CONTROLUL POLUARII – MANAGEMENTUL · PDF fileProiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational ... managementului calitatii si TIC al personalului ... MANAGEMENTUL

Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Investeste în oameni!

Axa prioritara 3 „Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor” Domeniul major de interventie 3.2. „Formare si sprijin pentru întreprinderi si angajati pentru promovarea adaptabilitatii” Proiect: Retea de sprijinire a formarii profesionale în domeniul managementului sanitar, managementului calitatii si TIC al personalului ocupat în domeniul medical – RUXMED, POSDRU/81/3.2/S/49706

1

CONTROLUL POLUARII – MANAGEMENTUL DESEURILOR

GESTIONAREA DESEURILOR PERICULOASE

REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALA

sistem telemedicina



2

CUPRINS: GESTIONAREA DESEURILOR PERICULOASE 3

METODE DE ELIMINARE FINALA A DESEURILOR 20

COLECTAREA SELECTIVA A DESEURILOR ÎN INSTITUTIILE PUBLICE 28

CADRUL LEGILATIV REFERITOR LA GESTIONAREA DESEURILOR 35

PRECAUTIUNI STANDARD (Precautiuni universale (PU)) 36

EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCA SI ACTIVITATI

PRESTATE DE PERSONALUL MEDICO-SANITAR ÎN FUNCTIE DE CONTACTUL

CU SÂNGE SI ALTE LICHIDE BIOLOGICE 39

PRECAUTIUNI SUPLIMENTARE (ADITIONALE) 46



3

GESTIONAREA DESEURILOR PERICULOASE

REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALA Gestionarea deseurilor reprezinta o problema de importata majora a fiecarei comunitatii, intelegerea acesteui fapt va determina modul de reusita al planurilor de gestionare a tuturor categoriilor de deseuri.

Calitatea vietii este strict conditionata si de calitatea serviciilor de gospodarie comunala, a calitatii mediului în care traiesc. In structura serviciilor de gospodarie comunala sunt incluse componente ca : • alimentarea cu energie electrica si gaze ; • productia si distributia apei potabile ;

• canalizarea si epurarea apelor uzate si meteorice • productia si distributia energiei termice pentru incalzire si apa calda • salubritatea si gestiunea deseurilor urbane; • întretinerea strazilor, spatiilor verzi si obiective din domeniul public; • transportul local public; • administrarea, întretinerea si repararea fondului locativ de stat. Colectarea la locul de producere (precolectarea primara) a reziduurilor menajere se

face în recipiente acoperite, dimensionate în functie de cantitatea produsa, de ritmul de evacuare si de categoria în care se încadreaza reziduurile menajere din locuinta; reziduurile nu se colecteaza direct în recipient ci într-o punga de polietilena aflata în recipient si care sa aiba un volum putin mai mare decât volumul recipientului.

Precolectarea secundara, adica strângerea si depozitarea provizorie a pungilor cu

deseuri menajere în punctele de precolectare organizata, se face în recipiente dimensionate corespunzator, acoperite, prevazute cu dispozitive de prindere adaptate modului de golire, usor transportabile, concepute astfel încât sa nu produca raniri în timpul manipularii si sa nu favorizeze maladiile asociate efortului fizic excesiv.

Containerele vor fi concepute în asa fel încât accesul la ele sa fie rapid si usor, iar

sistemul lor de acoperire sa fie usor de manevrat si sa asigure etanseitatea. Recipientele, indiferent de categoria lor, vor fi confectionate din materiale rezistente la

solicitari mecanice sau agresiuni chimice si care sa se poata spala si dezinfecta usor.



4

Recipientele vor fi mentinute în buna stare si vor fi înlocuite imediat, la primele semne de pierdere a etanseitatii. Ele vor fi amplasate în spatii special amenajate, mentinute în conditii salubre.

Administratia locala va asigura colectarea, îndepartarea si neutralizarea reziduurilor

stradale. Colectarea reziduurilor stradale la locul de producere se va face în recipiente

acoperite, mentinute în buna stare, amplasate în conditii salubre, în spatii special amenajate. Este interzisa depozitarea reziduurilor stradale, dupa colectarea lor, direct pe sol, pe domeniul public sau privat.

Deseurile urbane trebuie sortate la locul de producere în componente reciclabile si

nereciclabile. Serviciul de salubritate sau agentul economic care se ocupa de gestionarea deseurilor

va folosi sisteme adecvate de colectare a materialelor reciclabile si va asigura dirijarea lor spre procesul de reciclare. În acest scop va asigura capacitati adecvate de sortare si depozitare: recipiente separate, marcate, pentru colectarea separata de la sursa (sticla, material plastic, hârtie, deseuri predominant organice, biodegradabile etc.)

a) Deseuri menajere: Deseurile predominant organice, biodegradabile se colecteaza astfel încât: - orice risc sau disconfort creat de mirosuri, insecte, rozatoare sa fie evitat; - pe cât posibil sa nu se amestece cu alte tipuri de deseuri; - sa se colecteze, pe cât posibil, deseuri fara substante poluante. Deseurile voluminoase se colecteaza, se transporta si se trateaza astfel încât sa se permita reciclarea si refolosirea prin sortarea si tratarea separata a diferitelor componente din deseul voluminos respectiv. Ele nu pot fi colectate în containerele obisnuite si de aceea agentul economic responsabil cu gestionarea deseurilor va asigura ridicarea lor periodica si transportul lor cu mijloace adecvate. Populatia va fi anuntata din timp asupra perioadei de colectare. Deseurile periculoase (toxice, poluante, inflamabile, explozibile etc.): agentul economic responsabil va asigura functionarea unui sistem de colectare a deseurilor periculoase care pot aparea în deseurile menajere: acumulatori uscati, tuburi sub presiune (tip spray), tuburi fluorescente, recipiente în care au fost substante toxice, substante toxice de uz menajer, medicamente etc.



5

Se accepta ca medicamentele sa fie colectate si tratate împreuna cu deseurile menajere obisnuite, daca exista siguranta ca populatia, în general, sau grupuri de populatie nu au acces la locul unde acestea se depoziteaza.

b) Deseuri comerciale similare celor menajere:

Sistemul de colectare trebuie sa urmeze, pe cât posibil, acelasi principiu de reciclare a materialelor rezultate din unitati comerciale, institutii publice, birouri, mica industrie, unitati mestesugaresti, daca aceste deseuri prezinta compozitie si proprietati similare cu cele ale deseurilor menajere.

c) Deseuri din parcuri si gradini: Deseurile specifice, predominant vegetale, din parcuri si gradini, trebuie reciclate prin compostare, de preferat la locul de producere, sau, daca nu este posibil, sa fie dirijate spre un sistem similar în exteriorul parcului, unde se composteaza resturile vegetale din alte surse.

d) Deseuri din piete: Se va asigura colectarea separata a deseurilor de origine vegetala, care pot fi compostate, si a celorlalte deseuri care se preteaza la reciclare, cum ar fi:

- material plastic, - hârtie, - sticla etc., - similare cu cele menajere. Administratia pietei va asigura recipiente marcate si amplasate în locuri special amenajate. e) Deseuri din constructii:

Componentele nereciclabile din refacerile drumurilor, din demolari si constructii se colecteaza si se folosesc întrun sistem de reciclare; orice deseu din demolari este considerat contaminat si se colecteaza separat, dirijându-se într-un sistem care sa nu permita accesul persoanelor neautorizate. Antreprenorul are bligatia sa monteze recipiente de colectare adecvate.

f) Deseurile rezultate din îngrijiri medicale acordate la domiciliul pacientului sau cele rezultate din activitatea de îngrijiri medicale acordate în cabinete medicale amplasate în cladiri de locuit urmeaza circuitul deseurilor de îngrijiri medicale cu risc, conform reglementarilor legale specifice. Persoanele care îsi administreaza singure tratamente injectabile la domiciliu si cadrele medicale care aplica tratamente la domiciliu sunt obligate sa colecteze deseurile rezultate în recipiente cu pereti rezistenti (cutii din carton, cutii din metal etc.), pe care le vor depune la cea mai apropiata unitate de asistenta medicala publica.



6

Cabinetele medicale vor respecta legislatia specifica în domeniu. Se interzice depunerea deseurilor rezultate din îngrijiri medicale în containerele comune ale cladirilor de locuit.

g) Deseurile stradale se compun din: deseuri rezultate din maturarea strazilor si deseuri asimilabile celor menajere, precolectate în recipiente stradale. Deseurile rezultate din maturarea strazilor contin: materiale rezultate din abraziunea cauciucurilor si a drumului, pamânt, frunze si alte detritusuri vegetale, resturi animale, nisip antiderapant si pulberi sedimentate din atmosfera. Este recomandabil ca nisipul antiderapant sa fie colectat separat de alte deseuri stradale si, pe cât posibil, reutilizat. Este posibil ca, în urma precolectarii defectuoase a reziduurilor asimilabile cu cele menajere, produse pe strada, o parte a acestora sa intre în compozitia deseurilor de maturare; acest lucru trebuie evitat prin aplicarea corecta a reglementarilor privind precolectarea primara si secundara a deseurilor de catre fiecare producator, persoana fizica sau juridica. Deseurile asimilabile cu cele menajere se precolecteaza în recipiente stradale (cosuri, pubele, conteinere) asigurate de catre primarii. Este important ca aceste recipiente sa fie în numar suficient, cu volume adecvate si montate la distante optime; recipientele se golesc periodic, nu mai rar de o data la 2 zile vara (1 aprilie – 1 octombrie) si o data la 3 zile iarna (1 octombrie - 1 aprilie). Deseurile stradale urmeaza filiera de neutralizare a deseurilor menajere.

h) Deseurile zootehnice, rezultate din amenajari în gospodarii particulare (vezi art. 16), care nu se asimileaza cu fermele zootehnice, se colecteaza si se neutralizeaza prin compostare în instalatii care nu polueaza mediul si nu produc disconfort, amplasate la cel putin 10 m de ferestrele locuintelor.

Evacuarea reziduurilor menajere de la locurile de producere si colectare la locul de neutralizare se face de preferinta zilnic, fara a se depasi urmatoarele termene maxime:

a) În anotimpul cald (1 aprilie - 1 octombrie): - zilnic, din zonele centrale si de la unitatile de alimentatie publica, unitatile sanitare cu

paturi, gradinite si crese; - la cel mult 2 zile, din celelalte zone. b) În anotimpul rece (1 octombrie - 1 aprilie):la cel mult 3 zile, din toate zonele.

- Metodele si tehnologiile de neutralizare a reziduurilor solide vor fi avizate sanitar. - Reziduurile toxice si periculoase se depoziteaza si se neutralizeaza numai în conditiile stabilite conform reglementarilor în vigoare.



7

- Depozitele de deseuri urbane, controlate, instalatiile de compostare a deseurilor organice si biodegradabile, instalatiile de incinerare trebuie proiectate, construite si administrate astfel încât sa se realizeze conditii de împiedicare a eliminarii si diseminarii poluantilor în mediul natural: sol, ape de suprafata, ape subterane, aer sau în mediul urban. În acest scop, se vor îndeplini urmatoarele conditii:

a) amplasarea si stabilirea zonei de protectie sanitara se fac în urma studiilor de

impact pe mediu si sanatate, în conditiile prevederilor art. 10 si 11 din prezentele norme; alegerea locului se face dupa studii geologice, hidrogeologice si urbanistice;

b) la proiectare si la functionare se vor prevedea si respecta metode si tehnici

adecvate de acoperire si asigurare a deseurilor; acoperirea si asigurarea se fac zilnic; c) în cursul operatiunilor de depozitare, vehiculele de transport au acces numai pe

drumurile interioare ale depozitului. Daca accesul vehiculelor de transport pe suprafata deseurilor nu poate fi evitat în mod temporar, se asigura conditii de spalare a exteriorului vehiculelor la iesirea din depozit;

d) în cursul exploatarii depozitului se aplica masuri de combatere a insectelor si

rozatoarelor (dezinsectie si deratizare); e) organizarea tehnica a depozitului va asigura protectia sanatatii populatiei în

general, protectia sanatatii personalului si protectia mediului; se acorda atentie deosebita împrejmuirii si perdelelor de protectie

“Reciclarea ar trebui sa însemne reprocesarea în cadrul procesului de productie a deseurilor pentru

scopul initial sau pentru alte scopuri incluzând reciclarea organica, dar excluzând refacerea

energiei” – definitie C.E. 1994.



8

Gestionarea deseurilor medicale reprezinta o problema de importata a fiecarei unitati sanitare, iar calea spre reusita în acest domeniu o reprezinta munca în echipa.

Unitatiile spitalicesti sunt definite ca mari producatori de deseuri, atat generale

(asimilabile cu cele menajer, dar mai ales de deseuri periculoase , moiv pentru care se impune existenta planurilor de getionare a deseurilor reultate.

Modul în care orice unitate sanitara trebuie sa gestioneze deseurile rezultate din

activitatea pe care o desfasoara este reglementat prin Ordinul Ministerului Sanatatii 219/2002 si reprezinta unul dintre principalele criteriile avute in vedere in cadrul evaluarii pentru autorizarea unitatii medicale

Producatorul de deseuri este raspunzator pentru indepartarea si eliminarea deseurilor

rezultate din activitatea sa.

Unitatile sanitare elaboreaza si aplica cu prioritate programe, strategii de management si proceduri medicale care sa previna producerea de deseuri periculoase sau sa reduca pe



9

cat posibil cantitatile produse.

Unitatile sanitare elaboreaza si aplica planul propriu de gestionare a deseurilor rezultate din activitatile medicale, in concordanta cu regulamentele interne si cu codurile de procedura, pe baza reglementarilor in vigoare.

Fiecare unitate medicala, indiferent de specialitate, trebuie sa detina un plan de de gestionare a deseurilor rezultate, periculoase sau nepericuloase, pe care sa-l si aplice. Principiul de baza este "poluatorul plateste" si principiul PRECAUTIEI!

Pentru a implementa planul de gestionare a deseurilor în acest domeniu trebuie sa asiguram instruirea personalului implicat si sa formam echipe dedicate acestor obiective cu grad crescut de constientizare a problemelor referitoare la sanatate si mediu. Pentru formarea personalului e nevoie de transmiterea cunostintelor pe care trebuie sa le însuseasca, construirea de abilitati ce tin de rutina profesionala si de formarea unei atitudini favorabile unei practici corecte care sa duca la stimularea unei schimbari e comportament. Formarea personalului vizeaza toate categoriile medicale si nemedicale si va include informatii minime obligatorii (instructiuni) precum si informatii detaliate cuprinse în ghiduri sau normative. Personalul nemedical trebuie sa cunoasca riscurile asociate manipularii deseurilor medicale, proceduri în caz de accidente precum si instructiuni de utilizare a echipamentului de protectie. Obiectivele cursului sunt acelea de a instrui participantii sa stapâneasca cunostintele necesare manipularii corecte a deseurilor medicale, mai ales a celor periculoase, sa gestioneze situatiile care pot genera accidente, iar în cazul acestora sa ia o atitudine corecta de aplicare a PPE. Definitii Prin ordinul MS 219 / 2002 sunt definiti urmatorii termeni: a) deseurile rezultate din activitati medicale - toate deseurile, periculoase sau nepericuloase,



10

care se produc in unitatile sanitare; b) deseurile nepericuloase - deseurile a caror compozitie este asemanatoare cu cea a deseurilor menajere si care nu prezinta risc major pentru sanatatea umana si pentru mediu; c) deseurile periculoase - deseurile rezultate din activitati medicale, care constituie un risc real pentru sanatatea umana si pentru mediu si care sunt generate in unitatea sanitara in cursul activitatilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor si recuperare medicala, inclusiv de cercetare medicala si producere, testare, depozitare si distributie a medicamentelor si produselor biologice; d) deseurile anatomo-patologice si parti anatomice deseurile care includ tesuturile si organele, partile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii si din alte proceduri medicale; in aceasta categorie se includ si animalele de laborator utilizate in activitatea de diagnostic, cercetare si experimentare; e) deseurile infectioase - deseurile lichide si solide care contin sau sunt contaminate cu sange ori cu alte fluide biologice, precum si materialele care contin sau au venit in contact cu virusuri, bacterii, paraziti si/sau toxinele microorganismelor; f) deseurile chimice si farmaceutice - substantele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corosive ori inf lamabile; medicamentele expirate si reziduurile de substante chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene; g) deseurile intepatoare-taietoare - deseurile care pot produce leziuni mecanice prin intepare sau taiere; h) deseurile radioactive - deseurile solide, lichide si gazoase rezultate din activitatile nucleare medicale, de diagnostic si tratament, care contin materiale radioactive; i) unitatea sanitara - orice unitate publica sau privata care desfasoara activitati cu profil sanitar; j) activitatea medicala - orice activitate de diagnostic, preventie, tratament, monitorizare si recuperare a starii de sanatate, care implica sau nu implica utilizarea de instrumente, echipamente ori aparatura medicala; k) sistemul de gestionare a deseurilor - totalitatea activitatilor de colectare separata la locul de producere, ambalare, depozitare intermediara, transport si eliminare finala; l) depozitarea temporara - pastrarea pe o perioada limitata a deseurilor ambalate corespunzator in spatii special destinate si amenajate, pana la preluarea si transportul lor la locul de eliminare finala; m) eliminarea finala - totalitatea metodelor si tratamentelor fizice, chimice si biologice aplicate deseurilor periculoase rezultate din activitatile medicale, care vizeaza eliminarea pericolelor si riscurilor potentiale asupra mediului si asupra starii de sanatate a populatiei, precum si



11

reducerea volumului de deseuri; n) incinerarea deseurilor - arderea deseurilor in instalatii speciale, denumite incineratoare, cu asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce determina neutralizarea deseurilor, utilizându-se echipamente de retinere si purificare a gazelor; o) depozitarea sanitara - depozitarea deseurilor rezultate din activitatea medicala in locuri special amenajate, denumite depozite de deseuri periculoase sau nepericuloase. Deseurile periculoase sunt depozitate in depozitul de deseuri dupa ce au fost supuse tratamentelor de neutralizare; p) fisa interna a gestiunii deseurilor - formularul de pastrare a evidentei deseurilor produse in unitatile sanitare, cu date privind circuitul complet al deseurilor de la producere si pana la eliminarea finala a acestora, conform H.G. 155/1999 pentru introducerea evidentei gestiunii deseurilor si a Catalogului European al Deseurilor.

Clasificari pe categorii a deseurilor rezultate din activitatea medicala Clasificarea pe categorii a deseurilor rezultate din activitatea medicala se face pe criterii practice, dupa cum urmeaza: 1. deseurile nepericuloase sunt deseurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare si a oficiilor de distribuire a hranei; aceste deseuri se colecteaza si se indeparteaza la fel ca deseurile menajere. Deseurile asimilabile celor menajere inceteaza sa mai fie nepericuloase cand sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deseuri periculoase. Urmatoarele materiale se includ in categoria deseurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hartia, resturile alimentare (cu exceptia celor provenite de la sectiile de boli contagioase), sacii si alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticla care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte lichide biologice 2. deseurile periculoase se clasifica in: a) deseurile anatomo-patologice si parti anatomice, care cuprind parti anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie si obstetrica (fetusi, placente), parti anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate in urma activitatilor de cercetare si experimentare. Toate aceste deseuri se considera infectioase



12

conform precautiunilor universale; b) deseurile infectioase sunt deseurile care contin sau au venit in contact cu sangele ori cu alte fluide biologice, precum si cu virusuri, bacterii, paraziti si/sau toxinele microorganismelor, de exemplu: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatura, recipiente care au continut sange sau alte lichide biologice, campuri operatorii, manusi, sonde si alte materiale de unica folosinta, comprese, pansamente si alte materiale contaminate, membrane de dializa, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite etc.; c) deseurile intepatoare-taietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unica folosinta, pipete, sticlarie de laborator ori alta sticlarie sparta sau nu, care au venit in contact cu material infectios. Aceste deseuri se considera infectioase conform Precautiunilor universale; d) deseurile chimice si farmaceutice sunt deseurile care includ serurile si vaccinurile cu termen de valabilitate depasit, medicamentele expirate, reziduurile de substante chimioterapice, reactivii si substantele folosite in laboratoare. Substantele de curatenie si dezinfectie deteriorate ca urmare a depozitarii lor necorespunzatoare sau cu termenul de valabilitate depasit vor fi considerate deseuri chimice, de exemplu: substante dezinfectante, substante tensioactive etc.

Colectarea la locul de producere (sursa) Colectarea si separarea deseurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala. În situatia în care nu se realizeaza separarea deseurilor pe categorii, întreaga cantitate de deseuri se trateaza ca deseuri periculoase. Ambalajul în care se face colectarea si care vine în contact direct cu deseurile periculoase rezultate din activitatea medicala este de unica folosinta si se elimina o data cu continutul. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colecteaza deseurile din unitatile sanitare sunt:

a) galben - pentru deseurile periculoase (infectioase, taietoare-întepatoare, chimice si farmaceutice);



13

b) negru - pentru deseurile nepericuloase (deseurile asimilabile celor menajere). Pentru deseurile infectioase si taietoare-întepatoare se foloseste pictograma "Pericol biologic". Pentru deseurile chimice si farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc. Pentru deseurile infectioase care nu sunt taietoare-întepatoare se folosesc cutii din carton prevazute în interior cu saci din polietilena sau saci din polietilena galbeni ori marcati cu galben. Atât cutiile prevazute în interior cu saci din polietilena, cât si sacii sunt marcati cu pictograma "Pericol biologic". Sacul se introduce în pubele prevazute cu capac si pedala sau în portsac. Înaltimea sacului trebuie sa depaseasca înaltimea pubelei, astfel încât sacul sa se rasfrânga peste marginea superioara a acesteia, iar surplusul trebuie sa permita închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu va depasi trei patrimi din volumul sau. Deseurile întepatoare-taietoare se colecteaza în cutii din material rezistent la actiuni mecanice. Cutiile trebuie prevazute la partea superioara cu un capac special care sa permita introducerea deseurilor si sa împiedice scoaterea acestora dupa umplere, fiind prevazute în acest scop cu un sistem de închidere definitiva. Capacul cutiei are orificii pentru detasarea acelor de seringa si a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confectioneaza aceste cutii trebuie sa permita incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevazute cu un mâner rezistent pentru a fi usor transportabile la locul de depozitare intermediara si, ulterior, la locul de eliminare finala. Cutiile au culoarea galbena si sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic". Cutiile se avizeaza din punct de vedere sanitar de catre Ministerul Sanatatii - Directia generala de sanatate publica. Recipientul destinat colectarii deseurilor întepatoare-taietoare trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

a) sa fie impermeabil si sa prezinte etanseitate, iar prin sistemul de închidere definitiva sa impiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipuleaza deseurile întepatoare-taietoare si a mediului, precum si posibilitatea de refolosire a acestora de catre persoane din exteriorul unitatii sanitare; b) sa fie inscriptionat, în cazul recipientelor importate, si în limba româna. Inscriptia trebuie sa cuprinda: modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare



14

a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitara care a folosit recipientul, persoana desemnata responsabila cu manipularea sa, data umplerii definitive; c) sa fie avizat de Ministerul Sanatatii si Familiei dupa ce a fost supus procedurilor de testare specifica a rezisten tei materialului la actiuni mecanice. În situatia în care numai acele de seringa sunt colectate în recipientele descrise

anterior, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevazute în interior cu sac din polietilena de înalta densitate, de culoare galbena, si marcate cu pictograma "Pericol biologic".

Pentru deseurile infectioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de polietilena

cutiile din carton rigid prevazute în interior cu sac de polietilena, marcate cu galben si cu pictograma "Pericol biologic".

Al doilea ambalaj în care se depun sacii si cutiile pentru deseurile periculoase este

reprezentat de containere mobile cu pereti rigizi, aflate în spatiul de depozitare temporara. Containerele pentru deseuri infectioase si întepatoare-taietoare au marcaj galben, sunt inscriptionate "Deseuri medicale" si poarta pictograma "Pericol biologic".

Partile anatomice destinate incinerarii sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din

carton rigid, prevazute în interior cu sac din polietilena de înalta densitate, sau în saci din polietilena cu marcaj galben, special destinati acestei categorii de deseuri. Sacii trebuie sa fie perfect etansi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperarii placentelor, acestea sunt ambalate si supuse dezinfectiei în conformitate cu cerintele beneficiarului.

Deseurile chimice si farmaceutice se colecteaza în recipiente speciale, cu marcaj

adecvat pericolului ("Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.). Deseurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colecteaza în saci din

polietilena de culoare neagra, inscriptionati "Deseuri nepericuloase". În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilena transparenti si incolori.

Pe ambalajele care contin deseuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele

de identificare a sectiei sau laboratorului care a produs deseurile (denumirea sectiei sau



15

laboratorului si data). În cazul în care nu exista etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apa, direct pe sacul gol sau pe cutie. Depozitarea temporara

Depozitarea temporara trebuie realizata în functie de categoriile de deseuri colectate la locul de producere.

Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încaperile destinate depozitarii temporare.

Durata depozitarii temporare va fi cât mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igiena în vigoare.

Pentru deseurile periculoase durata depozitarii temporare nu trebuie sa depaseasca 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unitatii si 24 de ore pentru transport si eliminare finala.

Spatiul de depozitare temporara trebuie sa existe în fiecare unitate sanitara. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa existe in fiecare unitate sanitara. Unitatile

sanitare care nu au fost prevazute in proiect cu spatii pentru depozitare temporara le vor construi sau le vor amenaja ulterior.

Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua ompartimente: a) un compartiment pentru deseurile periculoase, prevazut cu dispozitiv de inchidere care sa permita numai accesul persoanelor autorizate; b) un compartiment pentru deseurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igiena in vigoare privind mediul de viata al populatiei.

Conditiile spatiului de depozitare pentru deseuri periculoase trebuie sa permita depozitarea temporara a cantitatii de deseuri periculoase acumulate in intervalul dintre doua indepartari succesive ale acestora.

Spatiul de depozitare temporara a deseurilor periculoase este - o zona cu potential septic si trebuie separat functional de restul constructiei si asigurat prin sisteme de inchidere. - prevazuta cu sifon de pardoseala pentru evacuarea in reteaua de canalizare a apelor uzate rezultate in urma curatarii si dezinfectiei. - prevazut cu ventilatie corespunzatoare - asigurarea temperaturilor scazute care sa nu permita descompunerea materialului organic din compozitia deseurilor periculoase.



16

- asigurate dezinsectia si deratizarea spatiului de depozitare in scopul prevenirii aparitiei vectorilor (insecte, rozatoare).

Locatii pentru depozitarea temporara • Pe fiecare etaj, lânga liftul pentru deseuri sau activitati cu regim murdar • Nu trebuie sa fie accesibile pacientilor si vizitatorilor • Spatiu adecvat cantitatiilor de deseuri produse • Depozite sau containere ce pot fi încuiate • Nu trebuie localizate pe coridoare lânga ganguri

Transportul deseurilor periculoase pana la locul de eliminare finala se face cu respectarea stricta a normelor de igiena si securitate in scopul protejarii

- personalului - populatiei generale - mediului.

Transportul deseurilor periculoase in incinta unitatii sanitare se face pe un circuit separat de cel al pacientilor si vizitatorilor.

Vehiculul care transporta deseurile periculoase trebuie conceput, amenajat special si avizat sanitar de Ministerul Sanatatii si Familiei.



17

Conform prevederilor de la 1.8.3 din ADR “oricine preia activitatile care includ transportul sau activitatile conexe de

n ambalare, n încarcare, n umplere sau n descarcare a marfurilor periculoase,

n va desemna unul sau mai multi consilieri pentru a asigura siguranta transportului marfurilor periculoase, care va fi responsabil de prevenirea riscurilor inerente ale acestor activitati asupra n persoanelor, n proprietatilor sau n mediului “

Deseurile medicale sau clinice sunt acele deseuri obtinute în urma tratamentului

medical aplicat - animalelor si - oamenilor sau - rezultate din biocercetare.

Deseurile medicale sau clinice ce contin substante infectioase din Categoria A vor fi încadrate, în mod corespunzator, în clasele UN 2814 sau UN 2900. Deseurile medicale sau clinice ce contin substante infectioase din Categoria B sau despre care exista motive sa se creada ca exista doar o mica probabilitate ca pot contine substante infectioase vor fi încadrate în clasa UN 3291 Datorita gradului scazut de periculozitate, urmatoarele substante de origine biologica sunt exceptate de la cerintele si reglementarile referitoare la materiale periculoase:

n Cele care nu contin substante infectioase sau care nu provoaca boli la oameni sau animale

n Substantele care contin microorganisme nepatogene pentru oameni sau animale

n Substantele în care orice agent patogen prezent a fost neutralizat sau inactivat, astfel ca acestea nu mai reprezinta un risc pentru sanatate



18

n Probele de mediu (inclusiv alimentele si apa), care nu sunt considerate a prezenta un risc semnificativ de infectie

n Sângele si/sau elementele sangvine colectat/colectate si transportate pentru a fi folosite la transfuzii si/sau transplant

n Spoturile de sînge uscat si testele de screening pentru sângerarile oculte în scaun n Deseurile medicale sau clinice decontaminate

Proba umana sau animala pentru care exista o probabilitate minima sa contina agenti patogeni nu face obiectul acestor Reglementari daca aceasta este transportata

n într-un ambalaj etans si pe care n se mentioneaza, în mod corespunzator,

n “Proba umana exceptata” sau n “Proba animala exceptata”.

Transportul substantelor infectioase din

n Categoriile A si n Categoriile B

în bagaje de mâna sau în pachete diplomatice este strict interzisa de catre transportatorii aerieni internationali. Ambalajele interioare care contin substante infectioase NU vor fi plasate la un loc cu alte ambalaje interioare care contin alte tipuri de materiale. Sistemul de baza cu tripla ambalare n Recipientul primar. Este un recipient de

n baza, n etans, n în care se introduce proba respectiva.

n Recipientul se ambaleaza cu suficient material absorbant care, în caz de spargere a recipientului, sa poata absorbi întreaga cantitate de lichid.

Ambalajul secundar. n etans si n rezistent, n care acopera si protejeaza recipientul primar (recipientele primare).



19

Într-un ambalaj secundar se pot pune mai multe recipiente primare bine amortizate si se va folosi suficient material absorbant care, în caz de spargere, sa poata absorbi întreaga cantitate de lichid. Ambalajul exterior. n Ambalajele secundare se aseaza în ambalaje exterioare de transport, prevazute cu

material amortizant corespunzator. n Ambalajele exterioare au rolul de a proteja materialul transportat împotriva factorilor

externi (ex. avarii fizice survenite în timpul transportului). Dimensiunea exterioara minima trebuie sa fie de 10 cm x 10 cm.



20

METODE DE ELIMINARE FINALA A DESEURILOR n Metodele de eliminare trebuie sa asigure distrugerea rapida si completa a factorilor cu

potential nociv pentru mediu si pentru starea de sanatate a populatiei. n Metodele folosite pentru eliminarea finala a deseurilor rezultate din activitatea medicala

sunt:

a) incinerarea - incineratoarele trebuie sa respecte normele si standardele in vigoare privind emisiile de gaze in atmosfera si pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare; b) depozitarea in depozitul de deseuri - la nivelul unitatii sanitare deseurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, cum ar fi: autoclavare, dezinfectie chimica, dezinfectie cu microunde, incapsulare, iradiere, inainte de a fi eliminate final prin depozitare in depozitul de deseuri. Deseurile asimilabile celor menajere nu necesita tratamente speciale si se includ in ciclul de eliminare a deseurilor municipale. Exceptie fac resturile alimentare provenite din spitalele



21

de boli contagioase, care necesita autoclavare inainte de a fi preluate de serviciile de salubritate. In statiile de INCINERARE se pot trata

n deseurile infectioase si n anumite deseuri chimice.

STATIILE de INCINERARE nu sunt potrivite pentru: • deseuri anorganice mai ales daca acestea contin metale grele • deseuri ce contin clor (precum PVC) deoarece metalele grele toxice (precum mercurul) pot fi dispersate în aer EX.: dioxina (gaz toxic) se creaza atunci când se ard materii ce contin clor Incineratoarele moderne au doua camere de ardere…

n În prima camera deseurile sunt supuse pirolizei la o tempetarura de 300 – 500°C iar în cea de-a doua camera gazul de piroliza este ars la o temperatura de 800 – 1200°C n si echipamente pentru eliminarea gazelor produse

n Timpul în care gazele sunt mentinute la aceasta temperatura ridicata este de asemenea important pentru a capta particulele de fum si cenusa zburatoare

n Dar este dificil sa îndepartezi dioxina creata în timpul racirii gazelor. Instalatia de incinerare este alcatuita din:

n camera combustie (ardere primara); n camera post-combustie (ardere secundara) n instalatie distributie si automatizare aer si combustibil n instalatia de automatizare n racord la cosul de fum n cosul de fum n instalatie monitorizare emisii gaze



22

Avantaje • reziduurile devin irecognoscibile • reducere cu 10% a volumului initial • distrugere în siguranta a agentilor biologici • potrivita pentru anumite deseuri chimice si farmaceutice Dezavantaje

• costuri de investitie ridicate pentru sistemul de tratare a gazelor de ardere rezultate de la incinerare si pentru sistemul de monitorizare continua a emisiilor rezultate ( CEMS)

• impact ridicat asupra mediului • costuri de operare si întretinere ridicate • capacitate inflexibila – trebuie sa functioneze continuu • timp de asteptare îndelungat înainte sa fie posibila repararea si întretinerea • este nevoie de personal cu pregatire speciala • probleme la eliminarea cenusei zburatoare si a cenusei obisnuite



23

Tehnologiile neincinerante sau alternative se pot clasifica in urmatoarele categorii: n Procedee termice n Procedee chimice n Procedee de iradiere n Procedee biologice

Procedee termice

n Utilizeaza energia termica prin urmatoarele procese: n Procese termice la temperaturi scazute 105 – 177C n Procese termice la temperaturi medii 177 – 370C n Procese termice la temperaturi inalte 540 – 8300C

n Procedeele autorizate in Romania sunt cele ce utilizeaza temperaturi scazute, ca de ex.: n Dezinfectia cu aer cald n Dezinfectia cu caldura umeda – abur n Dezinfectia cu microunde

Dezinfectia cu aer cald

n Se foloseste caldura uscata pentru inactivarea deseului n Incalzire in cuptoare prin:

n Conductie sau n Convectie

n Sunt echipamente din categoria procedeelor cu temperatura joasa a unui curent de aer cald la T = 105 – 177 C.

AUTOCLAVAREA

Echipamentele de neutralizare prin sterilizare termica a deseurilor medicale periculoase au ca scop principal decontaminarea deseurilor prin distrugerea agentilor patogeni atât sub forma vegetativa, cât si sub forma de spori. Deseurile periculoase, ce pot fi supuse tratamentelor de neutralizare prin sterilizare termica, sunt urmatoarele:

a) deseuri infectioase conform codului 18 01 03; b) deseuri întepatoare-taietoare conform codului 18 01 01; c) deseuri chimice si farmaceutice conform codului 18 01 09.



24

Procesele termice la temperaturi scazute se realizeaza în intervalul 121 grade C - 134 grade C (temperatura in centrul incarcaturii), prin caldura umeda (abur) sub presiune Sistemele de tratare cu abur n 1. Autoclavele (injectare cu abur dupa vacuum) n 2. Sisteme fara vacuum

• Microunde, • Spirale încalzite, • Hidroclava

n Posttratare, deseurile nu mai sunt infectioase, prin urmare pot fi eliminate împreuna cu deseurile municipale

n Aceste sisteme nu pot trata deseurile farmaceutice si chimice. n Autoclave în vid fractionat (moderne). n Câteva cicluri de vacuum - abur îndeparteaza aproape tot aerul facând posibila

sterilizatea tuturor deseurilor prin tratarea ulterioara a acestora cu abur de înalta presiune.

n Dupa sterilizare, deseurile sunt uscate sub vid si apoi racite.

Prin sterilizare termica a deseurilor medicale periculoase urmarim decontaminarea deseurilor prin distrugerea agentilor patogeni atât sub forma

n vegetativa, cât si n sub forma de spori

Microorganismele bioindicatoare recomandate de STAATT pentru validarea si controlul procesului de decontaminare cu caldura umeda sau uscata sunt:

n sporii de Bacillus stearothermophilus ATCC 7953, n respectiv Bacillus subtilis.

Inactivarea sporilor bacterieni în urma procesului de decontaminare cu un agent termic este suficienta pentru a demonstra distrugerea tuturor microorganismelor patogene

n bacterii, n virusuri, n paraziti, n micobacterii



25

Nivelurile de inactivare microbiana (dupa STAATT) sunt urmatoarele: a) nivelul I - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor si virusurilor lipofilice printr-o reducere de 6 log10 sau mai mult; b) nivelul II - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor lipofilice/hidrofilice, parazitilor si microbacteriilor printr-o reducere de 6 log10 sau mai mult; c) nivelul III*) - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor lipofilice/hidrofilice, parazitilor si microbacteriilor printr-o reducere de 6 log10 sau mai mult si inactivarea sporilor de Bacillus stearothermophilus si a sporilor de Bacillus subtilis printr-o reducere de 4 log10 sau mai mult; d) nivelul IV - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor lipofilice/hidrofilice, parazitilor, microbacteriilor si sporilor de Bacillus stearothermophilus printr-o reducere de 6 log10 sau mai mult. ---------------------------------------------------------------------------------------- *) Nivelul III a fost selectat ca un criteriu minim recomandat de catre STAATT pentru echipamentele de tratare a deseurilor medicale periculoase.

Monitorizarea ciclul de functionare al echipamentului din punct de vedere al eficientei microbiologice, astfel: a) în primele 6 luni de la punerea în functiune - saptamânal; b) în urmatoarele 3 luni - lunar; c) dupa 9 luni de la punerea în functiune - la 3 luni. Evaluarea emisiilor si produselor secundare n sa monitorizeze evacuarile si emisiile în toate mediile posibile n aerul interior (aeromicroflora si suprafete), n aerul exterior, n produsele secundare rezultate în urma proceselor de neutralizare, n apa uzata, n rezultatul procesului de sterilizare n sa selecteze echipamentul cu cel mai mic impact asupra

sanatatii populatiei si asupra mediului.



26

Dezinfectia chimica La dezinfectarea deseurilor sunt folositi dezinfectant i lichizi (ex. dioxid de clor dizolvat, hipoclorit de sodiu, acid peracetic, etc.). • Pentru a garanta contactul dintre dezinfectanti si toate deseurile, acestea trebuie maruntite înainte de operatiunea de dezinfectie – se creste suprafata de contact. • Pentru rezultate bune, trebuie controlate pH-ul, temperatura si prezenta altor substante chimice. • Trebuie mentinut volumul dezinfectantului – aceta este recirculat. • Cu timpul, dezinfectantul îsi poate pierde eficienta, se completeaza cu solutie proaspata sau se inlocuieste integral Avantaje

• Cost initial scazut • Potrivite pentru cantitati mici • Maruntirea reduce volumul si face deseurile irecognoscibile

Dezavantaje

• costuri de operare ridicate din cauza utilizarii substantelor chimice • nivel scazut si nesigur de dezinfectare • probleme de operare si întretinere legate de maruntire • expunerea angajatilor la riscuri • capacitate maxima redusa • poate crea probleme la eliminarea deseurilor tratate • poate crea probleme cu apele uzate (poluarea mediului pe termen lung) MARUNTIREA

Operatiuni de procesare mecanica a deseurilor medicale periculoase

Deseurile medicale periculoase ce se preteaza a fi tratate în echipamente de neutralizare prin sterilizare termica trebuie sa fie supuse unor operatiuni de procesare mecanica în scopul

n minimizarii cantitatii, n iar deseurile trebuie sa fie de nerecunoscut.

Operatiunile de procesare mecanica sunt reprezentate de:



27

n maruntire, n tocare, n pisare, n amestecare, n agitare, n separare, n compactare.

Personalul implicat în gestionarea deseurilor

n va fi instruit si reinstruit periodic (anual) privind riscurile create de deseurile pe care le manevreaza.

n trebuie sa fie antrenat corespunzator pentru aplicarea corecta a procedurilor n dotat cu echipament de protectie corespunzator:

n sorturi impermeabile, n manusi de menaj groase, n cisme, n vizoare faciale, n echipament de protectie a respiratiei

Unitatea este obligata sa asigure educarea si formarea profesionala continua pentru

angajati, în urmatoarele situatii: a) la angajare; b) la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post; c) la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente; d) la introducerea de tehnologii noi; e) la recomandarea medicului Serviciului de prevenire si control ale infectiilor nozocomiale (SPCIN) sau a medicului delegat cu responsabilitati în prevenirea si combaterea infectiilor nozocomiale, care a constatat nereguli în aplicarea codului de procedura, precum si la recomandarea inspectorilor sanitari de stat; f) la recomandarea coordonatorului activitatii de protectie a mediului; g) periodic, indiferent daca au survenit sau nu schimbari în sistemul de gestionare a deseurilor.

Gestionarea riscului pentru personalul care manevreaza deseurile rezultate din activitatea medicala



28

Se vor efectua instructaje referitoare la modul de interventie la:

n rasturnarea, n varsarea deseurilor, n accidentele si n Incidentele soldate cu

n raniri sau n contaminarea personalului

n Vor fi gestionate conform unui protocol scris Fiecare unitate medicala OBLIGATORIU sa dispuna de:

n ghiduri pe baza carora deseurile se : n identifica, n împacheteaza, n eticheteaza, n stocheaza, n transporta, n trateaza si n elimina

n coduri de procedura – protocoale scrise privind masurile care se aplica în cazul incidentelor si accidentelor consecinta manevrarii deseurilor COLECTAREA SELECTIVA A DESEURILOR ÎN INSTITUTIILE PUBLICE

Obiectul legii il constituie instituirea obligativitatii colectarii selective a deseurilor in institutiile publice, astfel cum sunt definite in Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si in institutiile in care statul este actionar majoritar, denumite in continuare institutii publice. Prin aplicarea legii se urmaresc:

a) cresterea gradului de reciclare si de valorificare a deseurilor colectate selectiv,prevazute

b) cresterea gradului de informare si de constientizare, precum si educarea functionarilor publici, a angajatilor si a cetatenilor cu privire la colectarea selectivasimanagementuldeseurilor.



29

Prevederile prezentei legi se aplica urmatoarelor categorii de deseuri:

a) deseuri de hartie si carton; b) deseuri de metal si plastic; c) deseuri de sticla.

Fiecare institutie publica are obligatia de a stabili responsabilitatea implementarii colectarii selective a deseurilor in cadrul institutiei in sarcina unui angajat din departamentul administrativ sau de a delega aceasta responsabilitate catre terti.

Stabilirea persoanei responsabile se realizeaza prin act al conducatorului institutiei publice, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. In acest scop, atributiile persoanei astfel desemnate, prevazute in fisa postului, se modifica in mod corespunzator, prin includerea responsabilitatilor privind colectarea selectiva la nivelul institutiei publice.

Fiecare institutie publica este obligata sa elaboreze un plan de masuri privind

colectarea selectiva a propriilor deseuri, pe categoriile prevazute la art. 3, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Planul de masuri privind colectarea selectiva prevazut la alin. (1) va contine, in mod

obligatoriu, urmatoarele informatii: a) numele si datele de contact ale responsabilului cu organizarea colectarii selective la nivelul institutiei publice; b) descrierea organizarii colectarii selective (scop, tipuri de containere, planse cu precizarea amplasarii locatiilor); c) obligatiile angajatilor si masurile aplicabile in cazul nerespectarii indatoririlor; d) modalitatea de stocare temporara a deseurilor colectate; e) programul de instruire a angajatilor privind colectarea selectiva a deseurilor; f) programul de raportare a rezultatelor; g) programul de informare a vizitatorilor institutiei publice; h) detaliile contractului de predare a deseurilor colectate selectiv.

Institutiile publice sunt obligate sa asigure finantarea pentru colectarea selectiva a deseurilor generate in cadrul acestora, pe categorii.



30

Sistemul de colectare selectiva a deseurilor trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

1.containerele si recipientele folosite pentru colectarea selectiva se inscriptioneaza cu denumirea materialului/ materialelor pentru care sunt destinate;

2.in fiecare birou/incinta al/a institutiei publice vor fi amplasate 3 recipiente de colectare selectiva a deseurilor.

3.Acestea vor avea urmatoarele culori, in functie de tipul de deseuri colectate: albastru pentru deseuri de hartie si carton, galben pentru deseuri de metal si plastic si alb/verde pentru sticla alba/colorata;

4.pe fiecare etaj/nivel al institutiei publice vor fi amplasate recipiente de colectare selectiva;

5.recipientele vor fi amplasate intr-un loc usor accesibil, marcat si indicat corespunzator; 6.fiecare institutie publica este obligata sa infiinteze la intrarea in institutie un punct de

colectare selectiva a deseurilor destinat vizitatorilor si sa asigure informarea acestora in acest scop, prin exemplificarea tipurilor de deseuri corespunzatoare fiecarui container;

7.recipientele din interiorul cladirii apartinand institutiei publice vor fi golite in functie de intensitatea activitatii/ritmul de umplere de catre personalul insarcinat cu efectuarea curateniei;

8.marcarea containerelor in culorile prevazute la lit. b) se poate face prin vopsire, prin aplicare de folie adeziva sau prin alt procedeu similar, pe minimum 20% din suprafata totala vizibila;

9.inscriptionarea si aplicarea marcajului colorat trebuie sa fie durabile si vizibile, astfel incat sa se asigure identificarea destinatiei containerelor si a recipientelor de colectare selectiva.

Institutia publica este obligata sa puna la dispozitia operatorului economic autorizat sa preia deseurile colectate selectiv spatii de depozitare speciale in incinta institutiei publice. In spatiile de depozitare vor fi instalate containere de colectare selectiva a deseurilor de mare capacitate. Numarul si capacitatea containerelor se calculeaza in functie de cantitatea de deseuri colectate si de numarul lunar de goliri.



31

Preluarea deseurilor colectate selectiv se face la intervale de timp de maximum 30 de zile. Periodicitatea preluarii deseurilor este stabilita in contractul incheiat intre institutia publica si operatorul economic autorizat.

Fiecare institutie publica este obligata sa implementeze un program de informare si

instruire a propriilor angajati cu privire la organizarea colectarii selective a deseurilor, fie prin forte proprii, fie prin delegarea responsabilitatii catre terti, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

Personalul insarcinat cu efectuarea curateniei va fi instruit suplimentar.

Fiecare institutie publica este obligata ca, in termen de 90 de zile de la intrarea in

vigoare a prezentei legi, sa incheie un contract de predare a deseurilor colectate selectiv cu un operator economic autorizat, care sa garanteze predarea acestora in vederea reciclarii si tratarii corespunzatoare, conform legislatiei specifice in domeniu, fie prin forte proprii, fie prin delegarea responsabilitatii catre terti.

Evidenta cantitatilor de deseuri colectate selectiv, OBLIGATIE A INSTITUTIE PUBLICE!!!

Deseurile colectate selectiv se cantaresc la predare, cu consemnare intr-un registru de evidenta a deseurilor. Datele vor fi raportate lunar catre Agentia Nationala pentru Protectia Mediului.

Neindeplinirea prevederilor prezentei legii constituite contraventie se sanctioneaza cu amenzi de catre Garda de Mediu.

Reguli juridice cu caracter general În raport cu destinatia (scopul final) urmarit, Legea nr 137/1995 a instituit patru reguli juridice principale privind deseurile:

- gestionarea acestora în conditiile de protectie a sanatatii populatiei si a mediului, conform regimului juridic stabilit;

- interzicerea introducerii pe teritorul României de deseuri de orice natura, în scopul eliminarii acestora (art.23)



32

- introducerea pe teritoriul României a deseurilor, în scopul valorificarii în baza reglementarilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, realizarea valorificarii deseurilor în instalatii, procese sau activitati autorizate de catre autorizatiile publice competente; - realizarea trabferului si aa exportului de deseuri de orice natura în conformitate cu acordurile si conventiile la care România este parte si cu reglementarile specifice în materie.

O atentie deosebita este acordata de legea-cadru transportului de deseuri periculoase, stabilind în acest sens:

- efectuarea transportului inteern al acestora în conformitate cu prevederile legale privind transportul marfurilor periculoase; - realizarea transportului international al lor potrivit prevederilor acordurilor si conventiilor internatioanale privind transportul peste frontiera al deseurilor periculoase si transportul international al marfurilor periculoase.

Inregistrarea datelor privind deseurile periculoase predate contractantilor de servicii pentru transport si eliminare finala Inregistrarea datelor reprezinta controlul ciclului producere-transport-eliminare finala de catre producator.

Formularul de identificare pentru transportul si eliminarea finala a deseurilor periculoase care parasesc unitatea producatoare in scopul eliminarii finale, conform anexei 6, se completeaza si se semneaza in 3 exemplare de catre producator si transportator la predarea/primirea fiecarui transport. Un exemplar ramane la producator, iar celelalte doua exemplare se semneaza de catre agentul economic care efectueaza operatiunea de eliminare finala.

Dupa eliminarea finala un exemplar ramane la agentul economic care a efectuat operatiunea de eliminare finala, iar al treilea exemplar se returneaza prin posta la producator de catre agentul economic care a facut operatiunea de eliminare finala.

Formularul de identificare pentru transportul si eliminarea finala a deseurilor contine urmatoarele date: a) datele de identificare pentru unitatea producatoare si pentru agentii economici prestatori



33

de servicii de transport si eliminare finala; b) cantitatile de deseuri periculoase trimise, transportate si tratate; c) data si ora pentru fiecare etapa (predare/primire pentru transport, predare/primire la agentul economic care va face eliminarea finala); d) numele si semnaturile responsabililor, pentru fiecare etapa, din partea producatorului si din partea prestatorilor de servicii care au primit/predat deseurile si au aplicat procedeul de eliminare stipulat in contract; e) procedura de eliminare finala utilizata. Regimul comertului international si tranzitului de deseuri

Reglementarea interna (Ordonanta de urgenta nr. 78/2000) stabileste câteva reguli importante în aceasta privinta: - importul în românia de deseuri, de orice natura, în stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia anumitor categorii de deseuri, ce constituie resuerse secundare de materii priem utile, în conformitate cu reglementarile dispuse prin acte normative propuse de catre autoritatea publica centrala de protectie a mediului si aprobate de catre Guvern (art. 29); - producatorii si detinatorii de deseuri periculoase le pot elimina în alte tari care sispun de tehnologie adecvata si care accepta sa efectueze asemenea operatiuni (art. 30); - exportul de deseuri se poate face numai cu respectarea reglementarilor legale în vigoare, cu aprobarea autoritatilor competente desemnate de catre tara importatoare, precum si cu respectarea prevederilor conventiilor internationale la care România este parte (art. 31); - tranzitul de deseuri pe teritoriul României poate fi facut numai cu respectarea prevederilor Legii nr 6/1991 pentru aderarea la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al desuerilor periculoase si al eliminarii acestora, precum si ale altor conventii internatioanle ratificate de România (art.32).

Tratarea deseurilor radioactive

Deseurile radioactive prezinta urmatoarele particularitati: 1. prin tratarea lor nu se poare realiza, în stadiul actual, distrugerea agentilor poluanti

(radionuclizi) sau trecerea lor în radionuclizi neradioactivi; 2. deseurile radioactive se pot gasi în toate starile de agregare – toate obiectivele care

vin în contact cu acest gen de deseuri se contamineaza radioactiv devenind la



34

rândul lor radioactive, inclusiv animalele de experienta si cadavrele de bolnavi iradiati.

Radionuclizii se dezintegreaza în timp; cei cu T ½ scurte devenind inactivi. Înainte de tratare, se face o sortare a deseurilor dupa diferite criterii: activitate (mare,

medie, mica), perioada de înjumatatire (mare, mica), starea de agregare, reactii chimice, actiunea coroziva sau nu, recuperabil sau nerecuperabil.

Daca perioada de înjumatatire a radionuclizilor este mica (sub 15 zile) este mai

economic ca deseurile radioactive sa se pastreze un timp în conditii de securitate. Tratarea consta dintr-o serie de operatii succesive: 1. compactarea deseurilor solide care se realizeaza la 30 – 150 atm. cu prese speciale

prevazute cu ecrane de protectie. Compactarea poate fi realizata dupa efectuarea în prealabil a unei operatii de fragmentare, care însa poate reprezenta un amre pericol de contaminare;

2. incinerarea este operatia de reducere a volumului în cazul materialelor incinerabile. Gazele de ardere trebuie trecute prin filtre de mare eficienta pentru neutralizarea aerosolilor radioactivi.

Limitarea volumului de deseuri incinerate, datorita activitatii rezultate din cenusa,

se calculeaza în functie de pericolul de contaminare interna cu pulbere radioactiva.

Pentru separarea radionuclizilor din solutii se aplic3 mai multe metode: filtrarea materialului în suspensie, coagularea, precipitarea, electrodializa, schimbul ionic.

Pentru tratarea deseurilor radioactive s-a introdus si metoda de coagulare cu fosfati de

calciu. Aceasta metoda consta în introducerea în solutie a fosfatului de calciu solubil care, în urma unei reactii chimice, se transforma în fosfat de strontiu insolubil, ceea ce permite eliminarea acestui readionuclid periculos.

Întrucât cesiul este slab îndepartat prin aceasta metoda s-a introdus si metoda tratarii

apei cu ferocianura de potasiu si sulfat de fier, ceea ce are ca urmare formarea unui gel de ferocianura feroasa, care antreneaza cesiul, ruteniul si alti radionuclizi.



35

În statiile de tratare a apelor radioactive, tratarea se face în doua etape: - o etapa de purificare bruta (Sedimentare, coagulare, precipitare); - o etapa de purificare finala (evaporare, schimatori de ioni, osmoza inversa); Înglobarea deseurilor într-un mediu de protectie se realizeaza: a. înglobarea în beton care este ieftina; betonul serveste ca ecran pentru radiatiile ? si

radionuclizi; b. înglobarea în bitum: se poate îngloba 50 – 60% substanta activa fata de substanta

inerta (bitumul); este substanta hidrofuga, rezista bine la toxiviere (pierdere prin dizolvare), chiar în conditiile apei de mare;

c. înglobarea în masa ceramica sau sticla; d. înglobarea în materiale plastice care sunt foarte rezistente, dar sufera o îmbatrânire

sub actiunea radiatiilor ionizante. Nici una dintre metode nu este lipsita de incoveniente si incertitudini. În ceea ce priveste centralele nucleare, practic, nu poate exista o încredere absoluta în

securitatea unui reactor, ca de altfel în cazul oricarei instalatii. Societatea va trebui sa decida daca accepta riscurile sau se va îndrepta spre alte surse de energie.

CADRUL LEGILATIV REFERITOR LA GESTIONAREA DESEURILOR

Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor; HGR nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, incluziv deseurile periculoase; HGR nr. 162/2002 privind depozitarea deseurilor, cu modificarile si completarile ulterioare (HGR nr. 349/2005); HGR nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor, cu modificarile si completarile ulterioare (HGR nr. 268/2005); Ordin de Ministru comun al Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor si al Ministrului Sanatatii nr. 698/940/2005 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termica a deseurilor rezultate din activitatea medicala.



36

HGR nr. 1.470/2004 privind aprobarea Strategiei nationale de gestionare a deseurilor si a Planului national de gestionare a deseurilor; Ordinul MS nr. 713/2004 privind aprobarea Normelor de autorizare sanitara a unitatilor sanitare cu paturi; Ordinul MS nr. 536/1997 cu modificarile si completarile ulterioare (ord. MS nr. 1.028/2004) pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei; HG. Nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei. ORDIN Nr. 613 din 15 mai 2009 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala ADR – Acordul European referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase. Ordin MS nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si control a infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare Ordinul MSF nr. 219/06.06.2002 cu modificarile si completarile ulterioare (Ord. MS 997/2004 si 1029/2004) pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei culegerii datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale. Ordinul reprezinta reglementarea tehnica specifica referitoare la gestionarea acestei categorii de deseuri. ORDONANTA DE URGENTA Nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul deseurilor ORDIN Nr. 997 din 11 august 2004 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale ORDIN Nr. 1029 din 18 august 2004 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale

PRECAUTIUNI STANDARD (Precautiuni universale (PU)) Principiu:

• Orice produs biologic este potential contaminat ! • Orice pacient este o potentiala sursa de infectie ! • Orice instrument este potential contaminat dupa utilizare !



37

Definitie Precautiunile universale sunt masuri fundamentale si standard care se refera la:

? masuri aplicate de personalul medico-sanitar in practica medicala § Spalarea mâinilor § Utilizarea echipamentului de protectie adecvat si complet

? masuri care se aplica pacientilor § Echipamentele si articolele de îngrijire ale pacientului § Transportul pacientilor; § Ustensilele pentru alimentatia pacientului;

? igiena mediului spitalicesc CONCEPTUL de P.S.(PU) se refera la: - masurile care se aplica în vederea prevenirii

transmiterii HIV, VHB, VHC si alti agenti microbieni cu cale de transmitere sanguina, în timpul actului medical. n Initial se avea in vedere sânge, alte fluide biologice si tesuturile tuturor pacientilor se

considera a fi potential infectate cu virusurile HIV, VHB, VHC si/sau alti agenti microbieni cu cale de transmitere parenterala (sanguina)

n Extinderea PS (PU) la preventia transmiterii de la personalul medical la pacient, de la pacient la pacient;

n O alta extindere se refera la toate fluidele organismului uman indiferent daca sunt contaminate sau nu cu sange, tegumente cu solutii de continuitate;

n Completarea cu masuri de PS fata de pacientii cu afectiuni respiratorii transmisibile. n toti pacientii se considera potential infectati cu HIV, VHB, VHC sau cu alti agenti

microbieni cu cale de transmitere sanguina, deoarece cei mai multi dintre purtatorii de HIV, VHB, VHC si alti agenti microbieni sunt asimptomatici si nu-si cunosc propria stare de portaj; Agentii biologici sunt clasificati în 4 grupe de risc, în functie de importanta riscului de

infectie pe care îl prezinta: a) grupa 1 (risc infectios individual sau comunitar scazut sau absent)- agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala la om; microorganisme cu probabilitate minima de a provoca îmbolnavire la om sau animal. b) grupa 2 (risc individual moderat, risc comunitar scazut) - agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru lucratori; propagarea lor în colectivitate



38

este improbabila; exista, în general, o profilaxie sau un tratament eficace; Agenti patogeni care pot provoca îmbolnavire la om sau animal, dar este putin probabil sa reprezinte un pericol sever pentru personalul de laborator, comunitate, fauna sau mediu. Expunerile în laborator pot cauza infectii severe dar pentru care exista tratament eficace si masuri profilactice, iar riscul de raspândire al infectiei este limitat. c) grupa 3(risc individual ridicat, risc comunitar scazut) - agenti biologici care pot provoca îmbolnaviri grave la om si constituie un pericol serios pentru lucratori; ei pot prezenta un risc de propagare în colectivitate, dar exista în general o profilaxie sau un tratament eficace. Agenti patogeni care în mod obisnuit provoaca îmbolnavire severa la om sau animal, dar, de regula, nu se raspândesc de la un individ infectat la altul. Exista tratament eficace si masuri profilactice. d) grupa 4 (risc individual si comunitar ridicat)- agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios pentru lucratori; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate si nu exista în general o profilaxie sau un tratament eficace. Agenti patogeni care provoaca, de regula, îmbolnavire severa la om sau animal si care se pot transmite spontan de la un individ la altul, direct sau indirect. Nu exista, în general, tratament eficace si masuri profilactice. Relatia dintre grupurile de risc si nivelele de biosiguranta

Grup de risc

Nivel de biosiguranta

Tip de laborator Practici de laborator Echipamente de protectie

1 De baza - Nivel de biosiguranta 1

Învatamânt, cercetare

GMT Nici un fel; suprafata de lucru deschisa

2 De baza - Nivel de biosiguranta 2

Servicii de asistenta primara; diagnostic, cercetare

GMT plus îmbracaminte de protectie si semn de pericol biologic

Suprafata de lucru deschisa plus HSB pentru producerea eventuala de aerosoli

3

Securizat – Nivel de biosiguranta 3

Servicii speciale de diagnostic, cercetare

Similar cu nivelul 2 plus îmbracaminte speciala, acces controlat, flux de aer directionat

HSB si/sau alte dispozitive primare pentru toate activitatile

4

Înalt securizat - Nivel de

Unitati pentru agenti patogeni periculosi

Similar cu nivelul 3 plus intrare etansa,

HSB clasa a III-a sau costum cu presiune



39

biosiguranta 4

dus la iesire, eliminare speciala a deseurilor

pozitiva combinat cu HSB clasa a II-a, autoclav cu doua cai de acces (transmural), aer filtrat

EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCA SI ACTIVITATI PRESTATE DE PERSONALUL MEDICO-SANITAR ÎN FUNCTIE DE CONTACTUL CU SÂNGE SI ALTE LICHIDE BIOLOGICE Evaluarea riscurilor profesionale se efectueaza pe baza tuturor informatiilor existente si, mai ales, pe baza: a) clasificarii agentilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sanatate; b) recomandarilor emise de inspectorii de munca si/sau de inspectorii autoritatilor de sanatate publica, ce indica necesitatea ca agentul biologic sa fie controlat în scopul de a proteja sanatatea lucratorilor care sunt sau pot fi expusi acestui agent biologic, în cursul activitatii lor; c) informatiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorita unei activitati profesionale a lucratorilor; d) efectelor alergice si toxicogene ce pot sa rezulte ca urmare a activitatii lucratorilor; e) faptului ca un lucrator sufera de o boala legata direct de munca sa. Pentru realizarea unei evaluari a riscului biologic trebuie luati în considerare urmatorii factori:

1. Patogenitatea agentului infectios si doza infectanta 2. Consecintele posibile ale expunerii 3. Calea naturala de infectare 4. Alte cai de transmitere, rezultate în urma manipularii în laborator (parenterala, aeriana,

ingerare) 5. Stabilitatea agentului infectios în mediul extern 6. Concentratia agentului infectios si volumul de material concentrat ce se manipuleaza 7. Disponibilitatea unei gazde adecvate/susceptibile (umane sau animale) 8. Informatii disponibile din studii pe animale, raportari privind infectii dobândite în

laborator (profesionale) sau raportari de cazuri clinice



40

9. Intentia de a utiliza anumite tehnici in laborator (ultrasonarea, aerosolizarea, centrifugarea, etc)

10. Orice manipulare genetica a microorganismului care poate duce la extinderea gamei de gazde susceptibile sau poate modifica sensibilitatea acestuia la terapiile considerate eficace

11. Accesul efectiv la masuri profilactice sau terapeutice eficace. Clasificarea riscurilor in unitatiile sanitare cu paturi , in functie de activitatea depusa avem urmatoarele situatii: I - contact permanent, inevitabil, consistent; II - contact imprevizibil, inconstant; III - contact inexistent; PENTRU CATEGORIILE APARTINÂND GRUPELOR I SI II SE VOR APLICA

PERMANENT PRECAUTIUNILE UNIVERSALE. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precautiunile obisnuite.

Masurile standard care se impun în prevenirea AES 1.Spalarea mâinilor imediat dupa contactul cu sânge sau produse biologice contaminate cu

sânge 2. Purtarea manusilor în caz de contact cu: - un produs biologic - leziune cutanata sau mucoasa - echipament contaminat Si, sistematic, în caz de afectiuni dermatologice ale mâinilor personalului de îngrijire 3. Protejarea oricarei plagi cu pansament 4. Atentie la procedurile invazive sau manipularea unor echipamente potential periculoase 5. Interzisa îndoirea sau recapisonarea acelor contaminate, niciodata nu se desprind din

seringa cu mâna 6. Evacuarea imediata a instrumentelor taietoare, întepatoare în recipiente speciale 7. Evitarea expunerii la proiectii: utilizarea de masca, ochelari, halat atunci când este necesar 8. Decontaminarea imediata a echipamentului si suprafetelor



41

ECHIPAMENT DE PROTECTIE Definitie: Echipament de protectie reprezinta bariera între personalul medico-sanitar si sursa de infectie, utilizata în timpul activitatilor care presupun riscul contaminarii Echipament de protectie individual l Halate

l Scop: - utilizare în timpul manevrelor de îngrijire a bolnavului, - contactul tegumentelor neacoperite / hainelor cu lichide biologice

potential contaminate l Caracteristici:

- impermeabile, de unica utilizare sau refolosibile, spalate sau sterilizate, - în caz de pericol de proiectie se vor utiliza sorturi impermeabile

l Masti l Scop: protectia fetei pentru prevenirea aspiratiei sau înghitirii lichidelor

contaminate l Caracteristici: sa acopere integral nasul si cavitatea bucala

l Ochelari: transparenti, etansi l Protectoare faciale: suficient de mari

Protocol de asigurare a îngrijirilor de urgenta, în caz de expunere accidentala la produse biologice

ÎN CAZ DE EXPUNERE CUTANATA: - se spala imediat locul cu apa si sapun si apoi se clateste, dupa care - se utilizeaza un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute: solutie clorigena diluata 1/10, compus iodat în solutie dermica, alcool 70 grade sau alt dezinfectant cutanat ÎN CAZ DE EXPUNERE PERCUTANA: - se spala imediat locul cu apa si sapun si apoi se clateste, dupa care - se utilizeaza un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute: solutie clorigena diluata 1/10, compus iodat în solutie dermica, alcool 70 grade sau alt dezinfectant cutanat - interzisa sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului.



42

ÎN CAZ DE EXPUNERE A MUCOASELOR: - spalare abundenta timp de 5 minute cu ser fiziologic sau cu apa în cazul absentei acestuia.

PREVENIREA ACCIDENTELOR SI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALA EXPUNEREA PROFESIONALA - prin inoculari percutane: - întepare; - taiere. - contaminarea tegumentelor care prezinta solutii de continuitate; - contaminarea mucoaselor. - în timpul: - efectuarii de manopere medicale invazive cu ace si instrumente ascutite; - manipularii de produse biologice potential contaminate; - manipularii instrumentarului si a altor materiale sanitare, dupa utilizarea în activitati care au dus la contaminarea cu produse biologice potential infectate. - prin intermediul: - instrumentelor ascutite; - materialului moale; - suprafetelor, altor materiale utilizate în activitatea din unitatile sanitare; - reziduurilor din activitatea medicala; METODE DE PREVENIRE - obiecte ascutite: - reducerea de manevre parenterale la minimum necesar; - colectarea imediat dupa utilizare în containere rezistente la întepare si taiere, amplasate la îndemâna si marcate corespunzator conform reglementarilor MSP pentru: - pregatire în vederea utilizarii; - distrugere; - evitarea recapisonarii, îndoirii, ruperii acelor utilizate. - de evitat scoaterea din seringile de uz unic. - lenjerie: - manipularea lenjeriei contaminate cu sânge si alte produse biologice potential contaminate cât mai putin posibil;



43

- sortare si prelucrare cu echipament de protectie potrivit, în spatii special destinate; - colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcati în mod corespunzator - evitarea pastrarii lor îndelungate, înainte de prelucrare; - asigurarea unui ciclu corect si complet de prelucrare - decontaminare. - curatenie si decontaminare: - folosirea manusilor la îndepartarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau tesuturi; - decontaminarea initiala cu substante clorigene, îndepartarea cu hârtie absorbanta care se colecteaza în containere sau saci de plastic marcati; - dezinfectie cu solutie germicida; - uscarea suprafetei prelucrate; - folosirea de tehnici standard în vederea efectuarii curateniei, sterilizarii, decontaminarii echipamentului medical, a pavimentelor, peretilor, mobilierului, veselei, sticlariei, tacâmurilor, conform reglementarilor MSP. - reziduuri infectante - neutralizare prin ardere sau autoclavare - colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferentierea clara prin culoare si etichetare. - igiena personala: - spalarea mâinilor (pct. 2); - spalarea altor parti ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potential contaminate sau cu materiale potential contaminate; - evitarea activitatilor cu risc de expunere: - existenta de leziuni cutanate; - prezenta unui deficit imunitar; - graviditate; - asistenta de urgenta, principii: - viata pacientului este pretioasa; - obligatorie aplicarea precautiunilor universale; - chiar si în situatii imprevizibile se vor asigura cele necesare respectarii principiilor precautiunilor universale. SERVICIILE DE STOMATOLOGIE, echipament de protectie: - masca; - ochelari, ecran;



44

- manusi; - sort impermeabil când se anticipeaza producerea de: - epansamente - sânge; - saliva cu urme vizibile de sânge. - alte recomandari: - sistem de aspiratie rapida; - pozitia adecvata a scaunului; - instrumentar: - corect utilizat; - corect colectat, spalat, decontaminat si/sau dezinfectat SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICA: - masca, ochelari, ecran protector, manusi, halat, sorturi impermeabile, cizme, bonete; - decontaminare dupa efectuare a necropsiilor: - instrumentar; - suprafete, mobilier. LABORATOARE CLINICE SI DE CERCETARE: regulile generale de aplicare a precautiunilor universale trebuie completate cu: Manipularea deseurilor

Se considera deseuri toate materialele care se arunca. În laboratoare, în desfasurarea activitatii cotidiene, decontaminarea deseurilor si

eliminarea finala a acestora sunt strâns legate. Un numar foarte mic de materiale contaminate necesita îndepartarea efectiva din laborator sau distrugerea. Majoritatea sticlariei, instrumentelor si articolelor de îmbracaminte sunt refolosite sau reciclate.

Principiul general ce trebuie sa functioneze este ca toate materialele infectioase vor fi decontaminate, autoclavate sau incinerate în laborator.

Principalele probleme care se pun, înainte de eliminarea oricariu obiect sau material din laboratoarele ce lucreaza cu microorganisme potential infectioase sau tesuturi de la animale sunt:

1. Au fost obiectele sau materialele respective eficient decontaminate sau dezinfectate printr-o procedura autorizata?



45

2. Daca nu, au fost ele ambalate într-un mod autorizat pentru incinerare imediata la fata locului sau pentru transfer într-o alta locatie cu posibilitati de incinerare?

3. Aruncarea obiectelor sau materialelor decontaminate implica eventual alte pericole aditionale, biologice sau de alt tip, pentru cei care îndeplinesc procedurile de eliminare sau care ar putea veni în contact cu obiectele eliminate în afara perimetrului respectiv? Decontaminarea

Autoclavarea cu abur este metoda de electie pentru toate procesele de decontaminare.

Materialele care urmeaza sa fie decontaminate si eliminate vor fi puse în containere adecvate (ex. saci din plastic autoclavabil, cu coduri de culori care indica destinatia continutului acestora pentru autoclavaresi/sau incinerare). Pot fi luate în consideratie si metode alternative doar daca acestea îndeparteaza si/sau omoara microorganismele. Procedurile de manipulare si eliminare a materialelor contaminate si a deseurilor

Trebuie adoptat un sistem de identificare si de separare a materialelor infectioase si a containerelor respective. Vor fi obligatoriu respectate reglementarile nationale si internationale în domeniu. Categoriile care se includ sunt urmatoarele: 1. Deseurile necontaminate (neinfectioase) care pot fi refolosite, reciclate sau eliminate ca deseuri generale sau menajere 2. Obiectele ascutite (taietoare-întepatoare) contaminate (ex. ace hipodermice, bisturie, cutite si cioburi de sticla); acestea vor fi întotdeauna colectate în containere rezistente la întepare-taiere, prevazute cu capace si vor fi tratate ca infectioase. 3. Materialul contaminat destinat decontaminarii prin autoclavare urmata de spalare si refolosire sau reciclare. 4. Materialul contaminat destinat autoclavarii si eliminarii. 5. Materialul contaminat destinat incinerarii directe. Obiectele ascutite

Dupa utilizare, acele hipodermice nu trebuie reacoperite, taiate sau detasate din

seringile de unica folosinta. Întregul ansamblu trebuie plasat în containerul pentru obiecte ascutite. Seringile de unica folosinta, folosite separat sau cu ace, trebuie plasate în containere si incinerate, cu autoclavare prealabila daca este necesar.



46

Containerele pentru obiecte ascutite (taietoare-întepatoare) trebuie sa fie rezistente la întepare taiere si nu trebuie umplute la capacitatea maxima. Când sunt umplute pe ¾, aceste containere trebuie plasate în containere pentru «deseuri infectioase» si incinerate, cu autoclavare prealabila daca practica laboratorului o necesita. Containerele pentru obiecte taietoare-întepatoare nu trebuie aruncate în mediul înconjurator.

Materiale contaminate (potential infectioase) destinate autoclavarii si refolosirii

Se interzice curatarea prealabila a oricarui material contaminat (potential infectios) destinat autoclavarii si refolosirii. Orice curatare sau reparatie trebuie facuta doar dupa autoclavare sau dezinfectie.

Materiale contaminate (potential infectioase) destinate eliminarii

În afara de obiectele taietoare-întepatoare, care au fost tratate mai sus, toate materialele contaminate (potential infectioase) trebuie autoclavate în containere etanse, de exemplu saci de plastic autoclavabil, colorati conform codurilor de culori, înainte de a fi eliminate. Dupa autoclavare, materialul poate fi plasat în containere de transfer catre incinerator. Daca este posibil, materialele rezultate din activitatile de asistenta medicala nu trebuie eliminate în mediul extern, la rampele de depozitare a deseurilor, nici dupa decontaminare. Daca exista un incinerator disponibil la nivelul laboratorului, autoclavarea se poate omite: deseurile contaminate trebuie plasate în containere speciale (de exemplu, saci cu culori corespunzatoare unui cod) si transportate direct la incinerator. Containerele de transfer refolosibile trebuie sa nu prezinte scurgeri si sa aiba capace etanse.

Recipiente de colectare, preferabil incasabile, trebuie plasate la fiecare punct de lucru.

Când se foloseste un dezinfectant, deseurile materiale trebuie sa ramâna în contact direct cu acesta (ex. neprotejate de bule de aer) un interval de timp corespunzator, în conformitate cu instructiunile de folosire a dezinfectantului utilizat. Containerele de colectare si transport vor fi decontaminate si spalate înainte de refolosire. Incinerarea deseurilor contaminate trebuie sa se faca în conformitate cu prevederile autoritatilor de sanatate publica si de protectie a mediului.

PRECAUTIUNI SUPLIMENTARE (ADITIONALE) n Precautiunile suplimentare (aditionale) sunt aplicate pentru intreruperea transmiterii

agentilor infectiosi si prevenirea infectiilor nosocomiale.



47

n Se aplica fata de cazurile cunoscute sau suspectate de a fi contaminati, infectati, cu agenti patogeni cu importanta epidemiologica care pot transmite / provoca infectii prin urmatoarele mijloace: n de transmitere aerogena (de exemplu, tuberculoza pulmonara, varicela,

rujeola) transmitere a picaturii din secretiile respiratorii (de exemplu, rubeolei, tusei convulsive, gripa)

n de contact ,de transport (direct sau indirect) cu pacientii care pot fi diseminatori de agenti infectiosi de interes special (de exemplu, n piele uscata a celor colonizate cu Staphylococcus aureus multi-

rezistente [MRSA], n contaminarea cu fecale de la transportatorii de vancomicina-

enterococilor rezistenti [VRE] sau suprafete contaminate) n rezistenta la procedurilor de sterilizare standard sau alte boli specifice

mijloacele de transport în cazul în care masuri de precautie standard nu sunt suficiente (de exemplu, pacienti cu boli cunoscute sau suspectate Creutzfeldt-Jakob)

n Precautii suplimentare sunt concepute pentru a întrerupe transmiterea infectiei pe

aceste cai de transmitere(rute ) si este necesar sa fie utilizate, în plus fata de masurile de precautie standard, atunci când masurile standard în sine nu pot cupa transmiterea de infectii.

n Masuri de precautie suplimentare pot fi n specifice la situatia pentru care sunt necesare, sau pot fi combinate în cazul în

care microorganismele au mai multe CT sau rute de transmitere n Masuri suplimentare se vor adapta la agentul infectios special implicate, precum si

modul de transmitere, si pot include una sau orice combinatie dintre urmatoarele: n alocarea de o singura camera cu facilitati de baie proprie

o toaleta dedicat (pentru a preveni transmiterea de infectii care sunt transmise în primul rând prin contactul cu materii fecale, cum ar fi pentru pacientii cu diaree infectioasa sau gastroenteritei cauzate de bacterii enteric sau virusi)

n cohorting (schimbul de camera de catre persoanele cu infectie acelasi) poate fi o alternativa în cazul în camere single nu sunt disponibile



48

n cerinte speciale de ventilatie (de exemplu, presiunea aerului monitorizate negativ în raport cu zonele înconjuratoare)

n utilizarea suplimentara a echipamentului individual de protectie (de exemplu, personalul medical care participa la pacientii în mod izolat respiratorii ar trebui sa poarte o masca bine-montaj: un 0.3-mm, filtru de particule masca (P2 sau masca N95) este recomandata pentru tuberculoza)

n registre de îngrijire a sanatatii lucratorilor medicali sa aiba grija pentru anumite categorii de pacienti infectioase (de exemplu, varsat de vânt)

n Echipament dedicat pacient n circulatie restrânsa, atât de pacienti si a lucratorilor de asistenta

medicala.

Unitatea sanitara în care s-a produs accidentul ÎNTREAGA ASISTENTA (PPE) ACORDATA PERSONALULUI IMPLICATE ÎN EXPUNEREA PROFESIONALA ("SURSA", PERSONAL AFECTAT) SE EFECTUEAZA DOAR PE BAZA DE CONSIMTAMÂNT SI CONFIDENTIALITATE, CU ASIGURAREA DOCUMENTELOR LOR MEDICALE. OBLIGATORIU 1 asigura prelevarea si trimiterea esantioanelor de sânge provenite de la pacientul sursa, pentru testare, la unitatea desemnata sau asigura efectuarea lor în unitate. Prelevarea si trimiterea probelor biologice se va face conform legislatiei (standardelor) în vigoare. 2 trimite persoana accidentata catre serviciul de supraveghere a infectiilor nosocomiale 3 asigura trimiterea persoanei accidentate catre sectia/spitalul de boli infectioase în oricare dintre urmatoarele situatii: - sursa HIV pozitiv cunoscuta - sursa HIV cu test rapid pozitiv - sursa cu status biologic necunoscut si cu risc epidemiologic crescut - sursa Ag HBs pozitiv/Ac HBs prezenti; - sursa Ac HCV pozitiv; 4 asigura trimiterea accidentatului la Directia de Sanatate Publica judeteana, în vederea vaccinarii antihepatita B, în cazul în care spitalul/sectia de boli infectioase nu a putut asigura vaccinarea.



49

Laboratorul unitatii sanitare în care a avut loc accidentul 1 efectueaza în toate cazurile testul rapid HIV, daca acest test este disponibil. Acest test se va efectua pentru pacientul sursa în termen de 2 ore, cu transmiterea rezultatului medicului caruia i s-a raportat evenimentul. 2 primeste si trimite esantioanele de sânge provenite de la pacientul sursa catre laboratorul desemnat pentru efectuarea testelor ELISA de identificare a: Ac anti-HIV, Ac anti-VHC, AgHBs si Ac HBs sau efectueaza testele respective, daca este autorizat. Serviciul de supraveghere si control al infectiilor nosocomiale din spitalul în care a avut loc accidentul

1. raspunde de aplicarea programului de supraveghere: 2. în cazul în care spitalul are epidemiolog, acesta va evalua riscul de infectie cu

HIV, VHC, VHB; 3. epidemiologul va asigura consilierea personalului expus si recoltarea

esantioanelor de sânge, cu respectarea legislatiei privind testarea voluntara, în cazul în care acestea nu au fost efectuate de catre medicul sef de sectie/compartiment sau medicul sef de garda;

4. în cazul în care riscul de infectie cu HIV si/sau VHC este absent, iar riscul de infectie cu VHB este prezent, persoana accidentata va fi îndrumata catre Directia de Sanatate publica judeteana, la cabinetele de vaccinare desemnate, pentru vaccinarea antihepatita B.

5. în cazul în care riscul de infectie cu HIV si/sau VHC este prezent, indiferent de riscul VHB, persoana accidentata va fi îndrumata catre spitalul/sectia de boli infectioase.

6. persoanele accidentate care sunt deja cunoscute cu infectie cronica cu VHB si/sau VHC, vor fi îndrumate catre spitalul/sectia de boli infectioase pentru a se stabili o conduita adecvata.

7. anunta medicul de medicina muncii despre evenimentul înregistrat; 8. completeaza si trimite lunar, la Directia de Sanatate publica judeteana, fisele de

supraveghere; 9. completeaza si trimite semestrial, la Directia de Sanatate publica judeteana,

fisele unitatii sanitare; 10. va face analiza semestriala a cazurilor de expunere accidentala profesionala si

de seroconversie înregistrate în unitate.



50

11. anunta medicul de medicina muncii al unitatii sanitare în care s-a produs accidentul despre seroconversia pentru HIV si/sau VHB si/sau VHC (cu respectarea confidentialitatii conform legislatiei în vigoare, Legea nr. 584/2002)

În cazul în care serviciul de supraveghere a infectiilor nosocomiale unitatii medicale în care s-a produs accidentul nu are epidemiolog, evaluarea riscului de infectie cu HIV, VHB, VHC va fi facuta de catre medicul sef de sectie sau sef de garda, în colaborare cu medicul epidemiolog de la Directia de Sanatate publica, daca spitalul/sectia de boli infectioase nu este abordabil sau nu se considera necesara colaborarea cu specialistul infectionist.



51

Material editat în cadrul proiectului cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Investeste în oameni! Axa prioritara 3 „Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor”

Domeniul major de interventie 3.2. „Formare si sprijin pentru întreprinderi si angajati pentru promovarea adaptabilitatii”

Proiect: Retea de sprijinire a formarii profesionale în domeniul managementului sanitar, managementului calitatii si TIC al personalului ocupat în domeniul medical – RUXMED,

POSDRU/81/3.2/S/49706

Editat de Centrul de Resurse CREST Septembrie 2011

Continutul acestui material nu reprezinta în mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii

Europene sau a Guvernului României

CONTROLUL POLUARII – MANAGEMENTUL · PDF fileProiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational ... managementului calitatii si TIC al personalului ... MANAGEMENTUL

Documents