Curierul Adventist - 5...Curierul Adventist Organ al Culturii Creştin Adventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România METODE DE STUDIERE Biserica Adventiştilor de

Curierul AdventistO rgan al C u ltu r i i C reştin A d v en tis t de Z iua a Şap tea

d in R epub lica Socialistă R om ân ia

M E T O D E D E S T U D I E R E

B iserica A d v en tiş ti lo r de Z iua a Ş ap tea recu n o aşte şi ap rec iază con­t r ib u ţ ia teologilor, a cercetă to rilo r S f in te lo r S c r ip tu r i d in to tdeauna , c are au dezv o lta t m etode folosi­to a re şi v red n ice de în c red ere p e n ­t ru s tu d ie re a acestora, m etode con­secvente cu ce r in ţe le şi în v ă ţă tu r i le Bibliei. A d ven tiş ti i s în t g a ta să p r im ească a d ev ă ru l b ib lic şi sîn t d ispuşi să-l u rm eze, folosind toate m etodele de in te rp re ta re ce con­cordă cu ceea ce S f în ta S c r ip tu ră spune desp re ea. In cele ce u r ­m ează, ne vom ocupa de p ro b lem a m etodei de s tu d ie re a S fin telor Sc rip tu ri .

In u l t im e le decade, cea m ai p roe ­m in e n tă m etodă de s tu d ie re a B i­b lie i este cunoscută, ca f i ind m e ­to d a istorico-critică . A ceastă m etodă o perează pe b a za concep tu lu i care re sp in g e a u te n t ic i ta tea ra p o a r te lo r cu p r iv ire la m in u n i sau a lte eve ­n im e n te s u p ra n a tu ra le ce s în t p re ­zen ta te în Biblie.

M etoda is to rico-critică m in im a l i ­zează n evo ia c red in ţe i în D u m n e ­zeu şi a a scu ltă rii de po runc ile Sale. E a exclude e lem en tu l d iv in a l B iblie i şi d ep rec iază sau în ţe lege greşit p ro fe ţii le apoca lip tice şi p ă r ­ţ ile escatologice a le Bibliei.

A B I B L I E I

P r in co n tras t cu m eto d a istorico-

critică, co n sid erăm că este de

folos să p re ze n tă m m eto d a s tud ierii

B ibliei ce este în a rm o n ie cu în ­

v ă ţă tu r i le S f in te lo r Sc rip tu ri , şi

c are p ă s trea ză u n i ta te a lor, şi se

bazează pe p re m isa că B ib lia este

C u v în tu l lu i D um nezeu — o astfel

d e a b o rd a re a s tu d ie r i i S fin te lo r

S c rip tu r i ne v a conduce la o e x ­p e r ie n ţă sa t is făcă to a re şi ro d n ică cu Dum nezeu.

C ON VING ERI CE SE FU N D A M EN TEA ZĂ

P E D E C L A R A Ţ IIL E SC R IP T U R II

a) — O R IG IN E :1. — B ib lia este C uv în tu l lui

D um nezeu şi este m ijlocu l p r in ­c ipa l şi p l in de au to r i ta te p r in care El se descoperă pe Sine f i in ţe lo r om eneşti.

2. — D u h u l S f în t a in sp ira t pe scriitorii B ibliei cu g înduri, idei şi in fo rm aţii obiective ; la r în d u l lor, ei au e x p r im a t to a te aces tea în p ro p ri i le lor cuvinte . De aceea, S c r ip tu r i le s în t o u n ire in d iv iz i­b ilă de e lem en te om eneşti şi d i ­vine, şi nici u n a d in ele n u treb u ie să fie su b lin ia tă în d e tr im en tu l sau neg li j în d pe cealaltă . (2 P e t ru1, 21 ; GC V/VI).

3. — T o a tă S c r ip tu ra este in sp i ­ra tă de D um nezeu şi a fost d a tă p r in D u h u l Sfînt. Totuşi, ea n u ne -a fost d a tă p r in t r -u n l a n ţ con ­t in u u de n e în t re ru p te descoperiri.

(C o n t l n a r e î n p a g . 11)

NR. 3

Mai — Iunie 1987

£nul LXV

e o o @ o§ „ Ia r tu , du-te... te vei od ihn i, şi©O te vei scu la ia ră ş i od a tă în p a r te aOO ta de m oştenire ..." (Daniel 12,13).

Ooooooo

Iubiţi fraţi şi stimate surori, g Scumpi fraţi conlucrători :oooo

Din fragedă tinereţe şi pînă la vîrsta pa-g triarhală, Daniel, „om prea iubit şi :cum p“,§ slujitor şi profet al Viului Dumnezeu, şi-a în-§ deplinit lucrarea chemării sale cu credincioşie§ şi temere de Dumnezeu. Deşi a fost m artor alo apostaziei poporului său si a suferit din cauzao neascultării neamului său, fiind dus în scla-g via babiloniană de ostile învingătoare ale luig Nebucadneţar (anul 605 î.e.n.), caracterul său© t-a forjat şi modelat în condiţii aspre aseme-§ nea lui Iosif. Educat în cele mai înalte şcoli® ale imperiului babilonian, el n-a u itat nici§ pentru o singură clipă educaţia primită în casa§ părintească şi în nici o îm prejurare nu şi-a§ neglijat slujba şi chemarea sa. Pînă şi vrăj-o masii săi, care a r fi v ru t să ocupe locul său de oo prim sfetnic al împărăţiei, dar nu şi corecti-g tudinea şi capacitatea sa, au trebuit să recu-g noască : „Nu vom găsi nici un cuvînt de plîn-g gere împotriva acestui Daniel, afară numai§ dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului§ Lui“. (Dan. 6,5). Şi pînă la adînci bătrîneţi Da-g niel şi-a păstrat sănătatea, ascuţimea minţii şig credincioşia inimii. Dumnezeu l-a onorat ne-© spus de m ult şi i-a descoperit ceea ce era cu-§ prins în planurile lui Dumnezeu şi hotărît în§ sfatul cerului, t a şi în cazul marelui Moise,§ Dumnezeu şi-a aliat „omul“ la marea lucrare§ a realizării planurilor divine.o Din ziua cînd a păşit ca sclav în babilon şio pînă cînd Dumnezeu i-a spus... „Daniele§ de-acum du-te... odihneste-te, dar te vei scula O© iarăşi la partea ta de moştenire*, inima lui ag bătut la unison cu interesele poporului său şig planurile Celui Atotputernic. Cunoscător al§ sulurilor profetice şi ştiinţei timpului său, a* avut o strînsă şi continuă comuniune cu Dum-§ nezeul cerurilor care l-a onorat nespus de mult§ numindu-1 „om prea iubit şi scump“. Aşa cumo cunoaştem din paginile Sfintelor Scripturi, celeo ce ne-au fost descoperite sînt pentru noi (Deut.g 29,29), pentru învăţarea şi modelarea noastră,ooo

50000<9©©©©©©©©©©©SOOOOOOOOOOO^o o 9 ooo

pentru a înţelege că ceea ce se cere din par- ® tea noastră este de a fi găsiţi credincioşi în g lucrarea chemării noastre. In primul rînd, ca g tînăr, Daniel s-a hotărît în inima lui de a de- o monstra în viaţa şi lucrarea sa, că nu Marduc, ^ zeul babilonian era atotputernic iar IAHWEH g sau Dumnezeul părinţilor săi era slab ci, av a o să spună el mai tîrziu în memorabila lui ru- o găciune (Dan. 9), „noi am păcătuit, am săvîrşit § nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am g abătut de la poruncile şi orînduirile Tale“ ® (v. 5). Şi Daniel a tră it pentru slava lui Dum- q nezeu, pentru a demonstra şi a face :ă se în- § ţeleagă că Dumnezeu nu poate fi făcut vino- ® vat de scăderile şi decăderile noastre. Şi Ne- o bucadneţar a fost nevoit să recunoască : „Cu a adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul, © dumnezeilor şi Domnul împăraţilor" (Dan. 2,47). ®C-» ' * ®Şi aceasta pentru că Daniel a îndeplinit cu g credincioşie obligaţiile m ărunte sau mari ale ® fiecărei zile, în temere de Dumnezeu.

Este chemarea fiecăruia dintre noi, chemarea ® pe care trebuie s-o înţelegem şi s-o onorăm în § ceea ce sîntem si tăvîrsim. Dumnezeu doreşte © sa fie onorat in viaţa credinţei noastre, identi- © ficîndu-ne cu interesele prezente şi veşnice ale ® poporului lui Dumnezeu. El doreşte ca aparte- g

nenţa noastră la poporul nădejdii veşnice, aceia § care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ere- § dinţa lui Isus“ să fie caracterizată de credin- § cioşie şi hotărîrea de a aduce slavă şi onoare § Dumnezeului mîntuirii noastre prin ceea ce o sîntem şi reprezentăm. Dumnezeu aşteaptă de o la fiecare dintre noi să fim credincioşi în lu- o crul încredinţat nouă, oricare ar fi acela, pe © care să-l facem „ca pentru Domnul44 şi nici- ® odată, nimeni să nu găsească scăderi în lucrul § mîinilor şi minţii noastre. Dumnezeu doreşte g să aibă o strînsă comuniune cu noi, să ne facă § să înţelegem rosturile profunde ale Planului § de M întuire şi să ne asigure că „om şi Dum- § nezeu4 trebuie să conlucreze ca oricine crede § în El... să trăiască veşnic.

Fiecare dintre noi, putem fi un Daniel acolo © unde ne-a chemat Dumnezeu. Acolo unde ne ©

©aflăm sîntem chemaţi a demonstra ce poate g face Dumnezeu cu lutul ce se lasă modelat de ® Mîna ce-a adus la existenţă totul. Şi atunci va § fi plăcerea vieţii noastre să putem auzi în § taina sufletului nostru cuvîntul asigurării di- § v in e : „tu... du-te... dar te vei scula iarăşi § odată la partea ta de moştenire..- om prea iu- § bit şi scump44.

©Dumitru Popa g

f«€>

» ®v o e s 'o o o t io o o o e s s e e o o o o o o o o î io t to o o o o o a e j s o o o o o o o e o o e s s o o s o o o o o s o o o o o o o e io e o o o o o o o o o o o o î . ' j

*©©©©©©,„©©©©©©©© d e l a m m k l a i n i m ă

Sărbători în M ai

Primăvara este anotimpul cel mai plin de energii descătuşă- toare şi poate de aceea este, aşa cum a fost totdeauna, cel mai dorit, cel mai cîntat şi parcă în mod simbolic încărcat cu sărbă­tori amintitoare ale trecutului, din cele mai dragi inimilor noastre. Luna mai, ca un apo­geu al rezonanţelor stabilite în natură şi în suflet, în tum ul­toasa revărsare de viaţă carac­teristică primăverii, ne aşază în fiecare an sub razele sărbă­torilor independenţei şi victo­riei cum şi sub cupola elanului sărbătoresc al muncii. Şi, rostit sau nerostit, ci doar sugerat prin acţiuni sau prin gesturi mai m ult sau mai puţin perso­nale, fiecare vrea parcă să ros­tească cu A lexandru Mace- d o n sk i: „E mai şi încă mă sim t tînăr sub înălţimea înstelată“. Macedonski publică acest vers la aproximativ zece ani de la obţinerea şi proclamarea inde­pendenţei României. Trecerea anilor nu a micşorat, ci din

DIN CUPRINS

e De Ia inimă... la in im ă . . 2

® S ă rb ă to r i în m ai . . . . 3

• De la S ab a t la D um in ică . 4

• O je r t fă p lăc u tă D om nului 8

• O taină... redescoperită . . 9

• R e a l i z ă r i .................................... 10

• O teologie a h iro to n ir ii . . 14

• V a loarea sp ir i tu a lă a în tre i ­tei solii îngereşti . . . . 16

• R ăsp u n d e ri com une . . . 18

• A scu lta rea iu b ir i i . . . . 20

• în t r e b ă r i şi ră sp u n su r i . . 21

• N e c r o lo g ...................................... 24

contră a evidenţiat valoarea şi semnificaţia zilei de 9 Mai 1877 cînd s-a realizat una din năzu­inţele de veacuri ale poporului român : independenţa. Ceea ce înseamnă independenţă şi felul în care ea se implică în istoria unui popor se poate vedea mai bine peste ani şi se poate apre­cia cu mai m ultă obiectivitate prin realizările prezente. In mai întreaga ţară se simte tînără şi acţionează potrivit tinereţii şi puterilor tinereţii, crescînd pluridimensional în liniile unei arhitecturi care să satisfacă de­opotrivă nevoile reale um ani­tare, cum şi dorinţa sufletului de armonie şi pace.

Tot 9 Mai rămîne ziua în care aproape involuntar, luaţi cu asalt de biruinţele naturii gră­bite să ne vestească un rod bo­gat, ne am intim de victoria asu­pra fascismului. Precum natura, după apăsarea iernii este che­mată la viaţă de căldura soare­lui şi redă lum inii ce a fost as­cuns, tot aşa după iarna cea grea a anilor de război, în ra­zele calde ale acelei zile de pri­măvară, cătuşele au căzut şi a ieşit la lumină viaţa nouă. Forţa acestei vieţi era prezentă, latentă, acoperită de praful de puşcă şi molozul luptelor. Dar, nu murise. A tunci, la 9 Mai viaţa s-a descătuşat fără ca să mai poată fi pusă vreodată la jug. Strigătid de biruinţă a u m ­plut pămîntul, ţările, naţiunile, oraşele şi satele noastre şi mai presus de toate inimile oameni­lor. Victoria asupra fascismului a însemnat o nouă lecţie a is­toriei pentru cei care îşi mai în ­chipuie şi acum că pot subjuga popoarele prin forţă, jaf şi cri­mă, a însemnat un îndemn a- dresat lumii întregi de a face totul pentru apărarea vieţii şi a păcii pe pămînt, de a îm pie­dica izbucnirea unui nou război nimicitor.

Dar înainte de a trăi satis­facţia unui succes, unei biru­inţe este absolut necesar să fie străbătută experienţa muncii şi a efortului. De aceea poate nu întîmplător înainte de săr­bătoarea zilei de 9 Mai stă săr­bătoarea muncii în prima zi a lunii mai.

1 Mai este an după an o nouă treaptă a viitorului mai stră­lucit, mai îmbucurător, căcia- dunînd cu migală experienţa preţioasă din trecut, fiecare1 Mai, este deschizător de drum nou, cu perspectiva de reali­zări care lasă în urmă înfăp­tuirile trecutului, frumoase şi ele pentru vremea lor repre- zentînd un imbold pentru cele de azi. 1 Mai este un prilej de a înfăţişa în anul acesta, 1987, desfăşurarea elanului neamului nostru întreg, munca neobosi­tă, strîngerea laolaltă a tu tu ­ror, dar şi mîndria încununării cu succes a strădaniilor m u l­tiple ce au atras asupra a tot ceea ce este românesc cuvinte de m ultă cinstire şi apreciere în felurite domenii, unele din­tre ele pînă mai ieri neatinse nouă. Sărbătoarea muncii ves­teşte că pretutindeni în patria noastră oamenii muncesc şi crează, însufleţiţi de înalta res­ponsabilitate şi convingere de a spori moştenirea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii, în spi­ritul unei adinei şi depline îm ­pliniri, că nu ne putem declara m ulţum iţi cu ceea ce am reali­zat pînă acum, că trebuie să năzuim mereu mai sus, sporin- du-ne eforturile pentru a ob­ţine noi şi noi succese.

„E mai şi încă mă simt t î ­năr sub înălţimea înstelată“. Mai, tinereţe şi boltă înstelată, senină, lipsită de norii războiu­lui, a dezastrului, lacrim ilor; ocazii de a-l m ulţum i lui D um ­nezeu pentru primăvara aceas­ta aşezată sub semnul bine cu- vînta t al ploilor aducătoare de rod, pentru privilegiul vieţii şi pentru bucuria păcii care inundă nu numai inimile noas­tre, ci şi întreaga ţară.

Ştefan Bratosin Pastor-as

Mai — Iunie 19873

De la Sabat

Ia Duminică

OR IEN TA R EA TEO LO GICĂ A BISER IC II DIN IER U SA LIM

Un s tud iu al compoziţiei e tn ice şi a l o r ien tă r ii teo ­logice a Bisericii d in Ie ru sa l im ne vo r p ro cu ra cele m ai sem nificative d a te p r in care să tes tăm v a la b i li ­ta te a tezei care sus ţine că Ie ru sa l im u l este locul de n a ş te re al păzir ii dum inicii. B iserica îşi avea orig inea în o raş (Ierusalim ), în ju ru l nuc leu lu i celor do isp re ­zece apostoli. D eoarece aceştia, ca şi p r im ii converti ţi e ra u — aşa cum d e c la ră şi T. W. M anşon — „Iudei p r in n a ş te re şi educaţie... este a p rio ri p ro b ab il că ei au adus în no u a C o m u n ita te cel p u ţin unele d in ­tre r îndu ie lile cu care ei e rau de m u lt t im p fa m i­liarizaţi." 32

L uca rap o r te az ă că p r in tre m u lţ i d in tre iudeii con­vertiţi, se a f la „un m are n u m ă r de p reo ţi" , care „veneau la c red in ţă" (Fapte 6,7). F. A. R egan no tează pe b u n ă d re p ta te că „Luca n u face n ici-o aluzie la fap tu l că c o n v ert irea lo r a in t r a t în t r -u n fel sau a ltu l în conflict cu a d e ra re a lo r la L egea cea V eche" . 33 De fapt. es te posibil, aşa cum sugerează B. B agatti. că „ei în m od n a tu ra l a u co n tin u a t să-şi exerc ite s lu jb a lor" 34. P o a te că slu jba, lu c ra rea lor e ra nece ­sa ră av în d în v edere că e rau „mii de Iude i" , care „au c rezut" (Fapte 21,20). Se p a re că este p lauz ib il a id en ­tifica aceşti p reo ţi converti ţi cu „p rezb ite rii" care au a s is ta t pe Iacob şi pe apostoli în a d m in is t ra re a şi con ­d ucerea co m u n ită ţi i (Fapte .1,5,4 ; 22^23 ; 16,4 ; 20,17-18). F. F. B ruce avan sează ipoteza că „ex istau probabil, şaptezeci d in tre ei care co n stitu iau u n fel de S inedriu N azar in ean av în d pe Iacob ca conducă to r al lo r“ a\ A ceastă in fo rm a ţie ce n e -a fost t ran sm isă de că tre Luca, a ra tă fa p tu l că B iserica din Ie ru sa l im n u n u m ai că e ra com pusă în m are p a r te n u m ai d in converti ţi Iudei, d a r este posibil ch ia r că e ra a d m in is t ra tă de ex -p reo ţi , d u p ă m odelu l fa m il ia r iudeilor, acela al Si- nedriu lu i. A t i tu d in e a lor de bază fa ţă de o r în d u ir i le re ligioase Iuda ice este cel m ai b ine e x p r im a tă de de ­c la ra ţ ia lu i L u ca „toţi sîn t p lin i de r îv n ă p e n tru L eg e“ (Fapte 21,20) 36.

A legerea şi în ă l ţa re a lui Iacob ne p ro c u ră noi con ­f i rm ă r i a o rien tă r ii teologiei „ iudaice" a Bisericii din Ie rusalim . De ce a fost ales Iacob „ fra te le D om nului" (Gal. 1,19) şi n u a fost ales un aposto l ca să' fie con­d u că to r al b iseric ii ? Se p a re că în a legerea unui conducă to r a l bisericii, fac to ru l sîngelui a fost consi­d e ra t ca f i ind m ai im p o r ta n t decît orice a ltă leg ă tu ră cu D om nul H ristos. Acest m o tiv care este p rezen t în re fe r in ţe le lui L u ca şi P av e l cu p r iv ire la Iacob, 37 este în m od explic it adus la ivea lă în lu c ră r i le de m ai tîrz iu de o rig ine Iudeo-C reştină .

H egesippus, u n converti ţi ev reu din secolul a l doi­lea o rig ina r d in P a les tina , şi a lţi d iferiţ i au tori ano ­n im i care au d a t la ivea lă lu c ră r i ca „The P ro to - ev ange lium of Jam es" (P ro to -E vanghe lia lui Iacob) ; E v anghe lia d u p ă E v re i (The G ospel of th e H ebrew s); Is to r ia lu i Iosif T îm p la ru l (The H isto ry of Ioseph the

C arp en te r) ; E vanghe lia lu i T o m a (The G ospel of T hom as) ; d iverse apocalipse, ale lui Iacob şi Cle- m en tin e R ecognitions an d Hom ilies, aces tea în a l ţă m u lt f ig u ra lu i Iacob . 38 în aceste lu c ră r i Iacob este g lo rificat ca u n re p rez en ta t leg itim al D om nulu i H r is ­tos, 39 ca u n re a l şi a d e v ă ra t f ra te al D om nulu i H r is ­tos, c ă ru ia El i s-a a r ă ta t p e n tru p r im a da tă , 40 ca conducător, cap al B isericii, 41 ca u n u l de d rag u l că ­ru ia c e ru l şi p ă m în tu l a u v e n it la f i in ţă ." 42 Ca preot, s inguru l c ă ru ia „i s-a în g ăd u it să in tre în Sanctuar... să cea ră ie r ta re a d iv ină p e n tru popor" ca f iu al unui p reo t şi ca „un sf în t d in ch ia r p în tecele m am ei sale". A p a re deci în ochii Iudeo-C reştin ilo r , aşa cum este concre tiza t de B. B agatti, că...

„Iacob... a fo st superio r lui P e t ru şi Pave l, p e n tru că e ra un descenden t a l lui David, de acelaşi sînge cu Isus, şi deci un re p rez en ta n t leg itim al rasei sacerdo tale ; şi în f ina l el a păz it legea p înă la eroism. Nici un a lt aposto l n -a p u tu t p re tin d e a se ­m enea p rerogative ." 44

In t im p ce în ă l ţa re a lui Iacob re p rez in tă o d e z - - vo lta re m ai tîrzie, m otiva tă , se p a re de necesita tea de a în tă r i poz iţia Bisericii d in Ie ru sa l im în tr -u n tim p cînd ea a junsese în tr -o p e rioadă m ai p u ţin s tră luc ită , ră m în e to tuş i o re a l i ta te că Iacob a fost se p a re ales d a to r i tă fa p tu lu i că el p u tea p rezen ta leg ă tu ra lui de sînge cu H ristos, înd ep lin in d astfel ro lu l unu i leg itim „m are -p reo t" creştin . A cest fap t ne a ra tă cît de iu d a ic -o r ien ta tă e ra no u a „preoţie" şi conducerea c reş tină d in oraş. M ult m ai ed ificator p e n tru inv es tig a rea n o as tră cu p r iv ire la posib ili ta tea originii păzirii dum inecii în Ie rusalim , este a ti tu d in ea lui Iacob şi a g ru p ă r ii sa le f a ţă de obligaţiile legale a le Iudeilor.

în anii 49-50 e.n., conducătorii Bisericii C reştine s-au în tî ln it la Ie ru sa l im p e n tru a d iscu ta ce anum e cerin ţe de bază treb u ie să îndep linească cei d in tre N eam uri care a u accep ta t c red in ţa creştină . Conci- liu l de la Ie ru sa l im a fost convocat în u rm a d isen ­siun ilo r care a u a v u t loc în A ntiohia , cînd unii agi­ta to r i au ven it acolo d in Iu d eea în v ă ţîn d „că dacă nu sîn te ţi tă ia ţi îm p re ju r du p ă obiceiul lu i Moise, nu pu te ţ i fi m în tu i ţ i" (Fapte 15,1). Aceşti iuda izan ţi sus­ţ in e a u că vorbesc în nu m ele lui Iacob, deşi el în m od c la r nega fa p tu l că îi au to rizase să facă acest lu c ru (Fapte 15,24). P e n t ru a a p la n a aceas tă dispută, s -a găsit n ecesa r ca P ave l şi B a rn ab a să m ea rg ă la Ie ru sa lim să discute aceas tă p ro b lem ă cu „apostolii şi cu prezb iterii" (Fapte 15,4). L a aceas tă în tî ln ire au av u t loc d ezba ter i destu l de m ar i şi p re lung ite („m ultă v o rb ă") şi cu aceas tă ocazie a u lu a t cuv în- tu l P e tru , P av e l şi B a rn a b a (Fapte 15,7.12). L a în ­cheiere, Iacob, care d u p ă cum se p a re a ac ţ io n a t ca p re şed in te a l acestu i Consiliu, a făcu t p ro p u n e rea ca N e a m u rile care dev en eau creş tin i, t r e b u ia să fie scu ­tiţi de circum ciziune, d a r t r e b u ia să li se sp u n ă să se fe rească de p în g ărir i le idolilor, de curvie, de dob i­toace zu g ru m a te şi de sînge. Căci încă d in vech im e Moise a re în f iecare ceta te oam eni, care-1 p ro p o v ă ­duiesc, f i indcă este c it i t în sinagogi în toa te zilele de Saba t" (v. 20-2.1).

P ro p u n e re a a fost a p ro b a tă de că tre „apostoli şi p rezb ite ri" (v. 22) şi s -a u lu a t im ed ia t m ăsu ri p e n ­t ru a se a sig u ra a p lica rea acesto r h o tărîr i . H o tă r îr i le Conciliului, la care se face re fe r i re de tre i ori (Fapte 15,20.29 ; 21,25), cu mici deosebiri, ne p u n e la d ispo ­

ziţie p os ib ili ta tea de a v edea şi a ne d a seam a dţ a t i tu d in e a Bisericii d in Ie ru sa l im fa ţă de legea iu ­daică — m ai m u lte pu n c te s în t necesare a fi su b li ­niate .

E x cep ta rea de la c ircum ciziune a fost a co rda tă n u m ai f ra ţi lo r d in tre N eam u ri (v. 23), nici o inovaţie n -a av u t loc p e n tru c reş tin ii d in tre Iudei, care încă îşi c ircum cideau copiii. A cest lu c ru este a r ă ta t nu

1 n u m ai de e x is te n ţa d u p ă conciliu a unu i g ru p ă r i ce

0Curierul Adventist

su s ţinea c ircum ciziunea, şi care se p a re că e ra sus­ţ in u tă de Iacob (Gal. 2,12) şi care to t m ereu necă jeau c o m unită ţi le celor ven iţi d in tre N eam u ri şi care au fost aduşi la c reş tin ism de ac t iv ita tea lui P ave l (Ga- la ten i 3,1 ; 5,12 ; 6,12 ; Filip. 3,2), d a r deasem enea p r in acuzarea d irec tă a lu i „Iacob şi a p rezb iterilo r" a dusă lu i P ave l cu ap ro x im a tiv zece an i m ai t îrz iu : ..că înveţi pe toţi iudeii, ca re tră iesc p r in tre N eam uri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi ta ie copii îm p re ju r , şi să n u t ră ia sc ă p o tr iv i t cu ob ice iu rile11 (Fapte 21,21). P re o c u p are a conducătorilo r Bisericii din Ie ru sa ’im fa ţă de u n asem en ea zvon (ch iar aşa de t îrz iu — cam pe la a n u l 58 e.n.) cum şi p ro p u n e rea fă cu tă lui P ave l de a aduce la tăce re aceas tă acuza ­ţie, făcînd un vot de c u ră ţ ire la tem p lu (Fapte 2.1,24) dă pe fa ţă p ro fu n z im ea a ta şa m en tu lu i lor de in s ti ­tu ţi i le iudaice, cu m d e ex em p lu c ircum ciziunea.

Mai m u lt chiar, p ro p u n e rile făcu te de Iacob şi ado p ta te de Conciliu a ra tă fap tu l că N eam u rilo r nu le e ra aco rd a tă o l ib e r ta te dep lină fa ţă de lege. D in ­t re cele p a tru pu n c te ale ho tărîr i i , de fapt, u n a este de o rd in m ora l (ab ţine rea de la desfrînare) , ia r ce ­le la lte trei s în t de o rd in cerem onia l (ab ţin e rea de la p în g ărirea idolilor, de dobitoace su g ru m a te şi de sîn- ge“ — F ap te 15,20). A ceastă excesivă p reocupare fa ţă de m în jirea r i tu a lă şi f a ţă de legile m în că ru - r i lo r c u ra te şi n ecu ra te este desigur o re flec ­ta re a m are lu i respect care încă se acorda legii cerem oniale . P e n t ru a ev ita o j ig n ire adusă p re ju ­decă ţilo r c reş tin ilo r ven iţi d in tre iudei, convertiţii d in tre N eam uri t reb u ia să se a b ţin ă a m înca orice e ra oferit idolilor şi ch ia r de a pa r tic ip a la în tî ln i- r i le sau m esele N eam u rilo r un d e se se rvea h ra n ă ce fusese în ch in a tă idolilor. Ei t reb u ia să ascu lte de asem enea de legea iuda ică a m în c ă ru r ilo r cu ra te şi n ecu ra te şi deci să n u m ăn în ce ca rn ea nici unui an im al, sacrifica t p r in s tran g u la re . A ceastă excesivă preo cu p a re a lui Iacob şi a aposto lilor (Fapte 15,22) de a respec ta sc rupu loz ita tea iudeilo r cu p r iv ire la m încare şi în to v ă ră ş irea cu N eam urile , cu g reu ne îngăduie să ne p u tem im ag ina că o p ro b lem ă cu g reu ­ta te aşa de m are cum este aceea a păzirii Saba tu lu i a fost în m od u n a n im a b ro g a tă . 43

D ar cum pot un ii să in te rp re teze tăce rea Conciliu ­lui cu p r iv ire la p ro b lem a S ab a tu lu i ca f iind „cea m ai e locventă d o vadă a fap tu lu i că păz irea d u m i­nicii a fost recunoscu tă de în treag a B iserică A posto ­lică şi că a fost a d o p ta tă şi de com u n ită ţ i le pau li- n ien e“ ? 46 Că o sch im b are aşa de d ra s t ică în ceea ce p r iv eş te z iua de în ch in a re şi a d o ra re a fost în m od u n a n im accep ta tă şi realiza tă , şi aceas ta fă ră a da loc la d isensiuni este fo a r te g reu de c rezu t av în d în vedere m ai m ulţi factori. A ti tu d in ea ce p red o m in a în B iserica din Ie rusalim , aşa cum a m av u t ocazia să vedem , e ra c a rac te r iza tă de u n respec t in tra s in g en t şi de re sp ec ta rea ob ice iu rilo r şi r în d u ie l i lo r iudaice, în t r - u n astfel de clim at, p rac tic e ra im posib il a

sch im ba d a ta une i m ilen are in s t i tu ţ i ca aceea a

Sab a tu lu i care e ra încă foa rte m u lt respecta t.

D ec la ra ţ ia făcu tă de Iacob p e n t r u a sus ţine p ro ­

p u n e rea sa este deasem enea sem nificativă : „căci încă

d in vechim e, Moise a re în f iecare ceta te oam eni

care-1 propovăduiesc , f i indcă este c itit în Sinagogi în

toa te zilele de Sabat. (Fap te 15,21). L eg ă tu ra d in tre

p ro p u n e rea lu i Iacob (v. 20) şi aceas tă decla ra ţie

ex p lica tivă (v. 21) a fost în ţe leasă în m od diferit. Unii o iau ca în sem n în d fa p tu l că Iudeo-C reştin ii nu treb u ia să se tea m ă că l ib e r ta te a aco rd a tă N ea ­m u rilo r av ea să subm ineze re sp ec ta rea Legii mozaice, care „era c ita tă" în toa te zilele de S aba t în s inago ­gile sau a d u n ă r i le C reş tine" . 47 A lţii au în ţe les acest v e rse t ca în sem n în d fa p tu l că deoarece p recep te le legii lui Moise e rau cu s irgu in ţă în v ă ţa te în fiecare Sabat, c reş tin ii d in tre N eam u ri t r e b u ia să fie fo a r te a ten ţi p e n tru a n u jigni p re ju d ecă ţile conrelig iona- r i lo r lor, iu d e i. 48 A lţii însă, îl in te rp re ta u ca în ­sem n în d că N eam urile n u vo r considera — şi aceas ta în m od sigur — in terz icerile am in t ite ca a rb i t ra re sau forţate , deoarece ei e rau destu l de b ine fa m il ia ­r iza ţi cu r în d u ie l ile levitice, din ob işnuite le lo r p a r ­t ic ipări la serv iciile d iv ine d in Sinagogi în zilele de S a b a t. 49 F. F. B ruce consideră că „observaţiile lui Iacob e rau m en ite a ca lm a ten s iu n ea pa r tid e i fa r i ­se ilor din B iserica din Ie rusalim , în ochii c ă ro ra e ra deosebit de im p o r ta n t ca în tre a g a T o ră să fie în v ă ­ţa tă şi cunoscu tă de N eam u ri .“ 50

Deşi in te rp re ta re a de m ai sus ap lică re m arca lui Iacob la d iferite g ru p e de p e rso an e (creştinii d in tre N eam uri, c reş tin ii Iude i şi g ru p a fariseilor), to ţi aceş­t ia recunosc că a tî t în p ro p u n e rea sa, cît şi în ju s t i ­f ica rea sa, Iacob re a f i rm ă n a tu ra ob ligatorie a legii lui Moise care e ra de obicei p ro p o v ăd u ită şi c ita tă în fiecare S ab a t în Sinagogi. M an ifes ta rea u n u i re s ­pect a şa de excesiv a C onciliului p e n tru legea cere- m on ia lă m ozaică şi re fe r i rea c la ră a lui Iacob la obiceiul vestir i i şi c itiri d in ea în S a b a t în Sinagogi, exclude în m od categoric ipoteza că S a b a tu l fusese d e ja în locu it cu dum inica.

U ltim a vizită a lui P ave l la Ie ru sa l im (50-60 e.n.) la care a m făcu t aluzie m ai sus, ne oferă dovezi în plus cu re fe r i re la a ta şam en tu l Bisericii d in Ie ru sa ­l im fa ţă da păz irea legii. L uca m en ţionează fap tu l că Pavel „se g răb ea ca dacă-i va fi cu p u tin ţă , să fie în Ie ru sa l im de Z iua C incizecimii" (Fapte 20,16), şi că a p e tre cu t „prazn icu l az im ilo r“ la F ilipi (Fapte 20,6), ceea ce a r a tă fa p tu l că c reş tin i încă îşi con­duceau v ia ţa d u p ă c a len d aru l l itu rg ic iudaic. Mai m u ltă lu m in ă aduce isto ris irea celor ce au av u t loc în Ie rusalim . Iacob şi p rezb ite rii d u p ă ce P av e l le-a „istorisit cu d e am ă n u n tu l ce făcuse D um nezeu în m ij ­locul N eam u rilo r p r in s lu jb a lu i“ (Fapte 21,19), au spus lui P ave l :

„Vezi, f ra te cîte m ii de Iudei a u c rezu t şi to ţi sînt plin i de r îv n ă p e n tru Lege. D ar ei, au auzit despre t in e că înveţi pe to ţi iudeii, cari t ră iesc p r in t r e N ea ­m uri, să se lepede de Moise, că le zici să n u -ş i taie copiii îm p re ju r şi să n u tră ia sc ă p o tr iv i t cu ob ice iu ­rile" (Fapte 21,20.21).

P ro fu n d a credincioşie a conducerii Bisericii din Ie ru sa l im p e n tru trad iţ i i le re lig ioase iudaice este ev i­den tă . N u n u m a i că Iacob şi p rezb ite r i i au in fo rm a t pe P ave l că m u lte mii de Iudei, m em b rii bisericii lor e rau „plini de r îv n ă p e n tru lege" (Fapte 20, 21) ; d a r ei au pus în cu n oştin ţă pe aposto l cu p r iv ire la zvonurile ce c irculau, cum că el (Pavel) ab ă tea pe credincioşii iudei de la p ra c t ica rea obiceiurilor străm oşeşti, cu m a r fi c ircum ciziunea, care e ra t r a n s ­m isă de la Moise. D orind să c read ă că tem e rea lor e ra n e fo n d a tă (şi în adevăr, n u e ra nici o dovadă p e n tru cele spuse de ei), Iacob şi p rezb ite rii au p ro ­pus ca P av e l să com bată acuza ţia rău v o ito a re şi să dem onstreze că el însuşi „um blă în tocm ai du p ă r în -

Mai — Iunie 1987 ■0

du ia lă şi păzeşte Legea (Fapte 21,24), înd ep lin in d un r i tu a l al cu ră ţ ir i i la tem plu , îm p re u n ă cu p a tru m em b rii ai bisericii, care, se p a re că se m în jise ră d in p u n c t de ved ere cerem onial. P r in aceasta , se considera , că m u lţ im ea credincioşilor d in Ie ru saT m ca şi re s tu l popu laţie i d in ceta te v o r p u tea ei însuşi v edea că aposto lu l se conform ează încă legii lui Moise.

A ceastă p reo cu p a re a conducă to rilo r bisericii de a a sigu ra pe c red incioşii iude i d in P a le s t in a de re s ­pectu l lu i P ave l p e n tru ob iceiurile s trăm oşeşti, suge ­rează — aşa cum n o tează R. C. Lenski, pe d e o p arte că m em b rii a u su fe r it poa te d in cauza zvonurilo r ta lse cu p r iv ire la Pavel, i a r pe de a ltă parte , p e n tru fap tu l că „ei încă p ă s t ra u fe lu l lor iudaic de v ie ­ţu ire , c ircum cizîndu-şi copii, m înc înd m în că ru ri c u ­r a te (Kosher), păz ind Saba tu l, e tc . 51 Acest lucru , f ă ră îndo ia lă câ a făcu t posib ilă co n v ert irea „m u lto r m ii“ (Fapte 21,20) de iudei av în d în ved ere că p r i ­m irea Evanghelie i nu cerea sh im b ări im p o r ta n te în fe lu l lor de viaţă.

Acest a ta şa m en t excesiv a l Bisericii din Ie ru sa l im p e n tru obiceiurile re ligioase iudaice, po a te că a pus în în cu rc ă tu ră pe creştin ii care p r iv ea u la b iserica m a m ă a c re ş t in ă tă ţ i .. ca la un m odel ideal al v ieţii lor religioase. N u treb u ie să uităm , to tuş i cum că ereş- linii'.rnul a izvorî', d in răd ăc in ile şi t ru n ch iu l iu d a is ­m ulu i. P r im ii iudei converti ţi p r iv ea u accep ta rea D om nulu i H ristos n u ca n im ic irea cad ru lu i religiei- lor, ci ca îm p lin irea a ş tep tă r ilo r lo r M esianice care au da t v ieţii lor re ligioase o no u ă d im ensiune . P ro ­cesul sep a ră r i i u m b re i de rea lita te , ceea ce este t em p o ra r de ceea ce este p e rm a n e n t a fost un p ro ­ces g ra d a t şi nu lipsit de dificultă ţi.

C o m p o rtam en tu l lui P ave l m er i tă deasem enea să fie lu a t în consideraţie . Ş i-a v io la t el oare co n v in ­gerile accep tînd p ro p u n e rea de a se cu ră ţ i la t e m ­p lu ? Cu g reu se poa te spune acest lucru, deoarece, de exem plu , el n u se ru ş in ează să m enţioneze in c i ­d en tu l a tunc i cînd se a p ă ra în f a ţa lui Felix (Fapte 24,17-18). Unii sugerează ideea că deoarece aposto lu l făcuse m ai în a in te un vot de N az ireu d in p ro p rie in iţ ia t iv ă (Fapte 18,18) la C hencrea, el avea d e ja p lan u l de a aduce o je r t fă la tem p lu p e n tru a com ­p le ta vo tu l său. A ceastă ipoteză este su s ţin u tă de fa p tu l că n u ex is ta nici o re fe r ire la fap tu l că P ave l a făcu t un vot la Ie rusalim . 53 Mai m u lt chiar, F. J. A. H o rt re m a rcă fap tu l că „ tim pu l despre care se v o r ­beşte p a re să fie p re a scu rt p e n tru a începe şi t e r ­m in a un vot sau j u r u i n ţ ă 53. Se p a re p lauz ib il a su s ­ţ in e că P ave l a p lăn u i t să aducă „neam ulu i său d a ru r i şi m ilo s ten ii11 (Fapte 24,17) p e n tru a s tr înge lao la ltă pe iudei şi pe cei d in tre N eam u ri din b i ­serică. 54 P e n t ru a a tinge aeest obiectiv, el considera că în m od ev ident, avea nevoie să p roducă o d e ­m o n s tra re publică a credincioşiei sa le personale fa ţă de lege şi obiceiuri. A ceastă p reo cu p are a aposto ­lului de a a sigu ra pe credincioşii iudei de respec tu l său p e n tru lege, dă pe f a ţă n u n u m ai cred incioş ia acestora fa ţă de obiceiurile relig ioase iudaice, d a r şi d esp re fap tu l că P ave l nu d o rea să supere pe fra ţi i lui Iudei p e n tru astfel de p rob lem e (dacă n u e ra aici o p ro b lem ă de principiu). A ceastă a ti tu d in e a aposto lu lu i este su fic ientă p e n tru a com bate orice înce rca re de a-i a tr ib u i ră sp u n d e re a p e n tru ab ro g area S aba tu lu i şi in tro d u ce rea păzirii dum inicii.

Cele spuse de D om nul H ristos în leg ă tu ră cu fuga d in Ie ru sa l im este d easem en ea im p o r ta n tă în legă­tu ră cu aceas tă prob lem ă. în Matei, o E vanghelie ce se adresează Iude ilo r-creştin i, sfa tu l D om nulu i H ristos este re d a t astfe l : „ ru g a ţi-v ă ca fuga voastră să nu fie iarna , nici în tr -o zi de Sabat." (Mat. 24,20). în ana liza n o as tră făcu tă m ai la începu tu l acestui s tud iu am tra s concluzia că acest pasa j, aşa cum sp u n ea E. L ohse „oferă un ex em p lu de p ăz ire a S ab a tu lu i de că tre Iu d e ii-c re ş t in i“ . r'r‘ A ceastă decla ­ra ţ ie poa te fo a r te b ine să re flecte p reo cu p a rea B ise ­ricii d in Ie ru sa l im p e n tru păz irea S abatu lu i, nu n u ­m ai p e n tru fa p tu l că se re fe ră la oraş (Ierusalim ) ci în m od deosebit p e n tru fap tu l că în co n fo rm ita te cu t ra d i ţ ia Bisericii P r im are , E vanghe lia d u p ă M atei a fost scrisă în a ram aică p e n tru Iudeo-creştin ii din Pa les tina .

A n a liza de m ai sus a izvoarelor N oului T es tam en t cu p r iv ire la B iserica d in Ie ru sa lim a s tab ili t în m od categoric că b iserica, co m u n ita tea c reş tin ă de la începu t e ra com pusă şi a d m in is t ra tă în m od deose­b it de converti ţi Iudei, care p ă s t ra u un p ro fu n d a ta ­şa m en t fa ţă de obiceiurile relig ioase iudaice, cum ar fi păz irea Sabatu lu i. Este deci im posibil să sus ţinem că o nouă zi de în ch in a re a fost in tro d u să de Bise­r ica d in Ie rusalim , m ai în a in te de d is tru g erea o ra ­şului la anu l 70 e.n. P u te m ad ăuga că în genera l av înd în ved ere e x erc ita rea unei p ro fu n d e in fluen ţe a su p ra bisericii, de că tre conducerea Iu d eo -c re ş t in ă şi de m em brii, a r fi fost p rac tic im posibil p e n tru orice com u n ita te o r iunde s -a r fi aflat, să in tro d u că p ăz i ­rea dum inecii m ai în a in te de an u l 70 e.n. W. D. Da- vies, un specia lis t re cu n o scu t în p rob lem ele c reş ti ­n ism ulu i p r im ar , p rezen ta astfe l în m od succ in t si­tu a ţ ia re lig ioasă din acel t im p :

„ P re tu t in d en i , în m od deosebit în Im p eriu l R om an d e R ăsărit , au fost Iu de i-c reş tin i al căro r m od de v ia ţă n u e ra p rea deosebit de acela a l iudeilo r în general. Ei considerau că E vanghelia e ra o con ti­n u a re a iu d a ism u lu i ; p e n tru ei, N oul L egăm în t, pe care Isus Hristos l -a a şeza t cu ocazia Cinei D om nului cu ucenicii Săi şi sig ila t p r in m o ar te a Sa, n u în ­sem n a că leg ăm în tu l în ch e ia t în tre D um nezeu şi Israel n u m ai e ra în v igoare — să rb ă to re au încă Paştele, Z iua C incizecim ii şi s ă rb ă to a re a C o rtu r ilo r ; ei con­t in u a u să se c ircum cidă, să păstreze S ab a tu l săp tă- m îna l şi r îndu ie lile mozaice cu p r iv ire la m în carea c u ra tă şi n ecu ra tă . D upă unii cercetă tori, ei e rau to tuşi a tî t de pu tern ic i, încît ch ia r la căd erea I e ru ­sa lim ulu i în an u l 70 e.n., ei constitu iau încă e le ­m en tu l d o m in a n t a l M işcării C reş tine . 58

în ro m ân eşte :D u m itru Popa

------------------ N O T E ------------------

32. — T . W. M a n ş o n (fn . 20) p ag . 35

33. — F . A . R e g a n , D ie s D o m in ic a , p ag . 4

34. — B . B a g a t t i , „ T h e C h u r c h f r o m t h e C i r c u m c l s io n " . 1971, p a g . 67.

i n1 ® i C u rie ru l A d v en tis t

55. — F . P . B rU ce . „ C o m m e n t â r y o n i h e S o o k o f th e A c ts " , 1945 p a g . 429 ; c. W C a r t e r a n d R a l p h E a r le , „ T h e A c ts o f t h e A p o s t le s " , 1903, p a g . 322. s u s ţ i n a c e la ş p u n c t d e v e d e r e : „ D u p ă to a t e p r o b a b i l i t ă ţ i l e , B is e r i c a d in I e r u ­s a l im a f o s t o r g a n i z a t ă d u p ă m o d e lu l t e m p l u l u i i u d a i c . l a c o b p o a t e c ă a a v u t u n c o r p d e ş a p te z e c i d e b ă t r l n i s a u p r e z - b i t e r i , a s e m e n e a S in e d r iu lu i , c a s ă - l a j u t e î n a d m i n i s t r a r e a b is e r ic i i .

36. L in o R a n d e l l i n i . „ L a C h ie sa d e i G iu d e o - c r i s t i a n i " , 1967 p a g . 7, s u s ţ i n e c ă b i s e r i c a d in I e r u s a l im e r a c o m p u s ă p e n t r u o p e r i o a d ă n e d e te n m in a t f t ■ ' a t i m p d in e v r e i c i r c u m e iş i c a r e p ă r e a u a fi „ o s e c t ă î n i a d r u l I u d a i s m u lu i . E i v e n e a u cu r e g u l a r i t a t e l a T e m p lu , l u a u p a r t e l a s ă r b ă t o r i , p ă z e a u S a ­b a t u l ş i p o s tu r i l e , s e s u p u n e a u p r e s c r i p ţ i i l o r l e g a le ş i î ş i a v e a u c o p i i c i r c u m c iş i " C a b ro l a n d L c c le rq , „ M o n u m e n ta

e c c le s i a e l i t e r g i c a “ , 1902, I, p a g . X V l i s u b l in i a z ă d e a s e m e n e a

f a p t u l c ă î n p r i m a e x p a n s i u n e a b i s e r i c i i c a r e a a v u t loc d u p ă m o a r t e a lu i Ş t e f a n „ a p r o a p e î n t r e a g a a d m in i s t r a ţ i e c a r e îş i a v e a u o r ig i n e a în B is e r i c a d in I e r u s a l im , în c a r e a u t o r i t a t e a ş i d o m i n a r e a iu d i z a n ţ i lo r , a ş a c u m e r a u n u m i ţ i ,

a î n t r e c u t c u m u l t i n f l u e n ţ a e le n i s tă " . C. W. D u g m o r e , „ T h e I n f l u e n c e “ , , fn . 23), p a g . 44, s u b l in i a z ă f a p t u l că c r e ş t in i i d i n t r e N e a m u r i , d e ş i in d e c u r s u l t i m p u l u i a u i n f l u e n ţ a t o b i ­

c e iu r i l e b is e r ic i i , s - a u a l ă t u r a t u n e i b i s e r i c i c a r e e r a în m o d e s e n ţ i a l i u d a i c ă l a o r ig in e ş i n u c l e u " ; M a r io F o is (fn . 22), p a g . I I , r e m a r c ă f a p t u l că c r e ş t i n i i s t a b i l id u - ş i s t r u c t u r a l o r n - a u p u t u t e v i t a „ s ă p r iv e a s c ă l a m o d e le l e e x i s t e n t e I u d a i c e ş i e l e n i s t i c - r o m a n e ; c f . D . J u d a n t , „ I u d a i s m e e t C h r i s t i a n i s m e . D o s s ie r p a t r i s t i q u e , 1968, p a g . 15.

37. — Cf. G a l . 1,19 ; 2,9,12 ; I C or . 15,7 ; F a p te 12,17 ; 15,13 ; 21,18.

33. — P e n t r u o c e r c e t a r e c o n c i s ă a f ig u r i i lu i l a c o b în

a c e s t e l u c r ă r i , a s e v e d e a B. B a g a t t i ( fn . 34), p ag . 70-78.

39. — „ T h e P r o to - e v a n g h e l i u m o f J a m e s " p a g . 18

40. — E v a n g h e l i a c ă t r e E b r e i (T h e G o s p e l to t h e H e b re w s ) . . ,Ş i c în d D o m n u l a d a t h a i n e l e d e p în z ă s lu j i t o r u l u i p r e o ­

tu l u i , E l a m e r s l a l a c o b ş i i s - a a r ă t a t . C ă c i l a c o b a j u r a t c ă n u v a m î n c a p î in e d in m o m e n tu l î n c a r e e l a b ă u t p a h a ­

r u l D o m n u lu i , p în â c î n d n u - L v a v e d e a î n v i a t d i n t r e c e i c e d o r m . Ş i im e d i a t d u p ă a c e e a D o m n u l a s p u s : „ A d u c e ţ i o m a s ă ş i p î i n e !“ Ş i d e î n d a t ă s - a a d ă u g a t : „ E l a l u a t

p î i n e a , a b in e c u v în t a t - o , a f r î n t - o ş i a d a t -o lu i l a c o b şi I u s t ş i i - a z is : „ F r a t e l e M e u m ă n î n c ă - ţ i p î in e a , că c i F iu l o m u l u i e s te î n v i a t d i n t r e ce i c a r e d o r m " (E H e n n e c k e ,

„ N e w T e s t a m e n t A p o c r y p h a " , 1963, I , p a f . 165 ; c f . „ T h e P r o to - e v a n g h e l i u m o f J a m e s 18 ; „ T h e K e r y g m a t a P e t r o u 1.1 „ P e t r u lu i l a c o b d o m n ş i e p i s c o p a l s f in te i b is e r ic i"

(E. H e n n e c k e , o p . c i t . , I I , p a g . I I I ) .

41. — Cf. I I A p o c a l ip s u l lu i l a c o b I I I - I V (g ă s i t la N a g H a m m a d i ) . I n l u c r a r e a „ R e c o g n i t io n s o f C le m e n t " 1,03, I a - c o b e s te d e n u m i t c a „ c o n d u c ă t o r a l e p i s c o p i lo r " (A N F V II I p a g . 94). I n a c e la ş d o c u m e n t s ln t d a t e u r m ă t o a r e l e in s - s t r u c ţ i u n i : „ C a u tă c u m u l t ă g r i j ă , c a s ă n u c r e z i p e n ic i u n în v ă ţ ă t o r , în a f a r ă d e f a p t u l c a el a d u c e d e l a I e r u s a l im m ă r t u r i a lu i l a c o b , f r a t e l e D o m n u lu i s a u a a c e lu i a c a r e v in e d u p ă e l (4,33 A N F . V III , 112). A c e e a ş i a t r i b u i r e a s u ­p r e m a ţ i e i lu i l a c o b Se a f l ă ş i în i n t r o d u c e r e a l a e p i s to la lu i C le m e n t c ă t r e l a c o b : „ C l e m e n t c ă t r e l a c o b , D o m n u l , ş i e p i s c o p u l e p i s c o p i lo r , c a r e c o n d u c e I e r u s a l i m u l b i s e r i c a

s f în tă a e v r e i lo r , ş i a b i s e r i c i l o r d e p r e t u t i n d e n i " . (A N F V III , p a g . 218).

42. — E v a n g h e l i a lu i T o m a , L o g io n 12 : „ U c e n ic i i a u zis lu i I s u s : „ N o i ş t im c ă v e i p le c a d e l a n o i . C in e e s te a c e la c a r e v a f i m a i m a r e p e s t e n o i ? I s u s l e - a z is : „ O r i d e u n d e v e ţ i v e n i s ă m e r g e ţ i la l a c o b , c e l n e p r i h ă n i t , p e n t r u

c a r e c e r u l ş i p ă m î n t u l a u v e n i t la f i i n ţă . (E. H e n n e c k e (fn. 40) I, p a g . 290).

43. — H e g e s ip p u s c i t a t d e c ă t r e E u s e b i u s , H .E 2, 33, 5—6 ;

c f . I o s i f F la v iu s , A n t i c h i t ă ţ i 20, 9, 1 c a r e s p u n e c ă i u d e i r e s p e c t a b i l i a u d e n u n ţ a t p e m a r e l e p r e o t A n a n u s p r o c u r o ­r u l u i A lb in u s p e n t r u a r b i t r a r a s a e x e c u t a r e a lu i l a c o b . D u p ă to a t e a p a r e n ţ e l e . l a c o b s e b u c u r a d e o m a r e f a v o a re p r i n t r e iu d e i i d in o r a ş . I n t r - u n p a s a j a t r i b u i t lu i Io s i f F l a ­v iu s , d i s t r u g e r e a I e r u s a l i m u l u i l a a n u l 70.e.n . e s t e c o n s id e ­r a t ă ca o d r e a p t ă p e d e a p s ă p e n t r u m o a r t e a n e d r e a p t ă a lu i l a c o b (E u s e b iu , H .E . 2, 23, 20).

44. — B. B a g a t t i ( fn . 34), p a g . 70. T r a d i ţ i a c u m că l a c o ba t r a n s m i s b is e r i c i i a t î t p u t e r e a r e g a lă , c î t ş i c e a s a c e r d o ­ta l ă , s e a f lă . d e e x e m p lu , i n „ I s to r i a lu i I o s i f t î m p la r u i " ( T h e H is to r y o f J o s e p h t h e C a r p e n t e r ) , c a r e f a c e p e l a c o b p r e o t : E p i f a n iu s , „ A d v e r s u s H a e r e s e s " , P .G . 41, 393—4 ; A p o c a l ip s u l l u i l a c o b , V II, 2, a ş e a z ă î n g u r a lu i l a c o b , c in d a c e s t a s e a f l a p e m o a r t e , a c e s t e c u v i n t e : „ L u m i n a

ce p o r n e ş t e d e l a l u m in ă , m ă v a î n c o r o n a . " ( C i ta tă d e B a g a t t i ( fn . 31), p a g . 74).

45. — P r e o c u p a r e a g r u p ă r i i c i r c u m c iz i u n i i e r a s e p a r e s p r i j i n i t ă d e c ă t r e l a c o b (G al. 2,12) c h i a r ş i d u p ă c o n s i l iu l u e l a I e r u s a l im , ş i v iz a i m p u n e r e a c i r c u m c iz i u n i i c o n v e r t i ţ i lo r d i n t r e N e a m u r i ş i c a r e e s te i l u s t r a t i v ă p e n t r u m ic i l e s c h i m ­b ă r i î n a t i t u d i n e a c r e ş t in i l o r d i n t r e I u d e i f a ţ ă d e r î n d u i e l i l e M o za ice (cf. G a l . 5, 12 ; 6, 12 ; F i l ip . 3,2 ; F a o p t e 15, 1—2, 5).

46. — W. R o r d o r f „ S u n d a y " p a g . 219 ; P . K . J e w e t , “L o r d ’s D a y ” , p a g . 56—57, a r g u m e n t e a z ă î n m o d a s e m ă n ă t o r c u m c ă f a p t u l c ă n u g ă s im n ic i o a lu z ie , c u p r iv i r e l a o a s t f e l d e c o n t r o v e r s ă c u p r iv i r e l a S a b a t , î n m o d s p e c i a l l a c o n s i ­

l iu l d e l a I e r u s a l im ( F a p te 15), a r a t ă c ă î n a c e a s t ă p r o b le m ă î n t r e a g a b i s e r i c ă - a p o s to l ic ă , in c lu s iv g r u p a iu d a ic ă , e r a d e a c o r d . P r i m a zi, c a z i d e î n c h i n a r e , n u a f o s t d e c i o in v e n ţ i e p a u l in ă .

47. — J o s e p h A d d is o n A le x a n d e r , “C o m m e n ta r y o n th e

A c ts o f t h e A p o s t le s " , 1956, p a g . 548. A u t o r u l p r e z in t ă o s in te z ă c o n c i s ă a d i f e r i t e lo r p u n c t e d e v e d e r e .

48. — Cf. T . F . B r u c e ( fn . 35) p a g . 312 f n . 41 : „O v a ­r i a n t ă a i n t e r p r e t ă r i i v , 21, f a c e s ă s e î n ţ e l e a g ă s ă l a c o b a d o r i t s ă s p u n ă c ă i n t r u c î t c o m u n i t ă ţ i I u d a i c e s e g ă s e a u

in f i e c a r e c e ta t e , s c r u p u le l e l o r t r e b u i e s ă f ie r e s p e c t a te . "

49. — E v e r e t t F . H a r r i s o n , A c ts : T h e E x p a n d in g C h u r c h , 1975, p ag . 236—237 : „ P o a t e c ă t o t c e e a ce l a c o b a d o r i t s ă

f a c ă , a f o s t d e a s u b l in i a f a p t u l c ă N e a m u r i l e c a r e a v e a u o b ic e iu l , p r a c t i c a d e a l u a p a r t e l a s e r v ic i i l e d in S in a g o g i — c e e a c e e r a p o s ib i l p r e t u t i n d e n i — d e c i e r a u f o a r t e c u n o s c ă ­t o r i a i r î n d u i e l i l o r le v i t i c e a p l ic a b i le ş i N e a m u r i lo r . H o tă r î -

r e a C o n s i l i u lu i n u t r e b u i e s ă f ie p r iv i t ă c a f i i n d a r b i t r a r ă s a u f o r ţa tă .

50. — F . F . B r u c e ( fn . 35), p a g . 312.

51. — lî . C. 11. L e n s k i . “T h e I n t e r p r e t a t i o n o f t h e A c tso f t h e A p o s t l e s ” 1944, p ag . 878. A u t o r u l s u g e r e a z ă f a p t u l

c ă „ a c e ş t i c r e d in c io ş i iu d e i d in P a l e s t i n a s u f e r e a u d in c a u z a a c e s to r z v o n u r i c u p r iv i r e l a P a v e l . "

52. — R ic h a r d B. B a e k h a m . “T h e A c ts o f t h e A p o s t l e s ” 1961, p ag . 414, r e m a r c ă : „ I n a d e v ă r , p r o p u n e r e a î n s i n e a f o s t p r o b a b i l s u g e r a t ă d e p r o p r i a s a c o m p o r t a r e (a lu i P a v e l ) , P e n t r u c ă î n u l t im a s a v iz i tă l a I e r u s a l im , e l a î n d e p l in i t j u r u i n ţ a d e N a z i r e u ( F a p te 13, 18), ş l c în d v o r ­b e ş te d e s p r e s in e (în F a p t e 24, 17), c u m c ă a v e n i t s ă a d u c ă „ m i lo s t e n i i n e a m u l u i m e u “ ( F a p te 24, 17), n u e s te

e x c lu s c ă e l e r a l e g a t c u a c e a s t ă o c a z ie d e o j u r u i n ţ ă d e m u l ţu m i r e . "

53. — F . J . A . H o r t . “ J u d a i s t i c C h r i s t i a n i t y ” , 1980, p ag .

109—110. C o n c lu z ia s a e s t e a c e e a c ă „ d e ş i n u e s t e m e n ţ i o ­n a t în F a p te , P a v e l f ă c u s e d e j a p r o p u n e r e a s ă a d u c ă j e r t f ă la t e m p l u p e p r o p r i a s a c h e l tu i a l ă p r o b a b i l î n l e g ă tu r ă c u u n v o t s a u o j u r u i n ţ ă f ă c u t ă m a i în a in t e , p r e c u m e r a d e

a s e m e n e a p o s ib i l , b ă n u i e s c , în l e g ă t u r ă c u c o n t r ib u ţ i a N ea^ m u r i l o r l a C r e ş t i n i s m u l iu d a ic , n e m e n ţ i o n a t în c a p . 25, d a r

m e n ţ io n a t în m o d c l a r in F a p t e 24, 17“.

54. — E v e r e t F . H a r r i s o n (fn . 49), p a g . 328, s c o a t e în e v i ­

d e n ţ ă f a p t u l c ă P a v e l n u p u t e a s ă s e d e c l a r e m u l ţ u m i t n u m a i c u a d u c e r e a f o n d u r i l o r p e c a r e c o m u n i t ă ţ i l e s a le le s t r î n s e s e r ă , d a c ă o b ie c t iv u l r e a l a l c ă lă t o r ie i s a le — a c e l a d e a u n i p e c e i v e n i ţ i î n b i s e r i c ă d i n t r e iu d e i , c u ce l v e n i ţ i d i n t r e N e a m u r i — n u s e r e a l iz a .

55. — E. L o h s e , “S a b b a to v . T D N T V III , p a g . 29. P a s a j u le s te d i s c u t a t l a p a g . 67—71.

56. — W . D . D a v ie s . „ P a v e l ş i C r e ş t i n ă t a t e a I u d a i c ă " —I u d â o - c h r i s t i a n i s m e " , 1972. p ag . 72.

O JERTFA PLĂCUTĂ

DOMNULUI

A u trecu t m u l ţ i ani de a tunci. ln - t r -una d in co m u n ită ţ i le d in B u ­cureşti, u n p ro e m in e n t p ion ier ai lucrării a d v en te d in R om ânia , p a r ­t icipase la u n p rogram m uzica l. S p re f in a lu l acestuia, fra te le ia cu- v in tu l şi ad res în d u -se celor p re ­ze n ţ i citeşte P sa lm u l 92,1-3 p.p. „Frum os este să lă udăm pe D o m n u l şi să m ă r im N u m e le Tău Prea în a l ­te. Să v e s t im d im in ea ţa bunăta tea Ta şi noaptea credincioşia Ta, cu in s t ru m e n tu l cu zece coarde..." După citirea te x tu lu i s p u n e : „'Fiecare d in tre noi posed ă m acest in s tru ­m e n t cu zece coarde. P en tru a cîn ta f rum os , u n in s tru m e n t trebu ie m a i în tî i să f ie bine acordat, dar şi in s tru m e n t is tu l treb u ie in s tru i t co­respunzător. N u m a i aşa poate să f ie produsă o m u z ic ă p lăcu tă !“

C u v în tu l lui D um nezeu , c u v in tu l in sp ira ţie i d iv in e şi ocaziile s e rv i ­ciilor de cu lt au tocm ai m en irea de a ne in stru i. Dacă m iin ile noas­tre lucrează binele, dacă picioarele noastre aleargă să ducă v eş ti bune, dacă gura noastră va f i fo losită spre lauda lui D u m n ezeu şi zid irea su fle te lo r aproapelui, dacă ochii vor selecta ceea ce îşi aleg să privească şi urech ile noastre vo r f i deschise p e n tru ceea ce este înălţă tor, dar m a i ales dacă in im a este acordată spre a f i în a rm on ie cu vo in ţa lui D um nezeu , a tu n c i m u z ica produsă de in s tru m e n tu l cu zece coarde,c.întul v ie ţii noastre, o fer it cu b u c u ­rie şi consacrare, va f i o je r t fă p lă ­cută D om nulu i. ■

Ş t im că m u z ica a fo s t fă cu tă să servească u n u i scop s f î n t ; să îna lţe gîndurile spre ceea ce este curat, n ob il şi edifica tor, iar no i trebu ie să ne a p rop iem cît m a i m u l t de a r ­m o n ia corurilor cereşti. To tuşi in s ­p ira ţia ne a m in te ş te două a lte rn a ­t iv e ca f i in d posibile.

— M uzica poate d even i u n u l d in agenţii cei m a i cu succes p r in care Satana sustrage m in tea de la da to ­riile v i e ţ i i ;

— Folosită în m o d greşit ea poate d even i u n b lestem . T u lb u ră în loc să l iniştească şi să tra n sm ită curaj şi putere. In a sem enea situa ţii e fec ­tu l p rodus este a sem ănă tor cu m u ş ­cătura u n u i şarpe ;

— M uzica este p r im ită de D u m ­n ezeu în cazul în care ea lin işteşte şi s f in ţe ş te in im a.

— Ea este o m a re b inecuv in tare c înd este fo los ită în m o d corcct.

— A d ev ă ra tu l creştin poate să f ie o m ă r tu r ie p e n tru a lţii p r in a leg e ­

rea m u z ic i i p e n tru slava lu i D u m ­nezeu. T reb u ie să ex is te o legătură cu D u m n ezeu în rugăciune, o legă­tură v ie cu D u m n ezeu în cintări.

— D u m n ezeu este m ă r it p r in c în- tări de laudă d in tr -o in im ă curată, plină de d e vo ţiu n e fa ţă de El.

„M uzica este u n u l ■ d in m ar ile d a ­rur i ale lu i D u m n ezeu p e n tru om şi u n u l d in cele m a i im p o r ta n te e le ­m e n te în tr - u n pro g ra m spiritual. Ea este o cale de com unica ţie cu D u m ­n ezeu şi este u n u l d in cele m a i e fic ien te m ijloace p en tru a im p re ­siona in im a cu adevăru l sp ir i tu a l .“ (Ed. pag. 168)

„ A v în d de a face cu prob lem e de în se m n ă ta te veşn ică este esenţia l ca să f ie păstra tă cu clarita te in m in te p u terea uriaşă a m uz ic ii. Ea are p u terea să îna lţe sau să corupă, ea poate f i fo los ită în s lu jba b inelu i sau a r ă u l u i ; Ea are p u terea de a su p u n e f ir i le aspre şi necu ltiva te , pu terea de a înv iora g înd irea şi a. t rez i s im patia , de a con tr ibu i la ar ­m o n ie în a c ţiu n e şi de a a lunga în tr is ta rea .“ (Ed. pag. 167-168)

însă t e x tu l a m in t i t la în ce p u t sp u ­nea că este fru m o s să „ lăudăm “. În ţe le g em deci că se re feră n u n u ­m a i la o lucrare in d iv id u a lă ; n i se recom andă : „Nu to tdeauna c în ia- rea să f ie in to n a tă de pu ţin i. A co lo u n d e exis tă u n cor, im n u r i bogate în în ţe les sp ir itua l, alese d in lucră ­rile m a r ilo r com pozitori d in trecu t sau com poziţii in sp ira te ale celor de azi, c în ta te de m u z ic ien i consa­craţi şi b ine pregătiţ i vor adăuga m u l t şi vo r a ju ta la rid icarea cali­tă ţii închinării.

A v în d în ved ere că în asem enea situa ţii a v e m de a face cu o ac ti ­v ita te colectivă, în vederea unei bune desfăşurări a acesteia este n u ­m a i drep t să ţ in e m cont de u n ghid general p r iv in d m u z ica în cadrul bisericii noastre. In el se a m in teş te că m u z ica treb u ie :

— Să aducă slavă lu i D u m n ezeu şi să ne a ju te în tr -o înch inare p lă ­cută Lui. (1 Cor. 10,31)

— Să înnob ileze , să rid ice şi să curăţească g îndurile creştinulu i. (Fii. 4,8 P.P. 594)

— Să in f lu e n ţe ze cu succes pe creştin în dezvo ltarea caracterulu i lui Hristos în v ia ţa sa. (M anuscris 57/1916)

— Să aibe u n te x t care să f ie în a rm on ie cu în vă ţă tu r i le sc rip turis ti- ce ale Bisericii. (R. § H. 6 iu n ie 1912)

— T reb u ie să u rm ă r im ne în ce ta ta ex is ta o arm on ie în tre solia t ra n s ­

m isă de c u v in te şi de m uzică , ev i- t în d a m estecu l a ceea ce este s f în t cu ceea ce este nesfîn t.

— Cei ce o folosesc, să se ferească de tea tra l ism şi m a n ifes tă r i de m in - drie. (Ev. 137)

— Deşi în tî ie ta te treb u ie să aibă m e sa ju l cuprins în tex t , să se acorde o m a re a ten ţie valorii m u z ic i i în sine.

— Să se m e n ţ in ă u n ech ilib ru ra ­ţ iona l al e lem en te lo r in te lectuale , em oţiona le şi spirituale. (R. § H. 14 nov. 1899)

— Să n u co m p ro m ită niciodată îna lte le princ ip ii de d em n ita te şi superiorita te m ora lă în e for tur ile noastre de a a junge la o a m en i chiar acolo unda se află. (9T. 143. Ev. 137)

— Să f ie p o tr iv ită p en tru ocazia, locul şi aud itor iu l p e n tru care este destinată . (Ev. 507-508).

T o t aici se cade a f i fă cu te încă două precizări :

1. — M uzica d i fe r ite lor grupuri cu ltura le şi e tn ice po t avea valori cu caracter lo c a l ; to tuş i g u s tu l m u ­zical şi practic ile tu tu ro r trebu ie să se co n fo rm eze valorii u n iversa le şi caracterulu i asem ănă tor cu H r is ­tos. To ţi treb u ie să t in d ă spre u n i ­ta te în sp irit şi spre idea lu l E va n ­gheliei.

2. — O rganis tu l care se ocupă cu acom panierea c în tărilor cu a d u n a ­rea, în m o d deosebit are o m are răspundere în indicarea u n u i înalt sta n d a rd în toate ocaziile la care participă, f ie ele p re lud ii şi post- ludii, colecte ş i a lte ocazii, sau a com panierea im nurilor. El se află în tr -o poziţie un ică p en tru a ridica n ive lu l m u z ic i i de cult in co m u n i ­ta tea sa.

Idea lu l lui D u m n ezeu p en tru copiii Săi este deosebit de în a lt şi s fîn t. S t i lu l de v ia ţă al celor cre ­d incioşi cere ca aceştia să exerc ite u n în a lt grad de d iscern ă m în t şi răspundere în selecţionarea m uzic ii. Ea treb u ie să f ie apreciată în lu ­m in a sfa tu r i lo r pe care le găsim în F ilipen i 4,8 u n d e stă scris : „Încolo, f ra ţii m ei, to t ce este adevărat, to t ce este v re d n ic de cinste, to t ce este drep t, to t ce este curat, to t ce este v red n ic de iub it , tot ce este v red n ic de p r im it , orice fa p tă bună şi orice laudă, aceea să vă în su fle ţea scă .“

„A duceţi cu voi c u v in te de căinţă şi în toarce ţi-vă la D o m n u l : S p u n e - ţ i - I : Iartă toa te nelegiu ir ile , pri- m e ş te -n e cu bun ă vo in ţă şi î ţ i vo m aduce... lauda buzelor noastre ." Osea 14,2

L auda in im ilo r noastre, re flec tă încrederea ier tăr ii şi m în tu ir ii prin je r t fa dragoste i F iu lu i Său, deaceea n u n u m a i de -a lu n g u l veşn ic iilor ci şi aici, şi acum , să „c in tăm bucuria că El ne -a iub it" .

„Prin El, să a d u cem to tdeauna lui D u m n ezeu o je r t fă de laudă, adică rodu l buzelor care m ăr tur isesc N u m e le Lu i" . Evrei 13,15.

P astor,

G ab rie l V asilescu

C onsilier U n iu n e

LU- Curierul Adventist

O TAINA... REDESCOPERITA

Alexandru Breja Pastor asistent

Dacă citesc Biblia silit adine impresionat de faptul că atunci cinci copiii lui Dumnezeu s-au întors către El in rugăciune, în ­totdeauna s-au întîm plat lucruri mari... S-a cutremurat locul în care erau adunaţi, ape au curs din stîncă, soarele şi luna s-au oprit din mersul lor, foc a co- borit din ceruri, ape au fost despărţite în două, cerurile s-au deschis, feţe au strălucit de o lumină cerească... Pe bună dreptate mă întreb ca şi Ghe- d e o n : unde sînt astăzi toate minunile acelea pe care ni le povestesc părinţii noştri ? Cu atît mai m ult cu cît s-a profe­tizat că se vor întîmpla lucruri mai mari decît acestea. (Ioan 14,12)

De ce nu sînt rugăciunile mele tot aşa de eficiente ? Exis­tă vreun secret pe care încă nu l-am descoperit ? Este vreo tai­nă pe care s-o redescopăr şi mai ales s-o experimentez ?

Dacă este vreo taină a rugă­ciunii, aceasta este rugăciunea în taină. „Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui Tău, care este în ascuns; şi Tatăl Tău care vede în ascuns îţi va răs­p lă t i i (Mat. 6,6)

Ce este rugăciunea în taină ?Comuniune de tip special cînd

sînt singur cu Dumnezeu. „Ru­găciunea înălţată în taiîiă tre­buie să fie auzită numai de Dumnezeu... Printr-o simplă şi liniştită credinţă sufletul păs­trează comuniunea cu D umne­zeu şi îşi adună raze de lumină dumnezeiască ca să-l întărească şi să-l s u s ţ in ă . ( C .H r . 99)

Dialog pe verticală. „Dacă totdeauna îl vom avea pe Dom­nul înaintea noastră... rugăciu­nile noastre vor lua forma unei conversaţii cu Dumnezeu ca şi cum am vorbi cu un prieten. El ne va vorbi persona li Gă­

sesc aici ceva nou : nu numai „Ascultă Doamne că robxd Tău vorbeşte“ ci şi „vorbeşte Doam­ne că robul Tău ascultă“, adică dialog nu monolog. „El Îmi tre­zeşte, în fiecare dimineaţă, El îm i trezeşte urechea să asctdt cum ascultă nişte u c e n ic i ( I s . 50,4.6). Lecţia învăţată încă de tim puriu de Samuel şi practi­cată zilnic de Domnul Isus tre­buie s-o învăţ şi eu prin expe­rienţă.

Cel mai înalt tip de rugăciu­ne. Nu neapărat o rugăciune a cuvintelor ci un simţ al păcii şi armoniei cu Dumnezeu. Este rugăciunea lui Adam dinaintea căderii, rugăciunea lui Enoh cînd umbla cu Dumnezeu, ru ­găciunea lui Moise cînd rămase pe m unte patruzeci de zile, ru ­găciunea lui Isus în pustia is­pitirii, rugăciunea lui Ioan pe Patmos. Este ruga pe care Du­hul lui Dumnezeu o spune în mine mărturisind împreună cu duhul meu că sînt copil al lui Dumnezeu. (Rom. 8,16) E ca şi cînd doi tineri îndrăgostiţi se privesc în ochi şi privirea lor spune mai m ult decît mii de cuvinte. Este o rugăciune in ti­mă jientru care relaţia căsniciei este o parabolă. „Pentru cel credincios capacitatea de a co­munica cu Dumnezeu este cea mai înaltă a p t i tu d in e ( S t . Bib.II 455) „Deseori ne va copleşi sentim entul dulce şi îmbucură­tor al prezenţei lui Hristos. De­seori inima noastră va arde în noi fiind atraşi de El spre a trăi într-o comuniune asemă­nătoare cu cea a lui Enoh.“ (COL 131)

De ce este esenţială această rugăciune ?

„Rugăciuneai în familie şi cea publică îşi au locul lor ; dar co­muniunea secretă cu Dumnezeu este aceea care susţine viaţa sufletului.“ (GW 254) Comuni­

unea dis-de-dimineaţă cu El e ca şi acordarea unui instrum ent muzical fin înainte de concert, spunea un venerabil slujitor al Evangheliei. Este necesară pen­tru armonizarea inimii cu ce­rul, pentru a intra în fonie cu voinţa divină.

Cînd neglijez rugăciunea se­cretă fac primul pas spre apos­tazie. Comuniunea regulată mă protejează nu doar de răul in ­conştient ci formează o barieră în jurul m eu pentru a nu cădea brusc în ispită. „Dacă îngăduim ca iureşid muncii să ne înde­părteze de năzuinţa de a căuta zilnic pe Domnul, noi putem comite greşeli g ra ve; noi ne expunem unor pierderi, căci Domnul nu va fi cu noi.“ (CIL 424)

„Este nevoie de a petrece mai m ult tim p în rugăciune tainică în comuniune strînsă cu Dumnezeu. Numai aşa poate fi cîştigată b i r u in ţa ( C T 258).

Ce se întîmplă cînd mă rog în taină ?

„Intră în odăiţa t a i Tameion înseamnă camera secretă, loc privat, cămară, cea mai in te ­rioară parte a unei locuinţe. Era folosită în Orient ca visterie unde se ţineau comorile şi zes­trea. Aceasta înseamnă că în ca­mera interioară unde mă rog în mod regulat există deja co­mori disponibile care mă aş­teaptă, pe care le pot lua şi la care pot adăuga. „Rugăciu­nea este cheia în mina credinţei care deschide tezaurul unde se găsesc depozitate resursele ine­puizabile ale Celui A totputer­n i c i (C.Hr. 95)

N u mă mai miră faptul că „Din locul ascuns al rugăciunii a venit puterea care a zguduit lumea în Marea Reformaţi- u n e i (T.V. 191) „Pe m unte cu Dumnezeu a privit Moise m o­delul acelei m inunate clădiri care trebuia să fie locul de şe­dere al slavei Sale. Pe m unte cu Dumnezeu — locul secret al comuniunii —• trebuie să con­templăm idealul Său glorios pentru omenire. A stfel vom fi făcuţi în stare să modelăm clă­direa caracterului nostru aşa ca să se împlinească faţă de noi făgăduinţa : „Voi locui în ei, şi voi umbla în mijlocid lo r ; voi

Mai — Iunie 1987 Li!

fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.“ (G\V 254)

Dacă va fi vreodată o învio­rare, o reformă, o încheiere glo­rioasă a lucrării de mîntuire, atunci puterea care va zgudui încă odată lumea şi slava carac­terului divin vor veni din locul tainic al rugăciunii.

Cum aş putea trăi această ex ­perienţă acum ?

„Intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău...“ Un loc special, o cameră in te ­rioară, xm Sanctuar personal pentru întîlnirea cu Dumnezeu, hivitînd pe Mîntuitorul în tai­niţa sufletului să fie singur cu mine. Deschizînd o uşă pentru El (Ap. 3,20) şi închizmd o altă uşă în faţa îndoielii, îngrijo­rării, zgomotului şi agitaţiei. Pe acest teren tim pul devine ine­xistent. S în t închis înăuntru, în camera de audienţă a Celui Prea Înalt. Vorbesc cu Tatăl m eu căci El mă aude şi vede în sufletul meu. Şi în tăcerea din interior aud cum îm i vor­beşte.

Iar dacă „rugăciunea este ca­nalul care duce mulţumirea şi dorul sufletului nostru la tro­nul lui Dumnezeu pentru bine- cuvîntarea divină, tot prin el se reîntoarce în suflet torentele reinviorătoare ale harului divin. La foarte m ulţi acest canal este lăsat să îngheţe şi atunci legătura cu cerul este în trerup­t ă ( S c r i s o a r e a 52 Sept. 25, 1874) Şi eu sînt imul din cei mulţi, mă rog să fiu ajutat să îndepărtez orice piedică, să cu­răţ canalul comuniunii.

Mă gîndesc şi la Daniel. Pen­tru el nici cea mai înaltă func­ţie nu a alterat regularitatea întîlnirilor lui cu Tatăl său. Nici chiar decretul lui Dariu nu a alterat viaţa lui de rugă­ciune. Mai presus de orice pri­oritate şi consideraţie umană e locul pe care-l ocupă rugăciu­nea intimă. Dacă un musulman e punctual în rugăciunea lui spre Alah de cinci ori pe zi, pot eu oare, un creştin, să-mi perm it să fiu mai puţin credin­cios faţă de Yahioeh ?

Aici este taina. Comuniune, dialog, intim itate cu Dumnezeu ce devin viaţă pentru suflet, armonie cu cerul şi barieră îm ­potriva căderii în ispită. Tezaur de unde vine puterea şi slava caracterului divin, în schimbul unui loc special, tăcut, izolat de cele de afară şi un tim p re­gulat, prioritar unde să fiu sin­gur cu Tine.

învaţă-m ă să ascult, înva- ţă-mă să tac, să zăbovesc mai m ult cu Tine pentru a străluci de prezenţa Ta cîncl voi ieşi din locid tainic al întîlnirii cu Tine.

„Cerul este deschis rugăciu­nilor noastre... O, de am petrece mai m ult tim p pe genunchii noştri şi mai puţin tim p in a planifica pentru noi înşine, cre- zînd că putem face vreun lucru

mare.“ (Scrisoarea 52 Sept. 25,

1874).

REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI ® REALIZĂRI ® REALIZĂRI

U n g r u p d e s p e c i a l i ş t i d e l a I n s t i t u ­tu l p o l i t e h n ic d in I a ş i a u c o n c e p u t ş i f in a l i z a t o n o u ă ş i in g e n io a s ă t e h n o lo ­g ie d e e x e c u ţ i e a î m b r ă c ă m i n t i l o r a s - f a l t i c e p e b a z ă d e p la s ă p o l i a m id ic ă .

Din no u a a rh ite c tu ră a m u n ic ip iu lu i S f în tu G heorghe

A c e a s t ă s o lu ţ i e a fo s t p r e l u a t ă ş i a p l i ­c a tă c u b u n e r e z u l t a t e d e o s e r i e d e u n i t ă ţ i d e s p e c i a l i t a t e l a î n t r e ţ i n e r e a ş i c o n s t r u c ţ i a d r u m u r i l o r . E a e s te d e o s e ­b i t d e e f i c ie n tă . î n t r u c î t d u c e l a c r e ş ­t e r e a g r a d u l u i d e r e z i s te n ţ ă a î m b r ă c ă - m in ţ i i a s f a l t i c e d e d o u ă o r i f a ţ ă d e p r o c e d e e le c la s ic e , c u m ş i l a r e d u c e r e a cu 40 la s u t ă a c o s tu r i l o r d e m a te r i a l e .

L a î n t r e p r i n d e r e a d e s u b a n s a m b l e şi p ie s e p e n t r u m i j lo a c e l e d e t r a n s p o r t O r a d e a a f o s t p u s ă în f u n c ţ i u n e o li­n ie t e h n o lo g ic ă a u t o m a t ă d e a c o p e r i r i e l e c t r o c h im ic e p r i n z i n c a r e p r o g r a m a t ă şi a s i s t a t ă d e c a lc u l a to r . R e a l i z a r e t e h ­n ic ă c o m p le x ă , n o u a l i n ie a f o s t e x e ­c u t a t ă d e c ă t r e m u n c i to r i i ş i s p e c i a l i ş t i i i n t r e p r i n d e r i i o r ă d e n e î n c a d r u l a c t iv i ­t ă ţ i i d e a u t o u t i l a r e . N o u a r e a l i z a r e t e h ­no lo g ic ă a s i g u r ă o c a l i t a t e i r e p r o ş a b i l ă a p r o d u s e lo r , e x e c u tă o p e r a ţ i a d e a c o p e ­r i r i c u u n c o n s u m r e d u s d e e n e r g i e

e l e c t r i c ă , cfînd o p r o d u c t i v i t a t e a m u n ­ci i d e t r e i o r i m a i m a r e în c o m p a r a ­ţ i e c u i n s t a l a ţ i i l e u t i l i z a te p în ă a c u m la a c e a s t ă o p e r a ţ i e .

L a T i m i ş o a r a a f o s t i n a u g u r a t ă o n o u l i n ie d e t r o l e ib u z e — n r . 17. — c a r e a s ig u r ă t r a n s p o r t u l c ă l ă t o r i l o r p e t r a s e u l C a le a A r a d u l u i — P i a ţ a S e m e - n ic , p e o d i s t a n ţ ă d e 3,7 k i l o m e t r i .

— I n c u r s u l a c e s tu i a l d o i le a t r i m e s ­t r u a l a n u l u i , l a T i m iş o a r a s e v a d a î n f o lo s in ţ ă î n c ă o l i n ie d e t r o l e ib u z e c a r e v a f a c e l e g ă t u r a î n t r e b u l e v a r d u l S u d ş i c e n t r u l m u n ic ip i u lu i . L u c r ă r i l e d e in s t a l a ţ i e a l i n ie i d e c o n t a c t a u f o s t în c h e i a t e , î n p r e z e n t e f e c tu î n d u - s e m o n ­t a j u l u t i l a j e l o r l a s u b s t a ţ i a d e r e d r e ­s a r e d in z o n ă . I n t r u - u n s t a d i u a v a n s a t se a f l ă ş i l u c r ă r i l e d e e x e c u ţ i e a l i n ie i d e t r a m v a i p e t r a s e u l s t r a d a V e n u s — c a r t i e r u l c i a r d a R o ş ie , u n d e s e a f l ă a m ­p l a s a t ă o n o u ă u n i t a t e i n d u s t r i a l ă t i m i ­ş o r e a n ă — i n t r e p r i n d e r e a ,,O p t ic a " — p r e c u m ş i c e le 3 e l a l i n i a d e t r a m v a i

d in t r e s t r ă z i l e I o a n S la v ic i ş i P o lo n ă , în l u n g i m e d e p e s te 4 k i l o m e t r i , c a r e v a

a s i g u r a t r a n s p o r t u l p e r s o n a l u lu i m u n c i ­t o r s p r e n o u a p l a t f o r m ă a i n d u s t r i e i a l i m e n t a r e d in z o n a d e s u d - e s t a m u ­n ic ip iu lu i .

C o le c t iv u l d e o a m e n i a i m u n c i i d e l a î n t r e p r i n d e r e a p e n t r u c o n s t r u c ţ i i d e m a ­ş in i ş i u t i l a j e g r e l e d in G iu r g iu a r e u ­ş i t s ă a s im i le z e şi să r e a l iz e z e î n p r e ­m i e r ă o n o u ă in s t a l a ţ i e d e f o r a j g e o lo ­g ic — F .G . — 20. I n s t a l a ţ i a a r e p e r f o r ­m a n ţ e t e h n ic e d e o s e b i te , p u t î n d f o r a p în ă la o a d î n c im e d e 2 000 m e t r i . D e a s e m e n e a , n o u a in s t a l a ţ i e d e f o r a j e s te c o m p le t a u t o m a t i z a t ă .

O r a ş u l A iu d a c u n o s c u t î n u l t im i i a n i o p u t e r n i c ă d e z v o l ta r e e c o n o m ic ă şi u r b a n i s t i c ă . U n n o u c a r t i e r d e l o c u in ţe p r i n d e c o n t u r î n z o n a c e n t r a l ă a o r a ş u ­lu i . P în ă î n p r e z e n t a u f o s t c o n s t r u i t e ş i d a t e î n f o lo s in ţ ă în n o u l c a r t i e r 200 d e a p a r t a m e n t e d in c e le p e s t e 1 000 p r e v ă z u te să f i e r e a l i z a t e î n t r - o p r im ă e t a p ă . U n e le d in t r e b lo c u r i s î n t p r e v ă ­z u t e l a p a r t e r c u s p a t i i c o m e r c i a l e şi p r e s t ă t o a r e d e se rv ic i i . N o u l c a r t i e r d e b lo c u r i s e a d a u g ă c e lo r la l t e t r e i î n ă l ­ţ a t e p în ă î n p r e z e n t ş i c a r e î n s u m e a z ă p e s t e 3 400 a p a r t a m e n t e .

C o n s t r u c t o r i i b ih o r e n i a u r i d i c a t la p e s te 3 000 n u m ă r u l a p a r t a m e n t e l o r p r e ­d a t e , , la c h e i e “ o a m e n i l o r m u n c i i , d e la î n c e p u t u l c i n c in a lu lu i , d e p ă ş i n d p r e v e ­d e r i l e d e p la n . C a u r m a r e a a c e s to r e f o r t u r i , î n m u n i c i p i u l d e p e C r iş u l R e p e d e s - a u c o n t u r a t n o i a n s a m b l u r i d e lo c u in ţe — N u f ă r u l I I ş i IU , 6 M a r t i e , D e c e b a l , P r o l e t a r i l o r , T u d o r V la d i m i r e - s c u . E le s e r e m a r c ă p r in t r - o î m b i n a r e a r m o n i o a s ă a e l e m e n te l o r t r a d i ţ i o n a l e c u c e r in ţ e l e a r h i t e c t u r i i m o d e r n e . S t a ­d i i le a v a n s a t e d e c o n s t r u c ţ i e în c a r e se a f l ă c r e e a z ă c o n d i ţ i i p e n t r u r e a l i z a r e a p e s te p l a n a 800 a p a r t a m e n t e î n a c e s t a l d o i l e a a n a l a c t u a l u l u i c in c in a l .

hol - - __1iu 1 Curierul Adventist

METODE DE STUDIERE A BIBLIEI

( U r m a r e d in p ag . 1)

Pe m ăsu ră ce D uhul S f în t a des­c operit a d ev ă ru l sc r iito rilo r Bibliei, f iecare a scris d u p ă cum a fost m işca t de D uhu l Sfîn t, su b lin iin d acele aspecte ale ad ev ă ru lu i care a fost condus să le sublinieze. P e n ­t ru acest m o tiv ce rce tă to ru l Bibliei v a cîştiga o în ţe legere com ple tă a o rică ru i sub iect recunoscînd că B ib lia este cel m ai b u n in te rp re t al ei şi că a tunc i cînd este s tu d ia tă ca un tot, ea în fă ţişează u n ad ev ă r consis ten t şi a rm onios. (2 Tim.,3, 16 ; Ebr. 1, 1—2 ; SM I, 19—20 ; GC V/VI).

4. — Deşi ea a fost d a tă ace lo ra care au t r ă i t în an ticu l O rien t A prop ia t, în co n tex tu l m ed ite ran ian , B iblia t ran scen d e condiţiile c u ltu ­ra le a le m ediu lu i în care a fost a lcă tu ită , se rv ind , d u p ă cum este, ca un C uv în t al lui D um nezeu p e n tru to a te cu ltu rile , ra se le şi si tuaţi ile ex is ten te d in to a te veacurile .

b) — A U TO R ITA TE :1. — Cele şaizeci şi şase de căr ţi

a le V echiulu i şi N oului T es tam en t s în t descoperirea c la ră şi in fa i l i ­b ilă a voin ţe i lui D um nezeu şi a m ă r tu r i i i Sale. B ib lia este C uv în - tu l lui D um nezeu şi n u m ai ea s in ­g u ră este s ta n d a rd u l d u p ă care va fi cerca tă orice în v ă ţă tu ră si ex p e ­rien ţă . (2 Tim. 3, 15 ; Ps. 119, 105 ; Prov. 30, 5, 6 ; Is. 8, 20 ; Ioan 17, 17 ; 2 Tes. 3, 14 ; Evr. 4, 12)

2. — S c r ip tu ra este r a p o r tu l a u ­tentic, v re d n ic de în c red ere al ac ­ţ iu n ilo r lui D um nezeu în istorie E a în fă ţişează in te rp re ta re a teo lo ­gică n o rm a tiv ă a aces to r acţiuni. F ap te le s u p ra n a tu ra le descoperite în S c r ip tu r i s în t a d ev ă ra te d in p u nc t de ved ere istoric, de exem plu , c a ­p ito le le 1—11 ale Genesei s în t o r e d a re fap tică a ev en im en te lo r is ­torice.

3. — B ib lia n u este o carte Ia fel ca toate cele la lte cărţi. Ea este o în g em ăn are ind iv iz ib ilă de div in şi u m an — ra p o r tu l ei cu p r iv ire la m u lte de ta lii a le istoriei secu ­la re este in te g ra t scopului ei şi a n u m e ace la de a tran sm ite , de a face cunoscu tă is to ria m în tu irii . Deşi uneori po t fi p roceduri p a ra le le fo ­losite de cerce tă to rii Bibliei p e n tru a d e te rm in a d a te le istorice, tehn ica ob işn u ită a cerce tă r ii istorice, b a ­za tă a şa cum este pe p re su p u n e ri om eneşti şi co n cen tra te a su p ra e le ­m en tu lu i om enesc, s în t nep o tr iv i te p e n tru in te rp re ta re a Scrip turilo r , care s în t o în g em ă n a re de d iv in şi um an . N um ai o m eto d ă care r e ­cunoaş te pe d ep lin n a tu ra ind iv iz i ­b ilă a Scrip tu rii , po a te ev ita o d e n a tu ra re a m esa ju lu i ei.

4. — R a ţiu n ea u m a n ă este su ­p u să Bibliei, şi ea n u este nici ega lă şi nici m ai p re su s de ea.

P re su p u n e r i le cu p r iv ire la S c r ip ­tu ră t reb u ie să fie în a rm o n ie cu cerin ţe le S f in te lo r S c r ip tu r i şi s u ­p use cerce tă rii de că tre ea (1 Cor.2, 1—6). D u m n ezeu in te n ţio n e a ză ca r a ţ iu n e a u m an ă să fie folosită la to a tă cap ac ita tea ei, d a r în c o n ­tex tu l şi sub a c t iv ita te a — m ai d e g rab ă — a C u v în ţu lu i Său, de- cît in d ep e n d e n t de el.

5. — D escoperirea iui D um nezeu în în tre a g a n a tu r ă a tu n c i c în d este b in e în ţe leasă , e s te în a rm o n ie cu C uv în tu l scris şi t reb u ie in te rp re ­t a t în lu m in a Evanghelie i.

P R IN C IP II DE A B O R D A R E A IN T E R PR E T Ă R II SC R IP T U R I­LOR

a) — D uhu l face pe credincios în s ta re să accepte , să aplice B i­b lia la v ia ţa cuiva, aşa cum cau tă p u te re d iv in ă p e n tru a p u tea fi a sc u ltă to r de to a te ce r in ţe le Scrip ­turii, şi p e n tru a-şi ap ro p ia în m od p ersona l to a te făg ăd u in ţe le B ibliei— nu m ai aceia c a re u rm ea ză lu ­m in a p r im ită de ja , pot sp e ra să p r im ească o m ai m are lu m in ă a D uhu lu i Sfînt. (Ioan 16, 14 ; 1 Cor.2, 10— 14)

b) — S c r ip tu ra n u poate fi in ­te rp re ta tă corec t fă ră a ju to ru l D uhu lu i Sfînt, căci D u h u l este A cela care face în s ta re pe c red in ­cios să în ţe leag ă şi să aplice S c r ip ­tu ra . De aceea, orice s tu d iu al C uv în ţu lu i lu i D um nezeu treb u ie să înceapă cu ru g ă c iu n e şi cere rea ca D uhu l S fîn t să că lăuzească şi să lumineze.

c) — A ceia c a re se ap rop ie să s tudieze C uv în tu l, t reb u ie să facă lucru l acesta cu cred in ţă , cu sp i ­r i tu l um il al ace lu ia care do reşte să în ve ţe şi care c au tă să ascu lte ceea ce spune Biblia. Ei t reb u ie să fie b inevoito ri să su p u n ă toa te p ă re r i le lor, toate concepţiile şi concluziile ra ţiu n ii lor, ju d ecă ţi i şi cercetării... C uvîn ţu lu i. In aceas tă a t i tu d in e cerce tă to ru l S f in te lo r S c r ip tu r i t r e ­bu ie să se a p ro p ie d irec t de C u ­v în t, şi cu u n s tu d iu a te n t să po a tă a ju n g e la în ţe leg e rea p ro b lem e lo r e sen ţia le p e n tru m în tu ire , cu to tu l d ife r i tă de orice ex p lica ţ ie om e­nească, oric ît de in te re sa n tă a r fi. Solia Bibliei a ju n g e p l in ă de în ­se m n ă ta te p e n t r u o as tfe l de p e r ­soană.

d) — C e rce ta rea S c rip tu r i lo r t re ­buie să fie c a ra c te r iz a tă de o s in ­ceră d o r in ţă de a descoperi şi a scu lta v o in ţa şi C u v în tu l lu i D u m ­nezeu, m ai d e g ra b ă decît a cău ta s p r i j in sau dovezi p e n tru acele idei preconcepute .

M ETODE DE STU D IER E A B IB L IEI

a) — P e n tru s tud iu , d in tre t r a ­ducerile pe care le avem în l im ba ro m ân ă (Iaşi, S inodală , G ala G a- laction, Cornilescu), u l t im a t r a d u ­cere aceea de C orn ilescu este cea fo losită de noi. Şi cele la lte s în t

bune, în m od deoseb it a tunc i cind c ău tăm să a p ro fu n d ăm sensu l u nor expresii — d a r n u treb u ie să f u n ­d a m e n tăm p u n c te do c tr in a le m a ­jo re — în m o d ex clus iv n u m ai p e o a n u m ită trad u c e re a Bibliei. Cei care cunosc l im b a g reacă şi eb ra ică în a şa m ă su ră în e ît po t să fo losească tex te le B ibliei în o ri ­ginal, a u posib i li ta tea să exam ineze şi să cunoască d ife r i te ex p res ii a le m an u scr ise lo r vechi ale S f in te lo r Sc rip tu ri .

b) — A lege u n an u m e p la n de s tu d ie re a Bibliei, ev it în d o a b o r ­d a re a S f in te lo r S c r ip tu r i la în- t îm p lare , fă ră u n p la n b ine d e ­finit.

Ia tă c îteva sugestii :

1. — S tu d ie rea Bibliei, carte d u p ă carte , an a liz în d m esa ju l ei.

2. — S tu d ie re a d u p ă m eto d a v e r ­se t d u p ă verset.

3. — S tu d ie rea B ibliei c ău tîn d o so lu ţie p e n tru o a n u m ită p ro b lem ă a vieţii, p e n tru o nevoie specifică sau c ău tîn d ră sp u n su l B iblic la o a n u m ită p rob lem ă .

4. — U n s tu d iu topic a l S c r ip ­tu r ii (pe sub iecte cum a r fi c re ­d in ţa , iub irea , a doua v en ire şi altele).

5. — S tu d iu l b iog rafii lo r pe care le găsim în pag in ile S fin te lo r S c rip tu ri .

6. — S tu d ie re a expresiilor.

c) — C au tă să p rinz i în ţe lesu l s im plu , în ţe lesu l cel m ai c la r al p a sa ju lu i b ib lic pe care -1 studiezi.

d) — C au tă să descoperi tem ele m a jo re ale S c r ip tu r i i a şa cum se a f lă e le în f iecare text, p a sa j sau ca r te a Bibliei.

D ouă tem e (subiecte) p r in c ip a le le găsim in în tre g a B iblie :

1. — P e rso a n a şi lu c ra rea D om ­nu lu i Hristos.

2. — M area lu p tă d in tre b ine şirău , d in tre D um nezeu şi S a ta n a şi în care este im ­p lic a tă a u to r i ta te a C uvîn- tu lu i lui Dum nezeu, c ăd e ­re a om ului, p r im a şi a d o u a v e n ire a D om nului Hristos, re a b i l i ta re a (recu ­n o aş te rea d rep tă ţii) lui D um nezeu şi a Legii Sale, şi r e s ta u ra re a p lan u lu i lui D um nezeu p e n tru un ivers . A ceste tem e ale Bibliei t reb u ie să fie u rm ă r i te şi e x tra se d in to a tă S c r ip tu ra şi n u im puse ei.

e) — R ecunoaşte că B ib lia este s inguru l ei in te rp re t şi că în se m ­n ă ta te a cuv in te lo r , a tex te lo r şi a p a sa je lo r este cel m ai b in e d e te r ­m in a tă co m p arîn d în m od p e rse ­v e ren t S c r ip tu ră cu S c r ip tu ră (pa­sa j cu pasaj).

Mai — Iunie 198711

f) — S tud iază con tex tu l p a sa ju ­lui în stud iu , c o m p a r în d u -1 cu p ro - poz iţiun ile şi ve rse te le d ina in tea , lui sau cu cele care u rm ea ză d u p ă el. C au tă să faci o leg ă tu ră în tre id e ­ile p a sa ju lu i re spec tiv şi l in ia g înd ir i i în treg ii Biblii.

g) — P e cît este posibil cau tă să cunoşti îm p re ju ră r i le istorice în care a fost scris p a sa ju l re spectiv d e că tre au to r ii B ibliei sub călăuza D uhu lu i Sfînt.

h) — C a u tă să de te rm in i fo rm a l i te ra ră — folosită de a u to r — O p a r te a B ibliei con ţine pa rabo le , a l ta p roverbe, alegorii, p sa lm i şi p ro fe ţii apocalip tice . D eoarece m u lţ i scriito ri a l B iblie i p re z in tă o m are p a r te a celor scrise de ei în v e r ­suri, este in te re sa n t dacă găsim o t rad u c e re ce p re z in tă aceste p ă r ţi a le B ibliei în v e rsu r i ca în orig i­nal, aceas ta p e n tru că p a sa je le poetice cu im ag in i poetice p re ­zen ta te n u treb u ie să fie in te rp re ­ta te în acelaşi fe l ca şi cele scrise în proză.

i) — Să recu n o aştem că u n a n u ­m it te x t al B iblie i p o a te că n u este în totul, p în ă la de ta lii a sem enea u n o r categorii l i te ra re de astăzi. Fii a te n t să n u forţezi aceste categorii l i te ra re a tu n c i c înd este v o rb a de in te rp re ta re a în se m n ă tă ţ i i tex tu lu i Biblic. E ste o te n d in ţă om enească aceea de a c ău ta ceva ce n u in te ­re sează c h ia r şi acolo u n d e au to ru l n u a av u t in te n ţ ia să p u n ă în dis­cuţie.

j) — Să ţ in e m seam a de co n stru c ­ţ ia g ra m a tic a lă a fraze i p e n tru a descoperi in te n ţ ia au to ru lu i. S tu ­d iază expres ii le cheie a le pasa ju lu i, co m p arîn d fo losirea lo r în a l tă p a r te a B ibliei folosind o concor­d an ţă , cum şi cu a ju to ru l u n o r le ­x icoane sau d ic ţio n are biblice.

k) — în le g ă tu ră cu s tu d iu l t e x ­tu lu i Biblic, c au tă să cercetezi facto rii istorici şi cu ltu ra li . A rh eo ­logia, an tropo log ia şi is to ria po t c o n tribu i la în ţe leg e rea în se m n ă ­tă ţ i i unu i text.

1) — A d ven tiş ti i de Z iua a Sao- te a c red că D um nezeu a in sp ira t p e E. G. W hite. De aceea, e x p re ­siile ei cu p r iv ire la a n u m ite p a - sa jii a le Bibliei ne o fe ră u n ghid in sp ira t p e n tru în ţe leg e rea te x te ­lor, f ă r ă în să a epu iza b o g ă ţia v a ­lorii lo r sau nega sa rc in a sau lu ­c ra re a exegezei. De ex em p lu :

„M ărtu r i i le sorei W hite n u t r e ­bu ie să fie puse înain te . C uv în tu l lui D um nezeu este u n s ta n d a rd in ­fa ilibil. M ă r tu r i i le n u treb u ie să ia locul C u v în tu lu i lu i Dum nezeu... Toţi t reb u ie să n e su s ţin em pozi­ţ ii le n o astre cu Sfin te le Scrip tu ri , su s ţin în d f iecare p u n c t a l a d ev ă ­ru lu i ce-1 su s ţin em cu C u v în tu l des­coperit a l lu i Dumnezeu*1. (Scri­soa rea 12/1890) „Poz iţia şi c red in ţa n o a s tră se a f lă în Biblie". (M anu ­scris 7, 1894 ; Ev. 256). „A d ev ă ­r a tu l c reş tin p r im e ş te C u v în tu l lu i

D um nezeu ca f i in d m a re a com oară a ad ev ă ru lu i in sp ira t şi p ro b ă a o ricărei in sp ira ţ i i (GC 183) „Dar D um nezeu va av ea pe p ă m în t u n popor care să m en ţin ă Biblia, şi n u m ai B iblia , ca s inguru l s tan d ard , al tu tu ro r în v ă ţă tu r i lo r şi baza oricărei re fo rm e. (Idem 595). „ P r in ­cipiile cele m ai esen ţia le ale s f in ­ţenie i n u s în t în ţe lese p e n tru că nu se d ă pe fa ţă foam e şi sete p e n tru cu n o aş te rea Bibliei, p e n tru c u ră ţ ia in im ii şi s f in ţen ia vieţii. M ărtu r ii le n u treb u ie să facă de m ai p u ţ in ă im p o r ta n ţă B iblia , C u ­v în tu l lu i D um nezeu , ci t reb u ie să -L în a l ţe şi să în d rep te m in ţile la El, p e n tru ca s im p li ta te a f r u ­m oasă a a d e v ă ru lu i să im p res io ­neze pe to ţ i“. (5 T 665) „O p re ţ i ­oasă lu m in ă n e -a fost d a tă , o lu ­m in ă p o tr iv i tă p e n tru acest tim p. A d e v ă ru l B ib ic este ace la care ne a r a tă p r im e jd ii le ce s ta u în a in tea noastră . A ceastă lu m in ă treb u ie să n e ducă la o a te n tă s tu d ie re a S c r ip tu r i lo r şi la o fo a r te crit ică cerce ta re a poz iţie i pe ca re o avem... C re d in ţa t reb u ie tem ein ic f u n d a m e n ta tă pe C u v în tu l lu i D u m n ezeu 11 (Idem 708).

m) — D u p ă ce a m s tu d ia t , aşa cu m s-a su b l in ia t m a i sus, să c e r ­ce tăm şi d ife r i te m ăr tu r i i , dacă p u tem av ea acces la ele, şi a lte izvoare, sp re a v ed ea şi poz iţia a l ­to ra cu p r iv i r e la p a sa ju l re sp ec ­tiv. A poi t r e b u ie să e v a lu ă m cu g r i jă d ife rite le p u n c te de vedere , cu poz iţia p e care S f în ta S c r ip tu răo a re ca u n tot.

c) — IN IN T E R PR E T A R E AP R O F E Ţ IIL O R TR EB U IE SA R E ŢIN EM U R M A T O A R E L E

1. — B ib lia p re z in tă p u te re a pe care o a re D u m n ezeu de a p ro fe ­t iza cu p r iv ire la v iitor. (Is. 46,10)

2. — P ro fe ţ ia a re u n scop m o ­ral. Ea n u a fost sc risă n u m ai p e n tru a sa tis face cu rio z i ta tea cu p r iv ire la v iito r . U nele d in scopu ­rile p ro fe tice s în t şi ace lea de a în tă r i c re d in ţa (Ioan 14, 29), de a p ro m o v a o v ie ţu ire sfîn tă , şi să p reg ă tea scă pe c redincioşi p e n tru re v en irea D om nulu i. (Mat. 24, 44 ; Apoc. 22, 7.10— 11)

3. — P u n c tu l focaliza to r a l p ro ­fe ţi i lo r este în d re p ta t sore p e rso an a D om nulu i H ris tos (a tî t p r im a Sa ven ire , cum şi a doua Sa venire), a su p ra b iseric ii şi a înche ierii is­to rie i P la n u lu i de M în tu ire .

4. — N o rm e le de in te rp re ta re a p ro fe ţie i se a f lă în Biblie . B iblia n o tează t im p u l p ro fe ţi i lo r în îm ­p lin irea lo r is to rică ; N oul T es ta ­m e n t c itează d ife rite îm p lin ir i specifice a le p ro fe ţi i lo r V echiu lu i T es ta m en t cu p r iv ire la Mesia, ia r V echiu l T e s ta m e n t p re z in tă p e r ­soane şi e v en im en te ca t ip u r i a le lu i Mesia.

5. — In ap rec ie re a N oulu i T es­tam e n t sau a u n o r p ro fe ţi i a le V ech iu lu i T e s ta m e n t u n e le n u m e cap ă tă în ţe le su r i sp ir itua le . De e x e m p l u : Israel, în se am n ă b ise r i ­că, B abilon, re lig ia aposta tă , etc.

6. — E x is tă do u ă t ip u r i g enera le de sc rie ri p ro fe tice şi a n u m e : P ro ­feţii neapocalip tice aşa cum găsim în Isa ia şi Ie rem ia şi p ro fe ţi i a p o ­calip tice, a şa cum găsim în D aniel şi Apocalips. A ceste t ip u r i d ife r i te de p ro fe ţi i a u carac te r is tic i d ife ­r i te :

a. — P ro fe ţii le ne-apocalip tice se ad resează p o p o ru lu i lu i D u m n e ­zeu ; cele apocalip tice a u u n scop m u lt m a i un iv ersa l .

b. — P ro fe ţ ii le ne-apoca lip tice s în t adesea cond iţionale în n a tu ra lor, p u n în d în a in te a copiilor lui D um nezeu a l te rn a t iv a b in ec u v în tă - r i i p e n tru a sc u lta re şi a b les tem u ­lu i p e n tru n eascu lta re ; cele apo ­calip tice sub lin iază su v e ra n ita te a lu i D um nezeu şi co n tro lu l S ău a su ­p ra istoriei.

c. — Pro fe ţ i i le ne-apocalip tice s a r ad esea de la crizele locale, la Z iua cea M are a D om nulu i ; p ro ­fe ţia ap o ca lip tică p rez in tă cursu l istoriei d in t im p u l p ro fe tu lu i, p înă la în ch e ie rea istorie i aceste i lum i.

d. — In p ro fe ţia n e -apoca lip tică în genera l, t im p u l este lung. De exem plu , 400 de ani ai rob ie i po ­po ru lu i I s ra e l (Gen. 15,13), 70 de ani a i rob ie i B abilon iene (Ier. 25,12). In p ro fe ţia apocalip tică , t im p u l este în g en era l îm p ă r ţ i t în pe rioade m ai scurte , 10 zile (Apoc. 2,10) sau 42 de lun i (Apoc. 13,5). Perioade le t im p u lu i ap oca lip tic s ta u ca u n s im bol a l u n o r p e r io ad e lung i de timp.

7. — P ro fe ţ i i le apocalip tice s în t fo a r te sim bolice şi t reb u ie deci să fie in te rp re ta te ca a ta re . In in te r ­p re ta re a s im bo lu rilo r , t reb u ie să se folosească u rm ă to a re le m etode :

a. — C a u tă in te rp re ta re a (explic it sau im plicit) în cad ru l p e rso n a ju lu i re sp ec t iv (de e x em p lu — Dan. 8,20- 21 ; Apoc. 1,20).i

b. — C a u tă in te rp re ta re a în a l tă p a r te a cărţi i , sau în a lte c ă r ţ i a le aceluiaşi a u to r ;

c. — Foloseşte o concordan ţă , s tu ­d iază fo losirea s im b o lu ri lo r în a lte p ă r ţ i a le S c rip tu rii .

d. — O s tu d ie re a u n o r docu ­m en te vech i po a te a ru n c a lu m in a a su p ra în se m n ă tă ţ i i s im bo lu rilo r , deşi fo losirea lo r de c ă tre Sc r ip ­tu ră po a te a l te ra în se m n ă ta te a respectivă .

8. — S tru c tu ra l i te ra ră a cărţi i constitu ie a d esea u n a ju to r în in ­t e rp re ta re a ei. N a tu ra p a ra le lă a p ro fe ţi i lo r lu i D aniel este u n e x em plu .

Curierul Adventist

R ed ări le p a ra le le p e care le g ă ­sim în Sc rip tu r i , p re z in tă u neori deosebirii în de ta lii şi sub lin ieri (de ex em p lu co m p ară M at. 21, 33—34 ; M arcu 12,1—11 şi L u ca 20, 9— 18 ; sau 2 Regi 18 cu 2 Cron. 32 ; C înd s tud iezi aceste pasa ji i , ex a - m in ează-le m ai în tî i cu g r i jă p e n ­t ru a fi s igu r că p a sa je le p a ra le le se re fe ră la acelaşi ev en im en t isto ­ric. De exem plu , m u lte d in p a r a ­bolele D om nulu i H ristos au fost poate spuse cu ocazii d iferite , unu i a u d ito r iu d ife r i t şi în cuv in te d i ­ferite .

In cazurile u n d e a p a r deosebiri în re d ă r i pa ra le le , t reb u ie să re ­cu n o aş tem că în tre g m esa ju l B i­b lic este de fa p t s in teza tu tu ro r p ă r ţ i lo r ei. F ieca re c a r te sau scri ­i to r com unică ceea ce D uhul l-a că lău z it să scrie. F ieca re îşi aduce co n tr ib u ţia sa spec ia lă la bogăţia , d iv e rs ita tea şi v a r ie ta te a S c r ip tu ­r ilor. (GC V. VI). C iti to ru l poate în g ăd u i f iecăru i sc r i ito r al B ibliei să iasă în e v id e n ţă şi să fie a u ­zit, în t im p ce în ace laşi t im p r e ­cunoaş te u n i ta te a de bază a rev e ­la ţie i divine.

C înd p a sa je le p a ra le le vo r să a ra te o deoseb ire sau con trad icţie , să c ău tă m să u rm ă r im şi să su b li ­n iem a rm on ia . Să n u u i tă m că ne- a se m ă n ă r i le po t fi d in cauza u n o r greşe li m in o re ce se da to rează co­p iş tilo r (1 SM 16), sau pot fi re ­z u lta tu l u n o r su b lin ie r i d ife r ite şi a legerii m a te r ia le lo r de d ife r iţ i au to r i , care a u scris sub in sp ira ­ţ ia şi c ă lăuz irea D u h u lu i S f în t p e n tru o d ife r i tă m asă de c ititori şi în îm p re ju ră r i d iferite . (1 SM 21, 22 ; GC VI).

S -a r p ă rea im posib il să îm paci deoseb irile m in o re a tu n c i cînd este v o rb a de de ta lii , şi care p o t fi f ă r ă o leg ă tu ră cu solia p r in c ip a lă şi c la ră a pasa ju lu i . în u n e le ca ­zuri ju d ec a ta treb u ie să fie sus­p e n d a tă p în ă c înd noi şi m ai bu n e in fo rm a ţii v o r p u tea fi găsite p e n ­t ru a rezo lva ceea ce p a re a fi d i ­ferit.

S c r ip tu r i le a u fost scrise cu sco­p u l p rac t ic de a descoperi fam ilie i om eneşti voia lu i D um nezeu . Cu to a te acestea, p e n tru a n u in te r ­p re ta g reş it u n e le declara ţii , este im p o r ta n t de recu n o scu t că e le au fost a d resa te p o p o ru lu i u n e i cu l­tu r i o r ien ta le şi e x p r im a te du p ă fe lu l lo r de a vorb i. E xpres ii ca aces tea : „D om nul a îm p ie tr i t in i ­m a lu i F a ra o n 11 (Ex. 9,12), sau „un d u h r ă u de la Dom nul..." (1 Sam. 16,15), sau „ tre i zile şi tre i n o p ţ i“ a le lu i Iona, c o m p ara te cu m o a r ­tea D om nului H ristos (Mat. 12,40), s în t în g'eneral g reşit în ţe lese p e n ­t ru că astăz i s în t in te rp re ta te în m o d d ife r i t şi d in tr -u n d ife r i t p u n c t de vedere .

O cu n o aş te re a cu ltu r i i O r ie n tu ­lu i A p ro p ia t este in d isp en sab ilă p e n tru în ţe leg e rea u n o r as tfe l de

expres ii — de exem plu , c u ltu ra eb ra ică a tr ib u ie r ă sp u n d e re a une i pe rsoane p e n tru fa p te pe care n u le-a săv îrşit, d a r pe care le-a în ­gădu it , sau a p e rm is ca să aibe loc. De aceea sc riito rii in sp ira ţ i ai Biblie i a u a t r ib u i t lu i D um nezeu ceea ce în g în d irea a p u se an ă am sp u n e că E l a p e rm is, a în g ăd u it sau n u a îm p ied ica t a se în tîm p la , cum de ex em p lu , îm p ie tr i re a in i ­m ii lu i Fa rao n .

U n a l t a sp ec t a l S c r ip tu r i lo r ce tu rb u ră g în d irea m o d e rn ă este p o ­ru n c a d iv ină d a tă lu i Is rae l de a po rn i război şi a n im ici a s tfe l n a ­ţ iun i întregi. L a origine, Is rae l a fost o rg a n iz a t ca o teocraţie , o conducere c iv ilă p r in care D u m ­nezeu conducea în m od direct. (Ex. 18,25). Un as tfe l de s ta t teoc ra tic e ra unic. E l n u m ai e x is tă şi n u po a te fi co n s id e ra t ca u n m odel c reş tin d irec t, p e n tru a fi pu s în p rac t ică de c reş tin i.

S f în ta S c r ip tu ră con ţine e x p e ­r ien ţe le şi d e c la ra ţ i i le p e rso an e lo r pe care D u m n ezeu le-a accep ta t, d a r care n u e ra u în a rm o n ie cu prin c ip i ile sp ir i tu a le a le B ib lie i ca un tot. De e x em p lu in c id en te cu p r iv ire la fo losirea alcoolului, p o ­l igam ia, d iv o rţu l şi sclavia. Deşi co n d am n a re a u n o r as tfe l de obice ­iu ri sociale n u e s te în fă ţ işa tă în m od explic it, a ceas ta n u în se am n ă că D um nezeu Ş i-a pus a p ro b a re a pe to t ceea ce E l a în g ăd u i t şi a su p o r ta t în v ia ţa p a tr ia rh i lo r si în Israel. D o m nul H ris tos a fă c u t c la r acest lu c ru în d e c la ra ţ ia Sa cu p r iv ire la d ivo rţ. (Mat. 19,4-6,8).

S p ir i tu l S fin te i S c r ip tu r i este u n sp ir i t de re s ta u ra re . D u m n ezeu lu ­c rează cu r ă b d a re p e n tru r id ic a ­re a n e am u lu i om enesc de la căd e ­re a în fu n d u l p ăca tu lu i , la idealu l c reş tin . î n consecin ţă, n -a r treb u i să accep tăm ca m odele ac ţ iun ile celor păcătoşi, a şa cum s în t e le r e ­

la ta te în Biblie.S c r ip tu r i le r e p re z in tă descoperi ­

re a rev e la ţie i lu i D um nezeu fa ţă de oam eni. „ P red ica de pe M u n te “ a D om nulu i H ristos, de exem plu , lă rg eş te şi e x t in d e a n u m ite con­cep ţii a le V ech iu lu i T es tam en t. D om nul H ris tos pe rso n a l este u l ­t im a re v e la re a c a ra c te ru lu i lu i D um nezeu în t ru p om enesc. (Evr.

1,1—3).î n t im p ce ex is tă o u n i ta te de ­

p l in ă a Bibliei, d e la G eneza şi p în ă la A pocalips şi în t im p ce în tre a g a S c r ip tu ră este la fe l de in sp ira tă , D u m n ezeu alege să-Se

descopere pe S ine f a ţă şi p r in p e r ­soane in d iv id u a le , şi a -i în tî ln i acolo un d e se află , în te rm en ii u n e i d a to r i i sp ir i tu a le şi in te lec ­tuale . D u m n ezeu n u se sch im bă, d a r E l în m od p ro g res iv d esfă ­şo a ră de sco p erirea Sa oam enilo r , pe m ă su ră ce ei s în t în s ta re să o p ă tru n d ă . (Ioan 16,1-2 ; BC 945 ;

1 SM 21). F ieca re e x p e r ie n ţă sau dec la ra ţ ie a S c r ip tu r i i este u n r a ­p o r t in sp ira t de d iv in ita te , d a r n u orice d e c la ra ţ ie sa u e x p e r ie n ţă este în m od n ecesa r n o rm a t iv ă p e n tru co m p o r ta m e n tu l c reş tin de astăzi. A t î t sp ir i tu l c ît şi l ite ra S c r ip tu r i i t reb u ie să fie înţelese. (1 Cor. 10,6-13 ; DA 150 ; 4 T 10-12).

9. — Ca scop final, fă ap lica ţ ia tex tu lu i. P u n e în t re b ă r i ca aces­tea :

„C are es te m esa ju l şi scopul u rm ă r i t de D um nezeu ca să-l t r a n s m i tă p r in S c r ip tu ră ?“ „Ce în se m n ă ta te a re acest te x t p e n tru m in e ?“ „C um se ap lică el s i tu a ­ţie i şi îm p re ju ră r i lo r de astăz i ? “ Făc în d astfel, recu n o ş ti că deşi pa sa je le B iblie i a u o im p o r ta n ţă locală, cu toa te acestea e le con ţin p rincip ii veşn ice ap licab ile în orice t im p şi în c ad ru l o r ică re i cu ltu ri.

CONCLUZIE

î n in tro d u c e rea că r ţ i i „T raged ia V eacu ri lo r11 se rv a D om nulu i sc ria : „B iblia cu a d e v ă ru r i le ei d a te de D um nezeu , e x p r im a te în l im b a ju l oam enilo r , n e p re z in tă o u n ire a d iv in u lu i cu om enescul. O astfe l de u n ire a e x is ta t şi în n a tu r a lu i H ristos, care e ra F iu l lu i D u m n e ­zeu şi F iu l om ulu i. A cest lu c ru este a d e v ă ra t cu p r iv ire la B iblie to t aşa cum a fost a d e v ă ra t şi cu Hristos, a n u m e că, „C u v în tu l S-a făcu t t ru n si a locuit p r in tre n o i“ . (Ioan 1,14 ; TV 6).

C um n u este posib il p e n tru cei care au a ccep ta t d iv in i ta tea D om ­nu lu i H ris tos să în ţe leag ă scopul în tru p ă r i i Sale, to t a şa este im po ­sibil şi p e n tru cei care n u v ă d în B iblie dec ît o ca r te ca to a te cele ­lalte, să în ţe leag ă m esa ju l ei, ori- c ît de p line de in te res şi seriozi­ta te a r fi m e tode le ce le folosesc.

C h ia r teologii c reş tin i c a re ac ­cep tă n a tu r a d iv in o -u m an ă a Sc r ip tu r i lo r , d a r a că ro r a b o rd a re

m etodologică îi fac să se ocupa m ai m u l t de aspecte le ei um ane , riscă să golească m esa ju l B iblic de p u te re a lui, p a s în d -o a su p ra ca ­d ru lu i genera l, în t im p ce se con ­cen trează a su p ra îm p re ju ră r i lo r . Ei u i tă că de f a p t îm p re ju ră r i le şi m esa ju l s în t in sep arab ile şi că îm ­p re ju ră r i le fă ră m esa j este u n vas gol ce n u p o a te slu ji nevo ilo r sp i­r i tu a le a le om enirii.

U n c reş tin co n sacra t v a folosi n u m ai acele m eto d e care s în t ca­pab ile să s lu jească pe d ep lin şi cu succes cu noaş te rii celor două n a ­tu r i in se p ara b ile a S f in te lo r S c r ip ­tu ri, sp o rin d cap ac ita tea de a în ­ţelege şi a ap lica solia ei şi a în ­tă r i c red in ţa .

R edac ţia .

Mai — Iunie 1987 iHJ

0 teologie a

hirotonirii

DESPRE BISERICA (II)

B iserica şi C uv in tu l lui D um nezeu

— Biscrica n u ex is tă ca un scop în sine. D u m n e ­zeu Şi-a dob înd it-o ca p ro p r ie ta te a Sa specia lă a şa incit ea să p o a tă p ro c lam a lu c ră r i le m in u n a te a le Celui ce a chem at-o d in în tu n e re c la lu m in a Sa cea m in u n a tă (1 Pet. 2,9). Ea ex is tă p e n tru a îm p lin i m is iu n ea care i-a fost d a tă de Isus Hristos. în to cm ai d u p ă cu m H ristos a v en it să facă lu c ra rea pe care I -a d a t-a T ată l, şi B iserica, f i ind ..înain tea lui Dum nezeu, o m ire a sm ă a Iui Hristos p r in tre cci ce s în t pe calea m în tu ir i i şi p r in t r e cei ce s în t pe calea p ierzării" (2 Cor. 2,15), p o a r tă ră sp u n d e re a de a ră sn în d î m irea sm a cunoştin ţe i Iui D um nezeu p re ­tu tinden i.

In cursu l în d ep lin ir i i acestei m isiuni, m ereu con ­f ru n ta tă cu problem», a u to r i tă ţ i i ei, Ri e r i"a c-eş- t in ă se în toa rce şi p r iv eş te la H ristos, C apul ei, p e n ­t ru călăuzire şi conducere. In El. p r im it ca f i in d Cu- v în tu l lu i D um nezeu în t -u p a t şi t r ă in d p r in tre o a ­m eni. ea îşi găseşte s inguru l izvor cu a u to r i ta te al h o tă r îr i lo r şi op ţiu n ilo r ci. A fi c reş tin în seum nă a spune lui H ristos „D a“ şi a accep ta au to r i ta te a Sa fă ră nici o rezervă.

Religia c reş tin ă nu este, în p r im u l rînd , a ccep ta rea u n u i crez şi nici u rm ă r i r e a u n u i cod m oral. în e sen ţă şi în p ro funz im e ea este, ca şi în cazul apostolilor, o p re d a re une i persoane, lu i Isus Hristos. Religia aposto lilor este şi re lig ia noastră . Isus H ristos în suşi, şi nu an u m ite în v ă ţă tu r i desp re El. constitu ie C uvîn- tu l lui D um nezeu p e n tru b iserică. în scopul de n ne a ju ta pe noi, cu secole m ai t îrziu , ca să recunoaştem D uhul lui H ristos şi să s tab ilim cu Dom nul fe lu l de leg ă tu ră p e rso n a lă pe care au tră i t -o apostolii. Cu- v în tu l lui D um nezeu v ine Ia noi sub fo rm a C uvin- lu lu i scris sau vestit. C uv in tu l scris al aposto lilor nu este, bineîn ţeles, iden tic cu C uvin tu l d iv in însuşi, d e ­oarece l im b a ju l om enesc îm p ă r tă şe ş te s lăb ic iun ile noastre. D ar acesta este m ijlocu l ales de D um nezeu p r in care El ne vorbeşte. S inguru l Hrisfos pe care ÎI cunoaş tem noi este Cel al aposto li lo r şi al m ă r tu ­r iei lor. Noi c redem că aceas ta exp lică fap tu l p e n ­tru care scriitorii N oului T es tam en t a ş tep tau ca cci care au p r im it solia lor să o recunoască ca av ind au to rita te , ca f i ind ..Cuvintul lu i D um nezeu" (1 Tes. 2,13), „o p o ru n că a D om nulu i" (1 Cor. 14.37).

De aceea, p re d ic a re a deschisă a C uvîntuJui Iui D u m ­nezeu aşa cum se găseşte în S fîn ta S c r ip tu ră fă ră îndo ia lă că nu este un aspect secu n d ar sau in tim - p lă to r în v ia ţa bisericii, î n aceas ta constă au to r i ta te a ei. B iserica d ă inu ieş te sau se p răb u şeş te îm p re u n ă cu C uvin tu l scris, p e n tru că aceste scrieri s în t fo rm a c itib ilă a m ăr tu r ie i apostolice despre rev e la rea lui D um nezeu în H ristos, a şa cum a ra tă lo a n cînd scrie : „Ce e ra de Ia început, ce am auzit, ce a m v ăzu t cu ochii noştri, ce a m p r iv it şi am p ip ă it cu m îin ile noastre, cu p r iv ire Ia C uvin tu l vieţii... vă ves tim şi vouă, ca şi voi să aveţi p ă r tă ş ie cu noi" (1 lo a n1,1-3). P r in c red in ţă şi pe b aza m ă r tu r ie i lu i H ristos şi a apostolilor, b iserica c reş tin ă accep tă Scrip tu rile V echiulu i şi Noului T es tam en t ca f i ind C uv in tu l cu a u to r i ta te al lu i Dum nezeu. A cesta este locul în care ca treb u ie şi poate , în fiecare genera ţie , să înveţe în a şa fel să cunoască pe Hristos, îneît să po a tă ş ti cu ce a u to r i ta te în t îm p in ă o la m e care pu n e to t m ai m u lt la îndo ia lă d rep tu l ei la euvînt.

RŢI---- ——————

S fin ţen ia Bisericii lui D um nezeu

în v ir tu te a n ep r ih ăn ir i i pe care Dom nul ei o p re ­z in tă în lu c ra rea Sa de m ijlocire , b iserica care a re „p ăr tăş ie" „cu T ată l şi cu Fiu l Său, Isu s Hristos" (1 lo a n 1,3) este socotită ca sf în tâ în a in tea Iui D u m ­nezeu. Ea poa te fi n u m ită pe d re p t o co m u n ita te a celor sfin ţi. M em b rii ei, care p r in c red in ţă s în t sub b inefacerile ie r tă r ii lu i D um nezeu au r e in t r a t astfel in legăm în tu l d ivin, în com u n iu n ea div ină .

Această sfin ţen ie este în a in te de toate o sf in ţen ie a lă u n trv lu i care îşi găseşte ex p res ia în v ia ţa d in a fară . D ar ea p o a rtă de asem enea no ţiu n ea de des­pă r ţire , de p u n e re deoparte . Acest aspect este in m o i h o tă r î t su b lin ia t in Israelu l d in vech im e şi este r e ­ţ in u t de Noul T es tam en t. O am enii lu i D um nezeu nu pot fi con fu n d aţi cit a lţii. în to td e a u n a c red in ţa scoate în ev iden ţă . B iscrica este s f in tă p e n tru că ea este d e sp ă r ţ i tă de sp iri tu l lum ii p ăca tu lu i şi este consa ­c ra tă lu i Dum nezeu, şi ea a f irm ă au to r i ta te a obiec ­t ivă a lui Isus H ristos a su p ra tu tu ro r m em b rilo r ci.

B iserica este apostolică

C h em a tă de Dum nezeu, h ră n i tă p r in C uvin tu l Său, şi co n sid era tă ca s f in tă în a in te a Sa, b iserica s -a r contrazice pe sine dacă s -a r re trag e în con tem plare , în s lu jb e de m u lţu m ire sau ch ia r de m ijlocire . B i­scrica a re şi u n ca rac te r apostolic. E a treb u ie să p ă s ­treze a d u ce rea a m in te a fa p tu lu i că Isus, D om nul ei, a c h em a t şi apoi t r im is cu o m is iune pe cei care au a f la t de la El m esa ju l E vanghelie i Ei au deven it d e ­pozita rii şi p u r tă to r i i C uv în tu iu i Său, şi de asem e ­nea solii Săi. P re tu tin d e n i un d e m ergeau , ei e rau tr im işii sau apesto lii lu i H ris tos în sensu l de bază al cuv în tu iu i d in Noul T es tam en t, rep rezen tan ţi i Săi şi am b a sa d o r i duc înd solia re îm p ăcă rii (2 Cor. 5,17- 23). „Cine v ă ascu ltă pe voi, pe M ine M ă ascu ltă" (Luca 10,16), a r ă ta Isus. De aceea b iserica este apos* ts lică în v i r tu te a fa p tu lu i că este solul iui H ristos c ă tre om enire .

A r fi fă ră rost să a rg u m e n tăm fap tu l că f ide li ta tea fa ţă de E v anghe lia lui H ris tos im plică, p ractic , fi­de lita te f a ţă de se r i j r i lc apostolice. A fi „apostolic" m ai în seam n ă a te devo ta „ în v ă ţă tu r i i şi p ă r tăş ie i r,poştalilor" (FA 2,42 RSV). B iserica va fi apostolică în m ă su ra în care v a ascu lta de în v ă ţă tu ra aposto ­lilor aşa cum a fost cu p rin să în Scrip tu ri . Aceasta este cea d in ţi i condiţie p e n tru ca a u to r i ta te a Iui H ris- t r s să se ex erc ite a su p ra bisericii.

B iserica v izib ilă şi b iserica inv iz ib ilă

F a p tu l de a fi m em b ru al b ise ric 'i este to td e a u n a ră sp u n su l Ia o ch em are d iv ină . O am enii s în t a traş i că tre b iserică deoarece ei s în t c ap tiva ţi de f ig u ra lui Isus H ristos care ii in v ită să se îm p ă rtăşea scă de da to r ia de a d a o m ă r tu r ie d irec tă desp re ceea ce s-a în tîm p la t , ce se în tîm p lă şi ce se v a în t îm p la în istorie. D eoarece nu m ai D um nezeu cunoaşte pe cei care au răspuns , n u m ai El cunoaşte în tin d e rea b i ­sericii.

Nu to ţi cei ce se ch eam ă Israe l s în t Israel, m ă r ­tu riseş te apostolul, şi a d e v ă ra ta c ircum ciziune nu este doar u n sem n în tru p (vezi Rom. 2 25-29). Toţi o a ­m enii ş t iau că N a tan ae l e ra u n Israe l i i ; n u m ai D om ­nul ş tia în să că el e ra u n u l în care nu e ra vicleşug. V orb ind desp re o b iserică v izib ilă şi invizibilă , A d ­ven tiş ti i de Z iua a Şap tea nu se re fe ră Ia două b i­serici d iferite , ci la do u ă aspecte d iferite a le unei s in g u re b iseric i a lui H ristos. A şa cum ex is tă pe pă- m în t b iserica este a tî t v izib ilă c it şi nevăzu tă . S p u ­nem că este inv iz ib ilă p e n tru că n a tu ra ei sp ir i tu a lă poa te fi p e rcep u tă n u m ai p r in c rcd in ţă , şi de ase ­m en ea p e n tru că este im posib il să se d e te rm in e fă ră p u t in ţă de g reşea lă cine a p a r ţ in e şi cine nu a p a r ţ in e bisericii. B iserica n ev ăzu tă de pe p ă m in t s în t acei

Curierul Adventist

oam en i care a p a r ţ in leg ăm în tu lu i ha ru lu i, au p r im it D uhul Sfîn t şi s în t m em b ri ai t ru p u lu i lui H ristos.

De aceea, ideea de inv iz ib ilitate , în t im p ce e x p r im ă c arac te ru l sp ir i tu a l şi u n i ta tea bisericii, nu este în ­cercare d in p a r te a n o a s tră de a d isc red ita re a l i ta tea v iz ib ilă şi v ia ţa b isericii. B iserica inv iz ib ilă îşi a su m ă o fo rm ă vizib ilă în tr -o o rgan iza ţie e x te r io a ră p in care ea se e x p r im ă pe sine. B iserica dev ine vizib ilă în m ăr tu r is i rea şi p u r ta r e a c reş tină , în s lu j ire a Cu- v în tu lu i şi cerem onii, ca şi în o rg an iza rea e x ts r ic a ră şi în conducere.

A dventiş tii de Z iua a Şap tea în m od sincer recu- nosc că H ris tos lucrează în şi p r in toa te biseric ile creştine . Ei su s ţin că D um nezeu a re u rm aş i zeloşi în toate confesiunile c reş tine şi ch ia r dincolo de z idurile c reş tin ism ulu i. în acelaşi t im p însă ei co n tin u ă să su s ţin ă că, în tre b iseric ile c reştine , B iserica A d v e n ­t is tă de Z iua a Şap tea d e ţine o poziţie unică . Ei se consideră pe sine ca u n popor al profeţie i. Ei cred că D um nezeu a r îndu it , în m od profetic , a şa cum este e x p r im a t în Apoc. 14,6-12, ca în zilele d in u rm ă să se rid ice o m işca re relig ioasă care să avertizeze lu m ea cu p r iv ire la im in e n ţa celei de -a doua ven iri a Iui Hristos şi să cau te să p reg ă tea scă pe oam en i p e n tru ziua lui D um nezeu în fo re îndu-i pe cără r ile d e ­p line i confo rm ări cu în v ă ţă tu r i le Sc rip tu rilo r . Aşa cum poporul lui D um nezeu în vech im e a fost che ­m a t să fugă clin B abilonu l l ite ra l (vezi îs . 48, 20 ; Ie r . 50,88 ; 51,6 ; 51,45) ca să se p o a tă în toa rce ia Ie rusalim , Ia fel ponoru l Său de astăzi este cheim t. să i ’.să d in B abilonul s n m tu a l ea să n u a ib ă p a r te de p lăgile Iui (Apoc. 18,4) ca să p o a tă fi socotiţi v re d ­nici să in tre în Noul Ie rusa lim . Scriitorii creştin i t im p u r i i şi pseudoepigrafic i au id en tif ica t Babilonul sp ir i tu a l cu R om a Cezarilor. Cu două secole în a in te de R efo rm aţiune unii au în cep u t să aplice m eta fo ra Ia R om a papală . T im pu l încă nu a sosit, d a r a d ­ven tiş ti i în ţe leg că im ed ia t în a in te de eschaton accas- tă m e ta fo ră v a include pe toţi cei ce au ruimele de c reş tin i al c ăro r a n g a ja m e n t f a ţă de trad iţ i i le om e­neşti şi f a ţă de lu m e a re în tî ie ta te a su p ra a n g a ja ­m en tu lu i lor fa ţă de H ristos — aşa cu m se m a n i ­fes tă în m odu l de v ia ţă . P ro c lam a ţia de a p ă răs i B ab ilonul v a a d u n a pe toţi c reş tin ii consacra ţi — u n e ­ori n um iţi „B iserica ră m ă ş i ţe i11 — desp re care se sp u n e „Aici s în t cei ce păzesc po runc ile Iui D u m ­nezeu şi c red in ţa Iui Is« s“ (Apoc. 14,12 K JV ). A ceas­tă sus ţine re n u în se am n ă că A dven tiş ti i de Z iua a Şap tea se consideră c reş tin i m ai b u n i decît alţii. A ceasta a re de a facc cu B iserica A d ven tă ca o m iş ­care profetică, c ă re ia i s-a în c re d in ţa t o solie p ro ­fe tică p e n tru în treag a lume.

Biserica şi S ac ram en te le

Din cele expuse i>înă sici re iese destu l de c la r că A dventiş ti i de Z iua a Şap tea consideră b iserica ca o p ă r tă ş ie a celor care, chem aţi de D uhul Sfînt, sîn t legaţi p r in tr -o c red in ţă vie Ki ascu lta re de C uvîn tu l divin. A ceastă b iserică este u n iversa lă , p e n tru că nu e s 'e b iserica une i a n u m ite ţă r i . genera ţi i sau c ivili­zaţii. Ea depăşeş te toate rc a l i îă r i lc locale şi tem p o ­ra le , carc s în t nu m ai fo rm e prov izorii p ln ă îr» ziua glorioasă a rev en ir ii Dom nului.

Botezul este sem nul in tră r i i in b iserică, co n îirm in d n aş te rea sp ir i tu a lă a cu iva în fam il ia lu i Dum nezeu. Botezul c reş tin nu este nu m ai u n botez al apei, ci şi u n botez al D uhului, EI este u n sem n nu n u m ai a! pocăin ţei şi ie r tă r ii , al m orţi i şi în v ie rii cu H r is ­tos (Rom. 6,3-11) ci şi al p r im ir i i Dishuîi’i S fîn t (1 Car. 12,3). O ric iac a fost bo teza t nu m ai a p a r ţ in e păca tu lu i şi n u m ai este supus lui. EI doreşte să fie recunoscu t ca f i ind sub au to r i ta te a T ată lu i, a F iu lu i şi a D uhu lu i Sfînt, El a p a r ţ in e n u m a i lu i Hristos şi legă tu rile sa le eu lum ea sîn t n u m ai p r in Hristos.

Dacă botezul este u n sem n vizibil al in tră r i i n o as ­tre în fam il ia Iui Dum nezeu, C ina Dom nului, p rece ­d a tă de sp ă la rea p icioarelor, re p rez in tă to t ceea ce

D um nezeu a făcu t p e n tru noi, ceea ce face şi ceea ce va face la sfirş itu l veacu lu i. P r in îm p ă r tă ş ire a din p îinea f r în tă şi d in rodul viţei noi a ră tă m (înainte) sp re m o a r te a D om nulu i p în ă Ia v en irea Lui (1 Cor.11,23-26).

Botezul, C ina D om nulu i şi p red ica rea C uvînfu lu i s în t s tr în s lega te ca expres ii ale ad ev ă ra te i înch in ă r i c reştine . în c h in a re a n u este u n ac t pe carc om ul îl face p e n tru Dum nezeu, ei m ai d eg rab ă ră sp u n su l om ulu i p e n tru ceea ce D um nezeu d e ja a făcu t p e n ­t ru el. Aici fam il ia lui D um nezeu se s tr înge în p re ­zen ta Sa p e n tru a -L proslăv i. Deşi leg ă tu ra cu iva cu H ristos im plică h o tă r î re a personală , a fi m în tu i t în seam n ă a fi m în tu i t în co m u n ita te m ai d eg rabă decît în s in g u ră ta te . A fi m în tu i t în seam n ă a a p a r ­ţ ine societă ţii celor m în tu i ţ ' , bisericii, un d e în p r i ­m ele zile a le c reş tin ă tă ţ i i , cum sp u n e aposto iu l, „toţi cei ce c red eau e rau împreună** (FA 2 41).

U n ita tea Bisericii

în ch in a rea c reş tină şi sac ram en te le s în t de asem e ­n ea u n sem n ex te r io r al u n ită ţ i i redescoperite a po ­poru lu i lu i D um nezeu, o u n i ta te red o b în d ită în Isus Hristos. O am enii s în t d e sp ă rţi ţ i şi opuşi un ii a lto ra p rin to t ceea ce p ăca tu l a a d ău g a t la d iv ers ita tea n a tu ra lă a lor, pe care el a t ran s fo rm a t-o în dez­b in a re şi ostilitate . D ar p r in c red in ţa lo r în Hristos oam enii po t redob înd i u n i ta tea originii şi destinulu i lor. P r in c red in ţă ei sîn t una, căci acum ei s în t p ă r ­taşi ai un icu lu i F iu al lui D um nezeu, care S -a d a t pe Sine p e n tru a-i m în tu i şi p e n tru a în tem eia b i ­serica. A ceastă un ita te este în m od lăm u ri t ex o ri- m a tă în m ijloc irea de M are P re o t a D om nulu i Isus. cînd El Se roagă p e n tru poporu l Său ..ca ei să fie u n a cum s în tem şi Noi... ca toti să fie una, cum Tu, T ată . eşti în Mine, şi Eu în Tine. ca si ei să fie u n a în Noi, p e n tru ca lu m e a să c readă că Tu M-ai tr im is" (Ioan 17,11-21). în să s i n a tu ra bisericii cere acest lucru , d u p ă cum a ra tă P av e l în E pisto la sa că tre F ilipen i (Fii. 4,4-6).

A dventiş tii dc Z iua a Şap tea dcn lîne desnărtiri(«» d in „casa lu i D um nezeu". Ei n u consideră că u n i ta te a bisericii a re o n a tu ră a tî t de sp ir i tu a lă si inv iz ib ilă incit dezb ină rile care s fîs ;e t ru p u l Iui H ristos t r e ­buie să fie p r iv ite ca fă ră im p o r ta n tă . Desisrur, pen- tru noi u n i ta te a c reş tin ă nu în seam n ă un ifo rm ita te . U n ita tea c reş tin ă cu p rin d e d ivers ita te , a ti t v a r ia ţ i i in în ch in a re cit si în m odul de o rgan izare . Tocm ai aceas tă d iv e rs ita te aduce u n n lus dc in te res şi de f ru m u se ţe p e n tru v ia ta t ru n u lu i . în acelaşi t im p însă noi su s ţin em că cerin ţa D om nulu i ..cum s în tem şi Noi“ ch eam ă la o p ă r tă ş ie în duh , concepţii şi c a ­rac ter . în care creştin ii treb u ie să fie u n a în p ro ­b lem ele m aio re ale er«»<|intei lor. u n a în ad ev ă ru rile fu n d a m e n ta le s ie rs iv in tu lu i iu j Dum nezeu. N um ai c red in ţa în Isus H ristos n u e x p r im ă d e p lin ă ta tea u n ită ţ i i c reş tine care. c redem noi, este lega tă a t i t de c red in ţă cît si de cu n oştin ţă (Ef. 4.13). Nu se poate d e sp ă rţi n ro b lem a u n ită ţ i i de n«*ohIemi adevăru lu i. Cele do u ă s în t in sen^rab il legat»' deoarece u n i ta tea creş tină este e sen ţia lă nu nu m ai p e n tru a oferi o dovadă conv ingă toare că sus ţine rile D om nulu i Hristo'i despre Sine s în t a d ev ă ra te (Ioan 17.21) d a r şi p e n ­t ru a face cu p u t in ţă îm p lin irea însărcinării, e v a n ­ghelice „in to a tă lum ea" (Mat. 24,11).

Eclesiologie şi escatologie

Biserica lui D um nezeu nu v ine de jos, ci de sus. Ea este o c rea ţie div ină . F o rm a tă în istorie a tunci cînd D um nezeu a ch em a t şi a in t r a t în com uniune cu o răm ăş iţă , Israel, p r in care toate popoarele t r e ­b u iau să fie b inecuv în ta te , ca a p r im it o nouă fo rm ă în Isus H ristcs. în p u te re a D uhu lu i S fîn t EI a a d u ­na t şi a rec lăd it poporu l unic al lui D um nezeu în

( C o n t i n u a r e d in p a g . 23)

Valoarea spirituală

a întreitei solii

îngereşti P)

Un s tud iu a te n t al ve rse tu lu i 12 d in Apocalips cap. 14 ne ră sp lă te ş te cu descoperirea un e ia d in tre ceie m ai deosebite va lori sp ir i tu a le o ferite nouă pe pag in ile S fin te lo r S c r ip tu r i : d e n u m ire a de ,,sfinţi“ p e n tru aceia care „păzesc poruncile lui Dum nezeu şi c red in ţa lu i I su s“ . Acest v e rse t n u po a te fi ocolit c înd ne p u n em în tre b a re a : „cum treb u ie să fie un o d e v ă ra t copil al lui D um nezeu în condiţiile noului lcg ăm în t ?“ Apocalips 11.12 este în d ep lin ă concor­d a n ţă cu 1 P e t ru 1,15-16, sau cu E vrei 12,14. Nici nu se poate altfel, dacă A pocalips 14,12 este „des­coperirea Iui Isus H ris tos“ (Apoc. 1,1) este deci şi cel m ai au ten tic com entariu . Cu toa te că p rec iza rea d in verse tu l s tu d ia t se cunoaşte în că de la sfîrşHul p r im u lu i secol pe to t p a rcu rsu l erei c reş tine n o ţ iu ­n ea de ,sfînt“ nu a fost în ţe leasă to td e a u n a în con ­c o rd an ţă cu acest com en ta r iu infailib il.

In E vanghe lii a ccep ta rea lucră r ii m în tu i to a re a D om nulu i Isus H ristos — ca condiţie a sfin ţen ie i — se îm p le teş te cu a sc u lta rea desăv îrş ită şi d in iu b ire fa ţă de p o ru n c ile lu i D um nezeu (loan 14,15 ; 15.10). Epistolele nu lasă nici u n d ub iu în ce p r iv eş te s ta to r ­nicia acestu i p r in c ip iu (Rom ani 7,12 ; 1 îo a n 3,24 p.p.).

O a lu n ecare fa ta lă

Apostolul P e tru sem nalează de t im p u r iu o a lu n e ­care de la în ă l ţ im e a in te rp re tă r i i n o ţiun ii de „sfînt* sp re ceva c o n tra r sfin ţeniei, c înd scrie în 2 P e tru 3,15-16 : „...cum v -a scris şi p re a iub itu l n ostru f ra te Pavel, d u p ă în ţe lep c iu n ea d a tă lui, ca şi în toate epistolele lui, c înd vo rbeşte despre lu c ru r i le acestea. In ele s în t une le lu c ru r i g re le de în ţe les pe care cei neştiu to ri şi nesta to rn ic i Ie ră s tă lm ăcesc ca şi pe cele la lte Sc rip tu ri , sp re p ierzarea lor" . A pcsto lu l P e tru face aceas tă p recizare d u p ă ce îi în d eam n ă pe credincioşi ca în v ed erea ev en im en te lo r f inale să fie găsiţi „ fă ră p r ih an ă , fă ră v in ă “ în a in tea lui D u m ­nezeu. A lu n eca rea s -a făcu t d in sp re recu n o aşte rea po runc ilo r Iui D um nezeu ca ob liga ţie c reş tină , sp re to ta la negare a po runc ilo r ; de Ia iu b ire a f a ţă de ele sp re u ra îm p o tr iv a lor. S-a a lu n e c a t de la re cu ­n o aş te rea c red in ţe i lui Isus sp re scoborîrea sau a lte ­ra re a c red in ţe i L u i ca m odel şi n o rm ă de v ie ţu ire creş tină . A ceastă a lu n ecare îşi a tinge punc tu l ne fas t a tunc i cînd se p ro n u n ţă defin it iv căd e rea B abilonu- lui în to rs cu u ră îm p o tr iv a p o runc ilo r lu i D um nezeu.

Cel m ai trag ic abuz d in p a r te a celor „neş tiu to ri şi ncs ta to rn ic i“ în p r iv in ţa celor scrise de Pavel s-a făcu t în d re p tu l te x tu lu i d in R om ani 10,4 : „Căci H ristos este sf irş itu l Legii, p e n tru ca oricine crede în E!, să p o a tă c ăp ă ta n e p r ih ă n irea “ . S -a a tr ib u i t ve rse tu lu i o în că rcă tu ră de sp ir i t a n tin o m ia n — • p o r ­n it îm p o tr iv a Legii — (Lsge = la în cep u t S c r ip tu ­rile. apoi în sem n în d cele Zece Porunci) p înă acolo în e ît se sus ţine că a t î ta v rem e cît L egea nu-şi a ju n g e sfirş itu l p r in H ristos, cu nici u n ch ip n u se poa te căp ă ta n e p r ih ă n irea “ . E xpres ia „Hristos este sfîrş itu l Legii" pe p a rcu rsu l t im pu lu i a deven it „u n s tr ig ă t de fa lsă bucurie" al ace lo ra că ro ra li s -a p ă ru t că, po runcile D om nulu i Hristos s în t gre le (1 lo a n 5,3 ; M atei 11,30). P r in t r -o con tinuă re p e ta re şi p r in c ir- cu la rea ei f ă r ă cerce ta re a p ro fu n d a tă teologic (şi cu a tî t m ai p u ţ in la nivel laic), b aza ţi m ai m u lt pe sen tim en te decît pe cunoaştere , aceas tă expres ie a

fie]

aposto lu lu i Pavel a deven it izvor de nouă d o c tr ină p e n tru m ulţi.

Vom aco rd a u n spa ţiu m ai la rg în fă ţişă r ii succe­sive în a in tea ochilor noştr i a m ăr tu r i i lo r istorice : cum a n u m e un ii d in re p rez en ta n ţi i g înd irii religioase au în ţe les ex p res ia „Hristos este sf îrş itu l Legii“ (telos nom ou Hristos) u n d e telos este t r a d u s de C ornilescu „sfîrş it“ , ia r nom ou în seam n ă Lege (substan tiv la ge­nitiv). D eocam dată să u rm ă r im a lu n ecarea sp re an ti- nom ian ism (anti — în loc de, con tra , îm p o tr iv a ; nom os = lege) şi m ai ales să descoperim sp ir i tu l care îm pinge spre d isp re ţu irea Legii.

Istoric

în ce p riveş te pe creştin ii d in Rom a, aceştia au în ţe les corcct spusele lui Pavel. Nu au în cep u t să p re i ic e că L e je a s-a desfiin ţa t. A postolul a scris ep is to la sa în an ii 58 sau 57-58, ia r în anu l 59 so ­seşte el pe rsonal la Rom a şi im ed ia t „cau tă să-i în ­c red in ţeze (pe m ai m ar i i iudeilor) p r in L egea lui M sise şi p r in P rooroci despre lu cru r ile p r iv ito a re la Isus" (Fap te 28,23). D upă cum p u tem vedea aposto lu l Pavel, ş t ia ce a scris com unită ţi i d in Roma.

P e p a rcu rsu l p r im ilo r 150 de an i a te n ţia cerce tă ­to rilo r B ibliei s -a în d re p ta t sp re Vechiul T es tam en t m ai ales p e n tru a dovedi că H ristos este îm p lin irea Scrip tu r i lo r şi că El este Mesia făgăduit.

Scriito ru l bisericesc la tin , T e r tu l ia n (160—220) com- b ă tîn d ereziile Iui M arc ion citează îm p o tr iv a aces­te ia c h ia r clin R om ani 10,4 sus ţin ind u n i ta te a B ibliei şi co n tin u ita tea d in tre Vechiul T es tam en t şi Hristos, in te rp re t îa d R om ani 19,4 ca îm plin ire , sum ă, d e s i - v îrş ire a celor p rev ăzu te în Vechiul T es tam en t (stă tu legis C hris tus n a n dissolvit, sed im plevit) .

în sec. I I sc riito ri in f lu en ţa ţ i de gnosticism cău tau dovezi în epistolele aposto lu lu i P ave l p e n tru în v ă ţă ­tu r ile lor. A depţii ad ev ă ra te i c red in ţe au fost n e ­voiţi să -ş i fo rm uleze su s ţin e r ile lor în Supta cu e re ­ticii. L a încep u tu l sec. I I I O rigen de ex em p lu r ă s ­p u n d e la sp ecu la ţii le a n tin o m ia n e gnostice a f irm în d că „H ristos a v en it să îm p linească Legea, şi c red in ţa noastră n u în lă tu ră , ci în tă re ş te L egea" . în tre a g a l i te ra tu ră an tignostică dovedeşte că p r im ii creştin i au în ţe les v a la b i li ta te a Legii. Astfe l I r in eu (130—202) în ţe lege că H ristos este şi începu tu l şi sf îrş itu l Legii, în sensu l că El în tru ch ip ează Legea. I a tă şi in te rp re ­ta re a teologică a lui : „Legea ră m în e p e rm a n e n t cu noi, p r im in d p r in v en irea lu i Isus H ristos în t ru p ex ten s iu n e şi îm p lin ire , d a r în nici u n caz în lă tu ­ra re " . C lem en t de A lex an d ria (150—215) şi Eusebiu de C ezarea (200—340) folosesc cu v în tu l „sfirşit" şi „ p lin ă ta te" (telos/p lsrom a) in te rca la te . R ufinus de Aguileia (345—411) red ă telos p r in pcrfectio . Eroul lup te lo r îm p o tr iv a arien ilo r, A tanas ie (296—372) sus­ţ in e h o tă r î t că L egea nu a fost în lă tu ra tă (Cuvînt de P aşte d in 342).

T eodor de M opsuestia (350—428) explică telos p r in scopos. „C înd II accep tăm pe H ristos p r in c red in ţă , in ten ţia (telos/scopos) Legii s -a îm p lin it în noi ho nom ou p le ro u ta i scopos en hem in). Clril de A le x an ­d r ia (370—444) socoteşte că Legea este S ir ip tu ra (ca rev e la ţie şi n u ca u n cod) şi p rezicerile p rofetice privesc sp re H ristos. M ai a m in t im d oar pe T eodorc t de Cir (393—458) care nu aduce n im ic orig ina l d a r în sum ează vederile sc riito rilo r b isericeşti greci, spu- n înd : „C red in ţa în H ristos nu este în opoziţie cu L egea ci în arm onie... De fa p t L egea a a n u n ţa t m în - tu irc a p r in c red in ţă , şi as tfe l în cei ce-L accep tă pe Hristos scopul Legii s -a şi îm p lin it" .

A ugus tin (354—430) a tr ib u ie ve rse tu lu i 4 d in Ro­m an i 10 u n c a rac te r p ro fe tic -h rh to lo g ic a ră t în d pe Hristos ca îm p lin ire şi sfirşit. El t r a n sp u n e p e n tru telos sensu l filozofic a ris to te lian , ad ică ţ in tă , scop final, neg înd h o tă r î t că telos a r în sen ina ab rogare . Totuşi în con troversa an tipe lag iană , com en tînd Iosua 24,10, şi r e fe r in d u -se la Vechiul T es tam en t spune că „finis" în se am n ă cessation — înce tare . Din acest m o ­tiv în e ra p o s tre fo rm a to are el este c ito t ca u n u l care sus ţine v rem e ln ic ia Legii.

Pe A u g u s tin îl u rm ea ză în in te rp re ta re şi T o m a de Aquino (1225—1274) la care telos în seam n ă scop f i ­nal (îm p lin ire în sine a u n u i proces). H ristos este

Curierul Adventist

sfîrş itu l Legii p e n tru că îm p lineş te scopul f inal al Legii. Scopul (intentio) Legii a r fi fost — sp u n e el să facă pe c m bun , d a r ea nu p u tea a tinge aceas tă ţ in tă p e n tru că om ul n u p u tea ţ in e L egea p r in e fo r ­tu r i p roprii. Scopul f inal a! Legii deci se îm plineş te în om eîntl acesta, p r in c red in ţă , accep tă h a ru l 113- m e r i ta t al lu i H ristos.

In v rem ea u m an ism ulu i, Desiderius E raam us (1467—1536) este (ie p ă re re că telos clin R om an i 10,4 ÎI p rez in tă pe H ristos ca p erfec ta re , îm p lin ire a L 2- gii mozaice. H ristos îm p lineş te to ta l ceea ce Legea m ozaică doar în p a r te a fost în s ta re să facă.

M art in L u th e r (1483—1546) com en tînd e x p re s i i „H ristos este sfîrş itu l Legii" sp u n e că în S cr ip tu r i to a te a ra tă sp re H ristos. Î 11 p r im a p a r te a v ie ţi i sale înclina sp re ideea e lim inării Legii (în con troversa cu in te rpre tarea , cato lică a va lo rii fap te lo r î), d a r văzînd p în ă unde se poa te în tin d e o astfel de în v ă ţă tu ră , rev in e la ideea că nu este v o rb a de o abo lire a Legii, ci Vechiul T es tam en t p rofe tizează despre Hristos.

D upă p ă re re a lui Ph ilip M elanch ton (1497—1530) H ristos îm plineş te scopul Legii, ad ică ne face n e p r i ­hăn iţi . M elanch ton re fuză ideea de în lă tu ra re a Legii, Io an C alvin (1509—1584) t rad u ce telos ca f i ind com- p lem en tum , d a r am in teş te şi sensu l de scop.

E xegeţii ro m a n a-catolici nu a u adus n im ic n cu în r .fara ob ice iu rilo r lor t rad i ţ io n a le de a aşeza unu l l ingă a ltu l p a tru sau şase sensu ri (seapus, causa fi- nalis, îm p le t i3, consum aţia, perfecţia , p len itudo) ca să alegi.

De la ju m ă ta te a sec. XV I şi p în ă la ju m ă ta te a sec. X V II teologia este p reo cu p a tă m ai m u lt de ca te ­h ism e, fo rm u lă r i de m ăr tu r is i r i de c red in ţă , a lcă tu ir i de sistem e teologice, polemici, etc. şi m a i p u ţ in de exegeză. T ex te le Biblice au fe s t c ău ta te şi in te rp re ­ta te p e n tru a le av ea ca săgeţi a rză to a re in a tac şi a p ă ra re . In in te rp re ta re a lu i telos n om ou d in Ro­m an i 10,4 a p are un glas nou şi a n u m e accen tu a rea con trad ic ţie i d in tre Lege şi E vanghelie . P r in telos se în ţe lege to t m ai m u lt abrogarea , în lă tu ra re a . î n cer cu - i i le re fo rm atoare , u n d e Legea a fost d ec la ra tă vo in ţa veşnică a lu i D um nezeu, ea este to t m ai m u lt în lă ­tu r a tă pe m otivu l că Hristos a îm p lin it-o in locul nostru . P u n in d în opoziţie însă L egea cu în d rep tă ţ i re a p r in c red in ţă se în tă re ş te poziţia celor ce resp ing Legea. R om ani 10,4 de a cu m a începe să dev in ă a p ă ­ră to ru l u n o r r a m u r i de c red in ţi p r in d iferite le sale in te rp re tă r i , îndeosebi an tinom iane .

P ie tism ul re în v ie to tuş i o b u n ă exegeză. Cu I. A. Bengel (1687—1753) se d e sc h iîe u n în cep u t de lu c ra re ş tiin ţif ică a su p ra tex tu lu i, i a r rep rezen tan tu l exegezei p u i i ta n e Jo h n O w en (1616—1683) explic înd R om ani 10,4 d ă de în ţe les că scopul Legii este ne- p r ih ă n ire a pe care n u m a i Hristos o poa te da. Jo h n W esley (1703—-17S1) exp lică şi el telos ca scap şi ţ in tă . E xplicaţia lui ră m în e trad i ţ io n a lă în m etod is- m ul clasic.

în cep în d cu sec. X V II ap are o nouă a ti tu d in e fa ţă de în treag a B iblie rezu ltînd în de ism ul englez, ra ţio - na lism ul francez şi i lum in ism ul ge rm an . Tot m ai m u lt se în răd ăc in eaaă ideea că R om ani 10,4 în seam n ă în lă ­tu ra re a Legii.

M en ta l i ta tea l ib e ra lă a sec. X V III a c rea t ch ia r o nouă teologie. Se ab an d o n ează în m are m ăsu ră orice t rad i ţ ie şi crez fix, căci om ul se dedică une i g înd iri l ibe ra le şi-şi re fo rm u lează ch ia r re lig ia c reş tină în te rm en ii c iv ilizaţiei m oderne . Im an u e l K an t (1721— 1804) pune accen tu l pe conştiin ţa um an ă , reducînd astfel c reş tin ism ul doar la aspectu l m oral. Schleier- m ac h e r (1768—-1834) re p rez en ta n t al libe ra lism ulu i p ro tes tan t, sub lin iază m ai m u lt sen tim en te le decît rev e la ţ ia obiectivă. P e n tru el R om ani 10,4 în seam n ă „H ristos este sfîrş itu l Legii“ în sensul că El ne în ­sufle ţeşte a t î t de m u lt îneît noi înşine sîn tem con ­duşi la o şi m ai p e rfec tă îm p lin ire a voinţe i divine.

F e rd in an d B a u r (1792—1860) — deci sec. X IX — v rea „să sm ulgă s tud iu l teologiei aposto lu lu i Pavel d in gh iarc le d ogm atism ulu i p ro te s ta n t" . M etoda lui d ialectică se ap lică în şcoala l ib e ra lă a c ritic ism ulu i Noului T es tam en t cu o rep ercu siu n e specifică a su ­p ra in te rp re tă r i i te x tu lu i d in R om an i 10,4. P e n t ru el şi p e n tru D. F. S trau ss (1808—1874) „sfîrşitu l Legii" nu în seam n ă a ltceva decît c a rac te ru l evolutiv şi p ro ­

gresiv al istoriei um ane . Se resp inge u n i ta tea Bibliei : Noul T es tam en t în lă tu ră re lig ia iudaică. Astfel B i­b lia n u m ai ră m în e Biblie. M ira ju l p rog resu lu i is­toric, în c red erea m ereu c rescîndă în rezu lta te le cu ­noaşterii în d iferite le dom enii, toa te au fav o riza t o in te rp re ta re p e n tru R om ani 10,4 ne t co n tra ră Legii si Vechiulu i T es tam en t. II. A. W. M ayer (1800—187,5) p a ra frazează R om ani 10,4 astfel : „V a lid ita tea Legii a a ju n s la cap ă t în Hristos, p e n tru ca orice credincios să p o a tă deveni p ă r ta ş al n e p r ih ă n ir i i” . D upă Adolf von H a rn ac k (1851—1930) L egea V echiului T es tam en t d e p a r te de a fi Lege veşnică , a p a r ţ in e d o a r unei pe rioade din procesul istoric al om enirii, acum fiind depăşită . P r im a v en ire a lu i H ristos — spune el — dovedeşte tocm ai v rem eln ic ia Legii, ca şi ab ro g area religiei V echiulu i T es tam en t. L ibe ra li i de acu m a în ­ţeleg R om an i 10,4 în sensu l a tr ib u i t to t de ei t e x ­telor d in G a la ten i 2,16 ; Efeseni 2,15 ; C olaseni 214 p lus în sensul în lă tu ră r i i V echiului T es tam en t de că ­tre Noul T es tam en t. Se sus ţine că L egea şi Hristos nu pot ex is ta laolaltă , în ţe leg înd acum p rin Lege nu S c rip tu r ile ci d irec t Cele Zece Porunci. A ceastă idee S3 m ate r ia l izează în tr-o lu p tă în v e rşu n a tă îm po tr iva Legii lui D um nezeu pe p a rcu rsu l sec. XX, cînd se p ro c lam ă o în d rep tă ţ i re p r in c red in ţă în Hristos in ­d ep en d en tă de poruncile lui D um nezeu. In f lu en ţe le „sp ir itua le" ca şi gnosticism ul pe v re m u ri dau a rip i u n o r astfel de in te rp re tă r i . Se p ie rd to t m a i m u lt u rm ele une i exegeze l i te ra le şi c o n tex tu a le care a carac te riza t, de pildă, re fo rm a ţiu n e a . Se accen tuează ca f i ind po trivn ice : Legea şi E vanghelia ; L egea şi Hristos ; Legea şi ha ru l ; iuda ism ul şi creş tin ism ul ; Vechiul T es tam en t şi Noul T es tam en t. în f lo re ş te c r i ­tica l ib e ra lă a Bibliei. Se in te rp re te az ă Legea ca fiind v a lab ilă doar p e n tru o p e r io ad ă d in trecu t şi se m a ­n ifes tă 0 repu ls ie f a ţă de Lege cînd se c iteşte Ro­m an i 10,4.

A pelai de în to a rce re la o teologie a C uvîn tu lu i, dacă a r fi fa s t ascu lta t, p u tea fo rm a o g înd ire m ai lucidă, în să ideile a n tin o m ia n e d e ja d isem in a ta în în tregu l c reş tin ism n u m ai po t f i a d u n a te d in in i ­m ile c reş tin ilo r acestu i sccol.

P e n tru a face lum ină , u n D um nezeu iub ito r încă de la m ijlocu l secolului X IX in iţiase u n s tr ig ă t de a la rm ă p r in solia celor tre i îngeri d in Apocalips 14,6-12. V ersetu l 12 de fa p t este — cum am spus — com en tar iu l divin, au ten tic a! lu i R om ani 10,4.

R ecapitu lînd , vedem că ceea ce la începu t a p o r ­nit pe u n fond an ti- iuda ic (Epistola lu i B a rn ab a sau A n tithesis a l lui M arc ion d in P o n t se t ra n s fo rm ă în sen tim en t de u r ă şi îm p o tr iv a Vechiului T es tam en t ca şi îm p o tr iv a Legii, in f lu en ţîn d apoi în treag a i s ­torie a c reş tin ism ulu i. (Această lu c ra re s im ţim şi în concluzia con troverse i pascale : „dacă p as te le c reş ti ­n ilor coincide cu paştele iudeilor, a tunc i c reş tin ii să am îne paşte le lor cu o să p tăm în ă !) î n cazul Rom ani IC,4 pe m u lţi îi conduc m ai m u lt sen tim en te le decît ra ţiu n ea , m ai m u lt „folosind" ve rse tu l decît „cerce- t în d “ .

în genera l se re ţin tre i m oda li tă ţ i de in te rp re ta re a verse tu lu i R om ani 10,4 : 1) „sfîrşit" — se re fe ră la aspcctu l t im p, consem nînd o înce ta re ; 2) „sfîrşit"— ca aducere la p lină ta te , îm p lin ire ; 3) „sfîrşit" — ascuuzînd u n sens teologic care a re în vedere n a ­tu ra Legii div ine , veşnicia ei. Unii cau tă o m o d a ­lita te în care Hristos să co respundă fiecăre i in te r ­p re tă r i .

Telos — este a d ev ă ra t — poate fi t rad u s însem - nîns.l : sfîrşit, capăt, te rm in a re , concluzie, scop, li ­m ită peste care nu se trece ; h o ta r fix, înce tare , în ­lă tu ra re , desfiin ţa re , încheiere , ţ in tă , obiectiv, punc tu l un d e treb u ie sosit, in ten ţia , m otiv p e n tru care ex is tă ceva, în ţe legere corectă, lăm u r ire ; ceva în care să se cu p rin d ă to tu l. în tre b ă m , o fi av u t aposto lu l Pavel toate aceste sen su ri în ved ere ? P ro b ab il nu, ci n u ­m ai pe acela care exegetic re iese d in s tud iu l c ap i­to lelor 9—11 d in R om ani, u n d e el p rez in tă istoria m în tu ir i i în sens teologic. H ris tos nu în seam n ă o ru p tu ră în P lan u l M în tu ir ii ci p u n c tu l c u lm in an t spre care a ra tă Scrip tu rile n u m ite aici Lege. Astfel Scrip-

(C o n t in u a r e în p a g . 23)

Mai — Iunie 1987 0

R ăspunderi

co m u n e

R ăsp u n d e rea p reg ă tir i i p e n tru căsăto rie p riveş te in p r im u l r înd pe v iito rii în tem eie to r i ai fam iliei. T o ­tuşi nu n u m ai pe t i . Însuş i D um nezeu este in iares.it şi doreşte Bă p a r tic ipe la b u n a p re g ă tire a celor ce sa vor căsători. C om unita tea , p a s to ru l şi pă r in ţ i i sîn t chem aţi să d ea m ă r tu r ie cu p r iv ire Ia s f in ţen ia şi p e rm a n e n ţa căsătorie i şi să faciliteze în ca d ra re a t i ­n e r ilo r în p lan u l d iv in p e n tru în te m e ie rea une i căs­nicii creştine. R ăspunderi com une f a ţă de v iito ru l fam ilie i ne cer să inves tim m ai m u lt t im p, ş tiin ţă , e fort şi iubire , m ai m u lt d in noi înşine, în procesul de p reg ă tre p e n tru căm in.

!. C om unita tea . C o n tr ib u ţia co m u n ită ţi i la p re g ă ­t irea p e n tru căsătorie a t in e r i lo r ei a re în c en in i p ro c lam area C uv în tu lu i lui D um nezeu. Cînsl a vorb it desp re căsătorie, D om nul H ristos a în tă r i t m ă r tu r ia Scr ip tu r i lo r : „O are n -a ţi c itit că Z id ito ru l, de la î.i- ceput... ?“ C om u n ita tea t reb u ie să fo losească aceeaşi m etodă, in cu ra j in d pe t ine rii ei să-şi însuşească p r i n ­cipiul b iblic : „Beci, ce a îm p re u n a t D um nezeu, om ul să nu d esp a rtă " (M atei 19,4.6).

O m are ră sp u n d e re rev ine co m u n ită ţi i şi p e n tru exem plele pe care le o fe ră celor tineri . S tilul de v ia ţă al fam ilii lo r d in com unita te , m odul în care m em b rii vorbesc d tsp re p ropriu l căm in şi despre ccle la lte căm in e cunoscute, dezvo lta rea sau s ta g n a ­re a în re la ţ ia de iu b ire d in tre soţi, căile folosite p e n ­tru d ep ăş irea d if icu ltă ţilo r d in fam ilii — toate aces­tea m odelează în t ine r i idea luri, concepţii şi m etode cu efecte d u rab ile . C o m u n ita tea care doreşte să a ibă m îine fam ilii stab ile şi va loroase treb u ie să în n o b i ­leze v ia ţa fam ilii lo r de azi.

In plus, com u n ita tea in f lu en ţează ch ia r m odul î i care p rie ten iile d in tre t in e r i i ei se fo rm ează , se d e s ­făşo a ră şi even tu a l conduc la căsătorie . O a tm o sfe ră care în cu ra jează şi aprec iază p a r tic ip a rea t in e r i lo r în v ia ţa co m u n ită ţi i va fac i l ita fo rm a re a de p rie ten ii valoroase. O a ti tu d in e ech il ib ra tă de responsab ili ­ta te , respect, sp r i j in princip ia l şi b u n ă v o in ţa iub i­toare f a ţă de cup lu rile de p r ie ten i d in co m u n ita te îi va a ju ta să fie rea liş t i şi sinceri, să asculte cu în ­c red ere în d ru m ă r i le care li se d au şi să coopereze cu cei ce p o a r tă ră sp u n d e ri . D im potrivă , u n c lim at de neîncredere , pesim ism , băn u ia lă , u til iza rea unor m etode po liţieneşti de su p rav eg h ere a t in e r i lo r p r ie ­ten i pot av ea u rm ă r i defavorab ile . A titud in i care ad e ­sea s în t m o tiv a te cu ju s tif icăr i „nobile" , d a r care iz­vorăsc din in te rese pe rsonale po t d e te rm in a u n com ­p o r tam e n t defensiv, nesincer, ostil, ch ia r necugetat. Nu cum va la o rig inea unor h o tă r îr i şi acţiun i ne în- ţe lep te ale t in e r i lo r s -a u a f la t a ti tu d in i l ipsite de b u n ă v o in ţă şi re spec t d in p a r te a m em b rilo r com u­n ită ţii ? Nu c u m v a s -au p u r ta t ch ia r d iscuţii d en i ­g ra to a re ră sp în d in d u -se zvonuri i ieponsab ile , nec in ­s tite ?

Legea de a u r ne cere : „Tot ce voiţi să vă facă vouă oam enii, face ţi-le şi voi la fc l“ (M atei 7,12).

Sub aspect o rganizatoric , a in t ra t în ob işn u in ţă d is ­cu ţia p u r ta tă în com itetu l com unită ţi i cu viitorii m ir i înso ţiţ i de p ă r in ţ i i lor. A ceasta a re Ioc cu u n tim p sufic ien t în a in tea da te i p lan if ica te p e n tru căsătorie. Ocazia este b in ev en ită p e n tru a c la rifica :

— înd ep lin irea p rocedurilo r legale şi lipsa o rică ro r piedici o rgan izatorice ;

— acordul tu tu ro r p ă r ţi lo r in te re sa te a su p ra p la ­n u r i lo r p r iv in d dom iciliu l şi co m u n ita tea de care va ap a r ţ in e t în ă ra fam ilie , p recu m şi d iferite le a r a n j a ­m en te m ate r ia le ale nun ţii şi gospodăriei v iitoare. De asem enea cu aceas tă ocazie se d a u in s tru c ţ iu n i a su ­p ra d e sfă şu ră r i i p o tr iv ite a în treg u lu i p ro g ram al că ­să to rie i religioase.

S —“ —------------

t . Pastoru l. P a s to ra l care tră ie ş te îm p re u n ă cu f a ­m ilia sa în m ijlocul c redincioşilor a re cea m ai fa ­vo rab ilă poziţie p e n tru m o d e la rea concepţiilor cu p r i ­vire Ia v ia ţa de fam ilie . P ro p r ia sa v ia ţă — aşa cum este cunoscu tă a t î t p r in observare , cît şi p r in fe lu l în care p a s to ru l vo rbeşte desp re ca — are o m are va loa re educa tivă .

Este de a ş tep ta t ca p as to ru l să fie p e rso an a cea mr.i p re g ă t i tă şi c apab ilă să în d ru m e t în ă ra g en e ­ra ţie şi să păs to rească pe cei ce se pregătesc p e n tru căsătorie . C um ? P u te m sp u n e că m u lţ i d ia t r e pasto ri posedă m ijloace de in fo rm a re şi p regă tire . A m p u ­tea sp u n e că a m valo rif ica t pe dep lin ceea ce ne p oate oferi Biblia, sau căr ţ i le in sp ira te ca D ivina V indecare, Solii că tre T in e re t sau E duca ţia ? în su ş i ­r e a de că tre p as to r a concepţie i b iblice desp re fa ­milie, cun o aş te rea aspectelor psihologice şi sociale ale p r ie te n ie 5, cu r ten ie i şi căsătoriei, cu lt iv a rea activă a unei re la ţ i i de în cred ere şi s in ce r i ta te cu t ine rii pe care îi p ăs to reş te o fe ră p as to ru lu i o poziţie p r iv iis - g ia tă în p re g ă tirea p e n tru căsăto rie a tinerilo r .

Unii p as to ri au făcu t u n pas rnai d e p a r te în e fo r ­tu r ile lor p e n tru p reg ă tirea căsătoriilo r, şi e x p er ien ţa aceas ta se genera lizează dovedind rezu lta te bune . Se desfăşoară o serie de convorb iri p as to ra le cu v iitorii m iri. Ele încep cu u n t im p sufic ien t în a in tea da te i p ro iec ta te p e n tru căsătorie ( în tre o lu n ă şi t re i luni) şi se desfăşoară du p ă u n p ro g ra m stab ili t cu grijă , care necesită circa zece ore de discuţie şi o re în plus p e n tru s tud iu l p e rsona l al v iito rilo r m iri.

D ar m ai im p o r ta n tă decît in fo rm aţii le p r im ite în aceste ocazii este descoperirea pe care cei doi o fac cu p r iv ire la p ropriile a ti tu d in i şi ră sp u n su r i Ia d i ­fe rite le p rob lem e . Au ei v eder i com une sau se d e ­osebesc ? Dacă se deosebesc, în ce fel şi d in ce m o ­tive ? A u ei f lex ib i li ta tea a tî t de necesară p e n tru ca cei doi să dev in ă unu l ? P o t ei să com unice u n u l cu a ltu l ? S în t p reg ă ti ţi să solu ţioneze deosebirile d in ­t re ei ? C um se ap rec iază u n u l pe a ltu l ? A supra acesto r în tre b ă r i se v a rev en i adesea — d irec t sau ind irec t. Ele v o r provoca pe cei doi să-şi recunoască even tua le le l ipsuri şi să facă u n efort de rezo lvare şi de dezvo lta re a re la ţie i d in tre ei.

T ine rii s în t în d ru m a ţi in a şa fel îneît să se v a lo ­rifice d o r in ţa lor f irească de a inves ti c ît m ai m u lt p e n tru în ţe leg e rea şi a p ro fu n d a re a re la ţie i de care se bucură , convinşi de fo loasele pe care le vor p r im i m ai tîrz iu în căm inu l lor. Astfel cei care a şa de des se îm potrivesc o ricărei in te rv e n ţi i d in a fa ră în p e r i ­o ad a p re m e rg ă to a re căsăto rie i lor vor fi a ju ta ţ i să descopere s inguri dom enii în care ci s în t lipsiţi de cunoştin ţe şi de e x p er ien ţă sau în care au nevoie de sfa t şi călăuzire. Ei vor fi s t im u la ţi să g îndească în m od serios la aspectele m ai p ro fu n d e a le re la ţie i lor şi se va naş te o sete du p ă cunoştin ţe şi capacită ţi noi care să le îm bogăţească v ia ţa com ună v iitoare .

Pe scurt, convorb iri le pas to ra le p reg ătito a re p e n tru căsăto rie au u rm ă to a re le obiective :

a) Să a ju te pe t ine ri să îşi aşeze o tem elie c reş tină p e n tru căsnicie. A ceasta în seam n ă în cu ra ja re sp re o consacra re in d iv id u a lă şi sp re a ta şa m en t f a ţă de p rincip iile fam ilie i şi căm in u lu i creştin . De asem enea se u rm ăre ş te ca p a r te n e r i i să-şi identifice a t î t p u n c ­tele „ ta r i" c ît şi pe cele „slabe" ale re la ţie i lor. T re ­bu ie ca ei să înveţe să p rom oveze cali tă ţile şi să accepte cu r ă b d a re ch ia r s lăb ic iun ile celu ila lt, încu- ra j în d şi sp r i j in in d cu iu b ire c reş te rea sp re ideal. Ei vo r avea nevoie de sp r i j in u l c rescind care izvorăşte d in u n irea cu Hristos şi d in re la ţii le cu a lte fam ilii care de asem en ea s-au ded ica t u n u i ideal de s ta b i ­l ita te şi dezvoltare a căm in u lu i lor.

b) Să p reg ă tea scă pe cei doi p e n tru t rece rea la v ia ţa de căsătorie . Ei au nevoie să în ţe leagă sch im ­bările p rev iz ib ile şi noile e x p er ien ţe care îi aş teap tă . P a r ten e r i i să fie în cu ra ja ţ i să p re v ad ă calea pe care o va u rm a căsă to r ia lor, să-şi c larifice aş tep tă r ile şi să fie realişti.

c) Să a ju te pe t ine r i să-şi dezvolte capac ită ţi le şi d ep rin d e ri le necesare în căsătorie , să în ve ţe cum să m an ifes te iubire , să se sp rij inească , să com unice m ai efic ient şi să so luţioneze d ivergen ţele .

Curierul Adventist

d) Să confirm e h o tă r î re a t in e r i lo r p r iv ito a re 3a că ­să to rie sau să li se reco m an d e să am in e căsăto ria p in ă la a tin g e rea m a tu r i tă ţ i i şi s tab il i tă ţ i i re la ţie i d in tre ei.

U n a lt re zu l ta t al acestu i p ro g ram v a fi şi s ta b i ­lirea une i re ia ţ i i de încredere şi ap ro p ie re în tre p as ­to r şi cei doi, care m ai t îrz iu se v o r s im ţi l ibe ri să com unice eu p as to ru l p r iv ito r la evo lu ţia v ieţii lor de fam ilie , vo r c ău ta a ju to r în caz de nevoie şi vor fi deschişi să fie în v ă ţa ţi şi călăuziţi.

De asem enea este necesar ca p as to ru l să co labo­reze cu u n m edic c reş tin în ved erea in s tru ir i i celor doi p e n tru aspectele fizice, ig ien ico -san ita re ale v ieţii conjugale. D acă u n asem enea m edic nu este d ispo ­nibil, ră m în e ca pasto ru l, îm p re u n ă cu so ţia sa, să se p regă tească şi să p rez in te cu dem n ita te , a c u ra ­te ţe şi s i j u r a n ţ ă in fo rm aţii le necesare şi princip iile necesare şi p r inc ip iile c reş tine a le v ieţii conjugale.

Desigur, acesta n u este p ro g ram uşo r de îndep lin ii , sau c a re să a d u că rezu lta te m iracu loase . D ar ro a ­dele cu s ig u ra n ţă că vor veni, şi c h ia r p a s to ru l va av ea b in ecu v în tă r i şi bucurii. A b ra h a m Stone scria că „o convorb ire de o o ră în a in te de căsăto rie este m u lt m ai va lo roasă decît d iscuţii de săp tăm în i în treg i d u p ă în che ierea c ă să to r ie i" . E. T h u rn ey sen a f irm a pe dep lin ju s t if ica t : „Cel care n e -a r conduce la o v ia ţă de fam ilie sănă toasă , a r zidi v i ito ru l e re i u m an ită ţ i i" . Dacă la nivelu l „um an ită ţ i i" s în tem po a te n e p u tin ­cioşi, p u tem zidi aceas tă e ră no u ă în co m u n ita tea şi d is tr ic tu l în care am fost aşezaţi.

EHen W hite scrie : „ În ă l ţa re a sau p ră b u ş irea socie­tă ţ i i v iitoare v o r fi d e te rm in a te de co m p o rta rea şi m o ra li ta tea t in e re tu lu i care creş te acum . In f lu en ţa pe care ci o v o r ex erc ita a su p ra societă ţii este le ­ga tă de ed u ca ţia pe care t in e r i i o p rim esc, de m o ­d e la rea ca rac te re lo r lor, încă d in copilărie , p e n tru d ep rin d e ri v ir tuoase , s tăp în ire de sine şi cu m p ătare . D acă ei s în t lăsa ţi n e lu m in a ţi şi nestăp în iţi , ia r ca re zu l ta t ei a ju n g în căp ă ţîn a ţi , n e în f r în a ţi în pofte şi pasiun i, aşa v a fi şi in f lu en ţa lor v iito a re în m ode ­la re a sseie tă ţii . T ovărăşii le pe care le în tre ţ in tinerii acum , dep rin d e ri le pe care şi le fo rm ează acum , şi p rincip iile pe care şi le însuşesc acu m ind ică s ta rea societă ţii în an ii care u rm ea ză '1. (A.II/15).

3. P ă r in ţi i . P e r io ad a p re m e rg ă to a re căsăto rie i cop i­i lor so licită la m ax im u m pe p ă r in ţ i care tră iesc sen ­t im e n te con trad ic to rii, ca :

— satisfacţie , îm p lin ire şi m în d r ie p e n tru copiii lor capabili, sănă toşi, a trăgă to ri , credincioşi ;

— în g r ijo ra re p e n tru v iito ru l acestor copii în care ei au investi t to tu l : Ce se v a în tîm p la cu ei du p ă ce vor pleca d in căm in ? Vor m ai fi ei iub iţi şi t r a ­ta ţ i cu to t a t î ta generoz ita te de so ţ/soţie ?

— o senzaţie de gol, de inu til i ta te , căci copi'i ta care ei au inves tit (de obicei) to tu l p robab il nu vor m ai dep inde de p ă r in ţ i (efectul „cu ibu lu i gol").

De asem enea ei s în t conştienţi de an u m ite defi ­c ien ţe ale copiilor lor şi s în t în g r ijo ra ţi cu p r iv ire la evo lu ţia acesto ra c înd nu v o r m ai fi sub su p ra ­v eg h erea p ă r in tească .

A desea toa te aceste sen tim en te n u s în t în ţe lese nici de că tre pă r in ţ i , şi ele se m an ife s tă m ai ales p r in osti li ta te f a ţă de p rie ten ii sau posib ilu l to v ară ş de căsătorie a! f iu lu i/fiicei lor. Este posibil ca p ă r in ţ i i să a ib ă m otive cu to tu l obiective ca să nu fie de acord cu a legerea p lăn u i tă sau îm plin ită . D upă ce a fost o „m odă" a căsătoriilo r îm p o tr iv a vo in ţe i p ă r in ­ţ ilo r se p a re că ne în toa rcem la o epocă m ai rea l is tă şi re sponsab ilă în aceas tă p riv in ţă , şi u n n u m ă r c res ­când de t ine ri iau h o tă r î r i în cooperare cu p ă r in ţ i i lor. A ceastă o r ien ta re t rebu ie să fie în cu ra ja tă .

Dar, a ten ţ ie ! C erce tări tem ein ice au confirm at ceea ce se b ă n u ia de m u lt şi a n u m e că in d ife ren t de tem ein ic ia m otive lor p e n tru care p ă r in ţ i i se opun, dacă opoziţia lor este re s im ţi tă de t in e r i ca o încă l­care a l ib e r tă ţ i i lor, ca o a m e n in ţa re sau ca o su rsă de tea m ă şi f ru s t ra re , a tunc i în ce rcă r ile p ă r in ţ i lo r de a pu n e cap ă t p r ie ten ie i lor, îi d e te rm in ă să se leage şi m a i pu tern ic , unu l de a ltu l . P ă r in ţ i i care se opun deschis şi v eh em en t alegerii pasionale pe care copiii lor o fac, pot, fă ră să vrea , să a ju n g ă la u n rezu lta t

Mai — Iunie 1987

cu to tu l co n tra r celui dorit. S tud ii c ita te de Fh . Zim bardo (Essentials of Psychology a n d Life p. 463) „au u rm ă r i t r e la ţ ia d irec t p ro p o rţ io n a lă d in tre se n t im e n ­tele de iub ire ro m an tică t ră i te de t in e r i şi g radu l de in te rv en ţie d in p a r te a p ă r in ţ i lo r . Rezultatu l... cu cit in te rv e n ţia p ă r in ţ i lo r e ra m ai în v erşu n a tă , cu a tî t m ai ia ten s a d ev en it sen tim en tu l de dragoste ro m an tică al t ineriior... D upă c îteva lu n i s tu d iu l a fost re lu a t . Acolo u n d e opoziţia pă r iţ i lo r a con tinua t, in ten si ta tea sen tim en te lo r a ră m a s nesch im ba tă , spo rind cînd am estecu l p ă r in ţ i lo r a c rescu t şi red u e în d u -se cînd p ă r in ţ i i ş i-au m icşo ra t îm po triv irea ."

Nu va fi de nici u n a ju to r să d en ig răm pe aceşti t ine ri şi să -i în v in u im de în căp ă ţîn a re . D acă aşa func ţionează su fle tu l u m an , care n -a r fi m ai în ţe lep t să ţ in em cont de aceste re a l i tă ţ i ?

A u to a rea a d v en tis tă N ancy V an P e lt în va lo roasa ca r te „T h e CompSeat P a r e n t ' red ă u n ex em plu de d is ­cuţie d in tre m a m ă şi fiică (N atalia) în care fiica este a ju ta tă să vo rbească deschis desp re p r ie te n ia ei, să g îndească cu capu l el, să se evalueze pe sine şi pe p r ie te n u l ei, şi să se în d rep te sp re so lu ţ io n a rea p ro ­b lem ei d iscu ta te.„ N ata lia : A sea ră m -am în tî ln i t cu Eugen, şi cu ad e ­

v ă ra t este cel m ai grozav b ă ia t pe care l-am în ­t îln it. îm i p lace de el. De fapt... (se op reşte şi-şi c în tă reş te cuvinte le) aş p u tea ch ia r să m ă căsă to ­resc cu el !

M am a : N-ai v re a să-m i vo rbeşti m al m u lt despre el ? (o invita ţie).

N a ta lia : O, el este aşa de a te n t şi de m an ie ra t . Se p o a r tă cu m in e p a rcă aş fi o reg ină ! Nu seam ăn ă cîeloc cu neciopliţii ceilalţi.

M am a : Te s im ţi b ine să fii t r a ta tă ca o reg ină , nu ! ? N a ta lia : O, e nem a ip o m en it ! Nu n e -am în tî ln i t decît

de c îteva ori, d a r ştii, a seară , m î-a o fe r it locul cel m ai bun, m -a a ju ta t să -m i d au jos pardes iu l, şi m -a sp r i j in i t c înd am coborît d in au tobuz !

M am a : Ţ i-a u făcu t m u ltă p lăce re aceste m ici a te n ­ţii !

N a ta l ia : C h iar a şa este E ceva a p a r te cînd s în t cu acest bă ia t , d a r ştii ceva, m a m ă ? El a spus ceva care m -a cam d e ran ja t . El nu a re de g înd să te rm in e liceul. El lucrează la u n m agaz in şi spune că p re fe ră să m uncească decît să înveţe . De fa p t a re u n se rv ic iu destu l de bun .

M am a : A m im p res ia că te în tre b i dacă el face b ina sau rău .

N a ta l ia : Da, m -a m to t g înd it la asta. Eu am g înd it că f iecare t reb u ie să te rm in e cel p u ţin liceul. Nu o ricine treb u ie să m eargă la facu lta te , d a r eu aşa s în t iio tărîtă . M ă în treb cum a r m erge o căsăto ­rie în care soţia m erge la facu lta te ia r soţul p ă r ă ­seşte liceul...

M am a : Din ce-m i spui, m i se p a re că a s ta e o p ro ­b lem ă serioasă p e n tru tine.

N a ta l ia : Bine, nu p rea serioasă, d a r e ceva care m ă p reocupă. Ştii, m i-a m ai spus ceva care m -a tu l ­burat... El consideră că este corect ca p r ie ten ii să se a ju te în tre ei la teză.

M am a : Mi se p a re că tu nu eşti p re a convinsă de asta.

N a ta l ia : Da, eu ştiu că m u lţ i fac asta , d a r n u este p re a cinstit, cel p u ţ in p e n tru cei care nu copiază d in p rinc ip iu . C red că în cele d in u rm ă aceştia s în t cei care izbutesc în v ia ţă , ch ia r dacă ob ţin note m ai m ici la teze. B ine m am ă , m ă duc să -m i te rm in lecţiile. M îine o să m ă sune Eugen, şi v reau să a m tim p să d iscu t cu el.

î n cursu l acestei d iscuţii, m a m a a lăsat de o p a r te p ă re r i le şi sen tim en te le ei ca să le asculte pe cele ale Nataliei. Ea s-a a ră ta t in te re sa tă de p rie ten u l Nataliei, d a r s -a ab ţin u t să -l judece, şi p e n tru a s ta i -a t re b u i t s tăp în ire de sine. E ugen este u n b ă ia t destu l de sim patic , d a r el v ine d in tr-o fam iiie de oam eni ecro n -au rea liza t n ic iodată nimic. Cu sigu ­r a n ţă că m a m a sp e ra la c ineva m ai deosebit p e n tru N atalia .

( C o n t i n u a r e î n p a g . 23)

---------p 9 j

ASCULTAREA IUBIRII

Neprihănirea prin credinţă

„ In z iua aceea veţi cunoaşte că Eu s în t în T a tă l Meu, că voi sîn te ţi în M ine şi că Eu s în t în voi. C ine a re p o ru n c ile M ele şi le păzeşte, ace la Mă iubeşte ; şi cine Mă iubeşte v a fi iu b it de T a tă l Meu. E u îl voi iubi si M ă voi a r ă ta lui.“ (Ioan 14, 20.21).

„C um M -a iu b it pe M ine T ată l, aşa v -am iu b it şi Eu pe voi. R ă- m în e ţi în d ragostea Mea... du p ă cum şi Eu am păz it po runc ile T a tă lu i M eu şi ră m în în d ragostea L u i'1. (Ioan 15, 9.10).

în acest pasa j, D om nul H ristos făg ăd u ieş te ucen ic ilo r Săi D u h u l S fîn t cu d in am ica iu b ir i i Sale. „R oa- d a D uhulu i este d rag o stea11 (Gal.5, 22). A ceastă iu b ire p e n tru H ris tos n u este o em oţie se n t im e n ta lă a in i­mii. E a este e x p r im a tă p r in ascu l­t a re a de p o ru n c ile Sale, p r in t r -u n t ip de m o ra l i ta te care cunoaşte cu a d e v ă ra t cum să ascu lte p r in t r -o „ cred in ţă care lucrează p r in d r a ­goste" (Gal. 9,6). A scu lta rea iubirii este sem n u l to ta le i voastre su p u ­n e r i fa ţă de H ristos : „D acă M ă iu ­b iţi ve ţi păzi p o ru n c ile M ele“ (Ioan 14, 15). Iu b i re a p e n tru H ristos se e x p r im ă în te rm e n i m orali. A scul­ta re a este ce rca rea uceniciei. „Voi s în te ţ i p r ie ten ii Mei, dacă faceţi ce v ă po runcesc E u .“ (Ioan 15, 14).

N ic iodată n u a fost vreo zi cînd oam enii a u v o rb it a t î t de m u lt des­p re iu b ire şi to tuş i cu v în tu l să în ­sem n e a tî t de pu ţin , sau este în ţe les a t î t de superficial. U n a d in tre m a ­r i le decepţii a le re lig iei m o d ern e este lipsa de b u n ă v o in ţă a oam e ­n ilo r ca să în ţe leag ă şi să accepte iu b irea lui D u m n ezeu în te rm en ii a ră ta ţ i de D om nul Isus Hristos. De­sigur, lum ea a re nevoie de iubire , d a r ea treb u ie să fie o iu b ire în care ne p u tem încrede, in te ligen tă , c u ra tă şi c ins tită , b a za tă pe va lori v eşn ice şi care să po rn ească de la D uhu l lui D um nezeu .

D in tex te le de m ai sus în v ă ţă m că iu b ire a c reş tin ă acţionează în cercu l vo in ţe i şi Legii lui D u m n e ­zeu, şi n ic ioda tă n u se a flă în a fa ra ei. L ib e r ta te a c reş tin ă este l ib e r ta ­tea de a păzi poruncile , ia r n u li­b e r ta te a de a nu asculta . T ip u l de l ib e r ta te care cere n u m a i s im ţă - m în tu l iub ir i i şi d re p tu l de a o ex ­p r im a în orice fel doresc oam enii, f ă ră re s tr ic ţ ie sau con tro lu l de sine, e ste u n fals. A vem nevoie de Legea lui D um nezeu p e n tru a ju d ec a ceea ce n u este c reş tin în v ia ţa n o astră , p e n tru a ju d ec a păca te le n o as tre a şa cum s în t ele. Nu v rem să f im înşe ­

laţi. V rem un D um nezeu d re p t în care să ne p u te m încrede, n u un om care să n e lase să facem ce vrem .

în t im p u l n o s tru a m d ezvo lta t un t ip de c reş tin ism care n u recu n o aşte nici o r ă sp u n d e re fa ţă de porunci. E x is tă o în g ă d u in ţă m o ra lă a p ro ­b a tă de c reş tin ism u l m odern . în în ­trea g a lu m e L egea lui D um nezeu a fost red u să la tăcere. O am enii s în t h ră n iţ i cu un t ip de re lig ie sau E vanghe lie ce a r e p u ţin sau de loc de a face cu a d e v ă ra ta a sc u lta re creştină . A stăz i av em o re lig ie l ip ­s ită de co n ş t iin ţă şi f ă r ă o d in a ­m ică a m orale i. A vem o c red in ţă ce n u in f lu e n ţea ză c o m p o r ta m e n ­tu l./ A vem iu b ire f ă ră re sp o n sab ili ­ta te , f ă r ă o p re d a re ad ev ă ra tă , un c lim at de com prom is cu p ăca tu l şi s ta n d a rd u r i le m orale . în m are p a r ­te, re lig ia e s te n u m a i cu num ele .

Este de o im p o r ta n ţă v i ta lă ca noi să ră m în e m credincioşi a t î t Legii cît şi E vanghe lie i şi să ne a m in tim to td eau n a , de a n tag o n ism u l abso ­lu t şi veşnic al lui D um nezeu fa ţă de păca t şi de că lcarea Legii Sale. „F rica de D o m n u l este u r î r e a r ă u ­lui" . (Prov. 8.13). C ă lca rea Legii lui D um nezeu n u co n tr ib u ie n ic io d a tă la îm p l in ire a om ulu i. în to td e a u n a ea d is tru g e pe om.

D ar Legii lu i D um nezeu îi l ip ­seşte p u te re a de a d e te rm in a pe om să ascu lte :

„Căci lu c ru cu n e p u tin ţă Legii, în tru c î t f i rea p ă m în tea sc ă o făcea fă ră p u te re — D um nezeu a osînd it păca tu l în f i rea p ă m în tea sc ă t r i ­miţând d in p r ic in a p ăca tu lu i pe în ­suşi F iu l S ău în tr -o f ire a se m ă n ă ­to a re cu a p ăca tu lu i , p e n tru ca p o ­ru n c a Legii să fie im p lin i tă în noi ca re t r ă im n u d u p ă în d em n u r i le f irii p ăm în teş ti ci d u p ă în d em n u r i le D uhului." (Rom. 8,3.4).

O m ul n u p o a te păzi L egea în p ro p r ia sa pu te re . L egea este s tăp î- nu l om ului. A şa cum d ec la ră apos­to lu l Pavel, p ăcă to su l n eco n v e rti t este „sub L ege“ ad ică sub s tă p în ire a ei. E l este leg a t de Lege. P re s iu n e a ex e rc i ta tă de L ege n u sch im b ă pe om.

„Ştim , în a d ev ă r , că L egea este du h o v n icească : d a r eu s în t p ă m în - tesc, v în d u t ro b păca tu lu i. Căci n u ştiu ce fac : n u fac ce v re au ci fac ce urăsc. A cum , dacă fac ce nu vreau , m ăr tu r ise sc p r in a ceas ta că Legea este bună... Ştiu, în adevăr, că n im ic b u n n u locuieşte în m ine, ad ică în f irea m ea păm în tea scă" . (Rom. 7.14-18).

D in tr-o d a tă devine c la r fa p tu l că n ic io d a tă om ul n u po a te în dep lin i condiţi ile puse de D um nezeu p r in p ro p r ia sa pu tere . Legea poate a ră ta oam en ilo r id ea lu l m o ra l al lui D u m ­nezeu în să n u poate a ră ta şi d r u ­m u l pe care t reb u ie m ers p e n tru a a ju n g e acolo.

Legea lui D um nezeu cere ascu l ­ta re d ep lin ă şi îm p l in ire a ei d in in im ă. Nu n u m a i că ex e rc ită s tăp î- n i re a su p ra a c ţ iu n ilo r ex te r ioare , ci c h ia r şi a su p ra in te n ţii lo r şi d o r in ­ţe lo r inim ii. L egea lui D um nezeu co n d am n ă toa te ac ţ iu n ile şi m o ti ­vele greşite. N u nu m ai că este o p rit a ucide, d a r este o p rit şi de a u r î pe c ineva ; n u n u m ai ac tu l a d u lte ­ru lu i este condam nat, ci şi pofta. Nu n u m ai acte le e x te r io a re de n e ­a scu lta re s în t in te rz ise ci orice m o ­t iv sau in te n ţie rea. D e p a rte de a da u rm aş ilo r Săi o Lege nouă sau sch im ba tă , D om nul H ristos a in s is ­ta t a su p ra unei a scu ltă r i lău n tr ice ca şi ex te r io a re a Celor Zece Porunci (vezi M atei 5,21.22.27.28).

L egea lui D um nezeu po a te fo r ţa pe om să se conform eze în ex te rio r, în să ea n u poa te p roduce o a d ev ă ­ra tă ascu lta re . în fam il ie se poate cere o a sc u lta re ex te r io a ră , d a r ea n u poate face pe copii să -şi iubească p ă r in ţii . P o a te d e te rm in a pe om să se conform eze din p u nc t de v e d e .e social, aşa în c î t să se a b ţin ă de la fu r t , în să n u îl poa te face c ins ti t în in im a sa. P o a te opri u n om să uc idă pe a ltu l, d a r n u îl po a te opri să nu-1 u rască. Ea poate cere unu i om să a ibă n u m ai o s in g u ră soţie, în să n u poa te face pe so ţ să fie iub ito r. Ea po a te cere u n u i om să p ăzească legea sta tu lu i, în să n u îl po a te d e te rm in a să facă aceas ta cu b u cu rie şi plăcere .

Pe scurt, L egea nu po a te sch im ba in im a unu i om în aşa fel încît a c ­tele sa le pub lice să-şi a ib ă izvoru l în m o tiv e le cele m ai în a l te şi m ai bune. L egea n u po a te p ro d u ce în om sc h im b a re a n ecesa ră n u m ai a tu n c i c înd in im a om ulu i este în a rm o n ie cu D um nezeu . De aceea noi nu p u tem rezolva p ro b lem a p ă ­ca tu lu i sch im b în d sau p u n în d de o p a r te Legea. M otivu l se a f lă în a fa ra p u te r i i Legii. L egea n u poa te

p roduce iubire . N um ai D om nul H r is ­tos o poa te face. „D ragostea este îm p lin irea Legii". (Rom. 13,10).

Ia tă ceea ce o fe ră E v anghe lia : o sch im b are a in im ii şi a m in ţii ce face ca în tre a g a condu ită şi m a n i ­fe s ta re a om ulu i să fie o expres ie a ceea ce o m ul este cu ad ev ă ra t . C re ş t in u l în care locuieşte D uhul S f în t a re o m in te în n o ită în iu b irea f a ţă de D um nezeu şi în iu b ire a n e ­p r ih ăn ir i i . A vem acum în a l tu l p r i ­

v ilegiu de a t ră i ca fii ai lui D um ­nezeu. In im a şi v ia ţa n o a s tră a p a r ­ţ in lui D um nezeu . T oate b in ecu v în - tă r i le m în tu ir ii în H ristos constitu ie cel m ai p u te rn ic m otiv de a păzi p o ru n c ile lu i Dum nezeu.

„D ar ia tă leg ăm în tu l pe care-1 voi face cu casa lui Israe l, du p ă acele zile, zice D om nul : voi pu n e

5 1 Curierul A dventist

Întrebări şi

răspunsuri

leg ile M ele în m in te a lor şi le voi sc r ie în in im ile lor ; Eu voi fi D u m ­nezeu l lor si ei v o r fi p o p o ru l M eu .“ (Evr. 6,10).'

T reb u ie să u rm ă m ceea ce este cu a d e v ă ra t în in im ile noastre. A tu n c i cînd D uhu l S f în t scrie L e ­g ea în in im ile noastre , a tunc i in i ­m a v a dori şi se v a b u c u ra în acea Lege. A ceasta în se a m n ă că v ia ţa c ea m ai in t im ă a o m u lu i este sch im ­b a tă şi e x p r im a tă în te rm en ii a r ­m onie i cu L egea şi a scu ltă r ii de Lege... A tunc i c înd ap osto lu l P av e l sc r ie că D um nezeu a tr im is pe F iu l S ă u în lu m e p e n tru a co n d am n a p ă ca tu l şi a ne d e te rm in a să u m ­b lăm d u p ă D u h u l S fîn t (vezi Rom. 8,3), el în ţe lege că p u te re a D uhu lu i S f în t a in t r a t de acu m în v ia ţa n o a s tră p e n tru ca noi să p u tem tră i n e p r ih ă n i re a pe care o cere Legea. In v ia ţa n o astră , D u h u l S f în t uneşte a t î t L egea cît şi Evanghelia .

Iu b i re a n u este m o tiv a tă sau le ­g a tă de Lege. Iu b ire a n u pu n e n ic i­o d a tă l im ite a sc u ltă r ii şi consacră r ii n o as tre în ideea că a m făcu t deajuns. Iu b i re a este b u c u r ia lu i D um nezeu şi a om ului. D ragostea n ă sc u tă din D u h u l S f în t este su p re m a calita te şi e x p e r ien ţă sp ir i tu a lă pe care o p u tem cunoaşte . E a d e fineş te n a tu ­r a şi c a l i ta tea ră sp u n su lu i şi im p li ­cării n o as tre cu D u m n ezeu şi cu om ul. „F iindcă, d u p ă om ul d in lăun- t ru îm i p lace L egea lui D um nezeu". (Rom. 7,22) Ne b u c u ră m că nepri- h ă n ire a Legii este o p a r te a v ieţii n oastre . Tot ceea ce este în legă ­t u r ă cu L egea lui D um nezeu este acum a trac t iv . U m b lăm în tr -o în ­n o ire a vieţii. A v em o d in am ică sp i­r i tu a lă nouă, iu b ire a ce ne con- strînge.

N im ic n u accen tu ează E vanghe lia m ai m u lt decît a tr ib u te le d ragos ­tei şi n e p r ih ă n ir i i . A sp u n e că D u m ­nezeu e s te iu b ire n u e s te o c o n tra ­z icere a descoperir ii Sa le d iv ine în Cele Zece Porunci. A tît la Sinai cît şi pe c ruce D um hezeu n e -a ieşit in în t îm p in a re în d ep lin ă d ragoste şi d e săv îrş ită n e p r ih ă n ire . A ici vedem c la r fe lu l iu b ir i i pe ca re D um nezeu o a re fa ţă de noi : iu b ire a şi n e p r i ­h ă n ir e a p ă m în tu lu i nou. D um nezeu să n e dea în ţe leg ere şi în c re d ere a în fap te le isto rice a le acestor des­coperir i d ivine. Ce g în d ire om e­n ească a r fi p u tu t in v en ta fie De­calogul, fie ispăş irea d iv ină a p ă ­ca te lo r pe c ruce ? În c red e rea o m u ­lui şi a sc u lta rea de desco p erirea L e ­gii lu i D um nezeu şi a Evanghelie i , a în n o b ila t şi s f in ţ i t pe u rm aş ii Săi d in to a te veacurile .

A v em nevoie să n e p re d ă m acelei iu b ir i de la D um nezeu şi de la F iu l S ău Isus H ristos c a re n e sa lvează de to t ceea ce este păca t. Să dăm d ragoste i şi Legii Sa le u n scop d e ­p lin în v ia ţa noastră . P u te re a D u h u ­lu i S f în t în noi este su f ic ien tă să n e facă a sem en ea Lui, să păzim p o ru n c ile Lui şi să -L cunoaş tem pe El a că ru i cu n o aş te re este v ia ţa veşnică.

R ed ac ţia

ÎN TR E B A R E : A m auzit despre a p a r i ţ ia une i B ib lii p re scu rta te , aşa cum s-a u t ip ă r i t m u lte lu c ră r i p re scu rta te , p e n tru a le face m ai accesib ile m are lu i pub lic . Ce ne p u ­te ţ i spune în le g ă tu ră cu a ceas ta ?

R Ă SPU N S : In a d e v ă r o lu c ra re ce a d a t loc la a t i tu d in i d in tre cele m ai d iferite , este şi a şa n u m ita B i­b lie R E A D E R ’S DIG EST.

T im p de tre i an i de zile u n co­m ite t de la op t redac ţii , a lu c ra t la o ed iţie p re sc u r ta tă a Bibliei, d in care a u t ă ia t în m o d r igu roso t re im e de c u v in te d in te x tu l o r i ­ginal. Se p u n e în t r e b a re a : m ai p o a ­te fi r e co m an d a tă a ce as tă n o u ă ed i­ţ ie a B iblie i ca f i in d în tre a g a des­coperire a lui D u m n ezeu c ă tre noi oam enii ? A p o s to lu l P a v e l sc rie în2 T im . 3,16 : „ T o a tă S c r ip tu ra este in su f la tă de D u m n ezeu şi de folos ca să înveţe , să în d rep te , să dea în ţe lep c iu n e în n e p r ih ă n ire , p e n tru ca om ul lu i D u m n ezeu să fie desă- v î rş i t şi cu to tu l desto in ic p e n tru orice lu c ra re b u n ă .“

„ în tre a g a B ib lie este re v e la ţ ia slavei lu i D u m n ezeu în. H ristos. P r i ­m ită , c rezu tă şi a scu lta tă , ea este u n m ijloc d eo seb it de t ra n s fo rm a re a carac te ru lu i ." (M anua lu l D o c tr i ­n e lo r B iblice pag. 12, 2).

Cei care au lu c ra t la aceas tă no u ă ed iţie p re sc u r ta tă a Bibliei, sus ţin că a u făcu t lu c ru l aces ta cu in te n ­ţii c u ra te şi d in m o tiv e b in ecu v în - tate . I a tă c îtev a d in aces tea :

— Este m u lt p re a obosito r p e n ­t ru c ineva să c itească B ib lia din s co a rţă în scoarţă , inc lu s iv cele 800.000 de c u v in te com plicate, c a re în p a r te se rep e tă .

— C itito rii m o d e rn i se po ticnesc în acele r a p o a r te genealogice in te r ­m inab ile , d in G en esa şi p r im a ca r te a Cronicilor.

— In te re su l scăzu t p e n tru re d a re a a m ă n u n ţ i tă a leg ilo r cerem onia le d in P e n ta te u c : /p r im e le cinci căr ţi a le lui Moise/.

— în concluzie : în cele m ai m u lte cazuri, m u lţ i c it i to r i d in zilele n o as ­tre , r e n u n ţă la in te n ţ ia de a citi to a tă Biblia.

D a to r ită ace s to r m otive, re d ac to ­rii de la R e a d e r ’s Digest, d u p ă o m u n că asiduă, a u p re ze n ta t o B i­b lie concepu tă d u p ă ch ipu l şi a se ­m ă n a re a lo r : p r im a ed iţie p re sc u r ­ta t ă a Sfin te i S c r ip tu r i .

D in V echiu l T es ta m en t au tă ia t a p ro ap e ju m ă ta te d in tex t, i a r din N oul T es ta m en t a u tă ia t u n sfert.

A şa dar, au rea l iza t o p re sc u rta re a tex tu lu i de c irca 40»/o, ceea ce în se am n ă că d in cele 1.223 de p a ­g ini a le tex tu lu i în t ra d u c e re a lui C ornilescu a u r ă m a s ap ro x im a tiv 734 pagini.

De la în ce p u t e d i tu ra s -a expus p r in in te n ţ ia e;, une i c ritici fă ră p receden t. M ulţi oam en i ş i-au ex ­p r im a t n e m u lţu m ire a p e n tru fa p tu l că ed ito rii au în d ră z n i t să c iu n tească C u v în tu l lu i D um nezeu.

U n co n d u că to r al une i o rgan izaţi i c reş tine a spus : „D acă o am en ii s cu rtează ceva ce D um nezeu a scris, îşi a su m ă a tr ib u ţ i i n e o b işn u it de m ari , care n u le -a u fost date. Eu i-aş sfă tu i să se rezum e la ceea ce a u scris o am en ii11.

în schim b, s în t a lţii p reo ţi şi d irec tori de S em inarii Teologice, care fe lic ită C olec tivu l R e a d e r ’s Digest, su s ţin în d că p r in aceas tă no u ă ed i ­ţ ie p re sc u r ta tă a Bibliei, au reu şi t să ap ro p ie S f în ta S c r ip tu ră de un cerc m ai la rg de c ititori. M ilioane de oam en i se vor în d răg o s ti de aceas tă ed iţie p re scu rta tă .

L a n s a re a acestu i p ro iec t a l p re s ­c u r tă r i i B iblie i a fost în cu v iin ţa t în an u l 1975. S -a lu c ra t in ten s tre i an i de zile p e n tru re a l iza rea lui. (O in v es ti ţ ie de t im p de 20 de ori m ai m a re dec ît p e n tru p re sc u rta rea u n u i ro m a n de aceleaşi d im ensiun i.)

Este ad ev ă ra t , no u a ed iţie este u şo r de c it i t ; n u este t ip ă r i tă pe do u ă coloane şi n u este îm p ă r ţ i tă pe cap ito le şi ve rse te ; f lu x u l gîn- d irii c it i to ru lu i n u este în tre ru p t . T ex tu l se în t in d e pe to a tă pagina, f i in d îm p ă r ţ i tă în a lin ia te m a r i şi sc risă cu u n t ip de l ite re u şo r de citit. F ie ca re c a r te începe cu o in ­troducere . A re o ta b lă de m ate r ii la s f îrş i t de 31 de pagini. N u m ai ex is tă tab e le le genealogice d in G e ­nesa, d in în tî ia c a r te a C ronicilo r şi d in E v anghe lii le du p ă M atei şi Luca. N u ex is tă nici o s in g u ră m e n ­ţ iu n e „a născu t" . N u m a i ex is tă n ic i t r im ite r i la te x te paralele .

Dr. B ru ce M. M etzger, profesor de l im b ile şi l i t e r a tu ra Noului' T es­tam en t, m em b ru al com ite tu lu i de op t pe rsoane, care a p re g ă ti t noua ed iţie p re sc u rta tă , scrie în p re fa ţă : „N im ic n u a fost sch im bat, n im ic nu a fost a d ă u g a t şi n im ic n u a fost şte rs d in tex t, ceea ce a r fi p u tu t p re ju d ic ia sp ir itu l , în v ă ţă tu ra , sau a spec tu l so n o r al limbii. O pera este în în tre g im e ob iec tivă şi n u favorizează în t r u n im ic n ici o o r ien ­ta r e creş tină ."

Şi ch ia r n u lipseşte n im ic ? Se poa te ca la o p re sc u rta re r ig u ro asă a V echiu lu i T es ta m en t în p ro p o rţ ie de 50% Şi a N oulu i T es ta m en t în p ro p o rţ ie de 25%, să n u se fi ş te rs ch ia r n im ic d in ceea ce a r p r e ju ­d icia în v ă ţă tu ra în tr -u n fe l o a re ­care ?

C ărţile cele m ai p u ţ in p re sc u rta te sîn t : E v an g h e lia d u p ă M arcu 15% ; E van g h e lia d u p ă Io an 20% ; A poca- lipsa 22%. în schim b, u rm ă to a re le cărţi au fost p re sc u rta te în m od s im ţito r ; E p isto la că tre Evrei 46% ; G enesa 53% ; D aniel 59% ; Isa ia 61% ; L ev itieu l 7 0 % si 1 Cronici 74%.

Din cei 150 de psa lm i orig ina li au ră m a s n u m a i 79. P sa lm u l 23 este p sa lm u l 13. Şi c h ia r dacă c a r tea Apocalipsei s -a p ă s t r a t r e la t iv bine, C artea lu i D an ie l în B ib lia R e ad e r’s D igest se s f îrşeşte cu cap ito lu l 7,0 om ite re c a re v a a la rm a în cel m a i în a l t g ra d pe orice fu n d a m e n - talist. P ro fe ţ ii im p o r ta n te re fe r i ­to a re la t im p u l d in u rm ă n u s în t m en ţionate .

E ste d e ja a la rm a n t fa p tu l c înd se a u d e că f iecare a cincea a f irm a ţie d in Vechiul T es ta m en t şi f iecare a t re ia a f irm a ţie fu n d a m e n ta lă d in N oul T es tam en t au fost omise. D es­p re ce a n u m e te x te este v o rb a ?

In. p r iv in ţa in sp ira ţ ie i d iv ine a B i­b liei desp re care c itim şi în O sea 12,10 că D um nezeu v o rbeş te p ro fe ­ţ i lo r şi le t r im i te m esa ju l Său, a- c eas ta lipseş te com ple t d in B ib lia p re sc u r ta tă Digest. M ai exac t, l ip ­seşte în tre g u l cap ito l 12 d in Osea.

De asem enea lipseşte şi a f irm a ţia d in A pocalips 19,9 u n d e se spune că în C a r tea a ceas ta este v o rb a de „ ad e v ă ra te le C u v in te a le lui D um - n ezeu .“ Se în ţe lege că red ac to r i i a u r e n u n ţa t şi la m u s t r a re a d in A poca ­lips 22,19 în sensu l de a „nu scoate şi a n u a d ău g a c e v a “ la C u v în tu l lu i Dum nezeu.

A s ig u ra rea lu i P av e l din C orin- ten i 6,2 că „sfin ţii vo r ju d ec a lu - m e a “ lipseşte, ca şi f ă g ă d u in ţa D om ­n u lu i H ristos d in M atei 20,28 u n d e se sp u n e că : „Isus Ş i-a d a t v ia ţa ca p re ţ de ră s c u m p ă ra re p e n tru m ulţi" .

L a fel n u se găseşte în aceas tă B ib lie a f irm a ţia d in E vrei 1,10 : „La început. Tu, D oam ne, ai în te m e ia t p ăm în tu l şi c e ru r i le s în t lu c ra rea m âinilor T ale .“ Nici a d ev ă ru l din1 C orin ten i 3,16-17 : „Nu ş ti ţi că voi s în te ţi T em p lu l lui D um nezeu , şi că D u h u l lui D u m n ezeu locuieş­te în voi ? D acă n im iceş te c ineva T em plu l lui D um nezeu , pe ace la îl v a n im ici D um nezeu ; căci T em plu l lu i D u m n ezeu este sfînt, şi aşa s în ­te ţi voi“ . M u s tra re a d in P ro v e rb e le 20,1 : „V inul este b a tjoco rito r , b ă u ­tu r i le ta r i s în t gălăgioase ; o ricine se îm b a tă cu ele n u este în ţe lep t" , lipseşte de asem enea.

M in u n a tu l te x t d in 1 T im otei 3,16 desp re în tru p a re a D om nulu i Hristos, lipseş te com plet, p re cu m şi fă g ă ­d u in ţa d in E vrei 8,12 : „ P e n tru că le voi ie r ta ne leg iu ir ile , şi nu -M i voi m ai aduce a m in te de păca te le şi fă răd e leg ile lor."

Un n u m ă r de a lte tex te au fost sc h im b a te în t r - u n fe l im pos ib il de în d rep ta t . A şa de e x em p lu e x p re s ia „sodomiţi*' d in 1 C orin ten i 6,9, cu m u s t r a re a se r ioasă că aceş tia n u vor m oşten i îm p ă ră ţ ia lu i D u m n e ­zeu, au în lo cu it-o cu „perverş i se x u a li" .

în c a l i ta te d e c reş tin i AZS in te ­re sează d e s ig u r şi f a p tu l cum s-a p ro c ed a t cu tex te le p r iv i to a re la Sabat, s ta r e a o m ulu i în m o arte , în ­tru p a re a , ca ş i re v e n ire a D om nulu i Hristos, S f în ta T reim e, Ju d eca ta , Sa tana , m în tu i r e a p r in H ristos, etc.

Din a f i rm a ţ i i le N oului T es ta m en t lipsesc în p ro p o r ţ ie de 22% , sau a u fost a t î t de m u lt sch im b a te în- c ît ş i-au p ie rd u t sensu l orig inal. D in V ech iu l T e s ta m e n t lipsesc în p ro ­p o r ţ ie de 36%, sau a u fost sch im ­b a te rad ical.

Este a d ev ă ra t , Cele Zece P orunc i a u t r e c u t n e v ă tă m a te p r in a tacu l b is tu r iu lu i, în sch im b re d ac to r i i a u a d ap ta t, sau a u s c h im b a t a lte p ă r ţ i a le tex tu lu i.

T ex tu l d in L u ca 4,16 în care se re la tea ză că D o m n u l H ristos, „d u p ă obiceiu l Său, „în z iua S ab a tu lu i m erg e a la s inagogă", n u m ai apare . R e la ta re a d in F a p te 17,2 care spune că „Pavel d u p ă obiceiu l să u a in ­t r a t în sinagogă. T rei zile de S ab a t a v o rb i t cu ei d in S c r ip tu r i" , a fost s ch im b a t în sensu l că în locul celor t r e i Sabate , se sp u n e tre i săp tăm în i.

T ex tu l d in A pocalips 14,12 lipseş­te. A lte te x te cheie, care se re fe ră la s ta rea om ulu i în m o a r te sau d is ­p ă ru t, sau a u fost m odificate . A f ir ­m aţi i le d in P sa lm u l 146,4 şi Ecle- s ia s tu l 9,6 n u m ai apar.

în c u m e ta re a u n o r re d ac to r i d in zilele n o a s tre de a p re sc u rta şi a sch im b a C u v în tu l lu i D u m n ezeu — B IB L IA —• e s te o c o n firm are a celor ce c it im în S f în ta S c r ip tu ră : „Căci v a ven i v re m e a c înd o am en ii n u v o r p u tea să su fe re în v ă ţă tu ra să ­n ă to a să ; ci îi v o r g îd ila u rech ile să a u d ă lu c ru r i p lăcu te , şi îşi vo r da în v ă tă to r i d u p ă pofte le lor." 2 Tim. 4,3.

D um nezeu n e -a a v e r t iz a t în m od solem n, a t î t la în ce p u tu l B iblie i (Deut. 4,2), c ît şi la m ij lo cu l ei (Prov. 30,6), p re c u m şi la s f îrş itu l ei (Apoc. 21,18-19) în sensu l că „dacă v a a d ău g a c ineva ceva la cu v in te le aceste i Cărţi, D u m n ezeu îi v a a d ău g a u rg i ile scrise în C a r tea aceasta . Şi d a că v a scoa te c ineva d in cu v in te le C ă rţi i .acestei p ro o ro ­cii, îi va scoa te D u m n ezeu p a r te a lui de la p o m u l v ieţii şi d in ce ta ­te a sfîn tă , sc r ise în C a r te a aceasta ."

L u th e r sp u n e a : „Să n u se -a tin g ă de C uvînt, să -L lase cu m e -n C a r ­te ! /C u v în tu l şi cu D u h u l Sfîn t,/ N e s în t a n o a s tră parte .

E d ita rea aceste i noi ed iţi i p re sc u r ­ta t e a Bibliei, n e duce cu g în d u l la cele sc rise în Apoc. 11,3 : „Voi da celor doi M a r to r i ai Mei să p ro o ro ­cească, îm b ră c a ţ i în saci o m ie două su te şaizeci de zile".

Ce în se m n e a ză aceşti doi m ar to r i care p roorocesc în saci t im p de1 260 de an i ? U n sac, ca h a in ă în p ă r ţ i le O rien tu lu i , es te sem n u l unei p ro fu n d e tr is te ţe . E ste u n fa p t ad e ­

v ă ra t că, E vu l M ediu a fost p e n tru a d e v ă ra ta b ise rică u n t im p de su ­fe r in ţă şi doliu.

î n v e rse tu l 4 c it im : „A ceştia s în t cei doi m ăs lin i şi cele două sfeş­nice, care s ta u în a in tea D o m n u lu i p ăm în tu lu i ."

„CEI DOI M A R TO R I" a i lui D u m ­nezeu re p re z in tă sc rie rile V E C H IU ­LUI si N O ULUI TESTAM ENT. VE­C H IU L TESTA M EN T este m a r to r al tu tu ro r fa p te lo r lui D um nezeu , în leg ă tu ră cu P la n u l de M în tu ire , al t u tu ro r p ro fe ţi i lo r şi je r t fe lo r p re - în ch ip u ito a re , care se re fe re au lâ un M în tu ito r v iitor. NOUL T ESTA ­M ENT este al doilea m ar to r , care confirm ă îm p lin ire a tu tu r o r p re z i ­cerilo r făcu te de D um nezeu în V e­ch iu l T es tam en t, cum şi a tu tu r o r ev en im en te lo r care av eau să se des­fă şo a re p în ă la a doua v e n ire a lui Hristos.

„CEI DOI M Ă SLIN I" s im boli ­zează de asem enea VEC H IU L si NOUL TESTA M ENT, aşa cum lă ­m u reş te p ro b lem a aceas ta v iz iunea lu i Z a h a r ia d in cap ito lu l 4 a l cărţi i lui. Z ah a r ia vede aici u n S F E Ş N ic CU 7 CANDELE, ia r la d re a p ta şi la s t in g ă lu i s în t DOI M Ă SLIN I, desp re care se spune că s în t CEI DOI UN ŞI CARE STAU ÎN A IN TE A ÎN T R E G U L U I PĂ M ÎNT. Sfeşn icu l re p re z in tă pe D om nul H ris tos ca L u m in ă a lum ii, i a r cele şap te c an ­dele, re p re z in tă cele şap te p e r io ad e a le B iseric ii lu i H ristos d in Noul T es tam en t. Cei doi m ăslin i, sau cei doi unşi, c a re au a l im e n ta t B ise rica lu i D u m n ezeu cu u le iu l S p ir i tu lu i Sfîn t, s în t u n s im bol a l V E C H IU ­LUI şi a l N O ULUI TESTAM ENT. T oate aceste s im bo lu ri se unesc, converg în a to tc u p r in z ă to a rea şi m în tu i to a re a lu c ra re a D om nulu i Hristos.

CELE D O UĂ SFEŞN IC E se re fe ră to t la V E C H IU L şi la N O UL TES­TAMENT. U n u l a ru n că raze le sa le de lu m in ă în t rec u tu l în d e p ă r ta t al t im p u lu i d in a in te de H ristos, ia r ce lă la lt lu m in ează t im p u l e re i c reş ­tine, p în ă la a doua v en ire a lui Hristos. Deci, VEC H IU L şi NOUL TESTA M ENT sîn t în aceiaşi t im p M A RTO RI, SFEŞN IC E L U M IN A ­TOARE, cum şi M Ă SLINI, to a te s im bo lu ri a le izvoru lu i p u te r i i d i ­vine, p e n tru re p rez en ta rea lu c ră r i i m u lt ip le şi depline , săv îrş i tă de D u­hu l lui D um nezeu in c ad ru l P la n u ­lui de M în tu ire .

A v e r t iz a re a d in Apoc. 11,5 este sem n if ica t iv ă : „D acă u m b lă c ineva să le facă rău , (să-i trunch ieze , să -i p rescu rteze , să -i mutileze...) le iese d in g u ră u n foc, care m is tu ie pe v ră jm a ş i i lo r ; şi d acă v re a ci­n ev a să le facă rău , t reb u ie să p ia ră în fe lu l acesta."

Id e n ti f ica rea n o a s tră d ep lin ă cu „TO A T Ă S C R IP T U R A ", cu „CEI DOI M A R TO R I", cu „CEI DOI M Ă SL IN I" si cu „C ELE DOUĂ SF E Ş N IC E " a le V E C H IU LU I şi NO­U LU I TESTAM ENT, este g a ran ţ ia u n e i re a le re d eş te p tă r i şi p reg ă tir i p e n tru în t îm p in a re a M în tu ito ru lu i n o s tru la re v en irea Sa în s lav ă !

R edac ţia

22Curierul Adventist

O TEOLOGIE A HIROTOMIRII

( U r m a r e d in p a g . 15)

perso an a Sa aşa încît co m u n ita tea c reş tin ă să po a tă av ea u n ro l cen tra l în is to ria m în tu ir i i . T otuşi ea u rm ează să ia o fo rm ă nouă, d e f in it ivă şi e te rn ă cîntl H ris tos v a ven i ia ră ş i să-şi re în n o ia scă c rea ţrunea . A tunc i se v a a ră ta „aceas tă" biserică , slăv ită , fă ră pa tă , f ă r ă z b îrc i tu ră sau a ltceva de fe lu l acesta (Ef. 5,27).

A doua v en ire im in en tă a D om nulu i H ristos este un u l d in cele m ai în sem n a te pu n c te ale c red in ţe i adven tiş tilo r , a şa cum a ra tă şi n um ele nostru . F a p ­tu l d is tinc tiv care a aşeza t pe A dven tiş ti i de Z iua a Şap tea a p a r te de ceilalţi c reş tin i este convingerea lor că în ţe legerea c reş tin ă a m în tu ir i i pe rsona le în H ristos cu p rin d e îm p lin irea şi desăv îrş irea p o p o ru ­lu i lu i D um nezeu în lă u n tru l îm p ă ră ţ ie i escatologice a lu i D um nezeu. Desigur, aceas tă îm p ă ră ţ ie este a tî t p rezen tă cit şi v iitoa re : p re ze n tă în Isus şi în B i­se rica Sa, u n d e ea începe, v iitoa re în actu l f ina l pe care D um nezeu îl va îm p lin i la înche ierea istoriei c înd ea este „d esăv îrş i tă“ . L u c ra rea şi p lanu l lui D um nezeu îşi vo r a tinge p u n c tu l final.

B iserica s-a r id ica t ca u n re zu l ta t al în tru p ă r i i . Da a tu n c i ea a s lu j i t ca u n pod, ca o leg ă tu ră vie în tre în v ie rea lui H ris tos şi re v en irea Sa. Ea îşi des ­fă şo a ră v ia ţa în tre u n „d e ja“ al p r im e i şi u n • „nu în că“ al celei de -a doua veniri. In t r e v re m e a se m ă ­n a tu lu i şi v re m e a secerişului, în tre z iua su fe r in ţe i lui M esia şi ceasul s lăv ite i Sale a ră tă r i , b iserica este în „pereg rin a j" , n ic ioda tă to t ceea ce a fost şi nici ceea ce va fi. Ea c u p rin d e o re a l i ta te a căre i expres ie t rec u tă şi p rezen tă ne poa te d a n u m a i o idee im ­perfec tă , su p u să la l im ită r i le c rea ţiun ii . Ea este „în m ers“ că tre o a d e v ă ra tă îm p ă ră ţie a u n i tă ţ i i şi d r a ­gostei în care, „ în z iua aceea" în ţe lesu l d ep lin al v ieţii care a fost descoperită în Isus d in N azare t va fi pe dep lin rea l iza t şi înţeles. P în ă a tunci, aşa slabă şi su p u să g reşe lii cu m poate fi, ea ră m în e obiectul su p rem ei a ten ţii a Dom nului pe p ăm în t, p r iv in d în a ­in te cu n ăd e jd e la d esăv îrş irea f inală , a ş tep t în d m o ­m en tu l în care se v a m an ife s ta pe d ep lin ţe lu l lui D um nezeu în a legerea ei.

R aoul D ederen

VALOAREA SPIRITUALĂ A ÎNTREITEI SOLII ÎNGEREŞTI II

( U r m a r e d in p a g . 17)

tu r ile n u po t deveni „ învech ite" ele f i ind cuv în tu l veşnic viu al lu i D um nezeu. Nici n u este nevoie să den igrezi S c r ip tu r ile sau L egea ca să a ră ţ i tr iu m fu l şi slava lu i H ristos.

A v înd în vedere aceas tă p e rsp ec tiv ă teologică, de ja p u tem face o deosebire în tre in te rp re tă r i le ce decurg d in trad u c e re a d iferită , a g recescului telos. O c a te ­gorie de su s ţin e r i : 1) H ristos în se am n ă sf îrş itu l s t r ă ­du in ţe i de a dob înd i n e p r ih ă n irea p r in Lege ; 2) H ris ­tos a adus sfîrş itu l e re i Legii ; 3) î n H ristos re lig ia iudaică este dep ăş ită ; 4) De cînd H ristos Ş i-a desă- v îrş i t lucra rea , L egea a în ce ta t de a m ai fi o cale a m în tu ir i i ; 5) H ristos a în lă tu ra t Legea, etc. A lte i n ­te rp re tă r i : 1) H ristos este p u n c tu l final, cu lm inan t, p r in care se e x p r im ă L egea ; 2) In H ristos cunoaştem p l in ă ta te a Legii ; 3) L egea îşi a re îm p lin irea în H ris ­tos ; 4) L egea pe Hristos îl a re în vedere ; 5) Hristos este ţ in ta c ă tre care a ra tă L egea ; 6) In H ristos scopul Legii este a tins, etc.

D in cele descrise s im ţim că în aceas tă bab ilon ie de in te rp re tă r i de acum n u m ai ex is tă teolog care să facă lu m in ă sa tis făcătoare . Teologia de fap t de m u lt ş i-a lega t p rop riile sa le m îin i s tab il in d ca p r inc ip iu şi obligaţie că „ p en tru orice cerce tă to r al S c r ip tu ­r i lo r exegeza este în g ăd u ită n u m ai în co ncordan ţă cu m ă r tu r is i re a de c red in ţă a b iseric ii d in care face p a r te " . De aici în a in te n u m ai D um nezeu poa te face lum ină , şi m u lţu m ir i fie aduse Lui, El a şi fă cu t lu ­m ină, aşezînd pe lîngă R om ani 10,4 u n a lt v e rse t —

Mai — Iunie 1987

A pocalips 14,12 — unde po runcile lui D um nezeu stau a lă tu r i de c red in ţa în H ristos. Astfel se zădărn iceşte orice in te rp re ta re a n tin o m ia n ă a lu i R om an i 10,4. Ia tă , av em în f a ţă u n c o m en ta r iu ven it „d in m ijlocul ceru lu i" . Se c la rif ică cine este „sfîn t" : cel care su s ­ţ in e că H ristos a în lă tu ra t Legea, sau cel care ţ ine po runcile lu i D um nezeu ! A pocalips 14,12, v e n it la s f îrş itu l istorie i revelaţiei, se a f irm ă d rep t co m en ta ­r iu p e n tru toa te verse te le „greu de în ţe les" în ce p r i ­veşte s ta to rn ic ia Legii lu i D um nezeu şi to a te treb u ie in te rp re ta te în lu m in a acestu i com en tariu .

Concluzie

Sfin ţii d in Apocalips 14,12 ţ in po runcile lu i D um ­nezeu şi cu toa te acestea nu s în t căzuţi d in ha r , nu s în t legalişti, n u s în t nici iudei, n u se ţ in de Vechiul T es tam en t. N u e nici o co n trad ic ţie în tre Cele Zece P orunc i şi H ristos, sau în tre p o runc i şi h a r , în tre p o runc i şi Evanghelie , în tre c red in ţa în H ris tos şi porunci, nici în tre Vechiul T es tam en t şi Noul T es­tam en t, nici în tre Vechiul L eg ăm în t şi Noul L egă- m înt, cruce şi Lege, c reş tin i d in iudei sau d in N ea ­m u r i şi Lege, nici în tre iu b ire şi ţ in e re a poruncilo r.

Se poa te în ţe lege că aposto lu l P ave l n u p u tea vorb i d isp re ţu i to r desp re po runc ile lu i D um nezeu în G a la- teni, Efeseni, Coloseni, căci nu este o r u p tu r ă în tre S ina i şl A pocalips în ce p r iv eş te Legea. Cade acu ­za ţia că în tre a g a teologie p a u lin ă se în d re a p tă spre d esf i in ţa rea Legii, că R om ani 10,4 a r aduce în lă tu ­r a r e a ei, că H ristos a r f i în d ep lin it L egea în locul om ulu i şi c reş tinu l astfel n u m ai a re ob liga ţia de a ţ in e poruncile . Nici n u se m ai poate sus ţine ideea că nu p u tem şti la ce se re fe ră R om an i 10,4.

Sfin ţii ţ in po runc ile lu i D um nezeu. N u se spune că ei ţ in L egea N oului T es tam en t ( iub irea !) sau L e ­gea lui Hristos, in te rp re ta tă to t ca iubire , ci ei ţ in po runcile lu i D um nezeu, ceea ce acoperă în treag a Biblie.

S fin ţii ţ in po runc ile şi n u sp u n că „ n u se poate", nici n u a f irm ă că D um nezeu a r e n u n ţa t la L egea Sa. Ei nu p re su p u n o evo lu ţie în teologia B ibliei ci ţ in po runcile ch ia r în îm p re ju ră r i defavorab ile , sub p o ­v a ra B abilonu lu i, şi le ţ in d in iub ire . L e ţ in p r in p u te re a h a ru lu i lu i H ristos p r im it p r in c red in ţă . Cum de n u le -a r f i ţ in u t ei cu b u cu rie şi în condiţiile E denulu i ?

P a s to r : Fa lu v eg h y DesideriuC onsilier C o nfe rin ţa B ucureş ti

RĂSPUNDERI COMUNE

( U r m a r e d n i p a g . 19)

Pro b ab il că ea nu s -a s im ţi t p re a b ine să lase d iscu ţia n e te rm in a tă , cu im p res ia că n im ic sau ap roape n im ic n u s -a rezo lvat. D a r re lu în d în m in te d iscu ţia avu tă , m a m a a în ţe les că N a ta l ia păşise sp re rezo lv a ­rea p ro b lem e i p u n în d în d iscu ţie unele l ip su ri ale lui E ugen şi obice iuri care o d e ran jau .

C onversa ţia pe care N a ta l ia a a v u t-o cu m a m a ei i-a în g ăd u it să v a d ă pe E ugen a şa cum nu-1 văzuse p în ă a tunc i. D upă două să p tăm în i N a ta l ia a m ă r tu ­r isit m am e i că ea şi cu E ugen e ra u încă p rie ten i, d a r că nu-1 m ai p r iv ea ca îna in te . Ea a ra ţ io n a t astfe l :,M an iere le p lăcu te şi d iscu ţiile p lăcu te s în t im p o r ­tan te , d a r p e n tru u n soţ se cere m ai m u lt !" (p. 40-42)

Desigur, p ă r in ţ i i a u d re p tu l să n u fie de acord cu p rie ten iile îndoieln ice a le copiilor lor, a u d re p tu l să s tab ilească reg u li p r iv ito a re la co m p o rtam en t şi p r ie ­teni, s în t da to r i să sup ravegheze p u r ta r e a copiilor şi să -i că lăuzească pe căi corecte. Dar, d acă v re m să cîştigăm, dacă u rm ă r im m ai m u lt decît d o a r să ne m an ife s tăm n em u lţu m irea , a tu n c i să ne ru g ăm , să stud iem şi să lu c ră m folosind căile care în c u ra ­jează pe copii să ne asculte . „Şi voi, pă r in ţ i lo r , nu în tă r î ta ţ i la m în ie pe copiii voştri, ci c reş te ţ i- i în m u s tra re a şi în v ă ţă tu ra D om nulu i" (Efeseni 6,4).

Pastor,A d r ia n B ocăneanuConsilier — U niune

--------------------------------E

Sfirşit

de

cale. . . !

— Cu d u re re ad u cem Ia cunoş ­t in ţă f r ă ţ ie tă ţ i i în ce ta re a d in v ia ţă a f ra te lu i Vasile Popescu , d in co­m u n ita te a Soloneţ, ju d . Suceava.

N ăscu t în an u l 1928, lu n a oc tom ­brie , se a lă tu ră b iseric ii ad v en te în a n ii ado lescen ţe i sa le şi ră m în e

to a tă v ia ţa sa u n c e rce tă to r zelos

a l a d ev ă ru lu i , ca d ir ig in te al Şco­

lii de S ab a t şi m e m b ru a l Com i­

te tu lu i C om unită ţi i . A ctiv şi g a ta

de a fi de folos tu tu ro r , şi-a d ă ru i t

ta la n ţ i i în c re d in ţa ţ i f r ă ţ ie tă ţ i i şi

b in e lu i com un, şi în ch id e ochii în

sp e ra n ţa înv ierii.

— Cu p ro fu n d ă d u re re an i p r i ­m it v es tea în c e tă r i i d in v ia ţă a pas- to ru lu i-p e n s io n a r G h erase G heor- ghe.

N ăscu t la 20 m ar t ie 1902, la V aslu i, se a lă tu r ă p r in botez B i­sericii A d v e n tiş ti lo r de Z iu a a Ş ap tea în an u l 1926. In cep în d d in acest m om ent, îşi v a consacra v ia ţa s lu j ir i i lu i D um nezeu şi ap ro ap e lu i , ca p as to r , p ro feso r al

S e m in a ru lu i Teologic, se c re ta r de

U n iune şi în d ife rite a lte funcţii

în c ad ru l cu l tu lu i n o stru . A iu b it

lu c ra re a şi f r ă ţ ia ad v en tă .

Deşi d e p a r te de p a tr ie şi în c e r ­cat de o su fe r in ţă destu l de lu ngă ce i-a pus la p ro b ă r ă b d a re a şi în c re d e re a în fă g ăd u in ţe le d iv ine pe care le -a p ro p o v ă d u it a lto ra , a ră m a s cred incios p în ă în u l t im a clipă. F ră ţ ie ta te a d in C o m u n ita tea ro m â n ă d in N ew York, a l căre i m e m b ru e ra , a lu a t p a r te la se r ­viciu l d iv in de în m o rm în ta re ce a a v u t loc în ziua de 19 n o iem brie 1986, p u r t în d în in im i n ă d e jd e a în- tî ln ir i i cu D om nul v ieţii în ziua cea m are a în v ie rii d in m orţi .

„O de aş m u r i de m o a r te a celor n ep r ih ăn iţi , şi sf îrş itu l m eu să fie ca al lo r“ . (Num. 23,10).

t 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 © ' 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 « * « 0 * « 0 ® 0 0 e 0 0 0 '

§ Io &dltiLt-cL <Qu,ifitf-iLL cAdtxtntiit |S aO R ev is ta C urieru l A d v e n t is t este organul o fic ia l 9§ al C u ltu lu i C reştin A d v e n t is t de Z iua a Şaptea 6© d in R epub lica Socia listă R o m â n ia 9O Q* A pare la două luni, su b conducerea u n u i co m ite t o § de redacţie fo rm a t d in : D u m itru Popa redactor-şe f ;O Ş te fa n Bratosin , secre tar de redacţie. §• #

M e m b ri i : N e lu D um itrescu , Nicolae Popescu, ©A d ria n Bocăneanu, A p o sto l C helbegean şi lo s if Gyeresi

O0 R edacţia şi A d m in is tr a ţ ia : %® B ucureşti, str. L a b ir in t nr. 116 — Sector 3, Tel. 20.76.65 ®

© o S o o o g o o o g o q o o o o o o o o g g o o o o o o o o o o o g g g o o o o o o o o o o o o o o g o o

T i p a r u l e x e c u t a t s u b c o m a n d a n r . 1022 | l a I . P . „ F i l a r e t " s t r . F a b r i c a d e c h i b r i t u r i

n r . 9—11, B u c u r e ş t i R e p u b l i c a S o c ia l i s t ă R o m â n ia