-
1
Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor
si metodelor de dezvoltare socio-economica, al caror fundament il
reprezinta in primul rand asigurarea unui echilibru intre sisteme
socio-economice si elementele capitalului natural.
Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cu
siguranta cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare
(WCED) in raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut si sub numele
de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabila este dezvoltarea
care urmareste satisfacerea nevoile prezentului, fara a compromite
posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile
nevoi". Dezvoltarea durabila urmareste si incearca sa gaseasca un
cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor in orice situatie in
care se regaseste un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de
mediu inconjurator, economic sau social. Desi initial dezvoltarea
durabila s-a vrut a fi o solutie la criza ecologica determinata de
intensa exploatare industriala a resurselor i degradarea continua a
mediului si cauta in primul rand prezervarea calitatii mediului
inconjurator, in prezent conceptul s-a extins asupra calitatii
vietii in complexitatea sa, si sub aspect economic si social.
Obiect al dezvoltrii durabile este acum si preocuparea pentru
dreptate si echitate ntre state, nu numai ntre generatii. Conceptul
a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor
naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani.
Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992,
dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de
Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la ideea
ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de
resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a
societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile
de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul
anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la
Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema
deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane,
ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi
incepe
-
2
activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED),
condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea
Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu (in 1985), este
descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si,
prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru
reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector
de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa
de la Cernobil, apare aa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu
titlul Viitorul nostru comun care da si cea mai citata definitie a
dezvoltarii durabile (sustainable development): Dezvoltarea durabil
este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite
posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor.
Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi
oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se
potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si
de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea
necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra
dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro
Summit-ul Pamantului, la care au participat reprezentanti din
aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai
multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea
emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica
(conservarea speciilor) si stoparea defrisrilor masive. De
asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile,
Agenda 21. La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut
loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.
Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la
dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire
durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in
locurile special amenajate. La nivel industrial, lucrurile s-au
miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri
drept combustibil, iar in anumite localitati se incearca
implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii
deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat
importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si
refolosirii deseurilor. ACTIUNI INTREPRINSE LA NIVEL INTERNATIONAL
1972 - Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a
dezbate problema mediului la nivel global si a necesitatilor de
dezvoltare. In urma conferintei au rezultat: Declaratia de la
Stockholm Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei
componente:
programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
activitatile pentru managementul mediului; masurile de sprijin.
Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al carui
Consiliu de Conducere si Secretariat au fost infiintate in
decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Fondul
Voluntar pentru Mediu, infiintat in ianuarie 1973, in conformitate
cu procedurile financiare ale Natiunuilor Unite. 1983 - Natiunile
Unite au infiintat Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare
(World Commission on Environment and Development), cunoscuta sub
denumirea de Comisia Brundtland.
-
3
1987 - Comisia Brundtland a elaborat si publicat documentul
"Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a
formulat cadrul care avea sa stea la baza Agendei 21, a
principiilor Declaratiei de la Rio. 1992 - la Rio de Janeiro s-a
desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si
Dezvoltarea, in cadrul careia s-a recunoscut oficial necesitatea de
a integra dezvoltarea economica si protectia mediului in obiectivul
de dezvoltare durabila, precum si dreptul international al
mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltarii durabile. In
cadrul conferintei au fost adoptate:
Declaratia de la Rio -Agenda 21 planul de actiune pentru
dezvoltarea durabila, cu incepere din secolul al XXI-lea -Conventia
privind diversitatea biologica -Conventia cadru privind schimbarile
climatice -2002 - Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea
Durabila, care a avut loc la Johannesburg a avut ca principale
rezultate:
Declaratia de la Johannesburg pentru dezvoltare durabila Planul
de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabila. -
Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabila ca
fiind un element central al agendei internatioanle si a dat un nou
impuls pentru aplicarea practica a masurilor globale de lupta
impotriva saraciei si pentru protectia mediului. - S-a dezvoltat
intelegerea conceptului de dezvoltare durabila, in special prin
evidentierea legaturilor principale dintre saracie, mediu si
utilizarea resurselor naturale. - Prin Declaratia de la
Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectiva pentru
progresul si dezvoltarea celor trei piloni interdependenti ai
dezvoltarii durabile: dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si
protectia mediului la nivel local, national, regional si global.
ACTIUNI INTREPRINSE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE 1972 - Summit-ul de
la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei atentii deosebite
protectiei mediului in contextul expansiunii economice si a
imbunatatirii standardelor de viata. 1987 - Actul Unic European
reprezinta un punct de referinta al politicii europene de mediu,
fiind mentionata pentru prima data in cadrul unui tratat al
Comunitatii Europene. 1993 - Tratatul de la Mastricht a conferit
protectiei mediului un statut complet in cadrul politicilor
europene. 1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legala
a politicii vizand protectia mediului precum si promovarea
dezvoltarii durabile in cadrul Uniunii Europene. 2000 Sefii
statelor membre UE reuniti in sedinta Consiliului European de la
Lisabona s-au angajat sa creeze "pana in anul 2010,cea mai
competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din
lume".
-
4
2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptata Strategia
de Dezvoltare Durabila a UE. 2005 Comisia a demarat un proces de
reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a
cuprins mai multe etape:
in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si a
trasat o serie de directii de urmat. Au fost evidentiate anumite
directii de dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative:
schimbarile climatice, amenintari la adresa sanatatii publice,
cresterea saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea resurselor
naturale si afectarea biodiversitatii;
in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o
declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile,
care sustinea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componenta
esentiala a obiectivului dezvoltarii durabile.
2006 (iunie) a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila
pentru o Uniune Europeana extinsa. 2007 - Tratatul de la Lisabona,
numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului
privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea
Europeana a fost semnat la summitul de la Lisabona, Portugalia.
Tratatul cuprinde si protocoale aditionale privind schimbarile
climatice si lupta impotriva incalzirii globale. De asemenea,
cateva prevederi ale Tratatului se refera la solidaritatea in
probleme legate de furnizarea de energie si a schimbarilor in
domeniul politicii energetice europene. Integrarea obiectivelor
dezvoltarii durabile in centrul activitatilor economice presupune
modificarea modelelor de productie si consum. Aceasta schimbare se
poate face prin reglementari, fiscalitate, decizii juridice,
solicitari din partea publicului etc. In abordarea Productiei si
Consumului Durabile (PCD) pentru a atinge sau a ne indrepta catre
obiectivele UE, este foarte important sa se puna accentul pe
responsabilizarea mediului de afaceri, alaturi de constientizarea
societatii civile, Romania fiind inca la primii pasi in acest
domeniu. Guvernul, institutiile statului au un rol esential, in a
include, in strategiile si politicile sale, conceptul de PCD -
primul pas fiind chiar Strategia Nationala pentru Dezvoltare
Durabila, si in a initia si intretine un dialog continuu cu
societatea civila, precum si cu latura productiva si de servicii
respectiv mediul de afaceri. Acesta schimbare de "filosofie" in
modul de a produce si consuma, trecerea de la o Productie si Consum
"cu orice pret" (pretul legat de eliminarea produsilor "catabolici"
ai sistemelor economice fiind uneori mai mare, insa platit mai
tarziu, calculele economice netinand seama de ele la momentul
proiectarii produsului) la Productia si Consumul Durabile, avand
"preturile incluse" sau evitand "nota de plata" catre altii din
alte zone geografice sau din viitor, va fi un proces care va trebui
sa porneasca din 3 directii:
Guvernul si instutiile statului care, urmand modelul UE, vor
facilita accesul Mediului de Afaceri la diferite instrumente catre
PCD
Responsabilizarea Mediului de Afaceri prin "presiuni", atat din
partea celor de la pct. 1, cat si alaturi de societatea civila
Constientizarea scoietatii civile pentru a "cere" produse si
servicii care au fost proiectate urmand modele de PCD.
In 1972, la Stockholm are loc Conferinta Natiunilor Unite, in
care cele 113 natiuni prezente si manifesta ingrijorarea cu privire
la modul in care activitatea umana influenteaza mediul. Sunt
subliniate problemele
-
5
poluarii, distrugerii resurselor, deteriorarii mediului,
pericolul disparitiilor unor specii si nevoia de a creste nivelul
de trai al oamenilor si se accepta legatura indisolubila intre
calitatea vietii si calitatea mediului pentru generatiile actuale
si viitoare. In 1986, Natiunile Unite Infiinteaza Comisia mondiala
de mediu si dezvoltare, avand ca scop studierea dinamicii
deteriorarii mediului si oferirea de solutii cu privire la
viabilitatea pe termen lung a societatii umane. Comisia a fost
prezidata de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei,
la acea data. Comisia Brundtland a subliniat existenta a doua
probleme majore: -dezvoltarea nu inseamna doar profituri mai mari
si standarde mai inalte de trai pentru un mic procent din
populatie, ci cresterea nivelului de trai al tuturor; -dezvoltarea
nu ar trebui sa implice distrugerea sau folosirea nesabuita a
resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant;
Problema-cheie a dezvoltarii durabile este opozitia intre nevoile
de crestere ale populatiei si limitele impuse de resursele planetei
precum si degradarea continua a mediului. La Summitul de la Rio in
1992, la care participa 120 de sefi de stat, sunt din nou aduse in
centrul atentiei problemele privind mediul si dezvoltarea.
Dezvoltarea durabila reprezinta: "o noua cale de dezvoltare care sa
sustina progresul uman pentru intreaga planeta si pentru un viitor
indelungat". Scopul declarat al Conferintei secolului a fost
stabilirea unei noi strategii a dezvoltarii economice, industriale
si sociale in lume, cuprinsa sub numele de dezvoltare durabila,
"sustainable development". Natiunile prezente au fost de acord
asupra unui plan de dezvoltare durabila numit Agenda 21 si asupra a
doua seturi de principii: Declaratia de la Rio cu privire la mediu
si dezvoltare si Principiile padurii. "Oamenii au dreptul la o
viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura; natiunile au
dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fara insa a cauza
distrugeri ale mediului in afara granitelor proprii." Declaratia de
la Rio La 10 ani de la adoptarea Agendei 21, in 2002 are loc
Summitul de la Johannesburg, Africa de Sud, in care se studiaza
progresul facut spre dezvoltarea durabila si se reafirma
angajamentul tarilor participante. Principalele probleme discutate
au fost:
reducerea numarului celor care nu au acces la rezerve de apa
potabila, de la peste 1 miliard la 500 milioane pana in anul
2015;
injumatatirea numarului celor ce nu au conditii de salubritate
corespunzatoare, la 1,2 miliarde; cresterea folosirii surselor
durabile de energie si refacerea efectivelor de peste
secatuite;
La nivelul Uniunii Europene, in cadrul Consiliul European de la
Goteborg, iunie 2001, a fost adoptata Strategia Europeana de
Dezvoltare Durabila (SDD) si a fost propus Setul de Indicatori de
Dezvoltare Durabila, avand drept scop monitorizarea SSD. In iunie
2006 aceasta a fost revizuita si un nou model de guvernare a fost
adoptat.
ARHITECTURA SUSTENABILA In fiecare zi oamenii realizeaza tot mai
adesea ca alegerile pe care le fac ii afecteaza pe cei din jur si
mediul inconjurator. Cumpara mancare locala, organica, pentru a
reduce folosirea pesticidelor, pentru a sustine
-
6
comunitatea locala si pentru a reduce costurile combustibilului
necesar pentru a produce hrana. Aleg sa folosesca bicicletele sau
sa ia autobuzul in locul automobilului personal. De fapt anul 2005
a fost primul dupa anul crizei petrolului din 1973 cand s-au vandut
in Statele Unite mai multe biciclete decat masini. In fruntea
tuturor in adoptarea unor astfel de schimbari trebuie sa se afle
industria constructiilor. In Statele Unite constructiile detin 39%
din totalul de energie consumata, 12% din consumul de apa, 68% din
totalul de electricitate si 38% din emisiile de dioxid de carbon.
(Why Build Green?) Oricum ceva se misca. Se observa o oarecare
inclinatie spre a construi edificii si spatii care sa fie
autosuficiente, sa nu depinda de resurse externe pentru
incalzire/racire sau pentru energie electrica. Se fac eforturi
pentru a se reduce folosire materialelor ce detin cantitati mari de
energie si utilizarea unora reciclate sau cu posibilitate de
reciclare pe viitor. Pentru inceput, este de preferat sa exploram
semnificatiile cuvantului sustenabil. Dictionarul Oxford il
defineste astfel: capabil de a fi mentinut la un anumit nivel sau
rata. Avand in vedere aplicabilitatea termenului in cazul
arhitecturii exista cateva aspecte ce trebuie luate in considerare:
atmosfera, longevitate, energie, interfata, echitate. Atmosfera
unei constructii se refera la sentimentele si starea pe care
aceasta o transmite. Exista suficienta lumina, cum se ajunge
dintr-o camera in alta, este aerul de calitate? O contructie
sustenabila va lua in considerare toate aceste aspecte pentru ca
sanatatea locatarilor este in directa relatie cu folosire
cladirii.
Longevitatea unei cladiri de asemenea joaca un rol important in
sustenabilitatea ei. Spatiile ce raman o perioada de timp mai mare
in folosinta ocupantilor sunt mai sustenabile decat cele care sunt
daramate in 35 de ani de la construire, media curenta in SUA, fata
de 50-60 de ani in Australia sau Marea Britanie. Crearea unui
-
7
edificiu care sa reziste in timp astfel incat sa fie folosit de
mai multe generatii ar trebui sa fie scopul principal al oricarui
arhitectului. Reducerea impactului energetic ar trebui sa fie un
foarte important lucru de luat in seama la construirea unui spatiu,
de orice natura ar fi el. Consumul de energie al unei constructii
rezulta din doua surse: energia incorporata si sistemul de operare.
Energia incorporata este cea necesara pentru crearea, transportul
si punerea in opera a materialelor. Surprinzator, acestea
constituie o marte parte din costurile energetice totale ale
cladirii. Energia de operare este cea pe care cladirea o foloseste
zilnic pentru incalzire, diferite aplicatii si energia folosita de
electrocasnice. Cand se creeaza arhitectura cu un efort constient
spre a se imbunatatii nivelul de sustenabilitate, trebuie avut in
vedere felul in care constructia interactioneaza cu imprejurimile.
Cum vor lua contact locatarii cu vecinii, gradina din spate, cu
strazile, etc.? O cladire care interactioneaza bine cu
imprejurimile este una mult mai folositoare si este mult mai
probabil sa fie apreciata pentru un timp indelungat. De mare
importanta este si modalitatea in care constructia afecteaza mediul
inconjurator imediat: plante, animale, cat din topografia locala va
fi schimbata? Va fi oare vremea locala semnificativ influentata de
noua constructie? In final, un aspct al sustenabilitatii care este
trecut cu vederea mult prea des este reprezentat de parte
materiala. de prea multe ori banii sunt solutia situatiilor
nesustenabile. Totusi, daca design-ul si tehnologia sunt mult prea
scumpe pentru o persoana obisnuita, inseamna ca nu vor putea fi
vreodata sustenabile pentru ca nu vor fi adoptate pe scara larga.
Cu toate acestea tehnologia scumpa este imbratisata si e foarte
probabil ca aceasta sa devina mult mai accesibila ca pret, in
viitor. Bineinteles se poate argumenta ca adevaratele costuri sunt
cel mai adesea ascunse. Solutii precum bideurile realizate in casa
( care reduc consumul de hartie igenica) si filtrarea cu nisip sunt
alternativele accesibile ale scumpelor toalete japoneze cu bideu
incorporat si sisteme de filtrare UV. Daca arhitectura sustenabila
va avea vreodata un mare impact inseamna ca a reusit sa se faca
accesibila maselor.
ENERGIA
Binenteles, cea mai eficienta modalitate de a reduce dependenta
unei cladiri de reteaua de energie externa este de a reduce
consumul in totalitate. Acest lucru se poate realiza in nenumarate
moduri. Se poate recurge la cresterea bazarii pe lumina naturala si
climatizare pasiva- doua din cele mai eficiente moduri de a
reduce
-
8
consumul de energie dintr- o casa. Cand se achizitioneaza
diferite aplicatii, se poate economisi cel mai bine prin cumpararea
acelor dispozitive eficiente energetic, care se potrivesc prin
capacitati nevoilor (de ex. achizitionarea unui frigider mai mic
pentru o casa cu un numar mai redus de ocupanti ). Masinile de
spalat ultra eficiente folosesc mult mai putina energie, iar cele
care se incarca frontal folosesc si apa mai putina. Unele
tehnologii permit chiar eliminarea folosirii
sapunului/detergentului prin utilizarea ionilor de hidrogen pentru
scoaterea petelor si a mirosurilor, sau pot pastra apa de la ultima
clatire pentru viitoarea tura de spalare. Un frigider cu un
compresor montat in partea superioara este de preferat, desi, din
pacate,cel mai adesea acestea sunt amplasate in partea inferioara,
pentru a economisi spatiul. Aceste compresoare degaja caldura si
pentru ca aerul cald urca, intra in frigider daca acesta nu e bine
etansat. Mare parte din energia folosita in case este pur si simplu
irosita prin abandonarea luminilor aprinse, a climatizarii sia
electrocasnicelor pornite. O modalitate de a micsora pierderea o
reprezinta creearea unor sisteme automate care sa controleze aceste
functii si energia necesara lor. Exisat si o energie fantoma.
Aceasta este cea folosita de electrocasnice si alte periferice care
nu sunt incarcate sau folosite curent. Intr-o casa obisnuita, 75%
din energia folosita de electronice e consumata cand acestea sunt
oprite sau nu sunt folosite. Deconectand de la sursa de curent
incarcatoarele, televizoarele, monitoarele, printer-ele,
dispozitivele cu ceas, atunci cand nu sunt folosite poate reduce cu
mult consumul. O solutie ar fi instalarea unei combinatii de
detectoare de lumina, intrerupatoare si detectoare de miscare.
Folosind o astfel de configuratie, luminile pot fi stinse automat
cand nu exista oameni in camera. Folosindu-se mai putina energie se
micsoreaza si dependenta de conectarea la reteaua de energie
externa. Una din cele mai populare metode de generare a energiei pe
sit este prin folosirea energiei solare sau fotovoltaice. Cand se
opteaza pentru aceasta varianta, insa, trebuie avut in vedere si
aspectul material, costurile, sustenabilitatea si locul de
amplasare. Un domeniu in care se fac progrese este si cel al
energiei eoliene. Unele companii au inceput sa ofere mici
generatoare de vant care se pot folosi chiar in situatii
rezidentiale. Aceste mici turbine au un pret usor ridicat initial,
dar, in timp, se va vedea efectul- scaderea valorilor facturilor si
a dependentei de reteaua generala de energie.
APA
Astazi, mai mult ca oricand, trebuie sa se inceapa
constientizarea aspra consumului de apa. Reducerea cantitatii
acesteia atrage cu sine si micsorarea valorii energiei necesare,
precum si costurile asociate cu sistemul de operare al cladirii,
transportul, tratarea apei sau desalinizarea , sarcini ce consuma
intensiv energie si devin necesare atunci cand apa nu este folosita
cu grija. La fel ca in cazul energiei, cea mai sustenabila cale
prin care sa se poata controla consumul de apa intr-o cladire este
sa se reduca din cantitatea folosita. Acest lucru se poate realiza
prin folosirea unor masini de spalat rufe/ vase, dusuri, toalete
eficiente. Bateriile pot fi dotate cu dispozitive care sa amestece
apa cu aer pentru a produce acelasi efect si senzatie, folosindu-se
insa mult mai putina apa. Alaturi de lavoarele si dusurile cu jet
slab, toaletele ce economisesc apa pot sa reduca in mod eficient
consumul. Exista si toalete care nu consuma apa deloc. Acestea
functioneaza pe principiul stocarii intr-un mare bazin de
depozitare, legatura facandu-se printr-un tub. Bazinul are mai
multe compartimente sau rampe care tin separat detritusul
proaspat
-
9
de humusul -ingrasamant . Daca sistemul a fost instalat corect,
nu exista factori patogeni si poate fi folosit in interiorul
gradinilor. In general bazinul se schimba anual, bianual sau de 4
ori pe perioada unui an.
Concomitent cu reducearea cantitatii de apa necesara unei case
pentru a functiona exista doua moduri principale de a colecta apa
pe sit: colectarea apei gri si a celei pluviale. Prima este
esentiala in reciclarea apei. Aceasta reprezinta apa provenita de
la spalatoare, lavoare, dusuri si difera de apa neagra prin faptul
ca nu contine cantitati semnificative de factori patogeni sau
chimicale. Se poate folosi la toalete, la udatul plantelor sau
poate fi bioremediata( orice proces care foloseste microorganisme,
fungi, plante verzi sau enzime ale lor pentru a readuce un mediu
alterat prin contaminare la conditiile sale originale) pe sit
pentru a se folosi ca apa potabila.
Capturarea apelor pluviale e o excelenta metoda spre a intampina
nevoiele unei cladiri. In functie de locatie se poate stoca o
cantitate considerabila din excesul de apa din lunile umede.
Colectarea apei se face cel mai simplu prin conectarea scurgerilor
acoperisului la un container de depozitare. Exista variate optiuni
pentru stocarea apei de ploaie si multe materiale ce se pot folosi
la o cisterna, totusi, ferocimentul tinde sa reprezinte alegerea
cea mai buna din punctul de vedere al costurilor. Apa colectata in
acest fel nu este garantat sigura pentru consum,dar, asemeni
apeigri, cea de pe acoperisuri se poate filtra sau se poate
bioremedia pentru eliminarea factorilor patogeni
.
-
10
CLIMATIZAREA
Incalzire /racirea cladirilor contribuie la folosirea unei
cantitati de energie mai mare decat oricare alt aspect. Crearea
unei constructii bine izolate va reduce costurile incalzirii.
Exista multe feluri in care se poate mentine o ambianta placuta
intr-un edificiu concomitent cu minimizarea consumului de energie:
acoperisuri verzi,camere solare, seminee solare, pereti speciali
etc. Ca rezultat al lipsei totale de energie pe care aceste metode
le necesita, adesea sunt denumite moduri pasive de
incalzire/racire. Datorita dependentei de soare a unei astfel de
cladiri, orientarea sa solara este foarte importanta.
Acoperisurile elesteu sunt o modalitate particulara din punct de
vedere al eficacitatii de a pastra constanta temperatura unei
cladiri. Pentru a se crea un astfel de acoperis, apa se pastreaza
in niste recipiente in interiorul structurii actuale a
acoperisului. Datorita marii capacitati a apei de a se incalzi,
aceasta poate stoca temperatri ridicate sau scazute mai bine decat
oricare alt material. Vara, recipientele sunt acoperite ziua si
neacoperite in timpul noptii. Noaptea, apa este racita de
temperatura nocturna mai scazuta, iar ziua, apa racita anterior
pastreaza racoarea in casa. Iarna ,are loc procesul invers. Caldura
din timpul zilei este stocata de apa din recipientele neacoperite
si, in timpul noptii, aceasta caldura este eliberata in locuinta in
timp ce recipientele sunt acoperite.
-
11
O alta optiune ce sta la dispozitia constructorului este sa
profite de avantajele efectelor casei verzi: sticla permite
valurilor de energie solara sa patrunda, dar nu si caldurii sa
scape (infra-rosii). Pentru a profita de acest lucru, constructorul
poate crea o camera inchisa cu sticla, care sa contina un material
putin reflectant (de obicei pardoseala sau unul din pereti) si cu
caldura specifica mare. Cand lumina ajunge pe suprafata acestui
material, energia se transforma in caldura si nu i se mai permite
sa iasa din camera. Pentru ca materialul are o energie specifica
mare, permite stocarea caldurii si eliberarea ei pe o periada mai
indelungata.
Astazi, o mare preocupare in zonele urbane o constituie ceea ce
se numeste efectul insulei urbane de caldura. Multi nu au auzit de
termen, dar cu siguranta i-au simtit efectele. Acesta demonstreaza
de ce mediile urbane sunt adesea cu cateva grade mai calde decat
zonele din jur. Cauza principala este lipsa vegetatiei si ,
implicit, a evapo-transpiratiei, precum si predominanta unor mari
zone de culoare inchisa, mai ales la nivelul pavimentelor si al
acoperisurilor, care mai degraba absorb caldura decat sa o
reflecte. Bineinteles ca o modalitate de a diminua acest efect este
largirea suprafetelor plantate cu vegetatie ceea ce ne duce cu
gandul la urmatoarea metoda de control a temperaturii in cladiri:
acoperisurile verzi. Pentru a realiza un acoperis verde pur si
simplu se planteaza vegetatie pe acoperisul cladirii. Exista
acoperisuri verzi intensive si extensive. Primele au de obicei un
strat gros de pamant, ce necesita irigare, intretinere si, in
esenta, sunt echivalentul unei gradini: copaci, arbusti si vegetale
pot transforma un astfel de acoperis in casa. Problema cu aceste
acoperisuri o reprezinta costurile asociate cu ingineria si
materialele necesare pentru a sustine greutatea pamantului adaugat
si a plantelor . Beneficiul unui acoperis intensiv este adaosul de
pamant gros care contribuie la izolare si permite gradinaritul
intr-o zona de obicei neutilizata. Acoperisurile verzi extensive
cer mai putina intretinere si costruile sunt mai reduse . Avantajul
acestora este reducerea cantitatii de apa provenita din ploaie,
care sa se scurga pe acoperis, avand in vedere ca pamantul si
plantele absorb o mare parte din apa; evapotranspiratia- pentru a
reduce efectul de insula urbana de caldura . Si din punct de vedere
estetic acestea sunt considerate mult mai atractive decat o
acoperire obisnuita.
Racirea unui spatiu pe timpul verii poate fi o sarcina greu de
indeplinit. Totusi, exista zone umbrite, cu aer racoros (de exemplu
spatiul de sub o veranda, parcarile subterane, pivnitele, etc).
Ventilarea spatiului poate fi o alternativa buna si eficienta de a
aduce aer racoros in cladire si de a-l expulza pe cel cald, dar
exista si alte metode poate si mai eficiente. Semineul solar adesea
poate fi un ventilator natural extrordinar si poate contribui in
procesul de racire pasiva. Un semineu vopsit in negru se va incalzi
vara mai mult decat aerul de sub el. Acesta se va ridica si se
creaza un efect de suctiune in spatiul de sub. Existenta unei
deschideri care sa faca legatura cu un spatiu racoros, cu pivnita,
de exemplu, undeva in parte inferioara a cladirii creeaza un curent
de convectie care aduce aerul racoros si il scoate pe cel cald
afara, prin semineu.
-
12
ILUMINATUL Lumina este un aspect foarte important in viata
omului. Corpurile noastre o folosesc pentru a produce vitamina D.
Studiile au aratat ca soarecii de laborator, care au fost tinuti in
conditii restrictionate de lumina, fie s-au imbolnavit, fie au
inceput sa dezvolte comportamente antisociale. Lumina ne afecteaza
atat la nivel psihologic, cat si fiziologic, de aceea este foarte
important sa avem o iluminare buna in spatiile construite.
Luminarea unui spatiu cu lumina naturala ar fi solutia ideala. Dar,
inainte de toate, orice fereastra reprezinta un gol in anvelopanta
si, deci, un minus in directia izolarii. Se doreste de asemenea o
iluminare difuza, stralucirea suprafetelor luminate direct poate
cauza dureri de cap si deranjeaza omul. Nivelul foarte scazut de
iluminare determina si el o incordare a ochilor. Un amestec de
lumina naturala, din mai multe surse, este importanta. O buna
solutie pentru iluminarea spatiilor este policarbonatul; este mai
ieftin si izoleaza mai bine decat sticla, in timp ce capacitatea de
transmisie a luminii e ceva mai scazuta. Policarbonatul e o buna
varianta pentru ferestrele aflate mai sus de linia orizontului.
Fibrele optice sunt o modalitate de iluminare a spatiilor care nu
au contact direct cu lumina exterioara. Ele permit luminii naturale
sa treca printr-un tub ingust, fibros de sticla. Pe cand acesta
optiune este momentan foarte scumpa si e mai convenabil sa
realizezi iluminarea prin intermediul unei ferestre, fibrele optice
devin din ce in ce mai accesibile si, uneori, sunt singura optiune
pentru iluminarea spatiilor.
-
13
MATERIALE Poate cel mai important aspect in costruirea unei
cladiri este alegerea materialului. Ceea ce se foloseste pentru
crearea anvelopantei exterioare afecteaza abilitatea constructiei
de a respira (noroi, praf, compusi organici volatili ce pot provoca
boli ocupantilor); de a mentine temperatura, costurile energetice
incorporate, longevitatea sa si rezistenta la cutremure etc. Azi
exista o varietate de materiale din care se poate alege pentru a se
intampina aceste obiective. De exemplu, in America, materialul
traditional de constructie pentru locuinte este lemnul. Este o buna
alegere pentru multi constructori pentru ca este un material foarte
bine cunoscut si exista deja retete dupa care se poate construi
(reducandu-se costurile energetice). Cladirea din lemn respira
foarte bine in general, nu incorporeaza o cantitate de energie
foarte mare (1380 MJ/m3) si poate supravietui mai mult de 100 de
ani, daca e bine ingrijita si are mare toleranta la cutremure.
Anvelopanta din lemn nu izoleaza insa foarte bine, de aceea trebuie
ameliorata prin folosirea unor materiale precum bumbacul reciclat
din jeans, spuma izolatoare etc. Avantajul este ca e posibila
alegerea gradului de izolare, ce se poate plia necesarului, in
functie de imprejurari si climat. Un dezavantaj demn de luat in
seama este gradul mare de inflamabilitate. Pentru cladiri mai mari,
care necesita o structura mult mai puternica, otelul devine o
optiune viabila. Este mai scump decat lemnul, dar rezista la
tensiuni mult mai mari. La fel ca lemnul, este susceptibil de
degradare, daca nu e protejat si trebuie suplimentat cu izolatie.
Deasemenea, poate crea punti termice intre exterior si interior.
Fiind bun conductor, daca nu e bine izolat de ambele medii, poate
conduce caldura foarte rapid si poate degrada anvelopanta. Otelul
are si o energie incorporata foarte ridicata, de 182 de ori mai
mare decat lemnul. Cel mai bine ar fi sa fie folosit doar unde este
neaparat necesar si sa se utilizeze otel reciclat. Un alt material
des intalnit in ziua de azi este betonul. Turnat si cu armatura
ofera o izolare rezonabila, are, de asemenea, o energie
incorpoarata acceptabila, e stabil din punct de vedere structural,
rezista le cutremur si are o longevitate mare. Un mare dezavantaj
este, insa, neputinta de a fi reciclat sau refolosit. Umplutura cu
baloti de paie este un material interesant, ce a fost mult timp
folosit la construirea caselor, dar azi e considerat o buna
alternativa ca material de constructie. Adesea e folosita ca
umplutura de pereti, in combinatie cu structura din lemn, pentru a
asigura stabilitatea. Astfel, paiele reactioneaza ca o izolatie, nu
foarte scumpa, care se poate innoi. Noile cercetari si tehnologii
igineresti permit acum ca paiele sa se utilizeze in orase pentru
structuri (desi timp de 100 de ani s-a tot incercat asta dar fara
succes). Asociind paiele cu armatura si acoperindu-le cu stucco
devin suficient de rezistente la cutremure si pot fi utilizate
chiar la caladiri cu mai multe etaje. Energia incorporata este
foarte scazuta, este un foarte bun izolator si respira foarte bine.
Un mare dezavantaj este insa pericolul popularii cu insecte,
care-si pot face cuib in paie si-l fac instabil. Amestecarea lor cu
borax le poate feri insa de aceste infectii. Un alt risc este
susceptibilitatea la vreme. De aceea necesita o grija mare pentru
intretinere. Si pamantul este o alternativa folosita cu succes de
multe culturi, timp de secole. E similar betonului, ca proprietati
termice, chiar daca efectul asupra mediului inconjurator e mult mai
mic, nu se poate folosi la cladiri inalte; poate fi deformat de
ploi. Se poate asocia cu sticle goale pe dinauntru care realizeaza,
astfel, o buna izolare prin aerul ce-l contin. Insa exista doua
materiale care domina azi constructiile verzi. Panourile
structurale izolatoare si zidaria de beton verde numita si blocul/
caramida de cenusa. Ambele sunt materiale compozite care, se
presupune ca, sunt usor de pus in opera si ofera beneficii mediului
fata de celelalte materiale de constructie traditionale. Panourile
structurale izolatoare sunt, in esenta, un sandwish realizat
dintr-o parte structurala, un mijloc izolator si un alt strat
structural. Aceste panouri inlocuiesc diferite componente
(izolatii, imbinari, cuie etc. ) ale unor strucuri din lemn
traditionale, de unde rezulta o mare usurinta de constructie.
Atunci cand se alege folosirea zidariei verzi din beton, exista o
multitudine de posibilitati. Acesta zidarie, deja are avantajul de
a se construi usor, odata asezate blocurile de cenusa se pune
armatura in goluri, iar betonul se toarna, pentru a crea coloana.
Se construieste usor cu aceste blocuri, fiind foarte usoare; sunt
alcatuite din
-
14
reziduuri de lemn reciclate, mineralizate sau paturi de
polistiren si ciment. Marele dezavantaj al acestei zidarii este
costul ridicat si posibilitatea de a nu fi disponibile local, ceea
ce le mareste si costul de transport. Alegerea materialului
potrivit pentru o constructie data are o importanta covarsitoare.
Nu trebuie sa ne limitam totusi la o singura varianta. Cel mai
bine, intr-un spatiu corect creat, materiale se asociaza.
Realizarea planurilor (proiectarea) urbanistice Acesta este un
alt aspect care se pierde usor din vedere. Prin realizarea
planurilor, se studiaza felul in care spatiul se leaga unul de
altul pantru a interactiona intre ele. Adesea, arhitectul si
constructorul nu iau in considerare spatiile inconjuratoare ale
viitoarei constructii. Decizii, precum integrarea unui garaj in
constructie, pot fi mult influentate de imprejurimi. In timpul
proiectarii, e foarte important sa se tina seama si de arhitectura.
Realizarea planurilor dicteaza marimea lotului, distributia in
oras, avand in vedere orientarea solara a loturilor. Un lot prost
orientat poate da mari dureri de cap in momentul crearii designului
cladirii, dar o planificare constienta poate realiza niste parcele
bine orientate, care sa reduca energia folosita de toti cei
implicati.
-
15
Concluzii Zilnic, cresterea costurilor energiei, incalzirea
globala, lipsa apei, resursele limitate, populatia in crestere si
un numar mare de alti factori demonstreaza ca oamenii nu traiesc
sustenabil. Asa cum se spune schimbarea incepe de acasa, cu sinele.
Casele noastre, birourile, scolile, spatile piublice si toate
celelalte cladiri au potential de a fi, nu doar sustenabile, dar si
de a produce energie gratuita (solara, eoliana) si apa (capturare,
bioremediere) sau alte nevoi. Documentarea, cercetarea si interesul
spre o provocare de a realiza cladiriea care traieste (provocarea
de a crea o constructie care sa fie intr-adevar sustenabila)
exista, dar depinde de designeri, constructori, urbanisti sa
continue impingerea limitelor. Studierea arhitecturii sustenabile
si implementarea acestor principii ar putea sa ne conduca spre un
mod de viata mult mai sustenabil.
-
16
DESIGN-ARHITECTURA SUSTENABILA
-
17
-
18
-
19
-
20
-
21
-
22
-
23
-
24
-
25
BIBLIOGRAFIE LUCRARI CITATE: Appliances: Energy Star. Energy
Star. 17 Sep 2007 . Bioremediation. Wikipedia, The Free
Encyclopedia. 10 Sep 2007, 01:01 UTC. Wikimedia Foundation, Inc. 17
Sep 2007 . Birkeland, Janis. Design for Sustainability: A
Sourcebook of Integrated, Eco-logical Solutions. London: Earthscan
Publications Ltd., 2002. Cents Per Kilowatt-Hour. Pure Energy
Systems. 7 Jan 2007, 17:10 UTC. 3 Sep 2007 . Day, Christopher.
Spirit and Place. London: Architectural Press, 2002. Dunnett,
Nigel, and Noel Kingsbury. Planting Green Roofs and Living Walls.
Portland,OR: Timber Press, Incorporated, 2004. Forest Stewardship
Council. FSC: Forest Stewardship Council. 2003. 9 Sep 2007 .Green
roof. Wikipedia, The Free Encyclopedia. 28 Aug 2007, 01:43 UTC.
Wikimedia Foundation, Inc. 4 Sep 2007 . "Green roof." Wikipedia,
The Free Encyclopedia. 3 Dec 2007, 13:44 UTC. WikimediaFoundation,
Inc. 3 Dec 2007 . Heating & Cooling. Department of Energy. 14
Oct 2005. 17 Sep 2007 . Home Office and Home Electronics. EERE. 31
May 2006. 17 Sep 2007 . Ludwig, Art. Water Storage: Tanks,
Cisterns, Aquifers, and Ponds for Domestic Supply,Fire and
Emergency Use. unknown: Oasis Design, 2005. Mazria, Edward. The
Passive Solar Energy Book. Emmaus: Rodale Press, 1979.
-
26
Measure of Sustainability: Embodied Energy. Canadian Architect.
9 Sep 2007 . Mount, Harry. Car sales slump as America gets on its
bike. Telegraph 4 Oct 2005. 16Sep 2007 . Photovoltaics. Wikipedia,
The Free Encyclopedia. 2 Sep 2007, 10:55 UTC. WikimediaFoundation,
Inc. 3 Sep 2007 . Solar power. Wikipedia, The Free Encyclopedia. 2
Sep 2007, 12:44 UTC. WikimediaFoundation, Inc. 2 Sep 2007 .
Stamminger, Rainer. "Doing the Washing-up by Hand or Machine: A
Comparison between little Amount of Dishes and Extremely Soiled
Pots and Pans" Institute of Agricultural Engineering Bonn, Germany.
2007. 17 Sep 2007 . Steen, Athena Swentzell, Bill Steen, and David
Bainbridge. The Straw Bale House. Vermont: Chealsea Green
Publishing Company, 1995. Urban heat island. Wikipedia, The Free
Encyclopedia. 3 Sep 2007, 03:09 UTC. Wikimedia Foundation, Inc. 4
Sep 2007 . Why Build Green?." U.S. Environmental Protection Agency.
17 Sep 2007 . DOCUMENTARE Architecture for people: Explorations in
a new humane environment. New York, NY: Holt, Rinehart, And
Winston, 1980. Bennets, Helen, Antony Radford, and T. J.
Williamson. Understanding Sustainable Architecture. London: Spon
Press, 2002. Big and Green: Sustainable Skyscrapers for the
Twenty-first Century. New York: Princeton Architectural Press,
2003. Brown, G. Z., and Mark Dekay. Sun, Wind & Light:
Architectural Design Strategies. New York: Wiley, 2000.
-
27
Bloomer, Kent C., and Charles Moore. Body, Memory and
Architecture (A Yale paperbound). New Haven: Yale University Press,
1977. Crowe, Norman. Nature and the Idea of a Man-Made World: An
Investigation into the Evolutionary Roots of Form and Order in the
Built Environment. Cambridge: The Mit Press, 1995. Design Like You
Give a Damn: Architectural Responses to Humanitarian Crises. New
York: Metropolis Books, 2006. Isozaki, Arata. Japan-ness in
Architecture. Cambridge: The Mit Press, 2006. Kostof, Spiro. A
History of Architecture: Settings and Rituals. Oxford: Oxford
University Press, USA, 1985. Mendler, Sandra F., and William Odell.
The HOK Guidebook to Sustainable Design. New York: Wiley, 2000.
Miller, David E.. Toward a New Regionalism: Environmental
Architecture in the Pacific Northwest. Seattle: University of
Washington Press, 2005 Nose, Michiko Rico. Japan Modern: New Ideas
for Contemporary Living. North Clarendon: Periplus Editions, 2005.
Slessor, Catherine. Eco-Tech: Sustainable Architecture and High
Technology. NewYork: W. W. Norton & Company, 1997. Steffen,
Alex. Worldchanging: A User's Guide for the 21st Century. New York:
Harry N.Abrams, Inc., 2006. Sustainable Architecture White Papers
(Earth Pledge Foundation Series on Sustainable Development). New
York: Earth Pledge Foundation, 2000.