1 Către Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Guvernul României, Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice MEMORIU privind proiectul Legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice I. PRINCIPII GENERALE Statutul judecătorilor şi procurorilor este reglementat la nivel constituţional, în art.125 - pentru judecători şi în art.132 - pentru procurori, dispoziţii care fac parte din titlul III "Autorităţile publice", cap.VI "Autoritatea judecătorească", secţiunea 1 "Instanţele judecătoreşti" (art.124-130), secţiunea a 2-a "Ministerul Public" (art.131 şi 132) şi secţiunea a 3-a "Consiliul Superior al Magistraturii" (art. 133 şi 134). Potrivit art.125 din Legea fundamentală, judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Potrivit art. 132 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, iar funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004, potrivit căreia judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali, procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii, iar magistraţii -asistenţi se bucură de stabilitate. Cap. II din Legea nr. 303/2004 stabileşte o serie de incompatibilităţi şi interdicţii pentru judecători şi procurori, care se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi. Exemplificativ, judecătorilor şi procurorilor le este interzis: - să desfăşoare activităţi comerciale; - să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; - să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte
33
Embed
Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și … · 2015-09-23 · În toate aceste documente principiile şi măsurile stabilite cu privire la statutul şi
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
Către
Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție,
Guvernul României, Ministerul Justiţiei,
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
MEMORIU
privind proiectul Legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice
I. PRINCIPII GENERALE Statutul judecătorilor şi procurorilor este reglementat la nivel constituţional, în
art.125 - pentru judecători şi în art.132 - pentru procurori, dispoziţii care fac parte din titlul III "Autorităţile publice", cap.VI "Autoritatea judecătorească", secţiunea 1 "Instanţele judecătoreşti" (art.124-130), secţiunea a 2-a "Ministerul Public" (art.131 şi 132) şi secţiunea a 3-a "Consiliul Superior al Magistraturii" (art. 133 şi 134).
Potrivit art.125 din Legea fundamentală, judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Potrivit art. 132 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, iar funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004, potrivit căreia judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali, procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii, iar magistraţii-asistenţi se bucură de stabilitate. Cap. II din Legea nr. 303/2004 stabileşte o serie de incompatibilităţi şi interdicţii pentru judecători şi procurori, care se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi. Exemplificativ, judecătorilor şi procurorilor le este interzis:
- să desfăşoare activităţi comerciale; - să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă
natură; - să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere,
administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte
instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome;
- să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic; - judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice
şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic; - judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină
de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice; - judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese
aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul; - judecătorii şi procurorii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în
probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat etc.
Atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, cât şi în jurisprudenţa altor Curţi Constituţionale s-a statuat că stabilitatea financiară a magistraţilor reprezintă una dintre garanţiile independenţei justiţiei.
Așa cum reține constant Curtea Constituțională a României,1 atât independenţa justiţiei - componenta instituţională (conceptul "independenţei judecătorilor" nereferindu-se exclusiv la judecători, ci acoperind sistemul judiciar în întregime), cât şi independenţa judecătorului - componenta individuală, implică existenţa unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri în activitatea de judecată, faptul că niciun alt organ decât instanţele nu poate decide asupra competenţelor lor specifice prevăzute prin lege, existenţa unei proceduri prevăzute de lege referitoare la căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti, existenţa unor fonduri băneşti suficiente pentru desfăşurarea şi administrarea activităţii de judecată, procedura de numire şi promovare în funcţie a magistraţilor şi, eventual, perioada pentru care sunt numiţi, condiţii de muncă adecvate, existenţa unui număr suficient de magistraţi ai instanţei respective pentru a evita un volum de muncă excesiv şi pentru a permite finalizarea proceselor într-un termen rezonabil, remunerare proporţională cu natura activităţii, repartizarea imparţială a dosarelor, posibilitatea de a forma asociaţii ce au ca principal obiect protejarea independenţei şi a intereselor magistraţilor etc.
Principiul independenţei justiţiei nu poate fi restrâns numai la cuantumul remuneraţiei (cuprinzând atât salariul, cât şi pensia) magistraţilor, acest principiu implicând o serie de garanţii, cum ar fi statutul magistraţilor (condiţiile de acces, procedura de numire, garanţii solide care să asigure transparenţa procedurilor prin care sunt numiţi magistraţii, promovarea şi transferul, suspendarea şi încetarea funcţiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanţiile financiare, independenţa administrativă a magistraţilor, precum şi independenţa puterii judecătoreşti faţă de celelalte puteri în stat. Pe de altă parte, independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale.
1 A se vedea Decizia nr.873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale referitoare la obiecţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28.06.2010.
3
Curtea Constituţională din Republica Cehă, prin Hotărârea din 14 iulie 2005, a reţinut că, în statele democratice, securitatea financiară este recunoscută în mod clar ca unul dintre elementele esenţiale care asigură independenţa judecătorilor.
Curtea Constituţională din Letonia, prin Hotărârea din 18 ianuarie 2010, a declarat neconstituţionale şi inaplicabile anumite prevederi din Legea referitoare la puterea judiciară, constatând că acestea contravin principiului independenţei judecătorilor, consacrat prin art. 83 din Constituţia letonă. S-a constatat că noţiunea de independenţă a judecătorilor include o remuneraţie adecvată, comparabilă cu prestigiul profesiei şi cu scopul responsabilităţii lor. Luând în considerare statutul judecătorului, scopul remuneraţiei judecătorilor este atât de a asigura independenţa, cât şi de a compensa în mod parţial restricţiile impuse prin lege. Totodată, cerinţa asigurării unei remuneraţii adecvate pentru judecători este nu numai în conexiune cu principiul independenţei judecătorilor, dar şi cu cerinţele de calificare şi competenţă stabilite şi cu interdicţiile impuse acestora.
Curtea Constituţională din Lituania, prin Hotărârea din 12 iulie 2001, a statuat că, în statele democratice, este acceptat faptul că judecătorul care trebuie să soluţioneze litigiile din societate, inclusiv acelea între persoane fizice sau juridice şi stat, nu trebuie să aibă numai o înaltă calificare profesională şi o reputaţie perfectă, dar trebuie să fie independent din punct de vedere material şi trebuie să aibă un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorilor astfel încât să compenseze statutul, funcţiile şi responsabilităţile acestora, iar menţinerea remuneraţiei judecătorilor este una dintre garanţiile independenţei judecătorilor.
Principiile fundamentale privind independenţa magistraturii, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor (Milano, 26 august - 6 septembrie 1985) şi confirmate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr.40/146 din 13 decembrie 1985, prevăd în mod expres prin art.11 că "durata mandatului judecătorilor, independenţa acestora, siguranţa lor, remuneraţia corespunzătoare, condiţiile de muncă, pensiile şi vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege".
Standardele Minime de Independență Judiciară, adoptate de International Bar Association în 1982, prevăd că „pensiile şi salariile judiciare ar trebui să fie modificate conform creşterii preţurilor, independent de controlul executivului (pct. 14). În anumite state, salariile judecătorilor sunt protejate împotriva scăderilor, deşi măririle salariale pot depinde de puterea executivă şi cea legislativă.”
Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, subliniind importanţa independenţei judecătorilor în scopul întăririi preeminenţei dreptului în statele democratice şi în considerarea art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a Principiilor fundamentale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind independenţa magistraturii, anterior menţionate, a stabilit, printre alte importante măsuri pe care statele membre urmează să le adopte, şi pe aceea "de a veghea ca statutul şi remuneraţia judecătorilor să fie pe măsura demnităţii profesiei lor şi a responsabilităţilor pe care şi le asumă".
Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniştrilor către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile
(adoptată de Comitetul Miniştrilor în 17 noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaţilor miniştrilor) prevede că: ”54. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi responsabilităţilor lor şi să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune menită să influenţeze deciziile. Trebuie să existe garanţii pentru menţinerea unei remuneraţii rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate sau de paternitate, precum şi pentru plata unei pensii pentru limită de vârstă, care ar trebui să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exerciţiu. Trebuie introduse dispoziţii legale specifice care să instituie o măsură de protecţie împotriva unei reduceri a remuneraţiei care ar viza în mod specific judecătorii. 55. Trebuie evitate sistemele în care remuneraţia de bază a judecătorilor depinde de performanţă, căci s-ar putea crea dificultăţi pentru independenţa judecătorilor.”
Art. 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, adoptată în anul 1998, prevede că "În mod special, statutul garantează judecătorului sau judecătoarei care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcţiei, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională". pct. 1.8 din Carta europeană privind statutul judecătorilor prevede necesitatea consultării judecatorilor, prin reprezentanţii lor şi prin organizaţiile lor profesionale, în ce priveşte deciziile care se iau de puterea executivă şi legislativă cu privire la proiectele de modificare a statutului lor şi la definirea condiţiilor de remunerare şi de asigurare a protecţiei sociale.
Comisia de la Veneţia (Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept), în Raportul privind independenţa sistemului judiciar adoptat în cadrul celei de-a 82-a sesiuni plenare (Veneţia, 12–13 martie 2010) reține că remunerarea judecătorilor trebuie să corespundă demnităţii profesiei, iar o remuneraţie adecvată este necesară pentru a proteja judecătorii de ingerințe exterioare. Spre exemplu, Constituţia Poloniei garantează judecătorilor o remuneraţie consistentă în raport cu demnitatea funcţiei şi cu scopul pentru care îşi îndeplinesc îndatoririle lor. Remuneraţia magistraților trebuie stabilită ţinând seama de situaţia socială din ţară şi trebuie să fie comparabilă cu nivelul remuneraţiei înalţilor funcţionari, determinată în funcţie de un barem general şi de criterii obiective şi transparente. Bonusurile care includ un element discreţionar trebuie să fie excluse.2
În toate aceste documente principiile şi măsurile stabilite cu privire la statutul şi drepturile magistraţilor sunt puse în relaţie directă cu prevederile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricărei persoane de a fi judecată de un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege. Deşi unele dintre documentele internaţionale menţionate au valoare de recomandare prin prevederile pe care le conţin şi prin finalităţile pe care le urmăresc, fiecare dintre acestea vizează direct texte cuprinse în pacte şi în tratate la care România este parte şi, prin urmare, se înscriu în spiritul prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţia României.
2 A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-
AD%282010%29004-e [consultată ultima dată la 19.09.2015].
În afara Europei, spre exemplu în Algeria, printr-un Decret prezidențial din 5 octombrie 2008, indemnizațiile judecătorilor au fost aliniate celor primite de parlamentari și miniștri, inclusiv pentru a reduce ”corupția galopantă” din societatea algeriană.3
Ca principiu, salarizarea judecătorilor şi a procurorilor se stabileşte ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statutul de drept, de importanţa socială a muncii, de răspunderea, complexitatea, dificultăţile şi riscurile în exercitarea profesiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
Salarizarea trebuie să le asigure magistraților o reală independenţă economică, cerinţă esenţială pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie.
Singura echivalare salarială care poate fi impusă magistraților este echivalarea cu indemnizațiile Preşedintelui României, senatorilor, deputaților şi membrilor Guvernului, salarizarea având în vedere tocmai exercitarea funcţiilor de putere constituită în stat, puterea judecătorească, egală cu puterea legislativă și puterea executivă.
Altfel, s-ar putea genera situații nespecifice unor societăți democratice, în acest sens, amintim Republica Democrată Congo4, unde indemnizațiile între cele trei puteri sunt evident disproporționate, a se vedea tabelul de mai jos.5
În Canada, element de comparație utilizat în tabel, indemnizația președintelui Curții Supreme este superioară celei a primului ministru (cu 8%) și a deputaților federali (cu peste 50%), unul dintre criteriile stabilite de Legea privind instanțele judecătorești pentru stabilirea remunerației judiciare fiind compararea evoluției remunerației judecătorilor cu aceea a altor categorii plătite din fonduri publice. Însă, așa cum Curtea
3 A se vedea pagina web http://www.lexpressiondz.com/actualite/60463-les-salaires-des-magistrats-
passent-a-25-millions.html [consultată ultima dată la 19.09.2015]. 4 Faimoasa Declarație de Independență (1776) îl inculpa pe Regele George a III-lea tocmai pentru că îi
adusese pe judecători în stare de dependență exclusiv de voința sa de a le menține posturile și remunerarea. Pe larg, pagina web http://www.archives.gov/exhibits/charters/declaration_transcript.html [consultată ultima dată la 19.09.2015]. 5 A se vedea pagina web http://www.congoforum.be/fr/analysedetail.asp?id=167306 [consultată ultima
Supremă din Canada a reținut în cauza Renvoi relatif aux juges de l’Î.-P.-É. 6, ”judecătorii nu trebuie să fie considerați drept funcționari, în ceea ce privește stabilirea politicii de remunerare. Funcționarii fac parte din executiv, în timp ce judecătorii, prin definiție, sunt independenți de executiv. Cele trei caracteristici de bază ale independenței justiției - inamovibilitatea, securitatea financiară și independența administrativă - reflectă această distincție fundamentală, deoarece acestea oferă magistraților protecția judiciară de care funcționarii nu se bucură, în temeiul Constituției.”
II. PROBLEME RECURENTE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE STABILIREA ŞI PLATA
REMUNERAŢIEI MAGISTRAŢILOR În România, gestiunea bugetului instanţelor reprezintă o atribuție a Ministerului
Justiției, în calitate de ordonator principal de credite. Fundamentarea porneşte de la comunicarea ierarhică tribunale – curţi de apel – Ministerul Justiției, bugetul fiind supus spre aviz consultativ Consiliului Superior al Magistraturii. Soluția legislativă actuală, aflată în contradicție cu recomandările Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE)7, pune o problemă serioasă de independenţă a justiţiei, cât timp bugetul este controlat de puterile executivă și legislativă.
Starea de subfinanţare a sistemului judiciar, neplata drepturilor salariale restante, inechităţile din sistemul de salarizare, refuzul puterii executive de a renunţa la pârghiile financiare privind instanţele judecătoreşti, prin trecerea administrării bugetului acestora la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestarea tot mai frecventă a celor mai importante elemente privind statutul judecătorilor şi procurorilor au constituit premisele declanşării protestului magistraţilor din 2009, eveniment fără precedent pentru sistemul judiciar din România, care a determinat blocarea pentru 30 de zile a oricărei activități judiciare.
Resursele financiare pot constitui pentru Ministerul Justiției, respectiv puterea executivă, un element de presiune asupra corpului magistraţilor şi oricând o modificare peste noapte a sistemului de remunerare poate deveni un factor de lezare a independenţei magistraţilor.
Spre exemplu, în acest moment este necesară eliminarea anomaliilor din sistem legate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Potrivit soluției Plenului CSM din 30 iunie 2015, pct. 16, Nota nr. 10475/2015, punctului de vedere exprimat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care corespund cu interpretarea dată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, comunicată cu adresa nr. 3078/RP/20.05.2015, magistraţilor români, în
6 Hotărârea este disponibilă la pagina web https://scc-csc.lexum.com/ [consultată ultima dată la
19.09.2015]. 7 A se vedea Opinia nr. 2/2001 a CCJE, par. 11,
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/ccje/textes/Avis_fr.asp [consultată ultima dată la 19.09.2015].
proporţie covârşitoare, ar trebui să li se acorde, după caz, în temeiul art. 1 alin. 5 ind.1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, diferenţa salarială rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 01.01.2011, respectiv includerea procentelor aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării la instanţele/parchetele superioare, în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date. De asemenea, sporul pentru titlul de doctor trebuie acordat tuturor celor care deţin acest titlu, inclusiv celor care l-au obţinut în perioada 2009-2015.8
Până în prezent, deşi acest fapt s-a întâmplat la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru toţi procurorii din România, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, în cazul celorlalţi judecători, ale căror indemnizaţii depind de emiterea unor ordine de către Ministerul Justiției, acesta nu a efectuat demersuri reale de obţinere a fondurilor suplimentare în calitate de ordonator de credite, iar ministrul justiției refuză emiterea ordinului în vederea majorării drepturilor salariale lunare, conform celor anterior expuse, nerespectându-se dispoziţiile Legii nr. 71/2015.
Refuzul plăţii drepturilor salariale lunare la nivelul stabilit prin lege reprezintă o încălcare flagrantă a principiului independenţei judecătorilor, constituind un mijloc de presiune exercitat asupra acelor magistraţi care nu beneficiază de un tratament echitabil şi nediscriminatoriu în raport cu alte categorii aparţinând aceluiaşi corp profesional.
Așadar, este necesară trecerea de îndată a bugetului instanţelor la titularul de drept al gestionarii bugetului puterii judecătoreşti, respectiv la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.
III. OBSERVAȚII ASUPRA PROIECTULUI LEGII DE SALARIZARE A
PERSONALULUI PLĂTIT DIN FONDURI PUBLICE Trecerea de la vechiul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare trebuie
să se facă astfel încât nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a venitului salarial net avut la data intrării în vigoare a noii legi unitare de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.
8 Deoarece dispoziţiile Legii nr. 71/2015 se aplică de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv
09.04.2015, acordarea diferenţei salariale rezultată se impunea de la această dată, coordonată cu emiterea unor noi ordine de calcul pentru indemnizaţii, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2015 modificată prin Legea nr. 71/2015. Folosind interpretarea teleologică, dispozițiile Legii nr. 71/2015, așa cum reiese din Raportul comun asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice adoptat de Comisia pentru muncă şi protecţie socială și Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor - http://www.cdep.ro/comisii/munca/pdf/2015/rp191.pdf, au avut în vedere eliminarea discriminării intre persoane care ocupă aceleaşi funcţii, in aceleaşi condiţii de studii şi vechime, fiind aplicabile tuturor categoriilor bugetare cărora le sunt incidente prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 (de asemenea, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
8
Remuneraţiile judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să fie reduse sub nicio formă pe durata îndeplinirii serviciului profesional, cu excepţia reducerilor ca urmare a aplicării unor sancţiuni disciplinare. Toate sporurile şi alte drepturi acordate, în prezent, judecătorilor şi procurorilor trebuie menţinute, ca drepturi câştigate, în viitoarea reglementare.
Pentru toate categoriile de salariaţi, devalorizarea monedei naţionale, materializată în scăderea indicelui de inflaţie, trebuie să fie reflectată, anual, în actualizarea obligatorie a salariului de bază.
Este lăudabilă iniţiativa de revizuire a salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin aducerea la nivelul social-economic actual la nivel naţional, în mod unitar, având în vedere că salariul reprezintă un element al economiei de piaţă care are, printre altele, rolul satisfacerii decente a nevoilor fundamentale ale acestui personal (în raport cu responsabilităţile postului, munca depusă, cantitatea şi calitatea acesteia, importanţa socială a muncii, condiţiile concrete în care aceasta se desfăşoară, rezultatele obţinute etc.), precum şi de a asigura motivarea sau performanţa profesională.
În ceea ce priveşte regimul incompatibilităţilor şi interdicţiilor magistraţilor, cel mai restrictiv în sistemul personalului plătit din fonduri publice, trebuie reieterat că acesta reprezintă un element esenţial al garanţiei de independenţă şi imparţialitate, iar menţinerea acestui regim, ce exclude posibilitatea magistraţilor de a desfăşura activităţi cu caracter lucrativ de natură a interfera cu activitatea jurisdicţională, impune asigurarea securităţii financiare a acestei profesii, remuneraţia nefiind o recompensă, ci o garanţie a respectării statutului.
În ceea ce priveşte Anexa nr. VI - familia ocupațională de funcții bugetare ”Justiție”, se constată însă că valoarea indemnizaţiilor de bază lunare contrazice flagrant principiul afirmat în art. 3 din reglementarile specifice justiției, care prevede următoarele:
„(1) Salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului prevăzut la art.1 din prezentul capitol, se stabilesc ţinându-se seama de criteriile prevăzute la art. 5 lit. c) din prezenta lege, precum şi de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, echilibrul puterilor în stat, de importanţa socială a muncii, de participarea personalului din cadrul fiecărei categorii la buna funcţionare a sistemului judiciar, de răspunderea, complexitatea, riscurile fiecărei funcţii, de obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, de pregătirea profesională, de interdicţiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal şi de exigenţele impuse de documentele internaţionale privind funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi statutul magistraţilor.
(2) Salarizarea judecătorilor şi procurorilor trebuie să le asigure o reală independenţă economică, condiţie necesară pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie”.
Verificând criteriul echilibrului puterilor în stat şi al recunoaşterii locului şi rolului justiţiei în statul de drept se constată următoarele:
- în cazul puterii legislative, grila privind funcţiile de demnitate publică alese incepe de la 14680 de lei (senatori, deputaţi) si ajunge la 21540 de lei (președinţii camerelor), aceştia din urmă aflându-se pe acelaşi nivel cu preşedintele României. Media indemnizaţiilor brute lunare din întreaga Anexă privind funcţiile de demnitate publică alese este de 18238 de lei;
9
- în cazul puterii executive, grila privind funcţiile de demnitate publică numite în cadrul Guvernului începe de la 13493 de lei (subsecretar de stat) şi ajunge la 21540 de lei (primul-ministru). Media indemnizaţiilor brute lunare din întreaga Anexă privind funcţiile de demnitate publică alese este de 15548 de lei;
- în cazul puterii judecătoreşti, grila privind funcţiile magistraţilor (judecători sau procurori) începe de la 7272 de lei (stagiar) sau 9631 de lei (definitiv debutant), magistratul în funcţie de execuţie cu grad de curte de apel are indemnizatia de bază brută de 12898 de lei, un judecator cu funcţie de execuţie în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu 15-20 ani vechime efectivă are o indemnizaţie de bază brută de 15180 de lei. Președintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu vechimea efectivă maximă are o indemnizaţie brută lunară de 16410 de lei, inferioară indemnizaţiei Preşedintelui României sau celei a preşedintilor camerelor Parlamentului (21540 de lei).
- indemnizaţia unui președinte de tribunal cu 10-15 ani vechime în magistratură (13662 de lei) este inferioară celei a preşedintelui consiliului judeţean (14680 de lei), deşi indemnizațiile lunare de bază ale acestora trebuie să fie egale, indiferent de sporurile ce se pot adăuga în ambele situaţii, deoarece reprezintă funcţiile „de vârf” la nivelul unui judeţ, judiciar - executiv.
Aşa cum am arătat la pct. I al prezentului memoriu, remuneraţia magistraților trebuie să fie comparabilă cu nivelul remuneraţiei înalţilor funcţionari, determinată în funcţie de un barem general şi de criterii obiective şi transparente. Bonusurile care includ un element discreţionar, cum sunt și sporurile reglementate într-un procent incert („până la...”) trebuie să fie excluse din această comparaţie, deoarece ele pot influenţa procesul de control continuu asupra echivalenţei între remuneraţia magistraţilor şi cea a înalţilor funcţionari, prin majorarea beneficiilor acestora din urmă9.
În plus, conform art. 5 din Proiectul de lege, sistemul unitar de salarizare pune accent pe „realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor/salariilor de funcție şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare”, respectiv pe transparenţa mecanismului de stabilire a acestora.
Considerăm că o reală respectare a echilibrului puterilor în stat şi o recunoaştere efectivă a locului şi rolului justiţiei în statul de drept nu se pot realiza decât dacă preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în calitatea sa de reprezentant al puterii judecătoreşti, va fi echivalat cu celelalte funcţii din cadrul puterii executive sau legislative (Preşedintele României şi preşedinţii camerelor Parlamentului).
9 Redăm în continuare, selectiv, o parte din sporurile reglementate pentru personalul care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul puterilor executivă şi legislativă: solda de comandă - 25%; prima pentru condiţii periculoase - pana la 50%; prima pentru condiţii periculoase sau vătămătoare - pana la 15%, pentru „încordare psihică foarte ridicată” - până la 15%; spor de până la 30 % pentru grad ridicat de risc sau în condiții de pericol deosebit (protecția demnitarilor, printre altele); spor de până la 30% pentru cei care efectuează activități anticorupție; majorare de până la 50% pentru merite deosebite; indemnizație pentru cifru de stat de 15-20%; majorare de 7,5% pentru realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; spor de până la 20% pentru localități izolate; încadrații în instituțiile centrale sau ale NATO - majorare de 12,5%; spor de pază/escortare deținuti - 5%; majorări de câte 2,5% pentru fiecare tranșă aferentă specialistului de clasă; compensație de 5-25% pentru personalul care conduce vehicule sau motociclete cu ataș și care lucrează în ore/zile nelucratoare; posibilitatea acordată Guvernului de a acorda şi alte drepturi.
10
De asemenea, exemplificativ, considerăm că judecătorul cu grad de curte de apel aflat într-o funcţie de execuţie (cu gradaţia cea mai mică posibil, în raport de vechimea necesară promovării) nu ar trebui să aibă indemnizaţia brută lunară mai mică decât media indemnizaţiilor din autorităţile publice centrale ale puterii executive, deoarece are atribuţia de control în contencios administrativ asupra actelor acestora.
În forma actuală a Proiectului de lege, chiar şi un judecător cu funcţie de execuţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu 15-20 ani vechime efectivă, care soluţionează recursurile privind actele administrative ale autorităţilor publice centrale (inclusiv ale Administraţiei Prezidenţiale) este încadrat cu o indemnizaţie de bază mai mică decât media indemnizaţiilor funcţiilor de demnitate publică numite sau alese.
Preşedintele unui tribunal, a cărui rază de competenţă se identifică cu circumscripţia unităţii administrativ-teritoriale reprezentate de judeţul căruia îi corespunde, nu ar trebui să aibă indemnizatia de bază mai mică decât a preşedintelui de consiliu judetean sau a prefectului, care sunt reprezentanţi ai puterii executive.
Asistăm în prezent la conceperea unui proiect de reaşezare a unui întreg sistem bugetar, prin majorarea indemnizaţiilor pentru toate categoriile de bugetari, fără nicio legătură cu indemnizaţiile actuale. De aceea, corpul magistraţilor trebuie să stabilească foarte clar reperele pentru a-şi asigura egalitatea în drepturi cu reprezentanţii celorlalte puteri.
IV. CONCLUZII ŞI REVENDICĂRI: Având în vedere principiile expuse anterior, precum şi constatările legate bugetul
justiţiei şi de dezechilibrele între cele trei puteri, solicităm următoarele: 1. Trecerea de îndată a bugetului instanţelor la titularul de drept al
gestionarii bugetului puterii judecătoreşti, respectiv la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie;
2. Eliminarea de îndată de către Ministerul Justiţiei a anomaliilor din sistemul justiţiei legate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice;
3. Demararea de îndată a unei consultări efective a corpului magistraţilor cu privire la Proiectul Legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, de către reprezentanţii Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice şi de către Guvernul României, prin Ministrul Justiţiei, în vederea eliminării inechităţilor constatate;
4. Implicarea imediată a Consiliului Superior al Magistraturii în obţinerea acestor rezultate, având în vedere atribuţia sa de a apăra corpul magistraţilor şi membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenţei sau imparţialităţii magistratului în înfăptuirea justiţiei ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea.
11
LISTA MAGISTRAŢILOR (JUDECĂTORI ŞI PROCURORI) CARE SUSŢIN MEMORIUL
1. Dragoş Călin, judecător, Curtea de Apel Bucureşti 2. Ionuţ Militaru, judecător, Curtea de Apel Bucureşti 3. Claudiu Drăguşin, judecător, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti 4. Bogdan Mateescu, judecător, Judecătoria Rm. Vâlcea 5. Anghel Marian Pop, judecător, Judecătoria Zalău 6. Roxana Elena Stanciu, judecător, Judecătoria Sectorului 4 București 7. Maria Constantinof, judecător, Judecătoria Sectorului 1 București 8. Adrian Gogan, judecător, Judecătoria Giurgiu 9. Cirstea Izabela, judecător, Tribunalul București 10. Gulutanu Alina-Nadia, judecător, Tribunalul București 11. Patrascu-Duma Diana, judecător, Curtea de Apel Timişoara 12. Roxana Maria Călin, judecător, Tribunalul Bucureşti 13. Claudia Toma, judecător, Judecătoria Tg.-Mureș 14. Miron Constantin-Ciprian, judecător, Judecătoria Botoșani 15. Miron Simona-Elena, judecător, Judecătoria Liești 16. Florentina Iavorschi, judecător, Judecătoria Oradea 17. Carmen Camelia Baila, judecător, Tribunalul Arad 18. Chiţu Victor, judecător Curtea Militară de Apel Bucureşti 19. Nicoleta Dogariu, judecător, Tribunalul București 20. Mihail Dafina, judecător, Tribunalul Militar București 21. Florenta Flavia, judecător, Curtea de Apel Timișoara 22. Veronica Gavriș Todinca, judecător, Judecătoria Dragomireşti 23. Durdea Lucian, judecător, Judecătoria Cornetu 24. Camelia Silviana Calin, judecător, Judecătoria Călărași 25. Raluca Arsenie, judecător, Judecătoria Deva 26. Carmen Cadea, judecător, Tribunalul Brașov 27. Anca Anamaria Mihai, judecător, Judecătoria Piteşti 28. Dan Lixandru, judecător, Judecătoria Slatina 29. Stamatoiu Petronela, judecător, Judecătoria Slatina 30. Ciobanu Melania, judecător, Judecătoria Slatina 31. Lixandru Ana Maria, judecător, Judecătoria Slatina 32. Bunăiașu Mihaela, judecător, Judecătoria Slatina 33. Arabelea Fănel Gabriel, judecător, Judecătoria Slatina 34. Soare Nicoleta, judecător, Judecătoria Slatina 35. Buzatu Nicoleta, judecător, Judecătoria Slatina 36. Oltean Camelia, judecător, Judecătoria Slatina 37. Pădeanu Cătălina-Petruţa, judecător, Judecătoria Slatina 38. Riza Livia, judecător, Judecătoria Slatina 39. Văduva Maria Valentina, judecător, Judecătoria Slatina 40. Ivan Mihaela Dorina, judecător, Judecătoria Sector 2 Bucuresti 41. Ilyes Ibolya, judecător, Judecătoria Odorheiu-Secuiesc 42. Ciobanu Ana - Maria, judecător, Judecătoria Odorheiu-Secuiesc
925. Ciora Cristina, judecător, Judecătoria Craiova 926. Barbu Daniela, procuror, Parchetul de pe langa Judecătoria Craiova 927. Alin Rus, judecător, Judecătoria Târnăveni 928. Tănase Valentin, judecător, Judecătoria Târnăveni 929. Dobrii Lorena, judecător, Judecătoria Târnăveni 930. Panait Octavia Andreea, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești 931. Taghiev Ramona, procuror, Parchetul de pe langa Judecătoria Bacău 932. Emilia Panturu, judecător, Curtea de Apel Galați 933. Mariana Baban, judecător, Curtea de Apel Galați 934. Luca Mihaela, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 935. Diana Cuciula, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 936. Delia Sabau, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 937. Tisu Cristina, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 938. Suta Ciprian, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 939. Morar Radu, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 940. Beteringhe Sorin Danie, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 941. Anca Vasile, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti 942. Roxana Tirlea, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 943. Gudac Petrică, judecător, Tribunalul Teleorman 944. Arsenie Liana, judecător, Tribunalul Teleorman 945. Drăghici Luminita, judecător, Tribunalul Teleorman 946. Iatan Marius, judecător, Tribunalul Teleorman 947. Enescu Emilia, judecător, Tribunalul Teleorman 948. Trifan Irena, judecător, Tribunalul Teleorman 949. Virdol Mihaela, judecător, Tribunalul Teleorman 950. Dobrin Nuti, judecător, Tribunalul Teleorman 951. Rotaru Gabriela, judecător, Tribunalul Teleorman 952. Maidanuc Violeta, judecător, Tribunalul Teleorman 953. Ion Anghel, judecător, Judecătoria Onești 954. Anghel Luminiţa, judecător, Judecătoria Onești 955. Adam Daniel-Eugen, judecător, Judecătoria Onești 956. Bădău Liliana, judecător, Judecătoria Onești 957. Lupu Maria-Cristina, judecător, Judecătoria Onești 958. Popescu Emanuela, judecător, Judecătoria Onești 959. Purice Simina, judecător, Judecătoria Onești 960. Stroe-Munteanu Liliana, judecător, Judecătoria Onești 961. Smarandi Costin, judecător, Judecătoria Onești 962. Ursu Alina Daniela, judecător, Judecătoria Onești 963. Otel Simona Maria, judecător, Judecătoria Filiasi 964. Gosa Constantin Catalin, judecător, Judecătoria Filiasi 965. Stoian Elena Daniela, judecător, Judecătoria Filiasi 966. Stănculescu Cătălin Nicolae, judecător, Judecătoria Strehaia 967. Cobiscan Alexandru, judecător, Judecătoria Sectorului 1 București 968. Pintea Andreea Alexandra, judecător, Judecătoria Sectorului 1 București 969. Hlihor Ioana, judecător, Judecătoria Sectorului 1 București 970. Teodorescu Ana Felicia, judecător, Judecătoria Alba Iulia
33
971. Vasile Luminița, judecător, Judecătoria Alba Iulia 972. Gligor Gabriela Florentina, judecător, Judecătoria Alba Iulia 973. Pleșa Diana Elisabeth, judecător, Judecătoria Alba Iulia 974. Menchiu Denisa, judecător, Judecătoria Alba Iulia 975. Menchiu Marius, judecător, Judecătoria Alba Iulia 976. Guș Octavia Raluca, procuror, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia 977. Pruteanu Daniela, judecător, Curtea de Apel Iași 978. Mititelu Maricica, judecător, Curtea de Apel Iași 979. Susanu Claudia, judecător, Curtea de Apel Iași 980. Palihovici Liliana, judecător, Curtea de Apel Iași 981. Sandu Geta, judecător, Curtea de Apel Iași 982. Moruzi Cristina, judecător, Curtea de Apel Iași 983. Chiriac Adrian, judecător, Curtea de Apel Iași 984. Pipernea Smaranda, judecător, Curtea de Apel Iași 985. Bancu Carmen, judecător, Curtea de Apel Iași 986. Scriminți Elena, judecător, Curtea de Apel Iași 987. Tarlion Gabriel, judecător, Curtea de Apel Iași 988. Prelipcean Alina, judecător, Curtea de Apel Iași 989. Obreja Manolache Ancuta, judecător, Curtea de Apel Iași 990. Popa Maria Cristina, judecător, Curtea de Apel Iași 991. Panainte Maria Crizantema, judecător, Curtea de Apel Iași 992. Cocor Monica, judecător, Curtea de Apel Iași 993. Șerbănescu Dragos, judecător, Curtea de Apel Iași 994. Stoinel Adriana, judecător, Curtea de Apel Iași 995. Poiană Cipriana, judecător, Curtea de Apel Iași 996. Gheorgiu Elena, judecător, Curtea de Apel Iași 997. Obreja Manolache Iustinian, judecător, Curtea de Apel Iași 998. Pinte Violeta Elena, judecător, Curtea de Apel Iași 999. Petcan Romeo, judecător, Judecătoria Slatina 1000. Dumitrescu Paulică, judecător, Judecătoria Slatina 1001. Gabriela Iordache, judecător, Judecătoria Pitești 1002. Gabriela Apostol, judecător, Judecătoria Pitești 1003. Ramona Oana Rogoz, judecător, Judecătoria Sectorului 1 București 1004. Sandu Ioana, judecător, Judecătoria Sectorului 1 București