CREŞTEREA ANIMALELOR Curs 1 • IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CREŞTERII ANIMALELOR • Producţiile animaliere: – principale: laptele, carnea, ouăle, lână, piei, pielicele, blănuri, energie mecanică – Secundare (subproduse): sângele, oasele, intestinele, părul, glandele cu secreţie internă • Îngrăşăminte naturale • Valorificarea unor reziduuri industriale: tărâţe, gozuri, turte, borhoturi, tăiţei de sfeclă, şroturi, melasă etc. • Creşterea animalelor - în toate categoriile de gospodării (ferme) • Rezultatele pozitive - condiţionate de – starea de sănătate – cunoaşterea particularităţilor biologice • NOŢIUNEA DE SPECIE • J B. Lamark (1809) = o grupare de indivizi asemănători pe care reproducţia îi perpetuează în aceeaşi stare (...) • Ch. Darwin = o noţiune convenţională, pentru că ceea ce numim astăzi specie, ieri era o varietate, iar mâine va fi un gen. CARACTERE DE SPECIE Caractere care servesc la diferenţierea speciilor – caractere morfologice; – caractere fiziologice; – Caractere etologice – caractere geografice (de repartiţie geografică) 1. Caracterele morfologice de specie • cele mai importante criterii de diferenţiere a speciilor • formă, macro- şi microstructură 1.1 Aspecte morfologice externe • forma corpului, structura şi coloritului părului şi penelor 1.2 Particularităţi anatomice (morfologia internă) • forma şi dimensiunea oaselor • particularităţi anatomice ale organelor interne şi mai ales particularităţi ale organelor genitale (izolarea reproductivă) 1.3 Particularităţi citogenetice 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CREŞTEREA ANIMALELORCurs 1
• IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CREŞTERII ANIMALELOR• Producţiile animaliere:
– principale: laptele, carnea, ouăle, lână, piei, pielicele, blănuri, energie mecanică– Secundare (subproduse): sângele, oasele, intestinele, părul, glandele cu secreţie
internă • Îngrăşăminte naturale • Valorificarea unor reziduuri industriale: tărâţe, gozuri, turte, borhoturi, tăiţei de sfeclă,
şroturi, melasă etc.• Creşterea animalelor - în toate categoriile de gospodării (ferme)• Rezultatele pozitive - condiţionate de
– starea de sănătate – cunoaşterea particularităţilor biologice
• NOŢIUNEA DE SPECIE• J B. Lamark (1809) = o grupare de indivizi asemănători pe care reproducţia îi perpetuează în
aceeaşi stare (...)• Ch. Darwin = o noţiune convenţională, pentru că ceea ce numim astăzi specie, ieri era o
varietate, iar mâine va fi un gen.
CARACTERE DE SPECIECaractere care servesc la diferenţierea speciilor
1. Caracterele morfologice de specie • cele mai importante criterii de diferenţiere a speciilor• formă, macro- şi microstructură
1.1 Aspecte morfologice externe • forma corpului, structura şi coloritului părului şi penelor
1.2 Particularităţi anatomice (morfologia internă)• forma şi dimensiunea oaselor • particularităţi anatomice ale organelor interne şi mai ales particularităţi ale organelor
2.3 Capacitatea reproductivă • este cel mai important caracter fiziologic al speciei• Indivizii ce aparţin aceleiaşi specii
– se împerechează în mod natural între ei – dau produşi ce se pot reproduce la rândul lor
Indivizii din specii diferite se pot împerechea:
• pe cale artificială;• Pe cale naturală, produşii sunt viabili, dar în totalitate sterili
Raţa x raţa leşească bibilică x păun• Pe cale naturală, produşii sunt parţial sterili (femele fertile)
– Catâr (iapă x măgar)– Taurine x yak
• Pe cale naturală, produşii sunt în totalitate fecunzi – taurine x bizon– Taurine x zebu
3. Caractere etologice de specie• particularităţi de comportament• afinitatea reproductivă a indivizilor din aceeaşi specie • respingerea faţă de indivizii altor specii• La păsări - construirea cuiburilor şi alegerea perechilor• La insecte - construirea coloniilor
4. Caractere geografice de specie• când diferenţierile morfologice şi fiziologice nu sunt concludente• Speciile sălbatice – arealuri caracteristice • Speciile domestice - procesul de aclimatizare a indivizilor transferaţi
SPECIILE DOMESTICE DE INTERES ECOMONIC • 1 200 000 specii de vieţuitoare, d.c. 850 000 aparţin clasei insectelor• Speciile de interes economic – cca 20 de specii
Regnul animal - subregnuri: • subregnul protozoare, cu o încrengătură (Protozoa) • subregnul metazoare (Metazoa), cu 12 încrengături
– zootehnia - încrengăturile Arthropoda şi Chordata Încrengătura ArthropodaClasa InsectaBombyx mori (fluturele de dud)
2
Phylosamia ricini (fluturele de ricin)Antheraea pernyi (fluturele de stejar)Apis mellifera (albina meliferă)
• Încrengătura ChordataSubîncrengătura Vertebrata, cu două clase:
subspecii: – Calul mongol (E. ferus przewalski) – Calul Tarpan (E. ferus ferus)– Calul diluvian (E. Silvaticus)
3
Calul domestic (E. ferus caballus) • cal sălbatic ≠ cal sălbăticit
Mustang Brumby(America de N) (Australia)
Calul mongol (Equus ferus Przewalski)• Subspecie sălbatică pe cale de dispariţie • Descoperit în 1879 de exploratorul rus N.M. Przewalski• Descris în 1881 de zoologul J.S. Poliakov• 66 cromozomi• Reintrodus în sălbăticie în anul 1985• în vestul Asiei Centrale (China, Mongolia) - 248 animale sălbatice libere• mongol x domestic → produşi fertili cu 65 cromozomi• → caii popoarelor migratoare
Calul tarpan (E. ferus ferus, E. Gmelini)• Subspecie sălbatică dispărută în 1909• = Cal preistoric • A trăit în Franţa, Spania; Rusia• Începând cu 1930 – a fost recreat ═> tarpanul modern (Heck)• Arab
Calul diluvian (Equus silvaticus) • = Calul de pădure• Pleistocen (10.000 ani î.Hr)• → rasele grele
Originea taurinelor• polifiletică
Bos taurus primigenius (bourul)• A trăit în Europa, Asia şi N Africii• Dispărut în 1627 (Polonia)• T 2 m; mc 1000 kg • → rasele de stepă• Bourul a fost recreat ═> rasa Heck (diferită genetic)
Bos taurus brachiceros• = coarne scurte• → unele rasele locale din Elveţia şi Austria
Bos taurus brachycephalus• = cap scurt• → rasa Pinzgau
Bos taurus frontosus• = frunte mare
4
• → rasa SimmentalBos taurus longifrons
• = faţă alungită• → Bruna alpină
Bos taurus-akeratos• fără coarne• → taurinele fără coarne
Originea ovinelor• polifiletică
Muflonul (Ovis mussimon) • trăieşte în Corsica, Sardinia, sudul Asiei Mici• → rasele de oi cu coadă scurtă (13 vertebre caudale)
Urialul (Ovis orientalis vignei)• Trăieşte în Asia Centrală• → oile fără coarne• urial x muflon → urmaşi fertili
Arkarul (Ovis vignei arkar)• „oaia de stepă“• trăieşte la răsărit de Marea Caspică• → oile cu coadă
lungă Argalul (Ovis ammon)
• Oaia de munte• Trăieşte în Asia• → oile cu coadă şi fese grase
Originea caprinelor
• Polifiletică (3 forme sălbatice)Capra aegagrus (Bezoar)
• Trăieşte în Creta, insulele greceşti, Turcia, Iran, Pakistan • → rasele de capre cu coarne plate, în formă de sabie
Capra Falconeri• trăieşte în Afganistan, Tibet, Pamir• au coarne răsucite în formă de spirală• → unele rase din Asia
Capra Prisca• Dispărută• descrisă după scheletele descoperite în zona Munţilor Carpaţi• → raselor de capre din Europa
Originea porcinelor• Polifiletică (3 forme sălbatice)
Sus scrofa-ferus (mistreţul european)• Trăieşte în toată Europa, Asia Mică şi Africa de Nord
5
• → raselor din EuropaSus vittatus (mistreţul asiatic)
Iepurele de vizuină Oryctolagus cuniculus• Nu dă hibrizi cu iepurele domestic
Albina sălbatică (Apis apis)• Originea viermilor de mătase • Viermele sălbatic de mătase Bombyx mandarina • Trăieşte în China, Coreea şi Japonia• Dă hibrizi cu specia domestică
Curs 2DOMESTICIREA SPECIILOR SĂLBATICE
• Trei etape: – captivitatea; – îmblânzirea– domesticirea propriu-zisă
• Epoca domesticirii
6
• Epoca de piatră: cabalinele, asinul, taurinele, zebul, ovine, caprine, porcine, galinacee, viermii de mătase de dud, câinele, pisica
• Grecia antică: bivolul, gâsca, albina • antichitatea romană:
– iepurele, raţa• evul mediu – crapul, carasul auriu• epoca modernă – gâsca carunculată, viermii de mătase de ricin şi stejar • Sec al XIV lea - sec al XV lea – curca• Sec al XVI lea – raţa leşească• Perioadă incertă: prepeliţa
CONSECINŢELE DOMESTICIRIIModificările morfologice: 1. Dimensiunile şi masa corporală
• Scădere iniţială• Variabilitatea foarte mare• 2. Conformaţia corporală
– Speciile pentru lapte: trenul posterior mai dezvoltat; profilul corporal trapezoidal– speciile pentru carne: profilul corporal dreptunghiular– cabaline de curse: membrele mai lungi, subţiri, rezistente
3. Scheletul • taurine şi ovine - oasele membrelor mai scurte şi mai fine• taurine – coarne mai mici sau chiar au dispărut• porcine - oasele capului s-au scurtat, profilul capului s-a modificat
4. Aparatul digestiv - lungimea s-a mărit 5. Culoarea
• Culori noi – caractere de rasă• Leucism // Albinism• Nuanţe de culoare, varietăţi, bălţăturile • Evoluţia culorilor: leucism, albinism, nuanţe de culoare, varietăţi de culoare
6. Pielea • mai fină • pliuri
7. Părul• mai subţire şi mai rar
Modificările fiziologice • Viteza de creştere• Aptitudini pentru îngrăşare• Precocitatea (maturitatea sexuală şi somatică• Capacitatea de folosire a hranei • Funcţia de reproducţie – animale poliestrice • Capacitatea productivă• Prolificitatea • Rezistenţa la îmbolnăviri ↓
Modificări comportamentale
7
• Reducerea agresivităţii• Diminuarea acuităţii organelor de simţ• Sporirea dependenţei faţă de om (alimentaţie, condiţii de întreţinere)
NOŢIUNEA DE RASĂRasa = grupare de animale domestice
– aparţinând unei specii– origine comună – formată de om – scopuri economice determinate
• izolarea reproductivă - registre genealogice
CARACTERE DE RASĂ1. Caractere morfologice2. Caractere fiziologice
Caracterele fiziologice de rasă • Producţia - lapte, lână, carne, ouă• Precocitatea (maturitatea corporală şi sexuală)• Capacitatea de valorificare a hranei • Prolificitatea• Rezistenţa la îmbolnăviri şi la mediu
Curs 3CLASIFICAREA RASELOR
• După criterii anatomiceOvine:
– Rase cu coada lungă– Rase cu coada scurtă– Rase cu coada lată– Rase cu fesele şi coada grase
Porcine• Urechi mici• Urechi mijlocii purtate în sus• Urechi mijlocii purtate în faţă• Urechi mari purtate în sus • Urechi mari, purtate în faţă • Urechi mari, purtate în jos
8
• După dezvoltarea corporală– Rase hipometrice – Rase eumetrice– Rase hipermetricel
• După conformaţia corporală– Dolicomorfe– Brevimorfe– mezomorfe
• După tipul de producţie– Rase specializate: lapte, carne, ouă– Rase mixte– După precocitate– Rase precoce– Rase semitardive– Rase tardive
• După gradul de ameliorare: – Rase locale (primitive sau naturale).– Rase perfecţionate sau pure– Suprarase– Semirase (populaţii de tranziţie)
STRUCTURA INTERNĂ A RASEI Varietatea – particularităţi morfologice şi fiziologice
• unele varietăţi au devenit rase Subvarietatea – particularităţi fenotipice
• Rasa Ţigaie – culoarea albă, subvarietăţi: ruginie, bucălaie, Socodor• Rasa Ţurcană – subvarietatea de Brastavăţ, subvarietatea creaţă
Familia – descendenţi care provin din aceeaşi formă parentală (maternă şi paternă): Nonius, Furioso, The North StarLinia – populaţie din cadrul unei familii cu capacitatea de a transmite anumite caractere productive
• LipiţanLeghorn – hibridul Albo
• liniile paterne: masa corporală, VPO, producţie de ouă, greutatea şi calitatea ouălor, fertilitatea
• Liniile materne: masa corporală, VPO, producţie de ouă, greutatea şi calitatea ouălor, % ecloziune
În funcţie de gradul de consangvinizare: – Linii neconsangvinizate (1%)– Linii moderat consangvinizate (3%)– Linii consangvinizate (6%)
VARIABILITATEA ÎN CADRUL RASEI• caractere cantitative (masa corporală, dimensiunile corporale, producţiile) - cifre• caractere calitative (culoarea la animale, culoarea penajului, forma şi direcţia părului etc.) -
descriere
9
• Variabilitate individuală - ± variante• Variabilitate rasială – standardul rasei• Analiza varianţei – media, varianţa (s2), deviaţia standard (s) şi coeficientul de variabilitate (v
%)
Curs 4ACLIMATIZAREA RASELOR
• = adaptare fenotipică de lungă durată la factorii de stres• Principalii factorii care condiţionează aclimatizarea
– Rasa - rasele mixte – Vârsta – tineretul
• Pentru reuşita aclimatizării genetice – animale heterogene (genotipic şi fenotipic)
DEGENERAREA RASELOR• Cauzele degenerării:
– „criza de aclimatizare“– condiţiilor necorespunzătoare de hrănire la tineret– condiţiile necorespunzătoare de întreţinere la tineret– exploatarea neraţională a animalelor
• la reproducţie - animale înainte de vârsta optimă; • la reproducţie - animale cu defecte de exterior; • practicarea împerecherilor strâns înrudite şi necontrolate
– Etapele degenerării– tulburări ale funcţiei de reproducţie– scăderea producţiilor– Scăderea masei corporale, dimensiunilor– Scăderea rezistenţei la boli
• Măsuri de stopare a degenerării raselor– Cunoaşterea particularităţilor biologice a raselor– Măsuri tehnologice– Măsuri nutriţionale
CONSTITUŢIA ANIMALELOR DOMESTICE • = totalitatea însuşirilor şi caracterelor care generează rezistenţă, vitalitate, capacitatea de
reproducţie şi producţie• armonia dintre morfologie şi funcţional ← metabolism (anabolism, catabolism)
• Înainte de tuns – producţia mai mică• Imediat după tuns, producţia scade cu 10%
Curs 6Factorii climatici Temperatura mediului ambiant - zona de neutralitate termică
– taurine 5—200C – ovine şi caprine 5 – 210C
- Scăderea marcantă a producţiei • Friză peste 27°C• Jersey şi Brown Swiss peste 30°C• Zebu peste 33°C
• Temperaturile scăzute – mai bine tolerate – taurine T -5°C nu influenţează producţia de lapte, dar creşte consumul specific
• Compoziţia chimică a laptelui: peste 20°C – scade % grăsime, proteină şi lactoză.Umiditatea relativă
• optim 65— 75%, funcţie de temperatură• UR ridicată (peste 80%) + T ridicate - scăderea producţia de lapte
Lumina• Naturală + artificială
Starea vremii• Vremea nefavorabilă (ploi de durată, descărcările electrice, viscol)
– Taurine 15—20%– Ovine 5—30% (ploaia de vară)
CONTROLUL PRODUCŢIEI DE LAPTE• Danemarca 1895• Controlul oficial al producţiei de lapte - ANARZ• Controlul cantitativ
– La taurine - lactaţia totală şi normală – La ovine - Ţigaie şi Ţurcană – Controlul calitativ % grăsime şi proteină
PRODUCŢIA DE CARNEFACTORI ENDOGENISpecia:
• Porcine, taurine, gallinacee• Rasa• Varietatea
14
• Cornish• Linia – taurine – Charolais• Hibridul – porcine, păsări • Vârsta
– greutatea – însuşiri organoleptice şi chimice– randamentul la tăiere
• Sexul• Particularităţile individuale• Starea de sănătate
• Estroza (căpiala falsă)• Miaza cutanată şi genitală• Coccidioza
FACTORI EXOGENI• Alimentaţia – influenţează cantitatea şi calitatea cărnii
– Nivelul de hrănire - norme– Tipul de alimentaţie– Forma de administrare a nutreţului
• Temperatura– Zona de neutralitate termică– Taurine la îngrăşat: 5-20°C– ovine la îngrăşat: 8-18°C– Porcine la îngrăşat
• 30-60 kg: 18-21°C• 60-100 kg: 15-17°C
o broiler găină 18-24°C• Livrarea şi transportul animalelor
CONTROLUL PRODUCŢIEI DE CARNECântăriri individuale – metodă obiectivă
• Taurine şi bubaline şi cabaline– lunar, până la 6 luni, – apoi la 9 şi 12 luni
• Ovine: la naştere, înţărcare şi după primul tuns de bază• Porcine: naştere, 21 de zile, înţărcare, trecerea la îngrăşat.• Broilerul de găină: ecloziune, 21 şi 42 zile. • Broiler curcă: ecloziune, 35, 63 şi 84 şi 112 zile.• Broiler raţă: ecloziune, 15, 56 zile• Broiler gâscă: ecloziune, 28, 49 şi 84 zile.
Starea de îngrăşare – metodă subiectivă - maniamente (trenul posterior, mijlociu şi anterior).
• punctul fesei, ultima coastă, pliul iei, capul pieptului, cerbicea, baza urechii
• Microclimatul, igiena corporală, igiena adăposturilor • Tehnica tunsului• Usucul• = amestecul sebumului şi secreţia glandelor sudoripare• Formează la suprafaţa fibrelor de lână un strat protector• Usucul de calitate:
– Alb-gălbui → portocaliu– Sub formă de emulsie şi solzişori– Repartizare uniformă pe toată lungimea fibrei– Uşor lavabil în apă caldă
• Usuc de slabă calitate:– Mai consistent
16
– Brun-roşcat, verzui– Repartizat neuniform (solzi mari, grunji)– Rol de protecţie redus– Greu lavabil (detergenţi)
Factori care condiţionează cantitatea mare de usuc:– Tipul morfo-productiv: de lână (fină)– Sex: berbeci – Alimentaţia: supraalimentaţia, normală– Starea de sănătate (animale sănătoase)
CONTROLUL PRODUCŢIEI DE LÂNĂ • O dată pe an (10 mai – 10 iunie)• Controlul cantităţii – gravimetric. Randamentul la spălare• Controlul calitativ
– fineţea, – lungimea, – luciul şi culoarea – uniformitatea, – ondulaţiile– rezistenţa la tracţiune şi torsiune
PRODUCŢIA DE OUĂ Factori direcţi: endogeni şi exogeniFactori indirecţi
• Vârsta • Particularităţi individuale • Starea de sănătate:
• Acarioze • Râia văroasă a picioarelor• Păduchi• Pulicide• Ascaridioza
• Năpârlirea • Pauza de iarnă a ouatului • Instinctul de clocit
FACTORI EXOGENI• Alimentaţia • Lumina • Temperatura • Factorii care influenţează indirect producţia de ouă
17
• Masa corporală • Masa ouălor • Puterea de folosire a hranei
Factorii care influenţează greutatea ouălor • Vârsta • Masa corporală
CONTROLUL PRODUCŢIEI DE OUĂ• Intensitatea ouatului
I = (P / t) x 100
Curs 8AMELIORAREA ÎN CREŞTEREA ANIMALELORPRINCIPALELE CARACTERE CE FAC OBIECTUL AMELIORĂRII
• de producţie• Reproducţie• viabilitate şi rezistenţă la îmbolnăviri• Exterior• h2 mare (≥ 0,5)
– influenta genotipului este mare – transmiterea caracterului în descendenţă este mare
• h2 mică - transmiterea caracterului este slabă şi este dependentă de factorii de mediuCaractere de producţie
• Cantitatea de lapte– caracter limitat de sex– h2 mică (0,2-0,4)– Influenţată de factori de mediu intern
• vârsta primei fătări• luna de lactaţie• rangul lactaţiei
– Influenţată de factori de mediu extern• Hrănirea• igiena corporală• numărul de mulsori pe zi
– Se corelează (-) cu % grăsime• Procentul de grăsime şi de proteine
– h2 mare (0,5 - 0,6)– corelate pozitiv între ele– Corelate negativ cu cantitatea de lapte
Cantitatea de carne• Depinde de:
– spor mediu zilnic (h2 0,3), – consumul specific (h2 = 0,5-0,6); – compoziţia şi calitatea carcasei (h2 0,5)
Sporul mediu zilnic• puternic corelat pozitiv cu consumul specific
18
• Influenţat de:– factori endogeni (vârsta, sex, gestatie), – Factori de mediu intern (vârsta, producţia de lapte, nr. produşi la fătare)– factori de mediu extern (alimentaţie, întreţinere).
• Producţia de lână – cantitatea – h2 medie (0,4)– Calitatea lânii - h2 mare (0,5-0,6).
Producţia de ouă• = caracter limitat de sex• cuprinde
– numărul de ouă (h2 = 0,2-0,3)– greutatea oului (h2=0,5-0,7)– forma oului (h2 = 0,5-0,6)
• Numărul de ouă este corelat negativ cu masa corporală
Curs 9Caractere de reproducţie (h2 0,10—0,15)
• Toate speciile• %F, cantitatea şi calitatea spermei • VPO, %F, %E
Caractere de viabilitate şi rezistenţă la îmbolnăviri • Boli ereditare – profilaxia genetică• Boli produse de agenţi patogeni
h2 = 0,05 - 0,1 • Bolile produse de mediu (tehnopatii)
Factorii ameliorării• modifică frecvenţa genelor şi frecvenţa genotipurilor • mutaţia; migraţia; selecţia; deriva genetică şi consangvinizarea
Mutaţia • = procesul de apariţie a unei modificări în materialul genetic• este sursa primară de variaţie genetică
Migraţia (imigraţia)• = procesul de introducere a unor gene în populaţie • Migraţia este a doua sursă de variaţie genetică
Selectia• = procesul de discriminare reproductivă, facută de către
– mediu (selecţia naturală)– om (selecţia artificială)
19
Deriva genetică• = procesul de modificare a frecvenţei genelor într-o direcţie imprevizibilă, dar într-o cantitate
previzibilă.Consangvinizarea
• = procesul de împerechere a indivizilor mai apropiat înrudiţi între ei decât media înrudirii din populaţie
Mutaţia, migraţia şi selecţia = procese sistematice - modifică cantitativ previzibilă frecvenţa genelor, într-o direcţie previzibilăDeriva genetică = proces dispersiv -modifică cantitativ previzibil frecvenţa genelor , dar direcţia este imprevizibilă Mijloacele de modificare a frecvenţei genelor şi genotipurilor:
– selecţia– dirijarea împerecherilor
Selecţia• = procesul alegerii animalelor pentru reproducţie• = procesul de discriminare reproductivă neîntâmplătoare a genotipurilor
Discriminarea reproductivă este determinată de:• întâmplare• selecţia naturală• selecţia artificială
Întâmplarea• Acţionează la nivel de gameţi• Asupra meiozei şi fecundării acţionează hazardul → determinând numărul şi sexul
descendenţilorSelecţia naturală
• = discriminarea reproductivă făcută de mediu, → reproducţia celor mai bine adaptaţi• acţionează continuu • nu are un obiectiv• efectul ei se realizează într-un timp îndelungat şi duce la adaptarea populaţiilor la mediu
Selecţia artificială • Discriminarea reproductivă realizată de către om pentru a obţine populaţii mai bine adaptate
cerinţelor lui• se poate realiza în două momente:
– înainte de intrarea la reproducţie– după intrarea la reproducţie
Selecţia înainte de intrarea la reproducţie• se face pe baza cunoaşterii performanţelor principale ce fac obiectul selecţiei • stabileşte numărul de părinţii potenţiali ai generaţiei următoare
Selecţia după intrarea la reproducţie• alegerea părinţilor generaţiei următoare• potrivirea perechilor
Etapele selecţiei artificiale– Predicţia valorii de ameliorare (VA) a candidaţilor la reproducţie– ierarhizarea – reţinerea la reproducţie
20
– producerea de descendenţi• Valoarea de ameliorare (VA) = suma efectelor datorate genelor care controlează un caracter• Predicţia VA - BLUP - Best Linear Unbiased Predictors (metoda celor mai buni predictori
liniari nedeplasaţi) – matrice de calcul Clasificarea metodelor de selecţie – funcţie de:
1. Sursa de informare2. numărul caracterelor din obiectivul selecţiei3. Modul de modificare a caracterelor4. Direcţia de modificare a populaţiei
1.1. Selecţia pe baza ascendenţilor • Caractere legate de sex (lapte, ouă)• Caractere măsurate târziu• Apreciere precoce: VA – înainte de fătare• Obligatorie existenţa pedigreului• Taurine, păsări
1.2. Selecţia după performanţe proprii • toate caracterele • Este eficientă la caracterele cu h² mare• NU se recomandată economic pentru caracterele ce nu pot fi măsurate la o vârstă timpurie
(cantitatea de lână, cantitatea de lapte, numărul de ouă)1.3. Selecţia pe baza rudelor colaterale
• caractere limitate de sex (lapte, ouă)• Caractere cu h² mică • Caractere de abator• 8—10 fraţi şi/sau 80—100 semifraţi contemporani
1.4. Selecţia pe baza descendenţilor• combinată cu cea pe performanţe proprii • Toţi descendenţii – condiţii egale de creştere
2. Numărul caracterelor din obiectivul selecţiei• Un caracter – selecţia A, PP, C, D• Mai multe caractere
– În tandem (succesivă filogenetic)– Nivele independente (succesivă ontogenetic) – Indici de selecţie (simultană)
2.1. Selecţia în tandem• succesivă de la o generaţie la alta• Eficientă pentru caractere corelate pozitiv
2.2. Selecţia pe nivele independente• Selecţia se face în aceeaşi generaţie, dar la vârste diferite
21
• Pentru fiecare caracter se stabileşte un prag 2.3. Selecţia prin indici de selecţie• Selecţia pe aceeaşi generaţie şi la aceeaşi vârstă• VA se estimează pentru genotipul agregat• Sistem de matrici
3. Modul de modificare a caracterelor• Selecţia directă• Selecţia indirectă (corelaţii pozitive)
4. Direcţia de modificare a populaţiei• Selecţia direcţionată – (+)variantele
→ progres genetic• Selecţia stabilizatoare – media
→ conservarea unei populaţii• Selecţia disruptivă – media,(+),(-)variante
→ divizarea populaţiei în subpopulaţiiRăspunsul selecţiei (R)
• = modificarea fenotipică a populaţiei în urma selecţiei aplicate• Categorii:
– Răspuns pe generaţie = superioritatea generaţiei filiale– Răspuns anual = superioritatea performanţelor din anul următor (în aceleaşi condiţii
de mediu)Factorii care influenţează R:
• h²• Diferenţa de selecţie• Intervalul între generaţii
Intervalul între generaţii• = vârsta medie a părinţilor la data fătării descendenţilor ce vor fi reţinuţi la reproducţie
Selecţia pentru producţia de lapte• Taurine, ovine, caprine
Criterii de selecţie:• Cantitatea de lapte• Cantitatea de grăsime• Cantitatea de proteină• Aptitudinile ugerului pentru mulsul mecanic• VPF
Selecţia pentru producţia de carne• Porcine, păsări, taurine, ovine, caprine
Criteriile de selecţie:• Viteza de creştere • Consumul specific• Gradul de depunere a grăsimii
– Grosimea stratului de grăsime (porcine)– Indicele de seu (taurine, ovine, caprine)
22
• Dezvoltarea muşchilor pectorali (păsări)
Selecţia pentru producţia de lânăCriterii de selecţie:
• Cantitatea de lână brută/spălată• Fineţea, lungimea, desimea fibrelor
Selecţia pentru producţia de pieliceleCriterii de selecţie
• Forma buclelor, buclajul
Selecţia pentru producţia de ouăCriteriile de selecţie:
– Numărul de ouă pe ciclul de ouat– Greutatea ouălor– Consumul specific– Grosimea cojii ouălor– F%, E%– VPO
Dirijarea împerecherilor - în patru moduri:• 1. consangvinizare - mai înrudite decât media înrudirii în populaţie;• 2. încrucişare – mai puţin înrudite decât media înrudirii în populaţie;• 3. homogamie - asemănătoare fenotipic;• 4. heterogamia – nu se aseamănă fenotipic.
Consangvinizarea• Consangvinizarea strânsă F=12-25%.• Consangvinizarea F= 6-12 %.• Consangvinizarea moderată F = 1 - 6 %.• Consangvinizarea îndepărtată F mai mic de 1%.
ÎNCRUCIŞĂRILE DE AMELIORARE• De absorbţie, infuzie, sinteză
1. Încrucişarea de absorbţie (de substituţie sau de transformare)– încrucişarea sistematică a femelelor dintr-o rasă primitivă (neameliorată)– 4 - 6 generaţii
A x B A = rasa ameliorată↓ B = rasa neameliorată
F1 (50%) x A ↓ F2 (25%) x A
↓F3 (12,5%) x A, etc.
2. Încrucişarea de infuzie – corectarea unor defecte– 1 - 2 generaţii– Bălţata românească
3. Încrucişarea de sinteză (formarea de rase noi) – determină formarea raselor noi – Cel puţin 3 generaţii + 1 generaţie de împerecheri înrudite
ÎNCRUCIŞĂRILE INDUSTRIALE• Heterozis – teoria supradominaţie
Încrucişarea simplă - de primă generaţieA x B ↓ AB
• Porcine, ovine pentru carne, găini ouătoareÎncrucişarea cvadruplă
A x B C x D ↓ ↓ ♀ x ♂
↓hibrid tertarasial / tertalinear
• Porcine, păsări
HOMOGAMIA (împerecherile omogene) • împerecherea dintre indivizi neînrudiţi care au caractere asemănătoare• se măreşte asemănarea fenotipică între produşi
HETEROGAMIA• împerecherea unor animale neasemănătoare sub aspectul anumitor caractere• corectarea anumitor defecte de exterior