INTRODUCERE În societate, omul nu poate trăi singur, izolat. El se raportează permanent la alţii, acţionează împreună cu ei, stabileşte relaţii ; pentru a fi el însuşi, omul trebuie să se depăşească ca strictă individualitate, să se determine şi să se structureze social. Individul se naşte ca un ”candidat la umanitate’’(H.Pieron) şi se construieşte ca personalitate, orientat fiind spre lume şi spre propria fiinţă prin realizarea unei complementarităţi între planul extern si cel intern, ceea ce permite o mai bună înţelegere a eu-lui, ca factor de raportare la lumea în care trăieşte, dar şi ca modalitate de integrare internă a personalităţii. Omul este într-o continuă mişcare, într-o continuă luptă cu el şi cu problemele care se ivesc în calea sa. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cerut sfatul altcuiva, când s-au confruntat cu probleme.’’Sfatul este consemnat ca fiind cea mai veche metodă de consiliere’’. Tema pe care ne propunem s-o dezbatem nu a fost aleasă la întâmplare. La noi în ţară începe să fie rediscutată cu seriozitate problema consilierii şi în mod special a consilierii şcolare. Încă nu există la ora actuală nici o bază solidă legislativă pentru consiliere. Inspectoratele judeţene se bucură de un astfel de cabinet care acoperă problemele din tot judeţul. Mai nou liceele si şcolile din marile oraşe înep să pună la dispozitie săli pentru înfiinţarea unor cabinete de consiliere şcolară. Este necesar ca în afară de baza legislativă să schimbăm mentalitatea semenilor noştri. Ne gândim la întreaga populaţie: elevi, părinţi. Fiecare dintre aceştia influenţează într-un fel sau altul evoluţia microsistemului educaţional. Crearea unui climat favorabil dezvoltării unei personalităţi dezirabile implică relaţii între aceştia factori (variabile), între aceste persoane si colaborarea lor. Consilierul are menirea de a conduce şi mediatiza aceste relaţii: între părinţi şi şcoală (profesori), între părinţi şi copii, între copii şi profesori. Realitatea şcolară implică fenomene si situaţii adesea greu de stăpânit şi de controlat, doar de un singur profesor. Viaţa oferă de asemenea multe situaţii greu de depăşit fără un ajutor specializat. Rolul consilierului este deci de a-i ajuta pe elevi, profesori, părinţi, pe indivizi în general să se autocunoască, să-şi autoevalueze posibilităţile, să îi cunoască pe ceilalţi pentru a putea atenua conflictele şi pentru a elimina dimensiunile. Aşa cum am afirmat mai sus oamenii relaţionează şi problemele unuia dintre ei vor afectua viaţa celorlalţi, viaţa socială, profesională şi familială. Copilul – elev poate avea nenumărate probleme. Poate fi indisciplinat, poate obţine rezultate slabe, poate avea probleme de sănătate fizică sau mintală. Poate trăieşte acasă într-un climat nefavorabil formării sale ca om, a formării comportamentului dezirabil.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
INTRODUCERE În societate, omul nu poate trăi singur, izolat. El se raportează permanent la alţii, acţionează împreună cu ei, stabileşte relaţii ; pentru a fi el însuşi, omul trebuie să se depăşească ca strictă individualitate, să se determine şi să se structureze social. Individul se naşte ca un ”candidat la umanitate’’(H.Pieron) şi se construieşte ca personalitate, orientat fiind spre lume şi spre propria fiinţă prin realizarea unei complementarităţi între planul extern si cel intern, ceea ce permite o mai bună înţelegere a eu-lui, ca factor de raportare la lumea în care trăieşte, dar şi ca modalitate de integrare internă a personalităţii. Omul este într-o continuă mişcare, într-o continuă luptă cu el şi cu problemele care se ivesc în calea sa. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cerut sfatul altcuiva, când s-au confruntat cu probleme.’’Sfatul este consemnat ca fiind cea mai veche metodă de consiliere’’. Tema pe care ne propunem s-o dezbatem nu a fost aleasă la întâmplare. La noi în ţară începe să fie rediscutată cu seriozitate problema consilierii şi în mod special a consilierii şcolare. Încă nu există la ora actuală nici o bază solidă legislativă pentru consiliere. Inspectoratele judeţene se bucură de un astfel de cabinet care acoperă problemele din tot judeţul. Mai nou liceele si şcolile din marile oraşe înep să pună la dispozitie săli pentru înfiinţarea unor cabinete de consiliere şcolară. Este necesar ca în afară de baza legislativă să schimbăm mentalitatea semenilor noştri. Ne gândim la întreaga populaţie: elevi, părinţi. Fiecare dintre aceştia influenţează într-un fel sau altul evoluţia microsistemului educaţional. Crearea unui climat favorabil dezvoltării unei personalităţi dezirabile implică relaţii între aceştia factori (variabile), între aceste persoane si colaborarea lor. Consilierul are menirea de a conduce şi mediatiza aceste relaţii: între părinţi şi şcoală (profesori), între părinţi şi copii, între copii şi profesori. Realitatea şcolară implică fenomene si situaţii adesea greu de stăpânit şi de controlat, doar de un singur profesor. Viaţa oferă de asemenea multe situaţii greu de depăşit fără un ajutor specializat. Rolul consilierului este deci de a-i ajuta pe elevi, profesori, părinţi, pe indivizi în general să se autocunoască, să-şi autoevalueze posibilităţile, să îi cunoască pe ceilalţi pentru a putea atenua conflictele şi pentru a elimina dimensiunile. Aşa cum am afirmat mai sus oamenii relaţionează şi problemele unuia dintre ei vor afectua viaţa celorlalţi, viaţa socială, profesională şi familială. Copilul – elev poate avea nenumărate probleme. Poate fi indisciplinat, poate obţine rezultate slabe, poate avea probleme de sănătate fizică sau mintală. Poate trăieşte acasă într-un climat nefavorabil formării sale ca om, a formării comportamentului dezirabil.
Profesorul la rândul său poate avea probleme care vizează fie latura competenţelor sale profesionale, fie latura capacităţilor sale psihopedagogice. De asemenea şi el poate avea probleme în familie. Apoi să nu uităm că există familii care, din nefericire, au copii cu diferite handicapuri. Unii dintre aceştia frecventează şcoala de masă. De cele mai multe ori, aceşti copii pe lângă handicapul fizic pe care îl au capătă şi un handicap afectiv fie din vina părinţilor, a elevilor (colegii) sau chiar a profesorilor. Se impune o cunoaştere atentă şi riguroasă a tuturor aspectelor şi o analiză a tuturor problemelor care se pot ivi într-o astfel de situaţie. Tocmai asupra acestor familii cu copii handicapaţi ne vom opri în prezenta lucrare. Este bine să înţlegem că pe lângă ajutorul medical acordat acestor copii este nevoie de consiliere atât pentru copilul în cauză cât şi pentru familia acestuia. Lucrarea de faţă îşi propune trecerea în revistă a problemelor generale privind consilierea, referindu-ne la principalele curente în urma cărora s-au născut diferite ’’şcoli’’ de consiliere, la metodele şi tehnicile folosite de diferite modele de consiliere la relaţia care se stabileşte între consilier şi client. În partea a doua vom încerca o clarificare a conceptului de handicap, o clasificare a handicapurilor. Ne vom opri cu precădere asupra handicapului de intelect. Este necesar să înţelegem în ce constă boala, cum se manifestă, cum afectează ea viaţa celor din jur. În partea a treia ne vom axa pe problema consilierii acestor familii cu copii handicapaţi. În urma aplicării chestionarului de atitudine a părinţilor faţă de copii şi situaţie, vom trage concluziile care ne vor ajuta în consilierea propriu-zisă. Concluziile trase vor încerca să fie atât de ordin teoretic cât şi practic, privind regândirea comportamentului parental şi a atitudinii faţă de copilul handicapat. Se înţelege că trebuie să cunoaştem foarte bine problemele copilului cu handicap pentru a aprecia gravitatea problemelor părinţilor. Consilierul trebuie să le ofere ajutor, să se cunoască pe sine. Cunoaşterea de sine are un senns mai profund decât cunoaşterea în genere. V. PAVELCU a pledat pentru cunoaşterea de sine, considerând că prin aceasta se poate depăşi impasul creat de anxietatea şi neliniştea existenţială. Omul zilelor noastre îşi cunoaşte mai bine capacităţile, îşi organizează mai bine cotele de eficienţă, a devenit mai pragmatic şi îşi planifică viitorul. Omul a creat un univers propriu în care trăieşte, univers traversat de paşi importanţi în realizarea unei vieţi echilibrate şi civilizate. Există noi forme de aspiraţii spre cultura şi spre fericirea oamenilor. Este necesar să îi oferim individului consilierea de care are nevoie în depăşirea confruntărilor din viaţa sa familială sau socială.
-CAPITOLUL I-
MODALITATI DE CONSILIERE
1. CONCEPT , DIMENSIUNE ,PRINCIPII .
Intr-un sens larg consilierea este o activitate prin care
individul este ajutat in rezolvarea problemelor pe care le are .
Consilierea este o experien a de redescoperire sau g sire aţ ă
individului de catre el insuşi. Se pune accent pe descoperirea de
atitudini, comportamente, sntimente care il pot ajut . Individul
este inva at sa fac fat problemei. Consilierea este un procesţ ă ă
in cadrul caruia consilierul gândeste impreuna cu clientul ,
discuta cu acesta despre interesele , abilit ile sale sauăţ
presiunile pe care le suport despre diferitele op iuni aleă ţ
clientului, despre consecin ele ac iunilor inteprinse sau urmeazaţ ţ
a fi inreprinse.
Asociatia britanica de consiliere defineste conceptul
de consiliere ca ’’fiind faptul cand o persoana care ocupa cu
regularitate sau temporar func ia de consilier ofer si acceptţ ă ă
explicit s acorde timp, aten ie si respect altei sau altoră ţ
persoane care vor fi temporar in rolul de client ’’ (Numbership
Notes,1990). Sarcina este de a da clientului posibilitatea sa
exploreze, sa descopere, sa clarifice modurile de trai cu resurse
mai multe si o bunastare mai mare. Scopurile pe care si le
propune consilierul sunt atat pe termen scurt cat si pe termen
lung. Scopul pe termen scurt este de a clasifica problemele
imediate ale clientului, iar cel pe termen lung este obliga ia deţ
a oferi clientului sau experien a necesara pentru dezvoltareaţ
in elegerii de sine. F cand o mic parantez putem afirma ca siţ ă ă ă
SOCRATE şi-a dat seama de necesitatea cunoaşterii si
in elegerii de sine, indemnandu-i pe discipolii sai sa seţ
cunoasca pe sine. ’’In fiecare din noi salasluieste un soare,totul
este sa stim sa-l lasam sa arda’’.(SOCRATE).
Modul de definire si intelegere a consilierii depinde de
pozitia pe care autorul respectiv o are fata de diferitele scoli de
gandire si tehnici de consiliere. Pe parcursul consilierii avem o
serie de contacte directe cu clienrul menite sa-i ofere acestuia
ajutorul necesar pentru ca el sa se adapteze mai bine atat
propriei personalitati cat si realitatii inconjuratoare
Accentul este pus indeosebi nu pe tehnicile folosite cat mai ales
pe relatiile dintre consilier si client.
Orice persoana care accepta si incepe un proces de
consiliere trebuie sa accepte principiul dupa care modelele
comportamentale pot fi modificate. Orice individ are
capacitatea de a decide si de a se schimba.
Pentru a-l ajuta sa poata realiza aceste schimbari se recurge la
consiliere. Consilierea este o situatie de invatare in mai multe
sensuri. Consilerea in esenta,are ca scop sprijinirea individului
pentru a se putea ajuta singur, sa se inteleaga pe sine si
realitatea. Aceasta intelegere decurge din exprimarea libera a
sentimentelor si atitudinilor, din studiul raspunsurilor la
intrebari, din teste si din examinarea modului de viata.
S-au conturat teze dupa care consilierul trebuie sa se
ghideze.
1. Intotdeauna individul trebuie sa fie acceptat si tratat
ca atare.
Consilierul trebuie sa aibe respect pentru clientul sau,pentru
dreptul acestuia de a esua, dar si pentru dreptul de a avea
succes.
2. Consilierea trebuie sa fie o relatie
permisiva.Permisivitatea
se exprima in doua moduri :
a) atat clientul cat si consilierul pot pune capat
relatiei de consiliere in orice moment. Indiferent de motivul
pentru care se apeleaza la consiliere, consilierul trebuie sa-l
primeasca asa cum este el.
b) Permisivitatea presupune abtinerea consilierului
de la orice incercare de a incalca clientului propriile sale idei si
concepte.
3. Consilierea trebuie sa se bazeze pe modul ’’de a
gandi impreuna cu clientul’’. E datoria consilierului de a intra in
procesele de gandire ale clientului si de a rezolva impreuna cu
el problemele sale.
4. Consecventa tuturor principiilor si regulilor de
consiliere cu idealurile si valorile democratice. Altfel spus,
respectarea drepturilor clientului.
Consilierea se deosebeste de demersurile empirice ; ea
presupune o aplicare sistematica si constienta a unor mijloace
psihologice de influentare a comportamentului uman.
1. I.HOLDEVICI – ’’Elemente de psihoterapie’’, Editura
Ceres, Bucuresti 1993 – pag.17-20.
La baza oricarei consilieri se afla convingerea conform
careia persoanele cu probleme au posibilitatea de a se modifica
,invatand noi strategii de a percepe si evolua realitatea si de a
se comporta. Scopul devine cel de transformare a acestei
convingeri in realitate.
Consilierul incearca sa realizeze o evaluare a
personalitatii clientului .Demersul va avea apoi ca sarcina sa
elibereze pacientul (clientul) de anxietate , depresie si alte trairi
afective care impedica adaptare optimala a acestuia la mediu si
care au efecte negative asupra celor din jur afectind cele mai
importante actiuni ale vietii individului ; activitatea
profesionala, relatiile interpersonale, viata sexuala, imaginea de
sine, autoaprecierea . Consilierul trebue sa aiba in vedere ,
atunci candincepe consilierea , pacientul si realitatea
situationala a acestuia, sa caute sa-i deblocheze propriile
disponibilitati, sa-l ajute sa se acepte pe sine si pe cei di jur .
Consiliera poate fi privita ca o ‘’psihoterapie sportiva’’
(IRINA HOLDEVICI ) . Consilierea prsupune un numar relativ
redus de sedinte si abordeaza in general cazuri cu tulburari mai
putin severe .Unde se termina consilierea incepe psihoterapia
vizeaza limita anormalului (patogenicului) .
Totusi si consilierea se aplica in multe cazuri, incepand
cu crizele existentiale, tulburari din sfera personalitatii si chiar
nevroze .
STRUFE si HADLEY (1977) arata ca succesul consilierei
poate fi evaluat dupa criterii principale:
1. trairea subiectiva a clientului (se simte mai bine,mai
impacat cu sine);
2. recunoastera sociala (progresele realizate de client in
familie, profesie) ;
3. materializarea expertilor consilierului in ceea ce
priveste modificarile in sfera personalitatii si in compartimentul
clientului .
Majoritatea specialistilor sunt de parere ca obiectivele
consilierii vizeaza in principal urmatoarele aspecte :
1. scoaterea clientului din criza existentiala in care se
afla ;
2. reducerea sau eliminarea simptomelor;
3. iIntarirea eu-lui si a capacitatilor integrative ale
personalitati clientului ;
4. rezolvarea sau restructurarea conflictelor interpshice
ale clientului ;
5. modificarea structurii personalitatii in vederea
obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate de
adaptare eficienta la mediu ;
6. reducerea acelor conditii de mediu care produc sau
mentin comportamente de tip dezadaptiv ;
7. modificarea opinilor ale subiectilor despre ei insisi si
despre lumea inconjuratoare ;
8. dezvoltarea la clienti a unui sistem clar al identitatii
personale . Consilierii trebue sa fie in stare sa asculte
,sa observe si sa raspunda .Aceasta nu e deloc unsor .Obtinerea
abilitatii de a raspunde ,de a astepta, de a confrunta, de a
reflecta sentimente si idei, de a personaliza, nu este un lucru
simplu . Necesita ani de practica si utilizare constanta pentru a
impedica aceste abilitati sa ‘’rugineasca’’.
NELSON-JONES (1963) considera ca pentru a deveni un
bun consilier este nevoie de mai mult decat sa fii grijuliu si
intelegator ; aceste calitati trebue exercitate prin intermediul
expertizei tehnice .Mai mult decat atat ,consilierii eficienti
trebue sa detina urmatoarele sapte calitati :
1. empatia, efortul de a vedea lumea prin ochii
celuilant ;
2. respectul, capacitatea de a raspunde in asa fel incat
transmite incredere in abilitatea celuilant de a rezolva
problema ;
3. concretetea, astfel incat cel consiliat poate fi facut sa
reduca confuzia in legatura cu ceea ce i se poate intamla ;
4. autocunoasterea si auto – aceptarea, fiind gata sa-i
ajute pe ceilanti cu asta ;
5. autenticitatea in relatiile cu ceilanti ;
6. congruenta , astfel incat cuvintele pe care le folosim
sa se potriveasca cu limbajul non – verbal ;
7. promtitudinea , adica a te ocupa de ceea ce se
intampla in acest moment al sedintei de consiliere ca de un
esantion a ceea ce se intampla de obicei in toate zilele
persoanei respective .
La aceastea se pot adauga altele privind caracteristici
ale personalitatii consilierului eficient :calm si rabdare ,
capacitate de ascultare , viziune pozitiva asupra oamenilor,
deschiderea in relatiile cu cei din jur, capacitatea de
comunicare interpersonala , deschidere la schimbare ,
onestitatea si sinceritatea ,simtul umorului, capacitatea de a
recunoaste propriile grseli .
Trebuie sa avem in vedere dimensiunea
interdisciplinara a consilierii cand ne referim la consilier ca
profesionist, adica la competentele profesionale pe care trebuie
sa le aiba.
Selectia trebuie facuta din profilul socio-psiho-
pedagogic.
O alta categorie care se ocupa de problemele
emotionale o reprezinta clericii. In unele tari preotii primesc o
pregatire adecvata(1, pag. 3-4). Consilierea mai este practicata
de catre medicii psihiatri.
In consiliere intalnim implicatii psihologice. Psihologia a
oferit activitatii de consiliere o serie de date concrete cu privire
la om si gradul in care oamenii difera intre ei. Wundt este cel
care a introdus in psihologie ideea diferentei individuale.
Preocuparile sale pentru masurarea diferentei dintre
raspunsurile indivizilor stau la baza psihologiei experimentale
moderne. A.BINET la randul sau a reusit sa masoare diferentele
dintre functiile intelectuale ale indivizilor.
Dar cea mai importanta contributie a psihologiei in
consiliere o reprezinta cercetarile efectuate asupra
personalitatii umane si dezvoltarii ei si descoperirile facute de
scoala psihanalitica.O mare parte se bazeaza pe perceptele si
achizitiile psihanalizei. O alta contributie care nu poate fi
ignorata in dezvoltarea consilierii o are si psihiatria. Prin
cunoasterea si descrierea amanuntita a diferitelor boli psihice,
consilierii pot recunoaste cu usurinta semnele timpurii ale
aparitiei acestor boli.
Consilierea are si implicatii sociologice. Sociologia se
preocupa de studiul grupului si a comportamentului de
grup,studiaza relatiile dintre membrii acestui grup.
Cercetarile sociologice prezinta importanta sporita
pentru consilier si consiliere mai ales in analiza problemelor
familiei, tineretului, grupurilor ocupationale, in analiza statutului
grupului. Aceste cercetari permit consilierului sa primeasca
problemele respective prin prisma mediului social al clientului.
Trebuie sa cunoastem situatia familiei, a tanarului in cadrul
comunitatii. Spre exemplu in S.U.A. familia tinde sa fie
dominata de mama. Motivul il constituie probabil faptul ca tatal
este obligat sa fie tot mai mult timp plecat de acasa din pricina
serviciului pe care il presteaza. Interesul tatalui devine mai
captat de problemele din afara casei. Relatia mama-copil
devine astfel mult mai stransa.
Succesul coordonarii de caz ca stategie de organizare
si coordonare a serviciilor la nivelul clientului individual se
bazeaza pe concentrarea asupra detaliilor asupra interactiunii
dintre cel care solicita ajutorul si cel care il ofera.
VERONICA COULSHED (11, pag. 10-11), este de parere
ca predarea in invatamant are ca scop oferirea de sfaturi, de
orientari si informatie care trebuie sa tina seama de contributia
celeilalte persoane. Sfaturile si orientarile sunt utile atunci cand
vin la timp si celalalt este in cautarea lor.
Dar in consiliere, spune VERONICA CAULSHED (idem),
propria perspectiva asupra lucrurilor poate interfera cu drumul
celui consiliat catre o auto-evaluare, autoconstientizare. Ori de
cate ori suntem tentati sa incepem cu : ‘’Eu cred ca. . . ‘’,
‘’Parerea mea este ca. . .’’ este mai bine sa ne oprim.
Vorbim ‘’despre mine’’ si ‘’al meu’’ sustine autoarea,
iesim in cadrul de referinta al interlocutorului si tocmai acesta
este centrul actului de consiliere. In faza in care situatia este
inca in curs de exploatare, nu sunt necesare raspunsuri
inteligente : poate tot ce este necesar este de a reflecta
afirmatiile celuilalt prin faze de tipul : ‘’Tu crezi ca. . .’’, sau
‘’Parerea ta este ca. . .’’, pentru a premite oamenilor sa se
asculte pe ei insisi.
Seminariile organizate pentru dezvoltarea abilitatilor
de consiliere releveaza ca persoanele neexperimentale au
tendinta de a-si masca nesiguranta prin exces de zel, intreprind
prea mult si se simt responsabili pentru greutatile celuilalt. Apar
tendinte care nu sunt de ajutor, cum ar fi moralizarea, falsa
asigurare, auto-oferirea nesolicitata pentru explicare. ‘’Nu
ajutam niciodata cand nu permitem celuilalt sa fie diferit de noi
insine’’(ibidem).
Auto-controlul, supervizarea directa sau sfatuirea cu
colegii pot fi modalitati utile de schimbare a obisnuintelor.
Alti factori care ar putea afecta relatia de consiliere
sunt cei de dezabilitate si diferentele de clasa , sex si rasa.
Daca consilierea se bazeaza atat de mult pe intelegerea
experientei si cadrului de referinta al clientului, atunci cind
consilierul provine dintr-un mediu diferit se poate presupune ca
nu este posibila obtinerea unei intelegeri empatice. Desigur
aceasta presupozitie este problematica asa cum constata de
fapt si V.COULSHED.(11).
Reiese clar ca educatia si consilierea pot fi privite intr-o
anume perspectiva drept ipostaze complementare ale
comunicarii inrerumane , verbale sau neverbale in care
personalitatea educatorului ori a consilierului moduleaza
continutul, forta si finalitatea mesajului transmis cu scopul
devenirii si formarii fiintei umane (educatia) recuperarea,
restituirea echilibrului acestuia (consilierea) in baza unui model
socialmente recunoscut.
Presupunerea ca un act educational ar putea fi utilizat
cu finalitate de consiliere apare de timpuriu in constiinta
umanitatii. Implicate la inceput practicilor medicale
empirice,uneori intr-un context magic si mistic, actele
educationale au fost utilizate de preotii-medici pentru a inculca
credinciosilor sisteme de reguli si deprinderi de cult. Civilizatia
elena intemeindu-si cultura pe conceptul de echilibru al omului
cu natura si cu sine insusi,iar boala fiind socotita ca o tulburare
a acestui echilibru, s-a considerat ca refacerea si pastrarea
sanatatii ar putea beneficia de pe urma aplicarii unor metode,
ca exercitiul fizic, creatia artistica, persuasiunea morala.
Descoperirea imensei puteri a logosului, meditatiile cu
privire la om, la viata si la moarte, asa cum apar ele in cadrul
scolilor filosofice (indeosebi la chinezi, indieni si eleni) relevarea
efectului cathartic al ’’intelepciunii’’ si ca atare al ’’invataturii’’
care duce spre intelepciune, al ajutorului pe care ’’invatatorul’’
il poate da discipolilor spre a birui dificultatile existentei si chiar
’’anxietatea originara’’. In acest context se evidentiaza tema
raporturilor intre suflet si corp si implicit convingerea multor
spirite superioare ca cei doi termeni ai fiinte umane se afla intr-
o stransa interactiune si ca tind permanent spre sinteza2.
Cuvantul si exercitiul, sfatul si regimul ca instrumente
de baza, dar mai ales relatia educationala ca factor de actiune
fundamental reprezinta nucleul in jurul caruia s-au acumulat si
s-au structurat noile achizitii ale fiziologiei si psihologiei, clinicii
si terapiei, mai tarziu consilierii, sociologiei, ale pedagogiei in
toate aspectele sale.
Baza psihologica a actului educational si al celui de
consiliere o constituie cuvantul. Omul dispune de un instrument
de comunicare cu o capacitate de cuprindere si expresie care-l
deosebeste esential de celelalte fiinte vii.
Orice scurtcircuitare a relatiilor de comunicare se
poate traduce in deficiente neuropsihice, deseori severe. In
consiliere cuvantul este simptom,simbol,instrument al
introspectiei. Subliniind acest fapt, J. Lacan se referea la
psihanaliza ca ’’teorie si practica a comunicarii’’ beneficiul
acestei consilieri rezultand din transmiterea coerenta de
informatii, decodarea unor simboluri si racordarea sensurilor
primitive intr-o constiinta care isi extinde aria de cuprindere.
Pentru a fi eficient limbajul ca instrument de comunicare
trebuie sa dovedeasca o mare capacitate de cuprindere,
fidelitate si stabilitate. Limbajul are un rol deosebit in adaptarea
individului la realitatea exterioara, el devenind instrument de
modelare si autotransformare, de autoconstructie intelectuala1.
Relatia de consiliere orientata preponderent cognitiv se
concretizeaza in consilieri de tip psihanalitic si existentialist ce
urmaresc rezolvarea conflictelor atat printr-o nazuinta irationala
cat si prin autocunoastere.
Cuvantul vehiculeaza nu numai informatii, ci si
emotii,sentimente,convingeri,atitudini. In consiliere
comunicarea angajeaza in intregime personalitatea celor aflati
in diferite situatii dificile. Consilierea este o relatie inter-umana
care nu poate exista in afara unui contact afectiv, psihanalizei
revenindu-I meritul conceptualizarii acestui fapt prin notiunile
de transfer si contratransfer. ’’O consiliere va avea la baza
transferul sau nu va exista’’ (I. Vianu)2.
Cuvantul condenseaza toata experienta de viata a
individului.
Este cert ca dialogul este o tehnica care nu poate
lipsi indiferent de modelul de consiliere. Aceasta ar fi una dintre
trasaturile lor comune.
2. CONSILIEREA SCOLARA
Definirea actului educational de consiliere ca act de
predare-
Invatare, exercitare si utilizare sistemica a cunostintelor in
scopuri de consiliere contureaza numai cadrul general al
conceptului. In afara relatiei parinte-copil, profesori-elevi,
ofiteri-soldati, se cunosc si relatii interpersonale care implica un
factor de informare, sfatuire, formare si indrumare, cel ce
directioneaza indeplinind aceasta functie in temeiul
competentei sale si cel directionat. Orice mesaj informational ar
putea fi considerat ca educational in masura in care sporeste
inventarul de cunostinte ale receptorului si ii determina un act
adecvat, anuland un comportament indezirabil. Un act
reprezinta in esenta ‘’executia unei posibile volitiuni’’, in curs
de a se indeplini sau indeplinita (A.LALANGE), iar actul
educational nu face exceptie de la aceasta regula.
Actul educational de consiliere presupune o relatie
intrepersonala dinamica in cadrul careia se realizeaza
participarea constienta si activa a subiectului care, in acest
mod, ia parte la propria sa restructurare. Actul educational de
consiliere este prin natura sa educationala, un act de consiliere
rationala.
Actul educational este prin definitie un act de directie
in raport cu un obiectiv apropiat sau indepartat in conditiile
unor statute diferite. Subiectul devine element central de
educatie in virtutea unei trebuinte (sociale, intelectuale,
psihofiziologice) corespunzatoare unei anumite varste sau
situatii care astfel va fi satisfacuta. Educatorul satisface aceste
trebuinte in temeiul unui surplus de competenta, care-i ofera o
pozitie proeminenta in raport cu cel educat. In concluzie, actul
educational de consiliere prezinta urmatoarele trasaturi
caracteristice care participa la definirea sa :
1. Este un act explicat si intentionat de educatie.
2. Reprezinta o modalitate de exceptie a demersului
educational, deoarece actioneaza in situatii exceptionale
generate de o agresiune psihica.
3. Este explicit si intentionat, subordonat ameliorarii
starii psihice a subiectilor.
4. Nu face, ci reface, nu educa, ci reeduca.
5. Foloseste procedee individualizate.
6. Este utilizat intr-un cadru specializat de
catre un consilier specializat.
7. Activitatea consilierului se integreaza unei activitati
desfasurate in echipa.
8. Are un caracter constient, presupunand o participare
constanta si activa cat mai sustinuta din partea subiectului.
9. Are un caracter directiv, presupunand pentru
educator un rol conducator, uneori mascat.
Actul educational de consiliere, expresie afunctiei de
consiliere este un act instuctiv-educativ intentionat si explicit
aplicat, la solicitarea subiectului, a profesorilor sau a parintilor,
in situatii de cumpana, avand ca obiectiv redresarea eficientei
intelectuale, readaptarea sa afectiva, restructurarea
personalitatii sale si a comportamentului sau in scopul refacerii
echilibrului sau psihofizic si areintegrarii sale in viata activa.
Prin natura sa omul manifesta dorinta de a se simti
ocrotit, de a avea asigurate conditiile protectiei psihosociale, de
a fi asistat de cineva. O asemenea asistenta pshiologica are in
vedere si o consiliere acordata la timp si cu compententa .
Consilierea se impune la varste diferite , darpe o scara mai
larga este utila inainte de perioada tineretii . De aceea
consilierea in timpul anilor de scoala se impune tot mai mult
.Nu degeaba sustinea J. DREVILLON (15, pag. 30) necesitatea
existentei in unitatile de invatamant a consilierului scolar ,
menit a contribui la solutionarea problemelor psihologice proprii