RAO International Publishing Company, Bucuresti, 2000.
Traducere din limba englez Irina Negrea
---------------------------------------------------------------------------
Cronicile din Narnia 5
CALTORIE PE MARE CU ZORI DE ZI"
Clive Staples Lewis
C U P R I N S
1. Tabloul din dormitor
2. La bordul corbiei Zori de zi"
3. Insulele prsite
4. Ce a fcut Caspian acolo
5. Furtuna si ce a iesit din ea
6. Aventurile lui Eustace
7. Cum s-a sfrsit aventura
8. Dou ptanii din care au scpat ca prin urechile acului
9. Insula glasurilor
10. Cartea vrjitorului
11. Lbutele-de-plus sunt fericite
12. Insula ntunecoas
13. Cei trei adormiti
14. nceputul captului lumii
15. Minunile Mrii-de-pe-Urm
16. Tocmai la captul lumii
Notit biobibliografic
Capitolul 1
TABLOUL DIN DORMITOR
A fost odat un biat pe care l chema Eustace Clarence Scrubb
[scrubby = ru, rutcios; mic de stat, pipernicit], si aproape c si
merita numele. Printii l strigau Eustace Clarence, iar profesorii -
Scrubb. Nu v pot spune cum i se adresau prietenii, fiindc nu avea
nici unul. Nu le spunea tatlui si mamei lui tat" si mam", ci Harold
si Alberta. Erau niste persoane foarte moderne si luminate la
minte. Vegetarieni si nefumtori, nu consumau buturi alcoolice si
purtau un anumit gen de rufrie de corp. n casa lor erau foarte
putine mobile, lenjeria de pat era sumar, iar ferestrele stteau tot
timpul deschise.
Lui Eustace Clarence i plceau animalele, n special scarabeul,
dac erau morti si prinsi cu acul pe un carton. i plceau crtile, dac
erau crti de informatie si aveau poze cu silozuri de cereale si
copii strini foarte grasi, care fceau gimnastic n scoli model.
Eustace Clarence nu-i putea suferi pe verii lui, cei patru frati
Pevensie, Peter, Susan, Edmund si Lucy. Dar s-a bucurat mult cnda
aflat c Edmund si Lucy veneau s stea la ei. Si asta fiindc, n sinea
lui, i plcea s fac pe seful si pe zbirul; or, desi era tare
pirpiriu si nu i-ar fi putut tine piept nrr-o ncierare nici mcar
lui Lucy, darmite lui Edmund, stia c exist zeci de metode de a-i
sci pe altii, dac esti la tine acas si ei sunt doar musafiri.
Edmund si Lucy nu vroiau nicidecum s vin s stea la unchiul
Harold si la mtusa Alberta. Numai c efectiv n-aveau ncotro. Tata
urma s tin niste prelegeri n America, timp de saisprezece sptmni n
vara aceea, iar mama mergea cu el, fiindc nu mai avusese o vacant
adevrat de zece ani de zile.
Peter muncea din greu pentru un examen si trebuia s-si petreac
vacanta meditindu-se cu btrnul profesor Kirke, n a crui cas cei
patru copii avuseser niste aventuri minunate mai demult, n anii de
rzboi. Dac ar mai fi locuit nc n acea cas, i-ar fi chemat pe toti s
stea la el. De atunci ns, srcise si tria nrr-o cscioar, n care nu
exista dect un singur dormitor de oaspeti. Pe de alt parte, ar fi
costat prea multi bani ca printii s-i ia si pe ceilalti trei copii
n America, deoarece Susan plecase.
Oamenii mari o socoteau pe Susan cea mai frumusic din familie,
dar nu era deloc bun la scoal (desi, altminteri, foarte matur
pentru vrsta ei), iar mama zicea c ar profita mult mai mult dect
cei mici de pe urma unei cltorii n America". Edmund si Lucy ncercau
s nu o invidieze pe Susan pentru norocul de care avea parte, ns era
ngrozitor s fie nevoiti s-si petreac vacanta de var la mtusa lor. E
si mai ru, ns, pentru mine, zicea Edmund, fiindc tu mcar vei avea
camera ta, pe cnd eu va trebui s stau n acelasi dormitor cu
mputitul la de Eustace".
Povestea ncepe ntr-o dup-amiaz, cnd Edmund si Lucy izbutiser s
fure cteva minute pretioase pentru a rmne singuri. Si, fireste,
vorbeau despre Narnia, care era numele trmului lor tainic si
nestiut de nimeni. Majoritatea dintre noi, presupun, avem un trm
tainic, ns pentru noi acesta este doar un trm imaginar, n aceast
privint, Edmund si Lucy erau mai norocosi dect alti oameni. Trmul
lor tainic exista aievea. Fuseser deja acolo de dou ori; nu n joac
sau n vis, ci n realitate. Ajunseser acolo prin Vraj, care este
singura cale de a ptrunde n Narnia. Si li se fgduise n Narnia sau,
n fine, li se dduse speranta c ntr-o bun zi aveau s se ntoarc
acolo. V puteti nchipui ct de mult discutau despre asta, cnd gseau
prilejul.
Erau n camera lui Lucy, unde stteau pe pat si se uitau la un
tablou atrnat pe peretele din fat. Era singurul tablou din cas care
le plcea. Mtusa Alberta nu-l putea suferi (de aceea si fusese
surghiunit ntr-o odit dosnic de la etaj), ns nu se putea
descotorosi de el, fiindc l primise n dar de nunt de la o persoan
pe care nu voia s-o jigneasc.
Tabloul nftisa o corabie - o corabie care plutea drept spre
tine. Prora era suflat cu aur si avea forma unui cap de balaur cu
botul larg deschis. Avea doar un singur catarg si o singur pnz mare
si ptrat, de culoare purpurie. Prtile laterale ale corbiei - ceea
ce se vedea din ele acolo unde se terminau aripile aurii ale
balaurului - erau verzi. Vasul tocmai se cocotase pe creasta unui
fabulos val azuriu, al crui pntece nvolburat se rostogolea spre
tine, plin de spum si clbuci mari. Se vedea limpede cum corabia
naviga iute, sub rafalele unui vnt vioi, nclinat usor pe partea
babordului. (Apropo, dac aveti de gnd s cititi pn la urm aceast
poveste si dac nu stiti deja, n-ar strica s bgati la cap c partea
stng a unei corbii, cnd te uiti din fat, se numeste babord, iar
partea dreapt tribord.) Toat lumina soarelui cdea pe corabie n acea
parte, iar apa pe acea parte era plina de irizri verzi si purpurii.
Pe cealalt parte, avea o tent de albastru nchis, de la umbra
corbiei.
- ntrebarea e, zise Edmund, dac nu-i mai ru s privesti o corabie
narnian, cnd stii bine c nu poti ajunge la ea.
- Pn si privitul e mai bun dect nimic, spuse Lucy. Oh, si ct de
narnian e corabia asta.
- Tot cu jocul la al vostru? spuse Eustace Clarence, care trsese
cu urechea la us si acum intrase nuntru, rnjind. Anul trecut, cnd
locuise la familia Pevensie, fcuse ce fcuse si izbutise s-i aud pe
toti vorbind despre Narnia, plcndu-i s-i tachineze pe aceast tem.
Se gndea, fireste, c nscociser totul; si, fiind prea ntru ca s poat
nscoci si el ceva, nu privea cu ochi buni toat povestea asta.
- Prezenta ta nu e dorit aici, zise Edmund, tios.
- ncerc s m gndesc la o poezioar, spuse Eustace. Ceva de
genul:
Niste pustani care s-au jucat de-a Narnia S-au fcut treptat tot
mai natantoli.
- Pi, una la mn, Narnia nu rimeaz cu natantoli, zise Lucy.
- E o asonant, spuse Eustace.
- Nu care cumva s-l ntrebi ce-i aia o aso-scr-tamblanie, spuse
Edmund. Abia asteapt s-i pui ntrebarea asta. Nu zi nimic, c poate
asa pleac.
Confruntat cu o asemenea primire, orice biat ar fi splat putina
sau si-ar fi iesit din pepeni. Nu ns si Eustace. A rmas locului,
teleleu, rnjind cu gura pn la urechi, dup care s-a trezit din nou
vorbind:
- V place tabloul la? ntreb el.
- Pentru numele lui Dumnezeu, nu-l lsa s nceap s turuie despre
art si chestii din astea, se grbi Edmund s zic. Numai c Lucy, care
era foarte sincer, apucase s spun:
- Da. Mie mi place foarte mult.
- E infect, zise Eustace.
- Car-te si n-ai s-l mai vezi, spuse Edmund.
- Si de ce ti place? o descusu Eustace pe Lucy.
- Pi, n primul rnd, ncepu-Lucy, mi place fiindc ai impresia c
ntr-adevr corabia se misc. Iar apa pare lichid de-adevrat. Iar
valurile par c se ridic si coboar de-adevrat.
Desigur, Eustace avea o sumedenie de rspunsuri la aceste
afirmatii, numai c tcea mlc. Motivul era faptul c exact n acea clip
se uit la valuri si constat c ti ddeau efectiv senzatia c se
ridicau si coborau. Nu mersese dect o singur dat cu vaporul (si
atunci doar pn la Insula Wight), cnd avusese un ru de mare
ngrozitor. Vznd valurile din tablou, i se fcu din nou great. Se cam
nverzi la fat, ncu-metndu-se ns s se mai uite o dat. Dup care, toti
trei copiii rmaser holbati si cu gura cscat.
Ce vedeau ei poate fi greu de crezut cnd citesti tiprit pe
hrtie, ns era aproape la fel de greu de crezut si dac vedeai cu
ochii ti ce se ntmpla. n tablou, totul se misca. Dar nu era
nicidecum ca la cinema; culorile erau prea reale, clare si
naturale. Vj, n valuri se nfigea prora corbiei si sus tsnea o tromb
de stropi nspumati. Si, pe urm, hop, n sus valul n spatele corbiei,
de se vedeau n sfrsit crma si puntea, care dispreau iarsi cnd un
nou val se npustea spre vas si prora iesea iar la iveal, n acelasi
moment, un caiet care era pe pat lng Edmund ncepu s-si flfie
paginile, se ridic si porni plutind prin aer spre peretele din
spatele biatului, iar Lucy simti cum prul i biciuieste obrajii, asa
cum se nttmpl pe o zi vntoas. Si era o zi vntoas; numai c vntul
sufla din tablou spre ei. Si, brusc, o dat cu vntul ncepur
zgomotele - bufniturile valurilor, plescitul apei ce se izbea de
laturile corbiei, vjitul si vuietul asurzitor fcut de aer si de ap.
Mirosul, ns, mirosul acela slbatic si srat o convinse pe Lucy c nu
visa.
- Astmprati-v, se auzi glasul lui Eustace, pitigiat de spaim si
de tfn. ncetati cu gluma asta proast. Astmprati-v. Am s v spun
Albertei. Uouu!
Ceilalti doi erau mult mai obisnuiti cu aventurile, ns, exact
cnd Eustace Clarence spunea Uouu", exclamar si ei Uouu". Motivul
era faptul c, din ram, tsnise afar o trmb urias de ap srat si rece,
mproscndu-i zdravn, de nlemnir cu rsuflarea tiat si uzi leoarc pn
la piele.
- Am s sparg n bucti porcria asta, strig Eustace; apoi, ns, se
petrecur simultan cteva lucruri. Eustace se npusti spre tablou,
Edmund, care se pricepea ct de ct la vrji, tsni dup el,
prevenindu-l s aib grij si s nu fie prost. Lucy l nsfac de cealalt
parte, fiind trt n fat. Iar acum, ori ei se micsorar prea mult, ori
tabloul se fcuse mult mai mare. Eustace sri ncercnd s-l smulg de pe
perete, ns se trezi postat n picioare pe ram; n fata lui nu era un
geam, ci marea adevrat, cu vnt si valuri, ce se izbeau de ram, de
parc ar fi fost o stnc. Se zpci de tot si se prinse de ceilalti
doi, care sriser sus lng el. Se zbtur, urlnd, cteva clipe, dar
exact cnd credeau c si recptaser echilibrul, se trezir nvluiti de
un imens brizant albastru, care i lu pe sus, trgndu-i n jos, n
mare. Tiptul disperat al lui Eustace se curm brusc, cnd gura i se
umplu de ap.
Lucy multumea cerului c si dduse toat silinta la not n ultimul
trimestru. E adevrat c s-ar fi descurcat mult mai bine dac ar fi
dat mai ncet din mini, iar pe deasupra apa era mult mai rece dect
prea pe cnd era doar un tablou. Oricum, tinnd capul sus, zvrli din
picioare ca s scape de pantofi, asa cum se cuvine s fac oricine
cade mbrcat ntr-o ap adnc. Ba chiar sttea cu gura nchis si cu ochii
deschisi. Erau n continuare destul de aproape de corabie; Lucy
vedea sus de tot, deasupra lor, flancul verde al vasu-
lui si oameni care se uitau la ea de pe punte. Apoi, cum si era
de asteptat, Eustace se agt panicat de ea si amndoi se duser drept
la fund.
Cnd iesir din nou la suprafat, zri o siluet alb care se ivise
din apele mrii, Ung corabie. Edmund era acum foarte aproape de ea,
clcnd apa, si l prinsese de brate pe Eustace, care zbiera sinistru
ca din gur de sarpe. Apoi, altcineva, cu un chip vag cunoscut, si
strecur o mn pe sub ea, din cealalt parte. De pe corabie se auzeau
tipete, nenumrate capete se nghesuiau unele n altele peste parapet,
de unde se zvrleau frnghii. Dup aceea urm un rstimp care i se pru
foarte lung, cnd se nvineti la fat si dintii ncepur s-i clntne n
gur. n realitate, rstimpul acesta nu fusese chiar att de lung;
oamenii asteptau momentul cnd s o poat trage pe punte, fr s existe
riscul de a fi trntit si izbit de corabie, n ciuda strdaniilor lor
admirabile, tot s-a ales cu o vntaie la genunchi, cum s-a putut
vedea cnd s-a trezit n final n picioare, pe vas, siroind de ap si
drdind de mama focului. Dup ea, l sltar, opintindu-se, pe Edmund,
iar apoi pe nefericitul de Eustace. Ultimul apru strinul, un biat
cu prul blai, mai mare cu ctiva ani dect ea.
- Cas - Cas - Caspian! rosti Lucy, gfind, de ndat ce izbuti s-si
mai trag sufletul. Cci chiar Caspian era; Caspian, biatul care era
regele Narniei si pe care l ajutaser s urce pe tron n timpul
ultimei lor vizite. Edmund l recunoscu si el imediat, si ddur toti
mna, btndu-se pe umr foarte ncntati.
- Dar cine e prietenul vostru? ntreb aproape numaidect Caspian,
ntorcndu-se spre Eustace, cu zmbetul lui voios. Numai c Eustace
plngea mult mai ru dect s-ar fi cuvenit s plng un biat de vrsta
lui, care nu ptise nimic altceva dect c se fcuse ciuciulete, si
zbiera n gura mare: Vreau s plec. Vreau napoi. Nu-mi place!
- Vrei s pleci? fcu Caspian. Unde?
Eustace se duse glont spre marginea corbiei, ca si cum s-ar fi
asteptat s vad rama tabloului spnzu-rat deasupra mrii si s zreasc
vreun coltisor din dormitorul lui Lucy. Nu-i vzur ochii dect valuri
albastre, cu creste nspumate, si un cer azuriu mai pal, ambele
ntinzndu-se la nesfrsit pn n zare, ht, departe. Poate nici n-ar
trebui s-l condamnm dac i tresri inima n piept si i se fcu brusc
ru.
- Hei! Rynelf! l strig Caspian pe unul dintre marinari. Adu
niste vin cu mirodenii pentru maiesttile lor. E bine s beti ceva ca
s v nclziti, dup ce v-ati udat att de ru. Le spunea lui Edmund si
lui Lucy Maiesttile lor", fiindc ei, mpreun cu Peter si Susan
fuseser demult de tot regi si regine ai Narniei. Timpul n Narnia
curge altfel dect la noi.
Dac petreci o sut de ani n Narnia, te ntorci totusi n lumea
noastr exact la aceeasi or din aceeasi zi n care ai plecat. Si
apoi, dac revii n Narnia dup ce ai petrecut o sptmn aici, se prea
poate s constati c au trecut o mie de ani narnieni, sau doar o zi,
ori c timpul a stat n loc. N-ai cum s stii exact ct, pn nu ajungi
acolo. Drept urmare, cnd fratii Pevensie se ntorseser n Narnia
ultima oar n cea de-a doua lor vizit, a fost (pentru narnieni) ca
si cum Regele Arthur ar fi revenit n Anglia, cum ziceau unii c se
va nttmpla. Iar eu zic: cu ct mai repede, cu att mai bine.
Rynelf se ntoarse aducnd vinul cu mirodenii aburind ntr-un
clondir si patru cupe de argint. Era exact ce ti-ai fi putut dori
pe lume n acea clip, nct, sorbind din minunata licoare, Lucy si
Edmund simteau cum cldura li se prelinge pn n vrful degetelor de la
picioare. Eustace, ins, se strmba si fcea mutre, bombnea si scuipa
vinul afar, pn i se fcu ru din nou si ncepu iarsi s se smiorcie,
ntrebnd dac n-aveau cacao granulat cu vitamine, pe care s i-o
dizolve n ap distilat, si insistind ca, oricum, s fie lsat la trm
la urmtoarea oprire.
- Mare mscrici tovarsul sta de drum pe care ni l-ai adus, frate,
i sopti Caspian lui Edmund, chicotind; dar pn s mai apuce s adauge
ceva, Eustace izbucni iarsi.
- Ooh! Ptiu! Ce naiba mai e si aia! Luati oroarea asta
de-aici.
De data asta, i se putea gsi efectiv o scuz c se simtea oarecum
surprins. Ceva ntr-adevr foarte ciudat iesise din cabina de pe pupa
si se apropia agale de ei. Puteai s zici c e si ntr-adevr era - un
Soarece. Dar nu un soarece ca oricare, ci unul care mergea pe
picioarele dindrt si msura cam jumtate de metru nltime. De jur
mprejurul capului, avea o band fin de aur, petrecut la urechi ntr-o
parte pe dedesubt, iar n cealalt parte pe deasupra, n care era
nfipt o pan lung, stacojie. (Cum blana Soarecelui era foarte nchis
la culoare, aproape neagr, efectul era puternic si izbitor.) Sttea
cu laba stng rezemat de plselele unei sbii, lung aproape ct coada
lui. Psea grav pe puntea care se legna, pstrndu-si perfect
echilibrul, cu gesturi gratioase si elegante. Lucy si Edmund l
recunoscur imediat pe Pispirici, cel mai viteaz dintre toate
animalele vorbitoare din Narnia, si totodat Soarecele Sef. Dobndise
o glorie nemuritoare n a doua Btlie de la Beruna. Lucy tnjea, asa
cum i se ntimplase ntotdeauna, s-l ia pe Pispirici n brate si s-l
strng la pieptul ei. Stia, ns, prea bine c n-ar fi putut avea parte
niciodat de aceast plcere: l-ar fi jignit profund. Se multumi,
asadar, s se lase n genunchi ca s poat vorbi cu el.
Pispiprici puse n fat piciorul stng, l trase n spate pe dreptul,
fcu o plecciune, i srut mna, se ndrept de spate, si rsuci musttile
si rosti cu vocea lui ascutit si pitigiat:
- Umilul dumneavoastr servitor, Maiestate. Si al Regelui Edmund,
deopotriv. (La care fcu o nou plecciune.) Nimic nu mai lipsea
acestei minunate aventuri, dect prezenta Maiesttilor voastre.
- Pfui, luati-l de-aici, se vicrea Eustace. Nu pot s sufr
soarecii. Si n-am suportat niciodat animalele dresate. Sunt
proaste, vulgare si - si sentimentale.
- S nteleg oare, i zise Pispirici lui Lucy dup ce se holbase
lung la Eustace, c aceast persoan nespus de mojic se afl sub
protectia Maiesttii voastre? Fiindc, dac nu...
n acea clip, Lucy si Edmund traser amndoi un strnut.
- Ce prost sht s v tin aici n picioare, cu hainele astea ude pe
voi, spuse Caspian. Haideti jos s v schimbati. Lucy, am s-ti dau
cabina mea, fireste, ns din pcate n-am straie femeiesti la bord. Va
trebui s te descurci cu niste vesminte de-ale mele. Haide,
Pispirici, fii biat bun si arat-le drumul.
- Pentru a fi pe placul unei doamne, zise Pispirici, renunti pn
si la o chestiune de onoare - mcar pe moment - la care se uit
foarte aspru la Eustace.
Caspian i mpinse de la spate, zorindu-i, asa c n cteva minute
Lucy se trezi intrnd pe us n cabina de la pupa. Se ndrgosti de ea
numaidect - cele trei ferestre ptrate care ddeau spre apa albastr
si nvolburata din spatele corbiei, banchetele joase si capitonate
pe trei din laturile mesei, lampa de argint care se legna deasupra
(opera Piticilor, si ddu ea seama imediat dup finetea si
delicatetea lucrturii) si imaginea aurie a Leului Aslan pe peretele
din fat, mai sus de us. Toate astea le sesiz ntr-o clipit, cci
Caspian deschise numaidect o us dinspre tribord si zise:
- Asta o s fie camera ta, Lucy. mi iau doar niste lucruri uscate
- scotocea ntr-unul dintre cufere n timp ce vorbea - si pe urm te
las s te schimbi. Arunc pe us afar hainele ude, ca s pun pe cineva
s ti le duc la cambuz, s se usuce.
Lucy se simtea ca acas, de parc ar fi locuit n cabina lui
Caspian de sptmni n sir, iar miscarea corbiei n-o nelinistea,
ntruct pe vremuri, cnd fusese regin n Narnia, cltorise mult pe
mare. Cabina era foarte mic, dar vesel si strlucitoare de la
lambriurile pictate frumos (numai psri, animale, balauri rosii si
vit de vie); odita sclipea de curtenie. Hainele lui Caspian i erau
prea mari, ns pn la urm izbuti s se descurce. Cu pantofii,
sandalele si cizmele lui de ap n-avea ce face, nepotrivindu-i-se
practic deloc, dar n-o deranja s umble descult pe corabie. Dup ce
se mbrc, se uit afar pe fereastr la apa care vuia nspumat pe lng
vas si trase adnc aer n piept Era absolut convins c aveau s petreac
de minune.
Capitolul 2
LA BORDUL CORBIEI ZORI DE ZI"
- Ah, Lucy, ai venit, zise Caspian. Tocmai te ^ asteptam. Ti-l
prezint pe cpitanul meu, lordul Drinian.
Un brbat brunet puse genunchiul n pmnt si i srut mna. De fat mai
erau doar Pispirici si Edmund.
- Unde e Eustace? ntreb Lucy.
- n pat, zise Edmund, si nu cred c-l putem ajuta cumva. Dac
ncerci s fii drgut cu el, nu-i faci dect si mai ru.
- Pn una alta, spuse Caspian, vrem s stm de vorb.
- Pe Jupiter, sigur c da, spuse Edmund. Si, n primul rnd, despre
timp. A trecut un an dup timpul nostru de cnd ne-am desprtit de
tine nainte de ncoronare. Ct a nsemnat asta ca durat n Narnia?
- Exact trei ani, zise Caspian.
- Totul merge bine? se interes Edmund.
- Doar nu crezi c mi-as fi lsat eu regatul si s plec pe mare dac
totul n-ar fi fost n regul, i rspunse Regele. Nu mai exist acum
nici o ntelegere ntre Telmarinieni, Pitici, lighioane vorbitoare,
Fauni si tot restul. Iar pe uriasii ia scandalagii de la granit
i-am btut vara trecut att de zdravn, nct acum ne pltesc biruri
grele. Si am o persoan minunat pe care o las ca Regent, cnd sunt
plecat - Bunil, Piticul, l mai tineti minte?
- Dragul de Bunil, zise Lucy, cum s nu-l tin minte?! Nici c-ai
fi putut face o alegere mai bun.
- Credincios ca un cine, Doamn, si viteaz ca un ca un Soarece,
spuse Drinian. Era s spun ca un leu", ns observase c Pispirici
sttea cu ochii pironiti la el.
- Si ncotro ne ndreptm? ntreb Edmund.
- Pi, ncepu Caspian, e o poveste cam lung. Poate v mai amintiti
c, atunci cnd eram mic, unchiul meu, uzurpatorul Miraz, s-a
descotorosit de sapte prieteni de-ai tatii (care ar fi putut s-mi
tin partea) trimitndu-i s exploreze necunoscutele Mri Rsritene
aflate dincolo de Insulele Prsite.
- Da, zise Lucy, si nici unul dintre ei nu s-a mai ntors
vreodat.
- ntocmai. Ei bine, n ziua ncoronrii mele, cu aprobarea lui
Aslan, am fcu legmntul ca, n cazul n care restabilesc pacea n
Narnia, s navighez spre rsrit timp de un an si o zi pentru a-i gsi
pe prietenii tatlui meu sau pentru a afla dac au murit, urmnd
astfel s-i rzbun, dac mi st n putint. Iat numele lor: Lordul
Revilian, Lordul Bern, Lordul Argoz, Lordul Mavramorn, Lordul
Octesian, Lordul Restimar si - oh, si nc unul, cu un nume pe care
nu izbutesc s mi-l amintesc.
- Lordul Rhoop, Sire, spuse Drinian.
- Rhoop, Rhoop, sigur c da, zise Caspian. Aceasta este
principala mea intentie, ns Pispirici tinteste la ceva si mai
cuteztor. Toti ochii se ntoarser spre Soarece.
- Cuteztor ca spiritul meu, spuse el. Desi poate mrunt ca
statura mea. De ce n-am ncerca s ajungem tocmai pn la captul de
rsrit al lumii?! Si ce-am putea oare gsi acolo? Eu, unul, m astept
s gsim tara lui Aslan. Marele Leu vine la noi ntotdeauna dinspre
est, peste mri si tri.
- Ce idee nemaipomenit, exclam Edmund, coplesit de
admiratie.
- Dar chiar crezi, interveni Lucy, c tara lui Aslan e ntr-adevr
o tar - adic genul de tar spre care s poti vreodat navigal
- Nu stiu, Doamn, zise Pispirici. Dar iat cum stau lucrurile.
Cnd eram n leagn, o nimf a pdurii, o Driad, mi-a recitat aceste
versuri:
Acolo unde cerul se ntlneste cu marea,
Acolo unde valurile nu mai sunt ca sarea,
Pispirici, dulceata mea, scruteaz zarea
Si-n deprtrile mrete vei afla ctarea.
Rsritul extrem ti este salvarea.
Nu stiu ce nseamn, ns vraja acestor cuvinte m-a urmrit toat
viata.
Dup o scurt tcere, Lucy ntreb:
- Si unde ne aflm acum, Caspian?
- Cpitanul ti poate spune mai bine dect mine, zise Caspian. Asa
c Drinian si scoase harta si o ntinse pe mas.
- Iat pozitia n care ne gsim, fcu el, artind cu degetul. Sau, n
fine, pozitia n care ne gseam azi, la amiaz. Am avut un vnt bun
dinspre Cair Paravel si ne-am ndreptat usor spre nord ctre Galma,
unde am ajuns a doua zi. Am stat n port o sptmn, ntruct Ducele din
Galma a organizat un mret turnir pentru Maiestatea sa, care a dat
jos din sa nenumrati cavaleri...
- Si m-am ales si eu cu niste czturi urte, Drinian. Mai am si
acum vntile de pe urma lor, se bg n vorb Caspian.
- ...si a dat jos din sa nenumrati cavaleri, repet Drinian,
zmbind cu gura pn la urechi. Noi ne gndeam c Ducelui i-ar plcea dac
Maiestatea sa Regele s-ar nsura cu fiic-sa, numai c n-a iesit
nimic.
- E sasie si are pistrui, zise Caspian.
- Oh, biata fat, o cina Lucy.
- Si am plecat din Galma, continu Drinian, si timp de aproape
dou zile am avut o mare att de calin, de a trebuit s vslim, dup
care am avut din nou vnt bun, dar tot n-am ajuns n Terebinthia dect
n a patra zi de cnd am prsit Galma. Iar acolo regele lor ne-a
trimis o solie, prevenindu-ne s acostm ntruct n Terebinthia era o
mare molim, asa c am ocolit promontoriul si am tras ntr-un
golfulet, unde ne-am aprovizionat cu ap. Pe urm am fost nevoiti s
rmnem n rad trei zile pn s-a pornit un vnt dinspre sud-est si am
plecat spre Cele Sapte Insule. Dup trei zile de navigat n larg, un
vas corsar (dup velatur, din Terebinthia) ne-a ajuns din urm, dar,
cnd a constatat c suntem bine narmati, si-a vzut de drum dup cteva
schimburi de sgeti din ambele prti...
- Ba ar fi trebuit s-l urmrim, s urcm la bordul lui si s-i
spnzurm pe toti nemernicii ia, zise Pispirici.
- ...iar dup alte cinci zile ne-am apropiat de Muil, insula
situat cel mai la vest dintre Cele Sapte Insule. Apoi am trecut
prin strmtoare, vslind, iar pe la asfintit am ajuns la Redhaven, pe
insula Brenn, unde am fost osptati, cu dragoste, si am primit
merinde si ap, ct ne-a poftit inima. Am plecat din Redhaven acum
sase zile si am avut o vitez nemaipomenit de bun, asa c ndjduiesc s
putem vedea Insulele Prsite poimine. Pe scurt, ne aflm de aproape
treizeci de zile pe mare si, de cnd am plecat din Narnia, am
parcurs peste patru sute de leghe.
- Si dup Insulele alea Prsite? se interes Lucy.
- Nimeni nu stie, Maiestatea voastr, i rspunse Drinian. Doar dac
ne vor spune locuitorii acelor insule.
- Pe vremea noastr habar n-aveau, zise Edmund.
- Pi, aventura ncepe, asadar, cu adevrat dup Insulele Prsite,
remarc Pispirici.
Caspian le propuse apoi s le arate, eventual, corabia nainte de
cin, ns Lucy, pe care o mustra constiinta, zise:
- Cred c ar trebui s m duc s vd ce face Eustace. E oribil s ai
ru de mare, s stiti. Dac as avea la mine licoarea aceea ntritoare,
l-as face bine numaidect.
- Dar chiar o ai, zise Caspian. Uitasem practic de ea. Ai
uitat-o la plecare, iar eu m-am gndit c ar putea fi considerat o
licoare regeasc, asa c am adus-o aici - de cumva crezi c e bine s
fie irosit pe o chestie mrunt cum e rul de mare.
- Nu iau dect o pictur, spuse Lucy. Caspian deschise unul dintre
cuferele de sub
banchet, de unde scoase frumoasa sticlut de clestar, de care
Lucy si aducea aminte att de bine.
- Primeste napoi ce-ti apartine, Regino, zise el. Dup care,
iesir din cabin afar, sub razele soarelui.
Puntea avea dou trape mari si lungi, nainte si dup catarg,
ambele fiind deschise, asa cum se ntmpla ntotdeauna pe vreme
frumoas, pentru ca lumina si aerul s ptrund pn n adncul corbiei.
Caspian i conduse pe o scar n trapa de dup catarg.
Se trezir ntr-o ncpere mare, cu banchete de vslit dintr-o parte
n cealalt; lumina ptrundea printre gurile pentru vsle, dntuind
jucus pe tavan. Fireste c vasul lui Caspian nu era o grozvenie din
aceea - o galer vslit de sclavi. Vslele erau folosite doar cnd nu
exista vnt prielnic ori cnd se intra si se iesea din porturi, si
toat lumea (exceptie fcnd Pispirici, care avea picioarele prea
scurte) trsese adesea la rame, cnd trebuia. Pe prtile laterale,
spatiul de sub banchete fusese lsat liber pentru picioarele
vslasilor, ns n mijlocul ncperii se afla un fel de groap, adnc pn
jos n cal, plin cu tot felul de lucruri: saci de fin, butoiase cu
ap si bere, halci de porc afumat, borcane cu miere, burdufuri pline
cu vin, mere, nuci, brnzeturi, biscuiti, napi si bucti de slnin. De
tavan - adic, de sub punte - atimau sunci si funii de ceap, precum
si hamace n care se odihneau marinarii, cnd nu fceau de cart
Caspian i conduse mai ncolo, psind peste fiecare banc; oricum, el
psea, ns Lucy psea cumva srind, iar Pispirici srea de-a binelea.
Tot asa ajunser la un perete desprtitor. Caspian deschise usa si
intrar ntr-o cabin care ocupa spatiul din pupa de sub cabinele de
pe punte. Nu era, desigur, la fel de frumoas. Era o ncpere foarte
joas, iar prtile laterale se curbau n jos, apropiindu-se att de
mult, nct aproape c nici nu exista podea; si, cu toate c avea
ferestre cu geamuri groase, acestea nu erau fcute s se deschid,
ntruct se aflau sub ap. De fapt, exact n acel moment, cum corabia
avea tangaj mare, geamurile astea ba se fceau aurii de la razele
soarelui, ba se colorau ntr-un verde cetos de la apa mrii.
- Noi doi o s stm aici, Edmund, spuse Caspian. i lsm rubedeniei
tale cuseta de dormit si nou ne atirnm niste hamace.
- O rog struitor pe Maiestatea voastr... zise Drinian.
- Nu, nu stau cu camaradul tu, spuse Caspian, am lmurit asta. Tu
si Rhince (Rhince era camaradul) conduceti corabia si v-ati chinui
degeaba noapte de noapte cnd noi cntm voiosi sau stm de povesti,
asa
c trebuie s dormi n cabina de deasupra, de la babord. Regelui
Edmund si mie ne va fi foarte comod aici, jos. Dar cum se simte
strinul?
Eustace, foarte verde la fat si bosumflat ru, ntreb dac exista
vreun semn c furtuna se mai potolise cumva. Dar Caspian spuse: Care
furtuna?!", iar Drinian izbucni n hohote de rs.
- Furtun, tnrul meu stpn, se prpdea el de rs. Cnd de mult n-am
vzut o zi mai senin si mai frumoas ca asta!
- Cine-i sta? ntreb Eustace, tfnos. S plece. M toac la creieri
cu vocea lui.
- Ti-am adus s iei ceva, ca s te simti mai bine, Eustace, spuse
Lucy.
- Oh, plecati de-aici si lasati-m n pace, mormi Eustace. Dar tot
lu o nghititur din sticlut si, desi zicea c era o porcrie (cnd Lucy
destupase sticluta, cabina se umpluse de un miros delicios), e
limpede c la cteva clipe dup ce nghitise din licoare i reveni
culoarea n obraji, si pesemne c se simtea mai bine fiindc, n loc s
se smiorcie c nu suporta furtuna si c l durea capul, ncepu s
pretind s fie lsat la trm, afirmnd c n primul port avea s depun
plngere" mpotriva lor la consulatul britanic, ns cnd Pispirici l
ntreb ce era aia plngere" si cum o depuneai (Pispirici credea c era
o nou modalitate de a pune la punct o lupt corp la corp), Eustace
nu gsi altceva de spus dect: Hm, poftim de vezi, cum de e posibil s
nu stii asa ceva!" Pn la urm, izbutir s-l conving pe Eustace c
navigau cu toate pnzele sus spre cea mai apropiat coast pe care o
cunosteau si c a-l trimite napoi la Cambridge - unde locuia unchiul
Harold - era la fel de greu ca si cum ar fi trebuit s-l expedieze
drept pe lun. Dup aceea, a acceptat morocnos s-si pun hainele
curate care i se pregtiser si s vin pe punte.
Caspian continu s le arate corabia, desi vzuser deja aproape
totul. Urcar pe teug si vzur straja care sttea pe un fel de raft n
gtlejul balaurului aurit, privind afar prin botul deschis al
lighioanei, n teug se aflau cambuza (sau buctria corbiei) si niste
ncperi pentru nostrom, dulgher, buctar si arcasul sef. Dac vi se
pare ciudat c aici cambuza era n pror si v si nchipuiti cum fumul
de la horn plutea napoi peste punte, nu uitati c aceasta era o
corabie, si nu un vapor, unde exist ntotdeauna un vnt frontal. Pe o
corabie vntul bate din spate, asa c orice miros este mpins ct mai n
fat cu putint. Ajunser n turela de pe catarg, iar la nceput se cam
speriar simtindu-se legnati ncolo si ncoace, sus de tot, de unde
putea prea tare mic si foarte departe, dedesubt ti ddeai seama c
dac se ntmpla s cazi de acolo, nu era absolut deloc obligatoriu s
nimeresti neaprat pe punte, si nu drept n ap. Plecar mai departe,
pe puntea de la pupa, unde Rhince era de serviciu, mpreun cu nc un
tip, la fusul crmei, iar n spatele acesteia se nlta coada
balaurului, poleit sclipitor, n care, nuntru, de jur mprejur, se
afla o mic banchet. Numele corbiei era Zori de zi". Era tare micut
n comparatie cu navele noastre sau chiar cu oricare dintre vasele
(luntre, dromon, carac si galion) existente n Narnia pe vremea cnd
Lucy si Edmund domniser acolo sub Peter, Marele Rege, cci ct timp
crmuiser strmosii lui Caspian toat navigatia ncetase aproape
complet. Cnd unchiul lui, Miraz uzurpatorul, i trimisese pe mare pe
cei sapte lorzi, acestia fuseser nevoiti s cumpere o corabie
galmian, pe care angajaser marinari din Galma. Acum, ns, Caspian
ncepuse s-i nvete pa narnieni s fie iarsi navigatori pe mare, iar
Zori de zi" era cea mai frumoas corabie pe care o construise
deocamdat. Era att de mic, nct n fata catargului nu mai rmnea
aproape nici o portiune liber pe punte ntre trapa central, barca
vasului pe o latur si cosul cu gini (Lucy hrnea ginile) pe cealalt
latur, n felul ei era, ns, o frumusete, o domnit" cum spun
marinarii, cu Unii perfecte, culori pure, cu verge, funii si
suruburi lucrate cu miestrie. Pe Eustace, fireste, nu-l multumea
nimic, bombnind ntruna si ridicnd n slvi pacheboturile, brcile cu
motor, aeroplanele si submarinele (Ca si cum ar G avut cumva habar
de ele", mormia Edmund), ns ceilalti doi erau ncntati de Zori de
zi"; si cnd, revenind n cabin la cin, au putut admira cerul spre
apus strluminat de asfintitul rosu, cnd au simtit freamtul corbiei
si, pe buze, gustul srat al mrii, cnd s-au gndit la tinuturile
necunoscute din marginea rsritean a lumii, Lucy si-a dat seama c de
fericire nici nu mai putea vorbi. Ce era n mintea lui Eustace ar fi
cel mai bine s redm cu propriile lui cuvinte, cci atunci cnd si-au
primit toti hainele napoi, bine uscate, a doua zi dimineat, biatul
si-a scos numaidect un carnetel negru cu un creion si s-a apucat s
tin un jurnal. Avea ntotdeauna la el acest carnetel n care si
nsemna notele de la scoal, cci, dac nu se sinchisea mai deloc de
nici un obiect n sine, i psa n schimb foarte mult de note,
obisnuind chiar s se duc la altii si s le zic: Uite ct am luat eu.
Tu ct ai luat?" ns, cum prea putin probabil ca pe Zori de zi" s
capete multe note, ncepu un jurnal. Iat prima lui nsemnare.
7 august. Sunt de douzeci si patru de ore pe barca asta
nesuferit, doar dac nu visez cumva. Tot timpul a fcut ravagii o
furtun nspimnttoare (bine c nu am ru de mare). Valuri uriase se
rostogolesc mereu peste parapet si, de nenumrate ori, am vzut barca
asta prpdit aproape nghitit de ap. Toii ceilalti se prefac c nu
observ nimic din toate astea, ori din ludrosenie, ori fiindc Harold
zice c una dintre cele mai mari lasitti pe carele vezi la oamenii
de rnd este c nchid ochii la Fapte. E curat nebunie s iesi pe mare
cu o porcrie paradit ca asta. Nu cu mult mai mare dect o barc de
salvare. Si, fireste, absolut rudimentar nuntru. Nu tu salon,
radio, sli de baie sau sezlonguri pe punte. M-au trtpe ea peste tot
asear si ti se fcea pur si simplu great auzindu-l pe Caspian cum se
flea cu pocitania lui de barc de jucrie, de parc ar G fost Queen
Mary. Am ncercat s-i povestesc cum arat navele adevrate, dar e prea
greu de cap. E. si L., binenteles, nu m-au sustinut deloc. Cred c o
fetit ca Lucy nu si d seama de primejdie, iar E. l linguseste pe
C., cum face toat lumea aici. i spun Rege". I-am spus c eu sunt
republican", iar el m-a ntrebat ce nseamn asta! Parc n-ar avea
habar de nimic. Nici nu mai pomenesc de faptul c mi s-a dat cea mai
proast cabin de pe barca asta, temnit sadea, n timp ce Lucy s-a
ales cu ditamai camera pe punte, numai pentru ea, o ncpere destul
de drgut n comparatie cu celelalte chestii de pe-aici. C. zice c a
fcut asa fiindc e fat. Am ncercat s-l fac s priceap ce spune
Alberta, c toate mofturile de genul sta nu fac dect s le njoseasc
pe fete, dar e prea greu de cap. Oricum, n-ar fi exclus s constate
c am s m mbolnvesc dac mai stau mult n gaura aia. E. zice c n-ar
trebui s Gu asa de crcotas, din moment ce C. st acolo cu noi, ca
s-i fac loc lui Lucy. Ceea ce nseamn c va fi si mai nghesuit, si
mai ru acolo. Ctpe-aci s uit s spun c mai e si o chestie cu un
Soarece, care e de o neobrzare ngrozitoare cu toat lumea. Ceilalti
n-au dect s-i permit, treaba lor, dar eu i rup coada dac ndrzneste
s-mi fac mie asa ceva. Mncarea este si ea ngrozitoare."
Scandalul ntre Eustace si Pispirici a izbucnit mai repede dect
ar fi fost de asteptat, nainte de prnz, n ziua urmtoare, cnd
ceilalti stteau la mas si asteptau (marea ti face poft de mncare),
Eustace ddu buzna nuntru, frngndu-si minile si zbiernd:
- Bruta aia prizrit era s m omoare. Insist s fie tinut sub
control. As putea s te dau n judecat, Caspian. As putea s-ti
poruncesc s o nimicesti.
n aceeasi clip, apru si Pispirici. Avea sabia scoas si si
nfoiase musttile cu un aer crunt, ns altminteri era politicos ca
ntotdeauna.
- V cer tuturor iertare, zise el, si n special Maiesttii sale.
Dac as fi stiut c se refugiaz aici, as fi asteptat un moment mai
propice ca s-l nvt minte.
- Ce naiba se ntimpl? exclam Edmund.
Iat ce se ntmplase de fapt. Lui Pispirici, care avea tot timpul
impresia c nava nu nainta destul de repede, i plcea s stea pe
parapet, n fat de tot, aproape de capul balaurului, privind pierdut
spre zrile rsritene si fredonnd ncetisor, cu glsciorul lui
pitigiat, cntecul fcut de Driad pentru el. Nu se tinea niciodat de
nimic, orict de tare s-ar fi legnat corabia, pstrndu-si echilibrul
fr nici un fel de dificultate; asta poate si din cauza cozii lui
lungi, care atrna pe punte, n josul parapetului. Toti cei aflati la
bord erau nvtati cu acest obicei, care le plcea marinarilor, cci
atunci cnd fceau de cart mai aveau si ei cu cine schimba o vorb.
Cum s-a ntimplat de exact Eustace a alunecat, mpiedicndu-se si
rostogolindu-se de-a dura tocmai n fat, pn la teug (nu cptase nc
picioare de marinar"), n-am aflat niciodat. Poate spera s vad n
zare uscatul, sau poate voia s dea o rait pe la buctrie s mai
sterpeleasc niscaiva mncare. Oricum, de ndat ce a vzut coada aia
lung atirnnd n jos - pesemne destul de tentant - s-a gndit ct ar fi
de minunat s o nsface zdravn si s-l zgltie bine pe Pispirici n sus
si n jos, de vreo dou ori, dup care s-o ia la fug rznd. La nceput,
planul a functionat aparent de minune. Soarecele nu era cu mult mai
greu dect o pisic mare. Ct ai clipi din ochi, Eustace l zmulse de
pe balustrad, si ce caraghios arta (se gndea Eustace) cu lbutele
alea rsucite n afar si cu botul deschis. Din pcate ns, Pispirici,
care vzuse moartea cu ochii de nenumrate ori, nu-si pierdu nici o
clip cumptul. Si nici ndemnarea. Nu-i usor s-ti scoti sabia din
teac atunci cnd te zgltie cineva prin aer tinndu-te de coad, ns el
a izbutit Asa c, alegndu-se cu dou mpunsturi oribile n mn, Eustace
ddu drumul la coad. Si nici ct ai zice peste, Soarecele tsni n sus
ca o minge, dnd nas n nas cu el, n timp ce o chestie oribil de
ascutit, lung si strlucitoare, ca un fel de frigruie, i era
fluturat ncolo si ncoace, la numai ctiva centimetri de burt. (Asta
pentru soareci, n Narnia, nseamn undeva sub cingtoare, fiindc n-au
cum s ajung mai sus.)
- nceteaz, bolborosi Eustace, pleac de-aici. Ia chestia aia de
Img mine. E periculos, nceteaz, n-auzi?! Am s te spun lui Caspian.
Am s-i zic s-ti pun botnit si s te lege fedeles.
- Tu de ce nu-ti scoti sabia, miselule! chiteai Soarecele.
Scoate arma si lupt, c altfel te nvinetesc tot cu latul sbiei.
- N-am sabie, zise Eustace. Sunt un pacifist. Nu cred n
lupte.
- S nteleg oare, spuse Pispirici, retrgndu-si cteva clipe sabia
si vorbind foarte grav, c n-ai de gnd s-mi dai satisfactie?
- Nu nteleg ce vrei s spui, zise Eustace, frecndu-si mna de
durere. Dac nu esti n stare s gusti o glum, nu merit s-mi bat capul
cu tine.
- Pi, atunci, ia vezi ce gust" are asta, i-o trnti Pispirici, si
asta - s nveti cum s te porti - si ct respect se cuvine s-i arti
unui cavaler - si unui Soarece - si cozii unui Soarece - si de
fiecare dat i mai ardea lui Eustace cte o lovitur zdravn cu latul
sbiei, care era subtire, din otel clit de bun calitate, suplu si
eficient ca o nuia. Eustace (desigur) urma cursurile unei scoli
unde nu se practica pedeapsa corporal, asa c senzatia era absolut
nou pentru el. Acesta a fost si motivul pentru care, n ciuda
faptului c nu avea deprinderea de a psi dezinvolt pe puntea unei
corbii care se legna, nu i-a luat nici un minut ca s zboare practic
de la teug, s strbat ca vntul toat distanta pn la cabin si s dea
buzna nuntru, urmrit cu nfocare de Pispirici. Lui Eustace i se prea
ntr-adevr c att sabia, ct si urmrirea l frigeau ca focul. Ba dup
cum simtea pe piele, parc l-ar fi ars cineva cu fierul rosu.
N-a fost prea greu s se rezolve problema, de ndat ce Eustace a
priceput c toat lumea lua n serios ideea unui duel, iar Caspian se
oferea s-i mprumute o sabie, n timp ce Drinian si Edmund discutau
dac n-ar fi fost nimerit s fie cumva dezavantajat, ntr-un fel sau
altul, pentru a compensa faptul c era mult mai nalt si mai mare
dect Pispirici. Eustace se scuz morocnos si plec mpreun cu Lucy,
care se oferise s-i spele si s-i bandajeze mna, dup care se vr n
cuseta lui. Avu grij s se lungeasc pe o parte.
Capitolul 3
INSULELE PRSITE
- Pmnt la orizont! url omul de la pror. Lucy, care sttuse la
taclale cu Rhince sus pe dunet, cobor scara tropind mrunt si se
npusti n fat. Veni dup ea numaidect si Edmund, iar acolo i gsir pe
Caspian, Drinian si Pispirici, care se aflau deja pe teug. Era o
dimineat friguroas, cu un cer foarte sters si o mare foarte
bleumarin, cu mici crlionti de spum, iar colo, ceva mai departe
spre tri-bord, se afla cea mai apropiat dintre Insulele Prsite,
Felimath, ca o colin verde si joas crescut din ap; n spatele ei,
ceva mai departe, se zreau pantele cenusii ale suratei ei,
Doorn.
- Felimath, esti neschimbat! Si tu, Doorn, la fel! exclam Lucy,
btnd din palme. Oh, Edmund, ce mult a trecut de cnd le-am vzut
ultima oar!
- N-am nteles niciodat de ce apartin Narniei, zise Caspian. S le
fi cucerit, oare, Peter, Marele Rege?
- Oh, nu, i rspunse Edmund. Au fost ale Narniei dinainte de noi
- de pe vremea Vrjitoarei Albe.
(Apropo, n-am aflat niciodat cum de aceste insule ndeprtate au
intrat n proprietatea coroanei Narniei; dac aflu vreodat si dac
povestea pare ct de ct interesant, am s v-o spun n alt carte.)
- Urmeaz s ancorm aici, Sire? se interes Drinian.
- Nu cred c ne-ar fi de prea mult folos s tragem la trmul
insulei Felimath, remarc Edmund. Pe vremea noastr, era aproape
nelocuit, iar dup cum arat nu cred ca situatia s se fi schimbat
cumva. Majoritatea populatiei tria pe Doorn, iar o mic parte dintre
locuitori erau de gsit pe Avra - a treia dintre insule; deocamdat
de aici nu se vede. Pe Felimath, cresteau doar oi.
- Atunci, presupun c va trebui s ocolim promontoriul sta, zise
Drinian, si s acostm n Doorn. Asta nseamn c va trebui s vslim.
- Ce pcat c nu ne oprim pe Felimath, zise Lucy. Mi-ar plcea tare
mult s m plimb pe-acolo. E att de pustiu - dar o pustietate
frumoas, mult iarb, trifoi si un aer marin tare plcut.
- Si mie mi-ar plcea s-mi dezmortesc picioarele acum, zise
Caspian. Ia stati un pic. Ce-ar fi s ne ducem la trm cu o barc, pe
care o trimitem napoi, dup care traversm pe jos insula Felimath si
asteptm ca Zori de zi" s vin s ne ia din cealalt parte?!
Dac pe atunci Caspian ar fi avut experienta pe care a dobndit-o
mai trziu n aceast cltorie, n-ar fi fcut propunerea asta; ns, n
acea clip, ideea prea excelent.
- Oh, hai s facem asa, zise Lucy.
- Vii si tu, nu-i asa? l ntreb Caspian pe Eustace, care apruse
pe punte cu mna bandajat.
- Orice, numai s cobor de pe barca asta afurisit, zise
Eustace.
- Afurisit? se mir Drinian. Cum adic?
- ntr-o tar civilizat, cum e aceea din care vin eu, i explic
Eustace, corbiile sunt att de mari nct, atunci cnd esti nuntru,
habar n-ai c te afli de fapt pe mare.
- n cazul sta, poti foarte bine rmne la mal, i spuse Caspian.
Drinian, spune-le, te rog, s coboare barca
Regele, Soarecele, cei doi frati Pevensie si Eustace se suir cu
totii n barc, ndreptindu-se spre plaja insulei Felimath. Dup ce
barca plec napoi, de data asta cu ajutorul vslelor, se ntoarser
toti si privir n jur. Rmaser surprinsi constatnd ct de mic prea
corabia Zori de zi".
Lucy era desigur descult, ntruct si zvrlise pantofii din
picioare cnd nota, ns nu era mare scofal s calci pe o iarb att de
deas si moale. Ce plcere s psesti din nou pe uscat, s mirosi pmntul
si ierburile, chiar dac la nceput li se prea c terenul le slta sub
picioare ca o corabie, asa cum ndeobste se ntmpl s ai senzatia cnd
ai cltorit mult pe mare. Era mult mai cald aici dect la bordul
corbiei, iar lui Lucy i plcea tare mult s mearg prin nisip. Undeva
cnta o ciocrlie.
Ajunser spre mijlocul insulei si ncepur s urce un deal destul de
abrupt, desi nu prea nalt. Din vrf, desigur, privir n urm si vzur
corabia lor, Zori de zi", sclipind ca o imens insect strlucitoare
si naintnd ncet spre nord-vest, cu ajutorul vslelor. Dup aceea,
trecur peste coama dealului si nu mai vzur corabia.
n fata lor se asternea acum insula Doorn, desprtit de Felimath
printr-o limb de mare lat cam de o mil; n spatele acesteia, ceva
mai la stnga, se afla insula Avra. Narrowhaven, micul orsel alb de
pe Doorn, se vedea perfect.
- Ei, poftim, ce mai e si asta? exclam Edmund, brusc.
n valea verde spre care coborau, vreo sase-sapte brbati
neteslati si neciopliti, narmasi cu totii, stteau jos lng un
copac.
- S nu le spuneti cine suntem, zise Caspian.
- Si, m rog, de ce nu, Maiestatea ta? ntreb Pispirici, care
consimtise s mearg clare pe umrul lui Lucy.
- Mi-a trecut prin minte adineaori, i rspunse Caspian, c e
posibil ca nimeni de-aici s nu mai fi auzit de mult vreme de
Narnia. Nu-i exclus, asadar, s nu recunoasc nc suprematia noastr, n
care caz e destul de riscant s te prezinti ca Rege.
- Avem sbii, Sire, spuse Pispirici.
- Da, Pispirici, stiu c avem, i ddu dreptate Caspian. Dar n caz
c ar fi vorba s recucerim cele trei insule, as prefera s m ntorc cu
o armat ceva mai mare.
Se apropiaser destul de mult de strini, iar unul dintre ei - un
flcu voinic si brunet - le strig: Bun dimineata tuturor!
- Bun dimineata si vou, i rspunse Caspian. Mai exist vreun
guvernator al Insulelor Prsite?
- Ba bine c nu, zise omul, Guvernatorul Gumpas. Prisosinta sa
este la Narrowhaven. Dar stati s beti cu noi.
Caspian i multumi, desi nici lui, nici celorlati nu le prea
plcea cum artau noile lor cunostinte, si se asezar cu totii. Dar
nici nu apucar bine s ridice cupele la gur c tipul cu prul negru le
fcu un semn din cap camarazilor lui si, ct ai zice peste, toti cei
cinci musafiri se trezir prinsi strns n clestele unor brate
vnjoase. Urmar cteva clipe de lupt, ns avantajul era de o singur
parte, asa c, n scurt timp, se vzur dezarmati si cu minile bine
legate la spate - cu exceptia lui Pispirici, care se frngea si se
rsucea, muscnd furios, n pumnul celui care l tinea captiv.
- Ai grij cu lighioana, Tacks, i spuse cpetenia. S nu pteasc
ceva. Pun rmsag c pe sta vom scoate cel mai bun pret.
- Lasule! Miselule! chiteai Pispirici. Ia s te vedem dac
ndrznesti s-mi dai sabia si s-mi dezlegi labele.
- Ei, na! fluier negustorul de sclavi (cci chiar asta era).
Animalul vorbeste! N-as fi crezut c e posibil asa ceva. S fiu al
naibii dac nu capt pe putin dou sute de semilune pe el. (Semiluna
calormenilor, care este principala moned prin acele locuri,
valoreaz cam o treime de Ur.)
- Prin urmare, asta esti, zise Caspian. Rpitor si negustor de
sclavi. S-ti fie rusine.
- Ei, usurel, usurel, zise negustorul de sclavi. Pliscul mai
mic. Esti cuminte, e bine pentru toat lumea, pricepi? Nu fac asta
ca sa m distrez. Trebuie s-mi cstig si eu existenta ca oricare
altul.
- Unde o s ne duceti? ntreb Lucy, rostind cuvintele cu oarecare
greutate.
- La Narrowhaven, i replic negustorul de sclavi.
Mineezide.trg.
- E acolo vreun consul britanic? ntreb Eustace.
- Vreun ce?! se mir omul.
Fr s-i lase, ns, lui Eustace rgazul de a ncerca s-i explice,
negustorul de sclavi spuse sec:
- Ei, gata, m-am sturat de trncneala asta. Soarecele e o
dulceat, pe lng sta care poate scoate din minti si o stan de piatr.
S-o lum din loc, bieti.
Dup aceea, cei patru prizonieri fur legati cu funii mpreun, nu
cu cruzime, ns bine strns, fiind pusi s mearg pe jos spre trm.
Pispirici era dus n brate. Sub amenintarea de a fi legat la bot,
ncetase cu muscatul, ns turuia necontenit, iar Lucy efectiv se
minuna cum de era posibil ca un om s suporte s i se spun tot ce-i
spunea Soarecele negustorului de sclavi, ns negustorul de sclavi, n
loc s protesteze, spunea doar:Hai, continu", ori de cte ori
Pispirici se oprea s-si trag sufletul, adugind din cnd n cnd Parc-i
o pies de teatru", sau: Ei drcie, mai c-ti vine s crezi c stie ce
spune!" ori: L-a dresat vreunul dintre voi?" Chestia asta l nfurie
att de tare pe Pispirici, nct, pn la urm, toate lucrurile pe care
se gndea s le spun deodat aproape c l sufocar, asa c n cele din urm
amuti de tot.
Cnd au cobort pe trmul care ddea spre insula Doom, au dat peste
un stuc; pe plaj, se afla o barc lung, iar ceva mai departe, o
corabie murdar si plin de noroi.
- Hai, pustanilor, zise negustorul de sclavi. Dac sunteti
cuminti si nu faceti trboi, n-o s ptiti nimic. Toat lumea la
bord.
n acel moment, un brbos chipes iesi dintr-o cas (un han, cred
eu) si zise:
- Hei, Pug, tot marf de-aia de-a ta? Negustorul de sclavi, pe
care se pare c-l chema
Pug, fcu o plecciune pn la pmnt si rosti cu un glas nespus de
mieros si lingusitor:
- Da, Mria ta.
- Ct vrei pe biatu' la? ntreb cellalt, artind spre Caspian.
- Ah, zise Pug, stiam eu c Mria ta vei alege ce-i mai bun. Nu
vreau s o nsel pe Mria ta cu marf de calitate proasta. Pentru
biatul sta, am fcut un fel de pasiune. Am prins drag de el, pe
cuvnt. Sunt att de milos, nct n-ar fi trebuit s fac meseria asta.
Oricum, pentru un client cum e Mria ta...
- Spune pretul, surpitur, zise stpnul, aspru. N-am chef de
trncnelile tale de negustor mputit.
- Trei sute de semilune, stpne, pentru venerata persoan a Mriei
tale, ns pentru oricine altcineva...
- ti dau o sut cincizeci.
- Oh, v rog, v rog frumos, interveni Lucy. Orice ar fi, dar nu
ne desprtiti- Nici nu stiti... Dar se opri, vznd c nici mcar acum
Caspian nu voia s se afle cine era.
- Deci o sut cincizeci de semilune, zise stpnul. Ct despre tine,
fetito, mi pare ru c nu v pot cumpra pe toti. Dezleag-l pe biat,
Pug. Si, bag de seam, poart-te frumos cu ceilalti pn i dai, cci
altminteri va fi ru de tine.
- Ei, bravo! exclam Pug. Unde s-a mai pomenit negustor care s-si
trateze marfa mai bine dect mine?! Hei, aud? Pi, m port cu ei ca si
cum ar fi copiii mei.
- Ceea ce nu-i departe de adevr, mormi cellalt, sumbru.
Venise si momentul cumplit al desprtirii. Caspian a fost
dezlegat, iar noul lui stpn i-a spus:Pe-aici, biete", iar Lucy a
izbucnit n plns si Edmund s-a fcut livid la fat. ns Caspian privi
peste umr si zise:
- Hei, fruntea sus. Sunt sigur c pn la urm totul se va termina
cu bine. La revedere.
- Haide, zu asa, domnisorico, zise Pug. Nu-mi ncepe acum cu
smiorciala ca s arti sifonat la tirg. Fii fetit cuminte si n-ai s
ptesti nimic, pricepi?
Apoi, au fost dusi cu barca pn la corabia cu sclavi, unde au
fost pusi s coboare ntr-o hrub lung, destul de ntunecoas si
nicidecum curat, plin de alti nefericiti prizonieri; cci Pug era,
fireste, pirat si tocmai se ntorsese dintr-un raid prin insule,
capturnd ct putuse de mult. Copiii nu vzur acolo pe nimeni
cunoscut; prizonierii erau n cea mai mare parte din Galma si
Terebinthia. Si se asezar pe paie, ntrebndu-se ce se ntimplase cu
Caspian si ncercnd s-l fac pe Eustace s nu mai vorbeasc de parc
toat lumea era vinovat, n afar de el.
ntre timp Caspian si petrecea timpul mult mai interesant Omul
care l cumprase l conduse pe o mic alee dintre dou case, iesind
apoi pe un spatiu deschis, n spatele satului. Pe urm se ntoarse cu
fata la el.
- S nu-ti fie fric de mine, biete, zise el. Am s m port frumos
cu tine. Te-am cumprat pentru chipul tu. mi amintesti de
cineva.
- Pot s te ntreb de cine anume, stpne? zise Caspian.
- mi amintesti de domnul meu, Regele Caspian din Narnia.
Caspian se hotr atunci s riste totul dintr-o mutare.
- Stpne, zise el. Eu sunt domnul tu. Sunt Caspian, Regele
Narniei.
- M-ai luat cam repede, spuse omul. De unde stiu eu c spui
adevrul?
- n primul rnd dup felul cum art la fat, zise Caspian. n al
doilea rnd, fiindc din sase ncercri pot ghici cine esti. Esti unul
dintre cei sapte lorzi din Narnia pe care unchiul Miraz i-a trimis
pe mare si n cutarea crora am pornit eu - Argoz, Bern, Octesian,
Restimar, Mavramorn, si - si - pe ceilali i-am uitat. Si, n sfrsit,
dac Lumintia ta mi vei da o sabie, voi dovedi n duel cinstit cu
oricine c eu sunt Caspian, fiul lui Caspian, Regele legiuit al
Narniei, stpn n Cair Paravel si mprat al Insulelor Prsite.
- Pe cuvnt, zu asa, exclam omul, e chiar glasul si felul de a
vorbi al tatlui su. Supusul tu credincios - Maiestate. Si, chiar
acolo, pe cmp, ngenunche si srut mna Regelui.
- Banii cheltuiti de Lumintia ta pentru persoana noastr vor fi
recuperati din vistierie, zise Caspian.
- N-au ajuns nc n punga lui Pug, Sire, spuse Lordul Bern, cci el
era. Si nici nu vor ajunge vreodat, cred eu. L-am nduiosat de
nenumrate ori pe Prisosinta sa guvernatorul si l-am convins s curme
acest trafic ordinar cu carne omeneasc.
- Lord Bern, spuse Caspian, trebuie s discutm despre starea
acestor insule. Dar, mai nti, povesteste-mi Lumintia ta ce-ai
ptit.
- Am s fiu scurt, Sire, zise Bem. Am ajuns pn aici cu cei sase
camarazi ai mei, m-am ndrgostit de o fat din insule si am simtit c
m sturasem de mare. Si n-avea nici un rost s revin n Narnia, atta
vreme ct unchiul Maiesttii tale avea friele crmuirii. Asa c m-am
nsurat, iar de atunci locuiesc aici.
- Si cum e guvernatorul Gumpas? Recunoaste n continuare c Regele
Narniei i e stpn si domnitor?
- Cu vorba, da. Totul se face n numele Regelui, ns nu cred c
i-ar conveni s se trezeasc pe cap cu nsusi Regele Narniei. Iar dac
Maiestatea ta ai aprea n fata lui singur si nenarmat - ei bine,
n-ar refuza s-si ndeplineasc obligatiile de vasal, ns s-ar preface
c nu te crede. Viata nltimii tale ar fi n primejdie. Ce alai are
maiestatea ta pe ap?
- Corabia mea, care ocoleste acum insula, zise Caspian. Dac se
ajunge la lupt, suntem cam treizeci de oameni care mnuim spada. Nu
crezi c ar fi bine s lum corabia mea si s tbrm pe Pug, care mi-a
luat prizonieri prietenii, ca s-i eliberam?
- Nu te-as povtui s faci asa, i rspunse Bern. De ndat ce
izbucneste o lupt, te poti astepta ca dou-trei corbii s plece din
Narrowhaven ca s-l salveze pe Pug. Maiestatea ta trebuie s le arate
c are mult mai mult fort si putere dect n realitate si s bage
spaima-n ei prin numele deRege". S nu se ajung la lupt direct.
Gumpas e slab de nger si poate fi cu usurint epatat si
intimidat
Dup ce mai discutar un pic, Caspian si Bern coborr pe coast ceva
mai la vest de sat, iar acolo Caspian sun din corn. (Nu era vorba
de mretul corn vrjit al Narniei, cornul Reginei Susan: pe acesta
i-l lsase acas regentului Bunil, s-l foloseasc de cumva asupra trii
se abtea vreo npast n lipsa Regelui). Drinian, care fcea de straj
asteptnd un semnal, recunoscu numaidect cornul regesc, iar Zori de
zi" porni de ndat spre trm. Apoi, barca se ndrept din nou spre mal
si n cteva momente, Caspian si Lordul Bern ajunser pe punte, unde i
explicar toat situatia lui Drinian. El, ca si Caspian, voia s
deplaseze imediat corabia Zori de zi" lng vasul de sclavi, pe care
ar fi urmat s-l abordeze, ns Bern fcu aceeasi obiectie.
- Crmeste corabia drept spre strmtoare, cpitane, i zise Bern,
iar apoi ocoleste pn la Avra, unde se afl mosiile mele. Dar mai nti
arboreaz stindardul Regelui, agat afar toate scuturile si trimite
pe turela de pe catarg ct mai multi oameni. Si cam la cinci
aruncturi de sgeat de aici, cnd ai la babord mare ntins, d drumul
la cteva semnale.
- Semnale?! Ctre cine? ntreb Drinian.
- Pi, ctre toate celelalte corbii pe care nu le avem, dar de
care n-ar strica s-l facem pe Gumpas s cread c dispunem.
- Oh, am priceput, zise Drinian frecndu-si minile. Iar ei or s
descifreze semnalele. Ce s spun n ele? Toat flota ocoleste pe la
sud de Avra si se adun la...
- Bernstead, zise Lordul Bern. E excelent asa. Dac ar exista
ntr-adevr aceste corbii, nici nu s-ar putea vedea din
Narrowhaven.
Lui Caspian i prea tare ru c ceilalti zceau neputinciosi n hruba
corbiei de sclavi a lui Pug, ns cu toate astea i plcu tare mult cum
si petrecu restul zilei. Trziu n acea dup-amiaz (fiindc trebuiser s
nainteze doar cu ajutorul vslelor), crmind la dreapta pentru a
ocoli captul nord-estic al insulei Doorn si apoi la stnga din nou
pe lng Avra, ptrunser n cele din urm ntr-un port bun pe trmul sudic
al insulei Avra, unde pmnturile lui Bem cobo-, ru n pant dulce pn
la marginea apei. Oamenii lui Bern, dintre care pe multi i vzur
lucrnd la cmp, erau liberi, asa c pe mosie domneau fericirea si
prosperitatea. Aici coborr cu totii pe trm, fiind osptati mprteste
ntr-o cas joas, cu multi stlpi, care ddea spre golf.
Bern, amabila sa sotie si fiicele lor voioase i nveselir pe
cinste, ns dup ce se nsera, Bern uimise un sol cu barca la Doorn s
porunceasc niste pregtiri (n-a precizat ce anume exact), pentru
ziua urmtoare.
Capitolul 4
CE A FCUT CASPIAN ACOLO
A doua zi dimineat, Lordul Bem si chem oaspetii devreme si, dup
micul dejun, l rag pe Caspian s le porunceasc oamenilor si s se
mbrace n zale din cap pn-n picioare.
- Si, mai cu seam, adug el, ai grij ca totul s fie n bun rnduial
si s sclipeasc de curtenie, ca si cum ar fi dimineata dinaintea
primei btlii dintr-un mare rzboi purtat ntre regi nobili, la care
toat lumea priveste ca la spectacol.
Zis si fcut; dup care, folosind trei brci, Caspian, oamenii lui,
Bem si ctiva supusi de-ai si au pornit spre Narrowhaven.
Cnd ajunser la pontonul Narrowhaven, Caspian observ c acolo i
astepta, s-i ntmpine, o mare multime de oameni.
- Pentru asta am trimis solia de asear, zise Bern. Sunt toti
prieteni de-ai mei si oameni de isprav.
De ndat ce Caspian a psit pe mal, multimea a izbucnit n urale,
strignd: Narnia! Narnia! Triasc Regele", n acelasi timp - aceasta
datorndu-se tot solilor lui Bern - clopotele au nceput s bat din
nenumrate prti ale orasului. Apoi, Caspian ceru s se ridice
stindardul regal si s se sune din goarn, iar toti brbatii si
scoaser sabia, cu un aer vesel dar nenduplecat; pornir imediat n
mars pe strada care prea c se zgltie, iar armurile lor strluceau
(cci era o dimineat nsorit), nct aproape c nici nu te puteai uita
la acel spectacol orbitor.
La nceput, singurii oameni care au ovationat au fost cei
preveniti de solul lui Bern, cei care stiau ce se ntimpl si voiau s
se ntmple asa. Pe urm, ns, li se alturar toti copiii, fiindc le
plceau defilrile si nu prea avuseser parte de ele. Dup aceea, li se
alturar toti elevii fiindc si lor le plceau defilrile, iar n plus,
socoteau ei, cu atfta trboi si zarv, putin probabil s se mai fac
scoal n aceea dimineat. Si, apoi, toate btrnele scoaser capul pe la
usi si ferestre, sporovind ntre ele si aclamnd din suflet, cci,
nu-i asa, vedeau un rege, or ce-i un guvernator n comparatie cu un
vlstar regesc?! Si toate tinerele fete se alturar din acelasi motiv
si, de asemenea, deoarece Caspian, Drinian si ceilalti erau att de
chipesi.
Dup care, toti tinerii venir si ei s vad la ce se uitau femeile,
asa c atunci cnd Caspian ajunse la portile castelului, aproape
ntreg orasul striga si aclama; iar de unde sttea el n castel,
foindu-se fr nici un rost si fcndu-si de lucru de mntuial la
registre, norme, regulamente si socoteli, Gumpas auzi glgia de
afar.
La poarta castelului, gornistul lui Caspian sufl un sunet
prelung si strig: Deschideti pentru Regele Narniei, care a venit
s-l viziteze pe credinciosul si preaiubitul su servitor,
guvernatorul Insulelor Prsite". Pe vremea aceea, totul n insule se
fcea neglijent si dezordonat. Nu se deschise dect usita din spate,
de unde iesi un individ ciufulit si sifonat, pe cap cu o vechitur
de plrie mputit, n loc de coif, iar n mn cu o sulit rablagit si
ruginit. Nu-i voi'a pisosinsa", mormi el, ceea ce pe graiul lui
pocit voia s nsemne Nu e voie la Prisosinta sa".
- Nici o ntrevedere fr programare dect ntre nou si zece a doua
smbt din lun.
- Scoate-ti plria n fata Narniei, jigodie, tun Lordul Bern, si i
arse una cu dosul mnusii de fier de-i zbur din cap joarsa aia de
plrie.
- Ei!? Ce-i asta? ngn usierul, ns nimeni nu-l lu n seam. Doi
dintre oamenii lui Caspian psir nuntru pe usit si dup ce se luptar
putin cu niste bare si zvoare (cci totul era ruginit), deschiser
larg ambele canaturi ale portii. Apoi, Regele si alaiul su intrar n
curte. Aici, cteva grzi ale guvernatorului umblau teleleu de
colo-colo, iar altele (majoritatea stergndu-se la gur) ieseau
mpiedicndu-se pe diferite usi. Desi armurile lor erau ntr-o stare
jalnic, oamenii stia ar fi luptat totusi cu drzenie, dac ar fi fost
bine condusi sau ar fi stiut ce se ntmpl; prin urmare, aceasta era
clipa periculoas. Caspian nu le ls rgazul s se gndeasc. - Unde e
cpitanul? ntreb el.
- Eu sunt, mai mult sau mai putin, dac m pot face nteles, zise
un tinerel molatic si destul de spilcuit, care nu purta armur.
- Dorinta noastr este, spuse Caspian, ca vizita noastr regal pe
trmul nostru din Insulele Prsite s fie, dac se poate, un prilej de
bucurie, si nu de teroare, pentru supusii nostri leali. Dac n-ar fi
asa, as avea ceva de spus, despre halul n care se afl armurile si
armele oamenilor ti. Acum, ns, te iert. Porunceste s se deschid un
butoi cu vin, pentru ca oamenii ti s bea n sntatea noastr. Mine,
ns, la amiaz, vreau s-i vd aici n aceast curte artind ca niste
osteni, si nu ca o sleaht de haimanale. Ocup-te de asta, pentru a
ne scuti de durerea unei nemultumiri adnci.
Cpitanul se holba cu gura cscat, ns Bern strig imediat:
- De trei ori URA pentru Rege!
Soldatii care pricepuser mcar c aveau s capete un butoi cu vin,
chiar dac din restul nu nteleseser nimic, aclamar din rsputeri.
Caspian porunci, apoi, ca aproape toti oamenii si s rmn n curte.
El, mpreun cu Bern, Drinian si alti patru intrar n hol.
Intr-un capt de mas, cu diversi secretari n jur, sttea
Prisosinta sa, Guvernatorul Insulelor Prsite. Gumpas avea o mutr
suprcioas, cu un pr care fusese cndva roscovan, iar acum era
aproape crunt. Ridic privirea cnd intrar strinii, dup care cobor
ochii spre hrtiile de pe mas, spunnd automat:
- Nici o ntrevedere fr programare, dect ntre nou si zece a doua
smbt din lun.
Caspian ddu din cap spre Bern, dup care se trase ntr-o parte.
Bern si Drinian fcur un pas n fat, apucnd fiecare de un colt al
mesei. O ridicar si o azvrlir spre perete, unde se rsturn,
mprstiind pe jos o cascad de scrisori, dosare, climri, tocuri, cear
de peceti si documente. Dup care, fr brutalitate, dar ferm, ca si
cum minile lor ar fi fost niste clesti de otel, l smulser pe Gumpas
de pe jilt si l proptir cu picioarele pe podea, cam la un metru
jumtate mai ncolo, cu fata spre scaun. Caspian se asez numaidect pe
jilt, cu sabia scoas din teac si pus peste genunchi.
- Lumintia ta, zise el, pironindu-si ochii pe Gumpas. Nu ne-ai
fcut tocmai primirea la care ne asteptam. Eu sunt Regele
Narniei.
- Nu se pomeneste nimic despre asta n corespondent, zise
guvernatorul. Nimic n drile de seam. N-am fost nstiintat despre asa
ceva. Absolut neregulamentar. Sunt dispus s analizez orice
cerere...
- Iar noi suntem aici pentru a cerceta felul n care Prisosinta
ta ti ndeplinesti functia, continu Caspian. Exist dou aspecte n
privinta crora solicit n special o explicatie, n primul rnd, nu am
nici un act din care s rezulte c birul datorat de aceste Insule
coroanei narniene a mai fost primit de circa o sut cincizeci de
ani.
- Aceast chestiune trebuie pus n discutie la Consiliul ce va
avea loc luna viitoare, spuse Gumpas. Dac se voteaz n unanimitate
pentru nfiintarea unei comisii de anchet care s ntocmeasc un raport
privind istoricul financiar al insulelor, ce ar urma s fie
prezentat la prima sedint de la anul, nu vd de ce...
- Am gsit, totodat, scris foarte clar n legile noastre, continu
Caspian, c dac birul nu este pltit, atunci ntreaga datorie trebuie
achitat de Guvernatorul Insulelor Prsite din propriul buzunar.
Acestea fiind zise, Gumpas deveni cu adevrat atent.
- Oh, asa ceva e absolut exclus, spuse el. E vorba de o
imposibilitate economic - - cred c Maiestatea voastr glumeste,
pesemne.
n sinea lui, se ntreba dac exista vreo modalitate de a se
descotorosi de acesti musafiri nepoftiti. S fi stiut el c Regele
Caspian n-avea cu el dect o singur corabie, ar fi vorbit deocamdat
mieros, spernd c noaptea s-i mpresoare pe toti si s-i ucid. Vzuse,
ns, o corabie de rzboi navignd prin strmtoare ieri si remarcase
semnalele pe care le transmisese, cum presupunea el - celorlalte
vase din flot. Nu-si dduse seama atunci c era vorba de corabia
Regelui, ntruct vntul nu sufla suficient de puternic pentru a umfla
stindardul regesc, lsnd s se vad leul auriu, asa c asteptase noi
desfsurri de forte. Acum, si nchipuia c Regele Caspian adusese la
Bernstead o ntreag flot. Nu si-ar fi imaginat Gumpas nici n ruptul
capului c cineva ar fi putut psi n Narrowhaven pentru a cuceri
insulele neavnd cu el nici cincizeci de oameni; era limpede c nu
s-ar fi putut nchipui niciodat fcnd asa ceva.
- n al doilea rnd, zise Caspian, de ce ai ngduit s se dezvolte
aici acest negot cu sclavi, oribil si nefiresc, care este contrar
vechilor obiceiuri si uzante din dominioanele noastre.
- Necesar, de neevitat, spuse Prisosinta sa. O parte esential a
dezvoltrii economice a insulelor, v asigur. Prosperitatea din
momentul de fat depinde de acest lucru.
- Pentru ce ai nevoie de sclavi?
- Pentru export, Maiestatea ta. Pe cei mai multi i vindem
calormenilor; si mai avem si alte piete. Suntem un mare centru al
acestui tip de negot.
- Cu alte cuvinte, spuse Caspian, nu ai nevoie de ei. Spune-mi
la ce servesc, n afara faptului de a burdusi cu bani buzunarele
unora de teapa lui Pug?
- Tnnd cont de vrsta fraged a Maiesttii voastre, zise Gumpas, cu
ceea ce se voia a fi un zmbet printesc, v vine greu probabil s
ntelegeti problema economic implicat aici. Am statistici, am
grafice, am...
- Orict de fraged ar fi vrsta mea, ripost Caspian, am
convingerea c nteleg ntru totul negotul cu sclavi, la fel de bine
ca si Prisosinta ta. Si nu vd c ar aduce n insule carne, pine, vin,
cherestea, varz, crti, instrumente muzicale, cai, armuri sau cte si
mai cte alte lucruri necesare. Indiferent, ns, dac ar aduce sau nu,
acest negot trebuie s fie curmat.
- Asta ar nsemna, ns, s ntoarcem timpul napoi, fcu guvernatorul,
cu glasul sugrumat. N-ati auzit de progres, de dezvoltare?
Le-am vzut pe amndou ntr-un ou, spuse Caspian. La asa ceva, n
Narnia, noi zicem Merge-prost". Acest negot trebuie s nceteze.
- Nu-mi pot asuma responsabilitatea unei asemenea msuri, spuse
Gumpas.
- Prea bine, atunci, i rspunse Caspian, te eliberm din functie.
Lumintia ta, lord Bern, vino ncoace.
Si, pn ca Gumpas s se dumireasc ce se ntmpl, Bern ngenunche deja
cu minile ntre minile Regelui, fcnd legmntul de a guverna n
Insulele Prsite n conformitate cu vechile obiceiuri, drepturi,
uzante si legi ale Namiei. Iar Caspian rosti:
- Cred c ne-am cam sturat de guvernatori, si l fcu pe Bern duce,
Ducele Insulelor Prsite.
- n ceea ce te priveste, Lumintia ta, i spuse el lui Gumpas, te
iert de datoria pentru bir. ns, pn mine la amiaz, tu si oamenii ti
trebuie s dispreti din castel, care acum este resedinta
Ducelui.
- Uite ce e, toate bune si frumoase, zise unul dintre secretarii
lui Gumpas, dar ce-ar fi, domnilor, s ncetati cu mascarada asta si
s ne apucm de treab, ntrebarea care se ridic este de fapt...
- ntrebarea este, spuse Ducele, dac tu si restul prostimii o s
plecati zvntati n btaie sau nu. Depinde ce preferati.
Dup ce lmurir toate astea frumos, Caspian porunci s li se aduc
niste cai, din cei ctiva care se gseau la castel, asa prost
ngrijiti cum erau, iar el, mpreun cu Bern, Drinian si alti ctiva
plecar clare n oras, spre trgul de sclavi. Acesta se afla ntr-o
cldire joas si lung lng port, iar scena pe care o descoperir nuntru
semna foarte mult cu oricare alt licitatie; adic, n fata unei
gloate imense, Pug, pe o platform, zbiera cu glasul rgusit:
- Si-acum, domnilor, lotul douzeci si trei. Un minunat tran din
Terebinthia, potrivit pentru a munci n min sau la galere. N-are
nici douzeci si cinci de ani. Nici un dinte stricat n gur. Un flcu
vnjos si tare cumsecade. Scoate-i cmasa, Tacks, s vad si domnii. Ia
uitati-v ce mai muschi! Uitati-v la pieptul lui. Zece semilune de
la domnul din colt. Cred c glumiti, domnule! Cincisprezece!
Optsprezece! Optsprezece se liciteaz pentru lotul douzeci si trei.
Cine pluseaz peste optsprezece? Douzeci si unu. Multumesc, domnule.
S-au oferit douzeci si unu...
Pug, ns, se opri holbndu-se cu gura cscat cnd vzu personajele
care se cocotaser pe platform, zornindu-si armurile.
- ngenuncheati cu totii n fata Regelui Narniei, zise Ducele.
Toat lumea auzise zngnitul si tropitul cailor afar, iar la urechile
multora ajunsese zvonul despre debarcare si despre ntmplrile de la
castel. Majoritatea se supuse.
Recalcitrantii se trezir mpinsi cu forta n jos de cei de lng ei.
Unii se apucar s aclame.
- Va trebui s pltesti cu viata, Pug, fiindc ai cutezat s pui mna
pe persoana noastr regal, zise Caspian. ti este, ns, iertat
ignoranta. Negotul cu sclavi a fost interzis n toate dominioanele
noastre acum un sfert de ceas. i proclam liberi pe toti sclavii din
acest trg.
Ridic mna pentru a curma ovatiile sclavilor si continu:
- Unde sunt prietenii mei?
- Dulceata aia mic si domnisorul la drgut? ntreb Pug, cu un
zmbet mieros. Pi, au fost nhtati numaidect...
- Aici suntem, aici suntem, strigar Lucy si Edmund ntr-un
glas.
- n slujba ta, Sire, chiteai Pispirici din alt colt. Fuseser
vnduti cu totii, ns indivizii care i cumpraser rmseser n
continuare, vrnd s liciteze si pentru alti sclavi, asa c nu fuseser
nc luati de acolo. Multimea se ddu la o parte, croind cale liber
celor trei, care ddur mna zgomotos cu Caspian, salutndu-l cu
entuziasm. Numaidect se apropiar doi negustori din Calormen.
Calormenii sunt foarte oachesi si brbosi. Poart niste mantii cu
falduri mari si turbane portocalii si sunt un popor strvechi,
ntelept, bogat, cuviincios si crud. I se nchinar lui Caspian cu
temenele adinei, fcndu-i complimente stufoase, despre fntnile
prosperittii care irig grdinile prudentei si ale virtutii - n fine,
chestii de genul sta -, ns, desigur, ce voiau ei era s-si recapete
banii pe care i dduser.
- Este absolut corect, domnilor, zise Caspian. Toti cei care au
cumprat sclavi astzi trebuie s-si primeasc banii napoi. Pug, scoate
ce ai ncasat, pn la ultima letcaie (o letcaie este a patruzecea
parte dintr-o semilun).
- Oare Maiestatea sa vrea s m aduc n sap de lemn? se jelui
Pug.
- Ai trit toat viata de pe urma inimilor sfrmate, zise Caspian,
iar dac ajungi n sap de lemn, s stii c oricum e mai bine s fii
cersetor, dect sclav. Dar unde-i cellalt prieten al meu?
- Oh, la? zise Pug. Pe la ia-l si zic mersi. Bine c scap de el.
De cnd sunt eu pe lume, n-am vzut asa un stift pe piat. Pn la urm,
l-am pretluit la cinci semilune, si tot nu l-a vrut nimeni. L-am
bgat pe gratis cu alte loturi, dar tot degeaba. Nici s n-aud de el.
Nici s nu-l vad. Tacks, scoate-l afar pe Bosumflici.
Si-asa, Eustace si fcu aparitia, ntr-adevr bosumflat ru; cci,
desi nimeni nu si-ar dori s fie vndut ca sclav, pesemne c e si mai
deprimant s fii un fel de sclav de corvoad si nimeni s nu vrea s te
cumpere. Se duse spre Caspian si zise:
- Pi, da. Ca de obicei. Tu te-ai distrat cine stie pe unde, n
timp ce noi eram prizonieri. Presupun c nici n-ai aflat mcar dac
exist un consulat britanic. Binenteles c nu.
n seara aceea, se osptar copios n castelul din Narrowhaven, dup
care Pispirici zise:
- Mine ncep adevratele noastre aventuri!
Si, fcnd cte o plecciune fiecruia, se duse la culcare.
Nici vorb, ns, s poat ncepe a doua zi ceva de genul sta. Cci
acum se pregteau s lase n urma lor toate trmuiile si mrile
cunoscute, asa c trebuiau fcute pregtiri temeinice. Corabia Zori de
zi" a fost golit si tras pe uscat de opt cai, pe niste rulouri, iar
fiecare prticic si fiecare coltisor au fost cercetate minutios de
ctre cei mai ndemnatici constructori de nave. Apoi, corabia a fost
din nou lansat la ap, fcndu-i-se aprovizionarea cu merinde si ap -
pentru vreo douzeci si opt de zile.
Chiar si asa, ns, cum remarc Edmund cu amrciune, nu puteau s-si
permit dect dou sptmni de navigat spre rsrit, dup care erau nevoiti
s renunte la cutrile lor.
n tot acest timp, Caspian n-a pierdut ocazia de a discuta cu
toti cpitanii btrni pe care i-a putut gsi n Narrowhaven, pentru a
afla dac stiau sau dac auziser cumva despre existenta vreunui trm
mult mai le est. A lsat s curg nenumrate butoiase din berea
castelului n gtlejul unor tipi btuti de vnturi si furtuni, cu brbi
crunte si scurte si ochi foarte albastri, alegndu-se n schimb cu o
sumedenie de povesti gogonate si fantastice, ns aceia care preau
cei mai sinceri n-ar fi bgat deloc mna n foc c ar mai fi existat
uscat dincolo de Insulele Prsite, iar multi socoteau c dac navigai
departe, spre rsrit, intrai n valurile unei mri fr pic de pmnt,
care se rotea perpetuu n jurul marginii lumii - Si acolo, bnui eu,
e locul unde prietenii Maiesttii tale s-au dus la fund". Ceilalti
povesteau bazaconii crunte despre insule locuite de oameni fr cap,
insule plutitoare, trombe de ap si focuri care ardeau de-a lungul
apei. Numai unul, spre ncntarea lui Pispirici, a zis: Jar dincolo
de asta, e tara lui Aslan. Numai c e dincolo de captul lumii, iar
voi nu veti putea ajunge pn acolo." Cnd au ncercat, ns, s-l descoas
mai mult, n-au putut scoate de la el dect c auzise de toate astea
de la tatl lui.
Bern stia doar c i vzuse pe cei sase tovarsi ai lui navignd spre
est, dup care nu mai auzise nimic despre ei. A spus asta cnd sttea
cu Caspian pe cel mai nalt punct de pe insula Avra, de unde
contem-plau oceanul spre rsrit.
- Am venit adesea aici, dimineata, spuse Ducele, si am vzut
soarele ridicndu-se din mare, iar uneori mi se prea c nu sunt mai
mult de cteva mile pn la el. Si m-am tot ntrebat ce fac prietenii
mei si m-am mai ntrebat ce se afl dincolo de acel orizont. Nimic,
mai mult ca sigur, dar cu toate astea mi-e rusine c am rmas aici.
Dar, totodat, tare mult as vrea ca Maiestatea ta s nu plece
ntr-acolo. S-ar putea s avem nevoie de ajutorul tu aici.
Desfiintarea negotului cu sclavi poate duce la tulburri; prevd
rzboi cu calormenii. Stpne, mai gndeste-te, rogu-te.
- Am fcut un legmnt, Duce, zise Caspian. Si, oricum, ce as putea
s-i spun lui Pispirici?
Capitolul 5
FURTUNA SI CE A IESIT DIN EA
Dup aproape trei sptmni de la debarcare, Zori de zi" a fost
scoas la remorc din portul Narrowhaven. S-au rostit cuvinte solemne
de rmas bun si s-a strns o mare multime de oameni pentru a asista
la plecare. Cnd Caspian si-a rostit ultimul discurs adresat
locuitorilor din Insulele Prsite si s-a desprtit de Duce si de
familia acestuia, s-au auzit ovatii si s-au vrsat lacrimi, ns cnd
corabia, cu pnza ei purpurie fluturnd molcom, s-a mai ndeprtat de
trm, iar sunetul goarnei lui Caspian se auzea din ce n ce mai stins
peste ap, toat lumea a amutit. Pe urm, corabia a intrat n btaia
vntului. Pnza s-a umflat, remorcherul s-a desprins si a pornit,
vslind, napoi, n timp ce primul val adevrat s-a ridicat sub prora
corbiei Zori de zi", readucnd-o la viat. Marinarii care nu erau de
cart au cobort sub punte, Drinian a preluat prima tur de gard pe
punte la pupa, iar corabia s-a ntors spre rsrit, ocolind pe la sud
insula Avra.
Urmtoarele cteva zile au fost ncnttoare. Lucy se socotea cea mai
norocoas fat din lume, cnd se trezea n fiecare dimineat si vedea
cum apa scldat de razele soarelui se oglindea pe tavanul cabinei si
cnd privea n jur la toate lucrurile noi si drgute pe care si le
luase din Insulele Prsite - cizme de ap, coturni, pelerine,
pieptare si esarfe. Si, pe urm, iesea pe punte si privea de pe teug
marea, din ce n ce mai albastr pe zi ce trecea; trgea n piept aerul
srat, din ce n ce mai cald de la o dimineat la alta. Dup aceea,
urma micul dejun, iar pe mare ai o foame de lup.
si petrecea o bun bucat din timp stnd pe bncuta din pupa si
jucnd sah cu Pispirici. Era tare amuzant s-l vezi cum ridic
piesele, mult prea mari pentru el, cu amndou labele, si cum se
cocota pe vrful degetelor dac trebuia s fac o mutare spre mijlocul
tablei. Juca bine, iar cnd nu uita ce fcea, cstiga mai ntotdeauna.
Din cnd n cnd, ns, se mai ntimpla ca Lucy s cstige, fiindc
Soarecele fcea cine stie ce bazaconie, punnd, de pild, calul n
dubla btaie a reginei si a turei. Acest lucru se nttmpla deoarece,
pe moment, uita c era vorba de un joc de sah, nchipuindu-si n
schimb c avea de-a face cu o btlie real, motiv pentru care calul
actiona exact cum ar fi fcut el ntr-o situatie similar. Cci mintea
lui era plin de actiuni disperate, de misiuni pe viat si pe moarte,
de situatii cnd trebuia s riste pn la capt.
Numai c perioada aceasta plcut n-a durat, ntr-o bun sear,
privind dinspre pupa ndrt la dra lung si nvolburat pe care o lsau n
urm, Lucy vzu c nori negri si grosi se ngrmdeau spre vest, cu mare
vitez. Dup aceea, perdeaua de nori se sfsie, iar prin sprtur se
revrs asfintitul portocaliu. Toate valurile din spatele lor cptau
parc forme neobisnuite, iar marea avea o culoare splcit sau glbuie,
ca un fel de pnz murdar. Aerul se rci. Corabia se misca oarecum
stinjenit, ca si cum ar fi simtit primejdia din spatele ei. Vela
catargului, ba sttea moale si dreapt, ba se nfoia violent n timp ce
remarca aceste lucruri si se minuna de schimbarea sinistr care
apruse chiar n vuietul vntului, Drinian strig: Toti marinarii pe
punte", n cteva clipe, toat lumea se puse iute n miscare, nchiser
trapele, stinser focul la buctrie, strnser tertarola la vel. Pn s
termine, furtuna se dezlntui. Lui Lucy i se prea c n mare se spase
o vale imens, exact n fata prorei, si c se npusteau n ea, adnc, cum
n-ar fi crezut niciodat c era posibil. O colin urias de ap cenusie,
mult mai nalt dect catargul, se repezi spre ei; crezur c venise
sfrsitul, ns se trezir azvrliti drept n vrful talazului. Pe urm,
corabia ncepu parc s se nvrteasc n loc. O cascad de ap se revrsa
peste punte; pupa si teuga erau ca dou insule, cu o mare crunt ntre
ele. Sus de tot, marinarii stteau ntinsi pe verg ncercnd cu
disperare s tin vela sub control. O funie rupt sttea ntins paralel,
n btaia vntului, dreapt si teapn ca un vtrai.
- Duceti-v dedesubt, doamn, zbier Drinian. Iar Lucy, care stia c
pasagerii - si pasagerele - fr experient pe mare sunt o adevrat
pacoste pentru echipaj, se supuse fr s crcneasc. Nu era, ns, chiar
att de simplu. Zori de zi" sttea cumplit de nclinat spre tribord,
iar puntea forma o pant ca acoperisul unei case. Trebui s se catere
pe lng vrful scrii, tinndu-se de balustrad, si apoi s stea locului
pentru a lsa doi oameni s urce, ca pn la urm s izbuteasc si ea s
coboare. Bine c se tinea strns de balustrad, fiindc atunci cnd
ajunse la captul de jos al scrii un val puternic mtur puntea,
udnd-o pe Lucy pe umeri. Era deja leoarc de la stropii de ploaie,
numai c de data asta i se fcu frig de-a binelea. Dup aceea, se
npusti ca o sgeat spre usa cabinei si intr nuntru, uitind pentru
cteva momente de privelistea aceea nspimnttoare pe care o vzuse
afar, cu nava care se ducea ameninttor de repede n hul ntunecos; n
schimb, aici jos, vacarmul cumplit de prituri, gemete, pocnete,
zdrngnit, urlete si bubuituri rsuna mult mai alarmant dect pe
punte.
Si a tinut-o ntruna asa toat ziua urmtoare, si pe urm nc o zi
ntreag. Furtuna a continuat s se dezlntuie nprasnic, de nici nu-ti
mai aminteai c fusese vreodat si altfel. Si tot timpul trebuiau s
fie trei oameni la fusul crmei, care de-abia reuseau s pstreze
directia. Si tot timpul trebuiau s fie oameni la pomp. Si nimeni nu
s-a odihnit o clip mcar, nu s-a gtit si nu s-a putut usca nimic,
iar un om a czut peste bord si dus a fost, iar soarele nu l-au vzut
deloc.
Cnd totul s-a isprvit, Eustace a fcut urmtoarea nsemnare n
jurnal.
3 septembrie. Prima zi, de-o vesnicie, cnd am izbutit sa scriu
ceva. Treisprezece zile si treisprezece nopti am fost la cheremul
unui uragan. Stiu precis, fiindc am tinut socoteala cu mare
atentie, desi ceilalti zic c n-au fost dect dousprezece. Drgut,
nu-i asa, s faci o cltorie primejdioas pe mare, cu niste oameni
care nici mcar nu stiu s numere corect! A fost sinistru, hurducat n
sus si n jos de valuri enorme, ceas dup ceas, de obicei leoarc pn
la piele, fr nici mcar s ncerce cineva s ne dea o mas ca lumea.
Nici nu mai pomenesc de faptul c nu exist radiotelegraf si nici
mcar posibilitatea de a lansa vreo rachet, prin urmare nici o sans
de a semnala cuiva c avem nevoie de ajutor. Se dovedeste astfel ct
dreptate am avut cndle-am spus c e curat nebunie s pleci pe mare cu
un h'ghean prpdit ca sta. Ru ar fi fost si dac as fi cltorit cu
niste persoane cumsecade, darmite asa, cu niste draci mpie-litati
cu nftisare omeneasc. Caspian si Edmund sunt pur si simplu brutali
cu mine. n noaptea cnd s-a pierdut catargul (n-a mai rmas acum dect
un ciot), desi nu-mi era bine deloc, m-au fortat s vin pe punte si
s muncesc ca un rob. Lucy s-a bgat si ea n vorb, zicnd c Pispirici
ardea de nerbdare s vin si el, numai c e prea mic pentru asta. M
mir c nu-si d seama c tot ce face dihania asta mic e ca s-si dea
aere. Chiar si la vrsta ei era de asteptat s aib mai mult minte.
Astzi, blestemtia asta de barc st drept n sfrsit, a rsrit si
soarele si am btut apa n piu cu totii ce s facem. Mncare aveam
destul, majoritatea niste porcrii, care ne pot ajunge pentru
saisprezece zile. (Pe ortnii le-a mturat apa peste bord. Oricum,
din cauza furtunii totn-armai G ouat.) Problema cea mare e apa. Se
pare c dou butoaie s-au crpat si sunt goale. (Aceeasi eficient
tipic narnian.) Cu ratii mici, un sfert de litru fiecare zilnic, ne
ajunge pentru dousprezece zile. (Exist rom si vin din belsug, dar
pn si ei si dau seama c astea le-arface si mai ru sete.)
Dac am putea, desigur, cel mai ntelept lucru ar fi s virm
numaidect spre apus si s pornim ctre Insulele Prsite. Numai c ne-a
luat optsprezece zile s ajungem unde suntem, mpinsi nebuneste de o
furtun nprasnic. Chiar si cu vnt dinspre rsrit, tot ne-arlua mult
mai mult s ne ntoarcem. Si, deocamdat, nu-i nici un semn c am putea
avea vnt dinspre rsrit - de fapt nu bate vntul deloc. Ct priveste
varianta de a vsli, ar dura prea mult, iar Caspian zice c oamenii
n-au fort s vsleasc dac beau doar un sfert de ap pe zi. Am
convingerea c se nseal. Am ncercat s le spun c transpiratia te
rcoreste si c, astfel, oamenii ar avea nevoie de mai putin ap dac
ar munci. N-a luat n seam ce i-am spus, asa cum face ntotdeauna cnd
nu stie ce s rspund. Ceilalti au votat cu totii pentru ideea de a
merge mai departe, n speranta de a gsi vreo bucat de uscat. Am
considerat de datoria mea s le atrag atentia c, n fond, nu stim dac
exist pamnt n directia pe care am ales-o si am ncercat s-i fac s
priceap pericolul de a-ti furi iluzii, n loc s vin cu un plan mai
bun, au avut tupeul s m ntrebe pe mine ce propun s facem. Asa c
le-am explicat flegmatic si c eu am fost rpit si dus n aceasta
cltorie cretin fr consimtmntul meu, ceea ce nsemna c nu era
nicidecum treaba mea s-i scot pe ei din ncurctur.
4 septembrie. Mare n continuare domoal. Portii foarte mici de
mncare, iar eu capt mai putin dect toti. Caspian e foarte iscusit
cnd vine vorba s se serveasc la mas si crede c eu nu observ! Din nu
stiu ce motiv, Lucy a ncercat s m mpace, oferindu-mi un pic din
farfuria ei, ns mgarul la de Edmund, bgret cum e, n-a lsat-o.
Soarele arde destul de tare Mi-a fost cumplit de sete toat
seara.
5 septembrie. Marea e n continuare domoal si e foarte cald. M-am
simtit groaznic toat ziua si sunt sigur c am febr. Binenteles c nu
le-a dat prin minte s ia un termometru la bord.
6 septembrie. Zi oribil. M-am trezit noaptea constient c ard si
c trebuie s beau ap. Asta ar fi spus orice medic. Dumnezeu mi-e
martor c n-as ncerca nici n ruptul capului s obtin vreun avantaj pe
nedrept, ns n viata mea nu mi-am nchipuit c aceast rationalizare a
apei se poate aplica si n cazul unui om bolnav. De fapt, ar fi
trebuit s-i scol pe ceilalti si s le cer un pic de ap, numai c m-am
gndit c ar fi egoist din partea mea s-i trezesc din somn. Asa c
m-am dat jos din pat, mi-am luat cana si am iesit n vrful
picioarelor din gaura neagr unde dormeam, avnd mare grij s nu-i
deranjez pe Caspian si pe Edmund, care au dormit foarte prost de
cnd a nceput arsita si s-a redus ratia de ap. ntotdeauna ncerc s-i
menajez pe ceilalti, indiferent dac se poart frumos cu mine sau nu.
Am intrat asadar n camera mare, dac asta se poate numi camer, acolo
unde sunt bncile de vslit si bagajele. Chestia aia cu ap se afl
aici. Totul mergea strun, ns nici n-am apucat s scot o can plin, c
m-a si prins iscoada aia mic de Pispirici. Am ncercat s-i explic c
voiam s ies pe punte s iau o gur de aer curat (treaba cu apa nu
avea nici o legtur cu el), iar el m-a ntrebat de ce plecasem cu
cana. A fcut un asemenea trboi, nct a trezit toat sandramaua aia de
corabie. S-au purtat cu mine revolttor. Am ntrebat, asa cum ar fi
fcut oricine, ce cuta Pispirici furisat pe lng butoiul cu ap, n
toiul noptii. El a zis c, fiind prea mic pentru a fi de folos pe
punte, fcea de straj la ap n fiecare noapte ca s se poat odihni
ceilalti. Acum urmeaz nedreptatea lor pctoas: toti l-au crezut pe
el. Ei, poftim!
A trebuit s-mi cer scuze, cci altminteri bruta aia mic si
periculoas s-arfi repezit cu sabia la mine.
Pe urm, Caspian si-a dat arama pe fat si, purtindu-se ca un
tiran brutal, a strigat n gura mare, s aud toti, c oricine va fi
prins furnd apa o va ncasa de douzeci de ori. Habar n-aveam ce
nsemna asta, darmi-a explicat Edmund. Se face asa n crtile alea pe
care le citesc fratii Pevensie.
Dup aceast amenintare las, Caspian a ntors foaia si a nceput s
fac pe protectorul. Zicea c i prea ru c nu m simteam bine si c toat
lumea avea febr si ardea, dar c trebuia s ne strduim cu totii din
rsputeri etc. etc. Un mgar ngmfat si scrbos. Astzi, am stat n pat
toat ziua.
7 septembrie. Un pic de vnt azi, dar tot dinspre vest. Am
strbtut cteva mile spre est cu o parte din vel prins de ceea ce
Drinian numeste un catarg improvizat - adic bompresul pus n sus si
legat (ei zic prins cu frfnghia) de ciotul catargului adevrat, n
continuare, mi-e teribil de sete.
8 septembrie. Navigam mai departe spre est. Stau acum toata ziua
n priciul meu si, pn vin la culcare cei doi draci mpielitati, nu vd
pe nimeni n afar de Lucy, care mi d un pic din ratia ei de ap. Zice
c fetelor nu li se face asa de sete ca bietilor. Asa mi-am zis si
eu adesea, numai c s-ar cuveni ca pe mare s se stie limpede acest
lucru.
9 septembrie. Zrim uscat; un munte foarte nalt, undeva foarte
departe spre sud-est.
10 septembrie. Muntele se vede mai mare si mai clar, ns e tot
foarte departe. Pescrusi astzi, pentru prima oar, dup nici nu mai
stiu ct timp.
11 septembrie. Am prins niste peste, care s-a mncatla dejun. Am
aruncat ancora cam pe la 7 p.m. ntr-un golf al acestei insule
muntoase, unde apa are o adncime de trei stnjeni. Idiotul la de
Caspian nu ne-a lsat s coborm pe mal fiindc se ntuneca si i era
fric de barbari si de fiare slbatice, n seara asta, ratie
suplimentar de ap."
Ce i astepta pe aceast insul avea s-l priveasc pe Eustace mai
mult dect pe oricare altul, ns nu se poate spune cu cuvintele lui,
ntruct dup 11 septembrie a uitat mult vreme s mai scrie n
jurnal.
Cnd s-a fcut dimineat, cu un aer cenusiu apstor, dar cu o
zpuseal sufocant, aventurierii au descoperit c se aflau ntr-un golf
mpresurat de faleze abrupte si de stnci ascutite, ce te duceau cu
gndul la fiordurile norvegiene, n fata lor, la captul golfului,
exista o portiune de pmnt neted pe care cresteau nghesuiti
nenumrati copaci, ca niste cedri, printre care curgea repede un
pru. Dincolo de acest crng, se vedea un pieptis rpos ce se ncheia
printr-o creast zimtat, dup care se zrea ntunecimea unor munti ce
se pierdeau printre norii plumburii, de nu le mai desluseai
piscurile. Stncile aflate mai aproape, de o parte si de cealalt a
golfului, erau brzdate ici si colo de dungi albe despre care toat
lumea bnuia c erau cascade, desi de la o asemenea distant nu se
vedea c s-ar misca si nici nu fceau vreun zgomot Peste tot domnea o
liniste desvrsit, iar apa din golf era neted ca oglinda, n ea se
reflectau toate detaliile stncilor. Poate c ntr-un tablou scena
aceasta ar fi fost frumoas, ns n viata real prea destul de
apstoare. Nu era un trm primitor cu musafirii.
Fcnd dou drumuri cu barca plin, toat lumea a cobort pe mal; au
but ap si s-au desftat spln-du-se n ru, au mncat si s-au odihnit,
dup care Caspian a trimis patru oameni napoi s pzeasc vasul, iar
ceilalti si-au nceput ziua de munc. Aveau de fcut o multime de
lucruri. Butoiasele trebuiau aduse la mal, cele crpate urmnd, pe ct
posibil, s fie reparate, iar apoi umplute toate cu ap; trebuia
dobort un copac - un pin, dac gseau -, din care s se fac un nou
catarg; trebuiau reparate velele; urma s se organizeze o echip care
s plece la vntoare pe insul; hainele trebuiau splate si crpite; iar
nenumratele mici sprturi de pe corabie trebuiau si ele reparate.
Cci Zori de zi" - iar lucrul acesta era mai evident acum, cnd
vedeau nava de la distant - nu mai semna aproape deloc cu corabia
elegant care plecase din Narrowhaven. Arta ca o hardughie paradit
si splcit, pe care oricine ar fi putut s-o confunde cu o evap. Nici
ofiterii si echipajul nu artau mai bine - slabi, palizi, cu ochii
rosii de nesomn si zdrentuiti.
Stnd lungit sub un copac si auzind toate planurile astea, lui
Eustace i se puse un ghem n stomac. Chiar n-or s se odihneasc
deloc? Se prea c prima zi pe uscatul dup care tnjiser atita avea s
fie la fel de dificil si trudnic pe ct se artaser toate zilele pe
mare. Pe urm i veni o idee nemaipomenit. Nu se uita nimeni -
sporoviau cu totii despre corabia lor, ca si cum le-ar fi plcut
afurisenia aia. Ce-ar fi, pur si simplu, s-o stearg? Putea s se
plimbe spre interiorul insulei, s gseasc un loc rcoros, cu aer
curat si tare, sus n munti, unde s trag un somn pe cinste, dup care
s nu se ntoarc la ceilalti dect atunci cnd se ncheia ziua de munc.
Simtea c i-ar prinde tare bine. Trebuia, ns, s