1 CUPRINS Lectia. 1. CONCEPTUL DE AUDIT INTERN 1.1. Scurt istoric al apariţiei auditului intern………………… … 1 1.2.Etapele dezvoltării auditului intern………………………… 2 1.3. Conţinutul şi caracteristicile auditului intern……..........……. 4 Lectia. 2 CONCEPTUL DE CONTROL INTERN 2.1. Conceptul de control……………………...........…………… 8 2.2. Controlul intern……………………............………………… 9 2.3. Caracteristicile controlului intern……...........……………… 11 2.4. Principiile controlului intern……............…………………… 12 Lectia. 3 COMPLEMENTARITATEA CONCEPTULUI DE AUDIT INTERN CU ALTE CONCEPTE 3.1. Auditul intern şi auditul intern……………............………… 13 3.2. Auditul intern şi controlul intern………...............……………… 14 3.3. Auditul intern şi inspecţia……….............…………………… 16 Lectia.. 4 REGLEMENTAREA ŞI COORDONAREA AUDITULUI INTERN ÎN ROMÂNIA 4.1. Obiectivele şi sfera de activitate a auditului intern………… 18 4.2. Organizarea auditului intern…………….............…………… 19 4.3. Tipurile de audit intern……………………………………..... 21 4.4. Desfăşurarea auditului intern………………………………….. 21 4.5. Statul, numirea, obligaţiile şi interdicţiile auditorilor interni… 23 Lectia. 5 STANDARDIZAREA AUDITULUI INTERN 5.1. Standardele de audit intern……………………………………..…25 5.2. Codul deontologic al auditorului intern……………………….. .. 25 5.2.1. Integritatea………………...………………………………… 26 5.2.2. Obiectivitatea……………………………………….........… 27 5.2.3. Confidenţialitatea…………………………………………… 27 5.2.4. Competenţa………………………………………………… 27 Lectia. 6 MANAGEMENTUL RISCULUI 6.1. Conceptul de risc şi tipurile de riscuri………………………. 29 6.2. Evaluarea riscurilor…………………………………………. 29 Lectia. 7 PLANIFICAREA AUDITULUI INTERN 7.1. Conceptul de planificare al auditului………………………... 32
72
Embed
CUPRINS - sjea-dj.spiruharet.ro · controlului financiar, însă cu timpul s-a reuşit decantarea conceptelor de control intern şi audit intern. În prezent, există o problemă
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
CUPRINS
Lectia. 1. CONCEPTUL DE AUDIT INTERN
1.1. Scurt istoric al apariţiei auditului intern………………… … 1
control, risc de nedetectare), risc de audit (reziduale), analiza si evaluarea riscurilor.
Rezumatul temei:
6.1. CONCEPTUL DE RISC ŞI TIPURI DE RISCURI
În practică, organizaţiile se confruntă cu o mare varietate de riscuri, atât
interne, cât şi externe, care datorită acestor aspecte, niciodată nu pot fi avute în
vedere 100%.
Pentru management este important să depisteze riscurile, să le clasifice şi să
se ocupe de ele în ordinea probabilităţii de apariţie şi a iminenţei impactului pe care-
l pot produce, fiind convins că nu pot fi abordate toate riscurile.
Riscul este ameninţarea ca un eveniment sau o acţiune să afecteze
negativ capacitatea unei organizaţii de a-şi atinge obiectivele stabilite.
Riscurile posibile se identifică pe fiecare obiectiv al entităţii/funcţiei/
activităţii/programului/procesului/operaţiei, urmând apoi o monitorizare perma-
nentă a evoluţiei lor pentru a stabili pe cele mai probabile.
Auditorul intern din momentul declanşării activităţilor premergătoare
desfăşurării misiunilor de audit şi până la finalizarea acestora se va preocupa de
riscuri. Datorită insistenţei în identificarea, analiza şi evoluţia riscurilor, pe tot
parcursul demersului său, auditorul intern este pentru mulţi perceput ca fiind
„DOMNUL RISC”.
6.2. EVALUAREA RISCURILOR
40
Evaluarea riscurilor este parte a procesului operaţional şi trebuie să
identifice şi să analizeze factorii interni şi externi care ar putea afecta în mod negativ
obiectivele organizaţiei.
Factorii interni pot fi, de exemplu, natura activităţilor entităţii, calificarea
personalului, schimbări majore în organizare sau randamentul angajaţilor, iar
factorii externi pot fi: variaţia condiţiilor economice, legislative sau schimbările
intervenite în tehnologie.
Evaluările riscurilor trebuie să acopere toată gama de riscuri din cadrul
entităţii, de aceea trebuie lucrat la toate nivelele ierarhice, mai ales la cele înalte.
Procesul de evaluare trebuie să descopere riscurile măsurabile şi riscurile
nemăsurabile, cum ar fi cele operaţionale, şi să le selecţioneze pe cele controlabile.
Auditorii interni trebuie să raporteze rezultatele activităţii lor
managementului general şi orice slăbiciune semnificativă descoperită pe parcursul
desfăşurării auditului. Cu toate acestea, auditorii se confruntă cu propriul lor risc:
riscul de audit. Ei trebuie să considere riscul de audit la nivel individual, cont
bilanţier sau clasă de tranzacţii. Această considerare îi ajută în conturarea ariei
auditului şi în stabilirea procedurilor de audit.
Evaluarea riscurilor este o preocupare atât a auditorilor interni, pe care o
realizează în conformitate cu standardele lor profesionale, cât şi a controlului
intern, în vederea oferirii unor servicii performante pentru management. Spre
exemplu: dacă este o recesiune în România, va creşte riscul neîncasării taxelor şi
impozitelor şi în consecinţă trebuie să se reducă cheltuielile pentru a ne încadra în
bugete până la sfârşitul anului.
Structura riscului, şi anume:
riscul inerent, care este riscul ca o eroare materială să se producă;
riscul de control, care este riscul ca sistemul de control intern al
entităţii să nu împiedice sau să corecteze respectivele erori;
riscul de nedetectare, care este riscul ca o eroare materială rămasă
să nu fie depistată, nici de auditori, motiv pentru care se mai numeşte şi riscul de
audit.
Riscurile inerente sunt reprezentate de totalitatea riscurilor care planează
asupra entităţii/organizaţiei şi pot fi riscuri interne sau externe, măsurabile sau
nemăsurabile.
Riscurile de control sunt strâns legate de mediul de control şi de activităţile
de control implementate şi trebuie astfel concepute încât să aducă riscurile la nivele
acceptabile. În general, deficienţele constatate în sistemul de control intern
reprezintă riscuri de control.
Riscurile de audit sunt riscuri reziduale care mai pot apare după
monitorizarea riscurilor de către auditorii interni.
Riscul de audit reprezintă posibilitatea de a fi formulate recomandări şi
concluzii asupra entităţii auditate, eronate, în mod material, sau neconforme cu
realitatea.
În practică, să nu uităm, auditorii interni evaluează şi monitorizează
riscurile semnificative privind entitatea auditată prin compararea propriei liste de
41
riscuri cu riscurile controlului intern. Faptul că nu analizează toate riscurile nu
înseamnă că acceptă slăbiciunile minore.
Pentru o bună evaluare a riscurilor este nevoie să cunoaştem entitatea,
activităţile auditabile, riscurile asociate şi activităţile de control intern care
funcţionează.
Evaluarea riscurilor este o problemă permanentă deoarece condiţiile se
schimbă mereu, apar noi reglementări, apar oameni noi, apar obiective de
actualitate şi toate aceste schimbări modifică în permanenţă geografia riscurilor,
care niciodată nu poate fi definitivată.
Evaluarea riscurilor înseamnă identificarea şi analizarea riscurilor relevante
în îndeplinirea obiectivelor, pentru a cunoaşte modul în care trebuie să fie
administrate. Deoarece, condiţiile economice, umane şi de reglementare sunt într-o
continuă schimbare, controlul intern trebuie să identifice şi să se ocupe de riscurile
speciale, asociate schimbării.
Analiza riscurilor nu reprezintă o ştiinţă exactă. Prin stabilirea activităţilor
de control se urmăreşte ca riscurile ridicate să devină medii sau scăzute, până la o
eventuală dispariţie ulterioară. Oricum riscurile trebuie să „evolueze” în jos.
Analiza/evaluarea riscurilor este o etapă importantă în activitatea desfăşurată
de auditori şi se efectuează pentru:
- elaborarea planului de audit;
- elaborarea programului de audit.
Activitatea de evaluare a riscurilor este o componentă esenţială a
managementului şi ea trebuie realizată constant, cel puţin odată pe an, pentru
identificarea tuturor riscurilor şi cuprinde următoarele faze:
a. Identificarea elementelor/obiectelor auditabile care presupune un
demers structurat plecând de la general la detaliu;
b. Stabilirea riscurilor pentru fiecare obiect auditabil pe baza analizei
operaţiilor în funcţie de anumite criterii concepute anticipat şi efectuarea unor
calcule de ierarhizare şi clasare a acestora;
c. Măsurarea riscurilor care va fi funcţie de probabilitatea apariţiei
riscurilor şi de impactul şi durata consecinţelor evenimentului.
Lectia. 7 PLANIFICAREA AUDITULUI INTERN
Introducere - Activitatea de audit intern este o activitate planificata, proces
care se realizeaza pe baza analizei riscurilor asociate activitatilor si este menita sa
adauge valoare entitatilor auditate.
Cuvinte cheie - Planificarea auditului, metodologia de evaluare a riscurilor
pentru intocmirea Planului de audit intern (identificarea activitatilor auditabile,
identificarea riscurilor inerente asociate activitatilor, stabilirea factorilor de analiza a
riscurilor si nivelele de apreciere a acestora, stabilirea nivelului riscului pe criterii de
apreciere, determinarea punctajului total, clasarea activitatilor pe baza analizei
riscurilor, ierarhizarea activitatilor care urmeaza a fi auditate, elaborarea tematicii in
detaliu a activitatilor auditabile si elaborarea planului de audit intern anual).
42
Rezumatul temei:
7.1. CONCEPTUL DE PLANIFICARE AL AUDITULUI
Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că
misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la
termenul convenit.
Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale dar şi
unor abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat
al auditului.
Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:
Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit
auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective
clare;
Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea
sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie mai clar scoase în evidenţă;
Coordonarea. Planificarea permite coordonarea, de către instituţiile
de audit, atât a politicilor de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţilor
desfăşurate de alţi auditori sau experţi. Activitatea de planificare este funcţie de
mărimea entităţii auditate, complexitatea auditului, experienţa auditorului şi gradul
de cunoaştere a activităţii entităţii.
7.2. METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR
PENTRU INTOCMIREA PLANULUI DE AUDIT INTERN PE
DOMENIUL FINANCIAR-CONTABILITATE
Normele generale de aplicare a auditului public intern contin o metodologie
comuna pentru evaluarea riscurilor, atat pentru procedura de întocmire a Planului de
audit public intern, cat şi pentru derularea unei misiuni de audit în faza de elaborare
a Programului de audit, şi presupun parcurgerea următoarelor etape:
a. Identificarea activităţilor auditabile;
b. Identificarea riscurilor inerente asociate activităţilor;
c. Stabilirea factorilor de analiză a riscurilor şi nivelele de apreciere
ale acestora;
d. Stabilirea nivelului riscului pe criteriile de apreciere;
e. Determinarea punctajului total al riscului;
f. Clasarea activităţilor pe baza analizei riscurilor;
g. Ierarhizarea activităţilor care urmează a fi auditate;
h. Elaborarea tematicii în detaliu a activităţilor auditabile;
i. Elaborarea planului de audit intern anual.
a. Identificarea activităţilor auditabile se realizeaza pe baza analizei actului
de infiintare, organigramei, Regulamentului de Organizare şi Funcţionare (ROF),
deciziilor de organizare a eventualelor noi activităţi s.a.
Etapa se concretizeaza prin intocmirea de catre auditori a Listei activităţilor
din cadrul entităţii, conform modelului prezentat în continuare pentru domeniul
financiar-contabil.
43
b. Identificarea riscurilor inerente asociate activităţilor Evaluarea riscurilor trebuie să aibă în vedere gestionarea schimbării:
oamenii se schimbă, metodele se schimbă, organizările şi politicile se schimbă şi ca atare şi riscurile se schimbă.
Evaluarea riscului înseamnă identificarea şi analizarea riscurilor relevante în îndeplinirea obiectivelor, pentru a cunoaşte modul în care acestea trebuie să fie administrate.
Etapa se concretizează prin întocmirea tabelului Identificarea riscurilor
asociate activităţilor auditabile.
c. Stabilirea factorilor de analiza a riscurilor şi nivelele de apreciere a
acestora se realizează ţinând cont de recomandările din Normele generale pentru
utilizarea factorilor privind: aprecierea controlului intern, aprecierea cantitativa şi
aprecierea calitativa, la care mai putem adaugă şi alţi factori specifici activităţii.
Spre exemplu, propunem pentru domeniul financiar-contabil să utilizam şi factorii:
modificări legislative şi vechimea personalului.
Menţionăm că pentru stabilirea ponderii riscului se are în vedere importanţa
şi greutatea factorului de risc în cadrul activităţii respective şi de asemenea, faptul că
suma ponderilor factorilor de risc trebuie să fie 100.
Funcţie de criteriile alese stabilim următoarele ponderi:
- Aprecierea controlului intern…………40%;
- Aprecierea cantitativă…………………25%;
- Aprecierea calitativă…………………..20%;
- Modificări legislative………………….10%;
- Vechimea personalului………………….5%.
Factorul de risc este elementul utilizat pentru a identifica probabilitatea ca
evenimentele să aibă un impact negativ asupra unei activităţi auditabile.
Nivelul factorului de apreciere a riscului reprezinta modificarea produsa de
impactul riscului asupra domeniului auditabil.
Etapa se concretizează prin întocmirea tabelului Situatia privind factorii de
analiza a riscurilor şi nivelele de apreciere ale acestora, conform modelului.
d. Stabilirea nivelului riscului pe criteriile de apreciere se realizează prin
aplicarea la fiecare factor de analiza a riscurilor a unui nivel de apreciere.
Etapa se concretizează prin întocmirea situaţiei Stabilirea nivelului riscului
conform modelului.
e. Determinarea punctajului total se realizeaza prin aplicarea ponderii
nivelului de apreciere fiecarui factor de risc pe nivele de riscuri în vederea stabilirii
punctajului total pe baza formulei:
Pt = Pi * Ni
unde, Pt = punctaj total;
Pi = ponderea riscurilor pentru fiecare factor;
Ni = nivelul riscului pentru fiecare factor utilizat.
Etapa se concretizează prin întocmirea situaţiei Determinarea punctajului
total.
44
f. Clasarea activităţilor pe baza analizei riscurilor se realizeaza pe baza
punctajelor totale obtinute anterior, stabilite în ordinea impactului produs asupra domeniului auditabil şi se departajeaza pe o scara cu trei nivele: mari, medii şi mici.
Etapa se concretizează prin întocmirea situaţiei Clasarea activităţilor conţine activităţile identificate din cadrul domeniului financiar-contabil, în funcţie de riscuri.
g. Ierarhizarea activităţilor care urmează a fi auditate se realizează pe baza
situaţiei anterioare tinand cont şi de numarul personalului, timpul disponibil, alte
activităţi care se desfasoara în cadrul structurii de audit intern şi, în mod special, de
analiza riscurilor identificate la celelalte domenii din cadrul entităţii.
Etapa se concretizează prin elaborarea Situaţiei puncte tari şi puncte slabe,
document care prezinta sintetic rezultatul evaluarii fiecarei activităţi în scopul
elaborarii Planului de audit intern. Documentul contine şi o opinie referitoare la
nivelul impactului riscurilor activităţilor asupra domeniului auditabil şi a gradului de
incredere privind functionalitatea activităţii în cadrul domeniului.
h. Elaborarea tematicii în detaliu a activităţilor auditabile
Tematica de detaliu se realizează pe baza Situaţiei puncte tari şi puncte
slabe, întocmită în etapa anterioară şi cuprinde misiunile de audit intern ce vor face
parte din planul pentru viitor.
Etapa se concretizează în situaţia Tematica în detaliu a activităţilor
auditabile.
g. Elaborarea planului de audit intern anual
Pentru elaborarea Planului de audit intern anual este necesar să determinăm
pentru fiecare obiectiv perioada auditată, fondul de timp necesar pentru realizarea
misiunilor şi numărul auditorilor implicaţi.
Etapa se concretizează în elaborarea Planului de audit intern pe anul 2004.
Planul de audit întocmit de departamentul de audit intern pe baza analizei
riscurilor se supune aprobării conducerii entităţii. Ulterior, în funcţie de necesităţi
poate fi actualizat, dar tot pe baza analizei riscurilor şi cu aprobarea conducerii
entităţii.
Lectia. 8 RELAŢIA AUDITULUI INTERN CU
AUDITUL EXTERN
8.1. NECESITATEA COLABORĂRII PROFESIONALE A
AUDITORILOR
Pornind de la realitatea ca atât auditul intern cât şi auditul extern sunt
pe acelaşi „front“, duc aceeaşi „bătălie“, indiferent că utilizează metodologii
diferite de auditare, se impune susţinerea reciprocă ca o condiţie a eficienţei
45
activităţii. În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că dezvoltarea relaţiilor
dintre cele două importante activităţi are la bază tradiţia şi cultura naţională,
iar lipsa de colaborare dintre cele două sisteme este considerată istorică.
Totuşi, auditul intern şi auditul extern trebuie să înceapă o
colaborare efectivă, să aducă acel plus de valoare aşteptat, din ambele zone şi
să scape de teama existenţialistă care le afectează în prezent.
Scopul colaborării între auditul intern şi auditul extern ar
trebui să aibă ca temelie cel puţin următoarele argumente:
- conştientizarea managementului privind necesitatea implementării
funcţiei de audit intern în cadrul propriilor entităţi;
- asigurarea suplimentară ca auditul intern este independent;
- asumarea implementării auditului intern;
- conştientizarea mai completă a riscurilor, atât de către management
cât şi de către auditori;
- reducerea la minimum a suprapunerilor;
- schimburi profesionale de probleme;
- pregătiri profesionale comune;
- mobilitatea personalului între cele două structuri;
- coroborarea planurilor şi a programelor de audit;
- împărtăşirea informaţiilor utile şi asigurarea unei comunicări
eficiente;
- înţelegerea de către fiecare parte a rolului celeilalte;
- clarificarea mai atentă a celor două activităţi;
- eliminarea rivalităţilor instituţionale sau chiar a competiţiei dintre cele
două activităţi;
- punerea unei presiuni mai mici asupra entităţilor auditate;
- crearea unei culturi comune a auditului în sectorul public;
- realizarea unor compatibilităţi reale cu structurile similare europene.
Scopul Curţii de Conturi a României - CCR este şi acela de a analiza
existenţa şi funcţionalitatea sistemului de control intern, ceea ce înseamnă că
va evalua activitatea de audit intern şi va asigura astfel feed-backul acestei
funcţii a entităţii.
Colaborarea între structurile care efectuează audit intern şi
cele care efectuează audit extern implică o serie întreagă de AVANTAJE atât
pentru cele două părţi, cât şi pentru entităţile auditate.
În primul rând, auditul intern are o mai bună înţelegere a
riscurilor din cadrul entităţilor unde funcţionează şi pot furniza informaţii
utile în acele zone auditului extern.
În al doilea rând, auditul intern este mai implicat în
cunoaşterea entităţii, având acces la informaţii la care auditul extern nu poate
ajunge şi din aceste considerente colaborarea este imperios necesară. La
rândul său, auditul intern prin colaborarea cu auditul extern poate să-şi
îmbunătăţească metodologiile de intervenţie pe teren, să-şi dezvolte
46
programele de testare şi să se folosească de asigurarea pe care o dă auditul
extern entităţii auditate.
Comunicarea reciprocă şi colaborares interactivă aduce
beneficii nu numai acestora dar şi pentru entitatea auditată şi pentru cele două
profesii de auditori interni şi auditori externi.
Comitetele de audit intern, acolo unde există, ar trebui să
încurajeze această colaborare pe principiul complementarităţii profesiei
având în vedere că, lucrând împreună, există avantaje reale. De asemenea,
acestea ar trebui să aibă în vedere nu numai împărtăşirea cunoştinţelor
privind misiunile de audit realizate, dar şi o posibilă aliniere a standardelor de
comportament ale celor două profesii.
Realizarea unui audit de calitate presupune existenţa unei
comunicări adecvate ale ambelor părţi şi contribuie la întărirea relaţiilor de
colaborare şi, în timp, la obţinerea încrederii reciproce.
Deviza ambelor structuri de audit ar trebui să fie aceea de a
juca un rol activ în schimbarea şi implementarea sistemelor de management
şi control intern în cadrul entităţilor şi aceasta se poate realiza numai dacă
există o stare de spirit potrivită.
În sinteză, atingerea acestor principii presupune:
- comunicarea permanentă care poate reprezenta cheia succesului;
- profesionalism şi respect pentru entităţile auditate prin eliminare
în totalitate a suprapunerilor;
- existenţa unei dorinţe de împărtăşire a constatărilor;
- colaborarea eficientă, utilă pentru ambele părţi, dar şi pentru
entitatea auditată;
- comunicarea şi schimbul reciproc de informaţii care va contribui
la organizarea mai bine a activităţilor şi la oferirea unei calităţi
crescute a muncii;
- necesitatea creşterii încrederii reciproce între cele două structuri
de audit;
- deviza de bază ar trebui să fie: COLABORARE ŞI
COMUNICARE.
În baza acestor considerente, auditul intern trebuie să diminueze
auditurile de conformitate şi să se îndrepte tot mai mult spre realizarea unor
audituri de sistem, deoarece auditul extern este mai interesat de acest gen de
misiuni, care îi poate orienta mai bine activitatea proprie. În acelaşi timp,
misiunile de audit de sistem sunt mai utile şi pentru activitatea de evaluare a
riscurilor de către management şi de către auditorii interni.
Realizarea acestor obiective va impune, în mod obligatoriu, realizarea
unor întâlniri de lucru sistematice pentru elaborarea unui protocol de
colaborare între cele două categorii de auditori.
Considerăm că auditul extern trebuie să fie cel care să aibă
iniţiativă
47
în această colaborare, având în vedere necesităţile de evaluare anuală
a entităţilor publice şi logica de a porni, în această evaluare, de la constatările
şi recomandările auditului intern.
Auditul extern se poate desfăşura sub forma auditurilor
financiare şi
a auditului performanţei, motiv pentru care în evaluarea eficienţei
sistemului de control trebuie să se bazeze pe rapoartele auditul intern.
Desigur posibilităţile de colaborare sunt multiple şi se impune ca mereu
să fie regândite funcţie de evoluţia tehnicilor şi instrumentelor de audit,
dar şi buna practică recunoscută în domeniu.
8.2. TERMENII UNUI EVENTUAL PROTOCOL DINTRE AUDITUL
EXTERN ŞI AUDITUL INTERN DIN SECTORUL PUBLIC
Activitatea de audit intern şi cea de audit extern din România
au ca ţel comun contribuţia la buna gestionare a constituirii şi utilizării
fondurilor publice.
În evoluţia celor două activităţi, nu de puţine ori, intersectarea
misiunilor de audit a fost benefică amândurora, acestea completându-se
reciproc la nivel informal, dar şi prin faptul că rezultatele activităţii uneia
dintre ele a fost iniţiatorul şi/sau declanşatorul activităţii celelaltei. De
asemenea, ca o apreciere a muncii auditorilor angrenaţi într-un sistem sau
altul, aceştia au contribuit la implementarea recomandărilor celorlalţi, deşi
aceste atribuţii nu erau stabilite anticipat ca fiind obligatorii.
Având în vedere ţelul comun, considerăm că cele două tipuri
ale auditului trebuie să se afle într-o perfectă complementaritate, respingând
exclusivismul de orice fel.
Prin luare în considerare a acestor realităţi, Curtea de Conturi
a României - C.C.R. în calitate de instituţie supremă de audit şi Ministerul
Finanţelor Publice, prin U.C.A.A.P.I, în calitate de organ de specialitate al
administraţiei publice centrale care elaborează, conduce şi aplică o strategie
unitară în domeniul auditului intern, în sectorul public pot să conlucreze
îndeaproape pentru a asigura stabilitatea şi complementaritatea celor două
sisteme de audit şi a componentelor acestora.
Această colaborare transpusă printr-un Protocol pentru
cooperare în domeniul activităţii de audit, care să fie structurată pe mai
multe capitole, care să statueze în principal următoarele:
A. coordonarea metodologică în domeniul auditului public în
România;
B. coordonarea planurilor de activitate pentru auditul intern din
entităţile publice cu cel al C.C.R.;
C. asigurarea schimbului de informaţii în procesul de auditare;
D. realizarea pregătirii profesionale unitare a auditorilor.
48
A. Coordonarea metodologică comună în domeniul auditului public în
România va conduce pe de-o parte la creşterea încrederii C.C.R. în
calitatea activităţii de audit intern, care se poate baza pe rapoartele
auditorilor interni şi în acelaşi timp poate să le utilizeze ca puncte de
plecare în activitatea proprie. Pe de altă parte, structurile de audit
intern îşi pot reorienta propriile activităţi funcţie de constatările şi
opiniile auditului extern, asigurându-se astfel evitarea dublării
eforturilor şi resurselor alocate de către cele două instituţii de audit.
Protocolul de cooperare pentru realizarea coordonării metodologice
ar trebui să se refere la următoarele:
cooperare reciprocă, cu maximă operativitate, pentru
elaborarea şi actualizarea normelor curente şi a intenţiilor
legislative privind îmbunătăţirea cadrului normativ;
transmiterea comentariilor reciproce asupra cadrului
procedural şi existenţa disponibilităţii de a accepta
comentariile şi de a le include în normele proprii, cu
respectarea judecăţii profesionale şi păstrarea independenţei;
realizarea întâlnirilor periodice între specialişti pentru
dezbaterea anumitor soluţii metodologice comune în vederea
înţelegerii profunde a acestora;
dezvoltarea metodologiilor comune pe baza analizei riscului,
care să permită focalizarea activităţii de audit pe domeniile
cheie ale entităţii publice.
B. Coordonarea planurilor de activitate ale structurilor de audit ale
entităţilor publice cu cele ale C.C.R cu scopul de a preveni
suprapuneri ale activităţilor de audit, dar şi pentru a se completa
reciproc, prin identificarea şi evaluarea riscurilor rezultate, astfel încât
să poată fi auditate arii cât mai extinse ale sistemelor din sectorul
public.
În activitatea de coordonare a planurilor se impune respectarea
unor principii generale, precum:
- evitarea suprapunerii perioadelor de control / audit;
- misiunile de audit extern, de regulă, să fie ulterioare misiunilor de
audit intern;
- stabilirea misiunilor de audit de interes comun, a obiectivelor
acestora şi a termenelor de realizare.
Considerăm că documentele rezultate din activitatea de audit intern,
datorită cuprinderii unor informaţii sensibile şi cu acces restrâns, trebuie
aduse la cunoştinţa auditului extern numai dacă sunt solicitate în mod
expres de către preşedintele C.C.R. ordonatorilor principali de credite,
respectiv directorii Camerelor de Conturi pentru ordonatorii secundari şi
49
terţiari de credite. În această situaţie, administratorii rapoartelor de audit
vor permite consultarea acestora numai cu avizul ordonatorului de
credite principal/secundar/terţiar, după caz.
Protocolul de colaborare ar trebui să stabilească şi un calendar
comun pentru definitivarea proiectelor planurilor de audit intern pentru anul
următor, corelate cu planul de activitate propriu al C.C.R.
C. Asigurarea schimbului de informaţii în procesul de auditare
determină necesitatea informării reciproce asupra modului de
desfăşurare propriu-zisă a misiunilor de audit şi asupra constatărilor
deosebite din cuprinsul rapoartelor de audit.
Din aceste considerente, în situaţia apariţiei în timpul derulării
misiunilor de audit a unor grave suspiciuni privind existenţa unui
management defectuos sau a unor cazuri de fraudă, structurile de audit intern
şi cele de audit extern, funcţie de nivelul la care se situează entitatea auditată,
se impune să se informeze reciproc, dar cu respectarea principiului
independenţei. De asemenea, în vederea realizării practice a schimbului de
informaţii, părţile vor proceda la transmiterea reciprocă a constatărilor
importante din rapoartele de audit, cu acordul managerilor.
De asemenea, în spiritul celor expuse mai sus, părţile se vor
invita reciproc pentru a participa la şedinţele de închidere a misiunilor de
audit, în situaţiile în care consideră necesară prezenţa celeilalte părţi şi se vor
informa despre modul de implementare al recomandărilor şi concluziilor
formulate în cadrul misiunilor de audit.
D. Realizarea pregătirii profesionale unitare a auditorilor interni şi
externi se impune a se realiza în mod sistematic cu scopul de a utiliza
eficient rezultatele activităţii celeilalte entităţi, în vederea atingerii
obiectivelor prestabilite. În vederea realizării scopurilor specifice,
considerăm necesitatea instituirii unui sistem de colaborare privind
cel puţin:
- invitarea reciprocă a auditorilor celor două structuri la cursurile
organizate sub egida acestora, inclusiv la acele iniţiative ale
Uniunii Europene care se referă la controlul şi protejarea
intereselor financiare ale acesteia;
- organizarea de dezbateri, seminarii pe teme de interes comun
privind analiza riscurilor, modul de utilizare al tehnicilor şi
instrumentelor de audit, sisteme de implementare a
recomandărilor şi concluziilor ş.a.;
- transmiterea reciprocă a materialelor şi informaţiilor cu caracter
de noutate din sfera auditului ş.a;
În vederea asigurării atingerii acestor obiective, apreciem necesitatea
permanentizării activităţii unui grup de lucru să aibă şi iniţiativa realizării
acestui protocol de colaborare.
50
Considerăm că profesioniştii din cele două domenii sunt conştienţi de
complementaritatea activităţilor într-o societate tot mai specializată, în care
sunt tot mai necesare organisme de contact, care să funcţioneze ca interfeţe
între diversele entităţi publice sau profesionale.
UCAAPI se declară deschisă oricăror proiecte concrete de acţiune pentru
dezvoltarea auditului în România, dar şi pentru alinierea la exigenţele şi
standardele internaţionale, ceea ce va contribui la o mai bună comunicare
între instituţiile noastre şi organismele naţionale, regionale şi internaţionale.
Lectia 9
COMITETELE DE AUDIT INTERN
91. PREVEDERILE STANDARDELOR INSTITUTULUI DE AUDIT
INTERN (IIA) PRIVIND COMITETUL DE AUDIT
Auditul intern constituie una dintre pietrele de temelie ale guvernării
corporatiste, împreună cu bordul directorilor, managementul superior şi
auditul extern.
Datorită poziţiei unice a auditorilor interni în cadrul entităţii ei oferă
membrilor comitetului de audit intern un ajutor preţios prin garanţia
obiectivă referitoare la conducere, managementul riscului şi controlul
proceselor.
Pentru a realiza acest lucru în mod eficace, activitatea auditului intern
trebuie să dispună de resurse adecvate, de profesionişti şi să apeleze la buna
conduită recunoscută internaţional pentru auditul intern, oferită de IIA -
Institutul Auditorilor Interni, respectiv Cadrul Practicilor Profesionale (the
Professional Practices Framework - PPF), Standardele internaţionale pentru
practica profesională a auditului intern (Standardele IIA), Codul etic al
profesiei şi Sfaturile practice (Ghiduri practice ajutătoare).
Membrii comitetului de audit* trebuie să joace un rol activ în
susţinerea independenţei auditului intern şi să se asigure că acesta are
resurse suficiente pentru a oferi un nivel corespunzător şi de calitate al
informaţiei. De cele mai multe ori şi în organizaţiile cu bună practică,
auditul intern are linie directă de raportare faţă de comitetul de audit, fiind
cea mai importantă linie de raportare a auditului intern.
Structurile care desfăşoară activităţi de audit intern şi care aderă la
Standardele IIA şi Codul etic, ajută comitetele de audit intern să îşi
îndeplinească statutul şi responsabilităţile reglementate. Pentru comitetele de
* Deoarece Standardele IIA se aplică, la nivel global, inclusiv în ţările care nu au comitete
de audit intern, ele folosesc termenul de „bord“ pentru organul de guvernare ce îndeplineşte
rolul comitetului de audit.
51
audit intern va fi mai uşor să-şi îndeplinească responsabilităţile de
supraveghere, în mod eficient, în cadrul entităţilor atunci când activitatea de
audit intern respectă Standardele IIA şi Codul etic al profesiei de auditor
intern.
În plus, acest material acordă linii călăuzitoare pentru relaţia dintre
comitetele de audit şi auditorii interni reprezintă instrumente valoroase
pentru oricine doreşte să înţeleagă mai bine responsabilităţile, beneficiile şi
calităţile unei activităţi de audit eficiente.
În acest sens, există voci care afirmă:
„ Astăzi mai mult decât oricând, comitetele de audit trebuie să
colaboreze strâns cu auditorii interni pentru a asigura un control intern
puternic, raportări financiare fără erori şi un management de risc adecvat în
fiecare companie în care slujesc. Pentru a lucra eficient cu auditorii interni,
membrii comitetului de audit trebuie să cunoască cele mai bune practici
pentru această funcţie vitală. Înţelegând standardele de audit intern,
comitetetele de audit îşi vor consolida muncă de supraveghere.“*
Pentru a închega relaţii de lucru strânse, după cum este schiţat în
standarde şi în diferitele cerinţe reglementate referitoare la comitetele de
audit, auditorii interni şi comitetul de audit trebuie să îşi reevalueze periodic
relaţia de lucru.
Membrii Comitetului de audit ar trebui să aibă preocupări care să
orienteze sistematic conducerea şi munca auditorilor interni şi să examineze
performanţa activităţii de audit intern. În vederea atingerii acestor obiective
membrii Comitetului de audit intern trebuie să se preocupe de următoarele
aspecte:
a) competenţele şefului compartimentului de audit intern şi cui îi
raportează
b) modul de raportare al şefului compartimentului de audit intern
c) când a fost revizuită ultima dată carta de audit intern?
d) sistemul de elaborare al planului de audit intern
e) cât de eficient implementează echipa de management acţiunile asupra
cărora s-a căzut de acord în timpul activităţii de audit?
f) activitatea de audit intern se derulează în conformitate cu Standardele
IIA şi Codul etic?
g) poziţia auditului intern în cadrul entităţii este la un nivel suficient de
înalt şi detaşat de domeniile funcţionale pentru a garanta
independenţa sa?
h) reuşesc să evite auditorii interni activităţi care le-ar submina
obiectivitatea?
i) modul de îndeplinire al planului de audit intern
* Roger Raber, preşedinte al National Association of Corporate Directors –
NACD, 2003
52
j) auditul intern are un Program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii?
k) programul conţine o evaluare externă a calităţii la fiecare cinci ani,
după cum este cerut în standarde?
l) auditul intern dispune de resurse suficiente pentru a oferi o asigurare
obiectivă cu privire la risc şi control?
m) cum răspunde şeful compartimentului de audit la examinarea făcută
de Comitetul de audit?
În ultimii anii responsabilitatea Comitetului de audit a fost accentuată
de către cei ce au prevăzut reglementările pe plan internaţional. În plus,
comitetele de audit au cuprins în Carta auditului intern roluri care sunt legate
de auditul intern, inclusiv monitorizarea eficienţei acestuia conform
Standardelor IIA şi a Codului etic. Un număr tot mai mare de structuri de
reglementare recunosc importanţa călăuzirii comitetelor de audit intern în
asigurarea desfăşurării acestuia cu eficacitate.
Prezentăm, în continuare, principalele responsabilităţi ale comitetelor
de audit intern, cuprinse în CARTA, privind supravegherea activităţii de
audit intern pe baza Standardelor IIA şi a Codului etic.
N
r.
crt.
Responsabilităţil
e de supraveghere ale
comitetului de audit
Standarde IIA
1. Revizuirea şi aprobarea
cartei activităţii de
audit intern
„Scopul, autoritatea şi responsabilitatea
activităţii de audit intern trebuie definite
formal într-o cartă, conformă cu Standar-
dele, şi aprobată de comitetul de audit al
entităţii.“
2. Asigurarea comunicării
şi raportul dintre şeful
compartimentului de
audit intern şi comitetul
de audit
„Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să dea raportul unui alt nivel din
cadrul entităţii care să permită activităţii
de audit intern să îşi îndeplinească
responsabilităţile.“ Standardele IIA cred
cu tărie că, pentru a realiza independenţa
necesară, şeful compartimentului de
audit intern trebuie să dea raportul
funcţional comitetului de audit şi
administrativ inspectorului de audit.
„Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să dea raportul periodic
comitetului de audit şi managementului
superior cu privire la scopul activităţii de
audit, autoritatea, responsabilitatea şi
performanţa relativ faţă de un plan.“
3. Revizuirea staffului de
audit intern şi „Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să comunice planurile activităţii
53
asigurarea că funcţia
dispune de resursele
necesare
de audit intern şi cerinţele resurselor…
managementului superior şi comitetului
de audit pentru revizuire şi aprobare.
Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să comunice şi despre impactul
limitării resurselor.“
„Activitatea de audit intern colectivă
trebuie să dispună de sau să dobândească
cunoştinţe, aptitudini şi alte competenţe
necesare pentru a-şi îndeplini
responsabilităţile.“
4. Revizuirea şi evaluarea
planului de audit intern
anual
„Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să comunice planurile activităţii
de audit intern… managementului
superior şi comitetului de audit pentru
revizuire şi aprobare.“
5. Supravegherea
coordonării auditorului
intern împreună cu
auditorul extern
„Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să împărtăşească informaţiile şi
să-şi coordoneze activităţile cu alţi
auditori interni şi externi care oferă
asigurare şi servicii de consultanţă pentru
a asigura acoperire maximă şi pentru a
minimaliza duplicarea eforturilor.“
6. Revizuirea raporturilor
periodice cu privire la
rezultatele activităţii
auditorilor interni
„Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să dea raportul periodic
comitetului de audit şi managementului
superior… Raportul va include
expunerile majore la risc şi problema
controlului, aspecte legate de guvernarea
corporativă şi alte aspecte necesare sau
cerute de comitetul de audit şi de
managementul superior.“
7. Revizuirea răspunsului
managementului la
constatările şi
recomandările
auditului intern
„Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să stabilească un proces de
continuare pentru a monitoriza şi a se
asigura că acţiunile managementului au
fost implementate eficient sau că
managementul superior a acceptat riscul
de a nu lua nici o măsură.“
8. Monitorizarea şi
evaluarea eficienţei
auditului intern
„Şeful compartimentului de audit intern
trebuie să dezvolte şi să menţină un
program de îmbunătăţire a calităţii care
să acopere toate aspectele activităţii de
54
audit intern şi să monitorizeze continuu
eficienţa acestuia.“
„Evaluările externe, cum ar fi revizuirile
de asigurare a calităţii, trebuie efectuate
la cel puţin cinci ani de către un evalu-
ator sau de către o echipă de evaluare
independentă, din afara entităţii.“
„Şeful compartimentului de audit intern
ar trebui să conducă eficient activitatea
de audit intern pentru a se asigura că
adaugă valoare entităţii.“
„Activitatea de audit intern trebuie să
evalueze şi să contribuie la îmbunătăţirea
managementului riscului, a controlului şi
a proceselor de guvernanţă ce utilizează
o abordare sistematică şi disciplinată.“
Auditul intern profesionist
O activitate de audit intern eficientă funcţionează ca şi serviciu de
consultanţă şi de asigurare obiectiv şi independent pentru a adăuga valoare
şi a îmbunătăţi administrarea entităţii. De asemenea, entitatea să îşi
realizeze obiectivele printr-o abordare sistematică şi disciplinată prin
evaluarea şi îmbunătăţirea eficienţa performanţelor managementului
riscului, a controlului şi a proceselor de guvernanţă.
Din 1978, Standardele IIA şi Codul etic au stabilit comportamentul,
principiile şi abordarea necesară pe care auditorii interni le aplică în
activitatea lor. Fiind adoptate de organizaţiile internaţionale în sectoarele
publice şi în cele private, cât şi de membrii IIA, Standardele şi Codul etic
stau la baza profesiei de audit intern şi constituie un criteriu de apreciere a
calităţii. Prin respectarea Standardelor IIA şi a Codului etic, auditorii interni
pot oferi entităţii un serviciu de consultanţă şi de asigurare independent şi
eficient. Comitetele de audit intern care sunt familiarizate cu Standardele IIA
şi cu Codul etic se află într-o poziţie excelentă pentru a numi, evalua, orienta
şi sprijini auditorii interni în activităţile desfăşurate.
9.2. ROLUL, ATRIBUŢIILE ŞI MODUL DE CONSTITUIRE A
COMITETELOR DE AUDIT INTERN
Comitetele de audit au apărut din necesitatea transmiterii
recomandărilor către managementul general/Consiliul de administraţie,
înţelegerii acestora şi acordarea sprijinului necesar pentru implementarea lor.
55
Din aceste considerente, consiliile de administraţie
supraveghează în mod amănunţit calificările membrilor comitetului,
autonomia lor faţă de manageri, informaţiile pe care le primesc de la auditori
şi ceea ce raportează.
IIA USA a elaborat, încă din 1993, un ghid care oferă
direcţiile pentru ca membrii consiliilor de administraţie să-şi îndeplinească
mai bine propriile responsabilităţi şi care este actualizat sistematic.
Una dintre aşteptările managementului o reprezintă întelegerea clară
a modului unde se sfârşesc obiectivele Comitetului de audit şi încep cele ale
Consiliului de administraţie. Forta şi succesul Comitetului de audit îl
reprezintă transparenţa activităţii sale şi stilul de menţinere a relaţiei dintre
auditorii interni şi management.
Modul de constituire a componenţei Comitetului de audit
reprezintă cheia succesului acestuia. Din aceste motive sunt avute în vedere
procesul de selecţie al membrilor, cerinţele de autonomie, dimensiunile
comitetului şi durata serviciului.
Desfăşurarea activităţii Comitetului de audit are la bază CARTA
Comitetului de audit care trebuie să cuprindă practica curentă şi noile
reguli, frecvenţa întâlnirilor, durata acestora, stilul de primire şi analiză al
materialelor, modul de autoevaluare al acestora şi sistemul de raportare
către Consiliul de administraţie.
Activitatea şi modul de organizare al Comitetului de audit
rămân în permanenţă o preocupare pentru management în vederea adaptării la
evenimentele care apar şi a modului lor de evoluţie.
În mod frecvent, Comitetul de audit preia responsabilităţi
suplimentare de supraveghere, inclusiv a managementului şi controlului
riscurilor pornind de la baza exhaustivă a entităţii şi prin întreprinderea
unor anchete cu caracter special. Deseori, managementul transferă
răspunderea monitorizării unor activităţi care le revin şi de aceea Comitetul
de audit trebuie să aibă grijă să nu fie suprasolicitat şi să-şi sacrifice astfel
propriile obiective.
Ţinând cont că deja activităţile Comitetului de audit sunt destul de
cuprinzătoare, este foarte important ca orice transfer de atribuţii să fie bine
analizat. Rămâne la latitudinea Comitetului de audit să decidă preluarea
atribuţiilor suplimentare pe care Consiliul de administraţie doreşte să i le
delege.
Totuşi, un Comitet de audit care îşi înţelege deplin
responsabilităţile cheie în calitate de delegat al managementului/consiliului
director este în măsură să răspundă în mod eficient la toate problemele cu
care se confruntă entitatea.
Sinceritatea relaţiilor dintre membrii Comitetului de audit cu
managerii şi auditorii reprezintă factori cheie de natură să ajute Comitetul de
audit să-şi îndeplinească responsabilităţile în mod eficient.
56
Membrii Comitetului de audit trebuie să aibă interacţiunile cele mai
importante cu managementul. În mod normal, managementul preia initiaţiva
în a prezenta Comitetului de audit subiecte spre analiză, estimări asupra
unor rapoarte, evaluări ale controlului intern, ş.a. De asemenea,
managementul participă, prin reprezentanţi, la şedinţele comitetului.
Dialogul permanent şi plin de semnificaţii al managementului cu
Comitetul de audit contribuie la înţelegerea activităţilor entităţii şi a
problemelor cu care se confruntă şi asigură supervizarea de către comitet a
acestora şi a raportărilor financiare.
Rămân ca necesare şi reuniunile de lucru numai ale membrilor
Comitetului de audit pentru discuţii deschise şi sincere despre eficienţa
activităţilor manageriale.
Comitetul de audit analizează activităţile compartimentelor de
audit intern care sunt caracterizate ca fiind «ochii şi urechile Comitetului de
audit» în îndeplinirea rolului său de supraveghere a entităţii. Din aceste
considerente, decizia managementului de reorganizare a funcţiei de audit
intern într-o entitate trebuie să fie reanalizată de Comitetul de audit.
Una dintre cele mai importante responsabilităţi ale auditului intern o
reprezintă evaluarea functionalităţii controlului intern şi a managementului
riscului, care oferă informaţii valoroase managementului şi Comitetului de
audit. Funcţia de audit intern ajută managementul să conducă investigaţii
speciale, inclusiv pentru fraude sau iregularităţi potenţiale.
În activitatea de monitorizare, Comitetul de audit joacă un rol
cheie în asigurarea functionalităţii eficiente a auditului intern şi menţinerea
unei linii deschise cu conducerea compartimentului de audit intern, dar şi cu
managementul.
Din evaluările pe care le realizează, Comitetul de audit trebuie
să fie satisfăcut de gradul de independenţă şi de obiectivitatea conducătorului
compartimentului de audit intern, precum şi de competenţele şi capacitatea de
a-şi organiza activităţile.
Dialogul continuu dintre Comitetul de audit şi conducerea
compartimentului de audit intern contribuie la constituirea unei relaţii
puternice şi permite comitetului să fie rapid informat în privinţa potenţialelor
probleme sau restricţii ce ar putea afecta activitatea sa. Astfel, Comitetul de
audit ar trebui să se implice în decizia managementului privind angajarea
conducătorului compartimentului de audit intern şi, dacă se impune, chiar
înlocuirea acestuia.
În desfăşurarea activităţii Comitetului de audit trebuie să se
înceapă de la monitorizarea modului de elaborare şi de realizare a planului
anual de activitate de către compartimentele de audit intern.
Însă, obiectivul major al Comitetului de audit îl constituie
verificarea modului în care compartimentele de audit intern în activitatea
practică de desfăşurare a misiunilor de audit intern se conformează cu
standardele IIA sau echivalente ale acestora.
57
Auditul intern şi auditul extern sunt resursele fundamentale de care
dispune Comitetul de audit pentru îndeplinrea activităţilor şi
responsabilităţilor sale. În acelaşi timp, pentru maximizarea rezultatelor,
ambele categorii de auditori trebuie să aibă acces direct şi nerestricţionat
către Comitetul de audit.
În vederea realizării acestui acces sunt necesare eforturi din
partea tuturor şi auditorii trebuie să fie dispuşi să discute sincer cu comitetul,
iar acesta să-şi ofere toată disponibilitatea abordării problemelor.
Conducătorul compartimentului de audit intern trebuie să
participe la şedinţele Comitetului de audit care trebuie promovate şi să aibă
loc în mod regulat, chiar dacă acesta nu consideră că ar exista probleme
speciale pentru a fi discutate.
În cadrul şedinţelor Comitetului de audit, discuţiile includ
problemele de specialitate, dar şi probleme legate de calitatea personalului,
îngrijorările conducătorului compartimentului de audit intern, relaţia cu
auditul extern şi probleme pe care doresc să şi le clarifice membrii
comitetului.
Cheia asigurării unei bune îndepliniri a responsabilităţilor Comitetului de
audit este aducerea celor mai potriviţi directori la conducerea
comitetului, respectiv cei care au un bagaj de cunoştinţe şi expertiza
corespunzătoare, modul de judecată, independenţa şi alte atribute
adecvate.
Metoda cea mai potrivită pentru constituirea acestuia este ca
membrii Comitetului de audit să fie numiţi de consiliul director şi/sau de
un comitet special creat, alcătuit din membri independenţi ai consiliului.
Avand în vedere că funcţia principală a Comitetului de audit
este supravegherea managementului, se apreciează că implicarea
managementului general în numirea membrilor comitetului sau în schimbarea
unor membri ar putea compromite independenţa acestuia.
În Romania, considerăm că membrii Comitetului de audit pot
fi reprezentaţi de directori non-activi din sistem, cadre universitare cu
experienţă şi specialişti pentru anumite domenii adiacente entităţii.
Consiliul director şi/sau comitetul special creat pentru numirea
membrilor sau noilor membri ai Comitetului de audit trebuie să se asigure că
există suficienţi directori experimentaţi care să îndrume eficient pe ceilalţi
membri ai comitetului.
Directorii se impune să fie dispuşi să sacrifice mult timp şi
energie, să se familiarizeze cu entitatea, să se pregatească pentru şedinţe şi să
participe în orice alt fel necesar dacă doresc să fie membri ai Comitetului de
audit. În plus, membrii trebuie să se dedice unui proces de pregătire continuă,
de menţinere şi dezvoltare a eficienţei individuale şi colective din specificul
entităţii.
Membrii Comitetului de audit mai au şi alte atribuţii, cum ar