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
2) ***Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
24
MODUL IIIIContabilitatea operaţiunilor de trezorerie
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 6. Noţiuni generale privind operaţiunile de trezorerie
= 3 ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunilereferitoare la operaţiunile de trezorerie derulate în cadrul instituţiilor decredit.
� Obiective operaţionale: Însuşirea operaţiunilor specificecontabilităţii de trezorerie la instituţiile de credit precum: operaţiuni decasă în lei şi valută, operaţiuni cu cec-uri, operaţiuni efectuate cu cărţi deplată.
25
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6NOŢIUNI GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE TREZORERIE
Operaţiunile de trezorerie au o pondere însemnată în totalul operţiunilor
bancare şi o importanţă deosebită în ceea ce priveşte stabilitatea şi circulaţia
monetară. Acestea se grupează în:
ü operaţiuni de casă;
ü operaţiuni cu cecuri;
ü operaţiuni efectuate cu cărţi de plată.
6.1. Operaţiuni de casă în lei şi devize
Deşi numerarul are o pondere mică încirculaţia bănească, el beneficiază de
reglementări şi structuri organizatorice importante. În conformitate cu reglementările
BNR şi cu necesităţile băncilor se întâlnesc structurile:
ü fond de rezervă;
ü case de circulaţie.
Fondul de rezervă este structură specifică centralelor şi sucursalelor la nivelul
cărora se centralizează excedentul de numerar existent în reţeaua bancară.
Casele de circulaţie sunt specifice unităţilor operative prin care se efectuează
operaţiuni cu numerar ordonate de clienţi. Casele de circulaţie se împart în:
ü casele operative de încasări – se ocupă cu operaţiuni de primire a
numerarului în urma încasărilor sau pentru retragere din circulaţie a bancnotelor sau
monedelor metalice uzate. Primiea numerarului se face pe baza documentelor: a)
foaie de vărsământ cu chitanţă se foloseşte pentru depunerea numerarului de către
clienţi. Chitanţa rămasă la aceştia reprezintă dovada efectuării operaţiunii; b) ordin de
încasare se utilizează în cadrul operaţiunilor de depunere interne băncii; c) borderou
însoţitor apare atunci când agenţii economici depun numerar la casierie în genţi
sigilate; d) documente de casă emise de sistemul informatic al băncii.
ü case operative de plăţi – se ocupă cu eliberarea de numerar la cererea
clienţilor. Casele operative de încasări şi plăţi pot fi deschise pentru operaţiuni în lei
sau valute. Eliberarea numerarului se face pe baza documentelor: cec simplu, ordin de
plată, cambie, bilet la ordin, cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;
FOperaţiuni de
casă
26
ü case speciale – sunt specifice sucursalelor bancare şi derulează operaţiuni
cu numerar în cadrul reţelei bancare. De asemenea, pot vinde imprimate bancare;
ü case pentru operaţiuni cu metale preţioase, pietre preţioase şi alte valori.
Operaţiunile de casă sunt evidenţiate contabil cu ajutorul contului 101 „Casa”.
Este cont de activ. Se debitează cu sumele încasate şi se creditează cu sumele plătite
în numerar. Soldul debitor al contului arată sumele aflate în casierie.
Contabilitatea operaţiunilor de casă în lei:
ü Depunere de numerar în valoare de 70.000 lei de către clienţi
101 „Casa”
= 2511 „Conturi curente”
70.000
ü Constituirea unui depozit la termen prin depunere de numerar, în valoare de
150.000 lei
101 „Casa”
= 2532„Depozite la termen”
150.000
ü Transfer de numerar de la alte subunităţi ale instituţiei de credit în valoare
de 500.000 lei
101 „Casa”
= 341„Decontări intrabancare”
500.000
ü Obţinere de numerar de la BNR, în valoare de 450.000 lei
101 „Casa”
= 111„Cont curent la BNR”
450.000
ü Obţinere de numerar din cont, în valoare de 95.000 lei
2511„Conturi curente”
= 101 „Casa”
95.000
ü Lichidarea unui depozit la vedere în valoare de 57.000 lei
2531„Depozite la vedere”
= 101 „Casa”
57.000
ü Plata dobânzii la un cont de depozit la vedere în valoare de 1.700 lei
2537„Datorii ataşate”
= 101 „Casa”
1.700
ü Sume depuse la BNR în valoare de 260.000 lei
111„Cont curent la BNR”
= 101 „Casa”
260.000
ü Transfer de numerar către alte subunităţi ale instituţiei de credit în valoare
de 190.000 lei
341„Decontări intrabancare”
= 101„Casa”
190.000
FEvidenţacontabilă
27
ü Minus în casierie de 5.000 lei
3556 „Debitori diverşi”
= 101 „Casa”
5.000
Operaţiunile de casă în devize apelează la contul 372 „Conturi de ajustare” – B, cu
două analitice 3721 „Poziţie de schimb” şi 3722 „Contravaloare poziţie de schimb”.
Contul 3721 „Poziţie de schimb” se creditează cu operaţiile care duc la creşterea
cantitativă şi valorică a devizelor. Contul se debitează cu operaţiile care duc la
scăderea cantitativă şi valorică a devizelor.
Contul 3722 „Contravaloare poziţie de schimb”ţine evidenţa contravalorii în lei a
operaţiunilor în devize. Are funcţiune inversă contului 3721 „Poziţie de schimb”.
Contabilitatea operaţiunilor de casă în devize:
ü Cumpărare devize – 1.000 u.m., curs 4,2 lei/u.m.
101/devize „Casa”
= 3721„ Poziţie de schimb”
1.000
ü Contravaloare în lei a devizelor cumpărate – 1.000 u.m., curs 4,2 lei/u.m.
3722„ Contravaloare poziţie de
schimb”
= 101/ROL„Casa”
4.200
ü Vânzare devize – 500 u.m., la un curs 4,5 lei/u.m.
3721„ Poziţie de schimb”
= 101/devize „Casa”
500
ü Contravaloare în lei a devizelor vândute – 500 u.m.
3722„ Contravaloare poziţie de
schimb”
= 101/ROL„Casa”
2.250
ü La sfârşitul lunii se stabilesc diferenţele de curs: BNR a stabilit un curs de
4,3lei/u.m.
3722„ Contravaloare poziţie de
schimb”
= 7061/„Casa”
200
Tema de autoevaluare nr. 1
Ce sunt casele operative de încasări şi plăţi?Care este contul ce eviden iază în contabilitate opera iunile de casă ?
Vezi paginile nr. 25 - 26.
FOperaţiuni decasă în devize
FExemplificare
28
6.2. Operaţiuni cu cecuri
Cecul este un instrument de plată prin care o persoană, numită trăgător, dă
ordin băncii sale, în calitate de tras, să achite o sumă de bani unei terţe persoane
numită beneficiar. Cecurile se pot clasifica după două criterii:
ü după beneficiar: a) cec nominativ – când beneficiarul plăţii este o persoană
clar stabilită; b) cec la purtător – când lipseşte numele beneficiarului, iar transmiterea
cecului se face prin simpla remitere de la o persoană la alta.
ü după modul de încasare: a) cec nebarat – se plăteşte în numerar sau în cont
fără nici un fel de restricţii, la dorinţa beneficiarului; b) cec barat – se poate încasa
decât dacă se apelează la serviciile unei bănci; c) cec de virament – nu se poate plăti
decât într-un cont al beneficiarului; d) cec certificat – este cecul pentru care banca
plătitoare a blocat suma necesară plăţii până la prezentarea legală la plată; e) cec
circular – este un cec emis de bancă în relaţiile cu subunităţile sale sau cu alte bănci;
f) cec de călătorie – are caracteristici specifice bancnotei; este emis în sume fixe, în
lei sau în devize.
Pentru reflectarea operaţiunilor cu cecuri se apelează la contul 2511 „Conturi
curente”, principala opera iune la achitarea unei sume de bani prin CEC fiind
următoarea:
2511„ Conturi curente”/analitic
plătitor
= 2511„Conturi curente”/analitic
beneficiar
Suma X
FOperaţiuni cu
cecuri
FEvidenţacontabilă
29
6.3. Operaţiuni cu cărţi de plată
Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul
cărruia se pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot obţine lichidităţi de la
bancă. Cărţile de plată se clasifică, după funcţiile îndeplinite, în:
ü carte de credit;
ü carte de debit;
ü cartea pentru retragere de numerar;
ü cartea de garantare a cecurilor;
ü cartea multifuncţională sau derivată.
Decontările operaţionale cu cărţi bancare se realizează apelând la sistemul
electronic de transfer al fondurilor. Acest sistem se bazează pe elementele:
ü distribuitorul automat de numerar;
ü automatul bancar (ATM);
ü terminalele la punctele de vânzare.
Evidenţa contabilă a retragerilor de numerar prin cărţile de plată este ţinută de
conturile 2511”Conturi curente” şi 367 „Alte stocuri şi asimilate”.
Contul 367 „Alte stocuri şi asimilate” este cont de activ. Se debitează cu
alimentările de numerar a automatelor bancare şi se creditează cu retragerile de
numerar prin automatele bancare.
Contabilitatea operaţiilor cu cărţi de plată
ü Alimentarea cont cărţi de plată pe baza numerarului depus – 90.000 lei
101„ Casa”
= 2511/card„Conturi curente”
90.000
ü Alimentarea contului cărţi de plată pe baza disponibilului din cont curent –
100.000 lei
2511„Conturi curente”
= 2511/card„Conturi curente”
100.000
ü Incasarea preţului cărţii de plată – 100 lei
2511„Conturi curente”
= 7085„Venituri privind
mijloacele de plată”
100
ü Incasarea comisionului la eliberarea cărţii de plată – 10 lei
2511„Conturi curente”
= 7085„Venituri privind
mijloacele de plată”
10
FCărţi de
plată
FEvidenţacontabilă
FExemplificare
30
ü Alimentarea cu numerar a automatului bancar – 190.000 lei
367„ Alte stocuri şi asimilate”
= 101„ Casa”
190.000
ü Retragere de numerar de către clienţii băncii – 127.000 lei
2511„Conturi curente”
= 367„ Alte stocuri şi asimilate”
127.000
Tema de autoevaluare nr. 2
O instituţie de credit achiziţionează devize – 10.000€ la un curs de4,2lei/€, respectiv 20.000$ la un curs de 3,5lei/$. Instituţia de credit vinde încursul lunii 5.000 € şi 15.000 $ la următoarele cursuri: 1€ = 4,6lei/€, 1$ =3,7lei/$. La sfârşitul lunii cursul devizelor de la BNR este următorul: 1€ =4,4lei/€, 1$ = 3,6lei/$.
Efectuaţi operaţiile privind devizele de la achiziţie până la finele luniicând stabiliţi şi diferenţele de curs aferente disponibilităţilor existente.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
2) ***Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
31
MODUL IVContabilitatea operaţiunilor cu clientela
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI. 7. Repere generale privind operaţiunile cu clientela.Creditul – definiţie şi funcţii
= 1 oră
� UI. 8. Riscul – element intrinsec al creditului bancar
= 2 ore
� UI. 9. Contabilitatea creditului bancar
= 5 ore
� UI. 10. Contabilitatea depozitului bancar
= 3 ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privindoperaţiunile cu clientela la instituţiile de credit, precum: riscul – tratamentşi proceduri de administrare, strategia riscului la nivelul reţelei, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea procedeelor de lucru şirecunoaşterea în contabilitate a elementelor proprii creditului şi depozituluibancar.
32
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7REPERE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE CU CLIENTELA.
CREDITUL – DEFINIŢIE, CONŢINUT ŞI TRĂSĂTURI
Ponderea cea mai însemnată în volumul activităţii desfăşurate de unităţile
operative ale instituţiilor de credit o au operaţiunile cu clientela. Operaţiunile cu
clientela sunt operaţiuni efectuate de persoanele fizice şi juridice, sub formă de
credite, de depozite sau de cont curent în lei şi devize.
Operaţiunile cu clientela cuprind:
ü operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei;
ü operaţiuni de mobilizare a disponibilităţilor băneşti ale clientelei în conturi
de depozite;
ü operaţiuni de creditare a clientelei nefinanciare;
ü operaţiuni de creditare a clientelei financiare;
ü operaţiuni de schimb valutar prin conturile curente.
Literatura de specialitate oferă diverse definiţii ale conceptului de credit
bancar. Economiştii francezi1 referindu-se la creditul bancar specific întreprinderilor
mici şi mijlocii îl definesc ca fiind „suma de bani pe care o obţine o întreprindere de
la o bancă atunci când activul circulant din bilanţ nu este finanţat integral prin
încasările de la furnizori şi de la diverşi creditori şi când această insuficienţă nu este
acoperită de fondul de rulment”. O definiţie mai cuprinzătoare a creditului este dată
în documentele Băncii Centrale Europene: ”....relaţia bănească între o persoană
fizică sau juridică numită creditor, care acordă unei alte persoane numită debitor, un
împrumut în bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobândă
stabilită în funcţie de riscul pe care şi-l asumă creditorul sau de reputaţia
debitorului”2.
În România, definiţia oficială a creditului este redată în Legea nr. 58/1998
republicată – Legea bancară, astfel: „Creditul reprezintă orice angajament de plată a
unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la
plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă, sau orice prelungire
1 Masson, J. - Les credits bancaires aux entreprises, La Revue Banque, Paris 1988.2 Statutul Băncii Centrale Europene, cap. Credite
FOperaţiuni cu
clientela
FDefinireacreditului
33
a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care
incorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.”3
Pentru definirea creditului bancar se pot parcurge, de asemenea, gradual, trei
opinii ce s-au conturat cu privire la acest concept:
ü Creditul ca încredere;
ü Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;
ü Creditul ca formă a relaţiilor de schimb.
ü Creditul ca încredere: este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de
credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora.
Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definiţiile date acestui
concept. Termenul credit îşi are originea în cuvintele latine „creditum”, „de credere”
care desemnează încrederea în ceva sau cineva. În practică această încredere se
concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să
prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.
ü Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb, reprezintă „un acord prin care
anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei
promisiuni de plată viitoare.” Unei asemenea abordări a creditului îi sunt aduse
contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit căruia creditul nu este o
formă a schimbului – nici d.p.d.v. al scopului, nici al conţinutului material al valorii.
ü Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire reprezintă o abordare care
porneşte de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei
părţi din produsul social de la unii din participanţii la circuitul economic către alţi
participanţi la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de redistribuire
a veniturilor, ca de exemplu impozitele şi taxele, ce au un caracter definitiv, creditul
este o formă particulară a acestor relaţii, prin caracterul temporar al transferului din
economie.
Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare şi
corelarea acestor trei abordări, conducând la formularea următoare: creditul
reprezintă o categorie economică care exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din
PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie
3 Legea nr. 58/1998 republicată – Legea bancară
34
disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul
satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii
economice. În esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale
contra unei valori monetare viitoare. Conţinutul şi semnificaţia acestui concept
rezultă şi din funcţiile care sunt atribuite creditului, grupate după cum urmează: a)
funcţia de repartiţie; b) funcţia de control; c) funcţia de emisiune; d) funcţia de
mobilizare şi de redistribuire; e) funcţia de purtător de dobândă.
Pentru evidenţierea conţinutului şi a caracteristicilor creditului este necesară
parcurgerea şi prezentarea elementelor incluse în relaţiile de credit, astfel:
ü participanţii la raportul de credit;
ü promisiunea de rambursare;
ü garantarea;
ü scadenţa;
ü dobânda.
Creditul aduce în planul relaţiilor economice două subiecte distincte: creditorul
– cel care dă cu împrumut sau vinde pe credit şi are de primit o valoare la scadenţă şi
debitorul – cel care primeşte împrumutul sau marfa şi trebuie să restituie suma
primită sau să plătească, la scadenţă, valoarea bunului primit. În literatura de
specialitate creditorul şi debitorul sunt denumiţi „subiecte ale raportului de credit”.
Analiza participanţilor la raportul de credite evidenţiază marea diversitate a
acestora şi dimensiunile ample ale creditării. Dacă se procedează la gruparea
creditorilor şi debitorilor se disting trei mari categorii: populaţia, statul şi agenţii
economici.
Agenţii economici deţin o importantă poziţie în rândul creditorilor, în cazul în
care obţin rezultate financiare pozitive, pentru care caută cele mai eficiente modalităţi
de plasare pe piaţa monetară sau de capital. Disponibilităţile monetare degajate de
întreprinderi se constituie în resurse de creditare a activităţilor unităţilor deficitare, fie
în mod direct, fie prin intermediul băncilor şi al altor instituţii financiare. Potenţialul
de economisire, implicit de creditare al întreprinderilor poate fi evidenţiat prin analiza
disponibilităţilor în depozite la termen şi ale portofoliilor de titluri deţinute ca
participaţii la capitalul social al altor agenţi economici şi ca subscriptori la titlurile
emise de stat.
FConţinutul şi
trăsăturilecreditului
FParticipanţii la
raportul decredit
35
Populaţia participă la procesul de creditare în dubla calitate, de creditor şi
debitor, remarcându-se prin rolul important în asigurarea resurselor de creditare.
Participarea statului în calitate de creditor nu poate fi analizată decât în
situaţia înregistrării de excedente bugetare şi a disponibilizării în economie a unor
importante sume, dirijate către sistemul asigurărilor şi protecţiei sociale ori către alte
destinaţii. Calitatea de debitor a statului este bine definită în toate economiile
contemporane, ca urmare a înregistrării de deficite bugetare.
Promisiunea de rambursare la o dată reciproc convenită reprezintă
angajamentul debitorului de a rambursa valoarea capitalului împrumutat plus
dobânda, ca preţ al creditului. Element esenţial al raportului de credit, promisiunea de
rambursare presupune riscuri şi necesită angajarea unor garanţii. Datorită unei
conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla în încapacitate de
plată, sau poate întârzia plata sumelor ajunse la scadenţă. Din acest motiv este necesar
ca la nivelul creditorului să se adopte măsurile necesare pentru prevenirea şi
eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiză temeinică a solicitantului de
credite, din mai multe puncte de vedere: poziţia pe piaţa internă şi în cadrul ramurii,
situaţia financiară, gradul de îndatorare, forma juridică şi raportul cu ceilalţi
participanţi pe piaţă.
Garantarea creditelor constituie o caracteristică legată de rambursabilitatea
acestora. După natura elementelor ce constituie obiectul garanţiei distingem garanţii
reale şi garanţii personale.
Garanţia reală are la bază garantarea sau „gajarea” creditului cu valori
materiale, prin a căror valorificare se pot obţine sumele necesare achitării creditului.
O formă distinctă de garantare reală o constituie ipoteca, actul prin care debitorul
acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare. Garanţia personală
reprezintă angajamentul luat de o terţă persoană de a plăti suma ajunsă la scadenţă, în
cazul incapacităţii de plată a debitorului. Cea mai adecvată formă de garantare a
creditelor o constituie garantarea financiară, fapt care este posibil prin asigurarea în
viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de
rambursarea creditului şi dobânda aferentă. În acest scop, se procedează la garantarea
creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului – active fixe şi circulante. În
practică se utilizează metoda garantării creditelor pe seama portofoliului de efecte
comerciale deţinute de agentul economic solicitant de credite.
FPromisiunea de
rambursare
FGarantarea
36
Scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcţie
de particularităţile sectorului de activitate şi de nivelul eficienţei activităţii
beneficiarilor de credite. Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24
ore (în cazul pieţei interbancare) până la durate medii şi lungi (20 sau 30 ani) în cazul
împrumuturilor obligatare.
Între scadenţă şi modul de rambursare al creditului se poate stabili o corelaţie,
astfel: creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la sacdenţă, în timp ce
creditele pe termen mijlociu şi lung implică rambursare eşalonată.
Dobânda reprezintă preţul capitalului utilizat sau chiria pe care o plăteşte
debitorul pentru dreptul care i se acordă de a folosi capitalul împrumutat.
Cuantificarea dobânzii se realizează prin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie
într-un instrument de influenţare a cererii şi ofertei de credite. Un nivel redus al ratei
dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce determină efecte favorabile
asupra producţiei şi economiei, după cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rată
a dobânzii ridicată, generează diminuarea cererii de credite. Luarea în considerare a
ratei inflaţiei, comparativ cu rata dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la
constatarea faptului că în perioadele cu inflaţie sporită, creditele constituie pentru
debitori o modalitate perfectă de finanţare. În funcţie de acelaşi element, inflaţia, se
utilizează în raporturile de credit, două tipuri de dobândă: fixă şi variabilă.
Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit şi este valabilă pe întreaga
durată a creditului. Dobânda variabilă se modifică periodic în funcţie de presiunile
inflaţioniste şi de evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă. Pentru conturile curente ale
clienţilor se calculează atât dobândă debitoare cât şi dobândă creditoare, ca preţ plătit
de client, sau de bancă pentru utilizarea unei anumite sume.
Tema de autoevaluare nr. 1
Delimitaţi şi particularizaţi elementele incluse în relaţiile de credit. (vezi pag. 34 -36)
FScadenţa
FDobânda
37
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8
RISCUL – ELEMENT INTRINSEC AL CREDITULUI BANCAR
8.1. Noţiuni generale despre risc, clasificarea riscurilor bancare
Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate
nu se poate obţine profit fără risc. De aceea orice entitate încearcă să-şi maximizeze
profitul prin gestionarea riscului specific domeniului său de activitate şi prin evitarea
sau transferarea riscului pe care aceasta nu doreşte să-l preia. Este evident că o
strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe cât şi proceduri de
gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimizarea probabilităţii
producerii acestor riscuri şi a expunerii potenţiale a băncii. Acest lucru rezultă din
obiectivul principal al acestor politici, anume acela de minimizare a pierderilor sau
cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, după cum obiectivul central al
activităţii bancare îl constituie obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.
Însă, nu întotdeauna cele două obiective – general şi sectorial – se află în
concordanţă. S-ar putea ca, în anumite situaţii, costul implementării şi exploatării
procedurilor care vizează gestiunea riscului să fie mai mare decât expunerea
potenţială la risc. Ceea ce nu înseamnă că aceste programe trebuie selectate în funcţie
de criterii de eficienţă. În alte cazuri s-ar putea ca strategia băncii să implice asumarea
unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. În acest caz trebuie luată decizia
întotdeauna având în vedere şi cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea
unei protecţii corespunzătoare şi pierderile potenţiale mai mari. Însă minimizarea
riscurilor nu trebuie să se transforme într-un obiectiv în sine.
De altfel obiectivele managementului bancar sunt trei – maximizarea
rentabilităţii, minimizarea expunerii la risc şi respectarea reglementărilor bancare în
vigoare, astfel că importanţa gestiunii bancare nu se rezumă doar la minimizarea
cheltuielilor. Preocuparea permanentă a conducerii pentru minimizarea expunerii la
risc are efecte pozitive şi asupra comportamentului salariaţilor care devin mai riguroşi
şi mai conştiincioşi în îndeplinirea sarcinilor; nu este de neglijat nici efectul
psihologic de descurajare a unor activităţi frauduloase. Existenţa unor programe
adecvate pentru prevenirea şi controlul riscurilor bancare contribuie şi la impunerea
instituţiei în cadrul comunităţii bancare, nu de puţine ori existenţa unor astfel de
FNoţiuni generale
despre risc
38
programe condiţionând admiterea sau participarea instituţiei de credit respective la
asociaţii interbancare sau obţinerea de calificative superioare din partea autorităţilor
bancare. În sfârşit, o gestiune eficace a riscurilor bancare îşi va pune amprenta şi
asupra imaginii publice a băncii. Clienţii doresc o bancă sigură, la fel şi acţionarii.
Soliditatea unei bănci îi atrage pe deponenţi în condiţiile în care depozitele nu sunt
asigurate în mod obligatoriu.
Fără a concluziona se poate considera că, deoarece riscurile bancare sunt o
sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea lor adecvată poate stabiliza veniturile în
timp, având rolul unui amortizor de şoc. În acelaşi timp, consolidarea valorii
acţiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu pieţele financiare
şi implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare.
În literatura de specialitate există o serie de clasificări după cum urmează:
1) În funcţie de caracteristica bancară: a) riscuri financiare (riscul de
lichiditate, riscul de capital); b) riscuri de prestare (riscul operaţional, riscul
tehnologic, riscul introducerii de noi produse); c) riscuri ambientale (riscul de fraudă,
riscul economic, riscul legal).
2) În funcţie de geneză: a) risc de exploatare; b) risc financiar; c) risc de
faliment.
3) În funcţie de natura lor: a) riscuri comerciale; b) riscuri provocate de
cauze de forţă majoră; c) riscuri politice; d) riscuri valutare (de schimb valutar, rată a
dobânzii).
4) În funcţie de expunerea la risc: a) riscuri pure = riscuri a căror expunere
este generată de activităţi şi procese bancare cu potenţial de a produce evenimente
care să se soldeze cu pierderi : a1) riscuri fizice (distrugeri, accidente, avarii); a2)
riscuri financiare (generate de operaţiunile bancare tradiţionale); a3) riscuri criminale
şi frauduloase (fraude, furturi, deturnări de fonduri); a4) riscuri de răspundere
(nerespectarea normelor bancare); b) riscuri lucrative (speculative) = expunerea la
risc este generată de încercarea de a obţine profit maxim: b1) riscuri de piaţă (variaţia
condiţiilor de piaţă); b2) riscuri de afacere; b3) riscuri de lichiditate (incapacitatea de
a finanţa operaţiunile bancare curente).
5) În funcţie de caracteristica bancară: riscuri financiare (generate de
operaţiile bancare tradiţionale): a1) riscul de creditare (probabilitatea neîncasării
FClasificarea
riscurilorbancare
39
creditelor acordate); a2) riscul de lichiditate; a3) riscul de piaţă (variaţia ratei
dobânzilor, riscul valutar, etc.).
O clasificare a riscurilor bancare în conformitate cu prevederile Băncii
ü pentru acreditivul de import: 1) emitere/mărire valoare/extindere
valabilitate pe bază de depozit colateral – 0,15% pe trimestru (minim 50 EUR); 2)
modificare acreditiv : 25 – 40 EUR; 3) plată acreditiv – 0,15% din valoare (minim 50
EUR); 4) anulare acreditiv: 25 – 40 EUR.
Avantajele acreditivului sunt cel puţin următoarele:
ü clientul beneficiază de siguranţa plaţilor efectuate în tranzacţia comercială,
deoarece plata se efectuează numai contra documentelor solicitate în cadrul
acreditivului, ce trebuie să fie în strictă conformitate cu termenii şi condiţiile
acreditivului;
ü se asigură uniformitate, protecţie si adaptabilitate, exprimată prin
ajustarea şi corespunderea normelor internaţionale;
ü se asigură confidenţialitate şi promptitudine în derularea operaţiunilor
stipulate prin acreditiv.
Înregistrări determinate de operaţiunile de constituire a depozitelor colaterale
– acreditive şi, respectiv utilizarea acestora:
ü constituire acreditiv unui furnizor de bunuri, în baza uni ordin de plată
(operaţie evidenţiată la banca cumpărătorului)
2511“Conturi curente”
= %111
“Cont curent la BNR”341
“Decontări intrabancare”ü constituire acreditiv unui furnizor de bunuri, în baza uni ordin de plată
%111
“Cont curent la BNR”
= 25331“Depozite pentru deschiderea
de acreditive”
FÎnregistrări
generice
126
341“Decontări intrabancare”ü plăţi efectuate din acreditive pe baza documentelor prezentate de furnizor,
care atestă livrarea bunurilor
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= 2511“Conturi curente”
ü sume din acreditiv neutilizat virat băncii cumpărătorului
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= %111
“Cont curent la BNR”341
“Decontări intrabancare”
Se constituie la o instituţie de credit de către cumpărătorul X, prin virarea
sumei de 17.000 lei, deschiderea unui acreditiv în favoarea unui furnizor extern – Y
cu cont deschis la altă instituţie de credit din reţea. În baza documentelor prezentate
de furnizor prin care se atestă livrarea bunurilor se efectuează plata sumei de 12.000
lei din acreditivul constituit. Ulterior, suma neutilizată din acreditiv se virează băncii
cumpărătorului.
1) Constituire acreditiv – la banca furnizorului
341“Decontări
intrabancare”
= 25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
17.000
2) Constituire acreditiv – la banca cumpărătorului
2511“Conturi curente”
= 341“Decontări
intrabancare”
17.000
3) Plată efectuată din acreditivul constituit
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= 2511“Conturi curente”
12.000
4) Sume din acreditiv neutilizate virate băncii cumpărătorului
25331“Depozite pentru
deschiderea de acreditive”
= 341“Decontări
intrabancare”
5.000
Tema de autoevaluare nr. 9
FExemplificare
127
Care sunt avantajele acreditivului? (vezi pag. 125)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
2) Marinela – Daniela Manea, Rada Postolache, „Creditul bancar. De la teorie la
practică”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, paginile 152 -193;
3) Rada Postolache coordonator, Ilioara Genoiu, Steluţa Ionescu, Marinela
Manea, Manuela Niţă „Contractul de depozit şi varietăţile acestuia.”, Editura
C.H.Beck, Bucureşti, 2010, paginile 156 - 187;
4) Regulamentul BNR nr. 3 din 19 martie 2009 privind clasificarea creditelor şi
plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor
specifice de risc de credit; Regulamentul BNR nr. 3 din 23 ianuarie 2008 privind
tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit potrivit abordării standard;
5) Ordinul comun nr. 6/43 din 23.07.2009 pentru aprobarea Regulamentului BNR şi
al CNVM nr. 12/5 din 23.07.2009 privind tratamentul riscului de credit pentru
instituţiile de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;
6) Ordinul BNR nr.13/2008 – reglementări contabile conforme cu directivele
europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi
fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
128
MODUL VContabilitatea operaţiilor cu titluri
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 11. Contabilitatea operaţiilor cu titluri
= 2ore
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind titlurileprecum: structura titlurilor, contabilitatea opera iunilor cu tiluri, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea cuno tin elor privindtranzac ionarea titlurilor după natura lor, eviden a contabilă iexemplificări pentru titlurile cunoscute: titluri de tranzac ie, titluri deplasament, titluri de investi ii.
129
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 11CONTABILITATEA OPERAŢIILOR CU TITLURI
11.1. Structura titlurilor
Principalele operaţiuni cu titluri sunt: vânzări şi cumpărări de titluri, dări şi
primiri în pensiune, împrumuturi cu titluri, emisiuni de titluri. Titlurile care fac
obiectul operaţiunilor bancare pot fi clasificate după mai multe criterii:
ü În funcţie de calitatea emitentului distingem: a) valori mobiliare emise în
ţară şi în străinătate; b) titluri de stat; c) titluri de piaţă interbancare; d) alte titluri
negociabile.
ü În funcţie de veniturile pe care le generează identificăm: a) titluri cu
venituri variabile; b) titluri cu venituri fixe.
ü În funcţie de intenţia de deţinere exprimată în momentul achiziţionării, cu
privire la durata de acţiune distingem: a) titluri de tranzacţie; b) titluri de plasament;
c) titluri de investiţie; d) titluri de participare; e) titluri ale activităţii de portofoliu.
11.2. Contabilitatea titlurilor de tranzacţie
Titlurile de tranzacţie sunt în general titluri cotate, achiziţionate, pentru care la
data cumpărării nu a fost manifestată intenţia cu privire la termenul de deţinere.
Titlurile de tranzacţie trebuie să îndeplinească simultan trei condiţii:
ü tranzacţionarea să se realizeze într-un termen care nu trebuie să
depăşească şase luni;
ü să fie tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare pentru a fi cotate;
ü preţul de piaţă să fie accesibil terţilor.
Contabilitatea titlurilor de tranzacţie se realizează cu ajutorul contului 302
„Titluri de tranzacţie” dezvoltat în trei conturi sintetice de gradul II în funcţie de
FStructuratitlurilor
FTitluri detranzacţie
FEvidenţăcontabilă
130
provenienţa titlurilor, după cum urmează: 3021 „Titluri de tranzacţie”, 3025 „Titluri
date cu împrumut”, 3026 „Titluri luate cu împrumut”, 3027 „Datorii privind titlurile”.
Contul 3021 „Titluri de tranzacţie” este un cont de activ. Se debitează cu
valoarea de intrare a titlurilor provenite din cumpărări, formată din preţul de achiziţie
plus cheltuielile de achiziţie. Se creditează cu valoarea titlurilor de tranzacţie vândute.
Se achiziţionează prin societăţile de bursă 1.000 titluri de tranzacţie, preţ de
achiziţie 75 lei/titlu, cheltuieli de achiziţie 25.000 lei, la 10.06.N. Se dau cu împrumut
la 18.06.N 500 de titluri pe termen de o lună, dobândă 7%/an. La 31.07.N un titlu
valorează 110 lei. Se vând 450 titluri pe 10.08.N la un preţ negociat de 105 lei/titlu.
Efectuaţi operaţiile de la achiziţia titlurilor până la vânzarea lor.
ü Achiziţie titluri la 10.06.N
3021„Titluri de tranzacţie”
= 333“Conturile societăţilor de
bursă”
100.000
ü Titluri date cu împrumut la 18.06.N
3025 „Titluri date cu împrumut”
= 3021„Titluri de tranzacţie”
50.000
ü Calcul dobândă aferentă titlurilor împrumutate la 18.07.N
30257„Creanţe ataşate”
= 7032“Venituri din titluri de
tranzacţie”
292
D = (500 x 100 x 7% x 30)/360 = 292
ü Restituirea titlurilor de tranzacţie date cu împrumut şi încasarea dobânzii
3021„Titluri de tranzacţie”
= 3025 „Titluri date cu împrumut”
50.000
2511„Conturi curente”
= 30257 „Creanţe ataşate”
292
ü Contabilizare diferenţe de creştere a cursului la 31.07.N
3021„Titluri de tranzacţie”
= 7032“Venituri din titluri de
tranzacţie”
10.000
ü Vânzare 450 titluri la 10.08.N
% 333
“Conturile societăţilor debursă”
6032“Pierderi din titlurile de
tranzacţie”
= 3021„Titluri de tranzacţie”
49.50047.250
2.250
FExemplificare
131
Tema de autoevaluare nr. 1
Care sunt cele trei condi ii pe care trebuie să le îndeplinească titlurile pentru a ficonsiderate de tranzac ie? (vezi pag. 129)
11.2. Contabilitatea titlurilor de plasament
Titlurile de plasament sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a fi păstrate o
perioadă mai mare de şase luni, însă nu până la scadenţă. Preţul de achiziţie şi de
evidenţă a titlurilor de plasament este costul de achiziţie, mai puţin cheltuielile de
cumpărare ce se înregistrează în conturile de cheltuieli, dobânda aferentă calculată
înregistrându-se în contul „creanţe ataşate”.
Contabilitatea titlurilor de plasament se realizează cu ajutorul contului 303
„Titluri de plasament” dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 3031 „Titluri
de plasament”, 3025 „Titluri date cu împrumut”, 3036 „Vărsăminte de efectuat
privind titlurile”, 3037 „Creanţe ataşate”. Cu excepţia contului privind vărsămintele
de efectuat, care este cont de pasiv,celelalte sunt conturi de activ.
Se achiziţionează prin societăţile de bursă 500 titluri de plasament, preţ de
achiziţie 50 lei/titlu, cheltuieli de achiziţie 25.000 lei, achitate pentru 75% din valoare
la 01.08.N. Se achită diferenţa la 20.08.N şi se vând titlurile la 31.11.N la un preţ
negociat de 65 lei/titlu. Efectuaţi operaţiile de la achiziţia titlurilor până la vânzare.
ü Achiziţie titluri la 01.08.N
3031„Titluri de plasament”
= % 333
“Conturile societăţilor debursă”3036
„Vărsăminte de efectuatprivind titlurile”
25.00018.750
6.250
ü Contabilizare cheltuieli de achiziţie
6031 „Cheltuieli de achiziţie”
= 333“Conturile societăţilor de
bursă”
25.000
ü Achitare vărsăminte neefectuate privind titlurile la 20.08.N
3036„Vărsăminte de efectuat
= 333“Conturile societăţilor de
6.250
FTitluri deplasament
FEvidenţăcontabilă
FExemplificare
132
privind titlurile” bursă”ü Vânzare titluri
333“Conturile societăţilor de
bursă”
= % 3031
„Titluri de plasament”
70336
„Venituri din cesiune”
32.50025.000
7.500
11.2. Contabilitatea titlurilor de investiţii
Titlurile de investiţii sunt titluri cu venit fix cumpărate cu intenţia de a fi
păstrate o perioadă lungă, de regulă până la scadenţă. Preţul de achiziţie şi de
evidenţă a titlurilor de investiţii este costul de achiziţie.
Contabilitatea titlurilor de investiţii se realizează cu ajutorul contului 304
„Titluri de investiţii” dezvoltat în conturi sintetice de gradul II astfel: 3041 „Titluri de
investiţii”, 3045 „Titluri date cu împrumut”, 3047 „Creanţe ataşate”. Toate sunt
conturi de activ.
Înregistrări determinate de operaţiunile cu titluri de investiţii
ü Achiziţie titluri la preţul de cumpărare
3041„Titluri de investiţii”
= 333“Conturile societăţilor de bursă”
ü Titluri de investiţie date cu împrumut
3045„Titluri date cu împrumut”
= 3041 „Titluri de investiţii”
ü Dobânzi calculate pentru titlurile date cu împrumut
3047„Creanţe ataşate”
= 70341 “Dobânzi”
Tema de autoevaluare nr. 2
Ce sunt titlurile de investi ii? (vezi pag. 132)
FTitluri deinvestiţii
FEvidenţăcontabilă
FÎnregistrări
generice
133
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1) Marinela – Daniela Manea, Rada Postolache, „Creditul bancar. De la teorie la
practică”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, paginile 152 -193;
MODUL VIContabilitatea cheltuielilor şi veniturilor
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
� UI 12. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor
= 1 oră
� Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind cheltuielilei veniturile unei institu ii de credit, cunoa terea structurii veniturilor i
cheltuielilor, etc.
� Obiective operaţionale: Însuşirea opera iunilor specificeveniturilor i cheltuielilor la institu iile de credit.
134
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 12CONTABILITATEA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR
Activitatea desfăşurată de entităţile de credit determină structura cheltuielilor
după natura lor, astfel:
ü cheltuieli de exploatare bancară, ocazionate de operaţiunile de trezorerie
şi interbancare, operaţiunile cu clientela, operaţiunile cu titluri, operaţiunile de
leasing, operaţiunile cu datorii subordonate, operaţiunile de schimb valutar, cheltuieli
privind operaţiunile din afara bilanţului şi operaţiunile cu instrumente financiare
derivate, cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare, alte cheltuieli de exploatare
bancară;
ü cheltuieli cu personalul includ cheltuielile cu remuneraţiile personalului,
cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
ü impozite şi taxe cuprind cheltuielile cu impozitul pe clădiri, taxe şi
vărsăminte asimilate;
ü cheltuielile cu materialele, lucrările şi serviciile efectuate de terţi cuprind
cheltuielile cu materialele, cheltuielile cu obiectele de inventar, cheltuieli privind alte
stocuri, cheltuielile cu lucrările şi serviciile efectuate de terţi, cheltuieli de protocol,
reclamă, publicitate;
ü cheltuieli diverse de exploatare includ cota-parte din cheltuielile sediului
social, cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale, pierderi din cesiunea
imobilizărilor, alte cheltuieli diverse din exploatare;
ü cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi corporale
includ cu amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale;
ü cheltuili cu ajustări pentru depreciere, provizioane şi pierderi din creanţe
nerecuperabile includ cheltuieli cu ajustări pentru deprecierea creanţelor din
FStructura
cheltuielilor
135
operaţiuni interbancare, operaţiuni cu clientela, operaţiuni cu titluri, ajustări pentru
deprecierea valorilor imobilizate, cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
cheltuieli cu pierderile din creanţe nerecuperabile;
ü cheltuieli extraordinare includ cheltuieli privind calamităţile şi alte
evenimente similare;
ü cheltuieli din operaţiuni între instituţii fin nebancare şi instituţii de credit;
ü cheltuieli cu impozitul pe profit.
Înregistrări determinate de operaţiunile de efectuare a cheltuielilor:
ü cheltuieli cu dobânzile la depozitele constituite de alte instituţii de credit
6013“Dobânzi la depozitele
instituţiilor de credit”
= 1327“Datorii ataşate”
ü cheltuieli cu comisioanele pentru operaţiunile interbancare
6019“Comisioane”
= 111“Cont curent la BNR”
ü cheltuieli cu salariile personalului
611“Cheltuieli cu salariilepersonalului”
= 3511“Personal – salarii datorate”
ü cheltuieli privind contribuţia instituţiei la asigurările sociale
6121“Contribuţia unităţii la
asigurările sociale”
= 35211“Contribuţia unităţii la
asigurările sociale ”ü impozit pe clădiri şi alte taxe
621“Cheltuieli cu alte impozite
taxe şi vărsăminte asimilate”
= 3536“ Alte impozite taxe şi
vărsăminte asimilate”ü cheltuieli cu materiale diverse – materiale consumabile, piwsw de schimb
631“Cheltuieli cu materialele”
= 362“Materiale”
ü cheltuieli de întreţinere şi reparaţii, cheltuieli cu energia şi apa
634“Cheltuieli cu lucrările şi
serviciile executate de terţi”
= 3566“Alţi creditori diverşi”
ü cheltuieli de reclamă şi publicitate plătite în numerar
635“Cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate”
= 101“Casa”
ü valoarea la preţ de înregistrare a materialelor/imprimatelor vândute
649 = 363
FInregistrări
generice
136
“Alte cheltuieli diverse” “Obiecte de inventar”ü cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor corporale
652“Chelt cu amortizarea IC”
= 4612“Amortizarea IC”
ü constituire de ajustări de valoare pentru deprecierea titlurilor
6631“Cheltuieli cu ajustări
pentru deprecierea titlurilor”
= 391“Ajustări pentru deprecierea
titlurilor”ü amenzi şi penalităţi plătite
6491“Despăgubiri, amenzi şi
penalităţi”
= 2511“Conturi curente”
ü pierderi din calamităţi privind materialele
671“Cheltuieli privind calamităţile”
= 362“Materiale”
Potrivit legii, contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, care se
grupează după natura lor astfel:
ü venituri din activitatea de exploatare bancară, includ venituri din
operaţiuni de trezorerie şi interbancare, din operaţiunile cu clientela, operaţiunile cu
titluri, operaţiunile de leasing, venituri din credite subordonate, operaţiunile de
schimb valutar, venituri din operaţiuni din afara bilanţului şi operaţiuni cu
instrumente financiare derivate, venituri din prestaţiile de servicii financiare, alte
venituri de exploatare bancară;
ü venituri diverse de exploatare includ cota-parte din cheltuielile sediului
social, venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale, venituri din cesiunea
imobilizărilor, venituri accesorii, alte venituri diverse din exploatare;
ü venituri din ajustări pentru depreciere, provizioane şi pierderi din
creanţe nerecuperabile includ venituri din ajustări pentru deprecierea creanţelor din
operaţiuni interbancare, operaţiuni cu clientela, operaţiuni cu titluri, ajustări pentru
deprecierea valorilor imobilizate, venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
venituri din recuperări de creanţe amortizate;
ü venituri extraordinare includ venituri din subvenţii pentru evenimente
extraordinare;
FStructuraveniturilor
137
ü venituri din operaţiuni între instituţii financiare nebancare şi instituţii de
credit.
Înregistrări determinate de operaţiunil de efectuare a veniturilor:
ü venituri din dobânziocazionate de operaţiuni cu BNR
1171“Creanţe ataşate”
= 7011“Dobânzi la BNR”
ü venituri din comisioane pentru operaţiunile cu clientela
2511“Conturi curente”
= 7029“Comisioane”
ü venituri din producţia de imobilizări
432 “Imobilizări corporale în curs”
= 7494“Venituri din producţia de
imobilizări”ü venituri din provizioane pentru deprecierea stocurilor
393“Provizioane pentru
deprecierea stocurilor”
= 7633“Venituri din austări pentru
deprecierea stocurilor”ü amenzi şi penalităţi plătite
6491“Despăgubiri, amenzi şi
penalităţi”
= 2511“Conturi curente”
ü pagube materiale de recuperat de la debitori
3556“Alţi debitori diverşi”
= 74991“Venituri din despăgubiri,
amenzi şi penalităţi”
Tema de autoevaluare nr. 1
Cum se ine, potrivit legii, contabilitatea veniturilor la institu iile de credit?(vezi pag. 136)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
FInregistrări
generice
138
1) Marinela – Daniela Manea, Rada Postolache, „Creditul bancar. De la teorie la
practică”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, paginile 152 -193.