Cuprins:
1.Introducere.Aparitie3-4
2.Autori.Promotori...4-7
3.Compozitia.7-11
4.Observatii generale.12-14
5.Baza-Legea talionului...15-19
Legea Talionului, in Sfanta Scriptura
Legea Talionului, un progres social evident
Legea Talionului, o treapta spre iertarea crestina.
6.Concluzie.Parerea proprie19-20
7.Anexe...21-22
8.Bibliografie..22
Introducere.Aparitie
Cea mai cunoscuta codificare antica ramine a fi Codul lui
Hammurabi,descoperita in anul 1901 de cercetatorul francez Morgan
pe ruinele orasului Susa,in sudul Iranului de
astazi.[footnoteRef:1] [1: Criminologie,Igor A.Ciobanu,2011]
n anul 1897 o expediie tiinific francez, condus de marele
orientalist J. de Morgan, ncepe spturi arheologice pe ruinele
strvechiului ora Susa, n sud-vestul Iranului de azi. Fost capital a
statului elamit independent, Susa fusese distrus n anul 640 .e.n.
de ctre Assurbanipal, dar, sub mpratul Darius i urmaii si, ajunge
capitala imperiului persan. Cu ocazia spturilor, expediia a dat la
iveal, n luna decembrie 1901, prima bucat dintr-un bloc de bazalt
negru pe care se afla spat o parte din codul lui Hammurabi, iar n
luna ianuarie 1902, cel de al doilea fragment al blocului, cu
restul codului.
nlimea stelei este de 2,25 m, iar limea de 1,90 m, n partea de
jos i 1,65 m, n cea de sus. n partea superioar este sculptat zeul
Soarelui, ama, stnd pe un scaun fr speteaz. Acesta, purtnd pe cap o
tiar cu coluri i din umeri nindu-i flcri, ine n mn un fel de
sceptru i un inel, simboluri ale puterii. n faa lui, n picioare,
regele Hammurabi ia aminte la sfaturile pe care s-ar crede c i le d
zeul, cu privire la coninutul, importana i modul de aplicare a
legilor. Dedesubt, este tiat textul faimosului cod. Pe faa stelei,
textul ocup 21 de coloane, din care 16 n stare perfect lizibil, dar
celelalte cinci, distruse cu dalta, rmn de necitit. n partea
inferioar a stelei, textul este spat pe 28 de coloane, bine
conservate i, n consecin, uor de citit. n total, aadar, textul a
fost scris pe 49 de coloane, cuprinznd patru mii de rnduri i opt
mii de cuvinte.
Dup toate probabilitile, textul codului a fost repartizat iniial
pe mai multe asemenea stele. Din cuprins, rezult c textul care fcea
credina adic cel autentic a fost expus n Babilon: n cetatea
Babilonului, pe care au ridicat-o zeii Anu i Bel n Esaggil, templu
a crui temelie este tot att de tare ca cerul i pmntul, am scris n
inscripia mea cuvintele mele preioase i le-am aezat naintea
chipului meu de rege al dreptii.
Codul ncepe cu un prolog ntins pe primele patru coloane de text
i o parte din coloana a cincea. Hammurabi declar c zeii i-au
ncredinat sceptrul i, n temeiul acestei misiuni, promulg textul
codului ca s nimiceasc pe cel ru i viclean, ca cel puternic s nu
asupreasc pe cel slab. Dei Hammurabi invoc numele zeilor, legea ca
atare nu este nemijlocit opera lor. Dac legile lui Urukagina apar
ca legi divine, cci zeul Ningirsu le ntocmise, ncepnd cu Urnammu se
ncetenete ideea c regele este acela care exercit puterea
legiuitoare, dei puterea temporar o deine de la zei. Codul lui
Hammurabi continu tradiia i, ca atare, nu este o lege religioas,
edictat nemijlocit de zei, ci ntocmit din porunca zeilor i sub
oblduirea lor de ctre rege, care deine n stat dreptul de a
legifera. De aceea, Hammurabi declarndu-se nobilul care se pleac
naintea marilor zei i regele cruia zeul Marduk i-a ncredinat
domnia, ncheie astfel prologul: Eu, rege ce in n supuenie cele
patru pri ale lumii am furit eu nsumi dreptul i dreptatea n limba
rii, fcnd pe oameni s se bucure.
n afara acestor declaraii de principii, prologul cuprinde o lung
nirare a tuturor binefacerilor fcute de Hammurabi oraelor statului
su. Printre acestea figureaz i cetile Larsa i Mari, ceea ce
dovedete c legiuirea a fost ntocmit dup ce acestea au fost nglobate
imperiului su, eveniment posterior biruinelor obinute mpotriva
regilor Rim-Sin i Zimrilim. De aici, ooncluzia c data promulgrii
codului a fost nceputul celui de al IV-lea deceniu al domniei sale
(1760 1759) .e.n.
Autori.Promotori
Codificarea poarta numele celui mai de seama rege al
Babilonului-Hammurabi(in unele izvoare Hammurapi),care a fost al
saselea suveran al dinastiei amorite intemeiate in 1894 i.Ch. de
catre Sumuabum ('prima dinastie babiloniana').Domnind intre anii
1792-1749 i.Ch.Hammurabi a creat un stat trainicTara dintre
ape,unificata sub sceptrul unui singur domnitor.Cunoscut in istorie
ca un mare rege si un remarcabil legiuitor,Hammurabi,inca din cel
de-al doilea an de domnie se arata dornic de a instaura dreptul in
tara sa.[footnoteRef:2] Il succede la varsta de 25 tatalui sau
Sin-muballit (1812-1792 i.e.n.), devenind stapanul unui mic regat
din Mesopotamia centrala cu o suprafata de circa 20000 km patrati;
radial, frontierele orasului-stat nu se aflau mai departe de 70-80
km de Babilon. Descoperirile arheologice ale ultimelor decenii,
descifrarea arhivei din Mari a lui Zimrilim, prin bogatele
informatii puse in circulatie, au modificat imaginea lui Hammurabi,
reducand din soclul pe care acest vestit suveran fusese ridicat de
istoriografia si literatura moderna. Astfel, trei sferturi din
domnia sa, Hammurabi nu a fost decat unul dintre cei 4-5 despoti
pretendenti la hegemonia mozaicului de orase-state care alcatuiau
Mesopotamia, abia in ultimii 10 ani de guvernare reusind sa-si
elimine adversarii si sa constituie un imperiu (si acesta nu atat
de vast precum se credea pana nu demult); unii cercetatori inclina
chiar sa vada in Hammurabi din primul deceniu de domnie un simplu
vasal al suveranului asirian Samsi-Adad I (1813-1780 i.e.n.). [2:
Criminologie,Igor A.Ciobanu,2011]
Descoperirea pe doua tablite de lut a 'legilor din Esnunna' (cu
doua secole mai vechi decat Codul lui Hammurabi), ca si a
fragmentelor din legislatia lui Lipit-Istar din Isin (1934-1923
i.e.n.), a dovedit ca opera legislativa a regelui babilonian nu
este atat de izolata si originala precum se credea. Corespondenta
diplomatica si administrativa a lui Samsi-Adad I si Zimrilim, doi
dintre contemporanii lui Hammurabi, se dovedeste superioara celei a
lui Hammurabi. Imperiul creat de Hammurabi este departe de a fi
durabil, urmasii sai raman in scurt timp stapani doar peste nucleul
acestuia, reprezentat de Babilonia.
Nu este insa mai putin adevarat ca Hammurabi a fost o
personalitate energica, un om politic inteligent si lucid, un
artizan neintrecut al combinatiilor diplomatice rafinate, un
administrator care dirija personal aparatul de guvernamant
centralizat, un comandant militar indraznet si talentat, astfel ca,
la sfarsitul domniei sale Babilonia reprezenta cea mai importanta
putere a Orientului Mijlociu. printr-un abil joc al aliantelor,
Hammurabi isi consolideaza in primii ani de la urcarea pe tron
pozitia in Mesopotamia; in anul 7 de domnie sunt schitati primii
pasi ai unei politici expansioniste prin ocuparea vechilor cetati
Uruk si Isin, iar in anii 10-11, prin cucerirea oraselor Malgium,
Rapiqum si Salibi. Urmatoarele doua decenii sunt consacrate
consolidarii economiei, realizarii de mari canale, construirii sau
repararii unor edificii civile si religioase; relatii pasnice sunt
intretinute cu Regatul Mari, cu statele Larsa, Esnunna si Asiria
(slabita dupa disparitia lui Samsi-Adad I). Anii 29 si 30 de domnie
consmneaza campanii victorioase la hotarele de nord si nord-est, in
cursul carora sunt infrante coalitii ale Elamului, Asiriei, Gutium
si Esnuna. In anul 31, Hammurabi il invinge pe Rim-sin, dinastul
Larsei, vecinul sau din sud, anexand astfek intregul Sumer,
Zimrillim, regele din Mari, aliat statornic de peste doua decenii,
este infrant in cel de-al 33 lea an al domniei lui Hammurabi, iar
doi ani mai tarziu, Mari, metropola de pe malul Eufratului dispare
definitiv din istorie dupa un mileniu de neintrerupta existenta. In
anul 38 este supus orasul-stat Esnunna, iar Asiria este constransa
sa recunoasca suzeranitatea babiloneana. Puterea lui Hammurabi se
afla acum la zenit, titlul de 'Rege al Sumerului, al Akkadului si
al celor patru parti ale lumii' tradind aspiratiile sale spre o
monarhie universala.
O realizare majora a lui Hammurabi o constituie tentativa de
unificare a jurisdictiei mesopotamiene prin redactarea celui mai
vechi cod de legi din istorie ajuns pana la noi; stela de diorit pe
care acesta este gravat in cel de-al 34-lea an de domnie a fost
descoperita in 1901 la Susa si se afla astazi la muzeul Luvru din
Paris. Cele 282 articole sau paragrafe vizeaza uniformizarea
dreptului civil, penal si comercial pe intinsul noului imperiu si
impresioneaza prin concizia si claritatea enunturilor, prin nivelul
de sistematizare, precum si prin modernitatea spiritului in care au
fost gandite. Prin opera sa politica si legislativa Hammurabi
ramane cel mai prestigios suveran al Mesopotamiei mileniului II
i.e.n. Cei 43 de ani de domnie reprezinta o epoca de aur a
civilizatiei babiloneene; akadiana inlocuieste treptat, ca limba
culta a Mesopotamiei, sumeriana; acum se cristalizeaza cele doua
mari eposuri -Poemul creatiuniisiEpopeea lui Ghilgames. Cultul
zeului Marduk, divinitatea locala a Babilonului, este ridicat la
statutul de mare zeu al Mesopotamiei. Centrul de greutate al
istoriei mesopotamiene se muta acum definitiv din Sumer in
Babilonia, iar Babilonul se impune ca unul dintre cele mai
stralucite metropole ale Orientului. Urmasii lui Hammurabi se
mentin inca un secol si jumatate (pana in 1595 i.e.n.) pe tronul
Babiloniei. Faima Babilonului face ca acest oras sa devina simbolul
intregii tari, astfel incat jumatatea meridionala a Mesopotamiei
(intre Bagdad si Golful Persic) este desemnata incepand cu
izvoarele grecesti antice cu termenul de Babil.
Primul editor al codului V. Scheil, care a nsoit, n calitate de
specialist n limbi orientale misiunea arheologic francez a lui
Morgan a mprit textul n 282 de articole, avnd n vedere att
cuprinsul material al legii, ct i unele exigene ale tehnicii
juridice moderne. Primele cinci articole se ocup de procedura de
judecat. Articolele 6-13 reglementeaz furtul, prevznd modul n care
se poate constata i sanciunile corespunztoare. Articolele 14-20
pedepsesc furtul de sclavi, de copii i tinuirea sclavilor fugari,
recompensnd pe cei ce prind sclavii fugii de la stpn. Urmtoarele 16
articole reglementeaz n amnunt drepturile i ndatoririle ostailor,
tratnd totodat i regimul proprietii lor funciare. Articolele 42-47
sunt consacrate precizrii poziiei juridice a arendailor funciari,
iar urmtoarele cinci privesc drepturile creditorului asupra
fructelor de pe ogorul ce i-a fost dat n gaj. Articolele 53-56
statueaz pedepsele la care se expun cei care nu folosesc canalele
de irigaie n conformitate cu regulile fixate de autoriti.
Urmtoarele dou articole ocrotesc proprietarii funciari mpotriva
pagubelor aduse de animalele din cireada altuia, iar articolele
59-66 se refer la dreptul de proprietate asupra grdinilor, cu care
ocazie se ocup i de drepturile pe care creditorul le poate avea cu
privire la roadele livezii debitorului su.
Urmeaz 35 de articole, din cele ce au fost rase cu dalta. Ele
cuprindeau n conformitate cu reconstruirea operat cu ajutorul
copiilor gsite n cteva biblioteci mesopotamiene n principal norme
privind proprietatea imobiliar i, n secundar, dispoziii referitoare
la camt.
Articolele 100-107 se refer la activitatea negustorilor i a
auxiliarilor lor, iar n continuare patru articole se ocup de
crciumi care, n acelai timp, serveau i drept case de toleran.
Articolele 112-116 reglementeaz contractul de depozit i de
mprumut i chezuirea datoriilor prin intermediul membrilor familiei
debitorului.
Un mare numr de articole (127-195) privesc organizarea familial,
iar de stabilirea pedepselor cuvenite n caz de vtmri corporale,
codul se ocup n articolele 196-225. Urmtoarele dou i ocrotesc pe
stpnii de sclavi; articolele 228-235 privesc activitatea i
rspunderea juridic a arhitecilor si constructorilor de vase, iar
prin articolele 236-277 codul stabilete regimul juridic al
contractului de nchiriere. Ultimele articole cuprind dispoziii
referitoare la sclavi.
Articolele codului sunt redactate sintetic, reduse la formulri
scurte. De cele mai multe ori textul are n vedere cazuri concrete
i, dup expunerea lor, ofer i soluia juridic corespunztoare. Din
ntreaga economie a codului, ct i din cuprinsul prologului i al
epilogului, rezult c legiuitorul nu a intenionat s reglementeze
toate instituiile juridice, ci numai pe cele mai importante, lsnd
practicii judiciare sarcina de a soluiona speele neprevzute sau
reglementate parial n cod.
Compozitia
Cercetatorii afirma ca cele mai vechi reglementari juridice ale
comertului au fost stabilite in stravechiul Babilon.Cea mai veche
opera legislative,cunscuta sub denumirea de(Codul lui
Hammurapi)continea dispozitii referitoare la circiumi,negustori si
auxiliarii lor,la camata.Codul cuprindea reglementari privind
contractele de locatiune,comision,imprumut.[footnoteRef:3] [3:
Dreptul Afacerilor,Nicolae Rosca,Baies Sergiu,Editia a
III-a,Chisinau 2011]
Codul arat c este vorba de o populaie repartizat n trei clase,
definite dup principiul: la stare social superioar, prerogative i
obligaii superioare. Noutatea acestui cod redactat in secolul al
XVII-lea i. Hr. rezida in definirea stricta a drepturilor si a
indatoririlor fiecarei caste. Hammurabi ajunge chiar sa faca
distinctia intre culpa si responsabilitate. Astfel, intentia
criminala este luata in considerare in articolele codului,
rupandu-se astfel cu traditia unei pedepsiri mecanice, de tipul
ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Aceasta inovatie este,
intr-adevar, la originea dreptului ca sistem fondat pe justitie; ea
a avut ca efect canalizarea razbunarii personale si obtinerea unui
acord general asupra judecatilor facute, deoarece acestea
reprezentau o mai buna adaptare a sanctiunii penale la delictul
comis. Astfel, un delict svrit mpotriva unui om din popor este mai
puin sever pedepsit dect dac el este comis mpotriva unei persoane
nstrite; dar, n schimb, primul achit drepturi mai puin apstoare
dect al doilea.
Ct despre sclav, dei poate fi dat sau vndut i marcat ca o vit,
el se bucur de o personalitate care i d dreptul s posede bunuri i s
mearg la judecat. El a servit ca model in toata Antichitatea.
Statul condus de Hammurabi timp de aproape doua generatii era
considerat in Antichitate ca un model de echitate.
Dreptul familial recunoate soiei, unic, o capacitate juridic,
dreptul de a exersa diverse profesii, chiar i de funcionar public;
dar el rezerv soului posibilitatea de corecie n caz de
infidelitate, iniiativa divorului, l autorizeaz pe acesta s-i ia o
concubin i s adopte un copil pentru a-i asigura o descenden. Iat
cteva fragmente din celebrul Cod al lui Hammurabi: Dac cineva acuz
pe altcineva, fr s poat aduce vreo dovad, acuzatorul va fi omort.
Dac cineva acuz pe altcineva, i poate dovedi vina acestuia, el va
fi rspltit cu bani. Dac un judector ia o decizie ntr-un caz, iar
apoi se dovedete c a greit, va fi pus s plteasc de dousprezece ori
ct a impus el acuzatului, i nu i se va permite s mai judece. Dac
cineva fur pe fiul altcuiva, va fi omort. Dac cineva gsete un sclav
evadat i l returneaz proprietarului, acesta vatrebui s plteasc doi
ekeli. Dac un ho este descoperit n timp ce fur, va fi omort. Dac
cineva nu are suficient grij de un bara, i barajul cedeaz, el va fi
vndut, iar banii obinui vor nlocui recolta pierdut n timpul
inundrii culturilor. Dac cineva inund culturile unui vecin, i va
plti pierderea. Dac cineva i las grdina n seama unui grdinar, iar
acesta i face treaba bine timp de patru ani, n al cincilea an
proprietarul e obligat s ia parte la grdinrit. Dac grdinarul nu i-a
fcut treaba bine, iar plantele sufer, el va plti pierderea n funcie
de producia vecinului. Dac cineva are o datorie, i nu poate plti,
el se poate vinde pe sine, pe soia sa, pe fiul su i pe fiica sa s
munceasc; dup trei ani ei vor fi eliberai. Dac un om dator i pltete
datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot
exista obiecii. Dac cineva se cstorete cu o femeie dar nu are
niciun fel de relaii cu aceasta, nu se consider cstorie. Dac o soie
are relaii cu un alt brbat, amndoi vor fi legai i aruncai n ap, dar
soia poate fi iertat de soul ei i druit regelui ca sclav. Dac un
brbat folosete violena asupra soiei altui brbat pentru a se culca
cu ea, el va fi omort, iar femeia considerat fr vin. Dac un brbat
este capturat n rzboi, iar femeia prsete casa, dei este mncare
suficient, ea va fi aruncat n ap. Dac un brbat este capturat n
rzboi, i nu exist mncare, femeia este fr vin dac prsete casa. Dac
un so prsete casa, soia pleac n alt cas, iar soul se rentoarce,
soia nu este obligat s se rentoarc. Dac un brbat vrea s se despart
de o femeie care a dat natere copiilor si, o parte din pmnt i din
bani trebuie cedat ei de so. Cnd copiii cresc, ea se poate
recstori. Dac un brbat vrea s se despart de o femeie cu care nu a
avut copii, i va da napoi zestrea i banii pe care i-a adus din casa
tatlui ei. Dac un brbat adopt un fiu, iar acesta crete n casa
prinilor adoptivi, prinii naturali nu pot cere ntoarcerea acestuia.
Dac cineva lovete pe altcineva de rang mai nalt, va fi biciuit n
public de aizeci de ori. Dac cineva lovete pe altcineva de acelai
rang, va plti o mina de aur. Dac un sclav lovete un om liber, i vor
fi tiate urechile. Dac un brbat lovete o femeie nsrcinat, iar
aceasta pierde sarcina, el i va plti zece ekeli. Dac un constructor
construiete o cas, i o construiete bine, proprietarul va plti doi
ekeli pentru fiecare suprafa a casei. Dac, ns, nu reuete, i casa se
prbuete, ucigndu-l pe proprietar,constructorul va fi omort. Dac
fiul proprietarului va fi omort, fiul constructorului va fi
ucis.[footnoteRef:4] [4: www.Wikipedia.com]
Spre deosebire de legile mesopotamice anterioare, incomplete n
reglementrile pe care le cuprindeau, cu totul locale n privina
sferei lor de aplicare i mai mult etice dect juridice n cuprinsul
lor, Codul lui Hammurabi reglementeaz cele mai importante i uzuale
instituii juridice, are un caracter pur juridic i o sfer de
aplicare general pe teritoriul imperiului de curnd format.
Metodic n chipul de a reglementa instituiile, codul ine seama de
toate condiiile politice ale epocii, urmrind s fuzioneze tradiiile
sumeriene, adic vechile cutume autohtone, cu obiceiurile i
reglementrile populaiilor semitice ce au ntemeiat cel dinti imperiu
babilonian. De aceea, unii cercettori au considerat, dei n mod
impropriu, dar destul de sugestiv, Codul lui Hammurabi drept o
codificare de mpciuire, n sensul unei legiuiri comune a populaiei
sumeriene autohtone i a celei akkadiene, de neam semitic, care, dup
cucerire, a pus temeliile noului regat. Dealtfel, cu mult emfaz n
epilogul su, Hammurapi spune: Eu sunt mntuitorul [care] am strns la
pieptul meu oamenii din Sumer i Akkad.
Legat de practica judectoreasc cu vechi i bogate tradiii n ara
dintre ape, Codul lui Hammurabi mai poart nc amprenta deciziilor
judiciare. De aceea, articolele sale sunt foarte apropiate de spe,
de caz, de realitatea concret. Pentru legiuitorul babilonian nu
exist infraciune, ci numai infractor, nu exist credit, ci creditor,
nici debit, ci numai debitor, procesul de conceptualizare a
noiunilor juridice gsindu-se abia n faza sa incipient. Dealtfel,
nsi termenul de lege (dinatum) desemneaza mai degrab o decizie
judectoreasc dect o norm abstract i general de conduit.
Fr a fi grupate dup logica juridic a legiurilor moderne, normele
Codului lui Hammurabi au fost rnduite pe teme concrete, deoarece
legiuitorul n concepia babilonian nu era doctrinar, ci practicianul
ce avea datoria de a soluiona corect diversele categorii de cazuri
oferite de practic. Din acest punct de vedere, elementul de
sistematizare teoretic rmnea fr semnificaie pentru legiuitorul
babilonian care, confruntat n permanen cu nevoile vieii de fiecare
zi, se meninea cazuist i, n consecin, departe de preocuprile
doctrinare.
Spre deosebire de multe legiuiri ale epocii antice i medievale
ca de pild cele ebraice, indiene sau islamice n care elementele
religioase predomin Codul lui Hammurabi este o lege laic, mirean.
Legiuitorul babilonian, dei mputernicit al zeilor, rmne totui
singurul i adevratul codificator. De aceea cu excepia articolelor 2
i 132, care ngduie utilizarea ordaliilor mpotriva celui nvinuit de
vrjitorie i a femeii mritate nvinuit de adulter textele codului nu
conin dispoziii privind intervenia miraculoas a zeilor n procedura
de judecat i cu att mai puin prescripii religioase sau de cult.
Civilizaia lui Hammurabi este o civilizaie de limb semitic,
limba akkadian. Vechea sumerian i pierduse din importana ei,
deoarece sumerienii cucerii cedaser rolul lor politic de odinioar
semiilor biruitori. Akkadiana cuceritorilor devine limba oficial a
rii i, n consecin, limba documentelor publice. Era firesc, aadar,
ca i legiuirea lui Hammurabi s apeleze la ea. Pe de alt parte,
limba sumerian, cu structur aglutinant, lipsit de flexiuni i cu un
vocabular destul de redus era, n privina posibilitilor de exprimare
a ideilor juridice, inferioar celei akkadiene, mai bogat n termeni,
mai variat n construcii gramaticale i mai perfecionat n privina
tehnicii folosirii cuneiformelor.
Dei akkadiana s-a impus definitiv n Babilon, devenind limba
ntregii producii spirituale n epoca lui Hammurabi adevrata epoc de
aur a culturii babiloniene totui limba sumerian i monumentele ei au
continuat s fie studiate i ulterior, asemenea limbii latine n Evul
Mediu. Codul lui Hammurabi se termin cu un epilog care ncepe de la
coloana XXIV-a i se termin la coloana XXVIII-a. Mndru de opera sa,
regele care se autointituleaz rege desvrit i caracterizeaz codul
drept norme juridice de echitate, preciznd c prin intermediul lor a
asigurat rii un drept mbrcat n haina legii (scrise) i o bun
crmuire.
Dei misiunea de a da legi rii i-a fost ncredinat de zei (zeii
cei mari m-au ales), totui opera sa legislativ este o creaie laic.
Eu sunt continu Hammurabi pstorul, mntuitorul al crui sceptru drept
i extinde umbra binefctoare asupra oraului meu; eu am strns la
pieptul meu oamenii din Sumer i Akkad; sub paza mea i-am cluzit n
vreme de pace; cu nelepciunea mea i-am ocrotit, pentru ca cel
puternic s nu-l asupreasc pe cel slab, pentru ca orfanul i vduva
s-i primeasc dreptatea. n cetatea Babilonului, pe care zeii Anu i
Bel au ridicat-o n Esaggil, templul a crui temelie este tot att de
tare ca cerul i pmntul, am scris n inscripia mea cuvintele mele
preioase i le-am aezat naintea chipului meu de rege al dreptii,
pentru a rndui dreptul rii, pentru a curma nenelegerile, pentru a
cluzi cu dreptate pe cei asuprii. De opera sa, Hammrurabi este
mndru i de aceea se proclam cel dinti dintre regii [celorlalte]
ceti. Cuvintele mele sunt preioase continu el iar nelepciunea mea
de neasemuit. Dei laic, Hammurabi dorete asemenea altor legiuitori
de mai trziu ca opera sa s dinuiasc de-a pururi, ntocmai unor
porunci divine i, de aceea, pentru viitor regele pune legea sa sub
oblduirea zeilor. Din porunca lui ama, mare judector al cerului,
dreptatea s se rspndeasc n lume prin cuvntul lui Marduk, stpnul
meu; nimeni s nu se ndeprteze [de la poruncile] monumentului meu, n
Esaggil pe care l iubesc, s fie numele meu pomenit n veci. Punte de
nelegere ntre sumerienii autohtoni i akkadienii cuceritori, codul,
n concepia lui Hammurapi care desigur nu avea n vedere pe cei pe
care obiceiurile vremii i aezaser la marginea sau dincolo de
marginea societii urmeaz s fie o pavz de aprare pentru cel ce-i
caut dreptate i un temei pentru glorificarea marelui rege. Cel
apsat, ce va avea un necaz, s vin naintea chipului meu, al regelui
dreptii i s citeasc inscripia pe care am scris-o, s repete
cuvintele mele pline de neles; iar inscripia mea s-i lumineze
necazul, s-i gseasc dreptatea n ea i inima lui s se bucure
[spunnd]: iat, Hammurabi, stpnul, este fa deoameni asemenea unui
printe iubitor El a adus pe vecie oamenilor fericire i a crmuit ara
cum se cuvine.[footnoteRef:5] [5: www.Wikipedia.com]
Observatii generale
Codul lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri
parlamentare de genul celor cu care suntem obisnuti noi. El
constituie codificarea in scris a principiilor de convietuire
sociala practicate de civilizatia babiloniana acum 4000 de ani.
Descrie atit normele de convietuire acceptabile cit si pe cele
neacceptabile. Denota vechimea acestor valori pe care noi le numim
traditionale dar pe careideologia deconstructionista contemporanale
numeste demodate. Descrie valori unanim acceptate acum 4000 de ani.
Denota valori si norme de convietuire sociala care foarte probabil
au fost practicate vreme de sute, ori chiar mii de ani, inainte de
a fi codificate. Pe linga asta documentul da de inteles ca la un
anumit punct in evolutia societatii societatea a determinat ca
anumite practici sociale erau utile si altele nu. In consecinta,
atit practicile utile cit si cele daunatoare au fost codificate cu
scopul de a proteja si promova pe primele si de a le interzice ori
pedepsi pe cele din urma. Analiza pe care o facem astazi denota ca
ceea ce acum 4000 de ani oamenii vedeau ca fiind normal, astazi vad
ca fiind anormal. Natural nu ne referim la sclavie ori institutii
de genul acesta, ci la institutia multimilenara a familiei si
casatoriei.
Cuvantul casatorie apare in Cod de 13 ori, cuvantul sot de 44 de
ori, sotie de 67 de ori, adulter de 3 ori, familie o data, si
divort de 3 ori. Cuvintul sex nu apare de loc. Asta indica ca
pentru societatea babiloniana de acum 4000 de ani casatoria era
importanta, relatiile intre sot si sotie bine definite pentru a
proteja unitatea familiei, iar lipsa cuvintului sex denota ca, spre
deosebire de astazi, societatea primitiva nu era obsedata de
sexualitate asa cum ea este astazi. Divortul e mentionat ca fiind
ingaduit in cazul in care femeia era stearpa, iar adulterul era
pedepsit cu moartea. Un barbat care isi parasea familia nu se mai
putea intoarce la ea iar sotia lui avea dreptul sa se alipeasca
casei unui alt barbat. Pedepsele aspre pentru adulter si abandonul
familiei indica ca babilonienii luau in serios protejarea familiei
si a casatoriei.
Casatoria .Aflam detalii interesante despre casatorie in Codul
lui Hammurabi. Codul nu o defineste direct ci doar indirect.
Paragraful 128 afirma, in traducerea engleza: If a man has taken a
wife and has not executed a marriage contract, that woman is not
his wife. (Romaneste: daca un barbat si-a luat o nevasta dar nu a
facut un contract de casatorie cu ea, acea femeie nu este sotia
lui.) Casatoria deci era constituita dintr-un barbat si o femeie,
barbatul fiind numit sot iar femeia sotie. Dar pentru a fi oficial
constituita si recunoscuta in societate, uniunea dintre sot si
sotie trebuia evidentiata sub forma unuicontract de casatorie. Asta
denota cainabsenta unui contract de casatorie relatia dintre barbat
si femeie era o relatie de concubinaj.Ceea ce insemna ca inca acum
4000 de ani societatea facea distinctie intre concubinaj si
casatorie.
Oare de ce? Fara indoiala deoarece casatoria, nu concubinajul,
impunea stabilitate relatiilor intre soti, care la rindul ei
impunea stabilitate sociala pentru toti membrii societatii.
Casatoria demarca perimetrii relatiilor sexuale si de familie,
relatiile intre barbat si femeie si intre parinti si copii. Toti
isi cunosteau rolurile si limitele. Iar din asta toti aveau numai
de castigat: barbati si femei, parinti si copii, si societatea in
general.
Ce inseamna contract de casatorie? Exact ceea ce in zilele
noastre continua sa diferentieze casatoria de concubinaj.
Concubinajul nu e bazat pe legamint ci e o convietuire de
convenienta fara obligatii reciproce. Casatoria, insa, e bazata pe
legamint. Legamintul de casatorie intre barbat si femeie implica
promisiuni reciproce de fidelitate si monogamie, de a trai impreuna
la bine si la rau, in sanatate ori boala, si de a exclude din
relatiile dintre sot si sotie persoanele terte. Promisiunile
acestea erau facute in prezenta martorilor. E interesant si de
notat ca si Biblia, in Vechiul Testament, defineste casatoria ca
fiind unlegamintintre un barbat si o femeie facut in fata
martorilor. (Maleahi 2:14i de zicei: De ce? Din pricin c Domnul a
fast martor ntre tine i femeia tinereilor tale, fa de care tu ai
fost viclean, dei ea era tovara ta i femeialegmntuluitu.)
Punem in contrast aceasta definitie traditionala a casatoriei,
veche de cel putin 4000 de ani, cu defintiile care se reliefeaza
astazi. Noua ideologie a familiei nu mai fundamenteaza casatoria pe
uniunea intre barbat si femeie, pe persoane de sex opus, nici pe
legamintul intre sot si sotie, fidelitate, monogamie si excluderea
persoanelor terte din relatiile intre sot si sotie. Se vorbeste tot
mai mult despre un nou gen de casatorie, casatoriile deschise (open
marriages) in care sotul permite femeii sa intretina relatii
sexuale cu alte persoane, fie de sex opus fie de acelasi sex, iar
sotia permite acelasi lucrul sotului ei legal. Poliamoria ori
casatoria de grup face parte si ea din acest trend si cere tot mai
strident sa fie recunoscuta legal.
Copiii nenascuti. Copiii nenascuti erau pretuiti si aveau o
valoare reala in Codul lui Hammurabi. Daca o persoana agresa o
femeie sloboda insarcinata si cauza pierderea fatului, nu se
impuneau pedepse penale ci pecuniare, despagubirea fiind de 10
secheli. Codul lui Hammurabi mentioneaza multe delicte care
trebuiau despagubite pecuniar, cea mai mare despagubire fiind in
cazul uciderii copilului nenascut al femii slobode. In antichitate
echivalentul unui sechel era de 10 dolari, ceea ce ne indica ca
acum 4000 de ani uciderea copilului nenascut se despagubea cu
echivalentul a 100 de dolari.
Divortul .Divortul era ingaduit in anumite circumstante dar
interzis in altele. De exemplu, daca sotia se imbolnavea sotul nu o
putea divorta ci avea obligatia sa o intretina pentru restul
vietii. (Art 148) Iar daca divortul era permis, barbatul era
obligat sa dea femeii o parte din recolta, avere si bunuri pentru
a-si intretine copiii. (Art 138)
Crime sexuale. Cu toate ca in Cod nu se foloseste cuvantul sex,
anumite relatii sexuale erau interzise si pedepsite. Incestul era
interzis. Un tata care intretinea relatii de incest cu fica lui
trebuia expulzat din cetate. (Art. 154) Un tata care lua o sotie
pentru fiul lui si se culca cu ea era spanzurat iar fata inecata.
(Art 155) Daca un barbat se culca cu sotia tatalui sau dupa moartea
tatalui, atit el cit si femeia erau arsi pe rug. (Art. 157) Violul
era pedepsit cu moartea barbatului. (Art 130) Adulterul era
pedepsit cu moartea ambelor persoane prin strangulare si inec. (Art
129)
Baza-Legea Talionului.
La baza Codului lui Hammurabi se afla legea talionului-ochi
pentru ochi,dinte pentru dinte,mina pentru mina,picior pentru
picior,arsura pentru arsura,vinataie pentru
vinataie.[footnoteRef:6] [6: Criminologie,Igor
A.Ciobanu,2011,Tipografia Centrala F.E.P]
Legea talionului este una dintre cele mai cunoscute si dure legi
vechi, ea fiind practicata si de poporul evreu, mai ales in
perioada de inceput a Vechiului Testament, pana la aparitia
judecatorilor. In acele vremuri, legea talionului era vazuta ca un
real progres, in comparatie cu pedepsele anterioare. Astfel, in
urma acestei legi, victimele nu aveau voie sa-l pedepseasca pe
raufacator cu un rau mai mare decat cel infaptuit de acela.
Aceasta lege aspra a justitiei mozaice, putand fi numita si
"lege a reciprocitatii", imputernicea pe cel pagubit sa
rasplateasca celui rau cu aceeasi fapta. Pentru aceasta, aceasta
lege a si fost numita "a talionului", cuvantul "talion" insemnand
"asemanator". Concentrata in formula "ochi pentru ochi, dinte
pentru dinte", legea talionului nu era intalnita insa numai la
poporul evreu, ci si in alte culturi vechi.
Cea mai veche marturie despre aceasta lege apare in "Codul lui
Hammurabi" (sec XVIII i.Hr). Regele babilonian Hammurabi a compus
renumitul cod de legi, alcatuit din 282 de articole, spre a inlesni
judecata cazurilor de dezordine sociala. In acest vechi cod de
legi, legea talionului apare astfel: "Dinte pentru dinte, vanataie
pentru vanataie, picior pentru picior, mana pentru mana, os pentru
os, ochi pentru ochi." Codul lui Hammurabi, sapat intr-un bloc de
piatra inalt de peste doi metri, a fost descoperit de arheologii
francezi in anul 1901, el fiind pastrat astazi in Muzeul Luvru.
Legea Talionului, in Sfanta Scriptura !
Fiind luminat de Dumnezeu, Moise a alcatuit si el o serie de
legi, pentru poporul lui Israel. Astfel, pentru a infricosa si
pentru a imputina faptele cele rele, legea numita "a talionului" a
fost si ea strecurata printre legile mozaice. Frica de pedeapsa era
adesea in stare sa-l intelepteasca pe om, sa nu lucreze cele rele.
Dupa ce poporul ales a iesit din Egipt, trecand in chip minunat
Marea Rosie, el a inceput a se organiza, potrivit poruncilor date
de Moise. Astfel, cand si-au stabilit tabara in fata Muntelui
Sinai, Moise a rostit o serie de porunci, printre care si aceasta
lege a talionului: "Iar de va fi si alta vatamare, atunci sa
plateasca suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru
dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru
arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie" (Iesire 21,
23-25).
In acelasi loc sfant, peste putina vreme, Moise va repeta
aceeasi lege, zicand: "De va lovi cineva un om si va muri, acela sa
fie omorat. De va lovi cineva dobitoc si va muri, acela sa dea
dobitoc pentru dobitoc. De va pricinui cineva vatamare aproapelui
sau, aceluia sa i se faca ceea ce a facut el altuia: Frantura
pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a facut
el vatamare altui om, asa sa i se faca si lui. Cel ce va ucide
dobitoc sa dea altul; iar cel ce va ucide om sa fie omorat. Aceeasi
judecata sa aveti si pentru strain si pentru bastinas" (Levitic 24,
17-21).
Legea talionului va fi amintita si intarita pentru a treia oara,
in campia Moab, cu putin mai inainte de a intra poporul in Pamantul
Fagaduintei si de a adormi Moise intru Domnul. "Judecatorii sa
cerceteze bine si, daca martorul acela va fi martor mincinos si va
fi marturisit stramb asupra fratelui sau, sa-i faceti ceea ce voise
sa faca el fratelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau;
si vor auzi si ceilalti si se vor teme si nu se vor apuca sa mai
faca in mijlocul tau acest rau. Sa nu-l crute ochiul tau, ci sa
ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte,
mana pentru mana, picior pentru picior. Cu raul pe care il va face
cineva aproapelui sau, cu acela trebuie sa i se plateasca"
(Deuteronom 19, 17-21)
Legea Talionului, un progres social evident
Dupa cum spuneam si la inceput, legea talionului a avut drept
intentie principala scaderea in intensitate a faptelor rele.
Astfel, legea razbunarii sangelui, lege de o cruzime ce ducea
adesea pe razbunator la depasirea raului initial, nu se putea
scoate brusc din mentalitatea popoarelor vremii. Legea talionului
urmarea deci, pentru inceput, ca razbunarea sa nu fie mai mare
decat raul patimit initial de razbunator.
Intamplari de acest gen, in care razbunarea depaseste cu mult
fapta rea initiala, pot fi intalnite si in Sfanta Scriptura.
Astfel, dupa ce il ucide pe Abel, intunecatul Cain, intaiul ucigas
de om, fuge si se ascunde. Dumnezeu insusi ii va randui lui Cain o
pedeapsa cu mult mai mare decat fapta lui, dupa cum citim: "Si a
zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decat
as putea-o purta. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi
ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si
oricine ma va intalni, ma va ucide." Si i-a zis Domnul Dumnezeu:
"Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain, inseptit se va pedepsi."
Si a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va
intalni sa nu-l omoare" (Facere 4, 13-15).
Intelegand gravitatea faptei sale (crima), Lameh, fiul lui Cain,
inteleptindu-se, isi plange singur fapta, cerand o pedeapsa
nenumarat mai mare decat a aceluia. "Si a zis Lameh catre femeile
sale: "Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis
un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea. Daca pentru
Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci
de ori cate sapte!" (Facere 4, 23-24).
Unii vinovati fugeau de pedeapsa, insa erau pedepsiti cu mult
mai mult, iar altii, intelegand gravitatea faptei lor, cereau
singuri o pedeapsa cu mult mai mare. Prin urmare, razbunarea unei
fapte rele cu o pedeapsa cu mult mai mare decat fapta insasi, era
ceva intarit in viata popoarelor respective. Astfel, acest mod de
razbunare ducea adesea la abuzuri si excese de violenta, precum
citim in cazul tinerei Dina: "Intr-o zi, Dina, fata Liei, pe care
aceasta o nascuse lui Iacov, a iesit sa vada fetele tarii aceleia.
Si vazand-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stapanitorul
pamantului aceluia, a luat-o si, culcandu-se cu ea, a necinstit-o.
(...) Feciorii lui Iacov insa, venind de la camp si afland despre
aceasta, se amarara si se maniara foarte tare, pentru ca Sichem
savarsise o fapta de ocara in Israel, culcandu-se cu fata lui
Iacov, ceea ce nu trebuia sa se intample. (...) Cei doi fiii ai lui
Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia si au
intrat fara teama in cetate si au ucis pe toti cei de parte
barbateasca.
Apoi fiii lui Iacov se napustira asupra celor morti si jefuira
cetatea in care fusese necinstita Dina, sora lor" (Facere 34,
1-31).
In cazul mai-sus amintit, pentru pacatul unuia singur a patimit,
mai apoi, intregul neam. Moise, vazand setea de razbunare a celor
nedreptatiti, adesea nelimitata, odata cu legea talionului, a
hotarat si ca fiecare sa fie tras la raspundere numai pentru
faptele sale rele. "Parintii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru
vina copiilor si nici copiii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru
vina parintilor; ci fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru
pacatul sau" (Deuteronom 24, 16).
Astfel, legea talionului, ingaduind inca implinirea setei de
razbunare, a fost data de Moise pentru a limita acest gen de
abuzuri si excese de violenta. Privind astfel lucrurile, legea
talionului ne apare ca fiind una milostiva, intr-o vreme in care
cruzimea nu avea margini. Razbunarea nu avea voie, deci, sa fie mai
mare decat raul patimit si nici indreptata asupra celor
nevinovati.
Un alt aspect benefic al legii talionului este acela ca ea putea
fi aplicata numai de preotul sau de judecatorul locului, singurii
care aveau voie sa masoare cazul si sa se pronunte asupra lui.
Acestia urmau dreptatea in mod obiectiv, lipsiti fiind de manie
aprinsa si de razbunare neindreptatita. "De se va ridica asupra
cuiva martor nedrept, invinuindu-l de nelegiuire, amandoi oamenii
acestia intre care este pricina sa se infatiseze inaintea Domnului,
la preot sau la judecatorii care vor fi in zilele acelea. Si
judecatorii sa cerceteze bine si, daca martorul acela va fi martor
mincinos si va fi marturisit stramb asupra fratelui sau, sa-i
faceti ceea ce voise sa faca el fratelui sau. Si asa sa starpesti
raul din mijlocul tau; si vor auzi si ceilalti si se vor teme si nu
se vor apuca sa mai faca in mijlocul tau acest rau" (Deuteronom 19,
16-20).
Principiul de baza al acestei legi, adica recipricitatea egala,
nu era insa unul absolut obligatoriu. Astfel, de multe ori,
judecatorul putea hotara o alta pedeapsa, oarecum echivalenta cu
fapta rea initiala. "Daca un bou va impunge de moarte barbat sau
femeie, boul sa fie ucis cu pietre si carnea lui sa nu se manance,
iar stapanul boului sa fie nevinovat. Iar daca boul a fost
impungator cu o zi sau cu doua sau cu trei inainte, si stapanul
lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a inchis si boul a ucis
barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si stapanul lui sa
fie dat mortii. Daca insa i se va pune stapanului pret de
rascumparare, pentru sufletul sau, ce va fi pus asupra lui, aceea
va si plati" (Iesire 21, 28-30
Legea Talionului, o treapta spre iertarea crestina.
Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-se "la plinirea vremii", adica
atunci cand omul putea primi o noua lege, cu mult superioara
tuturor celor vechi, a adus legea iertarii si a iubirii
desavarsite. Mantuitorul nu a condamnat insa legea talionului,
adica nu a suprimat puterea de judecata a tribunalelor, care isi
pastreaza pe mai departe rolul de a masura relele si de a aplica
pedepse intocmai cu gravitatea lor. Legea noua a iubirii nu este
data deci judecatorilor (tribunalelor), ca un nou cod de legi
civile, ci fiecarui crestin in parte, spre inmultirea si
statornicirea pacii si a dragostei.
Astfel, in predica de pe munte, Mantuitorul Iisus Hristos a dat
o noua lege, nu stricand, ci plinind (desavarsind) legea invechita
a talionului. "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte
pentru dinte." Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau;
iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.
Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si
camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua.
Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se
imprumute de la tine, nu intoarce fata ta.
Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti
pe vrajmasul tau." Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri,
binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc
si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc" (Matei 5,
38-44).
Legea dreptatii sociale a crescut in lume precum creste un
copil, maturizandu-se treptat. Legea veche a razbunarii rasplatea
raul cu mult mai mult rau; legea talionului, imbunatatind-o pe cea
anterioara ei, rasplatea raul cu un rau egal; legea noua a iubirii
crestine, imbunatatind-o pe cea anterioara ei, rasplateste raul cu
bine.
Astfel, adevaratul crestin nu este deci acela care pune
drepturile sale mai presus de toti, ci acela care stie sa lase la
urma chiar si drepturile sale, daca, in felul acesta, poate sa
vindece neputintele sufletesti ale cuiva.
Concluzie.Parerea proprie.
Codul lui Hammurabi e relevant in contextul furtunoaselor
dezbateri actuale privind valorile. Sofisticatii contemporani
privesc cu dispret principiile de interactiune sociala si
convietuire ale inaintasilor nostri cu mii de ani in urma. Dupa ei
aceste principii nu sunt relevante astazi. Dimpotriva sunt luate in
ris cu toate ca trebuie recunoscut, de buna credinta, ca ele
reprezinta prima incercare de reglementare in scris a relatiilor
sociale civilizate. Este neindoielnic ca principiile enuntate in
Codul lui Hammurabi au fost adoptate pentru a preveni haosul moral
si decadenta morala in care au trait generatiile de dinainte. Daca
Hammurabi a socotit de bine sa defineasca si sa standardizeze
casatoria, inseamna ca generatia lui a gasit modurile de
convietuire precedente haotice si deficitare. Casatoria a fost
desemnata tocmai pentru a produce ordine sociala, sa reglementeze
relatiile intre sexe, parinti si copii, sa protejeze copiii, sa
protejeze sotii de intruziunea tertilor, si sa asigure succesiunea
armonioasa a generatiilor.
Ideologiile si practicile contemporane se afla tocmai la polul
opus. Dupa 3.750 de ani de istorie scrisa si mai bine de 4000 de
ani de experienta umana, casatoria estere-definita. Hammurabi si
generatiile din vechime s-ar intoarce in mormint daca ar sti ca
dupa 3.750 de ani tarile luminate ale Europei au legiferat
casatoriile intre persoane de acelasi sex. Crimele sexuale au fost
si ele, in mare parte, dezincriminalizate. Adulterul nu se mai
pedepseste, la fel incestul. Doar violul inca mai este pedepsit.
Divortul s-a liberalizat, iar motive bine intemeiate pentru a-l
obtine nu mai sunt necesare.
Dintr-o alta perspectiva insa, Codul lui Hammurabi reprezinta si
un standard care traseaza liniile definitorii ale
civilizatiei.Civilizatia incepe atunci cind societatea stie sa
diferentieze intre bine si rau, alege binele, respinge raul,
codifica binele si pedepseste raul. In consecinta, o societate
poate fi numita civilizata doar atita timp cit are discernamint,
poate diferentia intre bine si rau si interzice raul.Abisul si
colapsul moral incep acolo unde abilitatea de a discerne binele de
rau se termina iar vointa de a respinge raul se stinge. La punctul
acesta se afla Europa zilelor noastre, indraznim sa spunem.
Avortul, imoralitatea sexuala, uniunile sexuale rele, cultura
mortii, pornografia, hedonismul, lipsa de interes fata de
bunastarea generatiei de miine toate acestea sunt simptome ale
faptului ca Europa isi pierde abilitatea de a diferentia intre bine
si rau si ca vointa ei de a respinge raul se stinge.
Anexe
Primul mare legislator pe care il cunoaste istoria ,Hammurabia
fost in sec XVIII-XVII-lea i.Chr regele Babilonului.Se stie despre
el ca a domnit 43 de ani,ca a fost un renumit conducator militar si
diplomat.A fost fondatorul marelui imperiu babilonian,care depasea
in intindere teritoriul Mesopotamiei.A sprijinit mult dezvoltarea
agriculturii si comertului si a dorit sa atenueze conflictele
sociale reglementand raporturile din societate prin stabilirea unor
norme juridice.In felul acesta a luat nastereCodul lui Hammurabi.Nu
este cel mai vechi ,dar este cel care ne-a parvenit integral
aproape.
Hammurabi
Cuprinde nu mai putin de 282 de articole,pe care regele a pus sa
fie sapate in piatra ,pe o stela-un monolit de diorit,descoperit in
1901 la Suza de arheologii francezi.Se afla la muzeul Louvre,are o
inaltime de 2,25m si latimea bazei de 1,90m.In partea de sus este
sculptura in basorielief reprezentandu-l pe rege primind legile de
la zeul justitiei,Samas,stand pe tron.(gest ce confera autoritate
si respectare deplina a celor emise de suveran)
Piatra pe care au fost sculptate legile
Cand zeul suprem Marduk m-a insarcinat sa conduc poporul pe
calea cea dreapta si sa calauzesc tara,atunci eu am intocmit legea
si dreptatea in limba tarii.Prin aceasta am pus temelie bunei stari
a poporuluise arata in prologul acestui cod.
Bunastarea nu era tocmai a poporului ,pentru ca dispozitiile lui
Hammurabi au un caracter de clasa,exprimand ,cat se poate de clar
tendinta de a apara interesele marilor proprietari-care erau regele
si ai sai ,templele cu preotii si familiile nobililor.Asa de pilda
,se prevedea ca taranul care nu isi va plati datoriava fi sfasiat
prin tragere de vite chiar pe camp,iar celui care va fura grane sau
nutret pentru vite sa i se taie mainile
Este foarte cuprinzatorCodul lui Hammurabi.Articolele sunt
grupate astfel incat sa rezulte limpede domeniile ,dreptul penal si
procedura penala,draptul propietatii,dreptul familiei(cu normele de
succesiune),dreptul muncii,dreptul comercial
,contractele,imprumutul ,stabilirea dobanzilor
legale,etcInteresanta era si procedura judiciara.Aceasta era bazata
pe declaratiile martorilor si ale notabilitatilor statului ,pe
cuvenitele expertize in materie,pe juramantul partilor in
cauza.Judecata se incheia prin redactarea unui proces verbal (care
cuprindea rareori,insa,motivele sentintei).Un proces putea fi
revizuit,instanta ultima de apel fiind regele.
Bibliografie:
Criminologie,Igor A.Ciobanu,2011,Tipografia Centrala F.E.P
Dreptul Afacerilor,Nicolae Rosca,Baies Sergiu,Editia a
III-a,Chisinau 2011
www.wikipedia.com
, ,,Tipografia centrala,Chisinau 2005
2