COMUNICAT ÎN LEGĂTURĂ CU „URSUL NATURALIZAT” GĂSIT ÎN APROPIEREA SEDIULUI PRO TV Conducerea AGVPS din România a luat act despre acest eveniment din postările de pe Facebook-ul WWF România. Are convingerea că abandonarea ursului naturalizat constituie un gest deliberat şi provocator, de natură a întreţine dezbaterile în contradictoriu între cei ce doresc conservarea echilibrului ecologic, printre care AGVPS, şi cei ce urmăresc obţinerea de finanţări colosale, din străinătate şi din bugetul ţării, prin crearea artificială a problemei urşilor şi întreţinerea acesteia. De necontestat rămâne adevărul că din 1950 până de curând, populaţiile speciilor de interes vânătoresc au fost gestionate responsabil şi menţinute, prin vânătoare, în echilibru relativ între acestea, fără afectarea echilibrului ecologic. În acest context, efectivele de urs din România au crescut de la 820 exemplare evaluate în 1951 la 6380 exemplare estimate în 2017. De remarcat că România a fost şi este recunoscută şi în prezent, ca ţara cu cea mai mare populaţie de urşi, în cea mai mare densitate, din Europa, cu excepţia părţii europene a fostei URSS. Recordurile mondiale la blană şi craniu de urs brun euro-asiatic, pe care le deţine România, vin să demonstreze, în plus, eficienţa managementului speciei în decursul timpului. Contestarea acestui management a început doar după apariţia WWF România (în anul 2006), o organizaţie internaţională finanţată exagerat din exteriorul ţării şi din bugetul public, pentru susţinerea unor interese declarate caritabile, dar în realitate străine interesului naţional şi conservării unei populaţii viabile de urşi viguroşi, în echilibru cu populaţiile celorlalte specii cinegetice. Dacă putem înţelege interesul străinilor de a conserva specia în România, dispărută sau vulnerabilă în ţările lor, fără nici o intenţie de renaturalizare a ursului în habitatele de unde a fost exterminat, nu putem înţelege dărnicia guvernanţilor noştri, care au finanţat copios, din bugetul public, acţiunile antinaţionale ale ONG-urilor de genul WWF România. Nu este mai puţin adevărat că la creşterea şi întreţinerea acestei probleme au contribuit din plin şi instituţiile şi fundaţiile din România, care, din acelaşi interes de a accesa fonduri financiare nejustificat de ridicate pentru nimic practic, au inventat tematici de studiu (cercetare) şi au obţinut finanţări exagerate, cu încălcarea prevederilor legii (art. 16 alin. 3 din Legea 407/2006, actualizată). În plus, prin contractele obţinute cu încălcarea legii şi subcontractele de sifonare a banilor primiţi către societăţi şi fundaţii private, au creat premizele unei împărţiri clientelare a cotelor de recoltă ( rebotezate cifre de intervenţie), precum şi a semioficializării metodei de vânare selectiv negativă la nadă, interzisă de lege. Aşadar, problema urşilor în România a fost şi rămâne artificial creată şi deliberat întreţinută, din interese financiare şi interese externe ascunse, în dauna unui management
10
Embed
COMUNICAT ÎN LEGĂTURĂ CU „URSUL NATURALIZAT” GĂSIT ÎN ...agvps.ro/docs/comunicat wwf site.pdf · relativ între acestea, fără afectarea echilibrului ecologic. În acest
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
COMUNICAT
ÎN LEGĂTURĂ CU „URSUL NATURALIZAT” GĂSIT ÎN APROPIEREA SEDIULUI PRO TV
Conducerea AGVPS din România a luat act despre acest eveniment din postările de
pe Facebook-ul WWF România. Are convingerea că abandonarea ursului naturalizat
constituie un gest deliberat şi provocator, de natură a întreţine dezbaterile în
contradictoriu între cei ce doresc conservarea echilibrului ecologic, printre care AGVPS, şi
cei ce urmăresc obţinerea de finanţări colosale, din străinătate şi din bugetul ţării, prin
crearea artificială a problemei urşilor şi întreţinerea acesteia.
De necontestat rămâne adevărul că din 1950 până de curând, populaţiile speciilor de
interes vânătoresc au fost gestionate responsabil şi menţinute, prin vânătoare, în echilibru
relativ între acestea, fără afectarea echilibrului ecologic. În acest context, efectivele de urs
din România au crescut de la 820 exemplare evaluate în 1951 la 6380 exemplare estimate
în 2017. De remarcat că România a fost şi este recunoscută şi în prezent, ca ţara cu cea mai
mare populaţie de urşi, în cea mai mare densitate, din Europa, cu excepţia părţii europene
a fostei URSS. Recordurile mondiale la blană şi craniu de urs brun euro-asiatic, pe care le
deţine România, vin să demonstreze, în plus, eficienţa managementului speciei în decursul
timpului.
Contestarea acestui management a început doar după apariţia WWF România (în
anul 2006), o organizaţie internaţională finanţată exagerat din exteriorul ţării şi din bugetul
public, pentru susţinerea unor interese declarate caritabile, dar în realitate străine
interesului naţional şi conservării unei populaţii viabile de urşi viguroşi, în echilibru cu
populaţiile celorlalte specii cinegetice. Dacă putem înţelege interesul străinilor de a
conserva specia în România, dispărută sau vulnerabilă în ţările lor, fără nici o intenţie de
renaturalizare a ursului în habitatele de unde a fost exterminat, nu putem înţelege dărnicia
guvernanţilor noştri, care au finanţat copios, din bugetul public, acţiunile antinaţionale ale
ONG-urilor de genul WWF România.
Nu este mai puţin adevărat că la creşterea şi întreţinerea acestei probleme au
contribuit din plin şi instituţiile şi fundaţiile din România, care, din acelaşi interes de a
accesa fonduri financiare nejustificat de ridicate pentru nimic practic, au inventat tematici
de studiu (cercetare) şi au obţinut finanţări exagerate, cu încălcarea prevederilor legii (art.
16 alin. 3 din Legea 407/2006, actualizată). În plus, prin contractele obţinute cu încălcarea
legii şi subcontractele de sifonare a banilor primiţi către societăţi şi fundaţii private, au
creat premizele unei împărţiri clientelare a cotelor de recoltă ( rebotezate cifre de
intervenţie), precum şi a semioficializării metodei de vânare selectiv negativă la nadă,
interzisă de lege.
Aşadar, problema urşilor în România a fost şi rămâne artificial creată şi deliberat
întreţinută, din interese financiare şi interese externe ascunse, în dauna unui management
raţional şi al conservării unei populaţii de urs viabile, viguroase şi puţin păgubitoare, în
echilibru cu celelalte populaţii cinegetice şi cu capacitatea de suport a habitatelor specifice.
Din acest „război” de interese străine României, în care a fost implicată mass-media
finanţată din exteriorul ţării prin WWF (a se vedea proiectul anexat intitulat „LIFE
EUROLARGECARNIVORES”), au de pierdut gestionarii fondurilor cinegetice, care suportă
fără posibilitate de recuperare cheltuielile implicate cu paza şi hrana administrată speciilor
cinegetice, crescătorii de animale şi alţi producători agricoli, care nu primesc compensaţiile
corespunzătoare din partea Ministerului Mediului, cetăţenii mutilaţi de urşi şi familiilor
celor ucişi de aceştia, care nu primesc despăgubiri din partea aceluiaşi minister, precum şi
alţi utilizatori ai mediului. Dar cel mai mult riscă populaţia de urşi din ţara noastră, din
cauza înfometării şi degenerării care urmează, în mod firesc, suprapopulării.
Pentru a nu rămâne la afirmaţii fără acoperire în privinţa sumelor de bani accesate,
din exteriorul ţării şi din bugetul public, de WWF şi unele instituţii/societăţi/fundaţii din
ţară, anexăm doar câteva documente publice, exemplificatoare, în privinţa acestor sume şi
a interesului major pentru întreţinerea problemei artificial şi deliberat create, prea intens
mediatizate, în scopul manipulării cetăţenilor mai puţin informaţi (prin intermediul mass-
mediei cointeresate).
Constatăm, cu regret, culpabilizarea – denigrarea absolut nejustificată a vânătorilor,
singurii care fac ceva practic, pe cheltuiala proprie şi privată, pentru protecţia şi
conservarea speciei şi pentru menţinerea echilibrului ecologic. De asemenea, constatăm că
anumiţi contemporani, inclusiv formatori de imagine din mass-media, pun ursul, în această
dezbatere contradictorie, deasupra siguranţei omului din mediul rural şi bunurilor acestuia.
În ceea ce ne priveşte, ca profesionişti în materie, regretăm amestecul neavenit, din
pură ignoranţă sau din interes financiar, al concetăţenilor lipsiţi de cunoştinţe, de
moralitate sau al semianalfabeţilor în materie, după caz, într-o problemă de echilibru
ecologic şi de interes naţional.
Solicităm militanţilor WWF România, ca semnatari subiectivi ai incidentului incorect
mediatizat, să sesizeze oficial organele de anchetă, să pună la dispoziţia acestora toate
datele de care au cunoştinţă şi să urmărească, pentru informarea publică corectă, paşii şi
soluţionarea anchetei.
Încheiem prin a concluziona că, în opinia noastră militanţii WWF România - filială a
WWF Internaţional, împreună cu reprezentanţii altor ONG-uri asemenea lor, finanţaţi
copios din afara ţării şi din bugetul public, lasă impresia că urmăresc doar transformarea
României într-o colonie de arii naturale şi specii protejate a Europei, cu restricţii şi obligaţii
financiare împovărătoare pentru societatea românească.
N. Şelaru; M. Drăgănescu; V. Talpeş
PROIECT LIFE EUROLARGECARNIVORES
(LIFE 16 GIE/DE/000661)
Îmbunătăţirea coexistenţei dintre om şi carnivorele mari în Europa
prin comunicare şi cooperare transfrontalieră
Descriere proiect
Având în vedere că speciile de carnivore mari sunt transfrontaliere şi că legislaţia, condiţiile
socio-economice, nivelurile de acceptare, statutul de protecţie şi planurile de management diferă
de la o ţară la alta, s-a resimţit nevoia de cooperare internaţională în ceea ce priveşte gestionarea
acestor populaţii şi metodele de conservare a lor.
Prin proiect se urmăreşte, în principal, conştientizarea:
actorilor implicaţi în conservarea speciilor, de la nivel local şi naţional, cu privire la
importanţa comunicării, coordonării gestionării şi monitorizării carnivorelor mari;
decalajului în capacitatea de comunicare a acestor actori;
lipsei de cunoştinţe despre modul de reducere a conflictelor om-animale sălbatice şi despre
modul de maximalizare a beneficiilor pe care le aduc carnivorele mari, cum ar fi rolul
ecologic pe care-l joacă acestea în natură;
lipsei schimbului regional, naţional şi european privind cele mai bune practici etc.
În contextul aspectelor de mai sus, s-au stabilit obiectivele mai importante, printre care:
sporirea gradului de conştientizare în rândul autorităţilor naţionale şi locale, precum şi
informarea actorilor cheie, într-o abordare bazată pe consens, asupra nevoilor şi
responsabilităţii fiecăruia;
antrenarea unor actori anterior pasivi în gestionarea carnivorelor mari;
cunoaşterea strategiilor de conservare a populaţiilor de carnivore mari în UE;
contribuirea la implementarea documentului politic al UE, „Acţiunile cheie pentru populaţia
de carnivore mari în Europa”;
promovarea rezultatelor cercetărilor şi schimbului de bune practici;
înfiinţarea şi promovarea reţelelor şi platformelor UE în acest scop;
elaborarea de planuri naţionale şi transfrontaliere de implicare a părţilor interesate;
stabilirea de planuri de comunicare la nivel UE;
stabilirea liniei directoare pentru protecţia efectivă a animalelor etc.
Beneficiari:
Coordonator: ONG (fundaţia) WWF pentru Natură din Germania.
Preocuparea WWF Germania: conservarea animalelor, plantelor şi habitatelor
acestora, precum şi încurajarea utilizării durabile a resurselor, bazată pe experienţa dobândită în
diferite regiuni ale lumii.
Parteneri: mai multe filiale WWF - din Germania, Spania, Finlanda, zona
mediteraneană, Franţa, Italia, Austria, Croaţia, Polonia şi România (WWF – programul Dunăre –
Carpaţi România şi România Forstliche Versuchs - und Forschungsanstalt Baden-Württemberg).
Localizare: în toate zonele, din toate ţările UE, cu carnivore mari.
Durată: 01 septembrie 2017 – 28 februarie 2022.
Buget total: 6.058.902 Euro, din care contribuţia UE de 3.613.823 Euro. Diferenţa de
costuri (2.445.049 Euro) este acoperită de parteneri. Cât este partea României, nu se cunoaşte!
Notă: WWF România are la dispoziţie suficienţi bani pentru a-şi asigura cooperarea mass-media,
într-un interes care nu coincide cu interesul României. Fiindcă România, care a ştiut cel mai bine să
protejeze, cele mai mari efective, în cele mai mari densităţi, de urs şi lup din Europa, este acum împiedicată
să exploateze – limitat, selectiv şi durabil – această resursă naturală regenerabilă (populaţiile de urs şi lup de
care dispune), pentru a putea conserva echilibrul ecologic (între aceste specii şi speciile pradă şi între toate
aceste specii şi mediul lor natural de viaţă) în ţara noastră.
Pagubele sunt ale crescătorilor de animale, pomicultorilor, apicultorilor şi altor utilizatori ai mediului
din România, printre care şi gestionarii fondurilor cinegetice, singurii care contribuie la paza şi hrănirea
directă şi indirectă a carnivorelor mari, în condiţiile valorificării unor cote de recoltă extrem de reduse din
rândul animalelor pradă. Riscurile pe termen lung se transferă însă, şi asupra carnivorelor mari, care din
cauza suprapopulării vor fi înfometate şi expuse degenerării.
Obiectivul administratorului şi gestionarilor faunei cinegetice din România, de menţinere a
populaţiilor de carnivore mari la niveluri raţionale, în echilibru relativ cu populaţiile speciilor pradă,
viguroase şi sănătoase, este dat uitării, în locul acestuia fiind susţinut obiectivul utopic al WWF, de
conservare a unor populaţii din ce în ce mai numeroase de carnivore mari, fără vreo răspundere financiară sau
morală faţă de pagubele produse de acestea cetăţenilor României. Şi faţă de perspectiva scăderii efectivelor şi
degenerării exemplarelor de urs şi lup din cauza lipsei de suficientă hrană.
Din păcate, sumele colosale de bani de care dispune WWF România, mai ales din acest proiect, ajung
pentru cointeresarea mass-media, dar nu numai, în dauna intereselor naţionale, care ar trebui să conveargă,
din punct de vedere al conservării unor efective viabile, viguroase şi cât mai puţin păgubitoare, de carnivore
mari, cu cele internaţionale.
Regretăm această situaţie şi lipsa de fonduri financiare a AGVPS pentru a putea face faţă acestei
situaţii nefavorabile României, în domeniul conservării echilibrului ecologic, speciilor cinegetice şi