This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
Prin prezenta lucrare, dorim a prezenta cadrul legislativ intern indicând aspectecomune ale contractului reprezentat în actualul Cod civil, urmărind precizarea unor aspectece prezintă un grad ridicat de importanţă şi care treuie înţelese şi aplicate corect în mod
pertinent în practică.
Pentru a ne face cât mai înţeleşi, condiţiile de fond ale actului juridic treuie să leanalizăm atât din punct de vedere al sensurilor, cât şi actul juridic în ansamlul său.
!ntr"un prim sens ce urmează să"l dezatem, actul juridic civil desemnează tocmaimanifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice civile " pentru acest sens seultilizează formula negotiu! juris, adică operaţiune juridică.
!n al doilea sens, se desemnează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, adicăsuportul material. Pentru acest sens se foloseşte formula de instru!entu! probationis.
#n alt supunct din cuprinsul temei analizate îl constituie clasificarea actelor juridice, precum şi caracterele acestora.
$ot în cadrul acestei lucrări vom analiza aspecte generale privind nulitatea actului juridic civil.
!nainte de toate, treuie să evidenţiem faptul că noţiunea contractului presupunecumularea urmatoarelor elemente esenţiale%
a& e'istenţa unei manifestări de voinţă (aceasta putând proveni de la două sau maimulte persoane&.
& manifestarea de voinţă să fie făcută cu intenţia de a produce efecte juridice.
c& producerea de efecte juridice înseamnă naşterea, modificarea, stingerea unui raport juridic concret.
!nsă, cel mai important oiectiv al acestei lucrări îl reprezintă însuşi titlul temei pecare urmează să o analizăm, şi anume, condiţiile de fond ale actului juridic civil. )cestecondiţii sunt importante deoarece reprezintă elementele care alcătuiesc actul juridic civil.Condiţiile de fond ale actului juridic civil sunt acelea care privesc conţinutul actului juridic
civil, şi anume % capacitatea, consimţământul, oiectul actului juridic, cauza*scopul actului juridic civil.
Condiţiilor de fond prevăzute de Codul civil şi oligatorii la înc+eierea oricărui act juridic li se adaugă şi o condiţie de formă, oligatorie numai în cazul actelor juridicesolemne neîndeplinirea acesteia duce la nulitatea asolută a actului juridic civil respectiv.
2
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
I. Consideraţii intorductive privind actul juridic civil
1. Conceptul de act juridic civil
Conform art. -- Cod civil, prin act juridic civil înţelegem manifestarea de voinţăfăcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport
juridic concret.
Conform acestei noţiuni rezultă urmatoarele elemente caracteristice ale actului juridic
civil%
!n primul rând, remarcăm prezenţa unei manifestări de voinţă, care poate să provină
de la una sau de la mai multe persoane fizice sau juridice - " esenţa contractului este acordul
de voinţe. /iciun contract nu se poate forma cât timp voinţele care concurează la crearea sa
nu s"au pus de acord. Voinţa fiecărei părţi se numeşte consimţământ0.
!n al doilea rând, manifestarea de voinţă este e'primată în virtutea producerii de
efecte juridice.
Iar în al treilea rând, efectele juridice constă în a da naştere, a modifica ori a stinge un
un raport juridic civil concret.
1in cuvîntul 2act3 se desprind două înţelesuri%
Priumul sens se desprinde din definiţia sus amintită, deci de operaţiune juridică.
Pentru acest sens se utilizează formula 2negotium iuris3 sau, mai simplu, negotium.
1e regulă, actul juridic se naşte valail prin simpla sa e'primare, nefiind necesar ca
aceasta să îmrace o anumită formă. !n unele cazuri, e'pres prevazute de lege, actul juridic se
naşte valail doar dacă manifestarea de voinţă îmracă o anumită formă, cum este cazul
donaţiei sau al căsătoriei, situaţie în care se cere forma ad validitatem. )ici forma reprezintă
condiţia de valailitate a manifestării de voinţă.
!n sc+im, întocmirea unui instrumentum proationis este necesară aşa cum arată şi
denumirea sa 4 doar pentru proe, dovedirea manifestării de voinţă, respectiv a acordului de
voinţe5.
1 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii e re!t civil "n re#le$entareanoului co, %itura &a$an#iu,Bucure'ti, 2012, !a#. ((
2 ). &a$an#iu, I. *osetti+Bălănescu, l. Băicoianu, -ratat e re!t civil ro$n,vol. II, %. ll, Bucure'ti, 1998, !a#. 484.
)ctul juridic unilateral reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure părţi. !n acest
sens art. -506 Cod Civil prevede că 2este unilateral actul juridic care presupune numai
manifestarea de voinţă a autorului său3. 1in această categorie fac parte urmatoarele acte%
testamentul, demisia, oferta pulică de recompensă, acceptarea succesiunii, renunţarea la
moştenire etc. )ctele juridice civile unilaterale se suclasifică în acte supuse comunicarii
(oferta& şi acte nesupuse comunicării (testamentul&. Conform art. -50 Cod civ. actulunilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al
destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.
1acă prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată,
după împrejurări7. )ctul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge
la destinatar, c+iar daca aceasta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt
imputaile. )ctele juridice nesupuse comunicării îşi produc efecte prin simpla manifestare de
voinţă, nefiind necesară aducerea lor la cunoştinţa altor persoane8
. 1iferenţa între cele douătipuri de acte juridice civile unilaterale(cele supuse comunicării şi cele nesupuse comunicării&
prezintă importanţă în privinţa regimului lor juridic, adică, actele juridice civile unilaterale
nesupuse comunicării sunt perfecte de la data manifestării de voinţă a autorului lor( de
e'emplu, în cazul testamentului efectele nu se vor produce decât la data desc+iderii
mostenirii&, în sc+im, în situaţia actelor juridice civile unilaterale supuse comunicării, ele nu
5oalitatea 'i or$a co$unicării nu sunt !recise ri#uros, in aa!tabile "$!re7urărilor. oul )o )ivil+co$entarii, octrină 'i 7uris!ruenţă, vol. II, %.&a$an#iu, 2012, !a# 6(
6 ctele su!use co$unicării nu se or$eaă 'i nu "'i !rouc eecte ect "n$o$entul "n care au ost ause la cuno'tinţa estinatarilor ei. oul )o )ivil+co$entarii, octrină 'i 7uris!ruenţă, vol. II, %. &a$an#iu, 2012, !a#. 68
)ctul juridic ilateral ( contractul& reprezintă acordul de voinţă a două părţi făcut cu
intenţia de a produce efecte juridice. )tragem atenţia că nu treuie confundată clasificarea
actelor juridice civile în unilaterale şi ilaterale cu clasificarea contractelor civile în contracteunilaterale şi contracte ilaterale. Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la
oligaţii numai pentru una dintre părţi, celalaltă parte avand numai calitatea de creditor, cum
este cazul contractului de donaţie, al contractului de împrumut de folosinţă(comodat&, al
contractului de împrumut de consumaţie(mutuum&, c+iar şi atunci când ar fi cu
doândă(întrucât atat oligaţia de restituire, cat şi oligaţia de plată a doanzilor revin
împrumutatului&, al depozitului cu titlu gratuit(neremunerat&, al promisiunii unilaterale de
vânzare sau de cumpărare(afară de situaţia când eneficiarul promisiunii, în sc+imuldreptului de opţiune ce i se conferă, se oligă la plata unei sume de ani& etc. Contractul
ilateral, numit şi contract sinalagmatic, se caracterizează prin reciprocitatea oligaţiilor ce
revin părţilor şi prin interdependenţa oligaţiilor reciproce, deci fiecare parte are atât calitatea
de creditor, cat şi calitatea de deitor, cum este cazul contractului de vanzare, contractul de
antreprză, contractul de sc+im, contractul de locaţiune , contractul de înc+iriere a
suprafeţelor locative, contractul de arendă, contractul de depozit cu titlu oneros, contractul de
întreţinere, contractul de tranzacţie, primisiunea ilaterală de vânzare"cumpărare, contractul
de concesiune etc. :
)ctele juridice unilaterale şi ilaterale se clasifică după numărul părţilor, pe cand
contractele unilaterale şi ilaterale(sinalagmatice& se clasifică după conţinutul lor. $oate
contractele fac parte din categoria actelor juridice ilaterale sau plurilaterale, pe cand, actele
juridice unilaterale nu sunt contracte deoarece nu sunt consecinţa unui acord de voinţă, ci
sunt rezultatul manifestării unilaterale de voinţă.
)ctul juridic plurilateral sau multilateral este rezultatul voinţei concordante a cel puţin
trei părţi. Invocam drept e'emplu contractul de societate civilă dacă a fost înc+eiat de cel
puţin trei asociaţi. !n această categorie mai putem include şi convenţia de partaj, contactul de
tranzacţie, contractul de joc sau prinsoare, toate acestea cu oligaţia de a fi cel puţin trei părţi
contractante. !n privinţa acestei clasificări treuie sa facem distincţia între noţiunile de parte a
actului juridic civil şi de persoană, întrucat o parte poate fi formată şi din două sau mai multe
persoane;.
8 Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu, o!. cit., !a#. (9
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
2.2 'n funcie de scopul ur!ărit de către pări la încheierea lor*a actelor+( deosebi!
actele juridice civile cu titlu oneros )i acte juridice civile cu titlu gratuit.
)ctul juridic cu titlu oneros este actul prin care fiecare parte a unui act juridic
urmăreşte de la cealaltă un contraec+ivalent sau o contraprestaţie ( de e'emplu % contractul devânzare, contractul de înc+iriere, contractul de sc+im, împrumutul cu doândă & -<. ) nu se
înţelege de aici că prestaţiile părţilor treuie să fie ec+ivalente.
9a rândul lor, actele juridice cu titlu oneros se suclasifică în acte comutative şi acte
aleatorii.
)ctele comutative sunt acele acte juridice cu titlu oneros în care, la momentul
înc+eierii lor, e'istenţa drepturilor şi oligaţiilor este certă, iar întinderea acestora este
determinata sau determinailă, spune legiuitorul nostru--
.)ctele aleatorii sunt acele acte juridice cu titlu oneros care, prin natura lor sau prin
voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui caştig şi o e'pune totodată la
riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert ( conform art. --85 alin. (0&
Cod Civil&. 1intre actele juridice cu titlu oneros aletorii, menţionăm contractul de rentă
viageră, contractul de întreţinere, contractul de asigurare etc.
)ctul juridic cu titlu gratuit este conform Codului Civil acel act juridic prin care una
dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un eneficiu, fără a oţine în sc+im vreun
avantaj.
9a rândul lor, actele juridice cu titlu gratuit se sudivid în acte dezinteresate şi
lieralităţi.
)ctele dezinteresate sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul
procură un eneficiu cuiva fară să îşi micşoreze patrimoniul. Cu titlu de e'emplu, invocăm
urmatoarele% mandatul gratuit, comodatul, depozitul neremunerat etc.
9 S!re e;e$!lu, acă oi co!r!rietari ac o oertă e vanare, sunte$ "n!reenţa unui act 7uriic unilateral, eoarece, e'i este vorba e ouă !ersoane,ele or$eaă o si#ură !arte, si anu$e, cea a oertantului.
9ieralitaţile sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul îşi
micşoreză patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului. Ca e'emplu, desemnăm%
legatul, contractul de donaţie etc.
2.3 'n funcie de efectul lor( distinge! între acte juridice civile constitutive(translative )i declarative.
)ctele juridice constitutive sunt acele acte care dau naştere unui drept suiectiv civil
ce nu a e'istat anterior. Cu titlu de e'emplu, menţionam% contractul prin care se instituie un
drept de gaj, contractul de ipotecă, convenţia de partaj etc.
)ctele juridice translative sunt acele acte care au ca efect strămutarea unui drept din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane. 1e e'emplu% donaţia, contractul de
vanzare"cumpărare, cesiunea de creanţe etc.
)ctele juridice declarative sunt acele acte care au ca efect consolidarea unui drept
)ctele juridice constitutive şi cele translative îşi produc efecte numai pentru viitor(e'
nunc&, însă actele juridice declarative îşi produc efecte şi pentru trecut(e' tunc&-5.
Calitatea de având"cauză o are numai doanditorul unui drept provenit dintr"un act
translativ sau constitutiv, nu şi declarativ.
1e oicei, doar actele constitutive şi cele translative sunt supuse pulicitaţii
imoiliare.
2.% 'n funcie de i!portana lor( actele juridice civile se î!part în acte de conservare(
de ad!inistrare )i acte de dispoziie.
12 ?n !rinci!iu, tranacţia !rouce eecte eclarative, "n anu$ite cauri ea !oate!rouce 'i eecte constitutive sau translative. e e;e$!lu, atunci can, "nsc@i$bul renunţărilor ăcute e o !arte, cealaltă !arte !ro$ite sau eectueaăanu$ite !restaţii+art.226( alin.<1= )o civ.
13 Gabriel Boroi,Liviu Stănciulescu, o!. cit., !a#.82
(
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
)ctul juridic de conservare-6 este acela prin care se urmăreşte preântâmpinarea
pierderii unui drept suiectiv civil. )ctul de conservare este întodeauna un act avantajos
pentru autorul său, deoarece presupune c+eltuieli de o valoare mult mai mică decât valoarea
dreptului ce se tinde a fi salvat. =unt considerate acte de conservare% întreruperea unei
prescripţii, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaţia etc.)ctul juridic de administrare este actul prin care se urmareşte a se realiza punerea în
valoare a unui un sau a unui patrimoniu. !n cadrul acestei categori treuie sa facem distincţie
între actul de administrare a unui un(ut singuli& şi actul de administrare a unui patrimoniu.
Primul are semnificaţia de act de punere în valoare a unui un, fară a se ajunge la înstrăinarea
acestuia, iar cel de"al doilea include însă şi acte care, raportate la un anumit un, reprezintă
acte de înstrăinare, dar, raportate la un patrimoniu, reprezintă măsuri de normală folosire,
valorificare a patrimoniului respectiv. 1rept e'emplu, menţionăm% culegerea fructelor,asigurarea unui un, locaţiunea unui un etc.
)ctul juridic de dispoziţie-7este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui
drept sau grevarea cu sarcini reale a unui un. Pot fi incluse în aceasta categorie% vanzarea,
donaţia, renunţarea la un drept, constituirea unei ipoteci, a unui gaj sau a unei garanţi reale
imoiliare(care reprezintă. totodată, grevarea unui un cu sarcini reale& etc.
2., 'n funcie de !odul de for!are( actele juridice civile se î!part în consensuale(
sole!ne )i reale.
)ctul juridic consensual este acel act juridic ca ia naştere prin simpla manifestare de
voinţă a părţii sau a părţilor, neînsoţită de niciun fel de formă. !nsă, părţile pot recurge la
redactarea unui înscris care să consemneze manifestarea de voinţă nu pentru validitatea
actului, ci pentru a avea un mijloc de proa privind înc+eierea şi conţinutul actului juridic.
>enţionăm faptul că, din punct de vedere al formei în care se înc+eie actele juridice, actul
juridic consensual reprezintă regula, incident fiind art. --8: Cod Civil care dispune că,
2Contractul se înc+eie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o
anumită formalitate pentru înc+eierea sa valaila3 . $e'tul de lege anterior ne voreşte despre
principiul consensualismului.
14Ibie$., !a#. 83
1 Ibie$.
8
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
)ctul juridic solemn este acel act juridic civil pentru a cărui formare simpla
manifestare de voinţă nu este suficientă, acesta treuie sa îmrace o anumită formă prevăzută
de lege-.=unt acte juridice solemne% testamentul, donaţia, contractul de ipotecă etc.
)ctul juridic real este acela care nu se poate forma valail decât dacă manifestarea de
voinţă este însoţită de predarea unului respectiv. )ctul juridic real se naşte în mod valail prin remiterea materială a unului. Ca e'emplu, menţionăm% împrumutul, atat cel de
folosinţă(comodatul&, cat şi cel de consumaţie(mutuum&, depozitul, darul manual etc.
Importanţa acestei clasificări%
!n cazul actelor juridice solemne, nerespectarea formei prevăzute de lege atrage
sancţiunea nulitaţii asolute(art.-060 alin. - &, iar modificarea actului juridic solemn nu se
poate face decât tot prin formă solemnă (art. -060 alin. 0&.
2.- 'n funcie de coninutul lor( actele juridice civile se clasifică în patri!oniale )i
nepatri!oniale.
)ctul juridic este patrimonial dacă are un conţinut evaluail în ani. !n principiu, sunt
asemenea acte cele care privesc drepturile reale şi drepturile de creanţă.
)ctul juridc este nepatrimonial dacă are un conţinut neevaluail în ani.=pre
e'emplu, înţelegerea părinţilor cu privire la numele pe care il va purta copilul din afara
căsătoriei.
2. 'n funcie de !o!entul în care î)i produc efectele( actele juridice civile se î!part
în acte între vii )i acte pentru cauză de !oarte.
)ctul juridic între vii(inter vivos& este actul care îşi produce în timpul vieţii
autorului*autorilor lui-8. !n această categorie intră majoritatea actelor juridice civile.
)ctul juridic pentru cauză de moarte(mortis causa& este actul juridic care îşi produce
efecte decât la moartea autorului său. 1e e'empu, menţionăm testamentul.-:
16 ceastă or$ă, e re#ulă or$a autentică re!reintă o coniţie !entru "nsă'ivalabilitatea actului 7uriic res!ectiv, obi'nuinu+se să se s!ună ca or$a esteceruta a valiitate$ sau a sole$nitate$.
2.1 'n funcie de raportul dintre ele( actele juridice civile pot fi principale sau
accesorii.
)ctul juridic principal este acela care are o e'istenţă de sine stătătoare, independentă
de e'istenţa altor acte juridice00
. !n această categorie intră majoritatea actelor juridice civile.)ctul juridic accesoriu este acel act care nu are o e'istenţă proprie, el depinzand de un
act juridic principal( de e'emplu% contractul de gaj, contractul de ipotecă etc&.
)ctul juridic accesoriu poate fi înc+eiat atat în acelaşi timp cu actul principal, cat şi
într"un moment diferit. 1e asemenea, actul juridic accesoriu poate fi făcut separat de actul
juridic principal, dar poate fi inclus şi în acesta su forma unor clauze contractuale.
!n cadrul acestei categorii treuie să menţionăm faptul că desfiinţarea sau încetarea
actului juridic principal atrage şi desfiinţarea sau încetarea actului juridic accesoriu, deoarecesoarta actului ultim menţionat depinde de actul juridic principal, conform principiului 2
accesoriu! seuitur principale3 .
2.11 'n funcie de legătura cu cauza*scopul+( actele juridice civile se î!part în acte
juridice cauzale )i acte juridice abstracte.
)ctul juridic cauzal este acel act a cărui valailitate implică analiza cauzei sale,
deoarece, în cazul în care actului juridic cauzal, cauza îi lipseşte, este ilicită, falsă sau imorală
intervine nulitatea actului juridic civil.
)ctul juridic astract este acel act a cărui valailitate nu implică analiza cauzei.
)pariţia actelor juridice astracte a fost impusă de nevoile circuitului civil şi comercial, care
presupun uneori o desfăşurare rapidă a anumitor operaţii juridice şi, prin aceasta, eliminarea
posiilităţii permanente de a pune în discuţie valailitatea lor din punct de vedere al cauzei.
Pe aceste premise au apărut titlurile de valoare. !n cazul acestora, actul juridic(negotium& care
a dat naştere unui raport oligaţional, este inseparail de înscrisul constatator(instrumentum& ,
deci înscrisul respectiv încorporează creaţia ce a luat naştere din actul juridic. )vantajul
titlurilor de valoare constă în faptul că e'ecutarea lor nu cere o cercetare a scopului(cauzei&
actului juridic, deitorul neputand invoca e'cepţia nevalailităţii cauzei pentru a refuza
$eoria nulităţii actului juridic a fost şi este una dintre cele mai controversate în dreptul
civil, deoarece nu are o reglementare sistematică şi nu e'istă o interpretare unanim acceptată
a acestei instituţii08.
1in această definiţie se desprind următoarele trăsături caracteristice ale nulităţii%
!n primul rând, nulitatea actului juridic civil este o sancţiune de drept civil!n al doilea rând, nulitatea intervine în momentul în care sunt încălcate normele
juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic civil, indiferent dacă
sunt condiţii de fond sau de formă
!n final, ea priveşte doar actele juridice, nu şi faptele juridice
Conform celor spuse anterior, putem enumera următoarele cauze de nulitate relativă%
atunci când consimţământul e'primat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violenţă
sau leziune, precum şi, atunci când a lipsit discernământul uneia din părţi în momentul
înc+eierii actului juridic5< etc.
/ulitatea asolută sau nulitatea relativă se staileşte în primul rând de indicaţialegiuitorului5-. )stfel, în Codul civil din 0<<;, nulitatea asolută este desemnată fie prin
sintagma ca atare , fie prin formula 2constatarea nulităţii3 , iar nulitatea relativă este
desemnată, înafară de sintagma ca atare , prin formula 2act anulail3.1acă din te'tul de lege
care instituie nulitatea nu rezultă felul acesteia ori dacă dispoziţia legală staileşte doar
condiţia de validitate pentru înc+eierea actului juridic, fără a indica şi sancţiunea incidentă,
stailirea felului nulităţii se face în raport de natura interesului ocrotit prin edictarea normei
juridice care a fost nesocotită la înc+eierea actului juridic50
.1acă nici după acest criteriu nu se poate determina felul nulităţii, se va aplica
prezumţia nulităţii relative stailită de art. -070 Cod civ. care dispune că 2în cazul în care
natura nulităţi nu este determinată ori nu reiese în c+ip neîndoielnic din lege, contractul este
anulail3.
3.2.2 6ulitatea parială )i nulitatea totală.
/ulitatea totală desfiinţează actul juridic civil în întregime, iar nulitatea parţială
desfiinţează numai o parte din actul juridic civil, celelalte efecte ale acestuia menţinandu"se
deoarece nu contravin legii55. Potrivit art. -077 alin. (-& Cod civ., 2clauzele contrare legii,
ordinii pulice sau unelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea
contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa
acestora, contractul nu s"ar fi înc+eiat3. 1in te'tul de lege citat putem concluziţiona faptul că
nulitatea parţială este regula, iar nulitatea totală constituie e'cepţia. $otuşi, nulitatea parţiala
presupune un act juridic cu un conţinut comple', în sensul că actul juridic are mai multe
efecte, deoarece numai într"o asemenea situaţie s"ar putea pune prolema desfiinţării unor
efecte şi a menţinerii altor efecte. !n cazul în care contractul este menţinut în parte, atât
clauzele nule, cât şi cele considerate de lege nescrise sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile
legale aplicaile ( conform art. -077 alin. (0& şi (5& Cod Civil &. >ai reţinem că, potrivit art.
-07 Cod Civil, 2în cazul contractelor cu mai multe părţi în care prestaţia fiecărei părţi în
care prestaţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractuluiîn privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul
în care participarea acesteia este esenţială pentru e'istenţa contractului356. )tragem atenţia ca
nu treuie confundată clasificarea în nulităţi parţiale şi nulităţi totale cu clasificarea în nulităţi
asolute şi nulităţi relative. Cominând cele două criterii de clasificare ( natura interesului
ocrotit şi întinderea efectelor&, vom deosei % nulitatea asolută şi parţială ( spre e'emplu,
cazul prevăzut de art 076 Cod civil, potrivit căruia, 2este lovită de nulitate asolută clauza
prin care se staileşte un termen de decădere ce ar face e'cesiv de dificilă e'ercitareadreptului sau săvârşirea actului de către partea interesată3 &, nulitatea asolută şi totală,
nulitatea relativă şi parţială, nulitatea relativă şi totală57.
3.2.3 6ulitatea e4presă )i nulitatea virtuală.
/ulitatea e'presă este acea nulitate prevăzută într"o dispoziţie legală, iar nulitatea
virtuală nu este e'pres prevăzută de lege5, dar aceasta rezultă în mod neîndoielnic din modul
în care este reglementată o anumită condiţie de validitate a actului juridic civil, sau după cum
ne arată Codul Civil în art. -075 că sancţiunea nulităţii treuie aplicată pentru ca scopul
dispoziţiei legale încălcate să fie atins.
3.2.% 6ulitatea de fond )i nulitatea de for!ă.
/ulitatea de fond este acea nulitate care intervine în cazul lipsei ori nevalailităţii
unei condiţii de fond a actului juridic, iar nulitatea de formă este acea nulitate care intervine
în cazul nerespectării foremei cerute ad validitate!. Conform art. -<6- Cod civil, care
prevede că, 2su sancţiunea nulităţii asolute, testamentul olograf treuie scris în întregime,
datat şi semnat de mâna testatorului3, instituie, aşadar, o nulitate de formă.
& condiţii neesenţiale, care sunt stailite prin voinţa părţilor, lipsa lor neafectând
valailitatea actului juridic civil.
1upă sancţiunea aplicailă în cazul nerespectării conditiilor, deoseim între%
a& condiţii de validitate, a căror neîndeplinire atrage nulitatea actului juridic.
& condiţii de eficacitate, a căror neîndeplinire are drept consecinţă lipsa anumitor efecte ale actului, fără a atrage însă nevalailitatea acestuia.
!n funcţie de vocaţia lor, condiţiile se clasifică în%
a& condiţii generale, referitoare la toate actele juridice civile.
& condiţii speciale, referitoare doar la anumite categorii de acte juridice civile5:.
>ai suliniem, încă o dată, că lipsa condiţiilor de fond, esenţiale şi de validitate se
sancţionează de regulă cu nulitatea asolută a actului juridic civil, în timp ce neîndeplinireacelorlalte condiţii (de proă, de eficacitate & nu duc la nulitatea actului juridic, ci doar la
inopozailitatea faţă de terţi ori la neproducerea efectelor, din alte cauze decât nulitatea5;.
38 e e;e$!luC res!ectarea unei anu$ite or$e "n caul actelor 7uriicesole$neD "ne!linirea unui ter$en, a unei coniţii sau a unei sarcini, "n caulactelor 7uriice aectate e $oalităţi.
1. Capacitatea persoanelor la încheierea actului juridic civil
1.1 Precizări prealabile
Prin capacitatea de a înc+eia actul juridic civil se înţelege aptitudinea suiectului de
drept civil de a deveni titular de drepturi şi oligaţii civile prin înc+eierea actelor juridice
civile.
Capacitatea de a înc+eia acte juridice civile este o condiţie de fond, esenţială, de
validitate şi generală a actului juridic civil6<.
Capacitatea de a înc+eia actul juridic civil este numai o parte a capacităţii civile,
reunind, în structura sa, o parte din capacitatea de folosinţă a persoanei fizice sau juridice, precum şi capacitatea de e'erciţiu a acesteia6-.
!n acest sens, potrivit art.--:< Cod Civil, poate contracta orice persoană care nu este
declarată incapailă de lege şi nici oprită să înc+eie anumite contracte, iar dispoziţiile art.
--:- Cod Civil fac trimitere, în privinţa capacităţii de a contracta, la dispoziţiile generale
cuprinse în Cartea I a Codului, şi anume 21espre Persoane3. Cu titlu de e'emplu menţionăm
urmatoarele dispoziţii% art. 0:(-& 2Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor3,
art. 0:(0& 2?rice persoană are capacitate de folosinţă şi, cu e'cepţia cazurilor prevăzute delege, capacitate de e'erciţiu3, art.0;(-& 2/imeni nu poate fi îngradit în capacitatea de
folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de e'erciţiu, decât în cazurile şi
condiţiile e'pres prevăzute de lege3, art.0;(0& 2/imeni nu poate renunţa, în tot sau în parte ,
la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de e'erciţiu3 .
40 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu,o!.cit., !a#. 92
Conform Codului Civil, în această materie, regula o reprezintă capacitatea de a
înc+eia acte juridice civile, iar e'ceptia o reprezinta incapacitatea.
!n legatura cu regula capacităţii de a înc+eia acte juridice civile, se impun două
precizări, şi anume%
!n primul rând, su aspectul corelaţiei dintre capacitate şi discernământ, este de reţinutcă, în timp ce capacitatea constituie o stare de drept 4 de iure, discernământul este o stare de
fapt" de facto( care se apreciază de la o persoană la alta, în raport de aptitudinea şi puterea
psi+o"intelectivă ale acesteia capacitatea izvorăşte numai din lege, pe când discernământul
este de natură psi+ologică. !n concluzie, putem afirma faptul că discernământul poate e'ista
c+iar la o persoană incapailă, după cum o persoană capailă se poate găsi într"o situaţie în
care , vremelnic, să nu aia discernământ.
!n al doilea rând, pentru persoanele juridice, regula o constituie capacitatea de adoândi orice drepturi şi oligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii,
nu pot aparţine decât persoanei fizice(art. 0< alin. - Cod Civil&60.
1.2 Incapacităile de a încheia acte juridice civile
Incapacitatea apare ca o e'cepţie de la principiul capacităţii, astfel încât, legislaţia
noastră civilă admite, în anumite situaţii, incapacitatea, atât su forma incapacităţii defolosinţă, cât şi a incapacităţii de e'erciţiu.
)stfel, incapacitatea de folosinţă constă în inaptitudinea de a avea anumite drepturi şi
oligaţii, ea neputând fi generală deoarece ar ec+ivala cu lipsa calităţii de suiect de drept
civil a persoanei.
Iar în ceea ce priveşte incapacitatea de e'erciţiu, aceasta constă în lipsa posiilităţii
juridice de a e'ercita personal şi singur drepturile si de a"şi asuma oligaţiile prin înc+eierea
de acte juridice civile.
Incapacitatea de a înc+eia acte juridice civile treuie e'pres prevazută de lege, ea
neputând fi confundată cu lipsirea unor persoane de posiilitatea de a înc+eia un act juridic de
dispoziţie.
=ancţiunile ce pot interveni în urma încălcării normelor privind capacitatea sunt%
nulitatea asolută, nulitatea relativă şi inopozailitatea.
Cu nulitatea absolută sunt sancţionate actele juridice civile prin care s"ar suprima ori
îngrădi capacitatea de folosinţă sau de e'erciţiu statornicite de lege, actele juridice prin care
42 Ibie$, !a#. 124
20
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
s"ar conveni ca un incapail să fie considerat prin voinţa părţilor capail. =ancţiunea nulităii
relative se aplică ca măsură oişnuită în cazul încălcării normelor privind capacitatea în cazul
actelor juridice civile înc+eiate personal şi singur de către un minor care nu a împlinit -6 ani
sau de către un interzis judecătoresc. Iar inopozabilitatea intervine în cazul actului înc+eiat în
numele minorului cu capacitate de e'erciţiu restrânsă de către reprezentantul său legal, deşiminorul este îndreptăţit să înc+eie personal acte juridice( se aplică aceasta sancţiune şi nu
anulailitatea , deoarece, în acest caz nu este vora de depăşire de atriuţii, ci de lipsa
acestora&.
2. Consimţământul la încheierea actului juridic civil
2.1 Conceptul de consi!ă!"nt
Consimţământul reprezintă manifestarea de voinţă a părţilor făcute în sensul de a
înc+eia acte juridice. Pentru a produce efecte juridice, el treuie să fie serios, adică să fie dat
cu intenţia de a se oliga, să fie lier, adică să nu fie viciat şi să fie e'primat în cunoştiinţă de
cauză, adică să provină de la o persoană cu discernământ şi după o prealailă şi minuţioasă
informare asupra tuturor elementelor contractului.65
Prin consimţământ se înţelege e'teriorizarea +otărârii de a înc+eia un act juridic civil.
)stfel, afirmăm că, consimţământul este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi
generală a actului juridic civil.
Ca regulă generală, părţile sunt liere să aleagă forma de e'teriorizare a voinţei lor,
afară de e'cepţiile e'pres prevăzute de lege, cum este cazul actelor juridice pentru care legea
cere ca manifestarea de voinţă să îmrace o formă specială.66
)stfel, manifestarea de voinţă poate fi e'teriorizată e'pres sau tacit.
>anifestarea de voinţă este e'presă atunci când ea se e'teriorizează prin modalităţi de
natură să o facă în mod nemijlocit cunoscută cocontractanţilor sau terţilor 67, iar manifestarea
de voinţă este tacită atunci când ea se deduce.6
!n actualul Cod Civil este consacrat principiul unei"credinţe de care treuie să dea
dovadă părţile în iniţierea şi desfăşurarea negocierilor pentru înc+eierea contractului.Conform Codului Civil, consimţământul poate fi e'primat veral, în scris sau printr"
un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea
sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice
corespunzătoare.
Conform art. -0< Cod Civil consimţământul este viciat atunci când este dat din
eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă, sau în caz de leziune.
Consimţământul şi cauza alcătuiesc voinţa juridică, aceasta din urmă fiind guvernatăde două principii, şi anume% principiul liertăţii actelor juridice, numit şi principiul
autonomiei de voinţă, reglementat de art. --; Cod Civil şi, respectiv, principiul priorităţii
voinţei reale, numit şi principiul voinţei interne, reglementat de art. -0 Cod Civil,
contractele interpretându"se după voinţa concordantă a părţilor şi nu după cea formal
e'primată.68
Potrivit doctrinei, prin consimţământ se înţelege acordul voinţelor ce concurează la
formarea actului juridic civil şi totodată se poate interpreta , numai adeziunea uneia dintre
părţi la propunerea celeilalte părţi.
Pe cale de consecinţă, consimţământul reprezintă acel element de fond care constă în
manifestarea spre e'terior a +otărârii de a înc+eia actul juridic civil. Consimţământul poate fi
înţeles în mai multe accepţiuni, cum ar fi% în accepţiunea de manifestare unilaterală de voinţă
făcută de oricare dintre părţile unui act ilateral sau de autorul actului unilateral, precum şi ca
acord de voinţe în actele ilaterale sau multilaterale.
)stfel, contractul apare ca fiind rezultatul întâlnirii concordante dintre voinţele
individuale ale viitoarelor părţi contractante.
4 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, o!.cit, !a#. 94
46 e e;e$!lu, succesibilul care ace un act e is!oiţie cu !rivire la un bunsuccesoral este socotit că a acce!tat, "n $o tacit, $o'tenirea+ art. 1110 alin. 2)o )ivil
!n acest sens, Codul Civil prin art. --:0 staileşte că înc+eierea contractului se face
prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta
(acordul de voinţe fiind alcătuit din două elemente% oferta şi acceptarea acesteia&. 1e
asemenea, în Codul Civil îşi găseşte reglementare principiul unei"credinţe de care treuie să
dea dovadă părţile în procesul de iniţiere şi desfăşurare a negocierilor pentru înc+eiereacontractului.6: ? astfel de atitudine este sancţionată , partea care se află astfel în culpă fiind
ţinută să raspundă de prejudiciul cauzat celeilalte părţi, respectiv renunţarea de către cealaltă
parte la alte oferte, c+eltuielile angajate în vederea desfăşurării negocierilor etc.
2.2 Condiiile de valabilitate ale consi!ă!"ntului
Potrivit dispoziţiilor Codului Civil, pentru a produce efecte juridice, consimţământul părţilor treuie să fie serios, lier şi e'primat în cunoştinţă de cauză.
2.2.1 Consi!ă!"ntul trebuie să provină de la o persoană cu discernă!"nt în acest
sens, nu treuie confundată capacitatea de e'erciţiu cu discernământul, c+iar dacă între
acestea e'istă condiţionări reciproce, deoarece prima este o stare de drept, iar a doua se
analizează ca o stare de fapt de la caz la caz. =igur că, în principal, pentru a cunoaşte
discernământul persoanei se apelează la relaţia dintre capacitate şi discernământ. )dică persoanele fizice cu capacitate deplină de e'erciţiu sunt prezumate că au discernământ, iar
cele lipsite de capacitate de e'erciţiu sunt prezumate fără discernământ6;.
@'istă situaţii în care persoane cu capacitate de e'erciţiu sunt lipsite temporar de
discernământ, fiind într"o incapacitate naturală (eţie, +ipnoză, somnamulism&. !n afara
incapacităţilor naturale (situaţii în care persoane cu capacitate sunt lipsite temporar de
discernământ, aflându"se într"o stare ce le pune în neputinţă de a"şi da seama de urmările
faptelor sale 4 art. -0<7 alin. (-& Cod Civil&, e'istă şi incapacităţi legale, cazuri în care legea
prezumă persoana ca fiind lipsită de discernământ7<. =u acest din urmă aspect, distingem
între%
48 iin, e e;e$!lu, consierată ca li!sită e e;i#enţele bunei+creinţe, conuita!ărţilor care iniţiaă saucontinuă ne#ocieri ără intenţia e a "nc@eia contractul.
49 Iosi *. rs, )ar$en -oică, o!. cit., !a# 239
0 Ibie$
23
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
a& persoane fizice cu capacitate deplină de e'erciţiu, care sunt prezumate a avea
discernământul necesar pentru a înc+eia acte juridice.
& persoane fizice cu vârsta între -6"-: ani, considerate ca având discernământul în
curs de formare.
c& persoane lipsite de capacitate de e'erciţiu ( minorii su -6 ani şi interzişii judecătoreşti&, prezumate ca neavând discernământ.
2.2.2 Consi!ă!"ntul trebuie să fie e4teriorizat e'teriorizarea este supusă
principiului consensualismului, în sensul că părţile sunt liere să aleagă forma de manifestare
în e'terior a voinţei lor, cu e'cepţia cazurilor în care legea cere e'pres o anumită formă
pentru validitatea actelor juridice.
Consimţământul poate fi manifestat e'pres şi tacit.Consimţământul este e'pres atunci când e'primă fără ec+ivoc intenţia de a înc+eia
actul juridic% este e'pres consimţământul care rezultă din înscrisuri, cuvinte, gesturi, semne
destinate anume pentru e'primarea intenţiei de a înc+eia un act juridic.
Consimţământul este tacit atunci când rezultă din acte sau fapte, care nu sunt anume
destinate să e'prime intenţia de a înc+eia un act juridic, dar care se pot interpreta că au
această semnificaţie7-.
!n legătură cu e'teriorizarea consimţământului, se ridică prolema valoarii juridice a
tăcerii, adică dacă în dreptul civil îşi găseşte aplicare adagiul 7ui tacit consentire videtur8.
!n principiu, afirmăm că acest adagiu nu îşi găseşte aplicare în dreptul civil, deci tăcerea nu
valorează consimţămât e'teriorizat70.
Prin e'cepţie, tăcerea valorează consimţământ în următoarele cazuri%
a& când legea prevede e'pres aceasta ( de e'emplu, menţionăm art. -:-< Cod Civil,
care se referă la tacita relocaţiune, 21acă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să
deţină unul şi să îşi îndeplinească oligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se
consideră înc+eiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vec+i, inclusiv în privinţa garanţiilor3.
& atunci când părţile convin e'pres să"i acorde o asemenea valoare.
c& când tăcerea are valoare de consimţământ potrivit oiceiului.
1 Situaţia "n care lacatarul care la e;!irarea contractului ră$ne "n s!aţiul "nc@iriat se socote'te că 'i+a $aniestat <tacit= intenţia e continuare a relaţiilorcontractuale.
2 Iosi *. rs, )ar$en -oică,o!. cit., !a#. 241
24
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
determinată de părţile actului juridic, rezultă că elementele ce alcătuiesc prestaţia vor fi
privite sau nu ca esenţiale dupa cum părţile au intenţionat ori nu să le dea acest caracter. 1e
altfel, în jurisprudenţă 4 C.=.., s. civ., dec. nr. -<*-;;5, în 1reptul nr. 8*-;;6, p. :6 în
această decizie se mai precizează, în mod justificat, că eroarea asupra sustanţei oiectului nu
treuie confundată cu viciile ascunse ale lucrului s"a suliniat că sustanţa oiectului esteconstituită din acele calităţi ale sale care au fost determinate pentru părţi sau pentru parte într"
o asemenea măsură încât, dacă ar fi fost cunoscută lipsa acestora, actul juridic nu s"ar mai fi
înc+eiat 4 de e'emplu, cumpărătorul s"a înşelat în privinţa originii lucrului, a vec+imii sale
ori asupra persoanei care a confecţionat lucrul respectiv. !n cadrul concepţiei oiective, se
consideră că prezintă interes numai materia din care este alcătuit lucrul, precum şi ansamlul
calităţilor sau proprietăţilor ce îi sunt specifice şi care il deoseesc de lucrurile de altă speţă.
!n unele cazuri, atât concepţia oiectivă, cât şi concepţia suiectivă asupra noţiunii desustanţă a oiectului duc la acelaşi rezultat, spre e'emplu, dacă o persoană cumpără un lucru
confecţionat din ronz, crezâdu"l confecţionat din aur, deoarece sustanţa considerată su
aspect oiectiv este metalul din care este confecţionat lucrul, iar din punct de vedere
suiectiv, calitatea determinată pe care cumpărătorul o are în vedere este tot metalul
respectiv, deci, în amele concepţii, vânzarea este anulailă pentru eroarea asupra sustanţei
oiectului pot e'ista însă şi situaţii în care soluţia diferă, de e'emplu, dacă o persoană
cumpără o ijuterie, având în vedere antic+itatea ei, dar o credea confecţionată din aur, deşi
aceasta este confecţionată din ronz, în cadrul teoriei oiective, o asemenea eroare poate
antrena anularea actului juridic, în sc+im, în cadrul teoriei suiective, nu va interveni
nulitatea, deoarece calitatea determinată nu este metalul din care este confecţionată ijuteria,
ci antic+itatea ei & , precum şi asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în
asenţa căreia contractul nu s"ar fi înc+eiat(error in persona!+.
$reuie reţinut că, atunci când falsa reprezentare cade asupra valorii economice a
contraprestaţiei, este vora despre o eroare lezionară, care însă nu este supusă regulilor de la
eroare (error in sustantiam&, ci regulilor de la leziune ca viciu de consimţământ, ceea ce
înseamnă că majorul nu va putea oţine anularea actului juridic astfel înc+eiat decât în
părţilor, pentru înc+eierea contractului, iar, conform art. -0<: alin. (0& Cod Civil, rezultă că
treuie sa fie fie vora de o dispoziţie legală care este accesiilă şi previziilă.
1upă cum este sau nu imputailă părţii aflate în eroare, Codul civil distinge între%
eroarea scuzabilă, care nu poate fi reproşată părţii care şi"a reprezentat fals realitatea şi nu
este consecinţa lipsei de informare sau a neglijenţei ei eroarea nescuzabilă( eroareimputailă părţii aflate în eroare, fiind consecinţa lipsei de informare sau a neglijenţei
acesteia. 1e e'emplu, sunt erori nescuzaile% eroroarea asupra solvailităţii cocontractantului,
eroarea asupra profitailităţii unei operaţiuni juridice, eroarea asumată7:. !n practică,
caracterul scuzail sau nescuzail al erorii se apreciază în concret, de la caz la caz, în raport
de e'perienţa, pregătirea, cunoştinţele părţii aflate în eroare.
&anciune. Conform art. -0<8 alin. (-&, eroarea esenţială, în oricare din formele sale,
atrage nulitatea relativă a actului juridic.!n privinţa actelor juridice ilaterale sau plurilaterale, nu este necesar ca fiecare parte
să se găsească în eroare, pentru a fi în prezenţa viciului de consimţământ, ci este suficient să
cadă în eroare numai una dintre părţi.
2.3.2 olul
Potrivit art. -0-6 alin.(-& Cod Civil, 2consimţământul este viciat prin dol atunci când
partea s"a aflat într"o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când
aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să il informeze pe contractant asupra unor
împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie3.
Putem afirma că dolul este acel viciu de consimţământ ce constă în inducerea în
eroare a unei persoane , prin mijloace viclene , pentru a o determina să înc+eie un anumit act
juridic.
Cu alte cuvinte, dolul este o eroare provocată, ci nu spontană precum eroarea propriu"
zisă. $ocmai de aceea s"ar putea pune întrearea dacă se justifică reglementarea dolului ca un
viciu de consimţământ distinct de eroare, pe motiv că reglementarea acestuia din urmă ar fi
fost suficientă dacă eroarea esenţială spontană constituie viciu de consimţământ, a fortiori(
eroarea provocată constituie şi ea un viciu de consimţământ, urmând a i se aplica şi ei regulile
de la eroarea esenţială spontană7;. $otuşi, sfera de aplicare a dolului este mai largă decât cea a
erorii, având în vedere că art. -0-6 alin. (0& Cod Civil dispune că 2partea al cărei
8 Iosi *. rs, )ar$en -oică, o!., cit., !a# 24(
9 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., !a#. 10
28
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, c+iar dacă eroarea în
care s"a aflat nu a fost esenţială3 ( de e'emplu, atunci când ceea ce l"a determinat pe D să
cumpere un anumit lucru de la E a fost credinţa eronată că a pierdut un lucru identic,
contractul de vânzare nu poate fi anulat pentru eroare spontană, însă, dacă această eroare a
fost provocată de E, care a sustras ori a ascuns lucrul identic pe care il avea D, pentru a"l facesă creadă că l"a pierdut, atunci contractul de vânzare este lovit de nulitate relativă pentru dol&,
iar, în plus, dolul poate fi proat mai uşor decât eroarea, aşa încât reglementarea distinctă a
dolului este pe deplin justificată (se mai aduce ca argument împrejurarea că, în timp ce
eroarea dă naştere numai la o acţiune în anulare, dolul dă naştere şi la o acţiune în răspundere
civilă delictuală<, însă aceasta nu este consecinţa reglementării dolului ca un viciu de
consimţământ distinct, ci a aplicării regulilor de la raspunderea civlă pentru fapta ilicită
cauzatoare de prejudicii&.Privit ca fapt delictual săvârşit cu intenţie de către autorul său, dolul presupune un
element material şi unul intenţional ori suiectiv-.
=u aspectul elementului material, dolul poate consta atat într"o acţiune, fapt comisiv,
cât şi într"o inacţiune, fapt omisiv. Cu titlu de e'emplu, în materia lieralităţilor, faptul
comisiv se concretizează în sugestie sau captaţie, adică în specularea afecţiunii sau pasiunii
unei persoane pentru a o determina să facă o donaţie sau un legat. Când elementul material
constă într"o faptă omisivă, se foloseşte e'presia dol prin reticenă , acesta concretizându"se
în ascunderea sau necomunicarea celeilalte părţi a unei împrejurări esenţiale, pe care aceasta
ar fi treuit să o cunoască.
!n ceea ce priveşte elementul suiectiv al dolului, în doctrină şi în jurisprudenţă s"au
facut următoarele precizări% provocarea unei erori din simpla neglijenţă, fără rea"credinţă, nu
constituie dol ( însă, într"o asemenea situaţie, partea indusă în eroare din neglijenţa celeilalte
părţi va putea să solicite despăguiri, dacă este cazul, iar, în măsura în care sunt îndeplinite
cerinţele erorii esenţiale, actul juridic va putea fi desfiinţat pentru acest viciu de
consimţământ& lipsa discernământului şi dolul su forma captaţiei se e'clud, datorită
incompatiilităţii lor, nu e'istă dol dacă împrejurarea pretins ascunsă era cunoscută de
cealaltă parte0.
60 ). &a$an#iu, I. *osetti+Bălănescu, l. Băicoianu, o!. cit., !. 0
opteze pentru menţinerea contractului, cu ec+ilirarea corespunzătoare a prestaţiilor, ţinându"
se cont de prejudiciul pe care l"a suferit ca urmare a violenţei8.
2.3.% :eziunea
Conform art. -00- alin.(-& Cod Civil, 2e'istă leziune atunci când una dintre părţi,
profitând de starea de nevoie, de lipsa de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte
părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valore considerail
mai mare, la data înc+eierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii3. Gezultă, din
această definiţie data de Codul Civil, că doctrina îmrăţişează concepţia suiectivă despre
leziune, conform căreia pentru a e'ista acest viciu de consimţământ, nu este suficientă
disproporţia între prestaţiile părţilor, ci este necesar să se şi profite 2de starea de nevoie, delipsa de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi3.
Ca regulă, leziunea constă în disproporţia vădită de valoare între prestaţii, ce e'istă în
c+iar momentul înc+eierii contractului (laedere"a răni laesio"rană, vătămare, paguă&:.
!n cazul minorului, noţiunea de paguă primeşte un înţeles mai larg, putând fi vora
nu numai de compararea prestaţiilor din contractul respectiv, ci şi de raportarea oligaţiei
asumate de minor la patrimoniul său ori la alte circumstanţe.
9eziunea are o structură ce diferă în raport de concepţia care stă la aza reglementării
acesteia.
!n privinţa concepţiei suiective, leziunea prezintă două elemente, şi anume, un
element oiectiv ce constă în disprporţia de valoare între contraprestaţii, precum şi, un
element suiectiv ce constă în profitarea de situaţia specială în care se găseşte
cocontractantul.
!n cadrul concepţiei oiective, leziunea presupune un singur element, adică
prejudiciul material egal cu disproporţia de valoare între contraprestaţii.
!n ceea ce priveşte atât concepţia oiectivă, cât şi cea suiectivă, legislaţia noastră le
)stfel, leziunea în cazul minorului are la ază concepţia oiectivă;.)dică, cel ce
invocă leziunea treuie să dovedească numai pagua suferită de minor.
!n ceea ce priveşte leziunea în cazul majorului, aceasta eneficiază de o reglementare
fundamentată pe concepţia suiectivă, adică pe langă vădita disproporţie de valoare între
prestaţiile mai este necesar ca una dintre părţi să profite la înc+eierea contractului de starea denevoie, de lipsa de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi.
o!eniul de aplicare;
:eziunea în cazul !inorului poate fi invocată dacă este vora de un act juridic care
îndeplineşte urmatoarele cerinţe%
a& să fie un act juridic de administrare (actele juridice înc+eiate de minorul cu
capacitatea de e'erciţiu restrânsă fără încuviinţare prealailă, deşi o asemenea încuviinţare ar
fi fost necesară potrivit legii, sunt anulaile fără a mai treui să se dovedească leziunea 4 $ri. =uprem, s. civ., dec. nr. -;:7*-;87, în C. 1. -;87, p. 86. )şadar, actul juridic de
dispoziţie înc+eiat de către minorul cu capacitate de e'erciţiu restrânsă, singur, fără dula
incuviinţare prealailă din partea ocrotitorului legal şi a instanşei tutelare, este lovit de
nulitate relativă, indiferent dacă ar fi sau nu lezionar pentru minor. $reuie menţionat faptul
că, art. 6- alin.(5& Cod Civil recunoaşte minorului cu capacitate de e'erciţiu restrânsă dreptul
de a înc+iea singur anumite acte juridice de dispoziţie, însă acestea treuie să fie de mică
valoare, aşa încât nu se pune prolema leziunii.1e asemenea, nu este susceptiil de anulare
pentru leziune nici actul juridic de conservare înc+eiat de către minor, deoarece un asemenea
act este întodeauna util&.
& să fie act juridic ilateral, cu titlu oneros şi comutativ.
c& să fie înc+eiat de minorul între -6"-: ani singur fără încuviinţatrea ocrotitorului
legal.( dacă actul juridic" de administrare, a fost înc+eiat cu încuviinţarea ocrotitorului legal,
atunci el nu mai poate fi desfiinţat pentru pagua suferită de minorul cu capacitate de
e'erciţiu restrânsă, ci, eventual, se va angaja răspunderea ocrotitorului legal faţă de minorul
respective&.
d& să fie paguitor pentru minor, în sensul că prin acel act 2minorul îşi asumă o
oligaţie e'cesivă prin raportarea la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le oţine din
contract ori la ansamlul circumstanţelor3" art. -00- alin.(5& Cod Civil.
:eziunea în cazul !ajorului , ca regulă, pot fi atacate actele juridice ilaterale, cu titlu
oneros şi comutative, indiferent dacă sunt de administrare sau de dispoziţie, dacă, aşa cum
prevede art. -00- alin. (-& Cod Civil, 2una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa
69 Gabriel Boroi, )arla le;anra n#@elescu, )urs e re!t )ivil+arte Generală,%. &a$an#iu, 2011, !a#. 10
33
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
de e'perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei
alte persoane o prestaţie de o valoare considerail mai mare, la data înc+eierii contractului,
decât valoarea propriei prestaţii3. )lin.(0& al aceluiaşi articol stipulează că e'istenţa leziunii
se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul contractului.8<
!n cazul majorului, acţiunea în anulare este admisiilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul înc+eierii contractului, prestaţia promisă
sau e'ecutată de partea lezată, iar disproporţia treuie să suziste până la data cererii de
anulare"art. -000 alin.(0& Cod Civil.8-
1e reţinut faptul că, potrivit art.-006 Cod Civil, nu pot fi atacate pentru leziune
contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege, această
dispoziţie legală vizând sfera de aplicare a leziunii atât în cazul majorului, cât şi al minorului.
!n privinţa sancţionării leziunii, Codul Civil instituie prin dispoziţiile art. -000 alin.(-&că 2partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea
contractului sau reducerea oligaţiilor sale cu valoarea daunelor"interese la care ar fi
îndreptăţită3, însă te'tul are o redactare dificilă, deoarece, în functie de situaţia concretă,
partea lezată ar putea să solicite majorarea prestaţiei celeilalte părţi.
)stfel, în acest sens, leziunea poate conduce la două sancţiuni alternative, şi anume
nulitatea relativă şi*sau reducerea sau, după caz, mărirea uneia dintre prestaţii.
Potrivit art. -000 alin. (5& Cod civil, 2în toate cazurile, instanţa poate să menţină
contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod ec+itail, o reducere a propriei creanţe sau, după
caz, o majorare a propriei oligaţii3. @vident, te'tul de lege prezintă interes practic în situaţia
în care partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune solicită anularea contractului. !n
cazul leziunii, art. -005 alin. (-& Cod Civil instituie un termen special de prescripţie
e'tinctivă, anume un an de la data înc+eierii contractului, indiferent dacă s"ar solicita
anularea sau reducerea ( majorarea& uneia dintre oligaţii80.
3. Obiectul actului juridic civil
(0 Intituţii e re!t civil, Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, %. &a$an#iu, 2012,!a#.113+114
Conform doctrinei reglementării anterioare, prin oiect al actului juridic civil se
înţelege conduita părţilor stailită prin acel act juridic, adică acţiunile sau inacţiunile la care
sunt îndreptăţite ori de care sunt ţinute părţile, iar pentru ipoteza în care conduita privea un un, se spunea că unul formează oiect derivat al actului juridic civil. Prin urmare, se
considera că oiectul unui act juridic civil coincide cu oiectul raportului juridic civil care s"a
născut, modificat sau stins din acel act juridic.
)ctualul Cod Civil face deoseire între oiectul contractului şi oiectul oligaţiei,
astfel, potrivit art. -007 alin.(-& Cod Civil, 2oiectul contractului îl reprezintă operaţiunea
juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi alte asemenea, convenită de părţi, astfel
cum acesta reiese din ansamlul drepturilor şi oligaţiilor contractuale3, iar dispoziţiile art.
-00 alin. (-& prevăd că 2oiectul oligaţiei este prestaţia la care se angajează deitorul3.
) spune că actul juridic în general (privit în astract& are ca oiect o operaţiune
juridică nu ar prezenta utilitate practică semnificativă.85 !nsă, a spune despre un anumit act
juridic (concret& că are ca oiect operaţiunea juridică înseamnă, în realitate, a te referi la
conduita părţilor, spre e'emplu, oiectul contractului de vânzare 2îl reprezintă vânzarea3,
adică transmiterea unui drept patrimonial( sau îndatorirea de a transmite un asemenea drept&
de către o parte contractantă în sc+imul plăţii unui preţ de către cealaltă parte contractantă.
1e asemenea, prestaţiile la care se angajează părţile nu înseamnă nimic altceva decât
acţiunile sau inacţiunile de care sunt ţinute părţile(conduita părţilor&, de e'emplu, vânzătorul
îşi asumă, între altele, oligaţia de a preda lucrul cumpărătorului, iar această oligaţie are ca
oiect însăşi predarea.86
$biectul contractului constă în rezultatul acestuia, care înseamnă naşterea,
modificarea sau stingerea unuia sau mai multor raporturi de oligaţii. )ltfel e'primat, prin
oiectul contractului se înţelege operaţiunea juridică pe care părţile urmăresc să o realizeze.
)ceastă operaţiune juridică este distinctă de prestaţia la care deitorul devine oligat,
prestaţie care este oiectul raportului de oligaţii născut din acea operaţiune juridică.87
(3 oate că sin#ura eosebire i$!ortantă "ntre obiectul actului 7uriic 'i obiectulobli#aţiei vieaă una intre cerinţele e valabilitate,anu$e că actul 7uriictrebuie să aibă un obiect eter$inat, "n vre$e ce !entru obli#aţie ar sucientnu nu$ai un obiect eter$inat, ci 'i eter$inabil "n $o$entul "nc@eierii actului
7uriic.
(4 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., 2012, !a#.116
3
8/17/2019 Conditiile de Fond Ale Actului Juridic Civil
Cerinţa este îndeplinită şi în ipoteza în care se înc+eie un act juridic privind un un
care aparţine unui terţ. !n acest sens, art. -05< Cod Civil dispune că, dacă prin lege nu se
prevede altfel, unurile unui terţ pot face oiectul unei prestaţii, deitorul fiind oligat să le
procure şi să le transmită creditorului sau, după caz, să oţină acordul terţului, iar în cazul
nee'ecutării oligaţiei, deitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate.:5
1e e'emplu, în cazulvânzării unului individual determinat proprietatea altuia 4 art. -:5 Cod Civil, întrucât
transmiterea dreptului de proprietate este un efect al contractului de vânzare, adică, este vora
despre e'ecutarea oligaţiei de a da asumată de către vânzător, lipsa calităţii de proprietar al
vânzătorului la momentul înc+eierii contractului nu atrage nevalailitatea vânzării, însă, în
aplicarea principiului ne!o plus iuris ad aliu! transferre potest( ua! ipse habet(
cumpărătorul va deveni proprietar al unului numai dacă vânzătorul doândeşte proprietatea
asupra acestuia ori dacă vânzarea este ratificată de către terţul proprietar dacă vânzătorul nuasigură transmiterea proprietăţii către cumpărător, înseamnă că nu şi"a e'ecutat oligaţia
asumată, astfel încât cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului,
precum şi, dacă este cazul, daune"interese.:6
d) obiectul să fie posibil. )ceastă condiţie de validitate a oiectului oligaţiei îşi are
izvorul în regula conform căreia nimeni nu se poate oliga la imposiil 4 ad i!possibilliu!(
nulla obligatio. Imposiilitatea oligaţiei treuie, pentru a fi motiv de nulitate asolută a
actului juridic civil, să fie oiectivă şi asolută, adică prestaţia să nu poată fi e'ecutată de
nicio altă persoană ce ar sta în locul deitorului. @lementul de noutate în acest domeniu este
cerinţa ca oiectul să fie imposiil atât la momentul înc+eierii actului, cât şi ulterior deci, nu
este decât o suliniere a caracterului asolut al imposiilităţii. !n acest caz, imposiilitatea nu
mai treuie apreciată la momentul înc+eierii contractului contractul se va înc+eia valail
dacă prestaţia deitorului va fi posiilă într"un termen stailit de părţi sau, în lipsa acestuia,
într"un termen rezonail.:7
Cerinţa este neîndeplinită doar în situaţia în care este vora de o imposiilitate
asolută (oiectivă&, în sensul că oiectul este imposiil pentru oricine. Imposiilitatea poate
să fie atât de ordin material 4 dacă oiectul actului juridic nu poate fi înfăptuit din cauza unei
stări de fapt, cât şi de ordin juridic, adică atunci când se datorează unei împrejurări de drept.
83 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., !a#.118
!n cazul în care, imposiilitatea este relativă, adică oiectul este imposiil pentru
deitor, nu însă şi pentru o altă persoană, atunci oiectul actului juridic este posiil, deci actul
juridic este valail, iar în caz de nee'ecutare culpailă din partea deitorului, se va angaja
raspunderea sa civilă. 1acă, în momentul înc+eierii unui contract sinalagmatic, oiectul era
posiil, dar ulterior e'ecutarea lui devine imposiilă datorită unui caz fortuit sau de forţămajoră, atunci se va pune prolema riscului contractului, iar dacă e'ecutarea devine
imposiilă din culpa părţii, atunci se va angaja răspunderea sa civilă.:
e) obiectul să fie în circuitul civil. Potrivit art. -00; Cod Civil, 2numai unurile care
sunt în circuitul civil pot face oiectul unei prestaţii contractuale3
Prin unuri aflate în circuitul civil vom înţelege acele unuri care pot fi doândite sau
înstăinate prin acte juridice civile, indiferent că ar fi vora despre unuri care pot circula
neîngrădit sau despre unuri care pot circula în condiţii restrictive. !nc+eierea actului juridiccu nesocotirea interdicţiei de înstrăinare sau a cerinţelor restrictive de circulaţie a anumitor
unuri atrage sancţiunea nulităţii asolute a actului juridic respectiv.:8
Bunurile scoase din circuitul civil sunt cele care nu pot forma oiect al unui act juridic
civil. !n aceasta categorie sunt incluse unurile aflate în domeniul pulic al statului si al
unităţilor administrativ"teritoriale.
!nsă, unurile scoase din circuitul civil pot forma oiectul anumitor acte juridice, cum
af fi, unurile proprietate pulică pot constitui oiectul derivat al unui contract de concesiune
sau de înc+iriere.
f) obiectul să fie o faptă personală a celui care se obligă. Cerinţa este necesară în
cazul în care oiectul actului juridic constă într"o faptă şi decurge din principiul potrivit
căruia o persoană nu poate fi oligată decât prin voinţa sa. Prin urmare, o parte nu poate
promite într"un act juridic fapta altuia, ci numai propria sa faptă, cu e'cepţia ipotezei în care
promisiunea s"ar face în calitate de reprezentant al acelei persoane. Cu alte cuvinte, su
aspectul opozailităţii, promisiunea faptei altuia este lipsită de eficienţă juridică în privinţa
persoanei a cărei faptă a fost promisă. !n sc+im, este valail actul juridic prin care o parte se
oligă să depună toată diligenţa pentru a convinge un terţ să înc+eie ori să ratifice un act
juridic 4 convenţie de porte"forte, deoarece este vora de propria faptă a celui care şi"a
asumat o asemenea oligaţie, iar dacă terţul consimte ulterior, el însuşi înc+eie un contract,
aderă la un contract sau il ratifică, prin voinţa sa.::
86 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit, !a#.119
!n caz contrar, potrivit art. -0:5 alin. (-& Cod Civil, cel care se angajează la a
determina un terţ să înc+eie sau să ratifice un act este ţinut să repare prejudiciul cauzat dacă
terţul refuză să se olige.
!n cazul în care promitentul se oligă şi ca fideiusor, el va fi oligat să repare
prejudiciul suferit de eneficiarul promisiunii, nu numai în cazul în care terţul nu se oligă, cişi atunci când, oţinând angajamentul acestuia, terţul nu îşi va e'ecuta prestaţia.
!n toate situaţiile, promitentul nu va fi oligat la despăguiri dacă va asigura
e'ecutarea oligaţiei terţului, fără ca prin aceasta să provoace prejudicii creditorului său.:;
!n actele juridice cu caracter strict personal ( intuitu personae &, precum contractul de
mandat, contractul de antrepriză, contractul de angajare a unui avocat etc., oiectul treuie să
fie o faptă personală a celui care se oligă, deoarece cocontractantul a înc+eiat actul juridic în
considerarea însuşirilor acestuia.g) existenţa autorizaţiei administrative sau judiciare ori a altei cerinţe prevăzute
de lege. )rt. 0<8 Cod Civil, după ce prevede că în cazul activităţilor care treuie autorizate
de organele competente, dreptul de a desfăşura asemenea activităţi se naşte numai din
momentul oţinerii autorizaţiei respective, dacă prin lege nu se prevede altfel, instituie
sancţiunea nulităţii asolute pentru 2actele şi operaţiunile3 săvârşite fără autorizaţiile
prevăzute de lege. !n cazul unor acte juridice care au ca oiect anumite unuri, su sancţiunea
nulităţii asolute, actul juridic nu poate fi înc+eiat dacă nu se oţine autorizaţia administrativă
prevăzută de lege. !n acest sens, 9egea nr. 0;7*0<<6 privind regimul armelor şi muniţiilor, cu
modificările şi completările ulterioare instituie oligativitatea oţinerii prealaile de
autorizaţie în vederea înc+eierii de acte juridice privitoare la arme şi muniţii.;<
) cel ce se obligă să fie titularul dreptului. Condiţia este cerută în cazul actelor
juridice constitutive sau translative de drepturi, fiind o aplicaţie a principiului de drept
potrivit căruia nimeni nu se poate oliga valail la ceva ce nu are 4 ne!o dat uand non
habet < şi nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi 4 ne!o plus juris
ad aliu! transferre potest( ua! ipse habet .01
88 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, o!. cit., !a#.119+120
Condiţia pune în discuţie valailitatea sau nevalailitatea vânzării (înstrăinării&
lucrului altuia şi priveşte următoarele aspecte%
!n primul rând, dacă înstrăinarea priveşte unuri de gen sau unuri viitoare, lipsa
calităţii de proprietar în momentul înc+eierii actului juridic nu atrage nevalailitatea acestuia,
întrucât, în asemenea cazuri, dreptul de proprietate nu se transmite în momentul înc+eieriiactului juridic.
!n al doilea rând, dacă vânzarea (înstrăinarea& priveşte un un individual determinat,
iar părţile au fost de ună"credinţă sau cel puţin cumpărătorul (doânditorul& a fost de ună"
credinţă, crezând ca unul aparţine vânzătorului (înstrăinătorului&, actul juridic este anulail
pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului, care a fost socotit proprietar de către
cumpărător (este vora despre o nulitate relativă& dacă amele părţi au fost de rea"credinţă,
adică ştiau că lucrul vândut (înstrăinat& este proprietatea altei persoane, atunci actul juridiceste lovit de nulitate asolută pentru cauză ilicită.;0
!. Cauza sau scopul actului juridic
%.1 Precizări prealabile
Până la reglementarea adusă prin actualul Cod Civil nu a e'istat o definiţie legală anoţiunii de cauză, referirea la aceasta în vec+iul Cod Civil făcându"se doar prin enumerarea
condiţiilor esenţiale ale convenţiei şi cu referire la prezumţia de e'istenţă şi de validitate a
cauzei.
Codul Civil prin dispoziţiile art. -057 pune capăt controverselor din doctrină, statuând
că prin cauză se înţelege 2motivul care determină fiecare parte să înc+eie contractul3. )ltfel
spus, cauza răspunde la întrearea 2pentru ce3 sau 2în ce scop3 s"a înc+eiat actul juridic,
vizând aşadar, scopul urmărit de către părţi (causa finalis&.
cu e'cepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte
juridice3. 1esigur că, în situaţia cauzei false, nulitatea relativă a actului juridic va interveni
numai dacă sunt îndeplinite condiţiile de la eroare. !ntrucât condiţiile de validitate privesc
înc+eierea actului juridic, înseamnă că e'istenţa cauzei se apreciază prin raportare la
momentul înc+eierii acestuia. )ltfel spus, nu este necesar ca motivut determinat al înc+eieriiactului juridic să suziste până la e'ecutarea acestuia. 1acă împrejurarea care a determinat pe
una din părţi să înc+eie actul juridic a suferit modificări sau a dispărut până la e'ecutarea
acestuia, atunci nu se va pune prolema anulării actului juridic pentru lipsa cauzei, ci, după
caz, prolema revizuirii efectelor pe temeiul impreveziunii, a riscului sau c+iar a leziunii.
& să fie licită. Caracterul licit al cauzei presupune ca aceasta să fie conformă legii şi
ordinii pulice ( art. -05 alin. 0 Cod Civil&.
1e asemenea, cauza este ilicită şi în ipoteza fraudei la lege, deci atunci când actul
juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.;6
) frauda legea înseamnă a eluda prescripţiile ei care sunt aplicaile în mod normal
raportului juridic al părţilor în cauză. Frauda la lege se concretizează întodeauna în adoptarea
conştientă şi voluntară a unor mijloace care sunt licite în aparenţa lor, dar sunt îndreptate
împotriva oligaţiilor impuse prin norma juridică. Frauda la lege nu este o încălcare directă a
legii, ci o nesocotire indirectă a ei. Frauda la lege presupune două elemente% unul material,
care constă în procedeul folosit, care prin el însuşi nu este contrar legii, şi un element
intelectual sau inteţional, care constă în eludarea sau sustragerea de la aplicarea unui te't de
1e e'emplu, menţionăm contractul prin care D se oligă să îi plătească lui H o sumă
de ani dacă acesta din urmă săvârşeşte o anumiă infracţiune.
Cauza ilicită este sancţonată cu nulitatea asolută, iar prestaţia primită sau e'ecutată
în temeiul unei cauze ilicite rămâne întodeauna supusă restituirii.
c& să fie !orală. Conform art. -05 alin. (5& Cod Civil, cauza este imorală atunci cândeste contrară unelor moravuri. Cauza imorală atrage nulitatea asolută a actului juridic dacă
este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut"o sau, după împrejurări, treuia
să o cunoască 4 art. -05: alin. (0& Cod Civl, iar prestaţia primită sau e'ecutată în temeiul unei
cauze imorale rămâne întodeauna supus restituirii conform art. -5: Cod Civil.;
%.3 &tructura cauzei
!n doctrina actuală, pe aza concepţiei formulate de marele civilist, profesorul $raian
Ionaşcu, se admite că în structura cauzei actului juridic civil intră două elemente, şi anume%
scopul imediat şi scopul mediat" care împreună alcătuiesc şi e'plică noţiunea de cauză;8.
#copul imediat (causa pro4i!a&, numit şi scopul oligaţie, este acelaşi la fiecare
categorie de acte juridice;:, astfel%
a& în contractele sinalagmatice, cauza fiecărei oligaţii asumate de una din părţi o
constituie prefigurarea, considerarea mentală a contraprestaţiei celeilalte părţi, perspectivae'ecutării prestaţiei promise de către cealaltă parte. ?iectul creanţei fiecărei părţi este cauza
juridică a oligaţiei sale transmiterea dreptului de proprietate, oiect al creanţei
cumpărătorului constituie cauza juridică a oligaţiei sale de a plăti preţul, după cum plata
preţului, oiect al creanţei vânzătorului constituie cauza juridică a oligaţiei sale de a
trasmiete dreptul de proprietate asupra lucrului vândut. Cu alte cuvinte, într"un contract de
vânzare , scopul imediat al consimţământului cumpărătorului de a plăti preţul constă în
prefigurarea doândirii dreptului de proprietate asupra lucrului (oiect al creanţei sale&, iar
scopul imediat al consimţământului vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate şi a
preda unul constă în prefigurarea mentală a plăţii preţului (oiect al creanţei sale&
& în actele juridice cu titlu gratuit, cauza oligaţiei celui care dispune constă în
intenţia sa lierală manifestată faţă de persoana gratificată. Fiecare act juridic unilateral are
un scop imediat propriu. )stfel, de e'emplu, scopul imediat al ofertei de a contracta constă în
reprezentarea acceptării ofertei, şi a înc+eierii contractului scopul imediat, în cazul
promisiunii pulice de recompensă constă în reprezentarea de către promitent a e'ecutării
prestaţiei pentru care urmează să plătească recompensa etc.
c& în actele juridice reale (împrumut, gaj, depozit& cauza oligaţiei de restituire aîmprumutului, a oiectului dat în gaj sau în depozit constă în prefigurarea predării lucrului.
d& în contractele aleatorii, cauza oligaţiilor o constituie riscul 4 prefigurat de fiecare
parte cu privire la un eveniment viitor şi incert de care depinde şansa de a câştiga sau neşansa
de a pierde.
=copul imediat, în cadrul aceleiaşi categorii de acte juridice este un element astract
(ca rezultat al unui proces de generalizare&, oiectiv şi invariail (acelaşi la actele din aceeaşi
categorie&.#copul mediat (causa re!ota&, numit şi scopul actului juridic, este motivul principal
ce a determinat înc+eierea actului juridic şi are în vedere însuşirile, calităţile prestaţiei sau
persoanei;;.
=copul mediat al cauzei este elementul concret, suiectiv şi variail de la un act
juridic la altul. )stfel, într"un contract de vânzare"cumpărare, scopul mediat este diferit de la
vânzător la vânzător (unul vinde pentru a cumpăra altceva, altul vinde pentru a plăti o datorie
etc.& şi de la cumpărător la cumpărător (unul cumpără pentru a face o investiţie, altul cumpără
pentru a face o donaţie etc.&. Putem spune deci că scopul mediat este c+iar destinaţia concretă
ce urmează a se da sumei oţinute ca preţ şi respectiv lucurului cumpărat.