~ Constantin Banl~ oduse mai ale s dl'~ proco aguJa nte alcf :a expr esiei fact o- nuJa rea prop riet a- ~eliale de trombo- :centueaza tendi n- che tare ~i a starii vase a numer osi ltri buie la Jimit ~- ei fa vor ize aza In mqio naJe impo r- II p 'll'jial acri\'af Ganglion ~ limfatic 1 macrofage- de anumite tuberculosis leprae pre- lizozomal e , me ar putea e, are lac a Jfage1e care i" I I I I . I I I i I i sun t deja In conta ct in capr ul coo per ari i cel ula re. Sup ras timula te, mac rof age le sc transforma In _celule ~q:ite1io.L4fJ- care sunt cel uJe pla te cu RER pre zen t, put ini liz ozo mi ~i numero ase bac ter ii pre zente in cit opl asr na. Pri n con tin uar eas upr a- sti mul ari i, ace ste cel ule se tra nsf orma In celu le mul tinu clea te care sun t cel ule rot und e de di men si uni ma Ti, cu numero ~i nuc le i dis pu~ ila per if eri a cit opl as- mei car e ocu pa 0 pozitie cen tr ala , lez iun i dis trofice gra ve ale r eticul ulu i endo- pl as mi c ~i mi tocondri il or , ceea ce fac e ca ac es te ce lule sa fi e inca pa bi le sa dez vol te un me tab oli sm ene rge tic ~i sin tez e pro teiee ade evate. Aceste cel ule , avand 0 dura ta de vi at a fo arte sc ur ta, mar fo arte ra pi d, ~i 0 da ta cu el e, ~i contin utu l lor (bac ter ii le col oni zat oar e). Pe locu l lor se ins tal eaz a 0 zona de ne croz a ca re es te inc onjura ta de str at ur i de cel ul e epit el ioide, maerofage ~i limfoc ite: Int reg ul foc ar suf era un inte ns pro ces de fibroz are, ceea ce per mi te loc ali zar ea pro ces ulu i ~i impie dic are a dis emi nar ii bac ter ien e. Bol ile autoi mun e (BAI) sun t sindroa me cli nic o - bio log ice deter min ate de rupe rea tole rantei fa ta de Ag - el e self ~i sunt cara et erizate pr in dl spunsuri imune umorale sau celula re auta reactive, adica Indr epta te fa~a de propri il e stru eturi anti genic e. Def ini tia sub lin iaz a c3. la baz a dec1an~arii unui proc es autoimun sta u dou a ele men te : exi ste nta unor RIU/RI C autore aet ive ~i eliberarea uno r aut oantige- ne. Aceste elemente , de ~i sunt car aete ri stice pr oe es elor autoimune, nu s unt Insa ~i defi ni tori i, intr uc at as tf el de raspunsuri ~i anti ge ne pot fi In ta lnit e nu numai In cond iti i pat olo gic e, ci ~i In c'J ndi tii de nor mal ita te. La normal , eli ber area In me dii le lie hid ien e a di verse eat ego rii de aut oan ti- ge ne este un pro ces care ar e lo c in mod co ntinuu ~i cu 0 inte nsit ate redus a. Fata de aces te a pot fi declan~a te RID autore ac ti ve care din punc t de vede re fun qio nal sun t ese nti ale pen tru ca ele realizeaza cle ara nce -ul Ag- elor el ibera- te ma i ale s cu ocaz ia mor ~ii nat ura le a ce lul elo r. Ace st cle arance est e a funqie Ind epl ini ta ma i ale s de catre limfoc ite le B-CD5 + car e ela bor eaz a Ac pol ir eac- ti vi caracteriz at i ma i al es pr in si tusuri combinative pe nt ru Ag la rgi, al e caror VH/VL cont in CDR - ur i fo rmate di ntr-un nu mar ma i mare de aminoa ci zi de ca t obi~nu it , ca pa bHe sa rec un oa sca ma i mu It e an ti ge ne ~i nu doa r un ul si ngur . Aces te ra spunsuri imune autore ae ti ve au deci I) n ef ec t pozi tiv ~i, In plu s, sun t de inte nsi tate red usa pen tru ea de sfa ~ur and u-s e con tin uu, ele Imp ie- di e a cre~terea eonc entrat ie i de auto - Ag, ia r pe de al ta pa rt e st imul ar ea Ag - ica la ran dul ei este redusa, aceste antigene fiind fi e seche str ate (eo nta ete rare), fie tole rat e (i nhi bi~ ia ras pun sur il or fat a de acestea). In eondi tii de pat olo gie , ras pun sur ile imune autore act ive pre zin ta In schi mb al te carac te ristici: ele au efee te neg ati ve pri n gen era rea uno r lez iun i tis ula re se- ve r~ (r ea qi i de tip II, III, IV) ~i au intens ita te ere scuta. Ace asta se explica pri n fapt ul ca in muIte cazuri raspu nsuri le imune sunt combina te (umo rale ~i celul are) , I I I : : 1 . l i 1 1 i ;il
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
sunt deja In contact in caprul cooperarii celulare. Suprastimulate, macrofagele
sc transforma In _celule ~q:ite1io.L4fJ-care sunt celuJe plate cu RER prezent, putini
lizozomi ~i numeroase bacterii prezente in citoplasrna. Prin continuareasupra-
stimularii, aceste celule se transforma In celule multinucleate care sunt celule
rotunde de dimensiuni maTi, cu numero~i nuclei dispu~ila periferia citoplas-
mei care ocupa 0 pozitie centrala, leziuni distrofice grave ale reticulului endo-
plasmic ~i mitocondriilor, ceea ce face ca aceste celule sa fie incapabile sa
dezvolte un metabolism energetic ~i sinteze proteiee adeevate. Aceste celule,
avand 0 durata de viata foarte scurta, mar foarte rapid, ~i 0 data cu ele, ~i
continutul lor (bacteriile colonizatoare). Pe locul lor se instaleaza 0 zona denecroza care este inconjurata de straturi de celule epitelioide, maerofage ~i
limfocite: Intregul focar sufera un intens proces de fibrozare, ceea ce permite
iar stimularea antigenidl la randul ei este intensa, ea fiind realizata fie prill
desechestrarea autoantigenelor ca urmare a unor alterari morfologice profunde
celulare sau tisulare sau ruperii tolerantei periferice, adica cea a limfocitelor T ~i/
sau B prezente in circulatie ~i nedeletate In timus sau In maduva hematogena.
Clasificarea BAJ
In funqie de originea procesului autoimun, BAI pot fi lmpartite In douacategorii: BAI primitive (primare sau idiopatice), a dlror origine precisa nu
este cunoscuta, ~i BAI secundare, care sunt declan~ate secundar desechestrariidiverselor autoantigene prin procese severe de tip inflamatie supraacuta, ne-
croza, citoliza. In funqie de originea autoantigenelor, pot fi distinse: BAI or-
ganospecifice ce sunt declan~ate de catre antigene cu specificitate de organ
etc.) ~i BAl difuze, ce sunt caracterizate prin aparitia unor RID autoreactivelndreptate fata de Ag comune mai muItor tesuturi.
Daca prima clasificare are mai mult un caracter teoretic, cea de a doua este
oricum preferabiIa intrucat ea se Inscrie mai mult In spiritul clinicii. Aceasta
clasificare, lnsa, are dezavantajul de a fi destul de relativa, in sensu] di separa-
rea stricta a BAI In organospecifice ~i difuze nu poate fi facuta in toate cazuri-
Ie. Astfel, in evolutia multor BAl difuze pot fi decelati auto - Ac cu specifici-
tate fata de autoantigene specifice (auto - Ac antieritrocitari, antitrombocitari
In LES), tot a~a cum In evolutia unor BAl organospecifice pot fi evidentiati
auto - Ac fata de autoantigene fara specificitate de organ (auto - Ac antimito-
condriali in ciroza biliara primitiva) sau, In fine, ]a acela~i bolnav pot fi asocia-te doua BAl, ca de exempIu una difuza cu una organospecifidi.
BAlorganospecifice
Tiroidita autoimuna Hashimoto este 0 boa]a care apare mai frecvent ]a
femei in vartsa, in mod particular la persoanele pe ale caror membrane APC
sunt exprimate molecule MHC de tip HLA - DR3 ~i se caracterizeaza printr-oatrofie progresiva a glandei tiroide. La baza procesului sta un raspuns imun
autoreactiv combinat (umora] ~i celular) cu specificitate fata de anumite auto-antigene tiroidiene. RID autoreactiv se traduce prin aparitia auto - Ac antimi-
crozomali (antiperoxidaza tiroidiana), auto - Ac antiroglobulina ~i auto - Ac
blocanti antireceptor pentru TSH ce sunt responsabili de hipofunqia tiroidia-
na; ace~ti auto - Ac indue leziuni locale prin mecanism de tip II (reaqie citoto-
xidi). RlC autoreactiv se traduce printr-un infiltrat cu mononucleare bogat inmonocite ~i mai ales limfocite T citotoxice CD8 - < - •
Boala Basedow are in general 0 incidenta mai mare la femeie decat labarb at ~i se caracterizeaza printr-unRlU autoreactiv tradus prin trei categorii
de auto - Ac: antireceptor TSH care sunt Ac de tip IgG ell efect stimulant
(hipertiroidia), antitiroglobulina ~i antimu~chi orbitari (implicati in generarea
exoftalmiei); ace~ti Ac indue aparitia unor leziuni locale prin mecanism de tip
J (rcac~ie eitotoxica): Cauza propriu - zisa a bolii nu este cunoscuta, dar seInk di un anumit rol II poate avea 0 anumita particularitate observata la unii
'bnlilavi, ea constfmd intr-o expresie crescuta de molecule MHCII pe membra-
Jlde celulelor tiroidiene, ceea ce ar cre~te mult ~ansele exteriorizarii unor auto-
11111igene locale care altfe! ar fi 'dimas sechestrate. Diabetul zaharat insulinodependent su'rvine cel mai frecvent la copii cu
Iinplotipuri HLA - DR3 ~i HLA - DR4 ~i se datoreaza unui raspuns imun
l'dillbinat. RIU autoreactiv se traduce prin prezen~a anticorpilor anticelula ~
p:1I1creaticace pot fi blocanti sau citotoxici, ei generand local leziuni prin me-
L'anism de tip reaqie de tip II (citotoxica). RIC autoreaetiv se traduce prin
rxjsten~a unui bogat infiltrat pancreatic cu monocite, macrofage, limfocite T
l,itotoxice CDS - < - ~i celule K sau killer.Cardita reumatismalCi este un exemplu de BAI secundara, ea avand la
haza existen~a unui mimetism molecular sau similitudini structurale intre unele
:llltigene streptococice ~i anti gene miocardice, in aceste condi~ii Ac antistrep-
lococici produ~i interaqionand 'nu numai cu Ag specifice (streptococice), ei ~i
i\g miocardice. Ca urmare a reaqiei Ac antistreptococici cu Ag-ele miocardi-
ce, local este declan~ata 0 reaqie de tip II care prin declan~area cascadei com-
pl~mentului pe calea clasica, generarea unui procesinflamator acut ~i ADCC,
se soldeaza cu apari~ia unor leziuni miocardice in general severe. Pe de alta
parte, secundar reaqiei dintre Ac antistreptococici ~i Ag streptococice se for-
meaza cantita~i mari de CIC care se pot depozita multiplu (renal, cutanat), dar
~i la nivel miocardic intrucat local exista anumi~i factori - presiune hidrostatica
crescuta, regim 'circulator turbulent ~i, uneori, 0 expresiecrescuta pe membra-
nele celulelor endoteliale locale de FcyR - care pot favoriza depozitarea locala
a Cle. Astfel, la locul depozitarii sunt ini~iate leziuni miocardice printr-un pro-ces inflamator intens gene rat de declan~area unei reaqii de tip III. Aceste le-
ziunile miocardice, daca sunt suficient de severe, pot contribui la desechestra-
rea unor autoantigene miocardice care, la randul lor, pot declan~a ~i mai ales
intretine un proces autoimun secundar autentic ~i care sa evolueze pe cont
propnu. Anemia Biermer se caracterizeaza prin Ac anticelula parietaIa gastrica (atro-
fia mucoasei ~i aclorhidria) ~i Ac antifactor intrisec ce sunt implicati In dimi-
nuarea absorbtiei vitaminei B 12.
Lupusul eritematos sistemic (LES) este 0 maladie inflamatorie cronica ce
evolueaza in pusee caracterizate prin febra, eruptie cutanatapredominant fa~
ciala, leziuni sinoviale, leziuni renale de glomerulonefrita extramembranoasa
sau glomerulonefrita membranoproliferativa.Boala se IntaInqte cu 0 frecventa mult mai mare la femeie decat la barbat,
aeeasta diferenta fiind maxima in intervalul de varsta 20 - 50 ani (811) ~i maimica in perioada de menopauza, respectiv de andropauza (211). Aceasta dife-
rentatine probabil de faptul di androgenii ar avea un rol protector, pe dnd
estrogenii un rol agravant. Boala are 0 incidenta mai mare la persoanele ale
caror APC exprima pe membranele lor anumite haplotipuri de molecule MH< 'I(HLA-B8) sau MHCU
(HLA-DR2, HLA-DR3) care pot crea un dezechilibru funqional intre Jil11
focitele T supresoare ce pot fi suqstimulate ~i limfocitele T helper care pot Ii
suprastimulate de catre acestea.
L:l baza LES sta un RIU autoreactiv care se traduce prin existenta AI 'antinucleari ~i Ac antifosfol ipide/antiglicoproteine plasmatice.
Ac antinucleari sunt reprezentati de catre Ac anti-ADN nativ sau dublu ca
tenar care sunt decelati ex~rem de frecvent la bolnavii cu LES, Ac antinucleopro
teine ~i Ac antinucleolari care, in general, sunt putin caracteristici pentru LES, ei
fiind piezenti ~i in serul bolnavilor cu aIte BAI (mai ales la cei cu sclerodem1ie).
In cea de a doua categorie intra mai ales Ac antifactori ai coagularii dintre care
cei mai importanti sunt cei anti-FYIII ~i Ac antiglicoproteine trombocitare GPll
GPUb--- GPIlla. Efectele acestor Ac sunt diferite in funqie de. qensitatea complexe-
lor imune astfel formate pe suprafata trombocitara: daca d~nsitatea acestora este
redusa, rezuWi un efect stimulativ tradus prin activarea~i modificarea conforma-
tiei plachetelOr, acestea emitfmd numeroase prelungiri sau pseudopode prin care
pot agregaiintre de eu constituirea unor microtrombi; daca, in schimb, densitatea
acestora pe membranele celulare este at at de mare incat aceasta permite activarea
cascadei complementului pe suprafata lor, trombocitele sunt distruse intracircula-
tor printr-un mecanism de hipersensibiJit3te de tip II (reaqie citotoxidi). Din punct
de vedere fiziopatologic, rezultatul acestor mecanisme II reprezinta trombocitope-
nia, ea fiind deterrninata atat de consumul exagerat al plachetelor (microtrombi),dar ~i de distrugerea acestora in periferie (HSIl). 0 alta categorie de Ac 0 reprezin-
ta autoanticorpii antieritrocitari care sunt responsabili de distruqia prin mecanism
citotoxic a eritrocitelor circulante ~i aparitia anemiei.
Ac antilimfocitari sunt - in ordineadescrescatoare a frecventei lor - anti-
corpi anti-CD8, anti-CD25 ~i anti-CD4. Aparitia acestor Ac se soldeaza in pri-
mul rand cu generarea unor tulburari de imunoreglare intrucat unele din Jimfoci-
te pot deveni hipofunqionale fiind incapabile sa mai reaIizeze recunoa~terea
antigenica asociativa interreceptoriala sau sa se activeze complet (LTC, LTS), pe
cand aIte limfocite sunt distruse prin mecanism citotoxic (celulele lupice).
Generarea acestor Ac este responsabila de aparitia unor leziuni tisulare
care in mod particular au un caracter difuz. De~i nu exista 0 explicatie comple-
ta, caracterul difuz al leziunilor se pune in Jegatura pe de 0 parte cu faptul ca
Ac formati au un contact cu antigene tisulare cu foarte larga raspandire in
organism ~i deci pot genera local raspunsuri de tipHSII, cat ~i cu constituirea
unui exces de CIC care, depozitandu-se muItiplu in functie de anumite conditii
locale hemodinamice favorizante, pot conduce la initierea unor leziuni locale
de tip inflamator acut rezultate printr-o reaqie de tip III. In timp, se presupune
ca are loc urmatoarea succesiune de evemmente: procesul este declan~at ca
urmare a eliberarii de cauza necunoscuta a unor antigene tisulare cu larga
raspandire care activeaza un RIO autoreactiv tradus prin produqie de auto-Ac
specifici care local, prin reaqie de tip HSII (decj;ln~area cascadei complemen-
tului, reaqie inflamatorie acuta, ADCC) initiaza aparitia un or leziuni tisulare
I I ~ l i L L l l U l l 1 l l L L L U O l U l l l l l U l L L L L L L U . J l 1
care, la randul lor, agraveaza procesul prin desechestrarea unor cantitati din ce
In ce mai mari de autoantigene. Acestea, la randul lor, in contact cu autoanti-
corpii aflati deja in titruri mari, formeaza crc care se depun la nivel renal, in
(csutul cutanat;;i in sinovialele articulare unde, prin mecanism de HSIIr, initia-
I.a leziuni specifice. La aparitia leziu'nilor induse de formarea crc mai contri-
huie ;;i incapacitatea epurarii acestora de catre macrofage secundar suprasatu-
rarii FerR, hipocomplementemiei determinata de consumui exagerat prin re-
aC\iile de HS de tip II ;;i III sau de deficitul innascut de sinteza.
La baza generarii BAr sta ruperea to1erantei imunologice fata de Ag-ele self
(1' - dependente) ca urmare a activarii limfocitelor T ;;i/sau B aflate in periferie,
deci nedeletate intratimic (seleqia pozitiva ;;i seleqia negativa) sau intramedular.
La normal, mentinerea tolerantei LT periferice fata de Ag-e1e self este
asigurata prin interventia a doua mecanisme: toleranta innascuta a LT periferi-
ce prin apoptoza Fas - mediata ;;i prin supresie sau toleranta de zona joasa care
este rezultatul activarii LTS ca urmare a eliberarii continue, dar in cantitati
extrem de mici, a diverselor autoantigene tisulare.
In conditii patologice, LT din nonreactive pot deveni autoreactive prin tU-
perea tolerantei lor innascute periferice ca urmare a unor mutatii a moleculelor
Fas sau expresiei anumitor haplotipuri de molecule MHCI slab activatoare pen-
ttU LTS respectiv, a unor hapiotipuri MHCII intens activatoare pentru LTH. Adoua posibilitate 0 reprezinta ruperea tolerantei de zona joasa a LT care este
rezultatul desechestrarii autoantigenelor care eliberate in catitati mari, prin acti-
yare LTCS inhiba In schimb LTS Ag - specifice. Al treilea mecanism implicat in
activarea LT fata de Ag-ele self 11reprezinta by-passul (scurtcircuitarea) toleran-
tei LT periferice ca urmare a activarii policlonale a acestora prin superantigene.
Toleranta LB fata de autoantigene este mentinuta mai ales prin deletia
clonelor de L1'H Ag - specifice. Aceasta toleranta poate fi alterata fie prin
stimulare policlonala a LB de catre diverse categorii de virusuri (parvoviru-
suri, EEY etc.), fie ca urmare a mimetismului molecular (fig. 90.).
DI predominant umorale sunt un grup de boli determinate de alterarea
matura{iei limfocitelor B in care pot fi incluse ca principale entitatiagammaglobulinemia, hipogammaglobulinemia comuna selectiva $ihipogammaglobulinemia selectiva.
Maturarea limfocitelor Beste un proces extrem de complex, ce implica
parcurgerea a doua etape importante: etapa Ag - independenta, ce are loc
intramedular, ~i etapa Ag - dependenta, ce se desfa~oara extramedular.
Limfocitele care au parcurs integral acest proces sunt LB maturate functional,ele fiind capabile sa indeplineasca in condi~ii optime doua funqii majore decare Adepinde eficienta oricarui RID (fig. 91).
In primul rand, LB ca populatie ceIulara extrem de diversificata clonotipic,sunt considerate ca fiind maturate functional dad sunt capabile sa recunoasca 0
mare varietate de structuri antigenice. Recunoa~terea unei diversitati de ordinulmilioanelor/miliardelor de tipuri distincte de Ag solubile de catre LB este posibil
de realizat datorita faptului ca ele dispun de un vast repertoriu BCR, care la
randul sau, se caracterizeaza printr-un grad de diversificare de acela~i ordin de
marime ca cel aI structurilor antigenice elicitante sau declan$atoare. Sinteza BCR
- care eel mai frecvent este 0 IgM forma monomera - are loc in etape succesive
pe masura ce precursorii intramedulari ai LB evolueaza din celule primitive in
celule mature; dintre componentele sale primele elaborate, sunt 1anturile H ~inum~i dupa ce sinteza acestora s-a incheiat sunt sintetizate ~i lanturile L.
In al doilea rand, LB pot fi considerate maturate funqional dad sunt capabilesa se activeze in urma contactului Ag-ic declan$ator $i sa se transforme in plasmocite
$i, dad produqia de imunoglobuline rezultata este adecvata atilt cantitativ cat ~icalitativ (izotipul Ig) in raport de cantitatea ~i natura Ag-ului elicitant.
elaborate fiind expuse pe membranele celulare sub forma de IgM $i/sau 11'1),
Rolul etapei Ag - independente este acela de a asigura un vast repertoriu t1 1 '
clone de limfocite B, capabil sa recunoasca milioane/miliarde de specificiLi(i
antigenice diferite (este de 'inteles ca numaru1 de celule per elona este redus),
Etapa Ag - dependenta a maturatiei funqionale a limfocitelor Bare loc ill
organele limfoide secundare, respectiv 'in ariile bursodependente ale ganglioni 1 ( 1 1
limfatici (corticala ganglionara) $i ale splinei (PALS extern), adica chiar 'in zonde
'in care poate avea loc recunoa$terea Ag-elor solubile de catre aceste celule. illurma recunoa$terii antigenice, limfocitele B clonotipic specifice sunt activate meta
bolie, proces 'in urma caruia 0parte din ele devin celule cu memorie, dar cea nui
mare parte a lor se transforma 'in limfobla$ti $i, respectiv, 'in plasmocite care produl'numai anumite izotipuri de Ig sau Ac 'in functie de tipul de IL produse de calle
LTH (p, 2) participante 'in cadrul cooperarii celulare care sta la baza generarii RltJ:
daca in cadrul raspunsului imun participa LTHp (RID prim are) care sunt celuk
producatoare de IL2, este favorizata produqia Ac de tip IgM $i, 'in schimb, 'in cazul
'in care cooperarea celulara implica prezenta LTH2 care sunt celule producatoarc
de IL4, IL5 $i altele, atunci este favorizata produqia Ac de tip IgG sau IgA.
Comutarea izotipica a Ac Ag - specifici crqte eficit::nta raspunsului imun elicitat,
permitand aglutinarea $i distrugerea rapida a Ag-ului prin activarea complementului
dad Ac sunt de tip IgM, distrugerea Ag-ului prin declan$area cascadei
complementului sau 'indepartarea complexelor imune ce contin Ag-ul declan$ator
daca Ac sunt de tip IgG sau, 'in fine, 0 aparare umorala la nivelul mucoaselor
(bron$ica, digestiva, urogenitala) extrem de eficienta daca Ac sunt de tip IgA.Adaptarea cantitativa $i calitativa a LB maturate funqional la natura $i cantitatea
Ag-ului elicitant depinde in ultima instanta de echilibrul functional dintre LTH $i
LTS participante 'in cadrul cooperarii celulare ce sta la baza RID.
Agammaglobulinemia X -linkata (boala Bruton)
Agammaglobulinemia este 0 boala transmisa prin femei ce intereseaza
numai descendentii masculini ai acestora $i se caracterizeaza prin incapacitatea
absoluta de sinteza a imunoglobulinelor sau anticorpilor $i absenta limfocitelorB din sangele periferic.
Cauza generala a bolii consta in tulburarea maturatiei precursorilor
intramedulari ai limfocitelor B, cea mai afectata etapa fiind aceea de conversie
a prelimfocitelor B 'in limfocite B imature. Blocarea maturatiei limfocitare in
aceste stadii precoce a limfopoiezei se explica fie prin incapacitatea sintezei
laturilor L secundar lipsei recombinarii genelor VL $i JL, fie tulburarii sintezei
buclelor V a lanturilor H ce poate aparea secundar incapacitatii recombinarii
genelor VH, DH $i JH. In consecinta, proprelimfocitele B $i prelimfocitele B
con~in in citoplasma lan~uri HI-'mai scurte decat obi$nuit (lipse$te bucla variabila)sau nu con tin lanturi L K J'A .
Blocarea maturatiei precursorilor intramedulari ai limfocitelor in stadiile
precoce are 0 serie de consecinte ce intereseaza at[lt compartimentul central
TuJburararea maturatiei inJrameduJare se traduce prin scaderea prod III'
de Jimfocite B mature ca urmare a incapacitatii expresiei BCR pe supr:i1
acestora. Acest receptor este constituit din trei componente: un segcllIC)
extraceJular care este hidrofiJ $i este constituit din asociel-ea cyJor doua pC/cd
de ]anturi H $i L, un segment trans-membranar care este hidrofob $i, In fillc. II
segment intracitopJasmatic care este hidrofiJ. Sinteza :segmentului extracellil
hidro-fil este dependenta de recombinarea g~ne]or VH; DH, JH $i CH ]XIIII
lanturile grele $i geneJor VL, JL $i CL pentru ]anturiJe U$oare K sau A . In'<;('r(l
BCR astfel elaborat depinde lnsa, }n mod critic, de sinteza segmentcll1
transmembranar $i intracitoplasmatiC;l. ce este controJata de catre doi exoni silll:l!l
catre capatul 3' al ADN-uJui: exonul M 1 care codifica pentru segmellilif transmembranar (hidrofob) a] BCR $i exonuJ M2 care controleaza Sinll'/~
segmentului ihtracitoplasmaiic (hidrofiI) aI receptorului_ La boJnavii CII
hipogammaglobuJinemie s-a dovedit ca incapacitatea de expresie a BCR IH )
membranele limfocitelor B mature se datoreaza absentei sau hipofunqi(,jexonilor M 1 $i M2.
Tulburarea etapei Ag - dependente (extramedulara) consta fie In inca.
pacitatea activarii noncognitive a limfociteJor B mature, acestea nemai-
puUindu-se transforma In plasmocite, fie In incapacitatea plasmocitelor de ;1
exocita anticorpii specifici nou elaborati. Aceste defecte sunt explicabile prill
existenta unei imbaJante funqiona1e lntre Jimfocitele TH $i TS (predominantc)
sau lipsei IL - R de pe membraneJe IimfociteJor B mature, sau, respectiv, t':1
urmare a reducerii capaciUltii de gIicozilare a Ianturilor H a BCR sau secundarincapacitatii exciziei din transcriptuI primar al ARN-ului a secven{elor cOdificall'de genele M 1 $i M2.
Hipogammaglobulinemiile selective sau disociate
HipogammaglobulinemiiIe selective se caracterizeaza prin scaderea sintezei
fie a unei singure cJase sau izotip de Ig sau, mai rar, a unei singure subcJase
sau sUbizotip de anticorpi sau imunoglobuline. CeI mai frecvent deficit desinteza IntaInit este deficitul izolat de IgA.
In cazurile In care deficituI de sinteza a IgA este doar modest sau moderat,
manifestarile cIinice pot fi absente mai ales ca urmare a efectului protector aIanticorpilor de tip IgM $i IgG, titrul acestara fiind In aceste cazUli normal. Dadi
deficitul de sinteza algA este Insa mai pronunpt, atunci pot aparea manifestari
clinice determinate de infeqii respiratorii cronice, recidivante sau infeqii diges-
tive Insotite sau nu de sindroame de malabsorb{ie mai mult sau mai putin
compIexe. Ambele tipuri de manifestari clinice sunt explicabile prin lipsa efectelor
locale protectoare ale IgA exercitate Ja normal la nivelul mucoaselor respiratorie
$i digestiva. In unele cazuri, deficitul de sinteza a IgA faborizeaza $i apari{ia
unor manifestari de tip alergic, ca urmare a faptului ca Iipsa acestor anticorpi Ia
nivelul diverselor mucoase cre$te penetrabilitatea lor de catre a]ergene, ceea cese poate solda cu stimularea excesiva a produqici de IgE.
Tulburarea embriogenezei arcurilor branhiale III ~i IV se soldeaza nu numai
cu afectarea morfogenezei timusului, ei ~i ell aplazia paratiroidelor ee este
tradusa prin aparitia un or crize convulsivante hipocalcemice extrem de grave,
aparute chiar din perioada neonatala, cat ~i prin aparitia unor malformatiicongenitale eardiaee de tipul defectului septal atrial, tetralogiei Fallot, stenozei
arterei pulmonare, transpozitia vaselor mari etc.
Deficitul de purinnucleozid fosforilaza este 0 boala transmisa autosomal
recesiv :;;icare se datoreaza unei anomalii a cromozomului autosomal 14. Din
punct de vedere imunologic, boala se caracterizeaza prin reducerea marcata a
numarului de limfocite T In sangele periferic, ele reprezentand numai 10 - 20%
din totalul Iimfocitelor ~i fiind 1n plus hiposau chiar areactive la stimuEirill'
antigen ice sau prin substante mitogene (PHA, IL2), ariile timodependente ':II<'
organelor limfoide (paracorticala ganglionilor ~i PALS interna a splinei) fiint!
hipoplazice; spre deosebire de limfocitele T, limfocitele B sunt normale al;11
numeric, cat ~i funqional, iar concentratia plasmatica a imunoglobulineJor eslceste adecvata.
La originea boJji sta un deficit de inozin fosforiJaza care afectea/.il
catabolismuJ normal al inozinei (fig. 93.) soldat printre altele cu inhibi(i;1
ribonucleotid reductazei, reducerea sintezei de ADN ~i reducerea ratei diviziunilol
celulare care, de~i ar trebui sa afecteze toate Iiniile celulare intramedulare, dill
motive incompJet precizate intereseaza 1n special linia precursorilor eritroblastici
(anemie), iar din cea Iimfoida mai ales Enia T ~i nu cea a Jimfocitelor B. Din(rcIimfocitele T, ceJe mai afectate de acest defect sunt LTC ~i LTS ~i muJt mai pu\ill
LTH, ceea ce favorizeaza aparitia unor complicatii infeqioase bacteriene ~i viral<'~i 0 3numita predispozitie Ja declan~area unor boli autoimune.
I . ~ipoxantina ]. . . . i- ..
i Xantin ~xidazii
")i
~}
/xantinaI Acid uric
Limfocite . I~ < ; x r
LTC, LTS. UH, L B ]' : :;o ~ ,~ ;i 3 : ' # , t i i \ * + , , , ' : ' - i f 2 ±!~ i ~ : ~ ~ ~ ' * 7 ;~ ' :- ' ; ' ? ' } " :h " . " J , , ' :" :" :? : ' :' , , " ' < ; ! :
Deficitele imunologice prin13re mixte san combinate
Disgenezia reticulara este 0 boala congenitala rara cu 0 evolutie extrem
de severa ~i sfar~it fatal, determinata de afectarea de cauze necunoscute a
diferentierii CSU ale liniilor mieloide ~i limfoide, consecin(a previzibila