7/26/2019 Curs Beton (7).Pps http://slidepdf.com/reader/full/curs-beton-7pps 1/12 IX. BAZELE CALCULULUI ELEMENTELOR DE BETON ARMAT IX. 1 Metoda rezistenţelor admisibile (MRA) IPOTEZELE DE BAZĂ ALE METODEI Ipoteza proporţionalităţii tensiunilor cu deformaţiile specifice . Se admite legea lui Hooke pentru beton şi oţel până la o anumită limită de rezistenţă, denumită rezistenţă admisibilă. Eroarea este cu atât mai mică cu cât coeficientul de siguranţă este mai mare, deoarece σ b se îndepărtează mai mult de R 0 şi deformaţiile plastice devin cu totul neglijabile. curs 7
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Ipoteza proporţionalităţii tensiunilor cu deformaţiile
specifice. Se admite legea lui Hooke pentru beton şi oţel până la o
anumită limită de rezistenţă, denumită rezistenţăadmisibilă.
Eroarea este cu atât mai mică cu cât coeficientul desiguranţă este mai mare, deoarece σb se îndepărtează maimult de R 0 şi deformaţiile plastice devin cu totulneglijabile.
σb ad – rezistenţă admisibilă pentru beton,σa ad – rezistenţă admisibilă pentru armătură.
Ipoteza secţiunilor plane (Bernoulli) pentru întindere şi
compresiune centrică nu introduce erori importante.Acestea sunt ceva mai mari pentru elementele încovoiate,comprimate şi întinse excentric cu mare excentricitate înstadiul II în care se face calculul acestora.
Aplicarea aceste ipoteze împreună cu legea lui Hooke face caimplicit să fie admisă variaţia liniară a tensiunilor pesecţiunea echivalentă de beton, ceea ce este suficient deeronat.
Ipoteza coeficientului de echivalenţă. Pentru a putea folosirelaţiile de calcul corespunzătoare materialelor omogene(R M), secţiunea neomogenă de beton armat se înlocuieşte cuo secţiune echivalentă dintr-un material omogen (betonsimplu)
Echivalarea se face plecând de la considerentul că subacţiunea încărcărilor, datorită conlucrării, εa = εb. Deci:
Aceasta însemnă că secţiunea Aa de armătură poate fi înlocuită în calcul cu o secţiune echivalentă de beton egalăcu nA
În calculul elementelor de beton armat în stadiul IIbetonul întins este fisurat şi nu se ţine seama de el lapreluarea tensiunilor.
Cu toate că acest beton nu fisurează în totalitate, seneglijează efortul capabil al porţiunii de zonă întinsă dinvecinătatea axei neutre.
Tensiunile pe înălţimea zonei comprimate se admit cuvariaţie liniară (stadiul II). Pentru toate celelalte cazuricând σbt < R t nu apar fisuri, elementul lucrează în stadiul Işi se consideră aportul zonei întinse.
RELAŢII GENERALE DE CALCUL
Calculul la solicitări simple sau compuse se face curelaţiile stabilite de rezistenţa materialelor, determinându-se în prealabil caracteristicile ideale ale secţiunilor.
Elemente solicitate la întindere şi compresiune excentrică –se aplică principiul suprapunerii efectelor şi în consecinţătensiunile se pot calcula cu formula lui Navier generalizată.
Elemente solicitate la torsiune
DETERMINAREA SECŢIUNII ACTIVELa elementele care la anumite solicitări lucrează în
stadiul I secţiunea activă este formată din întreagasecţiune transversală de beton şi din ariile echivalente alearmăturilor.
În stadiul II însă zona întinsă iese din lucru prin fisurareaei, iar secţiunea activă este formată numai din aria zoneicomprimate de beton şi din ariile echivalente alearmăturilor.
Elemente solicitate la încovoiereConform legii lui Hooke, tensiunea într-o fibră oarecare
a secţiunii este:ση = (nEb)εη
(nEb) - modulul de elasticitate al materialului echivalent
Înălţimea x a zonei comprimate se determină din condiţiaΣF = 0
Deoarece Eb, εb, si x au valori finite, nulă nu poate fi decâtintegrala care reprezintă momentul static al sectiuniiideale de beton în raport cu axa neutră si care se noteazăcu:
A fost legiferată în România prin STAS-ul 1546 – 50 şi afuncţionat până în anul 1967 când a fost definitiv
înlocuită.
PRINCIPIILE METODEI
Calculul unui element din beton armat se face la solicitareacare produce ruperea celei mai solicitate secţiuni. Calcululse face la limita deformaţiilor plastice a celor două
Repartiţia tensiunilor în stadiul de rupere, funcţie desolicitări, este cea cunoscută din capitolul de stadii de lucruale betonului armat;
În principiu tensiunile în stadiul de rupere variază uniformpe înălţimea zonei comprimate;
R c, R pr şi σc, cu care operează metoda, se iau corespunzătormărcii betonului şi oţelului, fiind determinate pe bazavalorilor medii.
Cunoaşterea siguranţei în exploatare se rezolvă prindeterminarea coeficientului efectiv de siguranţă: cef =Sr/Sexpl. Se consideră că siguranţa construcţiei esteasigurată dacă cef ≥ cad.
Coeficientul de siguranţă este unic pentru calculul uneianumite secţiuni la o anumită solicitare.
Ca şi în metoda rezistenţelor admisibile problemacoeficientului de siguranţă păstrează un caracterconvenţional, într-un singur coeficient fiind introduse maimulte variabile independente şi anume: variabilitatea