PSIHSOCIOLOGIA SNTII
Sociologia medical are drept obiect de studiu fundamentele
sociale ale sntii i imbolnvirii, interdependena dintre factorii
sociali i starea de sntate sau de boal a populaiei, precum i
incidena strii de sntate sau de boal asupra vieii sociale a
indivizilor i a grupurilor umane.
Obiectivele sociologiei medicale Obiectivul medical. Sociologia
medical informeaz asupra proceselor sociale care interfereaz cu
echilibrul fizic sau mental al indivizilor, aducandu-i aportul la
realizarea studiilor de epidemiologie social, la studiul
concepiilor despre sntate, i al comportamentului sanitar, in
organizarea activitii sanitare i elaborarea politicii sanitare.
Obiectivul economic .Sociologia medical efectueaz cercetri asupra
costurilor ingrijirii medicale, consumul de medicamente,
cheltuielile individuale i de la buget referitoare la sntate,
oferind cunotine utile asupra comportamentelor sociale care
influeneaz producerea i consumul prestaiei sanitare. Obiectivul
sociologic .Analizand problemele de sntate, sociologia medical
vizeaz cunoaterea societii, domeniul medical reflectand in mod
specific comportamentul individual i al grupurilor sociale.
Studiind raportul sntate boal societate, sociologia medical incearc
s dezvluie acest loc particular al vieii sociale.
Problematica sociologiei medicale. Intre temele dominante ale
sociologiei medicale se numr: conceptele socicologice de sntate i
boal schimbarea social i dimanica timpurilor de morbiditate cauze
sociale ale imbolnvirilor comportamentul bolnavului in spital i in
societate relaiile dintre medic i pacient spitalul i pacienii
moartea i starea de muribund comunicarea in practica medical
inegalitatea accesului la serviciile sanitare etnicitate, sntate,
asisten medical familia i imbolnvirea femeile ca paciente i
asistente ale bolnavilor persoanele in varst i sntatea medicina i
controlul social devian, etichetare i stigmat social sistemul
sanitar naional in perspectiv internaional (comparativ) profesiile
medicale i rolul lor in domeniul aprrii i promovrii sntii publice
msurarea strii de sntate evaluarea asistenei medicale.
Boala i sntatea nu pot fi definitie decat prin raportare la
fiina uman privit entitate biologic, psihic i social in acelai
timp. Conceptul de sntate este, la fel ca i cel de boal, unul
plurisemantic, semnificaia sa inregistrand nuanri in funcie de
grupuri, clase sociale sau populaii. In domeniul medical, sntatea
este privit de ctre patolog ca o stare de integritate, de ctre
clinician ca lips de simptome i de bolnav ca o stare de bien-etre
(A. Athanasiu, 1983).Sntatea presupune mai multe dimensiuni (C.
Herzlich): absena bolii constituie genetic bun, respectiv un
capital biologic innscut stare de echilibru a organismului dat de
adaptarea individului la mediul de viaFactorii care influeneaz
starea de sntate sunt (J. Bond, S. Bond, 1994):- biologia uman:
motenire genetic, procese de maturizare, imbtranire, tulburri
cronice, degenerative, geriatrice- mediul: apa potabil,
medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, schimbri
sociale rapide- stilul de viat: hran, activiti fizice, sedentarism,
tabagism, alcoolism- organizarea asistenei medicale: cantitatea i
calitatea resurselor medicale, accesul la ele, relaia dintre
persoane i resurse in asistena medical.Din punct de vedere
biologic, sntatea poate fi definit drept acea stare a unui organism
neatins de boal, in care toate organele, aparatele i sistemele
funcioneaz normal (organism in homeostazie).Din punct de vedere
psihic, sntatea poate fi ineleas drept armonia dintre
comportamentul cotidian i valorile fundamentale ale vieii asimilate
de individ, reprezentand starea organismului in care capacitatea sa
de a munci, a studia sau a desfura activitile preferate este
optim.Exist i anumite criterii ale sntii mintale (A. Ellis, W.
Dryden, 1997):1. contiina clar a interesului personal2. contiina
limpede a interesului social3. auto-orientarea (capacitatea de a se
conduce i orienta singur in via)4. nivelul inalt de toleran a
frustrrii5. acceptarea incertitudinii i capacitatea de ajustare la
incertitudine6. angajarea in activiti creatoare7. gandirea
tiinific, realist i obiectiv8. auto-acceptarea9. angajarea moderat
i prudent in activiti riscante10. realismul i gandirea utopic11.
asumarea responsabilitii pentru tulburrile emoionale proprii12.
flexibilitatea in gandire i aciune13. imbinarea plcerilor immediate
cu cele de perspectivDin punct de vedere social sntatea este starea
organismului in care capacitile individuale sunt optime pentru ca
persoana s ii indeplineasc in mod optim rolurile sociale (de
prieten, vecin, cetean, so, printe, cetean etc.). Parsons definete
sntatea drept capacitatea optim a unui individ de aindeplini
efficient rolurile pentru care a fost socializat.Sntatea pozitiv
are dou componente (Downie, 1992):1. bunstarea fizic, psihic i
social2. fitness forma fizic optim incluzand cei patru S (in
englez)- strenght for fizic- stamina vigoare (rezisten fizic)-
suppleness - suplee fizic- skills indemanare (abilitate)
fizicConform OMS (1946), sntatea reprezint starea de complet
bunstare fizic, mental i social, care nu se reduce la absena bolii
sau a infirmitii. Deinerea celei mai bune stri de sntate de care
este capabil persoana uman este unul dintre drepturile fundamentale
ale omului.
Complexitatea strii de sntate este dat de dimensiunile,
componentele si gradele diferite pe care le presupune.1.
Dimensiunile snttii: biologic (anatomic, fiziologic si biochimic)
psihologic (cognitiv, emotional, comportamental) socio-profesional
(roluri, relatii, aspiratii) spiritual (valori, religie, experiente
non-cotidiene)2. Componentele snttii: absenta bolii, disfunctiei si
dizabilittii rezistent fizic si fiziologic atitudinea pozitiv fat
de viat (a percepe sensul si semnificatia vietii) asumarea
controlului propriei vietii acceptarea de sine relationare social
pozitiv stare subiectiv de bine3. Grade ale snttii sntate optim
sntate sntate aparent sntate precar sntate foarte precar
Conceptul de boala
Boala, ca si sntatea, este definit n mai multe moduri, n functie
de perspectiva din care este privit: form particular de existent a
materiei vii consecint a unor agenti patogeni sau traumatici semne,
simptome, disfunctii abatere de la norm manifestarea esecului n
adaptareBoala reprezint, mai mult decat o o sum de simptome, fiind
un proces care chiar dac nu conduce la modificri importante
structurale sau funcionale, afecteaz psihicul individului ca o
reacie la boal. Starea de boal, legitimat prin diagnostic, conduce
la apariia unui comportament structurat in jurul acestei stri.
Contiina bolii conduce la manifestarea unor stresuri psihice majore
i de lung durat.Se difereniaz in acest sens anozognozia, negarea
subiectiv sau nerecunoaterea bolii i opusul su, hipernozognozia,
respectiv supraevaluarea subiectiv a simptomelor.Boala presupune i
anumite restricii modificand stilul de via al individului i
implicit afectand starea sa psihic: restrangerea sau modificarea
unor activiti motrice sau fiziologice limitarea sau suprimarea unor
activiti intelectuale sau profesionale suprimarea unor activiti
extraprofesionale modificarea relaiilor intepersonale in sensul
diminurii contactelor cu cei apropiai dereglarea raporturilor
familiale sau conjugale pierderea sau reducerea capacitii de munc
i, implicit, a posibilitilor asigurrii subzistenei dependena de
alte persoane, mai ales in cazul apariiei unor infirmiti.
Termenul de boal (ca si conditie obiectivat si diagnosticat de
medic) se relationeaz cu alte concepte: Deficient: orice pierdere
sau deviatie datorat unei boli sau traume n functionarea fizic si
psihic optim a individului Dizabilitate: orice restrictie n
ndeplinirea sarcinilor cotidiene si n abilittile de auto-ngrijire
Handicap: orice dezavantaj social indus de deficient si
dizabilitate Suferint: experienta subiectiv a simptomelorBoala
presupune nu doar tratament medical dar si ngrijire uman, datorit
faptului c boala (stare obiectiv) este acompaniat de cele mai multe
ori si de suferint personal (stare subiectiv).
Atitudinile pacientului ca expresie a trairilor fata de
boala
Modul in care individul isi percepe boala, handicapul sau
dizabilitatea, felul in care isi evalueaza sansele si isi adapteaza
comportamentul la noua situatie de viata difera de la o persoana la
alta.In general, in fata bolii, indivizii adopta trei tipuri de
atitudini:1. Acceptarea bolii presupune o atitudine de dependenta
si conformitate fata de medici, fata de procedurile de investigare
si tratament. O asemenea atitudine se asteapta din partea fiecarui
pacient si numai o astfel de atitudine sta la baza relatiei de
cooperare medic-pacient. Pacientul este compliant la toate
indicatiile medicale.2. Negarea bolii. Bolnavul are o atitudine de
refuz a bolii care poate imbraca diverse modalitati de conduita:
bagatelizarea simptomelor, interpretarea simptomelor ca fiind
semnele unei afectiuni intercurente (raceala confundata cu
pneumonia) automedicatia, apelul la cunostintele medicale ale unor
semiprofesionisti, neincrederea in diagnosticul medicului,
necomplianta terapeutica, refuzul renuntarii la comportamentele
nocive din programul de viata al bolnavului.3. Ignorarea bolii.
Exista persoane, mai ales suferinzii de boli psihice sau cei cu
retard psihic si cu nivel cultural redus si cu nivel cultural
redus, care ignora boala, in ciuda evidentei simpotomatologiei.
Ignorarea bolii poate aparea inclusiv la indivizii cu psihic normal
si bine integrati in cotidian, dar care sunt focalizati pe alte
prioritati. Alte persoane sunt atat de blazate prin depresie sau
drogare, incat nu manifesta nici un interes pentru propria soarta,
au o atitudine de resemnare, de demisie fata de viata.
Stare de bine
n ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele
calitative ale strii de sntate. Atenia acordat unor concepte precum
starea de bine sau calitatea vieii nu are ca rezultat diminuarea
rolului integrittii somatice si fiziologice a organismului ci
sublinierea faptului c sntatea nu se reduce la integritate somatic
i fiziologic.n literatura de specialitate se face distincia ntre
stare de bine subiectiv (ex. satisfacie, fericire) i stare de bine
psihologic (ex. scop, semnificaie) respectiv stare de bine global i
stare de bine specific unui anumit domeniu de funcionare (ex.
carier). Unul dintre progresele importante fcute n acest domeniu de
studiu l constituie identificarea unor factori ce explic
variabilitatea strii de bine, constituind predictori ai acesteia:
Factori de personalitate : dispoziia afectiv Factori cognitivi :
autoeficacitatea, percepia progresului n atingerea obiectivelor
trasate Factori comportamentali : participarea la activiti
valorificate Factori contextuali : suport socialStarea de bine
presupune : Acceptare de sine Relatii pozitive cu ceilalti
Autonomie Control asupra propriei vieti Sens si scop n viat
Dezvoltare personal
Calitatea vieii
Calitatea vietii este definit de Organizaia Mondial a Sntii ca
perceptia subiectiv a pozitiei n lume n relatie cu standardele si
asteptrile personale, standarde i ateptri care pot s reflecte
diverse domenii de funcionare (ecologic, economic, cultural, fizic,
psihic, social).Notiunea de calitate a vietii este ns una complex
si multidimensional motiv pentru care nliteratura de specialitate
nu s-a ajuns la un consens cu privirea la definirea acesteia (vezi
cadrulconceptual propus de Browne, 1997 i cadrul conceptual propus
de Muldoon, 1998). Lipsa unuiconsens n definirea calitii vieii a
condus la diferite modaliti de operaionalizare a conceptului.
Astfel, s-a propus msurarea unidimensional a calitii vieii
(msurarea unui singur aspect relaionat cu starea de sntate),
msurarea multidimensional a calitii vieii (msurarea global a strii
de sntate) i msurarea individual (msurarea subiectiv a strii de
sntate).
Dimensiunile calittii vietii relevante pentru starea de sntate
sau boal sunt : fizic (mobilitate, ngrijire personal, controlul
reflexelor, absenta durerii, vitalitate) psihic ( reactii
emotionale, functionare cognitiv) social (relatii interpersonale,
comunicare, roluri) comportamental (somn, alimentaie, recreere,
hobby-uri) economic (financiar) culturala spirituala (existenta
unui tel in viaa)
Modele ale sntii i bolii
Modelele sntii i bolii adoptate de societate pot avea consecine
serioase. De exemplu, nprimul rzboi mondial, soldaii care semnalau
prezena unor simptome ca urmare a stresului intens de pe cmpul de
lupt erau mpucai pe baza convingerii c acetia simuleaz.1. Modelul
BiomedicalAsumpiile modelului: Boala este cauzat exclusiv de
modificri la nivel biologic Pacientul este o victim, neavnd nici o
responsabilitate pentru instalarea bolii Pacientul este un
recipient pasiv al tratamentului, responsabilitatea eliminrii
tabloului clinic revenindu-i personalului medical Sntatea se reduce
la lipsa bolii, iar boala la lipsa sntii Somaticul i psihicul
reprezint entiti ce funcioneaz independent una de cealalt Boala
poate avea consecine psihologice dar nu cauze psihologiceCritici
aduse modelului: Natura dualistic (separarea somaticului de psihic)
Natura reducionist (orice fenomen care nu poate fi explicat prin
procese biologice este ignorat) Dimensiunea uman a pacientului,
respectiv a personalului medical este ignorat. Model cauzal de tip
linear (bacil boal) Accent pe boal i ignorarea sntii2. Modelul
BiopsihosocialModelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reactie la
cel biomedical, incorpornd att achizitiile medicinei biologice, ct
si variabilele psihocomportamentale, sociale, culturale si
ecologice ca factori importanti n etiologia si evolutia
bolilor.Asumpiile modelului biopsihosocial: Boala are o cauzalitate
multifactorial Dat fiind importana comportementelor n instalarea
bolii, pacientul este responsabil pentru starea sa de sntate
Pacientul nu este o victim ci este parial responsabil pentru
eliminarea tabloului clinic Sntatea i boala se afl pe un continuum
Boala poate avea consecine psihologice dar poate avea i cauze
psihologice Accent att pe boal ct i pe sntate Accent att pe
tratament ct i pe prevenieCritici aduse modelului: Natura dualistic
(dei este recunoscut influena pe care psihicul o exercit asupra
somaticului i viceversa, cele dou sunt n continuare conceptualizate
ca fiind entiti separate) Nu rspunde unor ntrebri de natur
practicOdat cu aparitia modelului biopsihosocial s-au petrecut
transformri n accentele puse pe diverse aspecte ale snttii si
bolii: De la boal la sntate De la boal acut la boal cronic De la
abordarea curativ la abordarea preventiv De la intervenie la
monitorizare De la ngrijirea n spital la ngrijirea n comunitate De
la pacient la persoan
Conceptul de stil de viat
Prevalenta si natura bolilor s-a modificat semnificativ de-a
lungul secolului XX. Dac la inceputul secolului prezent cele trei
cauze majore de mortalitate erau pneumonia, tuberculoza si
gastroenteritele, incepand cu deceniul al cincilea asistm la o
modificare radical a cauzelor de deces. Bolile cardiovasculare,
cancerul, accidentele iau locul bolilor microbiene si
infectioase.Schimbarea se datoreaz pe de o parte succeselor
medicinei moderne in combaterea bolilor infectioase, iar pe de alt
parte schimbrilor in stilul de viat.Modificrile sociale rapide
rezultate din dezvoltarea economic, industrializare si urbanizare,
destructurarea traditiilor si coeziunii familiale, bombardarea
informational, caracterul intempestiv si imprevizibil al multor
evenimente, au erodat rezistenta individului la multiplele
solicitri psihosociale la care este supus. Totodat s-a impus un nou
stil de viat in care sedentarismul, supraalimentatia, fumatul,
munca hectic, consumul de alcool, devin comportamente comune.
Astfel, omul modern devine vulnerabil la o nou categorie de boli,
cu etiologie plurifactorial, in care stilul de viat joac un rol
proeminent. Acest fapt le-a conferitbolilor cardiovasculare,
cancerului, diabetului, sindromului imuno-deficient achizitionat,
numele de boli ale civilizatiei.
Conceptul de stil de viat defineste totalitatea deciziilor si
actiunilor voluntare care afecteaz starea de sntate. Factorii
comportamentali ai stilului de viat se pot constitui in: factori de
risc pentru imbolnviri, rniri si morti premature (ex: fumat,
conducerea autovehiculelor cu vitez excesiv si/sau fr centuri de
sigurant, relatii sexuale neprotejate etc.); factori protectori ai
strii de sntate (ex: practicarea regulat a exercitiilor fizice,
alimentatie rational, suport social etc.).
Datorit efectului stilului de viat asupra snttii, prima
categorie de factori comportamentalipoart denumirea de stil de viat
patogen sau negativ, iar cea de a doua categorie constituie
stilulde viat imunogen sau pozitiv.Din punctul de vedere al
frecventei si intensittii, comportamentele stilului de viat nesntos
pot fi in exces (fumat, consum de alcool, de carne rosie etc.) sau
in deficit (exercitiu fizic, somn, relaxare).Se vehiculeaz si
clasificarea - comportament nesntos minim, moderat, sever si letal,
clasificare care nu se dovedeste operant, deoarece granitele intre
categoriile enumerate sunt dificil de trasat, diferentele
individuale fiind deosebit de mari.Componentele stilului de
viatRolul factorilor comportamentali in etiologia, evolutia si
recuperarea din boal este astzi tot mai clar precizat si inteles.
Peste 50% din cauzele de mortalitate din trile dezvoltate (inclusiv
Europa central si de est) se datoreaz factorilor comportamentali.
(vezi tabelul 4.1)Tabelul nr. 4.1 Cauzele de mortalitate din trile
dezvoltateCauz Procent din totalStil de viat 50Factori biologici
25Factori de mediu 15Sistem medical 10Surs: Organizatia Mondial a
Snttii (OMS), 1993
Tem de reflectie nr. 1Ce modificri ale stilului de viat ar
trebui s fac un bolnav cu boal cardiovascular? Dati exemple de
comportamente in exces si in deficit care au putut favoriza boala
cardiovascular.
Importanta factorilor comportamentali asupra strii de sntate s-a
confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice si prospective
relevante. De exemplu, studiul Alameda California, care a luat in
observatie 7.000 de subiecti urmriti longitudinal timp de 8 ani, a
identificat sapte caracteristici comportamentale care reduc
semnificativ riscul pentru imbolnviri:1. a nu fuma (si a nu fi fost
fumtor)2. activitate fizic regulat3. mentinerea greuttii
potrivite4. evitarea gustrilor intre mese (cu exceptia fructelor)5.
mic dejun regulat6. 7-8 ore somn pe noapte7. consum moderat de
alcool.Studiul a estimat c o persoan in varst de 45 ani care
practic sase-sapte comportamente dreptobisnuinte, va avea o sperant
de viat cu 11 ani mai mare decat cea care practic doar
unul-treicomportamente.Organizatia Mondial a Snttii estimeaz c
procentul de 50% din totalul deceselor datorare stilului de viat,
ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viat. Astfel, doar
evitarea fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer, iar o
reducere de 10% a greuttii unui brbat de 35-55 ani ar determina o
scdere a bolilor cardiovasculare cu 20%, avand un impact pozitiv si
asupra frecventei artritei degenerative, cancerului
gastro-intestinal, diabetului si a accidentelor
cerebrale.Constientizarea mai profund, atat la nivel individual cat
si la cel populational, a semnificatieipozitive sau negative a
fiecrui comportament sumarizat in tabelul 4.2, ar produce o
reducereimportant a morbidittii si mortalittii prin maladiile
civilizatiei.
Tabel 4.2. Factorii comportamentali ai stilului de viat1. Uzul
de substante nicotina (fumat activ, pasiv, orice tip de tigaret,
pip) consum de alcool (depsirea consumului ocazional) medicamente,
droguri (non-aderenta, automedicatia, autoinjectarea drogurilor)2.
Comportament alimentar balant caloric(aport-necesitate) balanta
dietei (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale)
regularitatea meselor (3 mese/zi) preferinte culinare (carne alb
vs. rosie, vegetale, fructe vs. dulciuri, condimente) metode de
preparare si conservare (fierbere vs. prjire, inghetare vs.
proaspete)3. Activitate fizic tip de miscare aerobic
(flexibilitate, vigoare) frecventa (3-5/sptman) intensitate (60-90%
din capacitatea cardiac maxim) durat (20-60 minute)4. Somn,
relaxare 7-8 ore de somn zilnic hobiuri exercitii de relaxare,
meditatie echilibru munc/recreatie5. Alte comportamente preventive
imunizri/vaccinri verificri medicale periodice autoexaminri (ex:
palparea sanilor, testiculelor) comportament sexual (evitarea
sarcinilor nedorite, a avorturilor septice, a bolilor cu transmisie
sexual prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil)
comportament la volan (utilizarea centurilor de sigurant, vitez
redus, etc.) evitarea expunerii excesive si neprotejate a pielii la
soare evitarea accidentelor domestice si ocupationale
Prezena variabilelor de risc formeaz vulnerabilitatea
individului pentru o boal sau alta: Conditii de risc Grupuri de
risc Comportament de risc Factori de risc
Factorii comportamentali de risc au un rol important in
etiologia si evolutia bolilor; de exemplu, peste 25% din bolile
cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur
comportament de risc fumatul. Comportamentele de risc care sunt in
relatie cu cele mai importante cauze de deces sunt:a) fumatul,
sedentarismul, alimentatia necorespunztoare, stresul - in
tulburrile cardiovasculare;b) fumatul, consumul de alcool,
alimentatia neechilibrat, expunerea la soare neprotejat in
cancer;c) alimentatia neechilibrat, stresul, sedentarismul - in
accidentele vasculare cerebrale;d) consumul de alcool, droguri,
conducerea fr utilizarea centurilor de sigurant, stresul - in
accidente (inclusiv accidentele de masin).
Alegeti un comportament de risc, ghidandu-v dup tabelul 4.2.
Care sunt factorii care il pot influenta? Ce functie poate avea, in
economia comportamental a individului, respectivul
comportament?
Bolile de civilizatie contemporana
Daca bolile de civilizatie in perioadele anteriorare celei
contemporane se conturau in spatiul patologiei infectioase
(virotice, mirobiene sau parazitare) in perioada contemporana,
acestea se contureaza in spatiul patologiei cronice degenerative.
Cele cu pondere mare in acest cadru sunt urmatoarele: boli
cardiovasculare cronice degenerative: ateroscleroza, cardipatia
ischemica, hipertensiunea arteriala; reamintim ca prima cauza de
mortalitate in perioada contemorana este reprezentata de bolile
cardiovasculare; neoplaziile maligne, cancerele in diferitele lor
forme; cancerul reprezinta a doua cauza de mortalitate la nivel
mondial in momentul de fata; in Romania, o problema suplimentara
este reprezentata de lipsa instrumentelor si organizarii necesare
pentru diagnosticul precoce in forme de cancer care abordate in
prima faza prezinta mari sanse de vindecare (ex. cancerul mamar);
dependenta de substante, comportamentele adictive in ansamblul lor
si in marea lor varietate, in speta cele care apar in contextul
mass-media contemporana si a cumputerelor si internetului; boli
metabolice cronice degenerative: obezitatea, diabetul zaharat; boli
de civilizatie in sfera digestiva: problematica gastritelor acute
si cronice, a ulcerelor, frecventa mare a cariilor dentare la omul
contemporan, colonul iritabil; boli de civilizatie in sfera
respiratorie: bronhopneumopatia cronica obstructiva; patologia
geriatrica: afectiuni degenerative specifice varstei precum
prevalenta crescuta a suferintelor cardiovasculare, a cancerului,
tulburari ale functiilor psihice, raspunsuri imune diminuate, toate
acestea amplificate de atitudinea sociala inadecvata fata de
aceasta categorie de populatie; accidentele, sub multiplele lor
forme, specific contemporane: intoxicatii accidentalesau in
intentie suicidara, accidente profesionale, abuz de medicamente,
accidente rutiere, agresiuni fizice; precizam ca accidentele
reprezinta a treia cauza majora de mortalitate la nivel
international actualmente; iatrogenozele, prin interventie
diagnostica , terapeutica sau chirurgicala. sanatatea mentala
contemporana: unii specialisti OMS vad depresia ca marea problema
de sanatate publica a secolului XXI.
Tipuri de relatii asistent medical-pacient1. rolurile sociale in
relatia terapeutica: rolul social al asistentului medical, al
pacientuluIRelaia medic pacient este una extrem de complex, vizand
aspecte culturale,psihologice i sociale, care vor influena
comportamentul fiecruia dintre cei doi actori. Aceast relaie este
una care se stabilete intre membrii a dou grupuri sociale distincte
in ceea ce privete prestigiul, puterea i orientrile lor: un grup ce
ofer ingrijiri specializate unui alt grup care solicit aceste
ingrijiri de sntate. Totodat, aceast relaie se desfoar intr-un
cadru instituionalizat, dup un anumit ritual. Astfel, in aceast
relaie se contureaz extrem de bine conceptele de status i rol
social.1. Statusul social. Statusul reprezint poziia ocupat de o
persoan sau un grup de persoane insocietate, avand determinare atat
pe orizontal, in ceea ce privete reeaua de contacte i schimburi cu
persoane avand acelai nivel social, cat i pe vertical, vizand
relaiile cu persoane aflate in poziii superioare sau inferioare in
ierarhia social. 2. Rolul social. Rolul social reprezint model de
comportare asociat unui status, punerea in act a drepturilor i
datoriilor prevzute de statusurile indivizilor i grupurilor intr-un
sistem social.Statusurile sociale i rolurile sociale n relaia medic
pacientIn societatea actual, medicul are un status extrem de inalt,
difereniindu-se prin nivelul de formaie abstract i specializat,
prin orientarea spre profesie, prin recunoaterea autoritii depline
asupra bolii i monopolul asupra tratamentului. Monopolul asupra
activitii proprii ii difereniaz net pe medici de ali profesioniti,
dobandind astfel i o autonomie extrem asupra controlului i
exerciiului meseriei. Statusul social al medicului este perceput de
ctre masa larg de persoane in asociere cu valori precum: putere,
cunoatere, devotament, eroism, putere de sacrificiu.Intervenind in
situaiile de criz, medicul apare intr-o tripl ipostaz, de om care:
alin suferina vindec boala salveaz viaa bolnavuluiMedicul dobandete
puteri magice, precum amanii, devenind un personaj cu puteri i
drepturi inaccesibile muritorilor de rand. Statusul inalt al
medicului provine din duritatea i frustarea inregistrate pe
parcursul pregtirii profesionale indelungate. Totodat, la acest
lucru contribuie i apartenena sa la clase sociale superioare care
se datoreaz costurilor mari de instruire.Rolul social al medicului
este asociat statusului su i este caracterizat de cinci trsturi
principale (T. Parsons, 1956): competena tehnic determinat de
coninutul tehnic al tiinei medicale i prioritar in infptuirea
eficient a actului medical. Este asimilat inc de la inceputul
studiilor i se probeaz prin concursuri i examene i atestat de
titlul profesional. Unul dintre atributele sale, intalnit cel mai
des in cazul medicilor generaliti, este minima competen in maximum
de domenii medicale. Competena tehnic presupune i cunoaterea unor
noiuni non-medicale, care au ins implicaii profesionale ori
socioadministrative pentru bolnav (drepturi materiale i legale,
pensionri, protective impotriva noxelor, etc.) universalismul care
presupune existena unei relaii cu pacientul bazate pe reguli
formale i nu pe legturi personale, neputand face nici un fel de
discriminare in acest sens. Exist ins i excepiile care confirm
regula: medicina de campanie in care asistena medical se acord cu
precdere gradelor superioare presiunile de natur social cu privire
la ingrijirea unor personaje cheie in viaa politic ori
socio-economic cabinetele i clinicile particulare specificitatea
funcional privind ingrijirea sntii i rezolvarea cazurilor de boal,
care presupune aciunea cu mijloace i tehnici specifice (tehnice,
psihologice, psihiatrice, etc.) i fr a interveni in alte aspecte
ale vieii pacientului. neutralitatea afectiv care impune existena
unei relaii obiective i fr implicare emoional. Dac relaia medic
pacient presupune existena unui anumit grad de acces din partea
medicului la intimitatea corporal i psihic a pacientului, acest
proces nu trebuie s fie unul care s acioneze i in sens invers.
Chiar dac in aceste raporturi medicul devine un surogat de printe,
frate sau prieten, el nu trebuie s se confunde cu acetia i nici s
judece ori s condamne bolnavul indiferent de culpa acestuia.
orientarea spre colectivitate este obiectivul ideologiei medicale,
care pune accent pe devotamentul fa de colectivitate i mai puin pe
urmrirea unor profituri materiale.
Profesiunea de medic presupune, ca i alte profesii, reuita dar,
spre deosebire de acestea in care orientarea valorilor se face spre
sine, aici este spre alii. In plus, moralitatea medicului este
crucial in chiar legitimarea strii de bolnav a pacientului.Rolul
social de bolnav implic cinci trsturi caracteristice (I. B.
Iamandescu, 1997): situaia marginal a bolnavului din care rezult
instabilitate emoional i stri conflictuale pericolul care apare
asupra bolnavului i care il determin s apeleze la mijloace i
tehnici de protecie, rezultand i aici stri euforice ori
sugestibilitate amplificat. restrangerea orizontului egocentrism
anxietate i exagerarea aciunii factorilor de mai sus ca urmare a
unei perspective temporare de lung durat a bolii.Tot rolul social
de bolnav, cu caracter temporar sau permanent presupune alte patru
caracteristici (Parsons): degrevarea de sarcinile i
responsabilitile vieii normale, ce se poate transforma intr-un
drept in cazul in care boala nu se vindec receptarea sprijinului
din partea instituiilor abilitate in acordarea ajutorului medical,
aciune care presupune i dou extreme: exagerare ori refuz. dorina de
insntoire ca o legitimitate condiionat a rolului de bolnav.
obligaia de a cuta ajutor competent i de cooperare cu personalul
abilitat in acest sens, obligaie care legitimeaz starea de boal,
anuland caracterul de devian al acesteia.
2. RELATII DE complementaritate, de conducere, cooperare,
coparticipareNatura relaiei medic pacient influeneaz in mod decisiv
actul terapeutic i stabilirea diagnosticului. In caracterizarea
relaiei sociale medic pacient s-au impus dou puncte de vedere:2.
Relaie intre doi actori sociali (T. Parsons), in care cele dou
roluri sunt complementare, iar drepturile i obligaiile sociale
prevzute poteneaz eventualul conflict interrelaional, fr a-l
elimina in totalitate. Acest model se refer ins la bolile acute,
care in societatea actual au cedat locul bolilor cronice, in care
pacienii rman in activitatea socio-economic cu responsabilitile
aferente. Prin prisma faptului c bolile cronice sunt greu
vindecabile, relaia medic pacient a suferit modificri aprand i
incertitudini de ordin clinic (privind diagnosticul i prognosticul
su) i funcionale (privind secretul pstrat de medic asupra
diagnosticului). In acest model de relaie s-au difereniat trei
situaii, legate de simptomele organice ale pacientului (T. Szasz,
M. H. Hollender, 1956): activitate pasivitate, medicul este activ,
bolnavul pasiv (rni grave, com, anestezie) conducere cooperare,
bolnavul urmeaz sfaturi i are raionament (boli acute, infecii)
participare reciproc, medicul ghideaz bolnavul in a-i acorda singur
ajutorul, intalnirile fiind ocazionale (boli cronice).In aceast
relaie a fost ins omis o a patra situaie, in care pacientul
conduce, iar medicul coopereaz, situaie aprut in momentul in care
medicul rspunde pozitiv cererilor pacientului, scriindu-i o reet
ori o trimitere. 3. Relaie potenial conflictual (E. Freidson,
1970), originile strii conflictuale fiind interesele i
perspectivele diferite avute de medic i pacient. Chiar dac nu va
reui s ii impun punctul de vedere in faa medicului, bolnavul nu va
fi un element docil pe parcursul existenei unei relaii intre el i
medic.Situaiile conflictuale au la origini i ali factori: tipul de
activitate medical (chirurgie, psihiatrie, neurologie, etc.) tipul
de pacient tipul de boal.De asemeni, tensiuni interrelaionale pot
aprea i in cazul in care medicul va efectua consultul fr acceptul
pacientului, acesta putand deveni un pericol pentru anturaj (Baron,
1991): alcoolicul violent in stare de intoxicaie acut psihoticul
care poate comite suicid sau acte agresive toxicomanul in lips de
drog,solicitand violent doza pacienii antrenai intr-un conflict ce
poate degenera in violene extremePrioritile diferite ale medicului
i pacientului constituie o alt surs important de conflicte pe
parcursul derulrii relaiei intre cei doi. In timp ce pentru pacient
prioritatea absolut o are propria afeciune i tratamentul efectuat,
medicul trebuie s se implice in tratarea unui numr mai mare de
pacieni.Tot surs de conflicte in relaia medic pacient este i
diferena dintre cei doi actori in ceea ce privete evaluarea
gravitii bolii, diferen ce provine din inechilibrul in cunotiine
medicale i din experiena personal diferit a bolii. Astfel, de cele
mai multe ori, medicii par a subestima gravitatea bolii i mai ales
efectul acesteia asupra vieii cotidiene a bolnavilor, in timp ce
pacienii o supraestimeaz, considerand-o extrem de grav.Ateptrile
contradictorii ale indicilor cu privire la comportamentul
bolnavilor se constituie intr-o alt surs de conflict intre medic i
pacient. In viziunea medicilor, pacientul ideal este cel capabil s
ii evalueze starea de sntate cu suficient discernmant pentru a
cunoate problemele pe care trebuie s le supun ateniei medicului,
deci un individ cu suficiente cunotiine medicale. Acest ideal vine
ins in contradicie cu dorina ca pacientul s accepte fr echivoc
diagnosticul i tratamentul prescris, iar pacientul vzut in aceast
dubl ipostaz devine o potenial surs de conflict.
3. STRATEGII DE CONTROL
Strategiile de control in relaia medic pacient se impart in
patru categorii (Morgan, 1986):1. Persuasiunea - dac pacienii
incearc s conving medicul c un anumit tip de tratament este mai
potrivit, prezentand informaiile legate de boal intr-un mod
convenabil lor, i medicul va incerca la randul su s conving
pacientul c procedeul su este cel mai bun prin copleirea sa cu
dovezi sub form de analize de laborator ori exemple din experiena
anterioar i nu accept sugerarea de proceduri de ctre pacient.2.
Negocierea procesul prin care medicii i pacienii ajung la un
compromis, de obicei in ceea ce privete durata programului de
tratament.3. Incertitudinea funcional in momentul in care exist
siguran privind evoluia unei boli ori succesul unei terapii,
medicul poate menine incertitudinea pacientului, in scopul
economisirii de timp, evitrii unor scene emoionale, ori al
meninerii autoritii asupra pacientului.4. Comportamentul non-verbal
joac un rol important in desfurarea acestei relaii i in influenarea
calitii informaiei communicate. Aceste tehnici non-verbale servesc
la controlul consultaiei, ori pentru a indica sfaritul acesteia.
Din punctul de vedere al comportamentului non-verbal, medicul ocup
poziia dominant, conducand dialogul i semnaland intrarea ori ieirea
pacientului, posibilitatea acestuia din urm de a influena in vreun
fel conversaia depinzand de nivelul cunotiinelor medicale pe care
le posed, de gradul de disconfort creat de boal, precum i de
capacitatea de a-i exprima tririle, dar i de bunvoina
medicului.