Curs audit
INITIERE IN AUDIT
- support de curs-
CAPITOLUL IAUDITUL FINANCIAR:
concept, tipuri, rol
1. Notiunea de audit, in general
Audit vine de la cuvntul italian "audire", a asculta; cuvnt de
origine latin, transformat n timp de practica anglosaxon, semnific
azi, n sens strict, revizia conturilor realizat de experti
independenti n vederea exprimrii unei opinii asupra regularittii si
sincerittii acestora.
Prin audit, n general, se ntelege examinarea profesional a unei
informatii n vederea exprimrii unei opinii responsabile si
independente prin raportarea la un criteriu (standard, norm) de
calitate. Obiectivul oricrui tip de audit l constituie mbunttirea
utilizrii informatiei.
Retinem elementele principale care definesc auditul, n
general:-examinarea unei informatii trebuie s fie exclusiv o
examinare profesional;
-scopul examinrii unei informatii este acela de a exprima o
opinie asupra acesteia;
-opinia exprimat asupra unei informatii trebuie s fie
responsabil si independent, ceea ce presupune c persoana care face
aceast examinare are anumite responsabilitti pentru activitatea sa
si trebuie s fie o persoan independenta;
-examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite
cuprinse intr-un standard ,norma legala ori profesionala care
constituie criteriu de calitate.
-statutul de independent al persoanelor care realizeaz aceste
misiuni de audit si autonomia organismului din care face parte
auditorul.
2. Conceptul de audit financiar
2.1. Audit financiar sau audit statutar? Uniunea European nu
cunoaste dect denumirea de controlor legal, dar acesta se cheam
comisar de conturi n Franta, comisar-revizor n Belgia, auditor
statutar n Regatul Unit etc.
A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile
financiare ale unei ntreprinderi; azi, a audita poate avea n plus
semnificatia studierii unei ntreprinderi pentru a-i aprecia
procesele, tranzactiile si situatiile financiare (audit financiar),
pentru a-i ameliora performantele (audit operational) sau pentru a
face o judecat asupra gestiunii (audit de gestiune). Se pune
ntrebarea:
Care este adevratul audit? Cine este adevratul auditor? Este
imposibil de a da azi un rspuns convingtor, cu exceptia unui singur
tip de audit pentru care exist texte oficiale si o directiv
european: auditul legal, cunoscut si sub denumirea de control legal
sau de audit statutar; Auditul statutar(legal) este singurul tip de
audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) si
prevzut, de regul, prin legea companiilor si prin actele
constitutive (statutele) acestora;Denumirea simpl de "audit
financiar" poate fi folosit pentru a desemna numeroase alte misiuni
ca, de exemplu:
-auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a
contabilittii;
-auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica
prezentarea regulamentar a acestora n situatiile financiare;
-auditul financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru
a verifica respectarea legislatiei sociale;
-auditul financiar asupra situatiei fiscale;
-auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a
verifica dac evaluarea creantelor ndoielnice s-a fcut de o manier
prudent etc.
Din cele prezentate rezult c sintagma "audit financiar" este
mult mai cuprinztoare dect cea de "audit statutar". Reglementarea
european (Directiva a VIII-a) si reglementrile nationale se refer
numai la auditul statutar, adic auditul asupra situatiilor
financiare ale entittii.
2.2. "Audit financiar" versus "cenzorat"
Confuzia creat ntre auditul financiar si auditul statutar a stat
la baza unor msuri cum ar fi desfiintarea cenzorilor n
ntreprinderile care sunt supuse auditului financiar.
Cenzorii inlocuiti cu:
-auditorul financiar(independent);
-auditorul intern(subordonat Consiliului de administratie).
2.3. Tipuri de audit
"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza
riscurilor si a deficientelor existente n vederea furnizrii de
sfaturi. Auditorii, n general,nu pot avea imixtiuni n gestiunea
ntreprinderii auditate si, ca urmare, acestia nu pot efectua audit
operational la entitatea la care fac auditul situatiilor financiare
si nici consultanta;
"Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie gsirea de probe ale
unei fraude, fie de a aduce o judecat critic asupra unei operatiuni
de gestiune sau asupra performantelor unei entitti sau a unui grup
de entitti. Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care
nu au raporturi directe cu situatiile financiare ale
ntreprinderii(social,de calitate ,de mediu,etc...); n acest caz, el
desemneaz diagnosticul de organizare si de gestiune si n mod
deosebit controlul procedurilor si maniera n care organismul
(ntreprinderea) actioneaz n raport cu atributiile si obiectivele
acesteia; Clasificarea auditurilor se face n functie de obiectivele
urmrite si n functie de specialistii care le
realizeaz,astfel:Obiective urmariteSpecialisti utilizatiDenumirea
auditului
Verificarea si certificarea situatiilor financiareProfesionisti
contabili independenti alesi sau numiti ,de regula de
actionari-audit statutar
Diagnostic sectorialExperti independenti numiti de conducerea
entitatii-audit fiscal-audit social
-audit juridic
-audit al calitatii
--etc
Diagnostic asupra conturilor si diagnostic
sectorialCompartimente specializate independente de alte servicii
ale intreprinderii(de regula intreprinderi mari,
grupuri,holdinguri,etc)-audit intern
2.4. Categorii de auditori
-auditorul intern ;
-auditorul extern.
Auditorul intern este o persoana fizica ori juridica, salariat
al entittii auditate,respectiv angajat prin contract; cantonat
initial n misiuni legate de buna calitate a informatiilor
financiare, astzi, auditorul intern se ocup din ce n ce mai mult de
misiuni de audit operational, de verificarea existentei, a gradului
de adecvare si a modului de aplicare a procedurilor interne n toate
sectoarele si pe toate functiile ntreprinderii.
Auditorul extern(financiar): obligatoriu -daca entitatea
indeplineste conditiile legale care prevad expres
aceasta(statutar);
optional in toate celelalte cazuri.Auditorul extern(financiar)
este o persoana fizica ori juridica care isi exercita prerogativele
n baza unui contract cu ntreprinderea:
Entitatea in anumite conditii(prevazute de lege) este obligata s
ncredinteze unui specialist competent si independent o misiune de
audit financiar care conduce la certificarea situatiilor
financiare. Auditorul contractual detine o competent mai bine
adaptat la o misiune foarte precis (de exemplu, elaborarea si
implementarea procedurilor de control intern, audit al metodelor de
evaluare a stocurilor etc.).
ntreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a crui semntur
se bucur de un prestigiu particular.
O misiune particular de control este cerut de un tert, de
exemplu, o banc la acordarea unui mprumut etc.
Auditorul financiar executa : 1.Misiune de auditare in vederea
exprimarii unei opinii profesionale si independente cu privire la
situatiile financiar contabile anuale;
2.Executa misiuni la cerere cu obiective prestabilite check list
in vederea exprimarii a unei opinii independente si profesionale.
Orice entitate economica care opteaza pentru auditul financiar este
obligata sa-si organizeze auditul intern.
Auditorul contractual efectueaz o misiune n cadrul unui contract
cu entitatea auditat prin care aceasta (o ntreprindere, o primrie,
o institutie public, un minister etc.) fixeaz o misiune unui
auditor, termenii si conditiile de realizare fiind prevzute n
contract. Altfel spus, dac nu exist dect o singur misiune de audit
legal (statutar) care cuprinde obiective cunoscute si care se
realizeaz potrivit Standardelor Internationale de Audit, exist un
numr nelimitat de misiuni de audit contractual, realizate de
specialisti, de regul experti contabili.
La originea misiunilor contractuale stau patru motivatii:
Elementele de baz ale conceptului de audit statutar sunt:
-profesionistul competent si independent care poate fi o persoan
fizic sau o persoan juridic;
-obiectul examinrii efectuat de profesionistul contabil l
constituie situatiile financiare ale entittii, n totalitatea lor:
bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale
situatiilor financiare, n functie de referentialul contabil
aplicabil;
-scopul examinrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la
imaginea fidel, clar si complet a pozitiei financiare
(patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute
de entitatea auditat;
-criteriul de calitate n functie de care se face examinarea si
se exprim opinia l constituie standardele (normele) de audit si
standardele (normele) contabile.
Tertii se asteapt ca auditorul statutar s protejeze interesele
lor , prin oferirea unei asigurri referitoare la:
-c rapoartele financiare au "acuratete";
- c declaratiile financiare intr n responsabilitatea
auditorului.
3. Directivele contabile europene admit , n mod inevitabil,
natura discutabil a multor cifre contabile.
- acuratetea declaratiilor financiare;
- continuitatea exploatrii si solvabilitatea firmei;
- existenta unor fraude;
- respectarea de ctre firm a obligatiilor sale legale;
- comportamentul responsabil al firmei fat de problemele legate
de mediu si problemele sociale.
Analiza modului n care nevoile si asteptrile publicului sunt
rezonabile conduce la urmtoarele concluzii:
3.1. Acuratetea declaratiilor financiare
Utilizatorii informatiilor financiare se asteapt ca un raport de
audit fr rezerve s garanteze acuratetea declaratiilor financiare.n
legtur cu aceasta subliniem urmatoarele:-conducerea ntreprinderii
se afl n cea mai bun pozitie s cunoasc afacerile firmei, s-i mentin
performantele si s se ocupe de conturi; ea este cea care hotrste
asupra tratamentului contabil care urmeaz s fie aplicat si
practicile de declarare adoptate n situatiile financiare;
deci,conducerea poart responsabilitatea modului n care au fost
ntocmite situatiile financiare;
-auditorii au servicii foarte bine distinse n legtur cu
situatiile financiare; ei stabilesc dac, dup prerea lor, rapoartele
financiare au fost pregtite n conformitate cu reglementrile si dac
asigur o imagine corect si real.
Pentru aceasta, auditorii trebuie s fie independenti fat de
situatiile financiare respective: s nu fi participat n vreun fel la
elaborarea lor (fie chiar si sub form de consultanti) si s fie
separati de conducere (s nu existe nici un fel de legtur).
Auditorii trebuie s sesizeze aspecte care ar ameninta
continuitatea exploatrii; raportul de audit trebuie s contin opinia
auditorului asupra solvabilittii, n cazul n care situatiile
financiare au fost elaborate pe baza continuittii n exploatare.
Auditorii trebuie s testeze punctele de vedere ale conducerii cu
privire la continuitate si solvabilitate. Responsabilitatea
conducerii este continu, n timp ce opinia auditorului se bazeaz pe
o situatie vzut la un moment dat.
3.2. Continuitatea exploatrii, solvabilitatea firmei
Tertii se asteapt ca raportul auditorului statutar s garanteze
soliditatea unei firme. Acceptarea bazei de continuitate n
exploatare implic solvabilitatea, respectiv, dac la momentul
ntocmirii bilantului pozitia firmei era de asa natur nct s-si poat
ndeplini responsabilittile asa cum era prevzut.
O ntreprindere poate rmne activ, iar banii actionarilor si
creditorilor pot fi salvati, dac problemele au fost identificate la
timp.
Conducerea nu poate garanta continuitatea solidittii financiare
a firmei; de aceea, este rezonabil ca aceasta s declare public,
dac, n opinia ei, dat fiind mediul comercial n care opereaz firma,
sunt disponibile resursele.
3.3. Existenta unei fraude
Auditul a fost asociat, aproape ntotdeauna, cu detectarea unei
fraude. Trebuie fcute urmtoarele remarci:
Managerii, conducerea sunt cei care au prima si cea mai mare
responsabilitate n detectarea fraudelor, neregulilor si erorilor,
ca parte a rolului de conducere pe care l au.
Responsabilitatea auditorului este s planifice, s desfsoare si s
evalueze activitatea de audit, astfel nct s poat spera, n mod
rezonabil, s fie depistate declaratiile. Auditorii trebuie s fie
atenti la modul n care prezint public orice ndoial, pe care ar
putea s o aib, cu privire la continuitate. Continuitatea unei firme
depinde si de faptul c lumea nu stie c exist ndoieli n ceea ce
priveste statutul de continuitate al firmei respective (de exemplu,
n cazul n care auditorul raporteaz c firma si mentine
continuitatea, dac banca va continua s-i acorde credite, e posibil
ca a doua zi banca s nu-i mai dea credite; cderea unei bnci).
Auditorii trebuie s testeze punctele de vedere ale conducerii cu
privire la continuitate si solvabilitate. Responsabilitatea
conducerii este continu, n timp ce opinia auditorului se bazeaz pe
o situatie vzut la un moment dat. Directiva 95/26/EC, adoptat n
iunie 1995, arat c auditorul statutar al unei ntreprinderi "are
datoria s raporteze cu promptitudine autorittilor competente orice
fapt sau decizie referitoare la ntreprinderea respectiv, care este
posibil s:
constituie o nclcare grav a legilor;
afecteze continuitatea functionrii'
conduc la refuzul de a face certificarea conturilor sau la
exprimarea de rezerve".
n concluzie, tertii se asteapt ca posibilittile de fraud s fie
minimalizate. Conducerea trebuie s ia msuri de organizare si
mentinere a sistemelor de control intern care s micsoreze sansele
de fraud. Auditorii statutari trebuie s confirme in raportul de
audit c exist astfel de control intern si s spun dac el
functioneaz.
3.4. Respectarea de ctre firm a obligatiilor legale
Este unanim mprtsit ideea c este de datoria auditorului s
depisteze nclcri ale legii companiilor sau ale statutului; n
acelasi timp, nu se poate pretinde auditorului s raporteze aspecte
care nu tin de competenta sa.
Conducerea firmei trebuie s asigure c rapoartele financiare
reflect implicatiile financiare ale actelor ilegale detectate (dac
se apreciciz a fi importante); auditorul trebuie s confirme aceste
lucru.
3.5. Comportamentul responsabil fat de problemele sociale si de
mediu
Se asteapt de la auditor s se pronunte cu privire la
comportamentul social si de mediu al firmei (respectarea mediului
fizic, practicilor de ocupare a locurilor de munc, sanctiuni
comerciale, politici de dezvoltare etc.).
3.6. Distinctia audit statutar (legal), audit contractualAuditul
statutar (legal) se nscrie prin definitie ntr-un cadru stabilit de
lege si si are originea n legea societtilor comerciale;Trebuie sa
aiba in vedere: abuzul de prerogative din partea anumitor
persoane;
posibilitatea ocult ntre mai multe persoane de a prejudicia
patrimoniul ntreprinderii;
posibilitatea de a "scpa" controalelor interne;
posibilitatea ca unele proceduri s devin inadecvate, ca urmare a
schimbrii conditiilor avute initial n vedere, astfel c nu mai este
asigurat validitatea procedurii respective (exemplu, conditii de
calitate noi, cerute la receptionarea unor bunuri inexistente la
data elaborrii procedurii).6.4. Relatia control intern - audit
intern
Controlul intern al unei entitti se refer la totalitatea
procedurilor si la realizarea lui particip ntreg personalul
entittii respective.
Auditul intern al unei entitti se refer la controlul existentei
si aplicrii procedurilor din entitatea respectiv si se realizeaz
prin compartimente distincte care fac parte din structura si
sistemul de control intern al acelei entitti; el poate fi realizat
si de firme specializate de audit.
CAPITOLUL II IMAGINEA FIDEL
1. Conceptul de imagine fidel
Notiunea de imagine fidel n audit nu este clar definit; de o
manier general, ns, imaginea fidel este un concept ce nu poate fi
disociat de regularitatea si sinceritatea contabilittii.
REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile
contabile, deci la principiile contabile general
admise;reglementrile contabile romne prevd, de altfel, c pentru a
da o imagine fidel patrimoniului, situatiei financiare si
rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea
patrimoniului si celelalte norme si principii contabile, cum
sunt:
- principiul prudentei; prudenta presupune o apreciere rezonabil
a faptelor n scopul evitrii riscului de a transfera n viitor
incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul si
rezultatele financiare ale ntreprinderii. Potrivit acestui
principiu, nu este admis supraevaluarea elementelor de activ si a
veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a
cheltuielilor, tinnd cont de deprecierile, riscurile si pierderile
posibile generate de desfsurarea activittii exercitiului curent sau
anterior;
-principiul permanentei metodelor - care conduce la
continuitatea aplicrii regulilor si normelor privind evaluarea,
nregistrarea n contabilitate si prezentarea elementelor
patrimoniale si a rezultatelor, asigurnd comparabilitatea n timp a
informatiilor contabile;
-principiul continuittii activittii - potrivit cruia se
presupune c unitatea patrimonial si continu n mod normal
activitatea;-principiul independentei exercitiului - care presupune
delimitarea n timp a veniturilor si cheltuielilor aferente
activittii unittii patrimoniale pe msura angajrii acestora si
trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refer;
-principiul intangibilittii bilantului de deschidere a unui
exercitiu care trebuie s corespund cu bilantul de nchidere a
exercitiului precedent;
-principiul necompensrii - potrivit cruia elementele de activ si
de pasiv trebuie s fie evaluate si nregistrate n contabilitate
separat, nefiind admis compensarea ntre posturile de activ si cele
de pasiv ale bilantului, precum si ntre veniturile si cheltuielile
din contul de rezultate.
SINCERITATEA presupune aplicarea cu bun credint a regulilor si
procedurilor contabile, n functie de cunoasterea pe care
responsabilii conturilor trebuie s o aib despre realitatea si
importanta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din
ntreprindere.
2. Forme de exprimare a imaginii fidele
Obiectivul auditrii situatiilor financiare este s permit
auditorului s exprime o opinie conform creia situatiile financiare
au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, n
conformitate cu un sistem contabil de referint identificat.
Pentru a exprima aceast opinie, auditorul va folosi una din
urmtoarele dou formule, care sunt echivalente:
"dau o imagine fidel";
"prezint n mod sincer, n toate aspectele lor semnificative".
3. Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea s se pronunte cu privire la imaginea fidel,
auditorul trebuie s se asigure c urmtoarele 6 criterii au fost
respectate cu ocazia elaborrii situatiilor financiare:
Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc
ntreprinderea sunt nregistrate n contabilitate.
Termenul de "operatii" cuprinde toate drepturile si activele
ntreprinderii ct si toate obligatiile si pasivele sale si, de o
manier general, orice eveniment sau decizie care antreneaz o
modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului
financiar al ntreprinderii respective.
Realitatea: criteriul realittii operatiilor presupune c toate
elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile
fizic si c toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de
cheltuieli reflect valori reale si nu fictive sau care nu privesc
ntreprinderea n cauz; altfel spus, toate informatiile prezentate
prin situatiile financiare trebuie s poat fi justificate si
verificate.
Corecta nregistrare n contabilitate si prezentare n situatiile
financiare a operatiilor presupune c aceste operatii trebuie:
- s fie contabilizate n perioada corespunztoare, urmrindu-se
deci respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei
corecte;
- s fie corect evaluate, adic sumele s fie bine determinate,
aritmetic exacte, urmrindu-se respectarea tuturor regulilor si
principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci
criteriul corectei evaluri;
- s fie contabilizate n conturile corespunztoare; deci criteriul
corectei imputri;
- s fie corect totalizate, centralizate, astfel nct s li se
asigure o prezentare n conturile anuale conform cu regulile n
vigoare; criteriul corectei prezentri n conturile anuale.
. Inteligibilitate;. Relevanta;
. Credibilitate.
4.Auditul financiar sub raport juridic Sub aspect juridic
auditul cunoaste doua forme:
1.Auditul legal(statutar);
2.Auditul contractual.
5.Obiectivele auditului financiar
Sunt:
credibilitate ;
profesionalism;
calitatea serviciilor;
incredere.
Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa se respecte
urmatoarele principii:
a.Integritatea auditorilor;
b.Obiectivitate;
c.Competenta profesionala si atentie cuvenita;
d.Confidentialitate;
e.Conduita profesionala;
f.Standardele tehnice.
CAPITOLUL III
RISCURILE N AUDIT.
PRAGUL DE SEMNIFICATIE
1. Riscurile n audit
Schematic, aceste criterii se prezint astfel:
Controlul obiectivelor n cadrul unui audit este planificat n
functie de factorii de risc si de importanta relativ a acestora,
care difer de la ntreprindere la ntreprindere.
. Riscurile potentiale, adic cele care sunt susceptibile
teoretic de a se produce dac nici un control nu este exercitat
pentru a le preveni sau pentru a detecta si corecta erorile care ar
putea s se produc; aceste riscuri sunt comune tuturor
ntreprinderilor.
. Riscurile posibile, adic acele riscuri potentiale mpotriva
crora ntreprinderea nu dispune de mijloace pentru a le limita; cnd
astfel de mijloace lipsesc, exist o mare probabilitate ca anumite
erori s se produc fr s fie detectate sau corectate de ctre
ntreprindere.
Pe parcursul exercitrii misiunii sale, auditorul caut s
identifice riscurile posibile n scopul adaptrii controlului si
evalurii incidentei erorilor asupra situatiilor financiare.
ntr-o ntreprindere, auditorul se confrunt, de regul, cu
urmtoarele categorii de riscuri:
a) Riscuri generale specifice ntreprinderii - sunt riscuri de
natur s influenteze ansamblul operatiilor ntreprinderii.
Pentru a controla o ntreprindere, auditorul trebuie s identifice
deci caracteristicile proprii care o disting de celelalte; pentru
aceasta sunt cercetate si analizate informatiile urmtoare:
activitatea ntreprinderii si sectorul din care face parte;este
esential s se stie:
- obiectul de activitate al ntreprinderii (productie, prestri,
comert etc.) cci problemele de evaluare, de exemplu, nu sunt
absolut identice;
- dac ntreprinderea face parte dintr-un sector n plin expansiune
sau n declin (riscurile de ncetare a activittii fiind
diferite);
- dac exist reglementri speciale ale sectorului (aprovizionare,
vnzri, finantri, formare preturi etc.).
Organizarea si structura ntreprinderii: problemele de control se
pun diferit atunci cnd:
- o ntreprindere face parte dintr-un grup, fat de una
neintegrat;
- toate activittile sunt concentrate sau sunt dispersate n mai
multe localitti;
- organigrama ntreprinderii este bine stabilit sau
responsabilittile sunt defectuos stabilite etc.;
Politicile generale ale ntreprinderii:
- financiare;
- comerciale;
- sociale.
Perspectivele de dezvoltare ale ntreprinderii: de exemplu, dac
ntreprinderea prevede o dezvoltare rapid, auditorul trebuie s
acorde atentie mijloacelor materiale si financiare necesare acestui
program, iar dac perspectivele ntreprinderii sunt pesimiste,
auditorul va acorda atentie aspectelor legate de continuitatea
activittii;
Organizarea administrativ si contabil:
- existenta unui sistem informatic;
- existenta unei proceduri administrative si contabile;
- existenta unui sistem de control bugetar;
- existenta unui sistem de control intern influenteaz modul de
organizare si eficienta controlului propriu al auditorului.
Politicile contabile ale ntreprinderii: chiar nainte de a aborda
controlul su, auditorul trebuie s se asigure de:
- principiile contabile aplicate;
fundamentarea alegerii acestora, cel putin pentru posturile
principale sau punctele caracteristice ale activittii.
Informatiile de mai sus permit aprecieri cu privire la riscurile
generale urmtoare:
- riscuri legate de situatia economic a ntreprinderii (elemente
susceptibile de a pune n discutie continuitatea activittii, de
exemplu);
- riscuri legate de organizarea general (de exemplu, absenta
unor proceduri sau excesul de proceduri);
- riscuri legate de atitudinea conducerii (de exemplu, expertul
va acorda o anumit atentie n control atunci cnd conducerea manifest
preocupri cu predilectie pentru productie si comercializare si alt
atentie cnd conducerea e preocupat de problemele de control intern
si de calitatea informatiei financiare).
b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate. Datele
prezentate prin contabilitate pot fi mprtite n trei categorii,
fiecare fiind purttoare de riscuri particulare:
-date repetitive - sunt cele care rezult din activitatea
obisnuit a ntreprinderii: vnzri, cumprri, salarii etc.;
-date punctuale - sunt complementare celor repetitive, dar sunt
puse n evident la intervale de timp mai mult sau mai putin regulate
ca, de exemplu: inventare fizice, evaluare de sfrsit de exercitiu
etc. Acestea sunt purttoare de riscuri semnificative atunci cnd
descoperirea lor nu este fcut la timp si deci este necesar ca
auditorul s le cunoasc din timp pentru a-si organiza controalele
care se Impun;
-date exceptionale - rezult din operatii sau decizii care deriv
din activitti curente: reevaluri, fuziuni, restructurri.
c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor.
Conceperea sistemelor de descoperire si de tratare a operatiilor
trebuie s permit prevenirea erorilor sau s detecteze pe cele care
s-au produs pentru a le corija.
d) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului; alegerea de ctre
auditor a procedurilor, a ntinderii si datei interventiilor
antreneaz n mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care
auditorul trebuie s-l diminueze tot mai mult.ESTE SEMNIFICATIV TOT
CEEA CE:
MODIFIC SENSIBIL PREZENTAREA FINANCIAR
SAU
ADUCE PREJUDICII NTREPRINDERII SAU UNUI TERTAuditorul poate face
constatri semnificative pe tot parcursul exercitiului financiar
(supravegherea gestiunii: aprecierea controlului intern si
controlul conturilor), ct si n diferitele stadii de pregtire a
conturilor anuale: evaluare, prezentare sau verificare. Astfel:
a) Constatri referitoare la continutul unei evaluri determinate,
din care rezult:
- calculul eronat al unor date (de exemplu, un lot a fost
nregistrat de dou ori la inventariere);
- divergente privind aprecierea evalurii unor date (de exemplu,
auditorul estimeaz c provizionul aferent unei creante trebuia
constituit n procent de 90% din valoarea ei si nu de 60% cum a
apreciat ntreprinderea);
- aplicarea unei proceduri contabile neconforme cu principiile
contabile (de exemplu, stocurile sunt evaluate la pret de vnzare,
sau valoarea de achizitie a unei imobilizri a fost nregistrat n
cheltuieli);
b) Constatri referitoare la prezentarea unui element patrimonial
oarecare:
1.Riscul de audit se divide n 3 componente: riscul inerent,
riscul legat de control si riscul de nedescoperire.
a) Riscul inerent const n posibilitatea ca soldul unui cont sau
c o categorie de operatiuni s comporte erori semnificative, izolate
sau mpreun cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni,
datorit unui control intern insuficient.
Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecti
profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:
_ experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele
schimbri intervenite n cursul exercitiului la nivelul
conducerii;
_ presiuni exercitate asupra conducerii si alte mprejurri de
natur a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte
(numr mare de ntreprinderi falite n sectorul de activitate);
_ natura activittilor desfsurate de ntreprindere (uzura moral a
tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri
neadecvate);
_ factori influentnd sectorul din care face parte ntreprinderea:
conditii economice si concurenti ale, inovatii tehnologice,
evolutia cererii si practicile contabile;
_ situatii financiare care pot s contin anomalii: conturi
continnd ajustri privind exercitiile anterioare sau estimri;
Este necesar a se face deosebire ntre constatrile ale cror
consecinte pot fi cuantificate si ntre acelea ale cror consecinte
sunt nedeterminate, prin natura lor sau din cauza
conjuncturilor.
Pe ct posibil, auditorul este necesar s se preocupe de a
cuantifica aceste consecinte asupra situatiilor financiare, a
constatrilor fcute sau cel putin s fixeze limita maxim a acestor
consecinte.
Din practic, cele mai multe constatri semnificative se pot
referi direct sau indirect la un post bilantier si/sau al unui cont
de exploatare, sau un cont de profit si pierdere, sau chiar a unei
informatii nscris n anexele la situatiile financiare.
n unele cazuri consecinta este totusi nedeterminat, pentru c
auditorul nu dispune de informatia necesar sau pentru c constatrile
pe care le-a fcut au o influent asupra situatiei generale a
ntreprinderii, fr ca aceasta s aib vreun efect direct asupra
situatiilor financiare. Poate fi vorba:
fie de constatri de natur juridic (de exemplu, contractele de
distributie exclusiv a produselor unei ntreprinderi pot fi
contestate de o serie de actiuni de nulitate);
_ vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnri;
_ nregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales
la sfrsitul exercitiului.
b) Riscul legat de control - const n faptul c o eroare
semnificativ n cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolat sau
mpreun cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este
nici prevenit, nici descoperit si corectat prin sistemul contabil
si de control intern utilizate.
c) Riscul de nedescoperire -const n faptul c controalele
declansate de auditori nu reusesc s descopere o eroare semnificativ
n soldul unui cont sau ntr-o categorie de operatiuni, izolat sau
mpreun cu alte solduri sau categorii de operatiuni.2. Pragul de
semnificatie
Prag de semnificatie - nivelul, mrimea unei sume peste care
auditorul consider c o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate
afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, ct si
imaginea fidel a rezultatului, a situatiei financiare si a
patrimoniului ntreprinderii.
De exemplu, diferenta dintre un profit net de 499 mii lei si
unul de 500 mii lei nu pare s influenteze evaluarea unei societti
comerciale, n timp ce dou cifre alternative de 250 mii lei si 500
mii lei par s fie substantial diferite si probabil vor duce la o
evaluare destul de diferit a societtii.
La nceputul misiunii, stabilirea unui prag global de
semnificatie este necesar pentru a determina domeniile si sistemele
semnificative.
Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite:
-orientarea mai bun si planificarea misiunii;
-evitarea lucrrilor inutile;
-justificarea deciziilor referitoare la opinia emis.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate
diferite elemente de referint: capitalurile proprii, rezultatul
net, cifra de afaceri etc.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului nc de la
nceputul activittii (misiunii) sale s aprecieze mai bine sistemele
si conturile susceptibile s contin erori sau inexactitti
semnificative, iar la sfrsitul misiunii s aprecieze dac anomaliile
pe care le-a descoperit trebuie s fie corectate n cadrul exercitiu
lui, n scopul de a putea emite o opinie fr rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute n vedere la
determinarea pragului de semnificatie:
-existenta unor prevederi legale, statutare sau
contractuale;
-evolutia important de la un an la altul a unor posturi;
-capitaluri proprii sau rezultate anormale.
5.1. Testul de semnificatie
n cele ce urmeaz, dorim s sugerm auditorilor o metod de abordare
a dificilei probleme a aprecierii caracterului semnificativ al
constatri lor fcute.
Dup ce a fost examinat ansamblul constatrilor fcute, auditorul
determin influenta pe care acestea o pot avea asupra unor mrimi de
referint, tinnd seama de circumstantele proprii fiecrui caz n
parte.
a. Influenta asupra bazei de referint. Notiunea de prag de
semnificatie poate fi stabilit n valori absolute sau n valori
relative.
n marea majoritate a cazurilor, determinarea pragurilor de
semnificatie se face tinnd seama c un element nu este semnificativ
dect n raport cu un altul, denumit baz de referint, care poate fi,
asa cum prevd standardele de audit: capitalurile proprii,
rezultatul net, cifra de afaceri etc.
Constatrile fcute de auditor pot fi semnificative n raport cu
elementele care pot avea o influent, fie asupra rezultatului
exercitiului, fie asupra modalittii de prezentare a bilantului
contabil.
n functie de constatrile fcute, bazele de referint pot fi
diferite, astfel:
a.1. Referitor la elementele avnd o influent asupra rezultatului
exercitiului
Baza de referint retinut va fi n general rezultatul net al
exercitiului. Aceasta este cea mai simpl baz, dar este necesar s i
se aduc, adesea, unele corective pentru a putea considera
rezultatul de referint ca normal:
-mai nti, regruparea elementelor exceptionale (profit si
pierdere exceptionale sau cele aferente exercitiilor anterioare
etc.);
Auditorul va aprecia, n aceast situatie, alegerea unei alte baze
de referint care s reprezinte mai bine activitatea ntreprinderii,
de pild: rezultatul exploatrii, capacitatea de autofinantare
etc.
n practic, se poate considera c n cazul cnd constatrile fcute
sunt mai mari dect 10% din rezultatul net, mai putin rezultatul
exceptional, atunci aceste constatri pot fi considerate
semnificative, adic avnd o influent semnificativ asupra
rezultatului exercitiului.
a.2. Referitor la elementele avnd o influent asupra modalittii
de prezentare a bilantului contabil
Constatrile de acest fel sunt cele care rezult, de exemplu,
dintr-o ncadrare inexact a conturilor sau dintr-o compensare
nejustificat ntre posturile debitoare si cele creditoare.
Baza de referint va fi, deci, postul incorect modificat; de
exemplu, dac dou conturi de banc, unul creditor si altul debitor
sunt compensate, importanta acestei compensri va fi stabilit prin
compararea cu totalul posturilor respective.
Bazele de referint nu sunt toate de aceeasi important sau
greutate: o constatare poate fi semnificativ atunci cnd intr n
calculul unui ratio (rat, indicator) sau n componenta unor date
financiare n mod curent utilizate: fond de rulment, valoare adugat,
ratio de trezorerie etc.
De regul, se poate aprecia c dac o constatare privind erori sau
inexactitti n prezentarea bilantului contabil modifica baza de
referinta cu mai mult de 10%, atunci acea constatare este
considerat semnificativ.
b. Elementele specifice pragului de semnificatie Pragul de
semnificatie determinat ca mai nainte nu poate avea dect o
important general; nu va trebui aplicat automat.
Este necesar a se lua n considerare factorii proprii fiecrui caz
n parte, care pot fi grupati n trei categorii:
-necesittile utilizatorilor situatiilor financiare;
-caracteristicile ntreprinderii;
-caracteristicile elementelor considerate semnificative. b.l.
Necesittile utilizatorilor situatiilor financiare Pragul de
semnificatie este stabilit, n primul rnd, n functie de necesittile
utilizatorilor. Conturile anuale furnizeaz informatii necesare
diversilor utilizatori si n mod deosebit actionarilor/asociatilor,
creditorilor (actuali si potentiali) si personalului. Printre alti
principali utilizatori se pot mentiona clientii, analistii
financiari, statisticienii, economistii, precum si autorittile
fiscale si administrative.
Elementele semnificative nu sunt obligatoriu aceleasi, de
exemplu, pentru analistii financiari, administratia fiscal sau
membrii consiliului de administratie. Dar opinia exprimat de
auditor se adreseaz tuturor si trebuie s aib aceeasi valoare pentru
toti.
b.2. Caracteristicile ntreprinderii Caracteristicile
ntreprinderii susceptibile s reprezinte un element semnificativ sau
nu, sunt numeroase. De exemplu:
-mediul social economic n care functioneaz ntreprinderea;
conditioneaz existenta unor elemente la fel de variate ca si
legislatia n vigoare, sau concurenta, climatul social, conjunctura
economic, situatia politic etc.
-sectorul de activitate (si metodele contabile care-i sunt
proprii). Rezultatul net este o baz de referint medie. Se poate
prevedea substituirea acesteia cu alte mrimi care
-dimensiunea ntreprinderii. n cazul marilor ntreprinderi,
procentul de 10% din rezultatul net poate aprea uneori prea
ridicat, ntruct conduce la sume considerabile n valori absolute.
Auditorul poate fi, n aceast situatie, ndrepttit s stabileasc un
procent mai mic.
-evolutia ntreprinderii n timp. Comparabilitatea datelor din
conturile anuale este unul din principiile fundamentale ale
contabilittii. Analiza financiar se efectueaz ntotdeauna pe mai
multi ani si tendinta trecut ca si prevederile sunt factori
importanti n evolutia ntreprinderii. Analizele fcute au demonstrat
c desfsurarea actiunii a fost sensibil la diferenta dintre
tendintele prevzute si cifrele reale. Se poate deci avea n vedere c
o constatare va fi cu att mai important, cu ct ea se raporteaz la
un element care modific mai sensibil evolutia principalelor valori
financiare.
b.3. Caracteristicile elementelor considerate semnificative
Sensibilitatea. Un element este considerat "sensibil" atunci cind o
mica variatie a acestui element antreneaz o mare modificare n
aprecierea situatiilor financiare.
Importanta unei erori nu are aceleasi urmri pentru un element
determinat prin apreciere fat de un post unde exactitatea se
impune: o diferent n minus la cas este totdeauna important, n timp
ce o eroare de 1 % asupra total ului unui provizion poate fi fr
important, tinnd seama de gradul de aproximare cu care este
determinat acest ultim element.
Evolutia elementului. Poate reliefa o tendint de mrire sau de
micsorare a elementului. Astfel, n cazul creantelor dubioase,
neprovizionate, reprezentnd 4% din rezultatul net, este necesar s
se examineze dac si n perioadele precedente nu a existat tendinta
de a subevalua sistematic provizioanele ce se impuneau a fi fcute.
n acest caz, elementul n sine nu era semnificativ, dar devine
semnificativ avnd n vedere evolutia sa.
Cumulul mai multor elemente. Cumulul mai multor elemente
nesemnificative, luate separat, poate conduce la stabilirea diferit
a importantei lor. n acest fel, semnificatia relativ a acestora
pare a fi un criteriu fr valoare. Fiind vorba de stabilirea
efectului relativ al diferitelor constatri, efectul cumulat este
mai determinant dect cel al fiecruia dintre ele luat izolat.
c. Consecintele pragului de semnificatie La sfrsitul misiunii,
auditorul elaboreaz lista recapitulativ a constatrilor fcute n
cursul sondajelor si verificrilor sale, inclusiv a examinrii
diverselor obiective privind ntreprinderea auditat. n cazul foarte
frecvent cnd ntreprinderea procedeaz la rectificrile sugerate de
auditor, acesta va putea acorda o certificare fr rezerve.
Certificare:- n cazul n care constatrile sale nu au un caracter
semnificativ, auditorul va acorda o certificare a regularittii si a
sincerittii conturilor anuale fr rezerve;- atunci cnd constatrile
au un caracter semnificativ, auditorul, dup caz, va fi determinat s
adopte una din solutiile urmtoare:
- certificare cu rezerve. Aceast posibilitate presupune c
auditorul este n msur s determine rubricile si posturi'le din
situatiile financiare la care face referire rezerva sa.
Raportul va indica deci, ntr-o modalitate care s precizeze
elementele care fac obiectul rezervei sale si cum aceste elemente
pot fi corijate si, dac este posibil, influenta pe care aceast
corectie o va avea asupra conturilor anuale.
Dac rezervele sunt prea numeroase, auditorul va refuza
certificarea regularittii si sincerittii conturilor anuale;
- refuzul de certificare. Apare n toate cazurile n care
regularitatea si sinceritatea contabilittii si a conturilor anuale
nu prezint o imagine fidel, clar si complet a patrimoniului, a
situatiei financiare si a rezultatelor.
-imposibilitatea certificrii. Dac auditorul consider c
ntreprinderea nu i-a pus la dispozitie sau nu i-a putut furniza
elemente suficiente pentru a-i permite s stabileasc concluziile
sale, el va consemna n raportul su c nu este n msur s emit o
opinie.
DatelePragurile de semnificatieErori constatate
Bilant total 460.000 lei
Stocuri 60.000 lei800 lei400+1.600
Cifra de afaceri200.000 lei
Capitaluri proprii70.000 lei
Rezultatul net10.000 lei1000 lei
Cumulat1800 lei2.000
Niciuna din erori (400 mii lei si 1.600 mii lei) nu este
superioar pragului de semnificatie global (1.000 lei plus 800 lei
egal 1.800 lei); una singur este superioar pragului determinat
pentru stocuri (1.600 lei minus 25 %, fat de 800 lei); cealalt
eroare nu poate fi nlturat ntruct cumulul celor dou erori este
superior pragului global.
Tinnd seama c pragul de semnificatie a fost stabilit lund ca baz
de referint profitul net, incidenta erorilor constatate asupra
datelor de mai sus se va determina prin corectarea acestor erori cu
procentul de impozit pe profit (16%).
Incidentele asupra cifrelor caracteristice sunt:
d. Exemplificarea modului de interpretare a pragului de
semnificatie
(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 16,8% din rezultatul net
10.000(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 2,4% din capitalurile
proprii ; 70.000(400 + 1600) (2000x 16%) = 2,8% din stocuri.
60.000
e. O concluzie preliminar privind pragul de semnificatie
Dac despre regularitatea si sinceritatea contabilittii si a
conturilor anuale toti profesionistii sunt de acord n aplicarea
lor, divergentele de apreciere individuale sunt uneori profunde si
suscit multe dezbateri la toate nivelurile.Ca si n cazul
elementelor semnificative si a pragului de semnificatie,
standardele de audit nu dau o estimare monetar procentual sau
absolut si nu indic o metod matematic universal aplicabil.
Stabilirea elementelor semnificative si a pragului de
semnificatie este lsat de aceste standarde la aprecierea
auditorului, ntruct n acest domeniu judecata profesional este total
de nenlocuit, datorit numrului foarte mare de factori de luat n
considerare si a subiectivittii importantei lor relative.
De asemenea, planificarea initial a auditului prin care s-a
prevzut realizarea unor proceduri destul de largi pentru a acoperi
toate riscurile semnificative potentiale, inclusiv pragurile de
semnificatie stabilite, necesit n cursul misiunii, din partea
ntregii echipe de auditori, concentrarea atentiei spre elementele
neprevzute care pot determina modificarea pragurilor de
semnificatie.
5.2. O metod analitic de calcul si estimare a pragului de
semnificatie
Se disting dou faze si 5 etape necesare estimrii pragului de
semnificatie pe baza analizei domeniilor semnificati ve prezentate
anterior.
Faza de planificare a profunzimii testelor cu dou etape:
a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie;
b. Repartizarea valorii preliminare a pragului de
semnificatie.
Faza de evaluare a rezultatelor, n care se disting trei
etape:
c. Estimarea valorii totale a prezentri lor eronate din
segment;
d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentrilor
eronate;
e. Compararea estimrii valorii cumulate cu valoarea preliminar
sau revizuit a pragului de semnificatie.
(400 + 1.600) - (2.000 x 16%) = 2,8% din stocuri . 60.000n
concluzie, tinnd seama de incidenta asupra rezultatului net si
eroarea cumulat fiind superioar pragului de semnificatie global,
auditorul trebuie s sugereze corectarea postului stocuri pentru a
putea certifica fr rezerve conturile anuale.
a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie
Pe baz de rationament profesional se consider c:
Cumulul erorilor de prezentare n situatiile financiare, care
depsesc 10%, este considerat semnificativ; sub 5% este presupus a
fi nesemnificativ, n absenta unor factori calitativi de inf1uent;
ntre 5% si 10% se impune utilizarea rationamentului profesional,
pentru a stabili dac erorile au caracter semnificativ.
Limitele de 5% si 10% se aplic la o baz de referint adecvat; se
recomand urmtoarele baze de referint:
o profitul net de exploatare 5-10%;
o bilantul contabil; valoarea combinat a erorilor de prezentare
n bilantul contabil ar trebui mai nti determinate pentru activele
circulante(5-10%),pentru datoriile pe termen scurt (5-10%) si
pentru total activ bilantier (3-6%).b.repartizarea valorii
preliminare a pragului de semnificatie pe segmente(eroare
tolerabila).d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a
prezentrilor eronate.c. Estimarea valorilor totale a prezentrilor
eronate din segment.Cnd auditorul aplic procedurile de audit pentru
fiecare segment al auditului, el tine un document de lucru, n care
se consemneaz toate erorile sau inexactittile constante.
CAPITOLUL IV NORMELE DE REFERINT N AUDIT
Valoarea cumulat a erorilor
Eroare tolerabil
n auditul situatiilor financiare ale unei entitti sunt folosite
dou categorii de norme de referint: norme contabile si norme de
audit.
1. Normele contabile; Normele (standarde) contabile sunt
stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilittii
care sunt, de regul, organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei
care stabilesc, controleaz si utilizeaz situatiile financiare.
Entittile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt
cele prevzute la art. 1 din Legea Contabilittii. Cei care
controleaz sunt prevzuti prin legislatia fiecrei tri (auditori,
cenzori) si au ca referint in activitatea lor normele
contabile.
Situatiile financiare sunt destinate s satisfac nevoile comune
de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi
utilizatori aceste situatii financiare constituie singura surs de
informatii complementare care s le satisfac nevoile.
Aceste situatii financiare trebuie s fie stabilite potrivit
uneia sau mai multora din referintele urmtoare:
standarde internationale de raportare financiar;
standarde sau norme contabile nationale;
alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate
pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF
(Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de
Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale
de Raportare Financiar (IFRS) care cuprind:
Standardele Internationale de Raportare Financiar emise de IASB
(IFRS);
Standardele Internationale de Contabilitate (lAS);
Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
2. Normele de audit
Normele (standardele) de audit reprezint un ansamblu de reguli
definite de o autoritate profesional la care se refer auditorul
pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:
Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile
Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind
Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale
privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele
Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul
pentru Standarde de Audit si Asigurri (IAASB) din cadrul Federatiei
Internationale a Contabililor (IFAC);
norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca
fiind autoritate n domeniu.
Normele de audit permit tertilor s aib asigurarea c opinia
auditorului va fi emis n functie de criterii de calitate
omogene;
ele permit ns si auditorului s defineasc scopurile pe care le
are de atins prin punerea n lucru a celor mai potrivite
tehnici.
Normele de audit se clasific n trei categorii, acoperind ntreaga
activitate a auditorului:
norme profesionale de lucru;
-norme de raportare;
-norme generale de comportament.
CAPITOLUL VTERMINOLOGIA FOLOSIT N AUDIT
Anomalie: Informatie financiar deformat ca urmare a unor erori
sau fraude.
Asertiune privind situatiile financiare: Ansamblul de criterii,
explicite sau nu, retinute de ctre conducerea entittii pentru
elaborarea situatiilor financiare (conturilor anuale), care se pot
clasa n:
existent: un activ sau o datorie exist la un moment dat;
drepturi si obligatii: un activ sau o datorie se refer la
ntreprinderea n cauz la un moment dat;
apartenent: tranzactie sau eveniment care priveste ntreprinderea
n cauz si care s-a produs n cursul perioadei;
exhaustivitate: toate activele, datoriile, tranzactiile sau
evenimentele au fost nregistrate si toate faptele importante au
fost corect prezentate;
evaluare: nregistrarea unui activ sau a unei datorii la valoarea
sa de inventar;
msurare: o operatiune sau un eveniment este nregistrat la
valoarea sa de tranzactionare si o ncasare sau o cheltuial se refer
la perioada corespunztoare;
prezentare si informatii date: o informatie este prezentat,
clasat si descris conform referintei contabile aplicabile.
Asigurare: satisfactie a profesionistului contabil cu referire
la calitatea unei informatii produs de o persoan si destinat s fie
utilizat de o alt persoan, calitate apreciat n raport de
criterii
Cabinet de audit: societate sau entitate care ofer servicii de
audit cuprinznd, dup caz, mai multi asociati, salariat sau un
auditor individual.
Calculul: verificarea exactittii aritmetice a documentelor
justificative si contabile, sau efectuarea de calcule
distincte.
Colaboratori: personal tehnic care particip la un audit sub
supravegherea auditorului.
Compilare: n cursul unei misiuni de compilare, profesionistul
utilizeaz competentele sale contabile si nu cele de auditor, n
vederea strngerii, clasrii si sintetizrii informatiilor
financiare.
Control de calitate: politici si proceduri adoptate de ctre
profesionistul contabil n scopul asigurrii rezonabile c toate
misiunile efectuate sunt realizate conform principiilor
fundamentale nscrise n norme.
Controlul substantiv: proceduri folosite de auditor (interventii
proprii) pentru obtinerea de elemente probante. Este de dou
feluri:
-control asupra operatiilor si solduri lor si control prin
proceduri analitice.
Declaratii ale directiunii: declaratii fcute de ctre directiune
profesionistului contabil n cursul unui audit, n mod spontan sau ca
rspuns la ntrebrile (chestionarele) puse de acesta.
Deficiente majore: insuficiente ale controlului intern care pot
avea repercusiuni semnificative asupra situatiilor financiare.
Directiune: ansamblul cadrelor si altor persoane care-si asum
responsabilitti importante n functionarea, controlul si
supravegherea operatiunilor realizate de entitate.
Documentatie: ansamblu de documente (documente de lucru)
pregtite de profesionistul contabil sau pe care acesta le-a obtinut
si pstrat, necesare pentru realizarea misiunii sale.
Domenii si sisteme semnificative: prti ale situatiilor
financiare si tipuri de operatiuni sau sisteme care trateaz date
contabile ce pot avea o incident important asupra situatiilor
financiare n ansamblul lor.
Dosare de lucru: Documente care strng informatiile referitoare
la realizarea auditului: natura, calendarul si ntinderea
procedurilor de audit efectuate ct si rezultatul acestor proceduri
si concluziile la care ajunge auditorul pornind de la elementele
probante culese. Aceste dosare de lucru pot fi pe hrtie, pe
microfilm, pe suport informativ sau pe orice alt suport.
Elemente probante: informatii obtinute de ctre profesionistul
contabil pentru a trage concluzii pe baza crora s-si fondeze
opinia. Aceste informatii sunt constituite din documente
justificative, care sustin situatiile financiare si care se
coroboreaz cu informatiile din alte surse.
Eroare: inexactitate involuntar, continut n situatiile
financiare.
Eroare tolerabil: eroare maximal ntr-o populatie selectionat pe
care auditorul poate s o accepte trgnd concluzii c rezultatele
sondajului au atins obiectivul auditului.
Estimare contabil: evaluarea aproximativ a sumei unui post n
absenta unei metode de msurare precis. Estimarea contabil se bazeaz
pe rationament fondat pe ultimele informatii (cunoscute sau
previzionale) disponibile.
Expert: persoan sau cabinet care posed competentele,
cunostintele si o experient ntr-un domeniu, altul dect
contabilitatea si auditul.
Expert contabil: profesionist contabil abilitat s exercite
profesia contabil n conditiile fixate prin normele internationale
si prin O.G. nr. 65/1994, aprobat prin Legea nr. 42/1995 cu
modificarile si completrile ulterioare; aceste norme definesc
expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat s revizuiasc si
s aprecieze contabilitatea entitti lor de care nu este legat
printr-un contract de prestari servicii.Fraud: act voluntar comis
de una sau mai multe persoane care fac parte din conducere,
salariati sau terti, care duce la situatii financiare eronate.
Informatii financiare previzionale: informatii financiare bazate
pe ipoteza c anumite evenimente se vor produce si c ntreprinderea
va executa anumite actiuni n viitor. Ele pot s ia forma de
previziuni, de proiectii sau de o combinatie a celor dou.
Inspectie: operatiune constnd n a examina registre contabile,
documente sau active fizice.
Ipoteza de continuitate a exploatrii: ipotez potrivit creia
ntreprinderea va continua activittile sale ntr-un viitor previzibil
si ea nu are nici intentia nici nevoia de a depune bilantul sau de
a proceda la o reducere semnificativ a activittii sale. n consecint
activele sunt evaluate pe baza continurii exploatrii si nu pe baza
valorii nete realizabile sau lichidati ve.
Imposibilitatea exprimrii unei opinii: constatare a auditorului
constnd n faptul c o limitare a ntinderii lucrrilor este att de
important sau priveste un numr important de probleme nct el nu a
ajuns s obtin suficiente elemente probante pentru a putea exprima o
opinie asupra situatiilor financiare.
ntinderea lucrrilor de audit: diligente apreciate ca necesare, n
circumstante precise, pentru atingerea obiectivului auditului.
Limitarea ntinderii lucrrilor de audit: limitarea cmpului de
investigatii ale auditorului, uneori impus de ntreprindere, alteori
dictat de circumstante (de exemplu, cnd calendarul misiunii nu
permite auditorului s controleze inventarul fizic al stocurilor)
sau atunci cnd documentele contabile sunt incomplete sau cnd
auditorul nu este n msur s pun n lucru procedurile apreciate ca
necesare.
Misiune de audit special: misiune de audit distinct asupra unor
informatii financiare privind:
situatii financiare stabilite conform unui referential contabil
diferit de Standardele Internationale de Raportare Financiar sau
Normele contabile nationale;
conturi sau elemente de conturi specifice sau rubrici dintr-o
situatie financiar;
respectarea clauzelor contractuale;
situatii financiare condensate.
Nonconformitate: omisiuni sau acte comise de ntreprindere, n mod
deliberat sau nu, care sunt contrare legilor si reglementrilor n
vigoare.
Norme nationale de audit: ansamblul de norme de audit stabilite
de ctre un organism profesional competent la nivel national, care
au un caracter obligatoriu si care se aplic n realizarea unei
misiuni de audit sau de servicii conexe.
Operatiuni ntre prti legate: transfer de drepturi sau obligatii
ntre prti legate, indiferent dac aceste transferuri fac sau nu
obiectul unor transferuri financiare.
Paragraf de observatii: observatiile au scopul de a atrage
atentia cititorului asupra unui element care are un impact
semnificativ asupra situatiilor financiare si care face obiectul
unei note explicative mai detaliat, anexat. Adugarea acestui
paragraf nu are nici o incident asupra opiniei auditorului.
Paragraful de observatii poate s se refere la chestiuni care nu
privesc n mod direct situatiile financiare.
Prti legate: prtile sunt considerate ca legate dac una din de
are posibilitatea s exercite un control sau o influent notabil
asupra celorlalte cu ocazia lurii unor decizii financiare sau
operalionale.
Planificare: elaborarea unei strategii generale si prezentarea
detaliat a naturii, calendarului si ntinderii lucrrilor de
audit.
Practici nationale de audit: ansamblul de reguli de audit care
nu au valoarea de norme definite de un organism competent la nivel
national si care sunt n mod obisnuit aplicate de auditor ntr-o
misiune de audit sau misiuni conexe.
Previziuni: informatii financiare previzionale elaborate pe baz
de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe care conteaz
ntreprinderea.
Proiectii: informatii financiare prospective bazate pe:
ipoteze privind evenimente viitoare si actiuni ale conducerii
care se pot produce sau nu, de exemplu, demararea unei noi
activitti sau schimbarea radical a activittilor prezente ale
ntreprinderii;
combinarea estimrilor celor mai plauzibile si a ipotezelor.
Proceduri convenite: misiune n care un auditor pune n lucru
proceduri de audit stabilite de comun acord cu ntreprinderea si
tertii interesati. Destinatarii raportului trag ei nssi concluziile
din lucrrile auditorului; acest raport este adresat exclusiv
prtilor care au convenit procedurile de pus n lucru cci alte prti,
care nu cunosc motivele pentru care s-au convenit procedurile, risc
s interpreteze eronat rezultatele.
Referential contabil (referint contabil): ansamblul de criterii
utilizate pentru pregtirea situatiilor financiare care se aplic la
toate elementele importante si care se sprijin pe date si/sau piese
justificative.
Risc de audit: riscul ca auditorul s exprime o opinie incorect
prin faptul c erori semnificative exist n situatiile financiare. El
se divide n trei: -riscul inerent;
- riscul legat de control ;
- riscul de nedetectare.
Riscul inerent: posibilitatea ca soldul unui cont sau o
categorie de tranzactii s comporte erori semnificative - izolate
sau cumulate cu erori n alte solduri sau categorii de tranzactii -
datorate insuficientei controlului intern.
Riscul legat de control: riscul ca o eroare semnificativ ntr-un
sold sau ntr-o categorie de tranzactii - izolat sau cumulat cu
erori n alte solduri sau categorii de tranzactii - s nu fie
prevenit sau detectat sau corectat la timp prin sistemul contabil
si de control intern, existente.
Riscul de nedetectare: riscul ca controalele substantive puse n
lucru de ctre auditori s nu reuseasc s detecteze o eroare ntr-un
sold sau ntr-o categorie de tranzactii care - izolat sau cumulat cu
erori din alte solduri sau categorii de tranzactii - ar fi
semnificativ.
Scrisoare de misiune: scrisoare confirmnd acceptarea de ctre
auditor a unei misiuni de audit, care descrie obiectivul si
ntinderea auditului ct si responsabilittile fat de client si forma
raportului.
Servicii conexe: cuprind examenele pe baz de proceduri convenite
si misiuni de compilare.
Semnificativ: termen utilizat pentru a exprima importanta unei
date contabile cuprins n situatiile financiare.
Sondaje n audit: aplicarea procedurilor de audit numai la o
parte din elementele unui sold de cont sau dintr-o categorie de
tranzactii, permitndu-i astfel auditorului s obtin si s evalueze
elemente selectionate n vederea tragerii unei concluzii asupra
ntregii populatii. Populatia reprezint ansamblul de date din care
auditorul selectioneaz un esantion pentru a ajunge la o
concluzie.
Sistem contabil: ansamblul de proceduri si documente ale unei
entitti care permit tratarea operatiunilor (tranzactiilor) n scopul
nregistrrii lor n conturi. Acest sistem permite
identificarea,semnarea, analizarea, calculul, clasarea,
nregistrarea si recapitularea tranzactiilor si a altor
evenimente.
Sistem de control intern: ansamblul de politici si proceduri
puse n aplicare de ctre directiunea unei entitti n vederea
asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri riguroase si
eficiente a activittilor acestei ntreprinderi. Acest procedeu
implic respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor,
prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si
exhaustivitatea nregistrrilor contabile si stabilirea la timp a
informatiilor financiare.
Situatii financiare (conturi anuale ): bilant, contul de
rezultate (contul de profit si pierdere), tabloul de finantare
(care se poate prezenta sub diferite forme, de exemplu, o situatie
a miscrilor de trezorerie sau un tablou de resurse si utilizri),
note anexe si alte situatii si documente explicative care fac parte
integrant din situatiile financiare, n functie de referentialul
contabil dat.
Situatiile financiare rezumate (condensate); o ntreprindere
poate elabora situatii care rezum situatiile sale financiare n
scopul informrii unor grupuri de utilizatori interesati numai de
principalele trsturi (caracteristici) ale situatiilor financiare
ale acelei ntreprinderi.
Teste de procedur: teste care permit obtinerea de elemente
probante privind eficacitatea:
conceperii sistemelor contabile si de control intern, adic dac
acestea au fost corect concepute pentru a putea preveni, detecta si
corija erorile semnificative;
functionrii controalelor interne n tot timpul exercitiului.