1 SUPORT DE CURS ANUL II - Semestrul 1 Cluj-Napoca 2012 UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA Centrul de Formare Continuă, Învăţământ la Distanţă și cu Frecvență Redusă Facultatea de GEOGRAFIE Specializarea: GEOGRAFIA TURISMULUI Disciplina: ARHITECTURA ÎN TURISM
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
SUPORT DE CURS
ANUL II - Semestrul 1
Cluj-Napoca
2012
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA
Centrul de Formare Continuă, Învăţământ la Distanţă și
cu Frecvență Redusă
Facultatea de GEOGRAFIE
Specializarea: GEOGRAFIA TURISMULUI
Disciplina: ARHITECTURA ÎN TURISM
2
UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
ANUL UNIVERSITAR: 2012-2013
ANUL I/SEMESTRUL II
SPECIALIZARE: GEOGRAFIA TURISMULUI (ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ)
SYLLABUS
DISCIPLINA: ARHITECTURĂ ÎN TURISM
I. Date de identificare ale titularului de curs şi a cursului [email protected]
1) Date de contact ale titularului de curs 2) Date de identificare a cursului
Nume: Conf. univ. dr. Radu SPÂNU Numele cursului: Arhitectura în turism
Birou: Birou S50, sediul Facultăţii de Geografie, Codul cursului: GTU 2112
Str. Clinicilor, nr. 5-7 (Et.1.) Anul, Semestrul: anul II, semestrul I
Telefon: 0756 O98 929 (zilnic între orele 1000
-1400
) Tipul cursului: obligatoriu
Fax: 0264-414 370 Pagina web a cursului: cursul este postat pe
consideră termenul urbanism ca un neologism creat acum ceva mai mult
de un secol. Noţiunea pe care o defineşte pare a fi a priori tot atât de veche ca şi civilizaţia urbană.
Termenul are două accepţiuni. Prima accepţiune, acoperă orice acţiune conştientă destinată să
conceapă, să organizeze, să amenajeze sau să transforme oraşul şi spaţiul urban.
Termenul urbanism a fost creat în 1867 de către arhitectul spaniol Cerda, în a sa ,,Théorie
générale de l’urbanisation”.
Cuvântul urbanism desemnează în fapt o realitate foarte veche, numită de asemenea şi artă
urbană, şi care se opune urbanismului în sensul strict al termenului. Această a doua accepţiune
desemnează o realitate specifică: apariţia, către sfârşitul secolului al XIX-lea. a unei discipline noi
care se vrea a fi o ştiinţă şi o teorie a oraşului, „distingându-se de artele urbane prin caracterul
reflexiv şi critic, prin pretenţia ştiinţifică”11
.
Prin extensie, termenul urbanism a ajuns să înglobeze o mare parte din ceea ce are legătură cu
oraşul:
lucrările publice;
morfologia urbană;
planul oraşului;
practicile sociale şi de mentalităţile orăşeneşti;
legislaţia şi dreptul urban.
Cuvântul urbanism, în această accepţiune largă, este adesea aplicat societăţilor urbane ale
trecutului. Se vorbeşte curent de urbanism chinez, babilonian, grec, roman sau precolumbian pentru
a desemna formele urbane caracteristice ale acestor civilizaţii. Sursele intelectuale directe ale urbanismului modern, disciplină autohtonă cu pretenţii ştiinţifice, trebuie
căutate în două opere majore ale Renaşterii. Prima este ,,De re aedificatoria ” a lui Alberti, care îşi propune
să definească o dată pentru totdeauna regulile raţionale permiţând o creaţie armonioasă, fie că este vorba de o
casă sau de un întreg oraş. Cea de a doua este ,,Utopia” opera lui Thomas Morus, prim model spaţial şi
ideologic complet al unei realităţi viitoare12
.
Înainte de afirmarea unui discurs teoretic autonom,s-a desfăşurat în Occident o lungă fază pregătitoare.
O parte a umanităţii s-a îndepărtat de gândirea care supunea spaţiul urban unor reguli dirijate de religie, de
sacru, apropiind – o de practicile şi acţiunile sociale conforme unei anumite concepţii asupra lumii. Acest
fenomen acoperă însă o perioadă de timp îndelungată.
- Antichitatea greco-romană a contribuit la slăbirea relaţiilor de dependenţă ce legau
organizarea spaţiului construit de religie.
- În Evul Mediu, chiar dacă întreaga comunitate trăieşte într-o ambianţă profund
religioasă, autorităţile laice sunt cele care sestrăduiesc să pună stăpânire pe spaţiul
urban.
- Începând cu Renaşterea, bazele unei gândiri urbane autonome sunt deja puse, dar
ruptura cu trecutul nu se produce încă nivel faptic,.. ,, dacă raţiunea se impune din
ce în ce mai mult, utopia rămâne încă la porţile oraşului”. 13
Revoluţia industrială va fi cea care va da naştere urbanismului modern, provocând o respingere
afectivă a concepţiilor tradiţionale asupra oraşului şi un larg recurs la utopie, aceasta din urmă fiind o
neobosită furnizoare de modele spaţiale.
10
În ,, Istoria Urbanismului” – Ed.Meridiane / București2001 11
F. Choay în ,,L’urbanisme, utopies et réalitiés. Une anthologie”, Paris, 1965. p.8 12
de verticalele turnurilor ridicate în dreptul intrării la intersecţia navelor cu transeptul etc. Un
prototip al arhitecturii romanice poate fi socotit biserica, astăzi refăcută, a abaţiei din Cluny
(1088).
Programul dominant al arhitecturii romanice a fost cel al arhitecturii religioase,
dezvoltat, cu precădere, în cadrul mănăstirilor. Acest program a oferit terenul propice
inovaţiilor tehnice şi al căutărilor pe linia expresivităţii plastice, biserica fiind, în concepţia
medievală, unul dintre instrumentele destinate să impună ideologia epocii. Biserica
romanică reprezintă o sinteză între tipul structural al bazilicilor Imperiului Roman târziu şi
cerinţele funcţionale dictate de noi forme de cult, printre care cel al relicvelor. Dorinţa
acoperirii unui spaţiu cât mai amplu a constituit motorul căutărilor în domeniul tehnicilor
constructive.
Fig. Nr:28 Caracteristicile stilului Romanic - după ,,Romanesque”/ Xavier Barral i Altet
17
după : Jacques le Goff - CIVILIZAŢIA OCCIDENTULUI MEDIEVAL
52
De la acoperirea spaţiilor cu şarpantă de lemn s-a trecut la sistemul de boltire în
piatră: bolţi cilindrice, arce – dublouri, sisteme de bolţi încrucişate şi, în cazuri izolate,
cupole. Evoluţia procedeelor de acoperire a creat mediul propice pentru saltul calitativ
produs în arhitectura gotică. Încă greoaie, sistemele de bolţi romane au condus la utilizarea
unor forme robuste, în care plinurile predomină în raport cu golurile. Calitatea arhitecturii
romanice o constituie transpunerea spaţiilor interioare în compoziţia volumelor, procedeu de
maximă expresivitate arhitecturală.
În oraşul fortificat - limitat de zidurile de incintă, terenul este utilizat intensiv
cu o tramă de tip urban. Parcelele ocupate de locuinţe sunt înguste, locuinţa fiind limitată de
calcane laterale, cu planul în forma de „L”, cu atelierul şi prăvălia la parter şi încăperile de
locuit la etaj, iluminate slab prin curţi interioare de mici dimensiuni.
Locuinţa seniorială îmbină funcţiunea de locuire cu cea de apărare, aceasta din urmă
fiind preponderentă. Cetatea feudală este dominată de un donjon, turn-locuinţă al seniorului,
conceput ca un ultim refugiu în sistemul de fortificaţii complexe (ex. castele Loches şi
Caillard din Franţa), cu ziduri puternice, crenelate, turnuri de colţ şi la porţile de acces, pod
ridicător, şanţuri perimetrale umplute cu apa.
ARHITECTURA GOTICĂ
Schimbări profunde se fac simţite în arta europeană începând în a doua jumătate a
sec. al XII-lea, când în nordul Loirei, în interiorul unei zone dominate de forţa de atracţie a regiunii
Ile-de-France, se manifestă o nouă orientare în arhitectură şi sculptură, căutând un nou echilibru
şi o nouă formă de exprimare .
Concepţia arhitecturală, plastica, ornamentul şi imaginea de ansamblu se îndreaptă
spre legi noi, dar nu există o ruptură bruscă nici renunţare la tot ceea ce a fost dobândit în timp de
secole. Procesul constă mai întâi în revizuirea valorilor şi într-o nouă selecţie a formelor
arhitecturale. Evul mediu gotic se deschide pe o ţesătură romanică şi preromanică răsturnând o
ordine stabilită dezagregându-i principalele temeiuri reintegrând totodată sisteme anterioare. Se
relevă apariţia unor idei şi a unor structuri pe care lumea medievală le păstrase din tradiţia
antichităţii, o viziune a continuităţii, a curentelor care aleargă pe dedesubtul culturii medievale şi
leagă vremurile vechi de cele moderne, a mutaţiilor mai curând decât a exploziilor.18
Definiţia membrologică – (definirea printr-o sumă de forme tipice) : elementele arhitecturale
particulare care definesc stilul gotic sunt :
- arcul frânt și ogiva (nervura de sub boltă) – introdusă în Occident (de origine orientală
foarte veche) în sec.XII – utilizată constant în timp, de-a lungul mai multor secole pentru arce
dispuse în reţele decorative; arce butante (purtătoare), rosastre, ferestre de formă circulară cu
nervuri de piatră decorative dispuse radial şi concentric, dublate de vitralii.
Doctrinar, Stilul Gotic este definit ca : „maniera tedesca” - „maniera dei Gotti”.
Biserica este Casa lui Dumnezeu (pe care acesta o ocupă în mod real prin prezenţa corpului
său mistic), este forma materială a relaţiilor spirituale. Tema luminii ce pătrunde în catedrală ESTE
asimilată Graţiei lui Dumnezeu, iar vitraliile sunt pietrele preţioase din zidurile Ierusalimului Celest.
Extinderea geografică a stilului Gotic– corespunde zona de extindere în Europa a
Creştinismului roman.
Perioada gotică este cuprinsă în intervalul anilor 1150 – 1450 şi până la sfârşitul sec. XVI.
Arcul frânt este de origine antică – orientală, frecvent întâlnit în arta sassanizilor, transmis
în arta Islamului încă din secolul VII. Mari construcții musulmane din Ahrica de Nord (Moscheea
din Kairouan) sau din Spania (Catedrala din Cordoba), precum și edificii din Sicilia utilizează
sistemul bolților nervurate. Forma arcului frânt se regăsește în Italia, în Franța (la Bourbogne,
18
după Jurgis Baltrušaitis – „Metamorfozele goticului”
53
Paray-le Monial, Saint Lazare d’Autun, transeptul din Cluny). Stilul se impune ca principiu
generator al esteticii monumentale la Notre – Dame din Paris sau la Catedrala din Noyon.
Ogiva este un sistem constructiv caracteristic bolților gotice, realizat prin încrucișarea a
două arce dispuse pe diagonală în raport cu axul spațiului acoperit și formând suportul unor
membrane ușoare de zidărie ce formează bolta propriuzisă.
Aria de răspândire a artei şi arhitecturii gotice nu cuprinde regiuni geografice bine
definite, iar caracterele formale, tehnice sau iconografice nu sunt constante în teritoriile respective.
Termenul de „gotic” a fost aplicat de scriitorii italieni din Quatrocento (sec.XV –
Filareti şi Manetti) şi Cinquecento (sec.XVI – Vasari) pentru a defini „barbaria” artei care a
precedat Renaşterea.
Definiţia contemporană a artei gotice se bazează pe date tehnice şi pe particularităţi
formale şi spaţiale, localizate în timp şi în teritorii.
Funcţionalismul construcţiei este definiţia pe care Viollet-le-Duc19
- (arhitect francez
– eminent cercetător al stilului gotic) o aplică sistemului constructiv gotic, caracterizat prin arce
frânte (ogive) , bolţi de intersecţie, nervurate, contraforţi cu arce butante, un sistem „dinamic”, opus
arhitecturii clasice, romane şi romanice, un sistem „elastic” – care permite realizarea unor
construcţii ample, cu partiu liber cu deschideri îndrăzneţe spre exterior – deschideri cu
ancadramente nervurate, ferestre ogivale cu o fină dantelărie de piatră sau rozastre, prin care lumina
soarelui se filtrează prin măiestre vitralii.
Stilul gotic dezvoltă şi amplifică – până la limita maximei îndrăzneli – un sistem
constructiv caracteristic epocii romanice, prefaţând parcă structurile modulate şi flexibile ale
arhitecturii moderne.
Monumentele gotice ~ în marea lor majoritate au o destinaţie religioasă, fapt ce a
condus la o interpretare a stilului – şi o definire a sa – funcţie de semnificaţiile religioase. Biserica –
după teologii Evului Mediu – este „Casa lui Dumnezeu” (pe care o ocupă – în mod real – prin
prezenţa corpului său mistic), biserica este forma materială şi realitatea spirituală a Comunităţii
celor Aleşi, este imaginea temporală a Paradisului, a Ierusalimului celest. Bisericile gotice, spre
deosebire de cele paleocreştine se remarcă prin grandoare şi ameţitoare înălţime, prin prezenţa
apăsătoare a zidurilor, prin contrastul acestora cu ferestrele ce primesc o lumină abundentă.
Vitraliile multicolore amintesc de pietrele preţioase din zidurile Ierusalimului celest (Gordecki).
Catedrala prin sculpturile stranii, prin iconografie şi vitralii, organizate în cicluri dinamice sau
mistice, se impune ca un simbol cosmic, imagine a lumii creştine occidentale.
Expansiunea geografică a arhitecturii gotice corespunde ariei de răspândire a religiei
catolice în Europa, situându-se temporal între anii 1150 şi 1450 (stilul menţinându-se local până în
sec. al XVI-lea şi chiar mai târziu).
Aria de răspândire acoperă teritoriile occidentale, centrale şi parţial răsăritene ale Europei,
de asemenea Ţara Sfântă, insulele Cipru şi Rhodos precum şi teritoriile recucerite în prima Cruciadă
(1097-1098) parţial consolidate în timpul celei de-a doua Cruciade (1148-1150) şi a celei de-a treia
(1204) unde, s-au format regate „latine” precum şi în coloniile veneţiene, care s-au menţinut până la
sfârşitul Evului Mediu.
Aria de răspândire a Goticului înglobează insulele Britanice şi Scandinavia, Ţările de Jos şi
Franţa, Statele Imperiului German, Boemia, Polonia, Ţările Baltice, Transilvania, cu influenţe în
Ţara Românească şi în Moldova, apoi în Bazinul Mediteranei, Peninsula Iberică şi mai puţin cea
Italică, malul oriental al Adriaticii, „coloniile” latine din Grecia şi Asia Mică.
19
Viollet-le-Duc (Paris 1814 – Lausanne 1879) – arhitect, arheolog și istoric, fondator al funcționalismului
promotor al construcțiilor cu structură metalică, manifestă în operele sale un idealism romantic, dublat de un pozitivism
materialist-mecanicist. Studiază cu predilecție monumentele gotice și tinde să evidențieze ,,goticul pur”. Conduce
lucrările de restaurare ale Bisericii Notre-Dame din Paris (1845 – 1860), iar din anul 1848 este profesor de Istoria
Artelor și Estetică la Școala de Arte Frumoase din Paris și inspector general al Monumentelor Ecleziastice din Franța.
Coordonează lucrările de restaurare la Catedrala Abației Saint-Denis din Amiens, Chartres, Reims, Toulouse.
Restaurează Biserica lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș și este decorat cu Steaua României.
54
Aceste ţări şi teritorii prezintă o mare diversitate morfologică, geologică şi climatică, ceea
ce implică adoptarea unor metode şi tehnici diferite. Ţările din aceste teritorii au avut o evoluţie
politică diferită, un ritm de dezvoltare social-economic diferenţiat.
Densitatea demografică în Europa Evului Mediu, atât cât poate fi azi evaluată, prezintă
disparităţi de neconceput. Apar situaţii paradoxale (Roberto Lopez) oraşe mici precum Amiens –
sunt dotate cu edificii fastuoase şi imense; mari capitale economice – precum Cologne, nu reuşesc,
în pofida ambiţiilor să termine construcţiile catedralelor pe întinse perioade de timp.
În anii 1150-1250 – perioadă de formare a arhitecturii gotice, două mari evenimente au
dominat istoria Europei. Pe de-o parte, lupta pentru organizarea Imperiului Romano-German pe de
altă parte invazia normandă în Anglia. La acesta se adaugă Reconquista Spaniolă şi instalarea
temporară a puterii latine la Bizanţ în anul 1204.
În al doilea pătrar al secolului al XIV-lea, echilibrul este din nou rupt din multiple cauze:
dinastice, economice şi demografice. Franţa şi Anglia intră în anul 1338 într-un război interminabil
care va dura până în 1453 şi care va ruina progresiv economiile celor două ţări, oprind sau
încetinind activitatea constructivă. Teribilele ravagii ale „ciumei negre” de la mijlocul secolului
(1347-1351) şi alte epidemii au redus într-o proporţie considerabilă populaţia Occidentului.
Presiunea popoarelor asiatice – tătari şi turci care se manifestă din secolul al XVII-lea în Asia Mică,
afectează grav Europa Occidentală şi Centrală. În secolul al XIV-lea raidurile lor distructive au
provocat pe de o parte, dislocarea populaţiei autohtone, pe de alta dezvoltarea arhitecturii defensive
şi fondarea unor oraşe noi.
Încă dinaintea anului 1400, se instalează în Europa un veritabil „internaţionalism” artistic,
arhitectura gotică răspândindu-se prin stilul„flamboyant”.
Din punct de vedere politic, în faţa puterii centrale, se ridică şi se afirmă o serie de oraşe
libere care dispun de resurse financiare considerabile, veritabile „republici aristocratice”. Turcii au
cucerit în această perioadă Bizanţul şi o parte din Europa sud-estică. Europa Occidentală cunoaşte o
revigorare economică şi desfăşoară o expansiune colonială asupra teritoriilor africane şi americane.
Activitatea monumentală este imensă. Şantiere abandonate de mult timp sunt redeschise, prinţii şi
seniorii rivalizează în a-şi ridica reşedinţe fastuoase sau fondând ctitorii pioase. Oraşele comerciale
sau industriale din Flandra, Germania şi Catalania – se dezvoltă şi se întăresc, ridică edificii
municipale, aşezăminte religioase noi.
Italia, însufleţită de un ideal artistic şi umanist nou, se separă deliberat de lumea gotică, deşi
a realizat monumente gotice reprezentative : Catedrala din Milano, Cella din Pienza – construite
pentru un papă filogerman.
Răspândirea rapidă a Renaşterii italiene la Nord de Alpi şi în Peninsula Iberică, nu afectează
goticul decât prin preluarea unor elemente decorative de detaliu. Rezistenţa tradiţiilor naţionale se
manifestă împotriva tendinţelor noii politici europene, marcată de ascensiunea Habsburgilor şi la
afirmarea regatului Spaniol. Câteva capodopere ale artei gotice din Spania şi Portugalia (Belem), se
ridică în secolul al XVI-lea. Toate acestea apar ca o manifestare a Contra-Reformei şi a expansiunii
iezuite, sfârşind prin adoptarea şi impunerea modelului italian în arhitectura religioasă din Franţa şi
Germania.
Epocii romanice a monahismului, i se opune în acest interval temporal al goticului –
perioada cunoscută ca fiind „a catedralelor”. În fapt, promotorii goticului în secolul al XII-lea au
fost călugării benedictini - în Normandia, Anglia şi Franţa. Călugării cistercieni sunt de asemenea
promotorii arhitecturii şi artei gotice pe teritoriul Europei. Ordin nou, fondat în Bourgogne la
începutul secolului al XII-lea – desprins din Ordinul benedictin au avut o activitate constructivă
prestigioasă. Între anii 1112 şi 1152 fondează 343 mănăstiri, iar la sfârşitul Evului Mediu existau
750 mănăstiri de călugări şi 750 mănăstiri de călugăriţe răspândite pe întreg teritoriul de altădată al
Imperiului Roman (ex. Mănăstirea Cisterciană de la Cârţa în Transilvania). Dacă la început
arhitectura cisterciană a fost romanică – datorită promovării unui grad sporit de sărăcie, încheie prin
a produce o fastuoasă arhitectură gotică.
Ordinul dominican şi Ordinul franciscan au fost la rândul lor promotorii artei şi arhitecturii
gotice. Arhitectura lor este sobră, dar adeseori grandioasă prin dimensiunile bisericilor alungite,
55
vaste, menite a atrage mulţimile. Ei şi-au construit bisericile în oraşe, pentru a rămâne în contact cu
populaţia, au fondat şcoli şi universităţi, au pus bazele scolasticii medievale, care prin Albert cel
Mare şi Sfântul Toma d' Aquino ating punctul culminant. Au fost mari promotori ai Inchiziţiei,
influenţând vădit politica Statelor Occidentale.
O problemă îndelung dezbătută a fost cea a organizării constructorilor (zidarilor) şi
arhitecţilor din Evul Mediu. Franc-masoneria speculativă a secolelor XVII-lea şi al XVIII-lea,
născută în Anglia a dorit să reînvie tradiţia asociaţiilor zidarilor şi arhitecţilor din perioada
Goticului.
Arhitectura gotică a fost intim legată de evoluţia celorlalte arte: sculptura,
pictura sau „artele minore”. După mult timp, analizând evoluţia artelor în
Evul Mediu, s-a evidenţiat principiul întruchipării în capodoperele
arhitecturale a tuturor activităţilor artistice ale epocii şi în acest concept,
evoluţia globală artistică explică acum modul de abordare şi înţelegere a
arhitecturii gotice.
Arhitectura gotică – apare – ca stil distinct în Ile-de-France – în prima jumătate a secolului
al XII-lea, două monumente ilustrează acest nou stil: abaţia Saint-Denis (1130-1140 şi 1440-1444)
şi Catedrala de Sens (1130-1162).
Fig. Nr: 29 – Biserica Sf. Dimitrie –Salonic – elemente ale stilului Romanic
Câteva dintre elementele arhitecturale tipice, cum ar fi arcul frânt, sunt de origine antică
orientală.
În Arta Sassanizilor era un element larg răspândit – şi a fost preluat în arta Islamului
secolului al VII-lea. Marile construcţii musulmane din Africa de Nord şi din Spania, precum şi
edificii din Sicilia sunt probe ale acestei teze.
Istoria bolţilor pe nervuri intersectate coboară până în Mesopotamia Sassanizilor şi la
primele construcţii islamice din Iran ~ (moscheea Ispahan). Încă din din secolul al IX-lea, în marile
moschee din Africa de Nord şi din Spania musulmană se regăsesc bolţi nervurate, cu un
pronunţat caracter decorativ. Mica moschee Bib-al-Mardum din Toledo – foarte exact din anul
1000, este un exemplu tipic pentru această perioadă. Bolţile nervurate islamice nu sunt exclusiv
modelul bolţilor occidentale gotice, care nu ating, decât cu excepţii şi după multe secolele – bogăţia
decorativă musulmană.
56
Se poate concluziona că fuziunea acestor influenţe s-a petrecut în Franţa – născându-se un
nou stil – stilul gotic. De aici, această nouă manieră artistică şi soluţionare structurală a spaţiului
sacru sau laic – s-a răspândit în întreaga Europă.
De la faza goticului „rayonant” la goticul „flamboyant”, îndrăzneala structurilor şi
expresivitatea elementelor decorative este în continuă şi rafinată creştere.
Din anul 1084 când Saint Bruno fondează la Grande – Charteuse, pe întreg teritoriul
european, un stil, un sistem constructiv îndrăzneţ, o concepţie, o manifestare arhitecturală şi
artistică – goticul – marchează una din cele mai îndrăzneţe şi pline de personalitate ipostaze ale
civilizaţiei.
Fig. Nr: 30 Catedrala Sainte Cécile din Aubi
Boltă nervurată în stilul Goticului flamboyant/târziu
GOTICUL TÂRZIU ÎN TRANSILVANIA
Cetăţile bisericeşti, respectiv bisericile fortificate ale saşilor din Transilvania sunt expresia
strategiei de supravieţuire a unei minorităţi într-un spaţiu geografic şi istoric, scena unor confruntări
de-a lungul mai multor secole între culturi diferite din estul şi vestul continentului euroasiatic. În
decursul timpului, acest tip de construcţie a avut funcţiuni diferite: într-o perioadă în care tehnica
militară era rudimentară – secolele XIV şi XV – astfel de cetăţi reprezentau un element de
stabilitate pentru întreaga regiune; mai târziu – în secolele XVI şi XVII, perioada confruntărilor
dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic – ele au oferit locuitorilor satelor refugiu împotriva
distrugerii şi furtului într-o perioadă de haos generalizat. Ulterior, după ce Transilvania a devenit
parte a Imperiului Habsburgic, cetăţile bisericeşti au păstrat funcţia de depozitare a unor materiale
de importanţă existenţială sau cu valoare deosebită. Dar mai important a rămas elementul de
identitate: cetatea bisericească a devenit simbolul construit al comunităţii rurale, centrul religios şi
cultural al satului. Aceasta este poate explicaţia principală a faptului că aceste construcţii de apărare
au rezistat timpului şi după ce şi-au pierdut raţiunea militară. Astăzi acest grup de monumente este
într-o situaţie dificilă datorită faptului că majoritatea membrilor comunităţilor rurale ale saşilor
transilvăneni au emigrat, lăsând cetăţile fără beneficiar la faţa locului. În acest context, obligaţia de
întreţinere şi buna folosire a acestor martori ai istoriei revine locuitorilor actuali, Bisericii
Evanghelice din România, şi în anumită măsură organizaţiilor săseşti de foşti locuitori ai acestor
sate, stabiliţi astăzi în Germania. Turismul cultural poate deveni un element esenţial în păstrarea lor.
57
1.Sibiu: Localitatea este menţionată pentru
prima dată în 1191, în legătură cu existenţa
unui centru religios al coloniştilor germani
„Prepositura Cibiniensis”, ceea ce denotă că
era centrul administrativ şi religios al
acestor „oaspeţi” chemaţi de regele ungur
Géza al 2-lea. Satul „Villa Hermani”, cum
este denumit mai târziu, s-a dezvoltat în
lunca Cibinului, construindu-se încă de la
sfârşitul secolului al XII-lea, pe terasa de
deasupra satului, o bazilică romanică.
Ulterior localitatea s-a dezvoltat pe terasă,
devenind oraş înainte de 1366. În decursului
timpului au fost executate patru centuri
fortificate ale oraşului, astfel că în jurul
anului 1500 suprafaţa „intra muros” era de
72 ha, Sibiul având o suprafaţă relativ mare
în contextul Europei Centrale. Astăzi oraşul
impresionează prin structura sa, care s-a
extins de-a lungul a opt secole, având
edificii valoroase din perioada goticului,
renaşterii, barocului şi clasicismului.
2.Hosman: Localitatea este situată pe malul
stâng al Hârtibaciului, la 1 km de drumul
naţional. Cetatea bisericească a fost construită
pe o colină din sudul localităţii. Bazilica
romanică de la care se păstrează un portal
deosebit de valoros şi un masiv turn de vest, a
fost transformată în secolul al XV-lea,
demolându-se colateralele şi întărindu-se turnul
clopotniţă care astăzi are drum de strajă.
Biserica este înconjurată de o dublă centură de
fortificaţii, întărită cu mai multe turnuri şi o
clădire de locuit. Pe faţada de vest se păstrează o
fereastră patrulobă şi un relief cu două
personaje. Sala bisericii este acoperită cu o boltă
realizată la începutul secolului al XIX-lea. Tot
din perioada anilor 1803-1804 datează altarul
clasicist precum şi decoraţia balcoanelor şi a
orgii.
58
3. Alţâna: Cetatea bisericească este aşezată pe o
colină în nord-vestul localităţii. Aici a fost
construită iniţial o bazilică romanică cu trei nave
şi cinci travei, având în est un cor pătrat cu
absidă circulară şi în vest un turn clopotniţă care
a primit în secolul al XV-lea un drum de strajă,
astăzi dispărut. Incinta ovală este întărită de
patru turnuri iar în partea de est s-a adăugat un
Zwinger. De la biserica romanică se păstrează
stâlpii şi arcele dintre nava principală şi cele
laterale şi urme de coloane în corul bisericii.
Bolta actuală, o boltă cilindrică cu penetraţii,
datează din perioada gotică. Se păstrează o cheie
de boltă mai veche. În interior remarcăm un altar
neogotic şi o orgă cu prospect baroc datând din
1780.
4. Agnita: În centrul ansamblului se află
biserica, iniţial o bazilică romanică transformată
în perioada gotică în biserică hală cu bolţi din
perioada goticului târziu pe nervuri în formă de
plasă. De remarcat, altarul baroc din 1650, care
preia motivul gotic al altarului triptic. Amvonul
şi unele portaluri au elemente de renaştere şi
baroc. Orga a fost ridicată în 1851. În 1892 este
îndepărtat drumul de strajă de deasupra corului
sunt demolate parţial incinta de fortificaţie şi o
casă din incintă. Totuşi s-au păstrat patru turnuri
de apărare cu drumuri de strajă, care determină
aspectul actual al ansamblului.
5. Dealu Frumos: Prima construcţie a acestui
ansamblu a fost bazilică romanică scurtă, cu un
turn clopotniţă, cor pătrat şi absidă semi-
circulară. În cursul lucrărilor de fortificare din
secolul al XV-lea absida a fost demolată şi s-a
ridicat un turn deasupra corului. Turnul de vest a
fost fortificat şi colateralele au fost supraînălţate
astfel încât biserica are un acoperiş în două
pante. Incinta este formată dintr-un zid de
apărare de forma unui patrulater regulat cu
turnuri dispuse la 45 de grade în colţuri. În
partea de nord au fost ridicate clădiri de locuit,
respectiv de depozitare, cu orificii de apărare şi
un turn. Nava principală are o boltă gotică târzie
în formă de reţea.
59
6. Cincu: este o localitate de scaun judecătoresc.
În centrul ansamblului se află biserica romanică
de dimensiuni neobişnuite pentru o biserică din
mediul rural. Bazilica are 7 travei, având în
partea de vest un masiv turn clopotniţă în stil
romanic cu patru arce la parter, iar în partea de
est două turnuri în capătul colateralelor. Corul
este despărţit de navă printr-o boltă în arc
semicircular. În partea de est se poate observa o
absidă semicirculară care în secolul al XV-lea a
fost demolată şi înlocuită cu un cor gotic
poligonal. Nava şi corul au o boltă cilindrică cu
penetraţii şi nervuri în formă de reţea din goticul
târziu, bolta fiind susţinută de pilaştri adosaţi de
asemenea în perioada gotică târzie.
7. Cârţa: Este o mănăstire cisterciană, fondată
în jurul anului 1202, așezată în lunca Oltului .
Astăzi se păstrează numai corul şi ruinele părţii
bazilicale precum şi latura de est a mănăstirii.
Monumentul se remarcă prin detaliile deosebit
de valoroase ale arhitecturii cisterciene:
capiteluri, baze, portaluri, ancadramente de
ferestre, coloane înmănunchiate, nişe şi profile
caracteristice acestei arhitecturi. Corul bisericii
este folosit astăzi ca biserică lutherană având un
altar baroc, datat 1751. Tot de factură barocă
este amvonul, pupitrul şi cristelniţa. În partea de
sud a corului se păstrează părţi din sala
capitulară şi dormitorul mănăstirii. Acest
monument a fost un important exemplu de
arhitectură gotică timpurie, influenţând alte
monumente din Transilvania: Prejmer, Hărman,
Bartolomeu, Hălmeag, Sic şi altele.
8. Cisnădie: este construită în prima jumătate a
secolului al XIII-lea; avea pe latura de vest un
turn clopotniţă masiv de lăţimea navei
principale. Spre est - un cor pătrat şi o absidă
semicirculară. La sfârşitul secolului al XV-lea
corul a fost supraînălţat şi în dreptul intrărilor de
sud şi nord ale bisericii au fost construite turnuri
de apărare. Biserica a fost înconjurată cu două
centuri de fortificaţie între care a existat un luciu
de apă. În curtea de vest găsim o capelă care
iniţial poate că a fost un osuariu. Intrarea din
partea de nord este puternic fortificată. În partea
de sud, în cel de-al doilea zid de apărare este
înglobată casa parohială cu elemente de secol
XV.
60
9. Cisnădioara: este unul din cele mai vechi
monumente păstrate din perioada venirii saşilor
în Transilvania. Cu ocazia unor săpături
arheologice a fost găsită o monedă datată 1172.
Ansamblul este alcătuit din mica bazilică
compusă din navă şi colaterale cu două travei,
pătratul corului şi trei abside către est. Din plan
rezultă că iniţial a fost planificată o faţadă cu
două turnuri. De o valoare deosebită este
portalul de vest care are patru retrageri succesive
şi colonete aşezate în aceste retrageri.
Capitelurile romanice sunt decorate cu motive
vegetale, zoomorfo şi antropomorfe. Biserica
este înconjurată de un zid de apărare cu creneluri
şi un turn de poartă către sud precum şi două
turnuri în est şi vest. Este un monument de
referinţă pentru arhitectura medievală
transilvană.
10. Şura Mare:Biserica fortificată este
concepută ca o bazilică romanică cu trei nave şi
şase travei. Biserica are un cor pătrat, închis în
partea de est cu o absidă semicirculară
transformată în perioada gotică prin adăugare de
contraforturi şi a unui nivel de apărare, având
astfel înălţimea mai mare decât nava. Ultimul
nivel este evazat şi se sprijină pe console de
zidărie şi contraforturi. Din biserica romanică se
păstrează stâlpii şi arcele dintre nave precum şi
absidele colateralelor, bolţile fiind din perioada
gotică. Turnul clopotniţă are elemente de gotic
timpuriu şi a avut un drum de strajă, care apare
într-o reprezentare veche. Deasupra intrării de
sud a fost ridicat un turn de apărare. Altarul
neogotic a fost realizat în 1903.
11. Slimnic: În prima curte se află turnul
clopotniţă cu o capelă mai veche decât partea
de sud a cetăţii. Intrarea principală în cetate se
făcea pe partea de nord-est printr-un turn astăzi
dispărut. În sudul ansamblului se află o curte
pentru fântâna împrejmuită de un zid de
apărare care întăreşte această parte mai
vulnerabilă a cetăţii. Cetatea a fost de două ori
asediată şi distrusă: în 1529 şi 1706. Biserica
din centrul localităţii este o biserică gotică din
secolul al XV-lea, acoperită cu bolţi cu nervuri
în formă de reţea cu ziduri exterioare susţinute
de contraforţi. Altarul baroc datează din 1773.
Tot din perioada baroc sunt şi stranele şi
amvonul care are şi decoraţie rococo. Orga este
datată 1773.
61
12. Axente Sever: Prima menţiune a bisericii
este din 1322. Zidul turnului are la bază 1,6 m
grosime: parterul lui se deschide către est şi
vest cu două arce frânte. Nava şi turnul sunt
boltite în cruce, în navă fiind nervuri masive cu
secţiune dreptunghiulară. În cor nervurile de
cărămidă se împreunează într-o cheie de boltă
decorată cu o rozetă tipărită. Se păstrează
detalii gotice la mulurile ferestrelor, console şi
chei de boltă. Accesul la nivelele superioare
ale turnului se realizează în grosimea zidului.
Biserica este înconjurată de o incintă
poligonală cu un turn de poartă în partea de est
şi o poartă în partea de sud. De-a lungul zidului
de incintă au fost construite camere pentru
depozitarea unor bunuri ale sătenilor.
13. Valea Viilor: Biserica actuală este
caracterizată de elemente de gotic târziu,
databile în jurul anului 1500. Sala bisericii are
o boltă semicilindrică cu penetraţii cu reţea de
nervuri gotice târzii. Corul are de asemenea o
boltă gotică cu nervuri în formă de reţea. Bolta
din navă este susţinută de cinci perechi de
pilaştri adosaţi pereţilor sălii. Biserica este
înconjurată de un zid de apărare cu drum de
strajă pe arce din zidărie, soluţie preluată din
arhitectura de apărare a oraşelor. În cele patru
puncte cardinale sunt amplasate turnuri sau
bastioane, cel dinspre vest fiind şi turn de
poartă. Altarul baroc datat 1779 are două
registre, coloane, colonete, statui de sfinţi şi
panouri pictate.
14. Mediaş: În partea de nord biserica a păstrat
secţiunea de bazilică. Atât hala cât şi corul au
bolţi gotice pe nervuri în formă de reţea,
respectiv în cruce şi stelate. Se păstrează
numeroase detalii de decoraţie gotică –
console, profile, muluri de ferestre, portale,
chei de boltă, etc. Altarul triptic, datând din
jurul anului 1485, este unul din exemplele
reprezentative ale picturii gotice târzii din
Transilvania. În biserică se mai află altarele din
Dupuş, Şoroştin şi Nemşa precum şi alte
obiecte de mobilier valoroase medievale.
Cetatea are două incinte de fortificaţii, cea
interioară fiind întărită de cinci turnuri, cea
exterioară delimitând un şanţ cu apă, odinioară
alimentat din pârâul Moşna.
62
15. Moşna: Prima biserică, o bazilică gotică
timpurie, datează din 1300. Biserica actuală
este opera meşterului Andreas Lapicida din
Sibiu, care a lucrat aici în deceniul 9 al
secolului al XV-lea. Folosindu-se de elemente
ale vechii biserici, a ridicat o biserică hală cu
cinci travei acoperită cu o boltă pe nervuri în
formă de reţea, boltă pe care o regăsim şi la cor
şi sacristia din nordul corului.. Deasupra
intrărilor de nord şi sud au fost ridicate turnuri
cu orificii de tragere. Zidul de incintă din jurul
bisericii are un turn masiv de poartă, şi acesta
cu orificii de tip maşiculi, alte turnuri la nord şi
sud de biserică.Monumentul im-presionează
prin complexitate şi prin detaliile deosebit de
valoroase de pietrărie.
17. Apold: În centrul localităţii, pe o colină, a
fost construită cetatea bisericească. În centrul
ei, în vârful colinei, există o biserică hală din
perioada gotică. Turnul clopotniţă are drum de
strajă şi orificii de tragere. Deasupra bisericii şi
corului se ridică un nivel de apărare cu goluri
de tragere şi, în partea corului, arce de tip
maşiculi. Dubla incintă fortificată este întărită
în sud-vest de un turn de poartă, iar în nord de
două construcţii dreptunghiulare de apărare şi
pentru depozitarea cerealelor. În partea de sud-
vest se găseşte locuinţa paracliserului. În
interiorul bisericii găsim elemente gotice –
ancadramente de nişă în cor, portalul sacristiei,
portalul de vest.
18. Brădeni: Biserica fortificată se află în
centrul localităţii, la intersecţia a trei străzi. Este
o biserică sală acoperită cu bolți în formă stelată
şi cu un cor de închidere 5/8, este amintită
pentru prima dată în 1350. Elementul
caracteristic îl reprezintă nivelele de apărare,
dintre care ultimul se sprijină pe contraforturile
perimetrale pe întreaga suprafaţă a bisericii. În
jurul bisericii există o incintă fortificată
constând într-un zid de apărare şi patru
bastioane pe plan rectangular, în colţuri. În cele
trei nivele de deasupra spaţiului bisericii sunt
depozitate lăzi de provizii cu forme şi decoraţii
foarte diferite, datând din secolele XV, XVI şi
XVII.
63
19. Iacobeni: Cetatea bisericească se află pe un
promontoriu în vestul localităţii. Biserica sală
gotică a fost începută în secolul al XIV-lea. Sala
bisericii este acoperită cu o boltă cu nervuri, iar
corul cu o boltă în cruce şi o boltă stelată fără
nervuri. Turnul de vest masiv are scara în
grosimea zidului. Un element aparte al acestui
ansamblu este un turn pe latura de nord a
corului. Contraforţii bisericii susţin arcele unui
nivel de apărare situat deasupra corului şi sălii.
Incinta poligonală este întărită de trei turnuri şi o
casă fortificată. În partea de nord a fost adosat
un Zwinger cu o casă fortificată.
21. Biertan: Cetatea este aşezată pe o colină în
mijlocul localităţii. Biserica actuală, o biserică
hală cu trei nave, patru travei şi cor, a fost
construită între 1500-1525 în timpul parohului
„baccalaureus Johannis”. Toate spaţiile bisericii
sunt acoperite cu bolţi pe nervuri de cărămidă în
formă stelată sau de plasă. Cetatea are două
incinte fortificate, una care înconjoară platforma
de pe vârful dealului, de formă eliptică, constând
în ziduri de apărare susţinute de arce şi intrările
de patru turnuri şi un bastion. Turnul de sud
păstrează fresce din a doua jumătate a secolului
al XV-lea. Cea de-a doua incintă este în mare
parte la baza colinei, fiind dublată spre vest şi
sud de două curţi tip Zwinger, care şi ele au
turnuri de apărare şi de poartă. Accesul în cetate
se făcea prin patru turnuri de poartă. Din 1993
ansamblul face parte din patrimoniul mondial
UNESCO.
22. Copşa Mare (sec.XIV – XX.) Cetatea
bisericească este amplasată pe versantul vestic al
unui deal. Prima biserică, o bazilică din goticul
timpuriu, a fost construită la începutul secolului
al XIV-le, cu trei travei, un turn de vest şi cor.
Navele laterale încorporau turnul de vest. La
începutul secolului al XVI-lea biserica a fost
transformată şi fortificată. Se demolează parţial
navele laterale, se închid arcele de la parterul
turnului, corului i se adaugă contraforturi masive
care susţin arcele unui nivel de apărare cu goluri
de tragere. Interiorul corului este acoperit cu o
boltă cu nervuri în formă de stea. În partea de
nord este construită o sacristie cu două nivele.
Nava principală are o boltă cilindrică cu
penetraţii şi arce dublouri, realizată în 1795-
1797. Biserica are un zid de incintă, întărit în
partea de nord-est de un turn.
64
23. Valchid: Biserica fără turn are forma unei
săli cu cor dreptunghiular cu închidere
poligonală, acoperit cu o boltă în formă de reţea.
Sala are boltă cilindrică cu arce dublouri şi
penetraţii, realizată în sil clasicist la începutul
secolului al XIX-lea. Se păstrează detalii gotice
la portalul de vest şi la ancadramentele de
fereastră. Biserica nu are fortificaţii, în schimb
există o incintă în formă de poligon neregulat
care iniţial a avut patru turnuri dintre care se
păstrează trei – turnul de poartă şi clopotniţă cu
un drum de strajă şi guri de tragere cu ziduri
foarte masive, alte turnuri la mijlocul laturilor de
nord şi sud; cel de pe latura de est a fost demolat
în jur de 1900. Un mic turnuleţ cu o inscripţie
gotică se află în colţul de sud-vest.
GLOSAR DE TEMENI DE SPECILITATE
5/8: Corul bisericilor gotice are de multe ori absida formată în plan din cinci laturi ale
octagonului;
absidă: nişă boltită, semicirculară sau poligonală, la extremitatea unei nave;
bazilică: o biserică divizată într-o navă şi două sau mai multe nave laterale;
bosaj: formă decorativă care imită piatra de talie;
contrafort: construcţie verticală pentru sprijinirea unui zid;
cor: partea bisericii în care este celebrat serviciul divin;
drum de strajă: drum de acces la golurile de tragere;
maşiculi: galerie exterioară în consolă faţă de planul zidului cu goluri pentru foc îndreptat
spre baza zidului;
navă: parte a bisericii divizată prin coloane sau piloni de nava principală, cor sau transept;
palmetă: decoraţie în forma unei frunze de palmier;
sedilie: loc de şezut pentru cler
triptic: picătură sau sculptură în trei compartimente alăturate;
Zwinger: spaţiu în faţa zidului de apărare principal înconjurat, înconjurat de zid de apărare,
folosit pentru protejarea vitelor.
Între anii 1211 – 1225 ~ Cavalerii Teutoni20
se instalează în Ţara Bârsei şi încălcând înţelegerea
convenită cu regele Andrei al II-lea al Ungariei, au construit într-un interval de numai 14 ani mai
multe cetăţi de piatră: Feldioara – centrul Ordinului, Crucea Mandei, Codlea, Crizbav, Rucăr.Este
posibil ca primele aşezări defensive realizate de comunităţile de locuire din Transilvania fie tipic
rurale, fie tinzând către o organizare urbană au fost înălţate încă în primele decenii ale sec. XIII –
cu precădere în ambianţa colonizării saxone.O adevărată explozie a amenajărilor defensive are loc
după marea invazie tătară din anii 1241 – 1242.
Populaţia din Transilvania a încercat să-şi salveze existenţa prin amenajarea unor fortificaţii:
- simple cetăţi de refugiu, amplasate pe înălţimi – construite din valuri de pământ şi
palisade, sistem autohton anterior venirii maghiarilor şi saxonilor (Cetatea Bartolomeu lângă
Braşov). Satele săseşti sunt cu precădere preocupate (începutul sec. XIV) de realizarea unor
fortificaţii de refugiu pe dealurile din vecinătatea aşezărilor (Râşnov, Saschiz, Slimnic). Cetatea
Râşnovului se dezvoltă şi se amplifică în sec. XV-XVII – dominând Ţara Bârsei.
20
Ordin monaho-cavaleresc german
65
Pentru eficienţă, pentru posibilitatea de a-şi găsi refugiu în timp util, apar amenajări
defensive organizate în jurul bisericilor: Sânpetru – Ţara Bârsei, Mălincrav – pe Târnave.
În Ţara Bârsei – sec. XV
La Cristian şi Codlea – se construiesc curtine dispuse în plan oval, în mijloc fiind situată
biserica. Atacurile otomane dese conduc la răspândirea şi perfecţionarea acestui tip de fortificaţii.
1421 – turcii străbat sudul Transilvaniei şi devastează mai multe aşezări rurale (Cetatea
Sprenghiu – Bartolomeu).
1432 – 1436 – 1438 – 1442 – 1444 revin – autoritatea centrală nu le asigură apărarea, satele
preiau funcţia de autoapărare.
1493 – marea invazie turcă - afectează toate satele săseşti din Transilvania, iar pericolul
turcesc ameninţă întreaga Europă.
1526 – După bătălia de la Mohács – Ungaria devine paşalâc, iar Transilvania principat
independent.
Comunităţile saxone fac abstracţie de pretenţiile Coroanei de la Buda – şi după exemplul
principalelor oraşe : Sibiu – Braşov – Cluj îşi organizează propriul sistem defensiv încă de la
începutul secolului XV.
Decanul din Sibiu îl informa pe Papă că << Saşii ameninţaţi de turci îşi caută scăparea
fortificând curţile bisericilor > >. Astfel apar fortificaţii la Agnita, cetate săsească 1466, Aţel – 1471
– 1500, Hărman, Prejmer în 1493.
O cercetare tipologică şi o cartare sistematică a principalelor tipuri de biserici fortificate nu a
fost încă realizată, dar analizând cele aproape 200 biserici fortificate existente în Transilvania,
devine posibilă delimitarea a 4 zone cu caractere specifice :
A. Ţara Bârsei
B. Zona Sibiului
C. Zona Târnavelor
D. Zona bazinului superior al Oltului + Depresiunea Ciuc.
A. Ţara Bârsei – cetăţile de aici au un plan oval, aproape circular, eventual un poligon cu
foarte multe laturi. Zidurile sunt înalte (Prejmer – 12 m) şi întărite din loc în loc cu turnuri.
Biserica propriu-zisă nu este afectată de amenajări defensive.
Prejmer - Biserica în stil gotic timpuriu a fost ulterior înconjurată de cetatea ţărănească,
gândită ca loc de refugiu pentru întreaga comunitate, ca adăpost pentru fiecare familie.
Este cea mai puternică cetate ţărănească din câte se află în zona locuită de coloniştii saşi din
Transilvania. Zidurile principale sunt protejate de un zid scut şi de un şanţ cu apă, flancarea fiind
asigurată de 4 bastioane pentru artilerie reamenajate în cursul sec. XVI-XVII. Poarta este protejată
de o barbacană – de proporţiile unei fortăreţe.
B. Zona Sibiului – include văile râurilor Cibin, Hârtibaciu şi la nord Valea Visei.Pre-
domină cetăţile pe plan oval sau poligonal, la Cisnădie, Şura Mare, Şeica Mare, Şeica Mică, Axente
Sever, cu sau fără turnuri. Biserica în sine este fortificată, prin adăugarea unor turnuri de strajă,
metereze, guri de aruncare.
La Buzd lângă Mediaş, se fortifică partea de sud a bisericii. Constructorii se adaptează la
formele pre-existente ale bisericilor şi la relief, rezultând o mare şi interesantă diversitate.
La Cisnădie – o amplă bazilică romană este transformată într-un redutabil fort înconjurat de
trei rânduri de curtine.
Cristian – cetatea este prevăzută cu o barbacană puternică între turnul de vest şi turnul de
intrare. Exemplu tipic al goticului târziu, biserica fortificată prezintă o rezolvare îndrăzneaţă şi
expresivă prin îmbinarea corului cu drumul de strajă.
C. Zona Târnavelor – zonă specifică de podiş, cu forme de relief variate dar domoale cu sate de
dimensiuni mai mici cu terenuri agricole concentrate în jurul vetrei satului şi cu resurse economice
mai mici decât în Ţara Bârsei sau din Depresiunea Sibiului.
Se remarcă o mare diversitate de volume şi soluţii constructive, datorită fortificării pe
parcursul unei perioade de timp îndelungate, cetăţile din Ţara Târnavelor fiind deosebit de pitoreşti
şi mai bogate în valenţe artistice.
66
Lângă Agnita, la Dealul Frumos Merghindeal şi Movile se semnalează prezenţa bisericilor
fortificate cu două turle, prin adăugarea unui turn patrulater.
La Dealul Frumos incinta e dreptunghiulară cu turnuri pătrate pe colţ, cu acoperişuri într-o
singură pantă spre interior „în pupitre”. Terminată în anul 1522, a servit ca model pentru bisericile
fortificate din Merghindeal, Movile şi Brădeni.
La Cloaşterf, biserica fortificată este realizată într-o singură etapă, cu o structură omogenă,
perfect adaptată dublei sale funcţiuni de apărare şi de cult.
Biserica din Dârju are o organizare asemănătoare, dar a fost realizată în mai multe etape.
Construită în sec. XIV – a fost iniţial o sală tăvănită, înnobilată cu picturi murale executate în 1419.
În sec. XV este fortificată, adăugându-se bolţi gotice pe nervuri care deteriorează parţial pictura
murală. Etajul fortificat acoperă nava şi corul, parapetul drumului de strajă fiind scos în consolă
deasupra contraforţilor, biserica dobândind un aspect de bastion. Incinta este dreptunghiulară cu
turnuri pătrate pe colţ dispuse pieziş. Perimetral, incinta este prevăzută cu un acoperiş interior la
adăpostul căruia se păstrează şi azi – rezervele de alimente ale sătenilor.
Bisericile fortificate din zona răsăriteană a Târnavelor sunt asemănătoare cu cea din Dârju la
: Aita Mare, Buneşti, Meşendorf, Şoarş, Fişeriu, Rodbav, Archita, Beja, Roadăş, Saschiz. Cea din
urmă, cu incinta completată în sec. XIX, are un aspect de uriaş bastion.
În zona vestică a Ţării Târnavelor se întâlneşte tipul de biserică demantelată, cu compoziţie
omogenă la Boz, Bazna, Boian, Valea Viilor. Forme nuanţate se întâlnesc la Viscri, Homorod,
Apold, Drăuşeni, Moşna.
Cel mai remarcabil exemplu îl constituie biserica fortificată de la Biertan. zidurile de
apărare se desfăşoară pe un traseu spiral care înconjoară colina dominată de o impozantă biserică –
hală gotică. Între pânzele curtinelor s-au construit arce transversale de întărire, care-i conferă un
aspect triumfal. Incinta principală este pe plan oval, flancată de 5 turnuri prismatice cu secţiunea
pătrată (1515).
D. Zona Bazinului Superior al Oltului şi în Depresiunea Ciuc
În satele de colonizare secuiască, în jurul bisericilor s-au ridicat curtine inelare, lipsite de
turnuri sau având un turn de poartă, având şi rol de clopotniţă.
Zidurile sunt scunde, cu drumul de strajă la nivelul de călcare al curţilor, biserica propriu-
zisă rămânând nefortificată.
Reprezentative sunt bisericile fortificate de la Mihăileni, Ciuc, Sângeorgiu, Nicoleşti, Turia
de Sus, Racul, Cârţa.
Asemănătoare sunt şi cele câteva amenajări defensive ale bisericilor săseşti din zona
Bistriţei-Năsăud (Dumitra).
Toate acestea, sunt exemple elocvente ale goticului târziu, perfect adaptat locului şi cu
accentuat specific local descătuşate de canoanele constructive ale stilului pur, fapt ce le conferă o
frumuseţe, o forţă deosebită şi o unicitate remarcabilă.
Bibliografie : Arta gotică în România,Vasile Drăguţ, Ed. Meridian – Bucureşti 1979
RENAȘTEREA În Spania, aflată încă sub stăpânire maură, tradițiile islamice se grefează pe arhitectura
Occidentului... În urma invaziilor tătare, Rusia , izolată de Europa, își consolida puterea statală... Bizanțul își continuă zbaterea între Occident și Orient...
În Italia, se afirmă - la cumpăna dintre secolele XIII și XIV - o nouă orientare a artelor,
științelor și conceptelor filozofice, o reevaluare a valorilor Antichității. Încă de la începutul
secolului al XIV – lea, în Italia se manfestă , spre deosebire de celelalte țări ale Occidentului, un
fenomen de rupere a formelor de cultură ale contemporaneității, o întoarcere la gândirea și la arta
67
antică romană din perioada Republicii și Imperiului, la cultura și gândirea Greciei Antice. În acestă
epocă, pe fundalul afirmării unei noi ordini economice conștiința socială evoluează de la
misticismul religios spre aprecierea valorilor vieții cotidiene.
Se afirmă o nouă metodologie de concepere şi execuţie a construcţiilor şi a ansamblurilor
arhitecturale, bazată pe cercetare şi experiment, pe redescoperirea şi valorificarea clasicismului
Greciei şi Romei Antice. Noi tehnici de construcţie, funcţionalitatea şi o nouă simbolistică devin
caracteristicile principale ale unui nou curent: inclus la rândul său în mişcarea culturală fără
precedent care s-a răspândit în întreaga Europă, - cunoscută sub numele de: RENAȘTERE.
Pictorul florentin Giotto, este promotor al noului stil în pictură, caracterizat printr-un
pronunțat caracter narativ, mișcare și echilibru cromatic. Cultura și arta umanistă evoluează în
secolul al XV –lea , iar orașele Toscanei în frunte cu Florența sunt promotoarele înnoirii.
Încă de la începutul secolului al XIV – lea, în Italia se manfestă , spre deosebire de
celelalte țări ale Occidentului, un fenomen de rupere a formelor de cultură ale contemporaneității,
o întoarcere la gândirea și la arta antică romană din perioada Republicii și Imperiului, la cultura și
gândirea Greciei Antice. În acestă epocă, pe fundalul afirmării unei noi ordini economice conștiința
socială evoluează de la misticismul religios spre aprecierea valorilor vieții cotidiene.
Literatura, filozofia romană și elină din Antichitate devin obiect de studiu, iar operele lui
Dante21
, Petrarca22
și Boccaccio23
sunt capodopere ale noului stil. În secolul al XV – lea sunt
discutate și traduse din limbile latină, greacă și arabă tratatele filozofilor antici. La Padova,
dezbaterile asupra lucrărilor lui Aristotel24
pun bazele unei noi orientări filozofice, la Florența sub
patronajul lui Cosimo de Medici se înființează o asociație liberă de literați și filozofi adepți ai lui
Platon25
și ai Școlii Platoniciene din Alexandria, denumită: ,,Accademia” (1459).
Bizanțul Paleologilor exercită o puternică influență asupra Italiei în încercarea de împăcare
între biserica ortodoxă și cea catolică (Conciliul de la Florența – 1439 – la care participă și
împăratul Ioan al VIII – lea) solicitând unirea forțelor Occidentului cu cele bizantine în fața
presiunii otomane.
Reevaluarea valorilor antichității se regăsesc în ,,Ruinarum urbis Romae descriptio” a lui
Poggio Bracciolini, iar Papa Iuliu al II-lea recomandă punerea ruinelor antice sub protecția legii.
Cultura și arta umanistă evoluează în secolul al XV –lea , iar orașele Toscanei în frunte cu
Florența sunt promotoarele înnoirii.
Pe teritoriul Italiei noul curent cunoaște mai multe etape stilistice încadrate conform
orientării generale a specialiștilor în:
Renașterea timpurie : 1400 – 1500;
Renațterea matură : 1500 - 1530;
Renașterea târzie : 1530 - 1568.
21
Dante Alighieri – scriitor italian (Florența1265 – Ravenna 1321) compune din tinerețe sonete și canțonete în ,,il
dolce stil nuovo”; desfășoră o intensă activitate politică, este exilat la Ravenna, publică ,,De Monarchia”, tratatul
filozofic ,,Banchetul” și ,,Divina Comedie”, prin care devine părintele poeziei moderne. . ( după ,,Le petit Larousse” –
Dictionnaire Enciclopedique 1995) 22
Francesco Petrarca – poet și umanist italian (Arezzo 1304 – Padova 1374), istoric, arheolog, cercetător al
manuscriselor vechi, primul mare umanist al Renașterii. Compunepoeme și sonete în toscană care-i aduc gloria (,,Rime”
și ,,Triumfurile”, reunite în ,,Canzoniere” - publicate în 1470). ( după ,,Le petit Larousse” – Dictionnaire
Enciclopedique 1995) 23
Giovanni Boccaccio - primul mere prozator italian ( Florența 1313 – Certaldo 1375) , autor de idile mitologice,
alegorice (,,Nimfa din Fiesole”) și de tratate de psihologie (,,Fiammetta” și ,,Decameronul”). ( după ,,Le petit
Larousse” – Dictionnaire Enciclopedique 1995) 24
Aristotel – filozof grec (Stagira/Macedonia 384 – Chalchis/Eubeea 322 î.C) – perceptorul lui Alexandru cel Mare și
fondetorul Școlii de la Atena; autor a numeroase tratate de logică, politică, biologie, fizică și metafizică. Este fondatorul
logicii formale. Opera sa marchează puternic filozofia și teologia creștină din Evul Mediu precum și filozofia și
științele Islamului. ( după ,,Le petit Larousse” – Dictionnaire Enciclopedique 1995) 25
Platon – filozof grec (Atena 427 – Atena 347 î. C. ) discipol al lui Socrate, călătorește ăn Egipt, Sicilia, revine la
Atena și înființează Academia; părinte al dialecticii, autor a numeroase opere între care ,,Banchetul”, Phedon”,
,,Republica”, ,,Legile” care marchează profund gândirea occidentală, biserica, filozofia Islamului și idealismul logic
contemporan. . ( după ,,Le petit Larousse” – Dictionnaire Enciclopedique 1995)
68
Conceptele Renașterii se răspândesc apoi și sunt prezente în întreaga Europă până târziu, în
secolul al XVII – lea.
Noile orientări filozofice declanșează izbucnirea Reformelor religioase urmate de
Contrareformă – care a influențat hotărâtor cultura epocii – generând apariția unui nou stil – stilul
Baroc.
RENAȘTEREA TIMPURIE
Între marii maeștrii ai Renașterii timpurii amintim:
Filippo BRUNELLESCHI
1377 – 1446
Activează în Florența și devine celebru prin :
Cupola Catedralei ,,Santa Maria del Fiore”: o inovație
tehnică absolută în epocă: o calotă dublă pe plan
octogonal cu nervuri în arc frânt de inspirație gotică din
metal și lemn, cu ,,pânze” din zidărie de cărămidă; este
realizată în anii 1420 – 1436, iar lanternoul în anii 1446 –
1436 după moartea autorului, respectându-se întocmai
planurile și macheta acestuia; Cupola se încadrează
armonios în volumetria generală a catedralei, iar
concepția arhitecturală a ansamblului exercită o puternică
influență asupra epocii;
Ospedale degli Innocenti: (1419 – 1445) - un așezământ
conceput pentru adăpostirea copiilor orfani, o adevărată
bijuterie arhitecturală; se remarcă prin loggia ce deschide
așezământul spre piața publică, cu coloane modelate
după stilul corintic grec și stilul imperial roman, peste
care artistul așează arce semicirculare și calote de
inspirație bizantină; întregul și elementele arhitecturale
componente sunt proporționate aplicând principiul
,,secțiunii de aur” (raportul dintre latura și diagonala
pătratului).
Biserica San Lorenzo: (1421 – 1428 – 1446) – o bazilică
cu trei nave, nava centrală acoperită cu un plafon plan din
lemn, casetat, armonios decorat, Nava centrală este
separată de navele laterale prin colonade în spiritul
stilului corintic și a stilului roman imperial.
Capela Familiei Pazzi de lângă Biserica Santa Croce –
proiectată între anii1429 – 1430; construcția începe în
1443; spații interioare și fațade luminoase, echilibrate,
perfectă ilustrare a noii arhitecturi; în exterior, un atrium
cu coloane și o arcadă centrală ce marchează accesul
principal.
Michelozzo MICHELOZZI
1396 - 1472
Operele sale de referință sunt:
Mănăstirea Dominicană ,, San Marco” din Florența
(1437 – 1443) – concepe în interiorul construcției
biblioteca,o sală vastă împărțită în trei nave de înălțimi
egale, o noutate în programele acestui tip de clădiri; în
exterior, portice cu coloane ionice ce susțin arcade
ample;
Palazzo Medici din Florența (1444 – 1446) – o inovație
în arhitectura civilă a Renașterii, fațada cuprinde trei
registre orizontale corespunzător celor trei nivele ale
69
palatului, separate prin cornișe puternice: parterul
prezintă un apareiaj în stil roman ,,rustic”, etajul I este
placat cu plăci de piatră dreptunghiulare cu muchiile
marcate, iar etajul II cu plăci de piatră lise; ferestrele sunt
de factură romanică, geminale, cuprinse sub aceeași
arcadă, cornișa este proeminentă, de factură antică.
Parterul cuprindea arcade frumos proporționate, ulterior
înzidite.
Villa Medici din Careggi – lângă Florența ( 1457) – un
prototip al arhitecturii civile renascentiste; este o foarte
reușită reconstrucție și modernizare a unei vile existente,
cumpărată de Cosimo de Medici.
Leon Battista ALBERTI
1404 - 1472
Umanist, teoretician al stilului Renașterii în arhitectură.
Scrie și publică : ,,De re aedificatoria” în zece volume, opră
întocmită după modelul teoreticianului arhitecturii romane
imperiale: Vitruviu; evidențiază exigențele impuse de noua
concepție arhitecturală a edificiilor: funcționalitate, confort,
• factori fizici, în particular, resurse naturale, spaţiul şi facilităţile;
• factori ecologici, în particular, flora fauna şi ecosistemul;
• factori sociali, priviţi din două puncte de vedere:
- din punct de vedere al gazdelor, cuprind toţi acei factori care
corespund nivelului de trai al acestora;
- din punct de vedere al vizitatorului, cuprind toţi acei factori care
definesc nivelul de viaţă şi experienţa acestora;
• factori culturali, în particular, tradiţiile, limba religia, obiceiurile, cultura.
92
PENSIUNEA RURALĂ
Proiect de execuție + studiu de fezabilitate pentru obținerea unei co-finanțări Autor arh. Cornelia Danciu
RESURSE
TURISTICE
RELIEF:
Câmpie
Vale
Coline/deal
Zona montană
Cursuri de
ape, lacuri
Zona litorală
Fig. Nr: 32. Relația dintre turism și cadrul natural
93
TURISMUL - ANALIZĂ REGIONALĂ -
Potentialul turistic regional26
Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) prezinta un potential turistic ridicat, avand un
relief deosebit de atractiv, resurse hidrominerale si termale, precum si o varietate larga de vestigii si
monumente istorice, obiective religioase si culturale, obiective si manifestari etnografice.
Resurse naturale - Individualitatea regiunii este data de resursele hidrominerale si
termale, cunoscute si apreciate de mult. De asemenea, lantul M-tilor Carpati – M-tii Apuseni se
distinge printr-un mare numar de pesteri (peste 5000) unele binecunoscute pe plan international
(Pestera Ursilor, Pestera Vantului), defilee si chei spectaculoase. Zona de nord a Carpatilor
Orientali dispune de formatiuni vulcanice interesante (Oas, Gutai, Tibles).
Potentialul antropic este poate mai variat: de la vestigii istorice (castre romane), pana la
cetati din Evul Mediu, la obiective religioase (Cimititrul vesel din Sapanta). Zone in care se
pastreaza o civilizatie rurala cu accente arhaice, asa numitele tari sau tinuturi, veritabile insule
turistice inca neexploatate: Tara Oasului, Maramuresului, Motilor sunt areale distincte,
individualizate in context european .
Veriga importanta o constitue infrastructura turistica: ea este inca slab dezvoltata relativ la
nevoile regiunii: capacitati de cazare, infrastructura de acces la zone cu potential turistic, servicii.
In profil teritorial se remarca statiunile balneoturistice (localizate in 3 zone importante):
Campia de Vest, Depresiunea Transilvana, Depresiunea Maramuresului, unele cunoscute altele cu
potential: Baile Felix, Baile 1 Mai, Sangeorz-Bai, Ocna Sugatag, Baita sau Cojocna. O componenta
importanta sunt statiunile de iarna: Stana de Vale, Baisoara, in M-tii Apuseni si cele din Nordul
Carpatilor Orientali (Borsa, Piatra Fantanele). Regiunea are o traditie in turismul balnear, acesta
avand cea mai mare pondere intre toate tipurile de turism practicate in Regiune.
In localitatile urbane mari exista o infrastructura alcatuita din unitati hoteliere numeroase de
diferite dimensiuni. Dar semnificativa este dezvoltarea turismului rural, in pensiuni mici care
folosesc oportunitatile atractiilor mediului in care sunt localizate.
Oferta turistica si frecventarea structurilor de primire turistica
In Regiunea de Nord-Vest (Transilvania de Nord) existau in anul 2004 un numar de 318 structuri de primire turistica acest numar situandu-o pe un onorant si surprinzator loc doi intre cele 8 regiuni de
dezvoltare (vezi tabelul) dupa regiunea Centru (Transilvania-Centru) care are cea mai mare pondere in total (mai ales datorita judetului Brasov in care sunt localizate 432 de astfel de structuri).
Structuri de primire turistica pe regiuni de dezvoltare, 2004 Regiunea Total structuri de primire turistica
Nord-Est (Moldova Nord-Bucovina) 268
Sud-Est (Moldova Sud-Dobrogea) 158
Sud-Muntenia 292
Sud-Vest Oltenia 142
Vest (Banat) 217
Nord-Vest (Transilvania de Nord) 318
Centru (Transilvania-Centru) 816
Bucuresti-Ilfov 122
TOTAL ROMANIA 2333
Sursa: INS 2005
In cadrul structurilor de primire turistica in functiune, ponderea cea mai mare o au hotelurile
si motelurile, pensiunile agroturistice, vilele si bungalourile. Ponderea Regiunii Nord-Vest
26
Sursa: A.D.R.ORD-VEST - ,,Documente de planificare și programe” – 2005
94
(Transilvania de Nord) in structurile de primire turistica nationale este mai ridicata pentru cabane,
hanuri turistice si tabere.
Infrastructurile de cazare pe segmentul de cazari de agrement sunt subdimensionate. Nu
exista nici un sat de vacanta in regiune si un singur camping.
Se remarca lipsa unor infrastructuri de structuri low-cost; astfel nu sunt raportate la nivel de
an 2004 hoteluri pentru tineret, existand de asemenea doar 5 hosteluri in cele 6 judete – dintre care
3 in Cluj.
Pe segmentul de turism rural si agroturism, acoperit in special din pensiuni rurale si pensiuni
agroturistice, exista 78 de astfel de structuri – 28 de pensiuni rurale si 50 de pensiuni agroturistice
numar inca insuficient pentru a asigura o oferta suficienta pentru a atrage o masa critica de turisti.
Dezechilibrul se manifesta si aici mai ales intre judetele „montane” care concentreaza o mare parte
a acestora. Astfel doar Clujul singur are peste jumatate din numarul total al acestor structuri – 48
fiind urmat de Maramures cu 19. Desi judete rurale, in Bihor sunt doar 2 astfel de structuri pe cand
in Bistrita-Nasaud este raportata doar una (2004). De aici rezulta lipsa cronica de infrastrucuri
turistice in mediul rural.
Cat priveste evolutia capacitatii de cazare turistica in functiune a crescut in anul 2004 fata de
2003 crescand la 108,9%. Cele mai mari cresteri s-au inregistrat in Satu-Mare (137,2%), Cluj
(119,2%), dar si in Bistrita-Nasaud (113%).
Se observa numarul mare de turisti straini care viziteaza regiunea (133 % in 2004 fata de
2003 - sursa datelor INS) totusi pe un fond de scadere a numarului de innoptari (89% in 2004 fata
de 2003). Conform datelor furnizate de Institutul National de Statistica, durata medie a sederii in
structurile de primire a fost de 3,3 zile, cetatenii romani avand in general un sejur mai lung decat cei
straini (3,5 zile). De remarcat ca statiunile balneare au o durata a sederii peste medie, ajungand la
8,1 zile pentru statiunile balneare.
Structurile de primire turistica in 2002
Total
Hoteluri
si
moteluri
Hanuri
turistice Cabane Camping
Vile si
bungalou Tabere Pensiuni
Sate de
vacanta
Pensiuni
agro-
turistice
Alte
structuri
de cazare
Romania 3338 974 16 140 129 928 168 492 1 461 29
Regiunea
Nord-Vest
(Transilvania
de Nord)
342 104 2 23 13 68 20 35 - 76 1
Ponderea
regiunii (%)
10,2 10,7 12,5 16,4 10,1 7,3 11,9 7,1 - 0,2 -
Sursa: Directia regionala de statistica
Analizand indicatorul de utilizare a capacitatilor in functiune se poate observa ca intre 2000-
2002 acesta a avut o dinamica ascendenta la nivelul regiunii spre deosebire de nivelul national.
Acelasi evolutie ascendenta se poate observa si la nivel de judet, exceptie facand judetul Satu Mare.
Judetele Cluj, Maramures si Bihor concentreaza 2/3 din numarul de structuri turistice (care
impreuna totalizeaza 69,6% din totalul structurilor de cazare din Regiune). La polul opus se
regasesc judetele Salaj si Bistrita-Nasaud care au doar 11,4% din totalul capacitatilor de cazare
regionale.
In trimestrul III al anului 2004 cele mai multe agentii de turism au functionat in judetul Cluj
– 31 agentii. In celalalte judete au functionat un numar redus de agentii turistice Maramures – 15
agentii urmat de Bihor cu 13 agentii care ofera servicii. De remarcat si numarul in crestere al
personalului ocupat in agentii turistice, din nou cel mai mare numar in semestrul III al anului 2004
fiind in judetul Cluj – 172 persoane din care 12 ghizi autorizati pe cand in Salaj exista doar 15
persoane.
95
Numarul de personal ocupat al agentiilor de turism -Semestrul 3- 2004 JUDETUL Numarul de personal ocupat Din care ghizi autorizati
Cluj 172 12
Bistrita-Nasaud 56 7
Bihor 89 8
Maramures 43 7
Salaj 15 2
Satu-Mare 38 4
Sursa: INS - 2004
Datorita potentialului natural si antropic valoros si al bazei materiale existente diversificate
se pot dezvolta anumite tipuri si forme de turism in regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord):
cinegetic), turism cultural (inclusiv turism rural-obiceiuri si traditii specifice anumitor zone).
Active regionale in domeniul turismului balnear si de tratament
Statiunile balneare cele mai importante din regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) sunt:
Statiunea Baile Felix – judetul Bihor ofera ca si factori naturali de cura: ape minerale termale bicarbonatate, sulfatate, calcice, sodice, silicioase; bioclimat de crutare; namol
sapropelic fosil. Indicatii terapeutice sunt pentru: afectiuni reumatismale inflamatorii; afectiuni
nutritie si metabolism, boli endocrine). Statiunea este situata la altitudinea de 140 m, in partea de nord-vest a Romaniei, in Campia
Crisurilor, la zona de contact cu extremitatea vestica a dealurilor de la poalele Muntilor Padurea Craiului.
Accesul se poate realiza rutier: Bucuresti - Oradea pe E 60 si Oradea - Baile Felix pe E 66, Satu Mare - Oradea pe DN 19; Timisoara - Arad - Oradea pe E 71; feroviar: Bucuresti - Oradea (650 km), Satu Mare -
Oradea (135 km.), Timisoara - Oradea (178 km. ). De la Oradea la Baile Felix (9 km) - curse auto; aerian: Bucuresti - Oradea si curse auto speciale.
Statiunea Sangeorz-Bai – judetul Bistrita-Nasaud are ca si factori naturali de cura: ape minerale, carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, magneziene, slab bromurate si iodate; namol
mineral de izvoare, mofete, climat sedativ, tonico stimulativ. Indicatii terapeutice sunt in special pentru: boli ale tubului digestiv (gastrite cronice, ulcer gastric, ulcer duodenal, tulburari ale colonului); boli
ale glandelor anexe tubului digestiv (diskinezie, hepatita cronica persistenta); boli de nutritie si metabolism (diabet zaharat, obezitate); boli asociate rinite, sinuzite.
Statiunea este situata in partea de Nord-Est a judetului Bistrita-Nasaud la poalele versantului sudic al
Muntilor Rodnei intr-o frumoasa depresiune, la o altitudine de 435 m, in partea de NV a orasului fiind inconjurata de dealuri inalte acoperite de pasuni si paduri de fag si conifere.
Statiunea Ocna Sugatag – judetul Maramures ofera ca si factori naturali de cura: ape
minerale clorurosodice concentrate; bioclimat sedativ de crutare. Indicatii terapeutice: afectiuni reumatismale degenerative (spondiloza cervicala, dorsala si lombara, artroze si poliartroze);
Statiunea este situata la o altitudine de 490 m, in Depresiunea Maramures, la poalele lantului de munti vulcanici Tibles - Gutin, la o distanta de 20 km. de Sighetu Marmatiei.
Exista de asemenea dorinta de a dezvolta statiuni de interes regional cu un important potential balnear si termal care prin investitii in infrastructura pot sa ajunga zone turistice de interes national:
- Tasnad, Beltiug (Satu-Mare);
- Simleul Silvaniei (Salaj);
- Marghita, Beius (Bihor);
- Cojocna, Dej (Cluj);
- Firiza (Bistrita-Nasaud).
Exista un singur tour operator specializat in turism balnear, S.C. Balneo Turism S.A .
96
La nivel national capacitatea de cazare turistica in functiune in statiunile balneare a evoluat
pozitiv in 2004 fata de anul 2003 crescand cu 02,5%. Totusi se remarca un oarecare regres al
numarului total de sosiri, doar 95% fata de anul anterior ceea ce ar putea arata o oarecare orientare a
clientelei de turism catre celalalte forme de turism in special catre statiunile din zona montana
(+20% in anul 2004 fata de 2003). Totusi indicii de utilizare neta a locurilor de cazare arata ca cel
putin la nivel national statiunile balneare au gradul de utilizare neta cel mai mare (48,6%)
comparativ cu o medie de 34,3% total turism, care indica ca acestea isi mentin avantajul competitiv.
Tipuri principale de produse turistice
Dezvoltarea turismului in Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) este axata pe trei
tipuri principale de turism:
- turismul termal si balnear - bazat pe ape termale si existenta minelor de sare dezafectate.
Regiunea dispune de un potential natural bogat in domeniul apelor termale -in special in
localitatile Oradea – Felix, 1 Mai, Tinca, Tasnad, Marghita, Simleul Silvaniei si Beltiug.
Apele din aceste locatii pot fi folosite in scopuri curative si de agrement. Minele de sare
inchise si lacurile sarate de la Ocna Dej, Turda, Ocna Sugatag si Cojocna prezinta un
potential excelent de atragere a turistilor din Regiune si din regiunile invecinate.
- turism montan - in special pentru sporturile de iarna si cele extreme. Muntii
Maramuresului, Rodnei si Tiblesului in zona de nord-est si Muntii Apuseni in sud-vestul
Regiunii prezinta oportunitati excelente pentru dezvoltarea acestui tip de turism. La acestea
se adauga potentialul cinegetic.
- turism cultural - inclusiv turism rural, turism bazat pe evenimente si turismul urban, in
centre istorice. Traditiile populare bogate si diversificate, dezvoltarea artelor moderne si
existenta vechilor capodopere arhitecturale sunt toate potentiale atractii turistice.
Fiecare dintre aceste forme de turism are insa nevoie de investitii specifice, menite sa asigu-
re oferirea unor servicii de calitate turistilor
Sarcinile care trebuie rezolvate sunt următoarele:
1.Precizați caracteristicile și legăturile funcționale pentru un hotel de 4 – 5 stele............4p.
2.Care sunt ,,punctele tari” (analiza S.W.O.T.) ale turismului rural..................................2p.
3.Ce reprezintă un program de arhitectură pentru un obiectiv turistic..............................2p.
4.Comentați caracteristicile și legăturile funcționale pentru o stațiune turistică................1p.