Universitatea de stiinte agronomice si medicina veterinara Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala Filiala CALARASI Proiect Dezvoltare rurala Sat calarasean, sat european Gradistea Coordonator: Sef lucr. Dr. Doru Ioan Taracila 3
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Universitatea de stiinte agronomice si medicina veterinara
Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare
Rurala
Filiala CALARASI
Proiect Dezvoltare rurala
Sat calarasean, sat european
Gradistea
Coordonator: Sef lucr. Dr. Doru Ioan Taracila
Realizat de :Baboi Mihaita Gabriel
Dumitru Valentin
3
Grupa: 1Anul : IV
4
Cuprins
Cap. I Pozitia localitatii si cadrul geograficRelieful
Clima
Solurile
Evoluţia numerică a populaţiei
Structura populaţiei
Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe.
Structura populaţiei pe cele două sexe
Structura etnică şi lingvistică
Cap. II Structura administrativa
Aspecte caracteristice ale zonelor funcţionale
Biserica
Cercurile culturale
Bibliotecile
Şcoala
Unităţile sanitare
Cap.III Starea economica a comunei
Cultura legumelor şi a cartofului
Viticultura şi pomiculturaCreşterea animalelor.Vânătoarea şi pescuitulApiculturaGospodărirea apelorCanalizareActivităţile industriale şi comercialeGospodărie comunalăAlimentare cu energie elctricăTelefonieAlimentarea cu căldurăFondul de locuinţe
5
CAPITOLUL I
POZIŢIA GEOGRAFICĂ
Comuna Grădiştea aparţine judeţului Călăraşi, situat în partea de Sud - Est a
României; în cadrul judeţului, comuna se află în partea de Sud, pe şoseaua ce leagă
municipiul reşedinţă de judeţ de oraşul Olteniţa, la o distanţă de 12 kilometri de primul.
La trecerea din câmpia fără sfârşit a Bărăganului spre luncă, dispuse pe marginea
sudică a terasei Călăraşi, se află satele Grădişte, Cuneşti, Rasa şi Bogata, parte din salba de
aşezări intinse de-a lungul Dunării, sate care alcătuiesc actuala comună Grădiştea.
Satele sunt înşirate pe şoseaua Călăraşi - Olteniţa, şosea ce constituie principalul ax de
comunicaţie ce străbate comuna pe o lungime de circa 12 kilomteri. Faţă de municpiul
Călăraşi, comuna Grădiştea are o orientare Sud-Vest. Este încadrată de comunele:
Dragalina la Nord, Cuza-Vodă la Est, Vâlcelele, Independenţa şi Ciocăneşti la Vest; la Sud
se află graniţa României cu Bulgaria, formată de fluviul Dunărea.
Ca urmare a poziţiei sale geografice, comuna Grădiştea se situează într-o zonă de
relief neted, cu o climă temperat continentală, cu o tentă excesivă şi cu cernoziomuri
fertile.
Înainte de 01 Ianurie 1965, satul şi comuna Grădiştea s-au numit Cacomeanca. Rasa a
format o comună separată alcătuită din satele Rasa, Cuneşti, Bogata şi Vaidomir până în
anul 1968. Între 17 Februarie 1968 şi 23 Ianuarie 1961 comuna a făcut parte din judeţul
Ilfov, iar până la 29 Martie 1982 din judeţul Ialomiţa; după această dată este parte
componentă a judeţului Călăraşi.
Suprafaţa totală ocupată de comună este de 7480 hectare din care vatra satelor şi
suprafaţa ocupată de ape reprezintă 965 hectare.
Cea mai apropiată staţie de cale ferată este la Călăraşi.
Comuna se înscrie în categoria localităţilor mari, cu funcţie preponderent agricolă.
6
Comuna Grădiştea este aşezată în Bărăganul de Sud, subdiviziune a Câmpiei
Bărăganului, cuprins între râul Ialomiţa, fluviul Dunărea şi Moştiştea. Localizarea
matematică în acest compartiment are implicaţii asupra parametrilor fizico - geografici, iar
potenţialul natural, rezultanta acestor parametri, este pretabil valorificării sub toate
aspectele.
Elementele de ordin geologic, morfopetrografic, morfometric, valenţele cantitative şi
calitative ale elementelor climatice, la care se adaugă cele de ordin pedologic, biogeografic
şi demografic condiţionate de poziţia geografică concură la un potenţial natural cu un grad
înalt de valorificare.
Câmpia Bărăganului este situată în partea de Est a Câmpiei Române; prin geneză, Câmpia
Română aparţine ariei depresionare dintre orogenul carpatic si Platforma Moesică (V.
Mutihac, L. Ionesi -1974; P. Coteţ - 1976), dar sensul evoluţiei a fost determinat de procesele
proprii ariei carpatice. Partea estica a Câmpiei Române trebuie considerată în cea mai mare
parte, tot o câmpie piemontană, dar mult mai tânără şi influenţată de procesel de subsidenţă.
Acţiunea de modelare a Dunării şi influenţa ei permanentă exercitată asupra părţii
sudice a câmpiei au imprimat o a doua trăsătură geografică e bază - cea dunăreană - pe
lângă cea pericarpatică.
Întreaga câmpie s-a format pe locul unui bazin lacustru, dar colmatarea acestuia şi
evoluţia subaeriană ulterioară s-a făcut neuniform. Dacă jumătatea vestică a fost supusă
modelării încă din prima parte a cuaternarului, cea de la Est de Argeş, s-a definitivat mult
mai târziu, adică după transgresiunea lacustră cuaternară medie.
7
Relieful
Călătorul care, în grabă, străbate meleagurile din sudul Câmpiei Bărăganului şi ajunge în
comuna Grădiştea are prilejul să observe aici o aparentă monotonie a formelor de relief. În
realitate se pot deosebi aici următoarele unităţi geomorfologice: terasa a 2-a şi 1 ale Dunării,
Lunca Dunării şi Câmpia Bărăganului de Sud.
Bărăganul de Sud oferă cea mai completă imagine a unui teritoriu de câmpie - prezintă
o întindere netedă acoperită cu un strat gros de loess (rocă sedimentară de origine eoliană,
alcătuită dintr-un praf fin, de culoare galben - brună, prin care apa pătrunde relativ uşor),
efect al evoluţiei sale geologice îndelungate ca bazin de sedimentare.
Modelarea fluviatilă şi cea eoliană au determinat apariţia unor gorgoane (movile) - ca
forme pozitive şi văi secundare de tip "furcitură" - ca forme depresionare. Pe teritoriul
comunei Grădiştea au avut loc tasări care au dat naştere la crovuri. Adesea, crovurile se
prezintă grupate şi unite sub acţiunea vânturilor, asociate cu precipitaţiile, transformându-
se în văi secundare de tip furcitură, aşa cum este valea Berza - ce traverseaza pe la Vest
comuna Grădiştea.
Gorgoanele (movilele) au înălţimi de 4 - 6 metri deasupra nivelului câmpiei. Sunt
considerate creaţii antropice, vechi de peste 2000 de ani care, de regulă, reprezentau
mormintele unor conducători. Ulterior, au servit la avertizarea la avertizarea populaţiei cu
focuri, în caz de primejdie sau drept magazie de cereale (exemplu: movila situată între
satele Grădiştea şi Ceacu, lângă drumul Călăraşi - Bucureşti).
Zona de Sud a Bărăganului sudic, unde este situată şi comuna Grădiştea, este mai
coborâtă şi lăsată în trepte - terase - prin intermediul cărora se face trecerea la luncă. Cu
toate că, lunca se limitează la o fâşie cu lăţime variabilă, a fost considerată ca o subunitate
aparte a Câmpiei Române, creaţie recentă a fluviului, o depresiune de eroziune umplută cu
aluviuni; este un şes aluvial cu relief specific de grinduri, depresiuni lacustre şi albii
părăsite, acoperite cu soluri neevoluate aluviale şi soluri hidromorfe gleice, fost submerse,
în cea mai mare parte transformate în terenuri agricole după îndiguirea bălţilor.
Lunca din sudul comunei Grădiştea se încadrează în sectorul Argeş - Brăila, unde
lunca are o extensiune remarcabilă constituind elementul morfohdrografic de prim ordin.
În cadrul acestui sector, din modul de grupare a teraselor şi a luncii, prin caracterele de
detaliu şi de ansamblu ale Văii Dunării se disting trei subsectoare:
- Olteniţa - Călăraşi
- Călăraşi - Hârşova
- Hărşova - Brăila
8
Comuna Grădiştea o întâlnim în subsectorul Olteniţa - Călăraşi. Aici o denivelare de
10 -12 metri, teşită dar continuă, prelungită aproape rectiliniu, pune în evidenţă limita
dintre complexul morfologic al Văii Dunării şi câmpia de la Nord. Aspectul de ansamblu al
luncii este dominat de prezenţa a 3 - 4 făşii longitudinale inegal dezvoltate:
- lângă albia minoră se desprinde fâşia grindurilor, cu înălţimi de 1 - 5 metri şi cu
lăţimi de la câţiva metri până la câteva sute de metri;
- urmează o fâşie de tranziţie;
- a treia fâşie, mai joasă, este cea a depresiunilor şi cuvetelor lacustre;
- la exterior se detaşeaza cea de-a patra făşie formată nu prin aluvionarea râului, ci
prin aport lateral.
Alcătuirea litologică şi structura luncii reflectă direct condiţiile hidrodinamice şi
tendinţele proceselor de transport şi acumulare a râurilor din timpul formărilor paturilor
aluviale, respectiv din holocen. Indiferent de extinderea luncii şi de grosimea aluviunilor
apare evidentă succesinea a două orizonturi deosebite sub raport litologic şi granulometric:
- un orizont inferior grosier - unde predomină pietrişurile şi nisipurileş
- un orizont superior format din depozite mai fine - formaţiuni psamopelitice.
Trecerea de acumulările grosiere de albie ale orizontului inferior, la acumulările fine
de inundaţie, corespunde momentului detaşării lunciii ca treaptă moroflogică (Gr. Posea şi
colaboratorii, 1978). Prezenţa celor două orizonturi succesive, precum şi baza orizontului
inferior, în general sub talvegul actual, presupun cel puţin două faze în formarea luncilor:
una de adâncire generală a albiilor, alta de lărgire şi aluvionare gradată a acestora.
Pe raza comunei, lunca prezintă o extensiune remarcabilă de 6 - 12 kilometri lăţime.
Ca urmare a proceselor de acumulare desfăşurate din amonte în aval, sectorul ce
corespunde comunei Grădiştea este într-un stadiu avansat de aluvionare. În această zonă
există un complicat sistem natural de privaluri (gârle), transformate în canale de
desecare.
Terasele, prin toate caracterele lor, reprezintă dovada cea mai grăitoare a intensităţii cu
care reţeaua hidrografică a contribuit la prelucrarea reliefului. În cadrul comunei Grădiştea
pot fi identificate două terase:
- terasa a 2-a ce se menţine continuu între Argeş şi Călăraşi; are altitudinea relativă de
23 de metri. În raport cu celelalte terase, aceasta este mai fragmentată: prezenţa lacului
Gălăţui în Sud - Vestul comunei. Terasa se extinde până în dreptul localităţii Independenţa
- situată în Nord - Vestul comunei Grădiştea.
9
- terasa 1-a (numită Călăraşi), mai nouă, are înălţimea relativă de 9 - 10 metri. Podul
slab fragmentat în avale de Gălăţui este ciuruit de numeroase crovuri (inegal dezvoltate) şi
de câteva depresiuni mari de tasare. Venind în contact direct cu lunca, fruntea terasei
Călăraşi este abruptă şi pe alocuri ravinată.
Procese actuale de modelare a reliefului
Alcătuirea şi mobilitatea tectonică a reliefului, diferenţierea etajelor de climă,
vegetaţie şi soluri, la care se adaugă şi activitatea antropică, au favorizat manifestarea unor
game largi de procese de modelare actuală. Zona este caracterizată prin procese care
afectează suprafeţele orizontale interfluviale - tasare, sufoziune, procese eoline - şi prin
cele din lungul albiei Dunării - procesele de acumulare fluvială.
10
Clima
Analiza hărţilor climatice demonstrează că pe teritoriul comunei Grădiştea clima este
continentală, mai puţin moderată decât a altor regiuni din ţară. Aceasta se manifestă printr-
o amplitudine termnică anuală şi diurnă relativ mare şi prin cantităţi reduse de precipitaţii.
Regimul climatic se caracterizează prin veri deosebit de calde, precipitaţii reduse, sub
formă de averse, prin ierni reci, marcate uneori de viscole puternice, dar şi de perioade de
încălzire, care provoacă discontinuităţi în distribuţia temporară a stratului de zăpadă.
Ca factor genetic al climei, radiaţia solară totală înregistrează în cursul unui an
valoarea de 126 kcal / cmp. Se adaugă durata medie de strălucire a Soarelui de 2258 ore;
Iulie este luna cu durata de strălucire a Soarelui cea mai mare 323,6 ore în timp ce în luna
Decembrie se înregistrează cele mai mici valori ce nu depăşesc 54,2 ore anual.
Media anuală a presiunii atmosferice este de circa 1016 mb, vara valorile fiind mai
mici, pentru ca iarna să fie mai mari datorită faptului că predomină activitatea
anticiclonală. Centrii barici resimţiţi pe raza comunei Grădiştea sunt: -ciclonii
mediteraneeni, au cea mai mare importanţă, datorită varietăţii aspectelor de timp şi vreme;
ei acţionează în anotimpul rece ca un centru de mică presiune atmosferică; se
caracterizează printr-o înrăutăţire bruscă a vremii, produc precipitaţii abundente însoţite de
vânturi. Iarna provoacă abundente căderi de zăpadă.
- anticiclonul Azorelor influenţează caracteristicile climatice în special vara provocând
ploi sporadice.
- anticiclonul Siberian (euroasiatic) se prezintă ca un centru de mare presiune
atmosferică; acţionează din Noiembrie / Decembrie pentru ca în Februarie să atingă
maximul de intensitate şi durată. În Martie acţiunea lui se diminuează. Se manifestă prin
inversiuni de temperatură, nebulozitate mare, viscole puternice.
Media anuală a temperaturii este de +11,35 grade Celsius. Prin partea centrală a
teritoriului comunei trece izoterma de +11 grade. Mediile temperaturii aerului sunt de 23
grade Celsius în Iulie (cea mai caldă lună), în timp ce în cea mai rece lună a anului -
Ianuarie, este de +1,95 grade Celsius. Mediile lunare ale temperaturii maxime zilnice sunt
pozitive în tot timpul anului fiind în Ianuarie de +1,15 grade Celsius şi cresc treptat până
în luna Iulie când ajung la +17,1 grade Celsius. Temperatura maximă absolută s-a
înregistrat la 10 August 1951 şi a fost de +41,4 grade Celsius, valoare egalată în vara
anului 1998. Temperatura minimă absolută a avut valoarea de -30 grade Celsius la data de
11
09 Ianuarie 1938. Din analiza temperaturilor aerului rezultă gradul ridicat de
continentalism cu uşoare modificări în zona de luncă. Numărul zilelor cu temperaturi între
25 - 30 grade sunt în număr de 113; ele apar din luna Aprilie până in luna Octombrie,
favorizând practicarea activităţilot în aer liber. Zilele tropicale (temperaturi maxime ce
depăşesc 30 de grade Celsius) constituie o caracteristică importantă a regimului
temperaturilor şi un indice al condiţiilor favorabile producerii secetei. Sunt în medie 46,1
zile cu frecvenţă mare în luna Iulie (15,2 zile).
Fenomenul de îngheţ este specific perioadei reci a anului, primul înghet se produce în
prima decadă a lunii Octombrie, iar ultimul îngheţ de primăvară este semnalat în Aprilie.
Deosebit de dăunătoare sunt îngheţurile târzii de primăvară, care surprind în plină
dezvoltare plantele tinere dar şi cele timpurii de toamnă care pot surprinde culturi
nerecoltate. Numărul zilelor de înghrţ, când temperatura minimă este mai mică sau egală
cu 0 grade Celsius sunt de 96,1. Din acestea numai 28,3 zile sunt de iarnă.
Umezeala aerului se datorează curenţilor de aer de origine tropicală şi mediteraneană
care se produc îndeosebi iarna, ca şi a celor atlantici care înregistrează o frecvenţă mare
vara. Se adaugă sursele locale: evaporaţia apei de pe suprafaţa Dunării / Gălăţuiului,
evapotranspiraţia plantelor şi a solului.
Evoluţia lunară a tensiunii vaporilor de apă este asemănătoare cu cea a temperaturilor
aerului. Valorile cele mai mici se înregistrează în luna Ianuarie (4,3 mb), cele mai mari în
luna Iulie (16,8 mb), media anuală fiind de 10, 1 mb. Valoarea umezelii relative anuale
este de 73%, creşte în lunile de iarnă (80%) şi scade în lunile Iulie - August (62 - 64%).
Nebulozitatea medie anuală este de circa 5,7 zecimi, iarna ajungând la 7,3 - 3,7 zecimi.
Precipitaţiile atmosferice constituie un factor hotărâtor al stării de vegetaţie a plantelor
şi a producţiei agricole. Ele sunt aduse în general de către masele de aer atlantice şi
mediteraneene. Anual se înregistrează 503,6mm pe anotimpuri: iarna in medie 109,4mm
(Decembrie 40,6mm, Februarie 31,6mm), vara se înregistrează circa 166,8mm (Iunie
71,9mm, August 36,1mm); primăvara media precipitaţiilor este de 119,05mm, iar toamna
valoarea medie este de 107,7mm. Cele mai bogate precipitaţii se înregistrează în luna
Iunie (71,9mm), iar cele mai scăzute în luna Martie (29,2mm). Se constată că cele mai
mari valori se înregistrează la sfârşitul primăverii şi la începutul verii, când sunt frecvente
masele de aer oceanic. O particularitate distinctă a precipitaţiilor din această regiune o
constituie caracterul lor torenţial de aversă în timpul verii însoţite de descărcări electrice.
Precipitaţiile sub formă de zăpadă constituie o importantă rezervă de apă care
acumulează iarna pe sol sub forma stratului de zăpadă. Se înregistrează 42,1 zile cu strat de
12
zăpadă. Primele ninsori cad la sfârşitul toamnei şi începutul iernii. Numărul mediu al
zilelor cu ninsoare la Grădiştea este de 23,4 (cele mai numeroase fiind în luna Ianuarie 7,4
zile). Grosimea stratului de zăpadă este în general redusă 10-15 cm, cu valori mai mari în
locurile adăpostite, mai ales când zăpada este spulberată şi troienită. Stratul de zăpadă este
mai gros şi mai uniform în luncă, în crovuri şi foarte discontinuu pe câmp.
Viteza medie a vântului este de 3,6 metri/secunda înregistrându-se diferenţieri pe
anotimpuri. Frecvenţele medii anuale înregistrate indică predominarea vântului de Vest
(16,4%) şi Sud - Vest (12,4%), şi cele din Nord (14,8%) şi Nord - Est (13,3%) producând
iarna spulberarea zăpezii şi vara pierderea apei din sol. Frecvenţa medie anuală a calmului
atmosferic este de 12,9%.
Dintre vânturile ce se resimt pe teritoriul comunei Grădiştea pot fi amintite:
Crivăţul - un vânt foarte puternic, rece şi uscat, care se dezvoltă la periferia
anticiclonului siberian, având direcţia NE - SV. Bate iarna, determină geruri mari,
îngheturi intense, polei, iar uneori viscole puternice, însoţite de viteze mari ale vântului
provocând spulberarea, troienirea zăpezii, îngheţul solului şi degradarea culturilor,
eroziunea solului, înzăpezirea arterelor de circulaţie, etc.
Austrul - vânt uscat, prezent aproape în toate anotimpurile. El se dezvoltă la
periferia anticiclonilor centraţi în Peninsula Balcanică, în condiţiile existenţei unei
depresiuni barice in centrul Transilvaniei. Iarna produce ger, vara secetă; primăvara usucă
rapid câmpul umed.
Băltăreţul - vânt umed, având originea în ciclonii care se formează pe Marea
Mediterană şi în Marea Neagră. Bate în special toamna şi primăvara, din SE şi spre NV,
sau din Est spre Vest, însoţit de nori negri şi groşi, care produc o ploaie măruntă şi caldă,
de scurtă durată. Uneori bate şi iarna aducând ploi, iar vara, răcoare.
Suhoveiul - bate în perioada caldă a anului. Bate din direcţii diferite, dar în
deosebi din Est, fiind un vânt fierbinte şi uscat, provocând secetă şi, uneori eroziunea
solului şi furtuni de praf. Mai poartă numele de " Sărăcilă", "Traistă Goală" sau "Traistă-n
Băţ".
Dintre fenomenele atmosferice deosebite pot fi amintite în perioada de iarnă poleiul,
chiciura, îngheţul şi depunerile de gheaţă; pentru toamnă şi primăvară - bruma ( care
prezintă condiţii favorabile de formare încă din a doua parte a lunii Septembrie şi
primăvara până în luna Mai), ceaţa; vara - evapotranspiraţia > 700mm, roua este foarte
abundentă, ploi torenţiale, grindină (ce apare în urma unor ploi torenţiale de convecţie, la
trecerea unor furtuni reci peste suprafaţa supraîncălzită).
13
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică este reprezentată prin apele de suprafaţă (fuviul Dunărea, lacul
Gălăţui) şi apele subterane. După geneză şi condiţiile hidrogeologige de înmagazinare,
apele subterane se diferenţiază în freatice şi de adâncime.
Apele freatice reprezintă o resursă economică importantă nu numai prin faptul că
asigură ape de bună calitate, dar şi prin aceea că rezervele exploatate se pot reface uşor
prin ciclicitatea regimului hidric. În partea de Sud – Est a Bărăganului de Sud, unde este
situată comuna Grădiştea, adâncimea apelor freatice ajunge la chiar peste 30 de metri.
Mineralizarea apelor se menţine între 0,5 şi 3 gr./l. Tipul hidrochimic întâlnit cel mai
frecvent este cel clorurat şi sulfatat. Apele au calităţi potabile bune. Apele freatice din
lunca Dunării se acumulează în depozite aluvionare cuaternare.
Apele de adâncime sunt situate la mari adâncimi şi au mineralizare puternică; debitele
sunt apreciabile şi calităţile bune.
Fluviul Dunărea, în trecut, până s-au efectuat lucrări importante de îndiguire îşi
revărsa cu o regularitate aproape anuală apele peste luncă fie prin zăpor în lunile de iarnă,
fie prin revărsare datorită debitelor mari provocate de topirea zăpezilor şi a ploilor de
primăvară.
În funcţie de mărimea viiturii, mai rămâneau unele grinduri ivindu-se printre ape şi
gheţuri care alunecau furioase la vale ducând cu ele vite sau pomi. După retragerea apelor
în matca lor, lunca rămânea acoperită de lacuri mici, privaluri şi jepşi. Cele mai celebre au
fost Japşa Morii şi Japşa Florii, care au existat în raza comunei Rasa. Înainte existau lacuri
mai mari, cum ar fi de exemplu Bobeasa, care avea o suprafaţă de 30 hectare şi lacul
Grozoaia cu o suprafaţă de 10 hectare, fiind folosite la pescuit; astăzi, aceste lacuri nu mai
există.
Începând din 1963 lunca Dunării, a fost îndiguită şi asanată în cea mai mare parte. La
Sud de comuna Grădiştea, Dunărea se află pe cursul său inferior (denumit Pontic, Valah
sau Românesc) în sectorul Porţile de Fier – Călăraşi, subsectorul Olteniţa – Călăraşi.
Repartiţia debitelor medii multianuale relevă o maximă în luna Mai, după care
urmează o scădere a debitelor medii lunare până în luna Octombrie, pentru ca apo să
crească din nou (Noiembrie – Decembrie). Amenajările hidrotehnice executate după 1965,
au influenţat regimul hidrologic al Dunării, provocând creşterea nivelului apei şi, implicit,
14
a debitelor.
Cel mai important lac, ce există şi azi pe raza comunei Grădiştea este lacul Gălăţui, cu
o suprafaţă de 250 hectare, situat în partea de Sud – Vest a comunei, între satele Rasa şi
Bogata, este amplasat pe cursul inferior al văii Barza. Lacul este un liman fluviatil, care s-a
format prin anastomozarea vechiului curs de apă ce venea pe vale Barza. De la Gălăţui
porneşte un curs de apă, în parte artificial ce duce apele din partea de Sud a terasei pe care
sunt situate satele Rasa, Cuneşti şi Grădiştea. De aici, printr-un sistem local de irigaţii
ajunge în lacul Călăraşi.
Lacul are formă alungită, se alimentează din precipitaţii şi scurgerea superficială; are
apă în mod permanent şi prezintă unele oscilaţii de nivel în funcţie de perioadele ploioase
şi secetoase. Delimitat de maluri înalte, abrupte, lacul prezintă indicii că a funcţionat ca
golf marin în trecutul geologic al acestei regiuni. Fiind liman fluviatil, lacul Gălăţui are o
concentraţie mare de săruri (1275,70 mg./l. În 23.09.1965) datorită bazinului de recepţie
situat în zona de câmpie de unde apele de şiroire antrenează o mare cantitate de săruri pe
care o transportă în lac.
În Nord – Est, lacul Gălăţui este separat printr-un dig de pământ de lacul Potcoava
(125 hectare). Lacurile sunt folosite în scopuri piscicole şi pentru irigaţii.
Un alt curs de apă, azi dispărut, a fost Sfrederile, care a existat pe teritoriul satului
Grădiştea. Tot pe teritoriul comunei, în lunca Dunării, a existat un braţ curgător al acesteia
numit Botul, care venea de pe teritoriul comunei Ciocăneşti şi îşi avea albia în dreptul
satelor Bogata, Rasa şi Cuneşti; se vărsa în lacul Călăraşi.
Vgetatia
Fitogeografic, teritoriul comunei Grădiştea cuprinde două subzone de vegetaţie
spontană: de stepă şi de substepă.
Vegetaţia zonală
Deşi înlocuită astăzi prin culturi agricole, puţinele resturi rămase dau posibilitatea
reconstituirii vegetaţiei de stepă din Sudul Câmpiei Bărăganului. Extinderea culturii
grâului în Ţara Românească, după 1830, a impus defrişarea pădurilor şi desţelenirea
fâneţelor naturale.
Datorită faptului că silvostepa de altădată cu pajişti mezoxerafile în alternanţă cu
păduri a fost distrusă, în momentul de faţă vegetaţia ierboasă din ambele subzone (stepă şi
15
silvostepă) nu se deosebeşte, ea dezvoltându-se în condiţii bioclimatice asemănătoare. Se
întâlnesc terenuri agricole şi pajişti puternic modificate în silvostepă. Pe teritoriul comunei
Grădiştea au rămas păduri pe malul Dunării, având în componenţă specii cum ar fi: stejar