C1
TEORII SOCIALE C1
A operationaliza: - a face niste operatii, a transpune un
concept, o intentie, in practica (teren);
- a gandi conceptual/ abstract;
- simplificarea complexitatii; a gandi complex, dar simplu;
discursul opereaza cu notiuni si concepte abstracte.
Cercul hermeneuticii: lecturarea printr-o meditare pentru
sedimentarea cunostintelor.
Conceptul: o schema care simplifica realitatea.
Abstractizare: reducerea la trasaturi care nu mai pot fi
simplificate.
C2
Definitia paradigmei (Thomas Kuhn)
Nivele de analiza
1. Nivelul ontologic
Ce este socialul?
Socialul presupune o pluralitate de indivizi; termenul de
multime, definit printr-o alaturare de indivizi (populatie) nu este
echivalentul termenului societate (indivizii acestei categorii se
bazeaza pe o anumita inchegare).
Exista mai multe moduri de intelegere a societatii, in functie
de accentul pus pe individ sau pe colectivitate: individualism vs.
holism.
a. Individualismul:
fundamentul societatii il reprezinta individul (acea fiinta
inzestrata cu ratiune si libertate de actiune/ autonomie);
societatea reprezinta rezultatul relatiilor care se instituie
intre acesti indivizi (asocieri, interactiuni ( sistem de reguli,
norme, institutii care alcatuiesc societatea);
individul e anterior societatii (raporturile sociale se formeaza
prin imitatie ( contagiune sociala, fenomene sociale);
individualismul metodologic (R. Boudon) => constructii intr-o
forma algebrica.
b. Holismul:
originea cuvantului: grecescul holos (intreg);
viziune despre societate care accentueaza rolul, pozitia
intregului in raport cu partea ( rolul colectivitatilor, grupurilor
in raport cu indivizii, unitatea asupra partilor componente;
colectivismul subliniaza, mai degraba, limitele libertatii
individului in raport cu societatea;
individul constitue produsul societatii, societatea fiind
anterioara individului (societatea construieste in individ);
Durkheim: - indivizii nu se nasc intr-o lume aleasa de ei
(parinti, limba, natiune, etc.) ( realitatea din afara individului
care exercita o anumita constrangere asupra individului (realitatea
sociala); - reguli prescrise care trebuie internalizate pentru a
deveni indivizi sociali;
- socialul/ societatea reprezinta mai mult decat o insumare de
indivizi, e o realitate distincta ( unitati sociale definite ca
grupuri sau colectivitati (fenomenul sinuciderii); studiul
comparativ individual sau de grup;
- actor social: individ care actioneaza, agent social ( modul
definirii individului releva perspectiva asupra societatii,
viziunile teoretice diferite (agent exista forte deasupra
individului ( viziunea holista; actor actiune porneste de la
individ).
Nivelul ontologic se refera la modul de structurare a
realitatii, a existentei ( cum e realitatea).
c. Relationismul:
- socialul consta in relatiile inchegate in cadrul
colectivitatilor;
- structura : un ansamblu de relatii ordonate;
- individul: totalitatea relatiilor pe care le are un individ cu
alti indivizi/ grupuri;
- retele sociale: individul, ca atare, e definit prin plasa
sociala in care se integreaza;
- colectivitatile: clustere (ciorchine) de relatii care presupun
o anumita intensitate, conexiune a interconectarii dintre ele, care
pot sa creeze un colectiv/ grup ( relatii care se structureaza/
organizeaza.
Realism vs. nominalism sociologic: contradictia isi are
originile intr-o disputa religioasa, legata de existenta
divinitatii (pe care nominalistii il considera doar un concept);
intr-o anumita masura exista asemanarea cu opozitia individualism
holism.
Realismul sociologic: grupurile, clasele, ansamblurile sociale
(enia, clasa) sunt realitati (aceeasi idee ca a lui Durkheim:
incalcarea normei cauzeaza efecte sociale).
Nominalismul sociologic: - aceste entitati grupale sunt, mai
degraba, o iluzie, constructie bazata pe existenta unor astfel de
grupuri cu rol de reglare a relatiilor sociale;
- societatea/ colectivul: efect al interactiunii individuale,
doar pana la un anumit nivel ( efecte perverse (actiunile
individului pot produce un fenomen social, care-l va afecta, in
final, pe individ R. Boudon);
- fenomene microsociale si macrosociale;
- Robert K. Merton predictia creatoare (exemplul bancii care da
faliment: zvonul ca banca ar da faliment, a dus, intr-adevar la
falimentarea bancii).
Individualismul:
Hobbes, Lock ; traditie liberala a secolului al VIII-lea (
contractul social (fictiune despre functionarea societatii);
Hobbes inceputrile societatii se bazau pe un anumit nivel de
salbaticie;
Conventiile, normele, legile, garantia functionarii vietii
sociale ( societatea isi apara normele ca fiind constitutive;
Asocieri in relatiile de schimb, dar si la nivel politic (se
cedeaza o parte din autonomia celor care conduc) ( teorii
contractualiste;
Relatiile/ raporturile sociale sunt produse ale conflictelor,
rezultatul unui intreg set de confruntari;
Ordine sociala echilibru intre grupurile conflictuale ( teorii
conflictualiste (Weber).
2. Nivelul epistemologic modele de cunoastere stiintifica care
stau la baza teoriilor sociale;
doua tipuri de modele epistemologice: naturalist si
anaturalist;
sociologia: statutul stiintific primul model ( modelul
naturalist.
a. Modelul naturalist:
Auguste Comte, Karl Marx: Ce anume trebuie sa fie sociologia
pentru a fi o stiinta?;
Monismul si pluralismul epistemologic;
Monismul epistemologic: conceptie despre stiinta care presupune
ca exista un set universal de reguli si norme stiintifice pe care
trebuie sa-l regasim (stiinte ale realului copiate de catre
sociologie: mecanica) ( fapte sociale (Durkheim);
Modul in care sunt explicate legaturile dintre fenomenele
sociale ( modelul explicativ de stiinta (daca in natura exista
cuplul cauza-efect, in domeniul sociologiei trebuie sa existe, de
asemenea, cauzalitati si efecte);
Legile dezvoltarii umanitatii (secolul al XIX-lea): prin
asimilarea modelului naturalist (care e unul explicativist) (
sociologia trebuie sa propuna explicarea fenomenelor sociale care
guverneaza societatile, predictii prin relatia cauza-efect;
Pluralismul epistemologic: exista mai multe modele de stiinta;
tine cont de specificul realitatii sociale;
Realitatea sociala e o realitate de natura diferita in raport cu
aceea a universului natural, fizic, biologic; comportamentul social
nu poate fi explicat mecanic, ci presupune actiunea constienta a
unor fiinte umane inteligente, care actioneaza conform unor
scopuri, proiecte ( efectele, fenomenele produse de aceste persoane
inteligente nu au la baza relatia cauza-efect, ci au o finalitate
(aspectul teologic, al teoriei scopurilor);
Metode:
a. naturaliste: observatie, experiment, constructia si
verificarea ipotezelor, constructia de modele cauzale (metodele
stiintelor experimentale);
b. anaturaliste: intelegerea actiunii umane, explicatii,
intelegeri; modelul interpretativist trebuie explicate modele,
actiunile sociale facand apel nu numai la ceea ce este in mintea
subiectilor cand actioneaza, ci si la reconstruirea sensului pe
care indivizii il dau actiunilor lor ( actiunea de
interpretare;
- neokantienii germani: stiinte nomotetice (se urmareste gasirea
unor legi generale) si ideografice (se urmareste descrierea si
explicare individualului);
- Wilhelm Dilthey (sfarsitul secolului al XIX-lea): reprezentant
pentru filosofia vietii; viata, in general, e actiune, traire, nu
numai cunoastere, viata are un caracter mult mai complex, ce
implica iesirea din viata stiintifica si patrunderea in viata
traita; constructia unei metodologii intelegerea comportamentelor,
trairilor din viata sociala (oferta stiintelor naturale este
insuficienta);
- stiintele spiritului, aflate in opozitie cu stiintele naturii,
reprezinta captarea sensului trairii, vietii persoanelor in istorie
sau societate; cercetatorul trebuie sa intre intr-o anumita stare,
dispozitie sufleteasca, comprehensiune (actiune prin care
cercetatorul intra in subiectivitatea celui pe care-l studiaza si e
capabil sa traiasca senzatiile, emotiile subiectului, asemanatoare
intr-o anumita masura empatiei) ( baza pentru o metoda de
interpretare = hermeneutica (Aristotel interpretarea unor
texte);
- Scheiermacher natura poate fi inteleasa ca o carte
deschisa;
- actul comprehensiunii: sensul, intentionaliatea pe care
subiectii studiati o atribuie faptelor lor; se propun sensuri, nu
explicatii, produce interpretari.C3
Sociologia la inceputil secolului al XIX-lea
Teme la moda:
efectele produse de revolutia afranceza;
modernizarea ( nivel economic (capitalism);
( un proces social schimbare de pozitii
*aristocratia surse originea sociala viabila; ierarhia politica
care e legitimata religios)
*meritocratia are la baza o anumita egalitate; contactul social;
pozitia in societate e dependenta de contributia personala);
- directia conservatoare principiu daca institutiile ce si-au
aratat eficacitatea in trecut si au fost viabile, ele trebuie
pastrate.
*lumea veche e o ordine armonioasa, exista un echilibru intre
institutii, actori... ;
*tematizeaza analogia intre societate si individ organicism;
- directie liberala lumea veche e marcata de inegalitati care
trebuie schimbate; indivizii trebuie sa fie lasati sa-si dezvolte
natura lor, autonomia personala;
pricipiul autoorganizarii sociale mana nevazuta care
reglementeaza un echilibru pe piata (Adam Smith)
transformarile de natura tehnologica relatia stiinta-tehnologie-
capitalism care functioneaza interdependent; orasele
industrializare; boom economic;
aparitia sociologiei e legata de acest val (Compte); stiinta
sociala trebuie se fie precisa, precum matematica; din 1970 o
crestere accelerata a populatiei oraselor europene;
schimbarea structurii sociale-muncitori; timp de lucru
nereglementat;
acest climat provoaca semne de intrebare; apare un curent de
gandire: socialist sau comunist;
Socialismul: - socializarea produselor din cadrul unei societati
(pururea in folosul comunitatii tot ceea ce se produce)
propune redistribuiri ale venitului si reglemetari care sa fie
valabile (functionabile) pt toti membri societatii.
Comunismul ideea desfiintarii proprietatii private si trecerea
in proprietatea comuna (J.J.Rousseau);
propune si idealizeaza un anumit stadiu arhaic al societatii
existent in comuna primitiva;
reinstituirea ordinii si a egaliatii prin desfiintarea
proprietatii private;
Comte si Marx primii sociologi;
Comte porneste de la
societatea studiaza procesul evolutiei ca intreg
schema care transforma cunoasterea in functie de 3 stadii sau
etape m importante:
*stadiul teologic: dominat de valori religioase;
*st. filosofic: inlocuieste principiul divin cu principiul
explicatiei rationale metafizice;
*st. pozitivist: epoca noastra trebuie sa fie dominata de
stiinta;
Pozitivismul (sf. sec. Al XIX-lea):
-o conceptie bazata pe stiinta;
-identificarea scrierilor filosofilor;
-cunoasterea trebuie sa porneasca de la realitate fapte,
constatari ale unei stari ale realitatii; stiinta trebuie sa
progreseze punand faptele cap la cap;
-a construit un model de cercetare stiintifica (o paradigma de
gandire bazata pe fundamentul empiric observatie, fapte,
experimente; constatarile d ordin general sunt obtinute pa baza
acestor fapte)
-observatia si inductia formuleaza generalizari ( model
empirist, inductivist au la baza un model naturalist de stiinta a
sec. 19.
Karl Marx
-unul dintre teoreticienii comunismului;
-un critic al societatii de tip capiatlist;
-avea viziunea unei revolutii;
-avea in minte cele mai dezv. Tari din Occident (ex. Anglia)
Marxismul curent care se inspira din Marx;
incearca sa se legitimeze prin Marx;
presupune mai multe limite de interpretare;
marxism oficial sistem conceptual considerat adevar absolut,
inspirat din interpretarea lui Lenin a scrierilor lui Marx;
Marx: - s-a nascut in 1818 in partea de vest a Germaniei, intr-o
familie de evrei;
a cunoscut o anumita experienta a marginalizarii
(discriminarii);
a fost un adolescent rebel care protesta impotrva impunerii
religiei in educatie (se considera un ateu);
face studii la Berlin, de drept si de filosofie;
gandirea filosofica din Germania era dominata de cea a lui
Hegel;
a preluat sistemul de gandire, conceptele, categoriile de
analiza ale lui Hegel si totodata a incercat sa rastoarne
idealismul hegelian si sa-l bata cu propriile sale arme.
Hegel: - ganditor rationalist realitatea este rationala,
iteligibila, inteligenta umana are acces la rationalitatea din real
prin faptul ca exista ceva de aceeasi natura intre acestea
(realul);
gandirea e existenta si existenta e gandire;
gandire realitate- un raport dinamic, procesualitate ( esenta
realitatii e de natura spirituala; gandirea proces de
autoincorporare a acestui proces de gandire; gandirea e
contradictorie dar are si capcitatea de anulare a
contradictiilor;
ideea de contradictie inerenta realitatii si gandirii si
conceptul de dialectica (proces contradictoriu al gandirii) sunt
fundametele procesului hegelian.
Marx : - realitatea sociala e plina de contradictie
(conflictualismul);
orice fel de proces social e un produs al contradictiilor si
poate genera contradictii;
viziunea conflictulista asupra socialului;
luptele intre clasa motivul transformarlor isterice;
transformarea permanenta a realitatii, a situatiei principiul
;
principii: -unitatea cantitativa: ; legea transformarii
cantitatii in calitate; legea negarii ...
notiunea de contradictie: se refera la raporturile reale dintre
lucruri (pozitia acestora);
se poate explica schimbarea pe baza trecerii cantitativului in
calitativ; negarea: procese din realitate care se opun unul
altuia;
materialism istoric viziunea lui Marx (materialist)C 4
Punctul de vedere al lui Marx este unul inovativ pentru acea
perioada, in buna masura inspirit din viziunea despre Univers,
marcata tot mai mult de explicatia stiitifica.
Marx introduce un punct de vedere materialist, in conflict cu
modelele de explicatie bazate pe ideea unui spirit al istoriei sau
pe ideea de providenta; ideile morale si ratiunea sunt cele care
ghideaza mersul societatilor sau transformarea istoriei
(determinata, in prima instanta de interese materiale, factori
legati de conditia naturala a omului, determinata material).
Marx are o intreaga viziune asupra raportului dintre om si
natura:
omul e o fiinta naturala, componenta a naturii si, in acelasi
timp, are trebuinte definite in termeni spirituali si
biologici;
trebuintele materiale sunt fundamentale, primand in fata celor
de ordin spiritual;
arata ca, in ierarhia ocupatiilor umane, inainte de preocuparea
de muzica, morala, filosofie (activitati nobile), oamenii au nevoie
sa produca cele necesare existentei; existenta materiala are
intaietate si asigura conditia/ determinarea constiintei;
principiul material al materialismului istoric: fenomenele de
constiinta colectiv sunt precedate de aspecte materiale; trebuie sa
porneasca de la mijloacele de productie;
omul are o capacitate transformatoare, demiurgica, putand sa se
adapteze mediului inconjurator, ce presupune un efort productiv, un
proces de munca (element definitoriu ce da masura grandorii omului
in Univers); munca exprima esenta umana, valorizandu-se in intregul
sistem explicativ al materialismului istoric;
obiecte al muncii: sunt transformate cu ajutorul unor unelte (
unelte de munca;
obiectele muncii si mijloacele de munca alcatuiesc mijloacele de
productie ale unei societati ( exprima nivelul de dezvoltare al
unei societati (progresul social); acestea sunt puse in miscare de
forta de munca (energia, capacitatea de munca insumata in procesul
efectiv al producerii de bunuri);
mijloacele de productie si forta de munca alcatuiesc fortele de
productie (dezvoltarea lor exprima in orice societate gradul in
care omul domina natura, adica puterea omului asupra mediului
inconjurator, suma si, in special, esenta tuturor relatiilor umane
sociale;
individul reprezinta un pachet de forte/ trasaturi care
incorporeaza, exprima prin relatiile cu ceilalti, intreg sistemul
de relatii cu ceilalti;
schimbul economic: reprezinta un schimb intre doi actori
concreti (un ansamblu de actori) => viziunea holista (evolutia,
schimbarea ansamblurilor umane care reprezinta un ansamblu
structurat/ sistem ( forma organizata determinata de totalitatea
relatiilor dintre indivizi);
relatiile dintre indivizi nu sunt echivalente: unele sunt mai
importante pentru reproducerea umanitatii, schimbarea sociala,
decat altele; accentul trebuie pus pe acele relatii care
influenteaza celelalte tipuri de relatii (relatii pe care indivizii
le dezvolta intre ei in legatura cu productia de bunuri ( relatie
de productie;
relatia de productie: relatia de cooperare, dar si de dominare a
unor indivizi, in raport cu altii ( relatiile dintre membri
societatii si mijloacele de productie determina celelalte tipuri de
relatii umane, printre care si relatiile de proprietate;
relatiile de proprietate: reprezinta relatiile intretinute de
catre membri societatii, decurgand din tipuri de insusire a
mijloacelor de productie;
distinctia dintre relatiile de proprietate si posesiune: -
posesiunea: act de insusire a unui obiect de catre cineva;
relatia de proprietatea: relatia dintre indivizi, marcate de a
avea sau nu mijloacele de productie;
structura relatiilor de proprietate influenteaza intregul
esapadaj social, ierarhia din societate, raporturile dintre
grupurile sociale, etc. ;
PRODUCTIE
OM ---------------------------------------------------------(
NATURA
(relatii sociale,
societate)
forte de productie
( mod de productie
relatii de productie
materialismul istoric: fiecare societate poate fi descrisa/
analizata pornind de la acest nucleu care ii determina esenta;
determina celelalte structuri si compartimente ale societatii, iar
transformarile lui duc la transformari ale intregului sistem
social;
in interiorul modului de productie, cele doua componente ale
sale interactioneaza; fortele de productie se cumuleaza si au
tendinta de dezvoltare continua (prin achizitii tehnologice
permanent progresive), iar, relatiile de productie se transforma
mai lent, sunt mai inerte;
cand fortele de productie cresc si relatiile de productie nu se
dezvolta, apare o frana in calea relatiilor de productie (acestea
fiind schimbate de catre cei interesati in dezvoltarea fortelor de
productie;
fortele de productie determina relatiile de productie, relatiile
de productie influenteaza dezvoltarea accelerata a fortelor de
productie si astfel apare o tensiune intre cele doua, ce determina
automat schimbul modului de productie, implicand schimbarea
intregului sistem social, printr-o revolutie (schimbare de
pofunzime) ( esenta: schimbarea relatiilor de proprietate (relatii
de proprietate privata si relatii de proprietate colectiva;
proprietatea privata: caracterizata de stapanirea mijloacelor de
productie de catre un individ sau un grup de indivizi din societate
si excluderea celorlalti de la mijloacele d eproductie;
proprietatea comuna: insusirea mijloacelor de productie de catre
toti membrii grupului;
existenta proprietatii private imparte societatea in doua
segmente divergente/ opuse: proprietarii (detinatorii de resurse)
si cei lipsiti de mijloacele de productie (aflati pe o pozitie
inferioara);
ierarhia, structura claselor sociale determina modul d
estructurare a proprietatii si la perpetuarea proprietatii private
(o constanta istorica);
proprietatea colectiva reprezinta baza unei egalitati sociale
intre oameni; diferentele intre clase nu apar ( viziunea radicala a
lui Marx: proprietatea privata constitue cauza injustitiei
sociale;
istoria, la inceputurile ei, nu a cunoscut clase sociale,
proprietatea asupra bunurilor era data de stapanirea in comun a
mijloacelor de productie (comunism primitiv);
plus produs: cantitatea de bunuri care dapaseste nevoile
sociale, insusita de catre o parte a societatii (stratificare
sociala ( Engels), insusirea nelegitima a produselor;
structurile de diferentiere sociala apar in urma sclavagismului
( sistemul sclavagist;
statul: institutie care asigura dominatia claselor
exploatatoare;
societatea primitiva: perpetuarea proprietatii private,
dominatia de clasa, injustitia/ nedreptatea; stapanii contra
celorlalti ( interese divergente ( lupta de clasa;
- epoca sclavagista: stapanii de sclavi si sclavii;
- Evul Mediu: mijloalcele de productie erau detinute de catre
marea proprietate feudala/ nobilime (aristocrati), in opozitia
aflandu-se taranii aserviti/ iobagii; avansul fortelor de
productie: burghezia (pozitie revolutionara, exprimand noile
tendinte; intra in competitie cu nobilimea ( revolutia secolului al
VII-lea ( capitalism: clasa muncitoare vs. burghezie;
- viziune despre inceputul si sfarsitul structurilor sociale:
conditiile interne duc la transformarea sistemului; societatea
viitoare va fi o societate in care, cei care muncesc vor fi
proprietarii mijloacelor de productie ( comunism cu un anumit grad
de proprietate al societatii; clasa muncitoare reprezinta menirea
acestei dezvoltari;
- clasa muncitoare este plasata in mijlocul ideologiei,
reprezentand agentii cei mai importanti, singura categorie ce
transmite etica ( justitia sociala ( omul profetic (vezi si in
Manifest);
- critici aduse pentru societatea capitalista: in Capitalul se
demonstreaza doua lucruri importante: modul de productie inegal si
lumea capitalului se autodistruge incercand sa releve solutia
pentru autodistrugerea capitalului; analiza economica ( secretul
transformarilor relatiilor sociale;
- viziunea despre capitalism: Capitalul miscare a spiritului
universal ( viziunea holista; 3 nivele de discurs: a. analiza
economica;
b. nivelul socilogic (nota holista) ( trasformarea istoriei e
ceva inevitabil (actioneaza oricum);
( legile actiunii: doar prin intermediul activitatilor umane;
actiunea individuala/ istorica: legile conduc la transformari;
regula paralelogramului (Engels):
c. nivelul economic, ca expresie a socialului: saracia continua
a clasei muncitoare (profetie care nu s-a autoindeplinit).
Analiza economica a capitalismului la Marx:
economia capitalista: generalizarea schimbului de marfuri,
atragerea unor sectoare de activitate care inainte nu erau menite
schimbului; totul devine o marfa (un bun material produs in vederea
schimbului acestuia pe piata, destinat pietei);
marfa: e un obiect concret consumat intr-un anumit fel, are o
valoare de intrebuintare si o valoare de schimbare (dublu aspect) (
trebuie sa existe o utilitate;
producerea capitalului (suma de bani destinata investirii):
B M B B > B
(bani) (marfa) (alti bani, mai multi) B B = pr (profit)
B M M B ( productia produce valoare
M M = pr ( investitie supusa unui proces de prelucrare
doua elemente: - detinatorul capitalului (cumpara forta de
munca)
- detinatorul fortei de munca (vinde forta de munca)
intre cele doua elemente exista un permanent tranzactionism;
forta de munca: - valoare de intrebuintare (producerea)
- valoarea muncii: masurata de salariu
|valoare: 10 milioane |
| | => diferenta
|valoare de intrebuintare: 50 milioane|
| (producerea) |
C = C + V
M = C + V + P
capitalul e produs de munca muncitorilor (care sunt subjugati (
ideea alienarii, a instrainarii muncii);
autosuprimarea capitalismului: colapsarea sub propriul sau
succes.
C5
Durkheim Emile
alaturi de Marx, e a doua figura importanta clasica din epoca de
formare a sociologiei ca stiinta; e important pentru un anumit tip
de sociologie stiitifica pe care o initiaza;
modul de pozitionare al lui Durkheim in spatiul stiintelor
sociale: mentalitate si program pozitivist, pe care il aplica
stiintelor sociale propunand o norma in model, o metodologie de
cercetare sociologica;
Despre sinucidere, Regulile metodei sociologice, Formele
elementare ale vietii religioase ( considerate experiente
inaugurale in domenii precum sociologia si antropologia;
contributie sociala + institutionalizarea disciplinei
sociologiei in Franta;
parintele sociologiei, sef de scoala, punele bazele unui sistem
de analiza si cercetare care influenteaza sistemul francez pana in
zilele noastre;
nascut in 1859, decedat in 1917; 1880-1890 ( activitate
desfasurata in timpul primului razboi mondial;
provine dintr-o familie de rabini evrei din Alsacia;
refondarea sociologiei si a antropologiei religiilor pe o baza
laica, care nu tine cont de justificarea teologala; tema
socialului, a specificitatii socialului;
Louis le Grand: liceu important urmat de catre Durkheim;
doctorat in filosofie morala reflectie asupra socialului si asupra
fundamentelor societatii; tema normelor morale poate fi abordata
cel mai bine, dintr-o perspectiva sociologica;
prima lucrare cu un caracter sociologic foarte pronuntat,
Diviziunea sociala a muncii e influentata de studiile pe care
Durkheim le-a efectuat in Germania, intre 1880-1883; spiritul de
comunitate: reprezinta relatia dintre individ si societate, temele
fundamentale operationalizate in cercetari fiind familia, educatia,
institutiile care integreaza social indivizii (religioase,
morale);
la Bordeaux a dezvoltat un centru de cercetari sociale;
fata de G. Tarde, care sustine teoria societatii de tip
individualist, prin paradigme explicative psihologizante, Durkheim
este adeptul holismului si al pozitivismului;
schimbarea sociala se realizeaza prin fenomenul imitatiei
sociale: elementele noi, progresul sunt asociate cu bolile
epidemice (modelul epidemiologic preluat de la Henry Mongrasse);
influenta lui Durkheim asupra lui E. Lovinescu (care a urmat si
modelul Tarde) in prima carte de sociologie culturala;
discursul de legitimare a fost mult mai puternic decat al lui
Tarde: demonstreaza ca sociologia are un domeniu propriu, autonom
de cercetare care nu este specific nici unei alte stiinte; ideea
posibilitatii existentei unei stiinte a socialului la fel de
credibila, coerenta, precisa, ca alte stiinte, gata constituite; de
pe aceasta platforma a stiintelor sociale, sociologia e capabila sa
devina o forta autocorectiva in societate care sa conduca la o
autocorectia a modernitatii;
Durkheim este un adversar al psihologismului, dar nu un
antiindividualist;
Ghid de lectura:
Despre sinucidere (Le suicide):
abordarea unei teme destul de dezbatuta in acea vreme;
perspectiva psiho si psihopatologica asupra sinuciderii:
nebunie, ratacire temporara a individului, irationalitate;
perspectiva sociala: deplasarea dinspre individual inspre grup;
compararea acestor unitati (totalitatea sinuciderilor) (
totalitatea conceptelor cu care opereaza sociologul ( elaborarea de
tabele (cu rate) ca punct de plecare care studiaza incidenta
acestor sinucideri (numaram sinuciderile pentru a studia sinucidere
( rata a sinuciderii ( pune bazele rationamentului sociologic, pe
elemente de studiu cantitativ; introduce in sociologie ideea de
variabila/ variabilitate);
pe baza studiului variabilitatii sinuciderii se formeaza
diferite concluzii;
elemente comune ale cresterii sau scaderii datelor/ ratelor de
sinucidere: gradul de integrare si de control social (cu cat
societatea controleaza mai bine indivizii, cu atat rata sinuciderii
este mai mica; cu cat indivizii sunt mai putin integrati, cu atat
rata sinuciderii e mai mare);
cand societatea e anomica = regulile sociale controleaza slab
individul; integrarea individului in societate e din ce in ce mai
scazuta, rata sinuciderilor crescand;
normalizarea unei societati este realizata prin reconsiderarea,
intarirea si reconstituirea de reguli;
unitate de analiza: colectia de evenimente reprezinta obiectul
de studiu al sociologului (o incercare de definire a obiectului
sociologiei).
Regulile metodei sociologice:
Discurs asupra metodei, a lui Descartes, trasa principiile
fundamentale ale unei analize rationaliste asupra faptelor);
manual de reguli/ principii pentru cercetarea sociologica;
preferinta pentru modelul naturalist de stiinta ( studiul
faptelor sociale (program stiintific pozitivist);
observatii ( experimente ( generalizari (etapele unui studiu, cu
eliminare ideilor preconcepute);
definirea notiunii pentru producerea de generalizari
faptul social: a. orice fel de a face, fixat sau nu, capabil de
a produce asupra individului o constrangere exterioara; b. general
pentru o interaga societate, data avand totusi o existenta proprie,
fata de manifestarile sale individuale;
c. coercitiv, constrange individul (obiectivitatea fenomenelor
sociale), caracteristic pentru o intreaga societate data,
manifestare generala ( acest ceva colectiv este o existenta de
sine, autonoma, diferita fata de cea a individului/
indivizilor;
legi sociale: fenomene ce au explicatii de ordin social;
studieera unui Univers care are o mecanica autonoma ( socialul
trebuie explicat prin social ( acuzatia de sociologism; intaresc
principiul autonomiei socialului; exagerare e natura strategica
sociala;
tratarea fenomenelor sociale ca lucruri: adoptarea pozitiei de
obiectivitate, neutralitate (precum in stiintele naturii); trebuie
sa avem o atitudine metodologica similara cu cei care studiaza
lucruri (obiectele exterioare in raport cu noi); realitatea este
ceea ce este in sine, nu ceea ce vrem noi sa fie sau ar trebui sa
fie;
tendinte patologice in social: anomia accentueaza caracterul
patologic al socialului;
cum actioneaza socialul ca atare asupra individului: sinuciderea
luata ca fapt social apare ca o normalitate, dar diferita de este
normal sa te sinucizi;
socialul intervine ca sanctiune: libertatea e limitata de norme;
analiza normelor pune in analiza actiunea sociala a legilor,
normelor morale (relative si ele);
normele: instrumente prin care societatea controleaza individul
si propria sa reproducere ( ideea solidaritatii sociale (mecanica
si organica);
solidaritatea mecanica: in societatile de tip traditional,
segmentar (tribale, rurale) indivizii sunt modelati dupa acelasi
standard; uniformizarea indivizilor oprima orice abatere de la
norme;
solidaritate organica: in societatile moderne s-a produs o
separare intre profilurile indivizilor si grupurilor sociale, in
urma diviziunii activitatilor sociale; oamenii nu mai pot fi
uniformizati, ci se grupeaza dupa activitatea lor; armonia sociala
nu se mai poate constitui prin reprimarea diferentelor, ci prin
schimburi intre indivizi (s-ar putea face trimitere la M. Mauss,
Eseu despre dar);
integrarea sociala: negocierea relatiilor dintre grupuri,
armonizarea corpurilor de indivizi, prin cooperare sociala (
moralizarea printr-un model corporatist;
religia: forma prin care membrii societatii isi autocelebreaza
valorile;
relativismul cultural: religiile ca norme si cunoastere (
produse ale colectivitatilor.
C6
Max Weber
sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea
;
Weber (1964-1920) este unul dinter cei mai mari fondatori ai
sociologiei; este inspirator pentru ramuri sociologice contemporane
(sociologia economica, sociologia organizationala, sociologia
politica);
biografia este importanta, datorita optiunilor de clasa
exprimate de-a lungul carierei: apartenenta la burghezia cu vederi
liberale;
a avut o cariera academica importanta; tatal sau facea parte din
elita burgheziei liberale din Germania; in familia Weber veneau si
plecau politicieni, scriitori si artisti ai epocii;
a studiat dreptul, filosofia, economia, intr-o universitate care
permitea alegerea cursurilor, formandu-si o viziune profunda asupra
socialului;
a continuat sa studieze contractele sociale capitaliste, din
orasele italiene, stabilite cu lumea economica medievala si formele
capitalismului european;
s-a considerat sociolog, a studiat migratia muncitorilor
polonezi in Germania; reflexia sa teoretica se intrepatrunde cu
filosofia valorilor, iar cariera sa se bazeaza pe reflexia
sociologica;
dupa o perioada fertila, Weber are o cadere nervoasa si se
retrage o vreme, continuandu-si cariera de intelectual
individual;
a descris problema neutralitatii axiologice; Weber pune sub
semnul intrebarii posibilitatea ca, cercetatorul sa fie, in toate
aspectele sale, obiectiv;
arata ca exista optiuni care preced activitatea cercetatorului
si care conditioneaza alegerea temei, importanta subietelor de
cercetare; alegerile nu pot fi total rationale, deoarece a alege
intre valori nu este un act rational (asadar nu se poate face apel
la o stiinta a alegerii corecte;
cercetatorl trebuie sa mearga pana la capat cand alege o tema si
sa discute consecintele; el trebuie sa explice pozitia si alegerile
facute; Weber se considera, asadar, un sociolog influentat de
ideologia lumii burgheze;
Weber face distinctia intre judecata de valoare si judecata
despre valoare. Judecata despre valoare se refera la conditiile de
obtinere a unei judecati de valoare si presupune relativitate.
Cercetatorul trebuie sa-si expliciteze optiunile. ;
Weber dezvolta o teorie asupra ethosului stiintific care trebuie
sa ghideze cercetarea si care devine un cod de conduita atrage dupa
sine obiectivitatea, permitand cititorului sa distinga elementele
subiective si obiective dintr-o cercetare. Viziunea lui se
intemeiaza, mai ales, pe baza ontologiei sociale, baza a lucrarilor
sale fundamentale.
Etica protestanta si spiritul capitalismului
o analiza socio-istorico-culturala a factorilor transformarii
lumii moderne sub influenta economiei capitaliste. Weber se gaseste
pe o pozitie opusa lui Marx, Weber investigand perioada formarii
capitalului;
analizeaza provenienta culturala a sistemului de practici a
capitalismului;
arata ca, in mod paradoxal, putem stabili o legatura intre
spiritual si economic;
Weber porneste de la realitati sociale contemporane lui; observa
ca, in vremea sa, directorii sunt, in cea mai mare proportie,
protestanti; in medie, protestantii sunt mult mai inclinati sa
urmeze liceul, decat ceilalti; protestantii au tendinta sa se
inscrie in liceu cu profil real;
Weber sustine ca trebuie investigata legatura dintre ponderea
protestantilor si legatura intre protestantism si capitalism;
se incearca definirea capitalismului intr-un sens polemic, in
pozitie cu definitia lui Marx;
capitalismul: infranarea dorintei neinfranate de castig; spera
sa obtina castig prin mijloace pasnice care au la baza un calcul.
Aceasta activitate este continua, explicabila si masurabila prin
bilant contabil. Capitalismul este o coduita rationala bazata pe
calcul. Modernitatea este extensia rationalitatii.;
Weber analizeaza protestantismul, ce reprezinta o schimbare a
trairii religioase; fiecare individ este responsabil pentru ceea ce
face pe pamant; asceza protestanta este intramundana; relatia cu
Dumnezeu este tensionata, anxioasa; credinciosul trebuie sa se
comporte pe pamant pe placul lui Dumnezeu trebuind sa sporeasca
averea lui Dumnezeu, ceea ce presupune munca devotata in fiecare zi
si abstinenta ( relatia intre profesie si vocatie; munca include
ideea chemarii de a realiza o misiune ( vocatia profesionala.
Aceasta morala conduce la o motivare a activitatii aducatoare de
profit ( acumulare de bunuri.
Economie si societate este opera fundamentala a lui Weber.
C7
Conceptele fundamentale ale sociologiei weberiene
Modul de lucru al lui Weber este nuantat, fara generalizari, cu
o viziune clara asupra socialului.
Un capitol din Economie si societate vizeaza conceptele
fundamentale ale societatii. Cuvantul sociologie este folosit in
foarte multe sensuri; in cazul nostru, el se defineste ca stiinta
ce isi propune sa inteleaga prin interpretare actiunea sociala, iar
prin aceasta, sa explice, cauzal, desfasurarea si efectele
acesteia. Prin actiune se va intelege acel comportament uman
caruia, cei care actioneaza ii ataseaza un sens subiectiv.
Comportamentul poate fi mental sau extern, poate consta dintr-un
act sau abtinerea de la realizarea unui act. Actiunea va fi numita
sociala daca intentia celui care actioneaza este pusa in legatura
cu comportamentul altora si este orientata spre acestia in
derularea sa (actiune=handeln).
Weber are in vedere acele comportamente care sunt atasate unei
semnificatii. Pentru a fi inteleasa, aceasta semnificatie trebuie
interpretata. Intelegerea la care se ajunge prin interpretare
reprezinta conditia care asigura formularea unei explicatii
cauzale.
Modelul weberian este anaturalist, punand accent pe
interpretare, pe sens si intelegere; el combina interpretativismul
cu explicativismul.
Comportamentul devine social in momentul in care vizeaza
comportamentul altuia, iar cel care actioneaza se raporteaza la
altii si, implicit, la sensul actiunii celorlalti. Cel care
actioneaza poarta denumirea de actor social, actor activ, initiator
al unei actiuni sau actant.
In centrul sociologiei Weberiene se afla actiunea, care urmeaza
a fi interpretata, actiune atestata unei semnificatii. Semnificatia
determina comportamentul. Ea poate fi data de o interactionalitate,
de o motivatie (imbold spre o actiune). Weber arata ca, conduita
umana poate sa fie determinata, mai mult sau mai putin rational.
Astfel, ca orice alta actiune, actiunea sociala poate fi
determinata in oricare din urmatoarele 4 moduri:
1. poate fi determinata rational si orientata spre un scop,
determinat de asteptarile de la obiectele din lumea exterioara sau
de la fiintele umane care ar trebui sa se comporte intr-un anumit
fel; prin folosirea unei astfel de asteptari ele por sa fie
folosite drept conditii dorite sau mijloace in realizarea unor
scopuri ale actorului, dorite si considerate in mod rational. Acest
caz va fi numit conduita rationala orientata spre scop.
2. actiunea determinata afectiv: conteaza doar scopul,
mijloacele si metodele putand fi schimbate pe parcurs;
3. actiunea determinata in mod traditional: actiunea e gandita
ca interactiune;
4. un alt tip de rationalitate este ratiunea orientata spre
valoare, adica acea actiune sociala determinata de credinta
constienta in valoarea absoluta a comportamentului independent de
orice scop si masurata prin standarde (precum etica, estetica sau
religia). Are in vedere implinirea unei valori, conformarea cu o
norma de valori absoluta.
Relatia sociala va desemna cazul in care doua sau mai multe
persoane sunt angajate in actiune, semnificatia acestei actiuni
fiind directionata de la o persoana la alta. Relatia sociala
reprezinta probabilitatea ca, celelalte persoane sa reactioneze
intr-un mod observabil, determinat. Regularitatile presupun
existenta unor actiuni cu semnificatii care se repeta si sunt
aceleasi, putand fi considerate tipuri de actiune.
Tipul ideal de actiune se defineste ca o simplificare a
realitatii, existand tipuri sociale ideale.
Ordinea sociala este legala, traditionala, etc. , determina
modul de a actiona al indivizilor si este garantata si impusa de
instante exterioare.
Exista 4 moduri de garantare: 1. subiectiva: prin adeziune
subiectului;
2. afectiva: prin sentimentul care domina;
3. ratiune orientata spre scop sau valoare: prin religie;
4. prin interese sau situatii de interes: construiesc moduri de
comportament si norme sociale.
Ordinea sociala este impusa si recunoscuta prin legitimare.
Sunt recunoscute 3 principii de autoritate: traditionala,
carismatica si lagal-rationala.
Puterea se intemeiaza pe diferite ordine sociale, implica moduri
de impunere si distribuire a puterii (=> stratificare sociala
fondul comunitar, terenul cunoasterii colective care structureaza
grupurile.
Aceasta directie a stimulat studii de analiza culturala si
reflectii asupra diferentelor culturale si asupra alteritatii.
Alteritatea este absenta la ceilalti a experientei comune pe care o
avem noi. Examinarea cadrelor cotidiene, a obisnuintelor face parte
din metoda de evidentiere a relatiei cu alteritatea. Viata se
bazeaza pe rutina (scheme automatizate). Nu putem sa traim fara
aceste rutine.
Aceasta gandire a fost asimilata de mai multe curente. Apare
ideea constructiei sociale a realitatii. Luckman afirma ca
realitatea nu este ceva de-a gata, ci este un lucru care se
construieste mental. Ce anume este real si ce anume este ireal?
Imaginile despre realitate care intemeiaza optiunile actorilor
sociali este dependenta de cunoasterea preconstruita. De asemenea,
influenteaza interactionismul simbolic, curent cu origine in
sociologia germana (Weber, Zimmer), sociologia inteleasa in
termenii interactiunii.
George Herbert Mead introduce conceptia asupra sinelui si teoria
rolului social. Mead atrage atentia asupra faptului ca indivizii nu
au o esenta a lor, permanent stabila. Eul, personaliatea sau sinele
se formeaza in interactiune cu ceilalti. Personalitatea indivizilor
nu este data din nastere, ci este construita prin tranzactiile cu
ceilalti. Devii tu in opozitie fata de altii. Mead demonteaza ideea
eului permanent care se ascunde. Putem intelege viata sociala ca pe
un set de roluri jucate de indivizi. Rolurile sunt seturi de reguli
de comportament. Aceste roluri se construiesc prin norme sociale si
construiesc asteptari de rol. Indivizii trebuie sa fie capabili sa
schimbe rolurile (prin inteligenta sociala).
a ilustrat teoria interactiununii simbolice, a trait intre
1863-1931 si devine ostl inca din adolescenta cand trebuia sa-si
castige singur existenta pentru a-si continua studiile spiritului
dogmatic si limitat al mentalitatii universitare. Aceste convingeri
il fac sa se includa in curentul social critic si social-reformator
care domina Scoala de la Chicago in acea epoca. Devine unul dintre
reprezentantii acestei scoli prin conceptia si activitatea sa de
profesor.
Principala sa lucrare Eu insumi si societatea, apare postum, iar
articolele sa de psihologie sociala au fost publicate in volum abia
in 1864 in lucrare. Scrieri selective ale Evolutionismului
darwinist este punctul de plecare al viziunii sociologice a lui
Mead, in aceeasi masura si forma in care serveste ca premisa
initiala filosofiei pragmatice. Omul apare nu ca o unitate izolata,
ci ca individ in societate in inter-relatia directa, permanenta si
constitutiva cu ceilalti care in contextul dat formeaza mediul
inconjurator.
Comportamentul individului poate fi inteles numai in termenii
comportamentului intregului grup social al carui membru este. In
afara societatii concepute ca inter-relatie nu poate exista nici
personalitate. Nici constiinta acestei personalitati si nici
comunicarea. La randul sau, societatea trebuie conceputa ca o
structura provenind dintr-un proces continuu de acte sociale
comunicative prin tranzactii intre persoane care sunt reciproc
orientate una catre cealalta. Principalul factor in procesul de
comunicare il constitue, dupa Mead, gesticulatia a carui mecanism
de functionare asigura intelegerea reciproca si apoi decalnsarea
actiunii.
Mead distinge inca 2 tipuri de gesturi si anume:
non-semnificative identificabile (la nivelul animal tinand de
instinct si reflex) si gesturi semnificative (caracteristice vietii
umane). Daca in prima categorie suntem in prezenta unui proces
simplu si direct de stimul raspuns, in cea de-a doua categorie,
procesul se complica. Intre stimul si raspuns se intercaleaza o
zona inedita a definirii, a interpretarii stimulilor i asa fel
incat in primul rand raspunsurile devin alternative si in al doilea
rand pot avea de multe ori aspect aparent contradictoriu sensului
stimulului. Circuitul sau se modifica urmand modelul unui feedback
care este element nou ce intervine in acest proces alternandu-i
prin complicare, traiectoria.
Dupa Mead, elementul de interventie il constitue inepuizabila
zona a semnificatiilor care la randul ei reprezinta semnificatia
inerenta si intrinseca a societalului in activitatea umana.
Existenta simbolurilor si a procesului de simbolizare ca element
definitoriu al vietii sociale, nu presupune numaidecat un inalt
nivel de civilizatie sau de constientizare a lor. Reduse,
deteriorate, eronate sau total false, simbolurile pot fi
identificate in comportamentul fiecarui membru al oricarei
societati, folosirea simbolurilor ale caror principl instrument
este limbajul si se bazeaza sau presupune un mecanism propriu si
anume posibilitatea fiecarui individ de a se transpune in situatia
partenerului, a celorlalti indivizi cu care intra in contact
prevazand sau anticipand reactia lor, in conformitate cu care isi
regleaza propria actiune.
Gesturile semnificative implicand folosirea unor simboluri,
presupune intotdeauna abilitatea unui participant, in procesul
comunicativ, de a imagina propria sa performanta din punctul de
vedere al celorlalti, de a lua rolul celorlalti. Constiinta nu este
data, ci emergenta (reiesita/ aparuta din anumite situatii). O data
cu cresterea si maturizarea individului, acesta incepe sa se
exprime prin generalizarea procesului de socializare si
internalizarea principalelor sale mecanisme, norme si valori. Acest
proces este reprezentat de Mead prin teoria jocurilor simple cu 2
personaje, dintre cele mai complicate, in care partenerii trebuie
sa joace rolurile unor personaje diverse si deosebite; cu acest
prilej, Mead elaboreaza conceptul celuilalt generalizat. Stadiul
final al procesului de maturizare, respectiv de socializare apare
in momentul in are individul, prin rolul celuilalt generalizat este
internalizat in asa fel inacat comunitatea sa exercite controlul
asupra conduitei membrilor sai individuali. Mead apare ca
fondatorul teoriri rolurilor care contine unele expresii de o mare
valoare si actualitatea teoretica, cum ar fi conceperea
caracterului novator al posibilitatii de interventie creatoare a
personalitatii conceputa ca element pozitiv intrinsec al
inter-relatiei.E. Goffman elaboreaza teoria histrionismului social
sau teoria managementului impresiilor (histrion = actor, cel care
joaca roluri). In fond, fiecare individ este un actor. In viata
suntem actori, regizori, scenaristi, in cadrul unei piese (imaginea
pe care o construim in fata celorlalti). In viata sociala vrem sa
construim credibiliate. Interactiunile sociale presupun construirea
unei imagini performante in fata celorlalti. Exista un proces
comunicativ care conditioneaza raporturile cu ceilalti.
Interactionismul simbolic descrie situatiile de interactiune in
care actiunea unui actor este determinata de elementele
informationale pe care le are in raport cu celalalt. Elementul
cognitiv se exprima comunicativ, prin simboluri. Goffman, in Viata
cotidiana ca spectacol, afirma ca, fiecare actor social comunica cu
alti/ ceilalti actori: expresie a comportamentului si impresie.
Expreia poate fi directa sau intentionata ori indirecta/
involunatara (ceea ce lasam sa se vada fara sa putem controla).
Jocul comunicativ prsupune schimburi interactionale prin care
indivizii recepteaza si ceea ce este intentionat si neintentionat
comunicat in comportamentul celuilalt. Comportamnetul poate fi
judecat ca fiind autentic sau neautentic. Comunicarea poate fi
verbala, nonverbala, gestuala, etc.. Acest lucru permite evaluarea
predictibilitatii comportamentului.
Managementul impresiilor modul in care construim impresia
propriei noastre persoane in fata celorlalti. Exista un front stage
si un back stage, adica imaginea oferita tuturor versus imaginea
oferita celorlalti (se dezvolta analize micro-sociale, ale
micro-climatului social).
In Aziluri, Goffman incearca sa vada cum se schimba imaginea
indivizilor intr-o institutie totala.C 11
Etnometodologia
(Harold Garfinkel, Harvey Sachs)
Experimentele lui Garfinkel idei contextuale care nu mai apar in
comunicare;
ideile de la sine intelese nu mai sunt comunicate;
aceste idei provin dintr-un consens intre membri dialogului;
totusi, intre cei doi membri ai dialogului exista tensiuni care
de fapt lanseaza conversatia;
consensul se construieste prin efortul participantilor la
dialog;
realitatea se construieste prin modul in care oamenii descriu
realitatea.
Etnometodologia mod de analiza a situatiilor in care sunt
implicati indivizi angajati in actiunile rutiniere. Analiza
presupune observatia derularii situatiilor de interactiune cu
ajutorul definitiilor date de catre subiecti. Trimite la metodele
etnografice. Presupune referirea la o realitate empirica, la
descrierea ei din punctul de vedere al subiectilor.
Indexicalitatea trimite spre caracterul etnometodologiei de a
trimite la realitatea exterioara. Subiectii trebuie sa considere a
fi semnificativ ceea ce ei spun. Realitatea este efectul procesului
de construire in interactiunea sociala a unui discurs cu referire
la fapte.
Etnometodologie mod de analiza teoria lui Garfinkel o contrazice
pe a lui Durkheim (fapt social = lucru, sociologul trebuie sa nu
tina cont de cunoasterea comuna). Ceea ce savantii numesc fapte
reprezinta un compromis in raport cu ceea ce este de la sine
inteles ( evidentierea modului in care se produce adevarul (modul
in care pacientii sunt internati la psihiatrie).
Etnometodologia pune o lentila asupra datelor care opereaza
subiectii in viata lor de zi cu zi. Cum se construiesc normele
sociale, convingerile in fapte? Nu exista o diferenta mare intre
limbajul stiintific si limbajul empiric. Limbajul stiintific poate
fi impus de catre cei care fac stiinta.
Sociologia etnometodologiilor merge spre analiza micro-sociala
(analiza conversationala). Oamenii, in timp ce comunica, se si
comunica. Comunicarea este un raport de forte. Exista confruntari
intre indivizii care au o discutie. Rutina realitatii poate fi
diferita pentru indivizi. Comunicarea releva si dificultatea de a
comunica.
Subiectii au nevoie de o stabilitate a ordinii sociale, a
rutinei. Lipsa acestei rutine duce la angoasa. In acesta realitate
au loc interactiunile intre subiecti. Efectul etnometodologiei este
reflexivitatea asupra conditiilor in care interactioneaza subiectii
lor. Ajuta la intelegerea in care functioneaza interactiunile cu
institutiile (ex. politie, tribunal).C12
Teorii functionaliste paradigma dominanta in sociologie;
radacinile apar in secolul al XIX-lea, o data cu discursurile
catorva fondatori: Spencer sau Durkheim;
perspectivele provin din analogia social organic, exprimat prin
curentul denumit organicism. Societatea poate fi tratata ca un
intreg, inteles prin logica raportului dintre un organism si
componentele sale. Organele contribuie la asigurarea unitatii
organismului prin indeplinirea unor functii specifice. De aici vine
ideea subordonarii partilor in raport cu intregul ( perspectiva
holista care are in vedere mentinerea ordinii sociale. Conduce in
secolul al XX-lea la viziuni ideologice de tip comunist, totalitar
(unitatea organica a natiunii.
Legitimarea politica a ordinii sociale sustine ca pozitia
diferitelor grupuri este inegala. Se produce o teorie despre
stratificare sociala (Davis si Moore). In orice societate trebuie
asigurat accesul la resurse. Societatea se ierarhizeaza in functie
de capacitatea de a dezvolta competentele indivizilor. Paradigma
opusa este constructivismul (Karl Marx).
Pentru Spencer, ideea de functionalitate are in vedere obiecte,
organisme. Umanitatea inglobeaza procese graduale de diferentiere a
indivizilor, cat si a functiilor indeplinite. Evolutia este
insotita de un proces de adancire a diviziunii si o specializare
din ce in ce mai accentuata ( organizarea accentuata a
societatii.
Durkheim, in Diviziunea muncii sociale, urmeaza ideile
spenceriene. Face legatura intre functiile unor activitati si
nevoile individuale sau colective. Functiile reprezinta modalitati
prin care indivizii reusesc sa satisfaca nevoi. Nevoile explica
comportamente, situatii. Durkheim distinge intre 2 tipuri de
explicatii de analiza: explicatia functionala si explicatia
cauzala. Acestea nu trebuie confundate si nu se pot substitui.
Analiza fenomenului religios este explicat prin nevoia de
solidaritate, necesara reproducerii oricarei societati; reproduce
continuu si distinctia sacru-profan. Comportamnetul religios este
ritualic; are functie integratoare la nivel societal ( este
universal. Acest tip de explicatie, care, aparent, nu are o
finalitate practica a facut cariera in antropologie si a devenit
model de intelegere a raporturilor practicilor sociale. Malinovki
este unul dintre functionalistii exemplari in antropologie. Prin
ideea imersiunii antropologului in societatea studiata, el
revolutioneaza studiile antropologice. Acestea impun observatia
participativa. Functionalismul lui este individualist, porneste de
la intelegerea indivizilor. A facut o distinctie intre nevoi de
baza, nevoi structurale si nevoi simbolice sau integrative.
(A) Nevoi de baza(B) Raspunsuri directe (organizate,
colective)(C) Nevoi instrumentale
Nutritie (metabolism)
Reproducere
Confort corporal
Siguranta
Relaxare
Miscare
CrestereComisariat (procurarea hranei)
Casatorie, familie
Domiciliu, imbracaminte
Protectie, autoaparare
Joaca, odihna, divertisment
Actiuni organizate de miscare
Exercitiu, invatareReinnorea aparatului cultural
Modele de comportament si sanctiuni
Reinnoirea personalului
Organizarea fortei si a inclinatiilor spre agresivitate
(D) Raspunsuri directe(E) Nevoi simbolice(F) Raspunsuri
directe
Economia
Controlul social
Educatia
Organizarea politicaTransmiterea experientei prin principii
Mijloace intelectuale, emotionale si programatice de control al
destinului si sansei
Recreere, exercitiu, odihnaCunoasterea
Religia si magia
Arte, sporturi, jocuri, ceremonii
Teoriile functionaliste sunt deductive.
R. Brown pune accentul pe caracteristicile structurale ale
asamblarii partilor. Este influentat de holismul lui Durkheim.
Socialul este supraordonata individului. Socialul asigura
reproducerea structurii.
Paradigma functionalista a contribuit la teorii asupra
socialului ( teoria lui Parsons; teoria lui este una totala, numita
structuro-functionalism. Porneste de la ideea ca societatea trebuie
analizata atat din punctul de vedere al nevoilor de putere sau
economie, cat si al celor de comunicare, legitimare, ce permit
impartasirea unor valori de la membri unei societati si cunoasterea
mutuala. Se construiesc comunitati, spatii pentru legitimitate,
pentru afirmarea si satisfacerea nevoilor indivizilor. In societate
se structureaza sisteme si subsisteme cu functii specifice.
Robert Merton este autorul teoriei ideii teoriilor de rang
mediu. Stiintele sociale sunt teorii de rang mediu => limitarea
la o anumita portiune a socialului. In sociologie, scopul
cercetarii este formularea de teorii, iar aceste teorii nu pot
oferi generalizari ale intregului societatii (critica asupra
teoriei lui Parsons). Sunt cateva lucruri care trebuie nuantate in
teoria functionala. Este o iluzie faptul ca societatile sunt
unitare, compacte. Universalitatea functionalismului este de
asemenea criticata. A treia idee criticata este indispensabilitatea
functionala. Niciuna dintre aceste postulate nu se poate aplica
societatii moderne.
Introduce cateva cerinte: analiza functionala se potriveste doar
fenomenelor sociale standardizate precum institutiile, dispozitiile
subiective si consecintele obiective in cadrul practicilor sociale
trebuie scoase in evidenta, efectele pozitive, negative sau neutre
ale practicilor standardizate trebuie sa fie deosebite intre ele,
unitatile pentru care un anumit item analizat are o functie trebuie
sa fie determinat cu exactitate si cerintele functionale trebuie
puse in evidenta, mecanismul realizarii functiei trebuie descris
amanuntit, alternativele functionale trebuie enumerate, etc. .
Teoria grupului de referinta: constitue punerea in aplicare a
cerintelor lui Merton (cercetare: satisfactia/ insatisfactia
soldatilor in armata).
Grupul de referinta: grupul cu care indivizii se compara.
Fustrarea relativa: trebuie raporatata la pozitia fata de grupul
de referinta.
Sociologul functionalist: poate reprezenta un inginer social
=> esecul asteptarilor sociologilor inca din anii 60-70,
perioada de apogeu a functionalismului. Tentativele de inginerie
sociala au dat gres.
Critici: ( din interiorul lumii stiintifice: functionalismul
este o speculatie;
( din partea sociologilor (din scoala sociologica americana)
care contesta caracterul dominant al sociologiei functionaliste
programatice de orientare parsoniana.
Viziuni asupra socialului: ( macrosocial;
( microsocial (interactiuni sociale).
Microsocialul si macrosocialul sunt complementare. Au existat
tentative de sinteza in sociologie: A. Giddens si P.
Bourdieu.C13
Pierre Bourdieu opera de sinteza sociologica
Este considerat unul dintre mari sociologi contemporani.
Personalitate critica, a devenit un star al sociologiei
contemporane.
Bourdieu este un produs al institutiilor franceze de formare a
elitelor. Bourdieu provine dintr-un mediu familial modest. El a
fost sensibil la diferentele de clasa si la capcana sociala a celor
care provin din clasele modeste. Abordeaza tema reproducerii de
clasa. A facut studii in filosofie si stiintele sociale, a
participat la razboiul din Algeria, intr-o postura marginala. Dupa
razboi, revine acolo ca etnolog. Aceasta experienta isi pune
amprenta asupra conceptelor utilizate de Bourdieu. Este influentat
de structuralismul lui Levi-Strauss. Se bazeaza pe compararea
contrastiva a mai multor culturi pentru ascoate in evidenta
structuri care nu pot fi direct evidentiate. Analiza sincronica
presupune tratarea fenomenelor ca pe un dat, netinand cont de
aparitia istorica. Bourdieu analizeaza, de asemenea, procese
sociale urmand modelul analizei sincronice.
In anii 60 se angajeaza in studii despre educatie si
transformarile acesteia. Are loc o competitie intelectuala, logica
acesteia fiind descrisa de Bourdieu analiza campului cultural
francez. Reflecteaza incontinuu asupra sociologiei ca stiinta.
Vizeaza empirismul si anume sociologia descriptiva bazata pe rutina
culegerii datelor, pe care il critica. Datele sunt confundate cu
lucrurile si le confunda cu realitatea insasi. Acesta practica este
nereflexiva, necritica si da o reprezentare indoielnica asupra
realitatii sociale. Pozitia sociologului in cercetarea sociologica
reia perspectiva lui Max Weber. Sociologul trebuie sa gaseasca
metode pentru a releva optiunile sale sociologice. Pentru Bourdieu,
sociologului i se impun propriile moduri de a vedea de institutii
de campul social. Exista o relatie intre productia sociala si felul
in care functioneaza societatea. Obiectivitatea depinde de
capacitatea de a se obiectiva, de capacitatea critica, de
presupozitiile asumate care sunt produsul unor constructii sociale.
Obiectivarea presupune discutarea la nivelul formularii teoriei a
tuturor elementelor care ar putea influenta rezultatele si
interpretarea acestora.
A fost etichetat drept neomarxist. El este considerat insa,
neoweberian, mai ales la nivelul analizei campului cultural. Exista
o sinteza intre cele doua directii. El abordeaza la inceput o
sociologie de tip holist, insa, in acelasi timp incearca sa
asimileze experiente mai noi de tipul interactionismului sau
etnometodologiei. Exista o dubla distantare fata de aceste doua
traditii. Sociologia trebuie sa se indeparteze de obiectivismul
mecanicist (fenomene produse de cauze exterioare indivizilor).
Acestuia i se opune finalismul, socialul fiind rezultatul
actiunilor pe baza de scopuri. Ambele optiuni sunt limitative.
Obiectivismul este o iluzie a metodologiei cercetatorului, iar
finalismul este centrat pe actor si are tendinta sa ignore
conditiile obiective, structurale ale actorilor. Bourdieu concepe o
viziune in care imbina atat subiectul, cat si obiectul, prin
conceptul de habitus.
Habitus: reprezinta modul in care se coreleaza pozitiile cu
dispozitiile. Pozitiile tin de cadrul obiectiv al existentei
sociale. Dispozitiile tin de internalizarea preferintelor,
valorilor, gusturilor absorbite prin procesul de socializare.
Subiectivismul poate influenta pozitionarea sociala a indivizilor.
Indivizii au tendinta sa se oerarhizeze in functie de stilurile de
viata in care sunt ei instalati. Exista o dubla articulare sociala
si culturala: obiectiva si subiectiva, care conditioneaza
comportamentele si preferintele subiective, etc. . Toata acesta
constructie este articulata in Distinctia. Analizeaza structura
clasiala si stilurile de viata ale francezilor din anii 70.
Conceptul de camp are doua origini: - fizica (camp magnetic)
fortele din spatiul social atrag indivizii sa se alinieze dupa o
anumita structura;
psihologia (camp vizual) spatializarea actelor psihice.
Imprumuta si alte conotatii (camp de bataie): un spatiu in care se
confrunta indivizii. Aceasta determina campul de forte si logicile
sociale ( viziune conflictualista.
Rezulta ideea distinctiei, deosebirii fata de celalalt.
Indivizii consuma lucruri care ii disting de altii. Rezulta
delimitarea de altii si plasarea la nivelul cel mai onorabil (
componenta de clasa.
Capitalul este investitia acumulata de individ in vederea
reusitei sociale. Se asociaza cu notiunea de profit.
Capital cultural, social, simbolic: au ca rezultate avantaje de
tip simbolic. Relatiile sociale tin si de o economie a onoarei sau
a unor bunuri simbolice. Societatea franceza este clasata si dupa
criteriul prestigiului. Indivizii poseda sau nu un capital
economic, care depinde in primul rand de pozitionarea de clasa de
origine. Capitalul social exprima pozitia intr-o ierarhie sociala a
indivizilor; exista capital social de origine si acumulat.
Capitalul social acumulat asigura prestigiul social, reteaua
sociala. Capitalul cultural reprezinta nivelul educational al unui
individ; acesta poate fi mostenit de la parinti sau acumulat =>
prestigiu cultural, intelectual. El atrage atentia asupra
reproducerii sociale modul in care pozitia claselor se reproduce si
modul in care sansele indivizilor se reproduc. Aceasta societate
nemeritocratica este schimbata de sistemul educational, care
asigura capacitatilor indivizilor de a ocupa pozitii sociale
similare. Scoala ofera un substituit de onorificare, noblete
sociala prin diplome. Aceasta teorie este infirmata de realitate.
Exista o corelatie intre diplomele scolare si categoria sociala din
care provin. Practic, scoala reproduce clasele sociale. Exista
tendinta reproducerii capitalului cultural al copiilor. Scoala este
privita ca o investire.
Societatea burgheza are tendinta sa-si reproduca pozitiile in
mai mare masura decat sa se schimbe. Inegalitatea de clasa se
reproduce si ea. Prestigiul este asigurat de prestatiile
intelectuale. Bourdieu este interesat de campul artistic.
PAGE 29