Consiliul Naţional Român din Blaj versus Consiliul Naţional Român din Alba-Iulia. Rivalitate sau colaborare?

126

Consiliul Naţional Român din Blaj versus Consiliul Naţional Român din Alba-

Iulia. Rivalitate sau colaborare?

Mihai-Octavian Groza

Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Abstract:The issue regarding the activity of the Romanian National Councils and

National Guards, that were created during the autumn of 1918 throughout Transylvania, is of

utmost importance, given that we are approaching quickly the centenary of the Great Union. In

this light historians seek to re-evaluate the formation, composition and activities of these

organisation. In this context, we will try, through this material, to bring a humble contribution

to the knowledge regarding the work and role of the Romanian National Councils from Alba-

Iulia and Blaj. We will present them in a synthetic way based on their collaboration, while

also challenging old theories that advanced the idea that these councils were actually in conflict

with each other.

Key words: Transylvania, National Council, Blaj, Alba-Iulia, collaboration.

Problematica activităţii consiliilor şi gărzilor naţionale române, constituite în toamna

anului 1918 pe întreg cuprinsul Transilvaniei, este una din ce în ce mai actuală, dat fiind faptul

că ne apropiem cu paşi repezi de celebrarea centenarului Marii Uniri, istoricii încercând o

reevaluare a modului de constituire, componenţa şi activitatea acestor consilii naţionale. De un

interes deosebit s-au bucurat, de-a lungul ultimelor cinci decenii şi consiliile naţionale constituite

pe teritoriul actualului judeţ Alba (fostul comitat Alba Inferioară), istoriografia locală insistând

asupra celor de la Blaj1şi Alba-Iulia.

2 Cu toate acestea, majoritatea istoricilor au insistat asupra

1 Marcel Ştirban, Viorica Lascu, Consiliul Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-ianuarie 1919). Protocoale şi

acte, volum I şi II, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978-1980; Marcel Ştirban, “Mica Romă în zilele lui noiembrie

1918”, în Tribuna, an IV, număr 46-47, 1992; Ana Hinescu, Blajul şi Marea Unire, Blaj, Editura Astra, 2003; Aurel

Decei, “Acte privind Blajul în lunile Unirii, noiembrie şi decembrie 1918”, în Apulum, număr VII, 1969; Viorica

Lascu, “Protocolul agendelor Consiliului Naţional Român din Blaj, 1918-1919 (Cronica revoluţiei din Blaj)”, în

Apulum, număr XV, 1977; Mihai-Octavian Groza, “Blajul şi Marea Unire. Pagini din activitatea Consiliului

Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-februarie 1919)”, în ASTRA Salvensis, an I, număr 2, 2013. 2 Mihai-Octavian Groza, Documente privind activitatea Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia, Sebeş, Editura Emma Books, 2012; Mihai-Octavian Groza, “Pagini de istorie românească. Activitatea Consiliului Naţional Român

din Alba-Iulia”, în volumul Zilele Cercetării Ştiinţifice Studenţeşti din Universitatea “Constantin Brâncuşi”, Târgu-

Jiu, Editura Academica Brâncuşi, 2013; Mihai-Octavian Groza, Aspecte şi impresii de la Marea Adunare Naţională

de la 1 decembrie 1918. Contribuţia Consiliului Naţional Român şi a Legiunii Române din Alba-Iulia la Marea

Unire, în “Der Unterwald” Zweisprachige Kultur-und Informationszeitschrift, număr 20, an 2013; Mihai-Octavian

127

modului de constituire, a componenţei şi a activităţii desfăşurate în preajma adunării de la 1

decembrie 1918, care a hotărât “unirea acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu

România”3şi mai puţin pe relaţia dintre aceste consilii, pe aşa-numita dispută pentru dobândirea

titlului de consiliu comitatens, precum şi pe relaţia cu consiliile maghiare şi germane etc. În acest

context, pe baza materialului arhivistic (identificat în fondurile filialei Alba a Arhivelor

Naţionale) şi a bogatei literaturi de specialitate, vom încerca să aducem o umilă contribuţie la

cunoaşterea activităţii consiliilor naţionale române de la Blaj şi Alba-Iulia (prezentându-le în

paralel), demontând vechile teorii care imaginau un conflict între cele două organisme.

Toamna anului 1918 reprezintă atât sfârşitul marii conflagraţii mondiale, cât şi începutul

unei perioade de puternice convulsii sociale şi naţionale, care treptat au dus la destrămarea

monarhiei austro-ungare, în acest context Transilvania declarându-şi autonomia şi unindu-se cu

Regatul României (trebuie menţionat că fenomenul este general pentru întreg imperiul, naţiunile

din centrul şi estul Europei traversând acelaşi proces în parametri similari, deosebindu-le doar

formulele încercate, majoritatea constituindu-se în state naţionale sau autoproclamate drept

naţionale).4 La începutul lunii octombrie 1918 a avut loc, la Budapesta, o întâlnire între

reprezentanţii Partidului Naţional Român şi ai secţiei române din cadrul Partidului Social-

Democrat din Ungaria, în care s-au pus bazele unei colaborări în cadrul unui consiliu comun,

idee concretizată la sfârşitul lunii octombrie, când s-a constituit Consiliul Naţional Român

Central, format din 12 membri (acest organism îşi va începe activitatea la Arad, la 2 noiembrie

1918, în casa lui Ştefan Cicio-Pop, devenit preşedintele onorific al acestui consiliu).5 Astfel a

Groza, “Alba-Iulia, permanenţă în optica naţională. Aspecte privind activitatea Consiliului Naţional Român din

Alba-Iulia (noiembrie 1918-ianuarie 1919)”, în volumul Imaginea în istorie. Tipologii în societatea de ieri şi de azi, coordonat de Ana Maria Macavei, Roxana Dorina Pop, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2014. 3 Iulian Oncescu, Texte şi documente privind istoria modernă a românilor (1774-1918), Târgovişte, Editura Cetatea

de Scaun, 2011, p. 673. 4 Sorin Mitu, Rudolf Gräf, Geschichte der Neuzeit. Europa und die Vereinigten Staaten von Amerika. Innenpolitik,

Internationale Konflikte und Beziehungen, Klausenburg, International Book Access, 2009, pp. 261-263; Vasile

Vesa, “Unirea Transilvaniei cu România”, în Istoria Transilvaniei, III (de la 1711 până la 1918), volum coordonat

de Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Magyari András, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2008, p. 608;

Maria Alexandra Pantea, “Aradul între Marea Unire şi extinderea suveranităţii statului român asupra lui”, în

volumul Administraţie românească arădeană. Studii şi comunicări din Banat-Crişana-95 de ani de la Marea Unire,

volum VII, coordonat de Doru Sinaci, Emil Arbonie, Arad, “Vasile Goldiş” University Press, 2013, p. 337. 5 Vasile Ilovan, Românii din Nord-Vestul Transilvaniei şi Marea Unire 1910-1920, Cluj-Napoca, Editura Napoca

Star, 2007, pp. 162-164; Anton Drăgoescu (coordonator), Istoria României. Transilvania, volum II, Cluj-Napoca, Editura “George Bariţiu”, 1997, p. 633; Dorel Popa, “Aradul şi Marea Unire”, în volumul Marea Unire din 1918,

ideal al tuturor românilor 1918-2003, coordonat de Alexandru Roz, Arad, “Vasile Goldiş” University Press, 2004,

p. 30; Mihai-Octavian Groza, “Sebeşul şi Marea Unire. Aspecte privind activitatea Consiliului Naţional Român din

Sebeş (3 noiembrie 1918-13 februarie 1919)”, în volumul Sebeş-istorie şi tradiţii locale, coordonat de Ionuţ Costea,

Sebeş, Editura Emma Books, 2014, p. 130.

128

fost creat organismul chemat să traducăîn practică hotărârea de autodeterminare,6 ce realiza

unitatea principalelor forţe politice româneşti şi care s-a fixat programatic pe temeiurile juridice

ale dreptului de autodeterminare.7 Consiliul Naţional Român Central va dirija întreaga acţiune de

organizare a vieţii politice pe teritoriul Transilvaniei (din dorinţa de a arăta căşi românii sunt

capabili să se organizeze şi să se conducă singuri), care s-a concretizat prin crearea, la nivelul

comitatelor, a consiliilor naţionale comitatense, care la rândul lor au îndrumat, în mod direct,

constituirea consiliilor naţionale locale în majoritatea oraşelor şi satelor transilvănene,8 dovadă

stând scrisoarea circulară din 3 noiembrie 1918 emisă de Teodor Mihali (preşedintele de facto al

Consiliului Naţional Român Central), în care era făcută următoarea recomandare: “[…] În

fiecare comitat să se constituie un consiliu naţional român comitatens afiliat Consiliului

Naţional Român Central, presidenţii şi delegaţii acestor consilii naţionale române comitatense

dimpreună cu comitetul Partidului Naţional Român vor avea să formeze Marele Consiliu al

naţiunii române din Ungaria şi Transilvania. Fiecare consiliu naţional român comitatens

săînfiinţeze de urgenţăîn toate comunele comitatului secţii comunale ale consiliului”.9

Pe aceste coordonate, trasate de Consiliul Naţional Român Central, se înscrie şi

constituirea consiliilor şi gărzilor naţionale române de la Blaj şi Alba-Iulia (la începutul lunii

noiembrie 1918), două dintre localităţile transilvănene cu rezonanţă istoricăşi cu puternice tradiţii

în lupta pentru obţinerea drepturilor naţionale ale românilor.10

Consiliul Naţional Român din Blaj s-a înfiinţat la 4 noiembrie 1918,11

în frunte cu Vasile

Suciu,12

vicar mitropolitan, profesorii Gavrilă Precup,13

Victor Macavei14

(ca vicepreşedinţi),

6 “Declaraţia de la Oradea” din 12 octombrie, prezentată în parlamentul maghiar la 18 octombrie 1918, proclama

libertatea naţiunii, secesiunea politică de Ungaria, asumarea suveranităţii naţiunii în teritoriul său naţional, plebiscitul (Alexandru Roz, “Declaraţia de autodeterminare a românilor transilvăneni-Oradea 12 octombrie 1918”,

în volumul Marea Unire din 1918, ideal al tuturor românilor 1918-2003, coordonat de Alexandru Roz, Arad,

“Vasile Goldiş” University Press, 2004, pp. 61-63; Mihai-Octavian Groza, Documente privind activitatea

Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia, Sebeş, Editura Emma Books, 2012, p. 9). 7 Nicolae Bocşan, Ideea de naţiune la românii din Transilvania şi Banat, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,

1997, p. 232. 8 Cornelia Gabăr, “Aspecte din activitatea Consiliilor Naţional Române şi a gărzilor naţionale române din judeţul

Arad”, în volumul Marea Unire din 1918, ideal al tuturor românilor 1918-2003, coordonat de Alexandru Roz,

Arad, “Vasile Goldiş” University Press, 2004, pp. 148-149. 9Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Alba, Fond Consiliul Naţional Român Alba-Iulia, număr inventar 72, dosar

89, fila 1 (în continuare ANDJ). 10 Ioan Pleşa, “Colaborarea consiliilor naţionale române din comitatul Alba Inferioară cu Consiliul Naţional Român Central din Arad pentru pregătirea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918”, în Ziridava, număr

VII, 1977, p. 249. 11 Profesorul Marcel Ştirban demonstrează că înainte de înfiinţarea Consiliului Naţional Român din Blaj, aici

funcţiona un comitet de iniţiativă (constituit înainte de declanşarea acţiunii de organizare, prin consilii şi gărzi

naţionale, a românilor de către Consiliul Naţional Român Central), constituit la data de 21 octombrie 1918, cu

129

Zenovie Pâclişan15

şi Alexandru Borza16

(ca secretari), secondaţi de un comitet lărgit de oameni

de diverse profesii, care se aduna de câte ori era nevoie.17

Conform afirmaţiilor istoricului Vasile

Netea, la Blaj, înfiinţarea consiliului naţional a fost urmată de dezarmarea detaşamentului de

jandarmi, de către studenţii seminarului teologic şi ai liceului, aflaţi sub comanda căpitanului

Victor Munteanu şi de o mare adunare populară, în cadrul căreia s-a făcut publică constituirea şi

componenţa Consiliului Naţional Român din Blaj.18

După constituirea consiliului, acesta va

lansa un apel, intitulat “Fraţi Români”, prin care se anunţa faptul că“[…] după suferinţe

îndelungate, după jertfe supraomeneşti, ce le-a adus neamul nostru, a răsărit în sfârşit şi pentru

noi clipa sfântă a libertăţii”, îndemnând locuitorii oraşului să se uneascăîn jurul liderilor

consiliului şi să nu facă“[…] nici un singur pas fărăştirea şi consentimentul Comitetului nostru

Naţional Central”. În încheierea apelului, se menţiona numărul complet şi numele membrilor

consiliului naţional.19

Paralel cu constituirea Consiliului Naţional Român, ia naştere şi o

puternică gardă naţională românească, pusă sub comanda foştilor ofiţeri Ioan Munteanu, Virgil

Pop, Victor Munteanu, Iustin Nestor şi de medicii Aurel Circa şi Vasile Hâncu, afiliată Legiunii

Române de Alba-Iulia, raza sa de acţiune cuprinzând Blajul, Aiudul şi localităţile Uioara,

Sânmărtin, Ibaşfălău, Ernot, Hususău, Ocnişoara, Odverem, Asinip, Ciuguzel, Hopârta, Obreja,

scopul declarat de a organiza oraşul şi de a întări legăturile cu celelalte centre. Iniţial, fusese format din 3 membrii,

pentru ca după 26 octombrie, numărul să crească la 9 membrii (a se vedea: Marcel Ştirban, “Mica Romă în zilele lui

noiembrie 1918”, în Tribuna, an IV, număr 46-47, 1992, p. 1). 12 Vasile Suciu (1873-1935): profesor la Academia teologică, canonic şi vicar al scaunului mitropolitan de la Blaj,

preşedinte al Consiliului Naţional Român din Blaj, din 1920 mitropolit greco-catolic al Blajului, ctitor de şcoli şi

membru corespondent al Academiei Române. 13 Gavrilă Precup (1865-1921): profesor la liceul din Blaj, întemeietor al “Reuniunii meseriaşilor români” filiala

Blaj, vicepreşedinte al Consiliului Naţional Român din Blaj, delegat la şedinţa Consiliului Naţional Român Central

din 13-14 noiembrie 1918, director al învăţământului secundar în cadrul Consiliului Dirigent. 14 Victor Macavei (1877-1964): profesor la Academia teologică din Blaj, canonic şi prepozit capitular, colaborator al

ziarului “Unirea” cu o serie de cronici asupra evenimentelor din toamna anului 1918, delegat la Marea Adunare

Naţională de la Alba-Iulia. 15 Zenovie Pâclişan (1886-1957): profesor la Academia teologică şi director al Bibliotecii Centrale din Blaj, secretar

al Consiliului Naţional Român din Blaj, director general în cadrul Ministerului Cultelor, membru corespondent al

Academiei Române. 16 Alexandru Borza (1887-1971): profesor la liceul din Blaj, secretar al Consiliului Naţional Român din Blaj,

membru în comisia de preluare a universităţii din Cluj (1919), apoi profesor şi rector al acestei universităţi. 17 Marcel Ştirban, “Mica Romă în zilele lui noiembrie 1918”, în Tribuna, an IV, număr 46-47, 1992, p.2. 18 Vasile Netea, O zi din istoria Transilvaniei. 1 decembrie 1918, Bucureşti, Editura “Ţara Noastră”, 1990, pp. 99-

102. 19 Marcel Ştirban, Viorica Lascu, Consiliul Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-ianuarie 1919). Protocoale şi acte, volum I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978, pp. 194-195; consiliul era format din: Vasile Suciu, Alexandru

Nicolescu, Izidor Marcu, Ambrosiu Cheţianu, Iuniu Brut Hodoşiu, Ştefan Osianu, Alexandru Rusu, Ioan Coltor,

Zenovie Pâclişan, Gavrilă Precup, Alexandru Iura, Octavian Prie, Petru Suciu, Alexandru Borza, Iuniu Brut Micu,

Ioan F. Negruţiu, Ştefan Pop, Iuliu Maior, Aurel C. Domşa, Dănilă Sabo, Ion Pop, Cornel Ordace, Iustin Nestor,

Ştefan Dragoş şi Eugen Nicola.

130

Mihalţ, Presaca, Doştat, Păuca, Bogatu şi Ungurei.20

Încă din primele şedinţe, luându-şi în serios

misiunea încredinţată de Consiliul Naţional Român Central, consiliul din Blaj va hotărâîntărirea

gărzii naţionale, alimentarea, echiparea şi plata acesteia, preluarea popotei fostului spital

“Camenica”şi trecerea acesteia în subordinea gărzii naţionale,21

preluarea vechiului periodic

“Unirea” şi transformarea lui în ziar naţional,22

editarea şi tipărirea unor manifeste, prin

intermediul cărora populaţia era îndemnată să răspundă chemării de a pregăti şi a participa la

Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia,23

recuperarea bunurilor sustrase în timpul mişcărilor

anarhice din lunile septembrie-noiembrie 191824

etc. Consiliul Naţional Român din Blaj îşi

vaîncheia activitatea la începutul lunii februarie 1919, respectând indicaţiile primite din partea

noului prefect, Ioan Pop.25

Consiliul Naţional Român din Alba-Iulia s-a înfiinţat la 4 noiembrie 1918, în frunte cu

protopopul ortodox al oraşului Ioan (Iustinian) Teculescu,26

secondat de protopopul greco-catolic

Vasile Urzică27

şi ajutat de avocaţii Ioan Marciac,28

Zaharie Munteanu,29

Ioan Colbazi30

şi Rubin

Patiţia,31

medicul Alexandru Fodor32

şi farmacistul Virgil Vlad.33

În aceeaşi zi, membrii

consiliului vor lansa un apel, intitulat “Fraţi Români!”, prin care populaţia oraşului era chemată,

la o adunare, în data de 5 noiembrie, pentru a i se aduce la cunoştinţă“[…] constituirea unui

comitet care să fie încredinţat a face toate măsurile de lipsăîn interesul susţinerii ordinei şi

20ANDJA, Fond citat, dosar 9, fila 1. 21 Marcel Ştirban, Viorica Lascu, Consiliul Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-ianuarie 1919). Protocoale şi

acte, volum II, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, pp. 168-170. 22Ibidem, volum I, p. 63. 23 Ibidem, pp. 23-24. 24Ibidem, p. 148. 25Ibidem, p. 213; Mihai-Octavian Groza, Documente privind activitatea Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia,

Sebeş, Editura Emma Books, 2012, pp. 204-205. 26 Iustinian Teculescu (1865-1932): protopop ortodox al oraşului Alba-Iulia (1901-1922), episcop al armatei (1922-

1924) şi episcop la Cetatea Albă-Ismail (1924-1932). 27 Vasile Urzică: paroh şi protopop greco-catolic al oraşului Alba-Iulia, vicepreşedinte al Consiliului Naţional

Român din Alba-Iulia, participant activ la organizarea Marii Adunări Naţionale de la 1 decembrie 1918, după unire

preşedinte al consiliului judeţean, deputat şi senator. 28 Ioan Marciac: avocat în Alba-Iulia. 29 Zaharie Munteanu: avocat, membru al Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia, participant activ la organizarea

adunării de la Alba-Iulia. 30 Ioan Colbazi: avocat în Alba-Iulia. 31 Rubin Patiţia: fiul memorandistului Rubin Patiţia, avocat în Alba-Iulia, nu a reuşit să facă o carieră strălucită, asemenea tatălui său, până la marile evenimente din toamna anului 1918. 32 Alexandru Fodor (1869-1951): medic, membru al Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia şi delegat al cercului

electoral Alba-Iulia la Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918. 33 Virgil Vlad: farmacist, membru al Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia, participant activ la organizarea

adunării naţionale de la Alba-Iulia şi delegat la aceasta.

131

pentru toate trebuinţele locale”.34

Paralel, se constituie şi un “Consiliu Militar Român”, cu

sediul la Alba-Iulia,35

conducerea acestei formaţiuni (cunoscutăîn istoriografia locală sub numele

de “Legiunea Română de Alba-Iulia”)36

fiind asigurată de căpitanii Ioan F. Negruţiu, Aurel

Coteni, Zeno Dumitrean, Dominic Medrea, Florian Medrea, locotenenţii Cornel Cosma, Marţian

Caluţi, sublocotenenţii Septimiu Pop, Ovidiu Gritta, Ioan Malasu, George Man şi stegarul

Florian Rusan. Comanda garnizoanei din Alba-Iulia era asigurată de căpitanul Florian Medrea,

cel care a organizat şi apărarea oraşului la 1 decembrie 1918.37

Odată constituit, Consiliul

Naţional Român din Alba-Iulia a trecut la rezolvarea problemelor oraşului şi a cercului său de

activitate, hotărând preluarea magazinelor sub administraţie proprie, înlăturarea mitralierelor

postate în diferitele puncte ale oraşului,38

desfiinţarea serviciului jandarmilor de comitat,39

arendarea terenului arabil din cercul său de activitate, efectuarea unui recensământ al populaţiei

oraşului Alba-Iulia după naţionalitate,40

suprimarea acţiunilor cu caracter anarhic, înapoierea

bunurilor prădate,41

combaterea propagandei antiunioniste a cercurilor maghiare42

etc. De

asemenea, Consiliul Naţional Român din Alba-Iulia, prin trimişi speciali, s-a implicat activ şi în

organizarea consiliilor şi gărzilor naţionale române,43

în înarmarea gărzilor, precum şi în

aprovizionarea acestora cu armament, muniţie, alimente etc.44

Consiliul Naţional Roman din

Alba-Iulia îşi va încheia activitatea la mijlocul lunii februarie 1919, ultimele procese verbale

fiind datate la începutul lunii.

34ANDJA,Fond citat, dosar 3, fila 1. 35Ibidem, dosar 9, fila 1. 36 Legiunea Română de Alba-Iulia îşi avea sediul în cetatea oraşului Alba-Iulia şi era formată din patru batalioane:

Alba-Iulia (cuprinzând localităţile Ighiu, Vinţul de Jos, Teiuş-fără Obreja şi Mihalţ, Aiud-fără Ocnişoara, Odverem,

Asinip, Ciuguzel şi Hopârta, Sângătin-fără Presaca, Doştat, Păuca, Bogatu şi Ungurei), Blaj (cuprinzând localităţile Blaj, Aiud, Uioara, Sânmărtin, Ibaşfălău, Ernot, Hususău, Ocnişoara, Odverem, Asinip, Ciuguzel, Hopârta, Obreja,

Mihalţ, Presaca, Doştat, Păuca, Bogatu şi Ungurei), Abrud (cuprinzând localităţile Roşia şi Câmpeni) şi Turda

(cuprinzând localităţile Turda, Iara şi Trascău). 37 Aurel Cosma jr.,”Armata Unirii de la 1918”, în volumul Marele Război în memoria bănăţeană (1914-1919),

editat de Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012, pp. 622-623. 38ANDJA, Fond citat, dosar 6, fila 1-2. 39Ibidem, dosar 8, fila 1. 40Ibidem, dosar 8, fila 1-2. 41Ibidem, dosar 16, fila 1; dosar 18, fila 1; dosar 19, fila 1; din documentele studiate, rezultă că toate cererile

adresate Consiliului Naţional Român şi Legiunii Române din Alba-Iulia pentru stingerea manifestărilor anarhice, au

fost onorate de către acestea, contribuind astfel la “pacificarea” comitatului. 42Ibidem, dosar 45, fila 1-5. 43Ibidem, dosar 15, fila 1-2. 44Mihai-Octavian Groza, “Alba-Iulia, permanenţă în optica naţională. Aspecte privind activitatea Consiliului

Naţional Român din Alba-Iulia (noiembrie 1918-ianuarie 1919)”, în volumul Imaginea în istorie. Tipologii în

societatea de ieri şi de azi, coordonat de Ana Maria Macavei, Roxana Dorina Pop, Cluj-Napoca, Editura Argonaut,

2014, pp. 188-189.

132

Punctul de plecare al interpretării greşite a relaţiei dintre cele două organisme îl constituie

statutul de consiliu comitatens, precum şi revendicarea acestui titlu de către cele două consilii

naţionale. Dimpotrivă, încă din primele momente, prin trimişi speciali, cele două consilii şi-au

arondat teritoriul comitatului în două zone, fiecare funcţionând ca şi consilii comitatense,

subordonarea celui de la Alba-Iulia faţă de Blaj fiind una formală.45

Din aproape în aproape,

datorită puternicei formaţiuni militare conduse din Alba-Iulia, datorită organizării adunării

naţionale în vechea cetate, dar şi datorită mutării reşedinţei fostului comitat de la Aiud, la Alba-

Iulia,46

consiliul naţional român din această localitate preia prerogativele unui consiliu

comitatens unic, însuşi directivele Consiliului Dirigent fiind trimise spre punerea în aplicare

acestui organism.47

Cele două organisme vor colabora şi la acţiunea de constituire a consiliilor naţionale

române locale şi comunale, precum şi la organizarea şi înarmarea gărzilor naţionale, astfel încât,

din cele 178 de localităţi existente în fostul comitat Alba Inferioară, în 154 au fost constituite şi

au funcţionat efectiv consilii şi gărzi naţionale (pentru cele 24 de localităţi rămase nu avem date

precise privind constituirea şi funcţionarea unor astfel de organisme). Aceste organisme se vor

subordona fie consiliului de la Blaj, fie celui de la Alba-Iulia, în funcţie de delimitările stabilite

anterior de cele două centre.48

De asemenea, cele două consilii naţionale îşi vor concentra acţiunile în vederea asigurării

ordinii publice în comitat, în acest sens Consiliul Naţional Român din Alba-Iulia înfiinţând o

secţie juridică pe lângă Legiunea Română, menită să ancheteze şi să combată orice acţiune cu

caracter anarhic, ce putea dăuna cauzei naţionale, iar Consiliul Naţional Român din Blaj, va

45 Ioan Pleşa, “Colaborarea consiliilor naţionale române din comitatul Alba Inferioară cu Consiliul Naţional Român

Central din Arad pentru pregătirea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918”, în Ziridava, număr

VII, 1977, p. 252; Ioan Pleşa, “Formarea şi activitatea consiliilor naţionale din judeţul Alba, în luna noiembrie

1918”, în Apulum, număr VII/2, 1969, p. 394. 46ANDJA, Fond citat, dosar 202, fila 1. 47Mihai-Octavian Groza, “Alba-Iulia, permanenţă în optica naţională. Aspecte privind activitatea Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia (noiembrie 1918-ianuarie 1919)”, în volumul Imaginea în istorie. Tipologii în

societatea de ieri şi de azi, coordonat de Ana Maria Macavei, Roxana Dorina Pop, Cluj-Napoca, Editura Argonaut,

2014, p. 182. 48 Ioan Pleşa, “Formarea şi activitatea consiliilor naţionale din judeţul Alba, în luna noiembrie 1918”, în Apulum,

număr VII/2, 1969, p. 391.

133

milita, în paginile ziarului “Unirea”, pentru menţinerea ordinii şi abţinerea de la acte

samavolnice.49

Un alt moment, interpretat greşit de istoriografia locală, a fost acela al alegerii locaţiei

pentru desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de către conducerea Consiliului Naţional Român

Central, proiectându-se un conflict între consiliul de la Blaj şi cel de la Alba-Iulia pentru

întâietate. Conform istoricului Alexandru Roz, după convocarea adunării naţionale, în cadrul

discuţiilor pentru alegerea unei locaţii s-au făcut mai multe propuneri, printre care: Aradul

(propunere respinsă datorită poziţiei marginale şi a apropierii de graniţa cu Ungaria), Sibiul

(vechiul centru politic românesc, a căzut, deoarece în acele momente trupele române se aflau în

apropierea oraşului şi se putea emite ipoteza conform căreia adunarea s-ar fi desfăşurat sub

influenţa armatei române), Clujul (vechiul centru cultural al Transilvaniei a fost respins datorită

populaţiei sale majoritar maghiare), rămânând în discuţie oraşele Blaj şi Alba-Iulia. În final, s-a

optat pentru Alba-Iulia, ca locaţie a desfăşurării Marii Adunări Naţionale şi nu întâmplător: pe

lângă opţiuniile de ordin istoric, s-au luat în discuţie şi opţiunile practice legate de capacitatea de

primire a gării din Alba-Iulia şi de posibilitatea cazării unui număr important de persoane.50

Unii

istorici locali au considerat că Blajul nu a fost ales datorită tradiţiei sale greco-catolice, idee la

care personal nu aderăm, considerând căîn acele momente, diferenţele confesionale nu mai

contau, ci doar apartenenţa naţională.51

Astfel, putem observa că nu avem de-a face cu un

conflict pentru stabilirea locaţiei adunării naţionale, vechile teorii lansate înainte de anul 1989

fiind demontate.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale colaborării celor două organisme naţionale a

fost acela al asigurării protecţiei şi ordinii în timpul desfăşurării Marii Adunări Naţionale de la 1

decembrie 1918, prin gărzile naţionale române, întreaga operaţiune fiind coordonată de către

căpitanul Florian Medrea. Conform instrucţiunilor trasate de către acesta “[…] În oraşul de jos,

de sub citadelă, făceau atunci serviciul militar de ordine şi de pază trei companii comandate de

49 Ioan Pleşa, “Colaborarea consiliilor naţionale române din comitatul Alba Inferioară cu Consiliul Naţional Român

Central din Arad pentru pregătirea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918”, în Ziridava, număr

VII, 1977, p. 255. 50 Alexandru Roz, Consiliul Naţional Român Central şi gărzile naţionale române din Arad-1918, volum I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1993, pp. 84-85; Aurel Cosma, “Amintiri de la Unirea din Alba-Iulia. Aspecte şi impresii de

la Marea Adunare Naţională din duminica de 1 decembrie 1918”, în volumul Marele Război în memoria bănăţeană

(1914-1919), editat de Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012, p. 642. 51 Mihai-Octavian Groza, “Blajul şi Marea Unire. Pagini din activitatea Consiliului Naţional Român din Blaj

(noiembrie 1918-februarie 1919)”, în ASTRA Salvensis, an I, număr 2, 2013, p. 59.

134

căpitanul Florian Medrea personal şi de ofiţerul său în subordine, ofiţerul Ovidiu Gritta.

Celelalte formaţiuni ostăşeşti aduse din altă parte […] au fost alăturate la unităţile locale din

Alba-Iulia, completându-le efectivul şi puterea lor de a menţine disciplina şi buna desfăşurare a

Marii Adunări Naţionale”.52

Santinele şi patrule au fost distribuite pe toatăîntinderea oraşului,

formând un cordon apărător, menit să semnaleze orice fel de ameninţare.53

Din cele relatate mai

sus, rezultă că strategia căpitanului Medrea era cât se poate de simplă, vizând împrejmuirea

oraşului cu gardişti români, pregătiţi să acţioneze în caz de primejdie. În zona centrală a cetăţii

oraşului au fost repartizate patru companii conduse de căpitanul Smeu; alături de acestea, erau

instalate posturi de strajă la cele două porţi de acces, precum şi santinele deasupra zidurilor şi la

fiecare bastion al cetăţii. La intrarea în sala de şedinţă au fost amplasate santinele care aveau

rolul de verificare a actelor delegaţilor oficiali, oprind participarea celor fără mandate sau fără

invitaţii de onoare.54

După acest moment, cele două consilii, care au menţinut un permanent contact cu

Consiliul Naţional Român Central de la Arad, mai apoi cu Consiliul Dirigent, au procedat la

înlocuirea vechii administraţii locale, la recuperarea diverselor bunuri prădate, la combaterea

propagandei antiunioniste, precum şi la întărirea şi întreţinerea gărzilor naţionale, rezolvarea

diverselor probleme individuale sau obşteşti etc.

Cum afirmam şi în rândurile de mai sus, atât consiliul de la Blaj, cât şi cel de la Alba-

Iuliaşi-au încheiat activitatea la începutul lunii februarie 1919. Printr-o scrisoare circulară, noul

prefect Ioan Pop, cerea dizolvarea consiliilor naţionale şi predarea actelor primăriilor locale,

subliniind rolul îndeplinit de aceste consilii: “[…] În zilele de grea încercare, voi fruntaşii

oraşelor şi satelor v-aţi constituit în consilii naţionale şi a-ţi lucrat cu multă dragoste şi

cuminţenie pentru a restabili ordinea şi buna înţelegere. Munca voastră a fost cu atât mai grea

cu cât vă lipsea administraţia şi puterea executivă. Astăzi, însă fiind instituite organele

administrative, toate agendele comunale şi orăşeneşti le vor rezolva aceste organe, conform

sferei lor de activitate. Mă adresez deci pe calea aceasta către toate consiliile naţionale şi

exprimându-mi mulţămita şi recunoştinţa pentru interesul purtat binelui obştesc şi pentru munca

lor plină de demnitate, cu 2/15 februar[ie] sistez activitatea lor. Rog onoratele consilii naţionale

ca înainte de a-şi sista oficiile să-şi deie seama despre agendele, respectiv banii ce i-au

52 Aurel Cosma jr., op. cit., p. 625. 53Ibidem, pp. 625-626. 54Ibidem, p. 626.

135

administrat, trecând toate actele şi averile antistiei comunale, ori primarului oraşului. Despre

predare vă rog să-mi trimiteţi un raport amănunţit”.55

Prin întreaga lor activitate, cele două consilii naţionale române s-au impus ca autorităţi

politiceşi militareîn cadrul fostului comitat Alba Inferioară, acţionând conform misiunii

încredinţate de Consiliul Naţional Român Central de la Arad, pentru a dovedi capacitatea

românilor de organizare şi autoguvernare. Odată cu dizolvarea celor două consilii naţionale, s-a

încheiat şi colaborarea dintre acestea, o colaborare pe care o considerăm fructoasă, ce a

contribuit la realizarea actului de la 1 decembrie 1918, dovedind încă odată că acest act a fost

unul al “[…] deplinei solidarităţi naţionale”.56

Departe de a fi epuizat subiectul, prezentul demers propune un punct de vedere asupra

activităţii şi colaborării celor două consilii naţionale române în toamna şi iarna anului 1918,

demontând, pe baza bogatului material arhivistic şi edit, vechea teorie a conflictului dintre cele

două centre, lăsând câmp deschis viitoarelor cercetări.

55 Marcel Ştirban, Viorica Lascu, Consiliul Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-ianuarie 1919). Protocoale şi

acte, volum I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978, p. 213. 56Mihai-Octavian Groza, “Alba-Iulia, permanenţă în optica naţională. Aspecte privind activitatea Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia (noiembrie 1918-ianuarie 1919)”, în volumul Imaginea în istorie. Tipologii în

societatea de ieri şi de azi, coordonat de Ana Maria Macavei, Roxana Dorina Pop, Cluj-Napoca, Editura Argonaut,

2014, p. 186; a se vedea şi: Marcel Ştirban, “Consiliile naţionale româneşti din toamna şi iarna anului 1918 ca forme

de solidaritate naţională”, în volumul Civilizaţie medievală şi modernă românească. Studii istorice, coordonat de

Avram Andea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985, p. 370.