INTRODUCERE.........................................3 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MIJLOACELE BĂNEŞTI.....11 1.1 CONŢINUTUL ECONOMIC AL MIJLOACELOR BĂNEŞTI...........11 1.2 STAREA DE CERCETARE A TEMEI ÎN LITERATURA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ........................................19 1.3 PRINCIPIILE ŞI SARCINILE CONTABILTĂŢII MIJLOACELOR BĂNEŞTI ................................................. 31 2 CONTABLITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN S.R.L. “ABILITATE AGRO”...................................36 2.1 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN CASĂ...........36 2.2 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN CONTUL CURRENT ÎN VALUTA NAŢIONALĂ....................................44 2.3 CONTABILITATEA ALTOR MIJLOACE BĂNEŞTI...............53 2.4 INVENTARIEREA MIJLOACELOR BĂNEŞTI..................57 2.4 MODUL DE REFLECTARE A MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN RAPOARTELE FINANCIARE.........................................61 ÎNCHEIERE..........................................69 Bibliografie.......................................72 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MIJLOACELE BĂNEŞTI.............11
1.1 CONŢINUTUL ECONOMIC AL MIJLOACELOR BĂNEŞTI................................111.2 STAREA DE CERCETARE A TEMEI ÎN LITERATURA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ.............................................................................................191.3 PRINCIPIILE ŞI SARCINILE CONTABILTĂŢII MIJLOACELOR BĂNEŞTI..........31
2 CONTABLITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN S.R.L. “ABILITATE AGRO”....................................................................................36
2.1 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN CASĂ..................................362.2 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN CONTUL CURRENT ÎN VALUTA NAŢIONALĂ.......................................................................................442.3 CONTABILITATEA ALTOR MIJLOACE BĂNEŞTI...........................................532.4 INVENTARIEREA MIJLOACELOR BĂNEŞTI..................................................572.4 MODUL DE REFLECTARE A MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN RAPOARTELE FINANCIARE.....................................................................................................61
Conform datelor din tabel se constată că la această entitate nu există tipuri diverse
de încasări şi plăţi, fluxul de mijloace băneşti fiind influenţat în toţi aceşti ani doar de
încasările şi plăţile băneşti din activitatea operaţională. Este evident şi firesc ca cea mai
mare pondere din încasări să o ocupe încasările băneşti din vinzări, în anul 2008 această
pondere fiind chiar de 100%. Din totalul plăţilor băneşti cele mai considerabile sînt plăţile
băneşti furnizorilor şi antreprenorilor, după care urmează plăţile salariaţilor cu contribuţii.
8
O pondere mică o ocupă alte plăţi operaţionale şi plata impozitului pe venit.
9
1 Noţiuni generale privind mijloacele băneşti
1.1 Conţinutul economic al mijloacelor băneştiBanii se caracterizează prin cîteva trăsături generale, ei fiind: un dat social acceptat
de generaţii; dependenţi de funcţiile sociale îndeplinite, funcţii fără legătură cu corpul
material al instrumentului; un instrument de facilitare a schimburilor; ei exprimă unitatea
indestructibilă a funcţiei de măsurare a activităţilor şi a celei de mijlocire a schimburilor.
Ei „au însuşirea de a cumpăra orice. Universabilitatea acestei însuşiri este puterea
absolută a esenţei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici” Karl Marx [22, p. 112].
Această idee a lăsat urme adînci pînă azi în expresii ca: „puterea bogaţilor”, „dominaţia
banilor”, „suveranitatea dolarului”.
După clasici, însă, banii sunt o marfă specială desprinsă din lumea celorlalte
mărfuri. John Stuart Mill [22, p. 112] era chiar de părerea că: „nu-i nimic mai puţin
important ca banii”. Adam Smith [22, p. 112] compară banii cu „o şosea care, deşi
serveşte circulaţia şi transportul la tîrg a tuturor grînelor şi nutreţului dintr-o ţară, totuşi ea
însăşi nu produce nici măcar o singură claie de cereale sau de fîn”. Pentru o întreagă
perioadă istorică, piesa rotundă de metal, aur sau argint, emisă de autoritatea statului pe
bază de monopol (drept regalian), în aplicarea normelor legale care, constituie în ansamblu
sistemul monetar, a dominat sfera circulaţiei, fiind primită în plată de cele mai multe ori
nu numai în ţara emitentă, dar şi în oricare altă ţară.
Călătorind la sfîrşitul sec. XIII în China, vestitul călător Marco Polo le mărturiseşte
europenilor despre posibilitatea confecţionării banilor din hîrtie. Europenii l-au crezut doar
350 de ani mai tîrziu. Astfel încît la sfîrşitul anilor sec. XX, datorită inflaţiei (atunci cînd
în circulaţie se află o masă de bani fără valoare proprie, excesivă comparativ cu nevoile
circulaţiei) banii se depreciază în raport cu aurul şi celelalte mărfuri, în Germania banii
devenind jucăria preferată a copiilor.
Unii economişti consideră că banii de hîrtie nu pot îndeplini funcţia de măsură a
valorii întrucît ei înşişi nu au valoare. De exemplu, David Ricardo [25, p. 58] susţine că
măsurarea invariabilă a valorii trebuie de realizată print-o marfă care să aibă ea însăşi
valoare. Potrivit convingerilor clasicilor, moneda trebuie să fie stabilă. Acest lucru poate fi
10
realizat numai cu ajutorul unui sistem bazat pe banii de aur şi argint. De notat că aplicarea
acestei idei în viaţă avea să asigure o stabilitate monetară îndelungată şi deosebit de
favorabilă pentru dezvoltarea economică. Istoria multiseculară a banilor ne confirmă
totalmente afirmaţia: hîrtia a eliminat aurul. Banii de la sfîrşitul sec. X reprezentau aur şi
argint. Banii sec. XXI – hîrtie intens colorată sau numeroase înscrieri în calculatoarele
băncilor.
Folosirea hîrtiei – monedă se explică, totodată şi prin facilităţile pe care ea le oferă:
este uşor de transportat şi conservat: poate simboliza o valoare mai mare sau mai mică
prin simpla imprimare, apare ca un bun economic întrucît cantitatea ei totodată este
limitată.
În sfîrşit, s-a ajuns la renunţarea în mare măsură la formele de bani în numerar şi la
adoptarea unor bani abstracţi: bani de cont, constînd din depunerile la vedere şi soldurile
creditoare ale conturilor curente la bănci. Circulaţia banilor de cont se efectuează prin
viramente şi transferuri între conturi. În prezent, cea mai mare parte din masa banilor în
circulaţie constă din bani de cont.
Multă vreme s-a considerat că masa banilor este formată numai din numerar (mai
puţin cel aflat la bănci). Astăzi se recunoaşte calitatea de bani a banilor de cont. Ei sunt
cuprinşi în masa bănească, întrucît servesc la fel ca numerarul la operaţii de încasări şi
plăţi, deci la vînzări şi cumpărări, ca un efect economic similar, putînd fi dealtfel
transformaţi oricînd în numerar şi invers: numerarul poate fi transformat în bani de cont
prin depunerea lor în cont la bancă. În prezent în S.U.A. circa nouă zecimi din operaţiile
băneşti se efectuează prin intermediul cecurilor (instrument de plată la îndemînă titularilor
de conturi bancare). Cu ajutorul lor se fac diferite plăţi, cu excepţia unui număr limitat de
bani cash sau de buzunar (bani gheaţă) care servesc cetăţeanului doar pentru a plăti hrană
zilnică, transportul, etc. [37, p. 235]
Există mai multă căi de a ne achita diversele obligaţii băneşti pe care le avem unii
faţă de ceilalţi. Numerarul, însă, este modul tradiţional şi, încă, cel mai utilizat în ţara
noastră. Atunci cînd folosim numerarul, plata se face individual, imediat şi fără
intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă
riscuri în manevrare (distrugere accidentală, furt, etc.). De aceea, ar fi normal ca şi în
11
Moldova, numerarul să-şi piardă treptat din popularitate şi să fie înlocuit cu alte mijloace
de plată cuprinse sub denumirea generală de instrumente de plată fără numerar. Plăţile fără
numerar utilizează instrumente de mijloace de plată emise pe suport – hîrtie, magnetic sau
electronic. [25, p. 56]
Importanţa mijloacelor băneşti rezultă din funcţiile pe care le îndeplinesc banii,
astfel:
1. sunt măsură a valorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor – parte a patrimoniului
fiecărei întreprinderi.
2. sunt mijloc de circulaţie a bunurilor permiţînd evaluarea şi astfel schimbul
mărfurilor între vînzători şi cumpărători.
3. sunt mijloc de plată şi de decontare a datoriilor şi a drepturilor între partenerii de
afaceri, precum şi de decontare a sumelor cuvenite angajaţilor, statului şi altor
organisme interne şi internaţionale.
4. sunt mijloc de tezaurizare, atît în scopul cumpărării unor bunuri de folosinţă
îndelungată, cît şi efectuării unor plasamente adăugătoare de venituri suplimentare.
5. banii universali, folosind la evaluarea operaţiilor de comerţ exterior şi altor relaţii
externe. [21, p. 185]
Funcţiile banilor s-au dezvoltat treptat odată cu dezvoltarea circulaţiei mărfurilor.
„Formele speciale ale banilor de simplu echivalent al mărfurilor, de mijloc de circulaţie,
de mijloc de plată, de tezaur şi de bani universali, indică, după importanţa diferită şi după
preponderenţa relativă a uneia sau alteia dintre funcţiuni, trepte foarte diferite ale
procesului social de producţie. Totuşi, ştim din experienţă că o circulaţie a mărfurilor
relativ slab dezvoltată este suficientă pentru ca toate aceste forme să ia naştere” Karl Marx
[22, p. 112].
În exercitarea funcţiei principale, ca măsură a valorii, ca numitor comun al
mărfurilor şi serviciilor, nu este necesar ca banii să existe în mod real. Valoarea unei mărfi
se exprimă în aur în mod ideal.
Ca mijloc de circulaţie, ca intermediar general în schimbul social de mărfuri, banii
trebuie să apară nemijlocit la schimbul mărfurilor, deşi operaţia poate fi înlesnită prin
virament, cec sau calculator electronic.
12
Funcţia banilor ca mijloc de plată se exercită în cazurile de amînare a achitării
mărfurilor cumpărate, adică de vînzare – cumpărare pe credit, de plată a impozitelor, de
operaţii bursiere la termen, etc.
Funcţia de tezaurizare reprezintă puterea de cumpărare în aşteptare, însă uneori ea se
transformă în contrariul (în cazul inflaţiei). La circulaţia banilor de aur şi argint, tezaurul a
servit procesul spontan de contracţie şi expansiune succesivă a circulaţiei băneşti, în
funcţie de restrîngerea şi lărgirea producţiei şi circulaţiei mărfurilor. [37, p. 245-246]
Banii sunt folosiţi în sfera schimburilor internaţionale, căpătînd rolul de bani
universali. În acest rol, banii, dezbracă forma de monedă şi apar ca o cantitate de metal,
specificată de legea monetară. Odată cu dispariţia banilor metalici, funcţia de bani
universali este îndeplinită de unele monede unanim acceptate. În anul 1952, în cadrul
C.E.C.O. apare ideea de unitate monetară, mai tîrziu apărînd ECU. La 01 ianuarie 1999, a
fost un proces care va duce la adevărata monedă EURO (ce vine să înlocuiască ECU),
peste exact trei ani, cînd integrarea deplină va face să dispară monedele naţionale. Atunci
vor începe să circule monedele şi bancnotele EURO, banii efectivi, deşi actualele evoluţii
nu permit să sperăm că vom plăti totul cu carduri şi bani electronici. Realist vorbind,
Moldova este departe de a îndeplini condiţiile de aderare şi forţarea acestui proces este
contraproductivă pentru o economie în plin „tratament” de restructurare, care ar vrea „să
ardă” etapele parcurse de vecinii noştri.
Există şi alte opinii cu privire la numărul şi conţinutul funcţiilor banilor. Astfel, se
mai consideră, că banii ar avea trei funcţii care le sunt proprii:
- etalon al preţurilor;
- mijloc de circulaţie;
- rezervă de valoare.
S. de Brunhoff [37, p. 244] atribuia banilor aşa funcţii ca:
- purtători de putere de cumpărare;
- mijloc de plată liberatorie.
Economiştii contemporani, vorbind de funcţiile banilor, le divizează în două funcţii
principale:
- evaluarea bunurilor şi serviciilor;
13
- mijlocirea schimburilor.
Precum şi în mai multe funcţii secundare:
- mijlocirea plăţilor, banii avînd putere liberatore;
- mijlocirea creditului, adică transmiterea temporară a unei puteri de cumpărare;
- mijlocirea economiilor, banii făcînd inutile economiile în natură, deci stocarea de
bunuri;
- păstrarea şi transferul valorilor, adică transportul în timp şi spaţiu al valorilor;
- distribuirea bunurilor şi serviciilor, potrivit puterii de cumpărare pe care
societatea o conferă pe diferite căi membrilor săi.
Principala funcţie a banilor, însă, este cea de mijloc de plată, pentru că drepturile şi
obligaţiile economice sunt evaluate în bani şi se sting prin cedarea (primirea) sumei
corespunzătoare.
Teoria şi realitatea economică evidenţiază un fapt incontestabil: economiile
moderne au la bază banii, existenţa lor fiind legată de economia de schimb. Ca urmare a
specializării producătorilor şi autonomiei acestora, derularea tranzacţiilor, a schimburilor
de mărfuri este nemijlocită, în mod firesc, de folosirea banilor. Banii constituie elementul
cheie al economiei de schimb monetare, rolul lor fiind, independent de natura sistemului
economic, de nivelul şi structurile economice, etc.
Desfăşurarea normală a circulaţiei băneşti este o premisă şi totodată o rezultantă a
unei economii naţionale sănătoase, echilibrate. Sfera banilor şi creditului depinde de
producţie - care are o importanţă hotărîtoare în viaţa economică a societăţii dar, la rîndul
său, exercită o influenţă puternică asupra producţiei. Corelaţia între masa banilor în
circulaţie, preţurile mărfurilor şi valoarea banilor este stabilită de legea circulaţiei băneşti.
În ţările cu economie de piaţă, deprecierea inflaţionistă a banilor constituie în perioada
actuală o trăsătură generală şi permanentă care reflectă existenţa unui dezechilibru cronic
al circulaţiei banilor.
Putem spune chiar că însăşi banii au adus la apariţia contabilităţii. Astfel, în sec.
XV, L.Pacioli în una din lucrările sale dezvăluie compartimentul cu denumirea „Tratat
despre conturi şi înscrieri”. În acest compartiment, printre multe altele, se descrie
principiul dublei înregistrări, pe care se bazează evidenţa contabilă. La nivelul cel mai
14
primitiv acesta se descrie astfel: prima înscriere – de unde vin banii, a doua – unde se duc.
Despre evidenţa contabilă a mijloacelor băneşti, autorul vorbeşte în paginile următoare ale
prezentei lucrări.
De mare importanţă în organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti este
cunoaşterea structurii acestora, avînd în vedere locul unde se găsesc, destinaţia pe care o
au, modul de prezentare.
Locul unde se află şi forma de existenţă este foarte importantă pentru organizarea
contabilităţii, deoarece în funcţie de acest lucru se deschid conturi distincte. Astfel avem:
mijloace băneşti în numerar;
mijloace băneşti de cont;
alte mijloace băneşti.
Mijloacele băneşti în numerar reprezintă disponibilul bănesc în casierie sub forma
de bani reali proveniţi în urma primirii din contul de decontare, rambursării avansurilor
neutilizate de către titularii de avans, vînzătorii în numerar a producţiei, mărfurilor etc.
Mijloacele băneşti de cont reprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare şi
circulînd între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între conturi.
Disponibilităţile în cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credite.
Alte mijloace băneşti reprezintă documentele băneşti, cum ar fi mărci poştale, bilete
de tratament, foi de odihnă, deasemenea acreditive, mijloace pe cartele de credit şi
magnetice etc.
Din punct de vedere al destinaţiei mijloacelor băneşti, la organizarea contabilităţii
se are în vedere evidenţa separată şi deschiderea ce conturi distincte pe genuri de
activitate:
operaţională;
financiară;
investiţională.
Activitatea operaţională cuprinde mijloace băneşti provenite din activitatea de bază
a întreprinderii: din vînzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea
serviciilor.
15
Activitatea financiară cuprinde mijloace băneşti primite de la acţionari, mijloace
băneşti sub formă de credite, împrumuturi, dividende.
Activitatea investiţională cuprinde mijloace băneşti utilizate în scopul procurării
resurselor ce vor aduce venit în viitor, adică: acţiuni, cote de participaţie, cote în capitalul
statutar al întreprinderilor mixte precum şi alte titluri de valoare.
Din punct de vedere al modului de prezentare, mijloacele băneşti şi alte valori
financiare pot fi:
bani propriu-zişi (bani lichizi);
documentele băneşti (mărci poştale, bilete de tratament, bilete de transport
achitate, foi de odihnă etc.).
La rîndul lor, atît lichidităţile cît şi documentele băneşti, în funcţie de valuta în care
sunt experimente, pot fi:
mijloace băneşti în monedă naţională (lei);
mijloace băneşti în valută străină (dolari, euro, lire, ş.a.).
La organizarea contabilităţii se ţine seama şi de modul de prezentare a lor,
deschizîndu-se conturi pentru reflectarea separată a mijloacelor băneşti în lei de cele în
valută străină.
4. Conform Planului de conturi mijloacele băneşti se clasifică în:
a) mijloacele băneşti în casierie;
b) mijloacele băneşti în contul curent în valută naţională;
c) mijloace băneşti în contul curent în valută străină;
d) mijloace băneşti în conturi speciale la bănci;
e) transferuri băneşti în expediţie.
În funcţie de posibilitatea utilizării se disting:
a) mijloace băneşti legate;
b) mijloace băneşti nelegate.
Mijloacele băneşti legate sunt disponibilităţi băneşti care aparţin întreprinderii cu
drept de proprietate, dar care nu pot fi utilizate din cauza unor factori determinaţi. Din ele
fac parte conturile bancare sechestrate, blocate pînă la clasificarea împrejurărilor
respective, precum şi soldul de compensare în conturile mijloacelor băneşti. Soldul de
16
compensare în contul mijloacelor băneşti reprezintă suma minimă care trebuie să existe în
casieria întreprinderii sau în conturi bancare în calitate de gaj (asigurare) al creditelor
acordate. Suma soldului de compensare se determină în acord cu banca, în dependenţă de
condiţiile contractului de credit.
Mijloacele băneşti nelegate constituie mijloace băneşti care aparţin întreprinderii şi
pot fi utilizate liber de către ea.
Datele privind mijloacele băneşti prezintă interes pentru toţi utilizatorii interni şi
externi de informaţii contabile la luarea deciziilor privind activitatea întreprinderii. Uneori
ponderea ridicată a mijloacelor băneşti determina un coeficient înalt al licidităţii, iar
ponderea ridicată a mijloacelor băneşti legate poate semnala starea de insolvabilitate a
întreprinderii. În conformitate cu FASB (Comisia Standardelor de Contabilitate
Financiară) mijloacele băneşti sunt definite ca fiind compuse din disponibilităţile băneşti şi
echivalente monetare. Echivalentele monetare fiind definite ca plasamente pe termen scurt,
cu un grad înalt de lichiditate, incluzînd conturi ale pieţei monetare, bilete de trezorerie şi
bonuri de tezaur ale Guvernului SUA. O companie deţine echivalente monetare pentru a
obţine dobînzi la mijloace băneşti care astfel ar rămîne temporar neutilizate.
După Belverd E. [20, p. 363] mijloacele băneşti sunt formate în principal din
monedă divizionară şi bilete de bancă disponibile, cecuri, ordine de plată ale clienţilor şi
depozite în conturi bancare. Categoria de mijloace băneşti poate include şi soldul minim
obligatoriu existent în cont, ca o sumă ce nu poate fi utilizată decît în anumite condiţii.
Soldul minim existent reprezintă suma minimă impusă de bancă pe care o companie
trebuie să o deţină în contul său bancar, ca parte a acordului privind soldul creditor al
contului. Un asemenea acord limitează disponibilităţile băneşti şi poate reduce lichiditatea
companiei. Tot aici se menţionează ca în anumite momente, compania poate constata că
are mai multe disponibilităţi decît ar avea nevoie pentru a-şi achita obligaţiile curente (un
moment interesant în activitatea companiilor din ţările dezvoltate şi rar întîlnit în
Republica Moldova). Acest surplus de mijloace băneşti nu trebuie să rămînă nefructificat,
mai ales în perioadele de creştere a ratei dobînzii. Prin urmare, conducerea poate decide
periodic investirea fondurilor neutilizate în depozite la termen sau certificate de depozit
emise de bănci şi alte instituţii financiare, în hîrtii de valoare ale statului. Aceste operaţiuni
17
sunt pe bună dreptate denumite investiţii. Dacă însă aceste investiţii au o durată mai mică
de 90 de zile, ele sunt numite echivalente monetare, datorită faptului că aceste fonduri pot
fi transformate în lichidităţi atît de rapid încît în bilanţ ele sunt considerate mijloace
băneşti. Atunci cînd plasamentele au un termen de exigibilitate ce depăşeşte 90 de zile, dar
compania intenţionează să le păstreze numai pînă la momentul cînd va apărea necesitatea
de lichidităţi pentru operaţiuni curente, ele sunt numite plasamente pe termen scurt sau
titluri de valoare uşor negociabile.
1.2 Starea de cercetare a temei în literatura economică contemporanăÎn literatura de specialitate tema contabilităţii mijloacelor băneşti este expusa de
către diferiţi autori, fiecare punând accent pe diferite aspecte ale ţinerii evidenţei
mijloacelor băneşti: unii autori descriu contabilitatea mijloacelor băneşti mai mult pe baza
operaţiunilor efectuate în acest domeniu al contabilităţii, alţii pun accent pe prezentarea
documentelor în baza cărora se efectuează operaţiunile, modul de întocmire a acestora.
Un aspect mai puţin tratat în literatură este cazul de repatriere a mijloacelor băneşti.
În situaţia în care printre activităţile întreprinderii sânt necesare tranzacţii
economice externe, este nevoie să se cunoască modul de activitate, drepturile, obligaţiile şi
responsabilitatea întreprinderii în domeniul repatrierii mijloacelor băneşti. Repatrierea
reprezintă transferarea în Republica Moldova toate sumele (în valută străină şi lei
moldoveneşti) obţinute din operaţiunile externe, cu excepţia comisioanelor şi altor
cheltuieli bancare aferente. Acest domeniu a fost abordat de către Viorel Dandara şi
Natalia Nevreanschi în articolul „Unele aspecte privind reglementarea repatrierii
mijloacelor băneşti mărfuri şi/sau servicii provenite din tranzacţiile economice externe”.
Autorii indică actele normative şi legislative în baza cărora se efectuează
repatrierea, termenele în care agenţii economici rezidenţi sânt obligaţi să repatrieze
mijloacele băneşti, etc. Exemplele concrete descriu probleme reale cu care se ciocnesc
agenţii economici. În baza acestor exemple sunt relatate acţiunile ce trebuiesc întreprinse
în fiecare din situaţiile descrise.
Acest articol este util pentru contabilii şi conducătorii întreprinderilor ce practică
exportul, pentru a fi la curent cu modul de repatriere a mijloacelor băneşti provenite din
această activitate. [23, p. 21-27]
18
La nivel mai îngust, autorul articolului „Contabilitatea operaţiunilor valutare
internaţionale”, Igor Ungureanu, descrie procedeele de decontări între state şi prin ce
mijloace se pot efectua. De asemenea, autorul descrie formele de bază ale decontărilor
internaţionale:
transferul bancar;
acreditivul documentar în decontări pentru mărfuri exportate sau importate;
incaso-ul documentar în decontări mărfuri exportate sau importate.
Autorul utilizează scheme pentru o interpretare mai bună a transferului bancar în
cazul efectuării plăţii de către importator la primirea mărfii şi efectuării plăţii în avans de
către importator.[41, p. 5]
Importanţa acestui articol constă în actualitatea temei investigate, determinată de
necesităţile de tranzacţii din import (export) de bunuri economice.
Un alt articol referitor la contabilitatea mijloacelor băneşti, dar care tratează acest
domeniu la nivelul operaţiunilor frecvente care se efectuează la întreprindere este
„Contabilitatea trezoreriei întreprinderii”. Acest articol este util din punct de vedere al
principiilor de contabilizare a mijloacelor băneşti. Dat fiind faptul că revista este o sursă
românească, găsim diferenţe în esenţa noţiunii de „trezorerie”. De exemplu, autorul
include în structura trezoreriei investiţiile şi creditele bancare pe termen scurt [28, p.24-
31], pe cînd în Republica Moldova investiţiile pe termen scurt sânt incluse în altă grupă de
conturi, iar creditele – nu numai în altă grupă, dar şi în altă clasă de conturi (clasa 5), pe
când elementele mijloacelor băneşti se consideră a fi activele ce aparţin grupei 24. S-ar
putea să apară neconvingeri în privinţa noţiunii: în articol s-a utilizat noţiunea
„trezoreriei”, iar grupa 24 este numită „mijloace băneşti”. Un argument al echivalenţei
acestor noţiuni poate fi utilizarea noţiunii de trezorerie cu echivalentul de mijloace băneşti
în paragraful 3.2 „Organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti” al cărţii „Principiile de
bază ale contabilităţii în asociaţiile de economii şi împrumut” [38, p. 70-74].
Cartea nominalizată oferă bazele teoretice şi metodologice ale contabilităţii
mijloacelor băneşti în Moldova. Materialul e redat succint şi se ocupă în esenţă de studiul
principiilor contabilităţii, al metodelor şi tehnicilor ei de lucru, atât din punct de vedere
teoretic, cât şi din punct de vedere practic.
19
Obiectivele principale ale acestui capitol este definirea regulilor de înregistrare
contabilă în vederea debitării şi creditării corecte a conturilor de mijloace băneşti şi
calculării soldurilor, precum şi expunerea principalelor mecanisme fundamentale ale
contabilităţii, modul de utilizare a conturilor de mijloace băneşti.[23, p.70-74]
O altă sursă ce ne poate consulta în acest domeniu este cartea „Evidenţa contabilă în
întreprinderile agricole ale Republicii Moldova” grupului de autori Andrei Malai,
Alexandru Frecăuţeanu, Igor Balan. În capitolul 4 al cărţii se examinează în mod complex,
laconic şi accesibil aspectele contabilităţii mijloacelor băneşti. Manualul a fost editat în
anul 2005 şi de aceea materialul teoretic şi exemplele sânt expuse în baza planului de
conturi de până la modificările şi completările nr. 4 aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanţelor nr. 2 din 10 ianuarie 2006, fapt care trebuie luat în consideraţie de utilizatori.
De asemenea, trebuie să ţinem cont de faptul că în baza hotărârii Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale nr. 373, 374, 375 cu privire la decontările fără numerar
pe teritoriul Republicii Moldova au fost introduse începând cu 21 aprilie 2006 următoarele
documente de plată:
ordin de plată;
cerere de plată;
ordin incaso;
Documentele de plată existente – dispoziţia de plată, dispoziţia de plată trezorerială,
cererea – dispoziţie de plată, dispoziţia de plată programată, dispoziţia incaso, dispoziţia
incaso trezorerială etc. – nu se mai utilizează la efectuarea decontărilor fără numerar
începând cu 21 aprilie 2006.
Dar acest lucru nu împiedică ca manualul dat să fie util pentru studenţii Universităţii
Agrare sau altor universităţi cu programe analitice identice sau asemănătoare, deoarece
principiul de contabilizare a mijloacelor băneşti – a operaţiunilor, modul de întocmire a
documentelor în baza cărora se efectuează operaţiunile – rămân actuale.
Autorii au descris în special documentarea cazurilor ale activităţii întreprinderilor
agricole care influenţează asupra conturilor de mijloace băneşti ale acesteia.
Pentru a facilita studiul cititorilor capitolul destinat contabilităţii mijloacelor băneşti
a fost divizat în 3 paragrafe:
20
1 – primul paragraf este destinat contabilităţii mijloacelor băneşti în casă. Autorii
descriu modul de perfectare a documentelor primare de acumulare şi de ridicare a banilor,
a registrului de casă. De asemenea, autorii caracterizează contul 241 „Casa”, subconturile
acestuia şi prezintă modul de calculare a soldului.
2 – al doilea paragraf conţine informaţii referitoare la contabilitatea mijloacelor
băneşti în conturile bancare. Se menţionează modalitatea de deschidere a conturilor şi de
gestionare a mijloacelor acestor conturi
3 – la paragraful contabilităţii transferurilor băneşti în expediţie si documentelor
băneşti autorii nominalizează importanţa utilizării acestor elemente de activ şi esenţa lor.
[30, p.79-87]
Un alt manual care de asemenea necesită autentificări din cauza ediţiei de până la
modificări, dar care la fel conţine informaţii utile este „Contabilitatea financiară” [33, p.
277-309]. În ediţia a doua a acestui manual, spre deosebire de cea precedentă, conţine
capitolul destinat contabilităţii mijloacelor băneşti, în care se nominalizează actele
legislative şi normative ce reglementează organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti,
precum şi sistemele de ţinere a contabilităţii, se examinează metodica de contabilizare a
mijloacelor băneşti. Autorii acordă o atenţie deosebită aspectelor privind documentarea
operaţiunilor şi fenomenelor economice şi reflectarea acestora în registrele contabile.
Materialele teoretice ample sânt însoţite de exemple concrete, aplicaţii practice, tabele,
scheme, ce facilitează studiul materialului dat. Manualul este destinat profesorilor şi
studenţilor de la instituţiile cu profil economic, precum şi auditorilor, contabililor.
Informaţie autentică putem găsi în manualul autorului Alexandru Nederiţa,
„Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi Codului Fiscal” [32,
p. 303-345]. Faptul că cartea a fost editată după modificările nominalizate ne convinge de
acest lucru. În aceasta sânt prezentate schemele integrale şi complexe ale formulelor
contabile pe tipuri de operaţiuni economice. Se examinează regulile de bază de reflectare a
operaţiunilor economice, se expune modul de corectare a formulelor contabile eronate.
Pentru fiecare formulă contabilă se indică documentele primare şi registrele, iar, după caz,
se explică consecinţele fiscale.
21
Toate formulele contabile şi explicaţiile la acestea sânt elaborate în conformitate cu
cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate, Planului de conturi Contabile, Codului
fiscal şi altor acte normative conform situaţiei din 1 ianuarie 2007. Totodată, manualul dat
nu substituie actele normative privind contabilitatea, ci constituie un ghid metodic în care
se explică prevederile actelor specificate şi modul de aplicare a acestora în practică.
Un alt manual editat după aceleaşi modificări este „Contabilitatea micului business”
de Igor Balan. Informaţia referitoare la mijloace băneşti este redată în paragraful 7.5, în
care autorul descrie modul de efectuare a operaţiunilor de casă, modul de folosire şi
păstrare a mijloacelor băneşti în casieria întreprinderilor mici şi mijlocii care utilizează
pentru ţinerea contabilităţii planul de conturi contabile simplificat în baza borderourilor de
evidenţă a operaţiilor economice, modul de perfectare a documentelor justificative în baza
cărora se efectuează operaţiunile, generalizarea informaţiei privind mişcarea mijloacelor
băneşti. Materialul este expus în baza Standardelor Naţionale de Contabilitate, Planului de
conturi unic şi simplificat a normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile în
interconexiune cu cerinţele faţă de întocmirea rapoartelor financiare. Noţiunile teoretice
sânt ilustrate cu exemple complexe din activitatea gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi
alte întreprinderi mici şi mijlocii cu diferite tipuri de proprietate şi forme juridice de
constituire.
Autorul îşi propune să ofere modalităţile cele mai bune pentru înţelegerea
problemelor de contabilitate, să formeze celor ce vor beneficia de manual o gândire
contabilă logică şi deprinderile necesare pentru producţia şi utilizarea informaţiei contabile
în gestiunea întreprinderii.
Limbajul simplu, laconic, terminologia accesibilă, multitudinea de exemple concrete
– toate acestea luate în ansamblu vor constitui incontestabil la însuşirea eficientă a
subiectului dat. [19, p.132-137]
Pentru studiul analizei şi gestiunii mijloacelor băneşti este eficient de utilizat ghidul
practico-didactic „Contabilitate managerială” de Alexandru Nederiţă şi Alexandru
Brinişter. Aici este expus modul de utilizare, control şi analiză a informaţiei necesare
pentru luarea deciziilor manageriale în privinţa gestiunii mijloacelor băneşti la
întreprindere. Se face o caracteristică generală a procesului de luare a deciziilor
22
manageriale. Este destinat atât auditorilor, conducătorilor, contabililor ale întreprinderilor,
cât şi studenţilor şi profesorilor instituţiilor de învăţământ cu profil economic care le va fi
util de a înţelege deciziile optime care ar trebui luate pentru gestiunea mijloacelor băneşti.
Autorul atribuie existenţei şi mişcării mijloacelor băneşti o importanţă majoră. Nici
o întreprindere nu poate să-şi desfăşoare activitatea fără fluxuri băneşti. Pe de o parte,
pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor este necesar de achiziţionat materii
prime, materiale, de angajat lucrători, etc. şi aceasta condiţionează plăţile de mijloace
băneşti. În afară de aceasta, întreprinderea are nevoie de mijloace băneşti pentru achitarea
impozitelor la buget, achitarea cheltuielilor generale şi administrative, plata dividendelor
acţionarilor săi, pentru completarea sau înnoirea parcului de utilaje etc.
Referitor la importanţa mijloacelor băneşti se nominalizează părerea lui John
Keynes, conform căreia această importanţă este determinată de trei cauze principale:
caracterul de rutină;
prudenţa;
caracterul speculativ.
care determină necesitatea existenţei acestui tip de active la întreprindere. [34, p.195-198]
Entităţile sînt obligate să ţină contabilitatea în conformitate cu actele legislative şi
normative. Unul din aceste acte este Legea contabilităţii. La capitolul contabilităţii
mijloacelor băneşti Legea contabilităţii prevede că acestea trebuie fixate documentar;
soldurile la începutul lunii şi soldurile la finele lunii la conturile analitice trebuie să
corespundă datelor conturilor sintetice.
Conform art. 19 nu se admit corectări în documentele de casă şi cele bancare.
Totodată este specificat că aceste documente pot fi semnate unipersonal de conducătorul
entităţii sau de către două persoane: conducătorul entităţii, contabilul-şef. În lege este
reglementat de asemenea că este necesar de respectat strict cerinţele privind aceste
documente, în caz contrar se prevede tragerea la răspundere disciplinară, materială,
administrativă şi penală a persoanelor vinovate privind încălcarea legii [1, p. 71-87].
Standardele naţionale de contabilitate (S.N.C.) sânt acte normative de bază al
evidenţei contabile. S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” este aplicabil în
scopul prezentării rapoartelor financiare, care cuprind:
23
bilanţul contabil;
raportul de profit şi pierdere;
raportul privind circulaţia capitalului propriu;
raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
anexe la rapoartele financiare.
În acest standard sânt descrise principiile generale de întocmire a rapoartelor
financiare, care sînt valabile şi pentru întocmirea raportului privind fluxul mijloacelor
băneşti, cu excepţia metodei contabilităţii de angajamente. Raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti se alcătuieşte în baza metodei de casă pe baza datelor conturilor
contabile.
Fluxul mijloacelor băneşti provenite din operaţiile în valută străină se reflectă în
valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar la data încasării
sau plăţii mijloacelor băneşti.
Subdiviziunile structurale din străinătate ale întreprinderii (întreprinderile-fiice,
filialele, sucursalele etc.) întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor băneşti în valuta
ţării în care se află. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti este prezentat
întreprinderii-mamă (principale) în valuta naţională a Republicii Moldova, în
conformitate cu cursul valutar mediu ponderat pentru perioada de gestiune [4, p. 44-
73].
Modul de întocmire şi prezentare a Raportului privind fluxul de mijloace băneşti
este stabilit de S.N.C. 7 „Raportul privind fluxul de mijloace băneşti”. Sarcina
principală a acestui raport constă în asigurarea utilizatorilor cu informaţii privind fluxul
mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi pe parcursul perioadei de gestiune. Astfel de
informaţii sunt necesare unui cerc larg de utilizatori pentru luarea anumitor decizii de
gestiune.
În prezentul standard sunt dezvăluite anumite noţiuni ca: mijloace băneşti, fluxul de
mijloace băneşti, activitate operaţională, activitate de investiţii şi activitate financiară.
Întreprinderea prezintă raportul privind fluxul mijloacelor băneşti pe activităţile
operaţională, de investiţii şi financiară. Astfel, S.N.C. 7 descrie fluxul mijloacelor
băneşti provenit din fiecare activitate, varietatea de încasări şi plăţi care se includ în
24
fiecare tip de activitate, cum se determină carui tip de activitate aprţine una sau altă
încasare, plată. De asemenea, standardul stabileşte metoda de întocmire a raportului şi de
verificare a corectitudinii calculului fluxului net al mijloacelor băneşti [5, p. 74-85].
Însuşi modul de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este
descris în Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7. Acestea descriu cum se
calculează fiecare din rîndurile raportului (010 - 270). În aceste rînduri se reflectă separat
diferite tipuri de încasări şi plăţi, precum şi fluxul net al mijloacelor băneşti din fiecare
activitate şi fluxul net total de mijloace băneşti. S.N.C. 7 descrie ce include fiecare din
aceste tipuri de încasări şi plăţi şi modalitatea de calcul al fluxului net. [7, p. 38-48]
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi (ţinând cont de modificările şi
completările ulterioare) reglementează unele aspecte ale contabilităţii mijloacelor băneşti.
De exemplu, aceasta indică ca întreprinderile au dreptul (dar totodată şi sînt obligate) să
deschidă conturi la bănci în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare,
creditare, încasare etc.
Modificările ulterioare ale acestei legi reglementează limitele efectuării decontărilor
în numerar. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi
forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte
1000 lei pentru fiecare tranzacţie şi care achită o sumă mai mare de 10000 de lei lunar în
numerar pentru impozitele şi taxele administrate de Serviciul Vamal se aplică sancţiuni
pecuniare în proprţii de 10% din sumele plătite. Sancţiunile menţionate nu se aplică la
decontările cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de
întreprinzători şi cu bugetul public naţional [9, p. 18-19]. Achitarea în numerar reprezintă
plata efectuată prin întrebuinţarea monedei în forma sa concretă. Drept indicator de la care
se determină dacă se depăşeşte limita egală cu 1000 lei serveşte valoarea mărfii
(serviciului) reflectată în documentele primare contabile (factură fiscală, factură de
expediţie). Limita stabilită de achitare în numerar se aplică numai pe teritoriu Republicii
Moldova.
De asemenea, reglementarea decontărilor în numerar este efectuată de Normele
pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţoinală a Republicii Moldova.
Conform acestor norme, entitatea este obligată să predea instituţiilor financiare care le
25
deservesc toate surplusurile de numerar, care depăşeşte limita sau necesarul minim pentru
efectuarea decontărilor la începutul zilei următoare. În acest act normativ mai este
specificat ordinea de primire şi eliberare a banilor din casierie, denumirea, cerinţele faţă de
documentele primare. Se prevede primirea şi eliberarea banilor în numerar prin dispoziţiile
de plată şi de încasare, se argumentează necesitatea întocmirii acestora, precum şi că
primirea şi eliberarea banilor prin dispoziţii de plată şi de încasare se poate efectua numai
în aceeaşi zi.
Întreprinderile au dreptul să păstreze în casele lor numerarul privind retribuirea
muncii lucrătorilor, plata subvenţiilor, burse, pe un termen nu mai mult de trei zile
lucrătoare inclusiv în ziua primirii banilor. Banii se eliberează pentru anumite cheltuieli în
limitele stabilite de conducător.
Acest act mai stabileşte modul de primire şi eliberare a numeraurului normele de
întocmire a documentelor de casă, modul de ţinere a registrului de casă şi păstrarea
banilor, revizia casei şi controlul respectării disciplinei de casă, recomandări privind
asigurarea integrităţii mijloacelor băneşti în perioada de păstrare şi în timpul transportului,
privind întărirea tehnică şi dotarea mijloacelor de semnalizare pentru paza antiincendiară a
caselor de bani din întreprinderi [10, art. 7-39 ]
Modul de efectuare a decontărilor prin virament este reglementat de Regulamentul
cu privire la transferul de credit şi Regulamentul cu privire la debitarea directă.
Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de
către emitent a ordinului de plată şi executarea de banca plătitoare a acestuia în scopul
punerii la dispoziţia beneficiarului a unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează prin
înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.
Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldoveneşti cît şi în valută străină
conform prevederilor actelor normative în vigoare.
În funcţie de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în:
Transferul ordinar - este utilizat în scopul efectuării tuturor plăţilor care nu se
referă la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular
de cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont propriu, precum şi la
transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
26
Transferul bugetar - este utilizat în scopul efectuării plăţilor care se referă
numai la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat de către clientul băncii (titular de
cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont propriu, precum şi la
transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Atît transferul ordinar cît şi cel bugetar poate fi utilizat şi pentru plăţile cu caracter
de periodicitate, la date programate şi sume fixe, care se efectuează de către bancă în
numele titularului de cont bancar în anumite intervale de timp, conform prevederilor
contractului de mandat.
Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către
emitentul acestuia.
Ordinul de plată se emite:
Într-un singur exemplar în cazul emiterii de către banca plătitoare la
efectuarea transferului de credit în nume şi pe cont propriu;
În 2 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar, precum şi de
către banca plătitoare la efectuarea transferului în numele titularului de cont
bancar;
În 3 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar la efectuarea
transferului de credit în adresa Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, la care se
anexează la necesitate şi 3 exemplare ale listei destinatarilor mijloacelor băneşti.
Ordinul de plată se prezintă spre executare la banca plătitoare de către emitent în
ziua în care a fost emis. Emitentul poate revoca ordinul de plată pînă la momentul
executării acestuia de către banca plătitoare. [12, p. 149-155]
Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca
plătitoare a contului bancar al plătitorului cu suma plăţii indicată în cererea de plată emisă
de beneficiar şi creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al
beneficiarului.
Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în
conformitate cu mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca
beneficiară a contului bancar al beneficiarului în conformitate cu angajamentul privind
debitarea directă.
27
Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o
împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum şi băncii
plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată. Aceasta se
întocmeşte în trei exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale
plătitorului şi beneficiarului şi se prezintă de către plătitor la banca plătitoare. Primul
exemplar al mandatului de debitare directă se păstrează la banca plătitoare. Al doilea
exemplar se păstrează la plătitor, iar al treilea se prezintă de către plătitor beneficiarului.
Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar şi
banca beneficiară, ce cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării debitării directe.
Aceasta se întocmeşte în două exemplare fiind legalizate cu semnăturile persoanelor
împuternicite ale beneficiarului şi ale băncii beneficiare. Primul exemplar al
angajamentului se păstrează la banca beneficiară, iar al doilea la beneficiar.
Debitarea directă se efectuează în baza cererii de plată emise de către beneficiar.
Cererea de plată se întocmeşte în limba de stat, în conformitate cu modul de
completare a cererii de plată. În cerere nu se admit corectări. Aceasta se prezintă de către
beneficiar la banca beneficiară în două exemplare. Cererea urmează a fi prezentată la
banca beneficiară cu 3 zile lucrătoare înainte de data finalizării plăţii. Data finalizării plăţii
se indică de către beneficiar în cererea de plată şi reprezintă data în care banca beneficiară
urmează să crediteze contul beneficiarului.
Banca beneficiară primeşte spre executare cererea de plată dacă sunt respectate
următoarele condiţii:
Beneficiarul a deschis un cont bancar în conformitate cu prevederile actelor
normative în vigoare;
Cererea de plată este întocmită în conformitate cu prevederile
Regulamentului;
Banca dispune de angajamentul privind debitarea directă al beneficiarului.
În cazul în care banca nu primeşte cererea de plată spre executare, aceasta se
restituie beneficiarului cu indicarea motivului refuzului. Modalitatea de efectuare a
debitării directe în cazul în care plătitorul şi beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă se
28
elaboreză de sinestătător de către bancă, ţinînd cont de modul de completare şi utilizare a
cererii de plată expus în Regulament [11, p. 155-159]
În cazul în care întreprinderile efectuează tranzacţii în valută străină pentru
reflectarea în contabilitate este necesară determinarea echivalentului în lei al sumelor
exprimate în valută străină. Determinarea regulilor de contabilizare a operaţiunilor în
valută străină şi a modului de reflectare a diferenţelor de curs în rapoartele financiare
este efctuată în S.N.C. 21 “Efectele variaţiilor cursurilor valutare”. Acesta determină
principiile generale ale modului de convertire a mijloacelor valutare, metoda recomandată
de standard la constatarea diferenţei de curs şi cea alternativă, modalitatea de efectuare a
Conversiunii rapoartelor financiare ale subdiviziunilor structurale amplasate peste hotare,
Pentru a verifica corectitudinea şi plenitudinea înregistrărilor în Cartea Mare, cît şi
în registrul soldurilor şi rotaţiilor este necesar de a compara rulajele contului 241 „Casa”
din Cartea Mare pentru luna decembrie cu totalul coloanei „Rulajul” din registrul
soldurilor şi rotaţiilor. Se constată că acestea coincid – atît rulajul debitor (287510) cît şi
cel creditor (287379) al contului 241 „Casa” pentru luna decembrie din Cartea Mare
coincide cu totalul rulajelor aceluiaşi cont din registrul soldurilor şi rotaţiilor.
Este necesar de nominalizat faptul ca un neajuns al contabilităţii mijloacelor băneşti
în casierie a S.R.L. „Abilitate-Agro” este faptul că în documentele primare lipsesc unele
elemente – conturile corespondente, semnătura contabilului-şef, dar Conform
modificărilor din Legea contabilităţii din 27.04.2007 entitatea de sine stătător decide
modul de semnare a documentelor de casă, de decontări şi de bancare. Acum sunt posibile
două variante:
1. sau le semnează numai conducătorul;
2. sau le semnează persoanele care au dreptul la I şi a II semnătură.
43
Deci, lipsa semnăturii contabilului-şef nu este o încălcare a legislaţiei, deoarece este
prezentă semnătura conducătorului.
2.2 Contabilitatea mijloacelor băneşti în contul current în valuta naţionalăToate întreprinderile, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, sînt
obligate să păstreze mijloacele băneşti temporar libere în instituţiile bancare.
La cererea agentului economic, băncile comerciale pot deschide diferire tipuri de
conturi bancare: conturi curente, conturi de depozit, conturi de împrumut, conturi
provizorii, precum şi conturi pentru tranzacţii în valută naţională.
Pentru păstrarea mijloacelor băneşti libere, efectuarea plăţilor şi încasărilor
întreprinderile deschid conturi curente la băncile comerciale, prin care sînt efectuate
operaţiuni de decontare. Conform legislaţiei în vigoare fiecare agent economic poate
deschide mai multe conturi curente în valută naţională în diferite bănci, indiferent de
amplasarea teritorial-administrativă a acestuia.
Instituţia bancară poate deschide agentului economic un cont provizoriu care are un
caracter temporar şi este destinat acumulării mijloacelor băneşti pentru formarea sau
majorarea capitalului statutar al întreprinderii.
Operaţiunile economice pot fi efectuate în contul curent numai după înregistrarea
acestui cont la inspectoratele fiscale de stat teritoriale.
În scopul deschiderii unui cont curent agentul economic rezident prezintă la
instituţia bancară următoarele documente:
Cererea de deschidere a contului, după un formular tipizat;
Copia certificatului de înregistrare a întreprinderii sau alte documente care confirmă
înregistrarea de stat conform legislaţiei în vigoare;
Copia statutului, regulamentului sau contractului de constituire etc.;
Copia certificatului de atribuire a codului fiscal, în cazul cînd legislaţia prevede
atribuirea acestuia;
Fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei;
Extrasul din Registrul Comercial de Stat ce confirmă persoana autorizată să
administreze întreprinderea;
Alte documente la cererea băncii;
44
Copiile documentelor prezentate trebuie autentificate notarial.
Persoanele juridice nerezidente, la deschiderea contului curent, prezintă de
asemenea copia documentului care confirmă statutul legal în Republica Moldova şi copia
documentului care confirmă înregistrarea de stat în ţara de provenienţă.
La deschiderea contului curent între titularul de cont şi instituţia bancară se încheie
un contract privind deservirea de casă şi decontările.
Banca comercială efectuează încasarea şi virarea mijloacelor băneşti din contul
curent în succesiunea şi mărimea în care au fost primite documentele de decontare
respective.
Mijloacele băneşti se încasează în conturile curente în valută naţională din vînzarea
produselor, din prestarea serviciilor, din casierie, sub formă de credite bancare şi
împrumuturi etc. Utilizarea acestora se efectuează pentru achitarea datoriilor faţă de
furnizori, antreprenori, bănci, buget, organele de asigurări sociale şi de asistenţă medicală,
personal şi alţi creditori; pentru deschiderea conturilor de depozit şi speciale la bănci;
pentru eliberarea numerarului în casierie şi efectuarea altor operaţiuni.
Decontările între agenţi economici se efectuează prin transfer de credit sau debitare
directă. Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de
către emitent a ordinului de plată şi executarea de către banca plătitoare a acestuia în
scopul punerii la dispoziţia beneficiarului a unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează
prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.
Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către
emitentul acestuia. Ordinul de plată utilizat la efectuarea transferului de credit în lei
moldoveneşti se întocmeşte în conformitate cu Modul de completare a ordinului de plată
în lei moldoveneşti.
Ordinul de plată anexat (anexa 7) cu numărul 119 (acest număr poate avea maxim
10 simboluri) indică faptul că S.R.L. „Abilitate-Agro” plăteşte în favoarea S.R.L. „Bord”
suma de 12933 lei. Plătitorul este deservit de banca comercială „Banca Socială” cu codul
BSOCMD2X726, iar benefiaciarul – de „Banca de Economii”, codul căreia este
BECOMD2X648. Beneficiarul S.R.L. „Bord” are contul bancar 225154849837 şi codul
fiscal 1003602015752, iar plătitorul S.R.L. „Abilitate-Agro” – contul bancar
45
222472600335 şi codul fiscal 1003602014065. Plata s-a efectuat pentru achitarea datoriei
privind facturile comerciale apărute la S.R.L. „Abilitate-Agro” la procurarea de la S.R.L.
„Bord” a pieselor de schimb, conform facturii din 4 decembrie 2008. Tipul transferului,
indicat cu litera majusculă „N” în pătrat, este normal (pentru transferul urgent se indică cu
litera majusculă „U”). Este aplicată semnăturile şi ştampila emitentului („Abilitate-Agro”)
care trebuie să corespundă specimenelor din “Fişa cu specimene de semnături şi amprenta
ştampilei”. Data primirii şi data executării ordinului de plată de către banca plătitoare este
4 decembrie 2008. Se aplică semnătura funcţionarului responsabil al băncii plătitoare.
Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldoveneşti cît şi în valută străină,
conform prevederilor actelor normative în vigoare. În funcţie de specificul utilizării,
transferul de credit se clasifică în transfer ordinar (în scopul efectuării tuturor plăţilor, care
nu se referă la bugetul public naţional) şi transfer bugetar (pentru efectuarea plăţilor care
se referă numai la bugetul public naţional).
În cazul perceperii în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din contul curent în
favoarea conturilor bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
instituţiilor finanţate de la buget se emite ordinul incaso de către persoana abilitată prin
lege cu acest drept. Plătitori în baza ordinului incaso sînt persoanele juridice şi fizice care
practică activitate de antreprenoriat şi care, conform legislaţiei fiscale, sunt obligate să
achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective.
Ordinul incaso se emite în limba de stat şi se înaintează atît la contul deschis în lei
moldoveneşti cît şi la contul deschis în valută străină, în dependenţă de contul şi valuta
indicată în ordinul incaso.
În anexa 8 este prezentat ordinul incaso cu numărul 570000370 din 20 noiembrie
2008 în baza căruia din contul bancar 222472600335 al S.R.L. „Abilitate-Agro”, cod fiscal
1003602014065, a fost transferată suma de 13098,43 lei. Drept bază pentru întocmirea
acestui ordin incaso serveşte actul legislativ – Titlul V al Codului Fiscal şi faptul că
entitatea avea restanţe la plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat la suma respectivă.
Banca plătitoare trece la scăderi suma totală sau parţială (în cazul cînd suma mijloacelor
băneşti din cont nu este suficientă) înscrisă în ordinul incaso în ziua primirii acestuia spre
executare.
46
Încasarea mijloacelor băneşti în contul curent poate fi efectuat în baza ordinului de
plată. În anexa 9 este prezentat ordinul de plată cu numărul 1030, care confirmă faptul că
S.R.L. „Abilitate-Agro” este beneficiar al sumei de 600000 lei din bugetul de stat cu codul
fiscal 1006601000288. Mijloacele băneşti au fost transferate din contul trezorerial
240100501690100 al băncii Ministerului Finanţelor – Trezoreria centrală cu codul
TREZMD2X în contul curent al S.R.L. „Abilitate-Agro” cu numărul 222472600335,
deservit de banca comercială „Banca socială”. Tipul transferului este normal. Data emiterii
şi data executării ordinului de plată este 10 decembrie 2008. Veridicitatea efectuării
acestei plăţi este bazată pe semnătura funcţionarului responsabil al băncii şi ştampila.
O altă modalitate de înregistrare a mijloacelor băneşti este debitarea directă.
Debitarea directă este practicată la încasarea plăţilor datorate de consumatori furnizorilor
de bunuri şi servicii. Documentul de plată în baza căruia se efectuează debitarea directă
este cererea de plată. Totodată pentru a încasa mijloacele băneşti prin debitare directă mai
este necesar ca beneficiarul să emită angajamentul privind debitarea directă şi plătitorul –
mandat de debitare directă. Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat
între beneficiar şi banca beneficiară, ce cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării
debitării directe şi în baza căruia banca beneficiară efectuează creditarea contului bancar al
beneficiarului. Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o
împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum şi băncii
plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată.
Pentru operaţiile efectuate de către clienţii săi banca încasează comision. Exista
foarte multe tipuri de comisioane bancare, dintre care amintim: comision de gestionare a
creditelor sau a conturilor, comision de finanţare, comision de gestiune, comision pentru
efectuarea operaţiunilor in numerar, comision pentru operaţiuni de cont curent.
Documentul ce confirmă aceste reţineri din contul curent al clienţilor este borderoul
notelor de plată.
Borderoul notelor de plată anexat (anexa 10) confirmă reţineri de mijloace băneşti
din contul plătitorului S.R.L. „Abilitate-Agro” în sumă de 5 lei de către banca care îl
deserveşte, „Banca socială” S.A. filiala Făleşti. Operaţia pentru care s-a executat acest
comision este transferul sumei de 12933 lei în favoarea S.R.L. „Bord”, în baza ordinului
47
de plată din anexa 7, analizat anterior. Ca şi la celelalte documente eliberate de bancă, este
indicat codurile fiscale ale plătitorului şi beneficiarului, conturile acestora. Deoarece
operaţiunea pentru care s-a plătit acest comision a fost efectuată numai în cadrul băncii,
codul filialei plătitoare şi celei beneficiare coincide (BSOCMD2X726). Numărul acestei
note de plată este 07. A fost efectuată pe data de 4 decembrie 2008. În borderou se mai
indică înregistrarea dublă întocmită la bancă: se debitează contul 222472600335 şi se
creditează contul beneficiarului (de fapt, beneficiar este însăşi banca ce deserveşte contul)
– 467772615, adică este formula inversă celeia care se întocmeşte la întreprindere,
deoarece pentru bancă suma încasată reprezintă o micşorare a datoriei faţă de client şi se
înregistrează în debitul contului de pasiv al clientului în bancă, iar pentru întreprindere
suma depusă este o diminuare a valorii mijloacelor băneşti din contul acesteia la bancă,
adică se înscrie în creditul contului de activ 242.
Întreprinderea primeşte de la bancă periodic, de obicei după fiecare tranzacţie
bancară, extrase de cont cu anexarea la ele a documentelor, în baza cărora au fost
întocmite înregistrările în extrasul de cont. Extrasul de cont este un document bancar care
prezintă titularului de cont descifrarea mişcărilor pe contul curent şi permite verificarea
egalităţii soldului final debitor de pe contul contabil din registrul contabil cu soldul final
pe contul bancar indicat în ultimul extras de cont, iar documentele anexate – veridicitatea
mişcărilor pe contul curent efectuate de către bancă.
Extrasul de cont din anexa 11 indică sumele de intrări şi ieşiri din contul curent în
valută naţională cu numărul 222472600335 al titularului de cont S.R.L. „Abilitate-Agro”
de pe 2 pînă pe 4 decembrie 2008. Soldul iniţial (la începutul zilei de 2 decembrie 2008)
era de 360754,76 lei (în extrasul de cont precedent această sumă era soldul final), iar în
urma efectuării a 2 operaţiuni din această perioadă soldul final reprezenta 347816,76 lei.
Pentru fiecare operaţiune este prezentat numărul acesteia, codul băncii, contul
corespondent al contului nominalizat (222472600335), numărul documentului primar în
baza căruia s-au încasat sau s-au eliberat mijloacele băneşti şi suma, care în extras se
indică pe debit, dacă au fost ieşiri de mijloace băneşti sau pe credit, daca s-au efectuat
intrări de mijloace băneşti în contul curent. Printre înregistrările indicate în extrasul de
cont se găsesc acelea la care am anexat documentele primare analizate anterior: borderoul
48
notelor de plată (anexa 10) – operaţiunea 1 şi ordinul de plată (anexa 7) – operaţiunea a
doua din extras.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în
valută naţională, înregistrate în contul curent al întreprinderii la bancă este destinat contul
de activ 242 „Conturi curente în valută naţională”. În debitul acestui cont se reflectă
încasarea mijloacelor băneşti în valută naţională, iar în credit – utilizarea lor. Soldul
acestui cont este debitor şi reprezintă suma mijloacelor băneşti în contul curent în valută
naţională la finele perioadei de gestiune.
Registrul sintetic şi analitic al contului 242 „Conturi curente în valută naţională”
este reprezentat în anexa 12. Modul de întocmire a acestuia este la fel ca a registrului
soldurilor şi rotaţiilor la contul 241 „Casa”. Datele corespunzătoare se introduc la
computer din extrasele de cont şi ordinele de plată. În prima coloană a registrului sunt
indicate conturile analitice deschise la contul sintetic 242 „Conturi curente în valută
naţională”. La acest cont a fost deschis un singur cont analitic – 2421 „Mijloace băneşti
nelegate”.
Registrul e întocmit pentru faptele economice efectuate în luna decembrie a anului
2007. În acesta este indicat soldul iniţial de 356538,35 lei, iar în urma înregistrării
operaţiunilor din luna decembrie, soldul contului 242 „Conturi curente în valută naţională”
era 422040,46 lei. Sumele de intrări sau ieşiri de mijloace băneşti din contul curent sunt
indicate în coloana „Rulajul” - în debit pentru sumele înregistrate în contul curent sau pe
credit – pentru cele eliberate, cu indicarea pentru fiecare sumă a simbolului contului
analitic corespondent în coloana „Cont”.
Conform anexei 12 putem relata că în luna decembrie 2008 în cadrul S.R.L.
„Abilitate-Agro” au fost efectuate următoarele tipuri de înregistrări duble:
1. S-au încasat în contul curent în valută naţională mijloace băneşti pentru bunurile vîndute