MACHETELE PROTEZELOR TOTALE Macheta este formată din arcada artificială, montată pe o bază din ceară. Această machetă este realizată pentru următoarele scopuri: ♦ să se efectueze o probă pe câmpul protetic pentru a se controla dacă dinţ ii aleş i sunt corespunzători ş i dacă sunt montaţ i încât s ă se restaureze armonia dento-facială; ♦ să se obţ ină un tipar în care să se producă polimerizarea răşinii acrilice. Macheta, alcătuită din cele două părţi componente, este realizată în doi timpi diferiţi: ! macheta bazei protezei; ! arcada artificială cu dinţii montaţi în ceară. MACHETA BAZEI PROTEZEI "aza machetei este confecţ ionat ă din ceară roz. #entru realizare sunt efectuate următoarele operaţii: o izolarea modelului în apă $-% minute; este necesară deoarece macheta este îndepărtată de pe model pentru probă; o adaptarea in timă a unei &umă t ăţ i de plac ă de ce ar ă roz la suprafaţa modelului, până în fundurile de sac; o consolidarea machetei bazei cu placă de bază la ni'elul bol ţ ii palatine. (n mod e)cepţ ional, pentru câmpurile protetice foarte deficitare, se pot confec ţ i ona mai în tâi di re ct ba zele de finiti'e al e pr otezel or *din ac ri lat termopolimerizabil+, pe care să se monteze în ceară arcadele artficiale. Macheta bazei şi arcadelor pentru probă, este foarte necesar să prezinte un rad de menţ inere şi de stabilitate pe câmpul protetic şi să fie, totodat ă, suficient de rezistentă, încât să se poată efectua controlul în mod corespunzător. $
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
a dentat, arcada dentară prezintă două zone toporafice diferite, zona
frontală şi zona laterală. iecare zonă este caracterizată de o morfofizioloie
dentară proprie.
a- pentru zona frontală, morfoloia dinţilor prezintă patru feţe laterale, şi o
marine incizală. uncţional, au un rol dominant în estetica facială şi în fonaţie.
Acelaşi rol îl prezintă şi în cadrul restaurării protetice la edentatul total.
b- pentru zona laterală, morfoloic, dinţii prezintă în plus, faţa ocluzală.
uncţional ea are un rol în masticaţie şi în stabilizarea mandibulei faţă de
ma)ilar. Acelaşi rol îl prezintă în cadrul restaurărilor protetice la edentatul total,la care se adauă rolul de participare la menţinerea şi stabilitatea protezelor pe
câmpul protetic.
/rupul dinţilor din zona frontală este montat după reperele trasate pe
şabloanele de ocluzie, după reperele antropometrice, după echilibrul muscular.
/rupul dinţilor laterali este montat în mod diferit, deoarece e)istă mai
multe concepţii asupra mişcărilor pe care le efectuează mandibula în procesul demasticaţie. 0oate concepţiile însă, îşi propun ca prin aşezarea dinţilor faţă de
crestele al'eolare să se obţină o stabilizare foarte bună a protezelor pe câmpul
protetic.
#ractic, fiecare dinte este montat pe macheta bazei, prin lipire cu ceară
roz.
TEHNICA PENTRU REALIZAREA ARCADELOR DENTARE
a. Montarea dinţilor dup !"#i
Această tehnică prezintă următoarele elemente caracteristice:
sunt utilizaţi dinţii artificiali anatoformi, fiecare dinte reproduce din
punct de 'edere al dimensiunilor şi formei, dintele natural;
(n sens 'ertical rupul dinţilor frontali inferiori este acoperit de rupul
dinţilor frontali superiori. Acoperirea este 'ariabilă, fiind cuprinsă între $-%,1
mm, rezultând o supraocluzie frontală caracteristică montării ortoonate
psalidodontă.
(n sens saital, între feţele palatinale ale dinţilor frontali superiori şi feţele
'estibulare ale frontalilor inferiori, e)istă în poziţia de intercuspidare ma)imă un
spaţiu de inocluzie de $-% mm.
• în zona laterală
(n sens 'estibulo-oral, dinţii superiori depăşesc spre 'estibular dinţii
inferiori cu I cuspid, realizându-se o treaptă care împiedică pătrunderea
mucoasei obrazului între feţele ocluzale, să fie traumatizată.
Această treaptă rezultă în momentul anrena&ului dintre cele două arcade
dentare.
5in orientarea într-o anumită poziţie a fiecărui dinte se formează cele
două curburi de ocluzie, cea saitală a lui pee şi cea trans'ersală a lui Jilson.dată cu montarea dinţilor din zona laterală sunt realizate şi curbele de ocluzie,
în sens saital şi trasn'ersal. 7urbele de ocluzie sunt corelate cu radul de
supraocluzie frontală.
Curba sagitală sau curba lui Spee se realizează pentru a se compensa
inocluzia care s-ar produce lateral, în zona distală, în mişcarea de propulsie a
mandibulei, dacă planul de ocluzie ar fi orizontal*fi.C@+. 5upă <anau, curbasaitală este în relaţie strânsă cu înclinarea pantei tuberculului articular, cu
radul de supraocluzie frontală, cu înclinarea pantei incisi'e şi cu înălţimea
3estaurarea funcţiilor, fizionomia şi fonaţia, condiţionează montarea
dinţilor frontali în aceleaşi poziţii ca ale dinţilor naturali, ceea ce însemnă că
trebuie să fie montaţi în afara crestei al'eolare, deoarece ma)ilarul a suferit
procesul de atrofie concentrică. tabilitatea protezei pe câmpul protetic, impune
aşezarea acestora cât mai aproape de perimetrul suprafeţei de spri&in*pe creasta
al'eolară+.
5inţii frontali sunt situaţi cu marinea incizală în afara crestei al'eolare.
5ar în atrofii ale crestei în zona frontală, apare necesar să fie aşezat şi coletul
dinţilor în afara crestei al'eolare.
5acă marinile incizale ale dinţilor frontali superiori sunt mult mai înafara crestei, montare impusă de cerinţa restaurării aspectului estetic, condiţiile
de menţinere şi de stabilitate a protezei sunt deficitare.
#roteza 'a a'ea tendinţa să se desprindă din zona posterioară*zona Ah+ la
contactul cu marinile incizale ale dinţilor frontali inferiori. 3olul funcţional*în
fonaţie şi fizionomie+ al dinţilor frontali este posibil să fie asiurat în prezent,
deoarece specialistul are la dispoziţie mai multe tehnici, ce au fost imainate îndorinţa de a realiza proteze care să satisfacă cele mai e)iente doleanţe astfel:
1. T!"IC# $ M%"T#R $&P' RPR #"#T%MIC
Această tehnică are la bază următoarele noţiuni: poziţia papilei incisi'e şi
relieful ruilor palatine rămân constante, deşi crestele al'eolare continuă să se
atrofieze.
5inţii frontali artificiali sunt aşezaţi cu a)ele orientate în sens 'estibulo-
palatinal înclinate, aşa cum sunt implantaţi dinţii naturali. ?alorile unhiurilor de
înclinare sunt cele care au fost enunţate de /4si în tehnica preconizată de el,
care este numită >montare ideală. Marinile incizale ale dinţilor frontali sunt
uşor 'estibularizate cu %-2 mm în raport cu coletul, care este orientat spre
palatinal. Această montare este indicată în condiţiile în care atrofia crestelor
al'eolare nu este prea mare şi rapoartele dintre cele două creste*ma)ilară şi