Dreptul real ofera titularului sau o prioritate in legea
insolvabilitatii acest drept se numeste drept de separare.Daca masa
debitoare se afla un bun care nu apartine debitorului ci unui tert,
tertul are dreptul sal separe din aceasta masa, el nu este creditor
el este proprietar.Caracteristica drepturilor de creanta este ca
subiectul active isi realizeaza dreptul doar daca debitorul executa
prestatia, adica in principiu fara participarea debitorului creanta
nu se executa.In categoriile specific de obligatii partile poarta
denumiri specific, de exemplu la vinzare cumparare( vinzator si
comparator), la donatie (donatar, donator).In majoritatea
raporturile de obligatii sunt sinalagmatice. In partea generala a
obligatiile art.512-art. Termenologia este una generic, debitor sau
creditor, uneori se spune partea indreptatita. Din punct de vedere
a subiectilor obligatiile pot fi pure si simple sau ele pot fi cu
pluralitate de subiecti. Sunt cunoscute 3 tipuri de obligatii cu
pluralitate de subiecti:1) Obligatii divizibile2) Obligatiile
indivizibile3) Obligatii solidareObiectul in dreptul civil termenul
care defineste obiectul este prestatia. Bunurile nu sunt un obiect
al raportului juridic ci ele sunt obiecte derivate. A da a
transmite sau a constitui un drept real. Obligatia de a constitui
un alt drept real ( contractual de antrepriza). Obligatiile prin
care debitorul transmite un drept real ( contractual de
vinzare-cumparare). Dreptul de servitute poate fi transmis cu
terenul dominant, dreptul de superficie poate fi transmis, dreptul
de gaj/ipoteca se transmit cu creanta. A face ele constau in orice
alta actiune a debitorul cu exceptia prestatiei de A DA, obligatia
de a da dobindeste importanta atunci cind ea este incalcata adica
atunci cind debitorul a transmis bunul cu un viciu juridic, viciu
juridic poate fi total adica debitorul nu este proprietar el nu
este titularul dreptului pe care el pretinde sai-l constitui. Vicii
juridice partiale sunt cind debitorul nu este unicul proprietar,
sau cind bunul este grevat de drepturile terte, situatia in care
tertul inainteaza pritentii intemeiate dobinditorul unui bun se
numeste EVICTIUNE. Obligatia de a presta un serviciu sau de a
executa o lucrare.A nu faceconstau in orice inactiune la care se
oblige debitorul fata de creditor, cu conditia ca debitorul ar fi
putut in mod legal sa savirseasca actiunea ( clauza de
confidentialitate), comform legii concurentii din 2012 olbigatia de
neconcurenta este nula absolut. In contractile de credit debitorii
au o multitudine de obligatii de a nu face, distinctia dintre
limitarea capacitatii de folosinta (care atrage nulitate) si
obligatia de a nu face consta in efectele juridice dorite de
creditor si debitor atunci cind convin asupra acestei interdictii
si anume : daca ei se limiteaza la aceea ca incalcarea interdictiei
atrage raspunderea de a repara un prejudiciu suntem in prezenta
unei obligatii de a nu face, pe de alta parte daca interdictia
prevede nulitatea actelor debitorilor legea le declara nule.
Sistemul obligatiilor: dreptul obligatiilor este divizat intr-o
parte generala si o parte speciala, cartea a 3-a a obligatiilor
cuprinde 3 titluri partea generala este formata din titlul 1 si 2,
titlul 1 se aplica tuturor obligatiilor contractuale si
extracontractuale desi evident ca aceasta logica nu poate fi
respectata, titlul 2 se aplica tuturor contractelor si obligatiilor
contractuale rezultate din acestea, partea speciala este cuprinsa
in titlul 3 din cartea a 3-a care se numeste categoriile de
obligatii, avem 28 de obligatii contactuale, capitolul 29-34 prevad
obligatiile extracontractuale, delictele ramin fara just-cauza.
Obligatiile in dreptul civil nu se rezuma doar la obligatiile
indicate.Pentru anumite contracte exista legi special din pacate
multe din ele reglementeaza din domeniul civil, legea cu privire la
franshaizing, legea cu privire la arenda, la lizing.
Clasificarea obligatiilor:Prima clasificaredupa obiect,1)
Clasificarea obligatiilor de a da, a face, a nu face.2) Obligatii
positive si negative 3) Obligatiile de mijloace si obligatiile de
rezultat.Obligatiile de rezultat in virtutea carora debitorul este
tinut prin prestatia sa sa atinga un anumit scop si obligatia nu se
considera executata corespunzator decit daca acest scop este atins:
( obligatia vinzatorului de a transmite bunul), obligatia de
mijloace(de prudenta si deligenta), este obligatia in virtutea
carora debitorul este tinut sa execute o prestatie cu toata
priceperea sa ( iar daca prestatia tine de exercitarea unei
profesii sau de desfasurarea unei activitati de intreprinzator, cu
priceperea uni profesionist), dar debitorul nu este tinut sa
garanteze atingerea rezultatului pe care partile lau avut in vedere
la incheierea contractului , clasificarea data este una relative
fiindca in majoritatea prestatiilor exista forme cantitative si
calitative. Importanta clasificarii este una de sarcina
probatiunii, in obligatiile de rezultat in caz de litigiu
creditorului ii revine sarcina sa demonstreze ca obligatia exista.
Debitorului ii revine sarcina sa demonstreze ca el a executat
obligatia.La obligatiile de mojloace debitorul trebuie sa
demonstreze ca a executat prestatia, din acest moment se institute
prezumtia ca prestatia a fost una calitativa si creditorului ii
revine sarcina sa demonstreze ca debitorul nu a depus toata
perceperea.
Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunile lor: sunt 2
categorii.1) Obligatii perficte sau civile2) Obligatiile imperfecte
sau naturaleObligatiile perfecte sau civile ele constituie regula
si ele sunt acele obligatii care pot fi executate silit de catre
creditor, comform art 9 CC.Obligatiile imperfecte sau naturale ele
sunt reglementate in CC la art.517, sunt acele obligatii in
privinta carora creditorul nu poate cere executarea silita, desi
exista un raport juridic obligational el nu poate fi aparat,
sanctionat pe cale judiciara dar exista un interes de a constata
obligatia naturala pe motiv ca in anumite circumstante ea se poate
transforma in obligatie perfecta sau civila.Sunt doua subcatecorii
de obligatii imperfecteobligatii avortate ( obligatiile care se
nasc imperfecte), cazul donatiei care nu se incheie in forma
autentica desi codul cere forma autentica, dara este executata
efectiv de catre donator art.828, 830 CC.Art 1847 CC
(fidujisiunea), interesul recunoasterii unei obligatii este de a
recunoaste valabilitatea platii in temeiul acestei obligatii or
daca platitorul (donator sau fidejusor) nu avea obligatie juridica
el poate cere setituirea platii pe baza art.1389 imbogatirea fara
just cauza.Obligatiile degenerate care se nasc perfecte dara din
cauza unei anumite circumstante se transforma in obligatie
imperfecta. ( expirarea termenului de prescriptie extinctiva).
Art.281 al.1 , conform art 517 obligatia naturala devine perfecta
prin recunoasterea ei de catre debitor.Clasificarea obligatiilor
dupa izvor izvoarele obligatiilor sunt reglementate la art.514,
exista 4 izvoare de obligatii:1) contracte obligatiile izvorite din
contracte art.666-1354. Fiindca contractul este baza juridica a
circuitului civil.2) Delictul obligatii izvorite din delicte,
delictul este o fapta ilicita care cauzeaza un prejudiciu altui,
delictele sunt reglementate la art 1398, scopul delictelor este de
a institui debitorului de a repara prejudiciul patrimonial si
nepatrimonial. Prejudiciu moral se repara prin despagubiri si prin
calea unor dezmintiri. Traditional in DPR se ditingea intre delicte
si cvazidelicte, in dreptul modern pentru existenta unui delic se
cere orice forma a vinovatiei, exista raspundere dilectuala fara
vinovatie cum ar fi raspunderea statului pentru erori judiciare,
raspunderea pentru daunele cauzate de un produs cu viciu. Delictele
ocupa al 2lea loc dupa importanta.3) Acte juridice unilaterale
obligatii izvorite din actele juridice unilaterale, in cazul
actelor juridice unilaterale legea nu prevede un principiu a
irevocabilitatii, problema scrisorilor de garantii, in cazul
scrisorii de garantie doctrina germana interpreteaza ca este o
oferta de contract de fidijusiune. Legea recunoaste anumite cazuri
cind actele juridice unilaterale sunt irevocabile: oferta de a
contracta care este irevocabile cind este in termen, promisiunea
publica de recompensa art.1371 CC. 4) Obligatii izvorite din fapte
juridice licite aceste fapte nu sunt delicte ele nu incalca
drepturile cuiva dara ele nici nu sunt savirsite cu intentia de
obligatie juridica. Imbogatirea fara just cauza reglementata la art
1389 CC care spune ca : cel care efectuiaza o plata sau executa o
alta prestatie fara a fi obligat are dreptul de a cere restituirea,
scopul acestei institutii este restetuirea imbogatirii. (ex: atunci
cind contractul executat este anulat), (ex: plata din eroare).
Gestiunea de afaceri fara mandat art.1378, scopul acestei
institutii este sa protejeze ,,bunu samaritean .Clasificarea
obligatiilor dupa opozobilitatea lor:1. Obligatiile obisnuite sau
ordinare acestea constituie regula si reflecta ideea ca obligatia
este opozabila doar partilor raportului obligational, poate cere
executarea prestatiei doar creditorul si poate fi tinut la
executarea prestatiei doar debitorul. Art.668 al.(2). O prima
exceptie este contractul in folosul unui tert art.621. 2.
Obligatiile reale obligatii strins legate de posesia unui bun si de
existenta unui drept real asupra acestui bun astfel incit persoana
care este proprietarul bunulu trebuie sa suporte anumite sarcini
legate de bun. (ex: obligatia de a plati impozit.3. Obligatii
opozabile tertilor obligatii care sunt strins legate de posesia
unui bun, problema sa pus in materia de locatiune, pina la noul cod
civil german ,,vinzarea -- strica locatiunea, codul civil al RM in
art.900 a preluat aceasta idee de la germani. Art.876, al.(2).
Obligatii pure sau cu pluralitate la rindul lor cele cu pluralitate
se impart in 3 subcategorii.
4.Izvoarele obligatiilor. (vezi clasificarea dupa izvoare)
Tema 2: Teoria generala a contractului civil.1. Notiunea rolul,
functiile si evolutiile contractului civil.2. Clasificarea
contractelor.3. Conditiile esentiale ale contractelor.4. Clauzele
contractuale standard.5. Incheierea contractului. Oferta de a
contracta, acceptarea ofertei si momentul si locul incheierii
contracutului.6. Interpretarea contractului.7. Modificarea,
rezilierea, rezolutiunea contractului.1)Contractelor li se aplica
regulile actelor juridice. Contractul este un acord de vointa,
aceasta intelegere vizeaza viitorul adica niste fapte ce vor avea
loc in viitor, contractele pot avea si efect in trecut, contractul
este o intelegere incheiata cu intentia de a produce efecte
juridice adica de a naste, de a da, sau a produce efecte juridice,
el trebuie delimitat de intelegirile fara continut patrimonial.
Consimtamintului de a incheia contractul trebuie sa fie
exteriorizat, cu intentia de a produce efecte juridice, de regula
identificarea intentiei de a produce efecte juridice nu este
dificil ea se prezuma. Nu este necesar ca partile sa analizeze
conduita lor in termeni juridici formalisti (care era abordat in
DPR), ci sa doreasca executarea unor prestatii. In raporturile
comerciale diferitele scrisori, mesaje electronice sunt pasibile de
a fi calificate contracte, motivul este ca dreptul comercial are
nevoie de simplitate si rapiditate. In raporturile familiale sau in
raporturile dintre prieteni diferitele intelegeri trebuie sa treaca
un test mai rigid(dur), pentru a fi calificate contracte.
Comportamentul partii care isi manifesta consemtamintul se va
interpreta in mod obiectiv adica in acel mod in care comportamentul
va fi inteles de un om rezonabil, art.726.CC defineste contractele
la art.666, este un acord de vointe realizat intre doua sau mai
multe persoane prin care se stabilesc sau se sting raporturi
juridice. Acord de vointa in dreptul contractelor in cadrul
procedurii de incheiere a unui contract se poate de identificat o
oferta de a contracta si o acceptare a acesteia. Aceeasi logica se
aplica de catre persoanele prezente. Oferta si acceptarea sunt
tratate ca acte juridice unilaterale, ele sunt doua dara luate
impreuna ele formeaza un singur act juridic bilateral numit
contract. Persoanele care si-au dat consemtamintul la act se numesc
parti contractante, exista 2 categorii de parti: 1) parti originare
(initiale); 2)partile survenite (ulterioare)acestea sunt
mostenitorii sau cesionarii, de regula contractele sunt bilaterale
dar contractele pot fi si multilaterale. Contractele multilaterale
contractul de tranzactie. Intentia de a stabili de a modifica sau
de a stige raporturile juridice: de regula contractele nasc
raporturi juridice ce nu au avut loc anterior, contractele prin
care se modifica raporturile juridice (contractul de modificareeste
contractul prin care se modifica clauzile unui contract existent),
o specie a contractului de modificare este contractul de novatie
prin care o obligatie se stinnge prin alta obligatie. Contractele
prin care se sting raporturije juridice de regula obligatiile se
sting prin executare, totusi obligatia neexecutata poate fi stinsa
prin acordul partilor( contract de rezolutiune), contractul de
tranzactie la fel stinge un contract, remiterea (ertare) de datorie
este de asemenea un contract care stinge un contract.Functiile si
rolul contractului.Din punct de vedere juridic contractul este
principalul izvor de obligatii, din punct de vedere economic
contractul este instrumentul care face posiblia functionarea
circuitului civil si comercial. Impreuna cu institutia proprietatii
contractul constituie institutia centrala a dreptului privat,
caracteristica sa este ca el garanteaza autonomia de vointa a
subiectelor de drept adica libertatea de a dispune de drepturile
care ii apartin si de a-si asuma obligatiile. Contractul este un
garant al drepturilor partilor. Calitatea de consumator de salariat
calitatea de client se bazeaza pe existenta unui contract,
contractul scris are avantajul de a fixa obligatiile partilor.
Contractul are caracter obligatoriu ( pacta sunt
servantapromisiunile drebuie sa fie respectate), contractul este un
program dupa care trebuie sa se conduca partile.Principiile
dreptului contractelor:1) Principiul libertatii contractuale (
art.667 CC). Exceptie: obligatia de a contracta poate fi prevazuta
de lege, contractul de asigurare obligatorie civila
auto.2)Clasificarea contractelor:* Clasificarea contractului ajuta
la determinarea caracterelor juridice a fiecarui contract aceste
caractere sunt esentiale la studierea contractelor in cadrul partii
speciale. Primul criteriu de clasificare dupa modul de ..1)
Contracte consexuale sunt contracte pentru a caror imperiu valabil
este necesar si suficient acordul de vointa al partilor in latina
(solo consensus), fara alta cerinta de forma sau alte formalitati.
Acest principiu il regasin in art.208 CC. Regula este ca toate
contractele sunt consensuale, exceptia este ca legea face un
contract sa fie solemn sau real.2) Contractele solemne sunt
contractele pentru a caror incheiere valabila acordul partilor
trebuie sa poarta forma scrisa sau autentica, contractul ramine
consensual daca legea nu stabileste cerinte de forma insa partile
au decis sai dea o forma mai rigida. De regula daca legea cere
forma scrisa o cere doar pentru probatiune, forma scrisa este o
conditie de validitate doar cind legea cere sub sanctiunea
nulitatii. 3) Contractele reale sunt contractele pentru incheierea
valabila pe linga acordul partilor se cere remiterea materiala a
bunurilor care face obiectul acestui contract adica transmiterea in
posesie. Sunt jurisdictii care nu recunosc in general contractul
real asa ca englejii, germanii. Contractele de comodat, depozit,
imprumut. CC al RM a redus la maxim posibil categoria contractelor
reale. Contractele reale sunt: donatia (art.828 CC).Dupa continutul
lor avem contracte sinalagmatice(bilaterale) si unilaterale. CC
contractele sinalagmatice sunt contractele care genereaza obligatii
pentru ambele parti care sunt corelative si interdependente de alta
parte contractele unilaterale sunt contractele care genereaza
obligatii doar pentru una dintre parti si drepturi pentru cea lalta
parte. Contractele unilaterale ramin a fi acte juridice bilaterale,
pentru a avea o donatie trebuie sa fie consemtamintul ambelor
parti. Contractele sinalagmatice au un regim juridic distinct
stabilit in capitolul III care asa si se numeste contractele
sinalagmatice (art.704-711 CC), din motiv ca obligatiile partilor
sunt corelative si reciproce legea prevede anumite mecanisme
juridice de protectie a unei parti contractante daca cea lalta
parte nu isi executa obligatiile. 1) Exceptia de neexecutare a
contractului art.705. Daca o parte nu executa cea lalta parte poate
sa se opreasca de executare fara raspundere.2) Exceptia de
precaritate art.706 CC.3) Rezolutiunea sau reziliera contractului.
Exceptia in sens procedural este debitorului piritului sa invoce o
ingrijurare care are ca efect suspendarea executarii obligatiei
sale, reducerea obligatiei sale, stingerea obligatiei sale sau
chiar nulitatea obligatiei sale, orice mijloc care ne ajuta sa ne
opunem unei pretentii.Daca o parte contractanta decide ca nu mai
are interes in continuarea contractului atunci ea poate sa declare
rezolutiunea contractuale adica sa stinga raportul contractual
printr-o declaratie unilaterala. Temeiul de baza arezolutiunii este
neexecutarea contractului atr.735 al.1, nu conteaza daca
neexecutarea este din culpa sau din caz de idensposabilitate.
Art.606 CC. Mandatul gratuit deasemenea este un contract
unilateral. Dupa scopul urmarit: avem contracte cu titlu oneros si
gratuit art.197 CC.Contractele cu titlu oneros: Contractele
comutative sunt contractele in care ambele parti isi cunosc
obligatiile si cunosc intinderea volumul acestor obligatii atit in
timp cit si in valoare financiara, prezumtia este ca toate
contractele sunt comutative (locatiune, vinzare-cumparare).
Contractele aleatorii sunt contractele in care partile nu cunosc
integral la momentul incheierii contractului toate obligatiile care
le vor reveni si va lasa o intindere a acestora obligatii adica
exista o incertitudine cu privire la obligatiile macar uneia dintre
parti, efectul contractului dat fiecare parte are o sansa de
pierdire sau cistig in urma executarii sale. (ex: contractul de
asigurare, contractul de intretinerea a bunului cu condita de
intretinere pe viata).
24.02.2015Problema sanctiunii in cazul cind partile nu au
convenit asupra tuturor clauzelor esentiale, sunt 2 variante:1.
Sanctiunea posibila ,,nulitatea.2. Sanctiunea posibila ,,
inexistentei.Si rominii si autorul Gh.Mitu considera ca sanctiunea
,,inexistentei nu exista. Indiferent daca contractul este sau nu
efectul asupra prestatiei este acelasi, conform regulilor ,,just
causa.
5.Incheierea contractului:Pentru existenta valabila a unui
contract este necesar ca o parte sa faca oferta de a contracta iar
cea lalta parte sa o accepte, astfel constatam ca sa realizat
acordul de vointe. Nu tot timpul este usor de a identifica oferta
si acceptarea insa din punct de vedere al legii ele pot fi regasite
in procesul complex de negociere si incheiere a contractului. Cazul
cel mai simplu apare cind contractul se incheie prin corespondenta:
ofertantul imprima contractul il semneaza si aici avem o oferta,
oferta este expediata celei lalte parti ea inca nu este o parte
contractanta (destinatarul) ci negociem cu ea si care contrasemnind
inscrisul accepta incheierea contractului. Acelasi mecanism de
incheiere a contractului poate fi identificat si intre persoanele
prezente ( de exemplu incheierea contractului la un notar in
momentul cind contractul este semnat de prima parte juridic avem o
oferta, imediat dupa cosemnare avem o acceptare si avem
contractul), incheierea contractului consta in procedura prin care
partile realizeaza acodul de vointe caracterizata prin intilnirea
de oferta si acceptare. La aceasta tema nu se discuta conditiile de
valabilitate a contractului. 1. Oferta : dupa anumite negocieri o
parte poate decide sa faca o propunere celei lalte parti de a
incheia un contract, aceasta propunere se numeste oferta definitia
de la art.681 CC. Clasificarea ofertei: In functie de forma: oferta
poate fi scrisa , verbala sau poate rezulta din actiuni
concludente. In functie de destinatar : oferta adresata unei
persoane determinate, oferta adresta unui cerc nedeterminat de
persoane. In functie de termenul ei : oferta poate fi pe termen
adica ofertantul a stabilit un termen in interiorul caruia el va
astepta acceptarea, oferta fara termen.Conditii de oferta: art.681
al(4). Oferta trebuie sa fie ferma adica ea trebuie sa exprime
intentia ofertantului de a se obliga juridic. Nu este ferma o
oferta care lasa deschisa calea spre negocieri suplimentare. Oferta
trebuie sa fie serioasa adica nu trebuie sa fie facuta in gluma.
Oferta trebuie sa fie univoca adica sa nu existe dubii privind
faptul ca ea este o oferta si din contra o propunere nu este o
oferta daca poate fi interpretata ca alt ceva (ca o invitatie la
negocieri). Oferta trebuie sa fie completa adica trebuie sa
cuprinda toate clauzele esentiale a unui contract.Revocarea
ofertei: act unilateral al ofertantului prin care el inceteaza
oferta si declara ca nu mai doreste incheierea contractului. Regula
este ca orice oferta este revocabila in urmatoarele situatii:1.
Oricind inainte ca destinatarul sa o receptioneze.2. Daca
destinatarul a receptionato oferta poate fi revocata cu exceptia
urmatoarelor cazuri: Oferta prevede ca poate fi revocata Cind
oferta este pe termen ( stabilind un termen ofertantul a creat o
asteptare legitima in folosul destinatarului si el este obligat sa
mentina oferta pe toata durata acestui termen). In cazul in care
ofertantul revoca in mod abuziv oferta fiind lipsit de dreptul de
revocare actul de revocare nu produce efecte, iar destinatarul
poate sa se bazeze in continuare pe oferta.3. Daca oferta nu
prevede un termen sau prevede un termen care este rezonabil de
scurt, insuficient, legea instituie o prezumtie ca aceasta oferta
trebuie calificata ca o oferta pe termeni rezonabili. Consecinta
este ca ofertantul nu poate sa revoce oferta in acest termen
rezonabil.4. In alte cazuri prevazute de lege.Institutia
caducitatii ofertei ( caducitate incetarea efectelor juridice a
unui act juridic valabil pentru motive ce survin dupa incheierea
actelor), o oferta devine caduca : 1) daca oferta a expirat, 2)
daca oferta este revocata valabil, 3) atunci cind destinatarul
respinge oferta. In special in cazul incheierii contractului prin
corespondenta actele unilaterale a partilor nu produc efecte din
momentul incheierii sau simplei semnarii a lor, ci doar din
momentul receptiei de cea lalta parte. (Articolul 200.)Acceptarea
acordul de vointe prin care el consimte la oferte, din acest moment
destinatarul devin acceptant. Conditiile unei acceptari:1)
Acceptarea trebuie sa corespunda cu oferta, o pretinsa acceptare
care modifica conditiile ofertei nu are valoarea unei acceptari ci
se recalifica in contraoferta, dar este o exceptie art.691 CC
prevede ca acceptarea poate cuprinde o modificare neesentiala si
contractul se considera incheiat in aceste conditii modificate.
Ofertantul are optiunea de a respinge o contraoferta daca o face
imediat. 2) Acceptarea trebuie sa fie univoca adica sa nu fie
posibila interpretarea ei ca contraoferta sau ca refuz de a incheia
contractul, in special problema care se pune ca tacerea genereaza
acceptarea conform art.694 tacerea nu este acceptarea daca legea nu
prevede alt fel sau partile nu prevad alt fel.3) Oferta trebuie sa
fie acceptata de catre destinatar si nu de catre alt cineva.4)
Acceptarea trebuie sa parvina la ofertant inainte ca oferta sa fi
devenit caduca adica acceptarea nu produce efecte daca oferta a
expirat, a fost revocata . art.692 Acceptantul accepta oferta o
trimite prin posta Dintrun caz de forta majora acceptarea vine mai
tirziu dupa expirarea termenului si legea spune ca acceptarea este
valabila chiar daca este tardiva, cu o exceptie de a comunica
imediat ca acceptarea a fost primita tirziu si contractul a fost
incheiat. Si o acceptare poate fi revocata daca scrisoarea de
revocare parvine la ofertant inainte de acceptare
propriu-zisa.Mementul si locul incheierii contractului. 1.
Contractului i se aplica legea in vigoare la data incheierii
sale.2. La aceasta data se verifica intrunirea tuturor conditiilor
legale de validitate a contractului in special capacitatea
partilor. Pentru a verifica capacitatea si consemtamitul
ofertantului se verifica la momentul incheierii contractului.3.
Contractul se considera incheiat atunci cind ofertantul primeste
acceptarea.Problema raspunderii precontractuale ( culpa in
contrahendoculpa la contractare).Punctul de pornire in materia de
raspundere precontractuala este ca partile nu sunt obligata sa
incheie contractul pe care il negociaza. Art 513 CC prevede
obligatia generala de buna credinta la aparitia raportului
obligational, iar incheiera unui contract este faza aparitiei. Art.
515 CC ofera prerogativa judecatorului sa constate in fiecare caz
ce raspundere a aparut cu ocazia desfasurarii hotaririlor si
negocierilo. Este contrara bunei credinte negocierea unui contract
fara intentia de al incheia, in cazul incheierii unui contract pe
baza uni concurs sau unei licitatii. Clauzele contractuale
standard.Traditional contractul este privit ca produsul unei
negocieri intre parti insa aceasta negociere tot mai mult devine o
fictiune, motive:1. Creste volumul textelor contractelor (
contractele devin mai lungi)2. Tot mai frecvent contractele se
incheie in forma scrisa.3. Cresterea numarului de contract, creste
numarul de agenti economici, creste numarul de populatie.Aceste
motive au dus la folosirea sabloanelor de contracte, modelelor,
care prezinta avantaje:1. Reducerea duratei de incheiere a
contractelor.2. Reducerea greselilor juridice, a riscurilor
juridice.Dezavantajele contractelor standardizate:1. Ele creaza un
caz de abuz de catre cel care elaboreaza contractul ( utilizatorul)
art.712, in defavoarea celei lalte parti (aderentuluicel care adera
la contract).2. Clauzele ar putea fi foarte specializate, ar putea
fi formulate neclar.Caracterul abuziv arata ca clauza este legala
ea nu contravine in sine unei norme imperative ci ea este in fond
inechitabil ea cotravine echitatii. Institutia clauzelor
contractuale standard a fost reglementata prima data in germani
anul 1976 legea privind conditiile generale de afaceri, aceasta
lege este o codificare a germanilor. Ca temei al nulitatii
clauzelor abuzive sa folosit temeiul de buna credinta. In 1993 a
fost adobtata derectiva 13/93 privind clauzele abuzive in
contractele de consumator. Germanii au codificat legea din 76
adaptindul la derictiva, iar CC RM a preluat acest capitol art.712
720 CC care este o mare preluare din codul civil german. In 2012 a
fost adoptata o lege paralele care transpune derictiva. Clauzele
din CC RM si clauzele legii speciala din 2012 coincid. Art 712.
Clauzele sunt standart daca intrunesc urmatoarele conditii:1. Sunt
clauze scrise intr-un contract.2. Sunt elaborate pentru o serie de
contracte.3. Clauza nu a fost negociata individual. (Aceasta
conditie nu cere partile chiar sa discute fiecare clauza ci cel
putin aderentului sa i se dea o sansa de a se negocia.)Legea nu
declara nule clauzele standard ele nu sunt ilegale, ci doar le
controleaza sub 2 aspecte:1. Sub aspectul lor includerii in
contract. Clauzele contractuale trebuie sa fie prezentate inainte
de sau la momentul incheierii contractului, orice clauza dupa nu
fac parte din contract, nu fac parte din acordul de vointe.2. Sub
aspectul continutului: Clauza trebuie sa fie formulata clar ( pe
intelese) art.715 CC RM. O clauza neclara ar putea a) sa fie
declarata nula; b) ia ar putea sa fie interpretata in defavoarea
celui care a elaborato. Art. 732 al(1) Controlul echitabil sau
inechitabil/abuziv , clauza standard este abuziva daca sunt
intrunite 2 conditii:1. Ea prejudiciaza aderentul.2. In mod
disproportional.Nu se supune controlului clauza privind
corectitudinea pretului. CC RM prevede 2 liste de clauze, prima
lista se contine in art.718 CC se numeste lista gri, judecatorul va
evalua in fiecare caz in baza art.716 daca clauza trebuie sa fie
anulata sau nu. A doua lista este cuprinsa in art.719. daca
aderentul este un consumator el poate invoca ca o clauza standard
este abuziva chiar daca ea nu se regaseste in lista gri sau in
lista neagra, consumatorul poate sa se bazeze pe art.716. daca
aderentul este un neconsumator si mai ales este un agent economic
el poate invoca ca o clauza standard abuziva si deci nula doar daca
ea se regaseste fie in lista gri sau neagra. Art. 720 al(2). CC
protejeaza contra abuzurilor si aderentii care sunt agenti
economici nu doar consumatori. Interpretarea contractuluiPentru a
cunoaste la ce sau obligat partile contractante si daca
comportamentul lor contravine sau nu contractului trebuie
solutionate o serie de probleme prealabile si ele sunt 3 la
numar:1) Problema calificarii contractelor (pag.253)2) Problema
inegrarii contractelor care raspunde la intrebarea ( in ce mod
textul contractul este completat de dispozitiile legale).3)
Problema interpretarii textului contractual care raspunde la
intrebarea ( care este comportamentul just al clauzelor convenite
intre parti).Problema calificarii: calificarea este operatiunea
logica de a atribui un anumit contract, la un anumit model
contractual prevazut de lege sau pentru a nega apartenenta lui la
acest model contractual. Operatiunea de calificare trebuie sa tinda
de a atribui cu prioritate contractul pe care il calificam la un
contract numit. Calificarea in contract numit poate avea doua
rezultate: 1) calificarea unitara care spune ca contractul supus
calificarii trebuie atribuit la un singur model de contract.
Calificarea unitara se aplica si atunci cind contracrul cuprinde
prestatii accesorii. 2) calificarea distributiva ia duce la aceea
ca contractul este calificat contract complex si vor fi aplicate
regulile speciale privind fiecare contract cuprins in el. Daca este
imposibil de a atribui contractul la un model prevazut de lege
contractul se va califica in contract nenumit. (Vezi contractele
nenumite.)Integrarea contractului: integrarea este completarea
acordului de vointe al partilor cu surse externe pentru a determina
toate drepturile si obligatiile partilor. Art.583 (3), art.575,
art.705, art.619.Integrarea dupa sursa folosita este de doua
tipuri:1) Integrare imperativa contractul produce toate efectele
prevazute de normele imperative ale legii de ele nu putem fugi. 2)
Integrarea supletiva contractul se completeaza cu surse de la care
partile ar fi putu deroga.a) Normele legale supletive.b) Principiul
echitatii si al bunei credinte. Art.668 CC.Juristprudenta si
doctrina mentioneaza 2 obligatii generale care rezulta din
principiul bunei credinte.1) Obligatia de loialitate partile ar
trebui sa promoveze executarea contractului si nu doar sa se
limiteze la clauzele expresse ale contractului. ( obligatia de
perseverenta ).2) Obligatia de colaborare care implica in primul
rind obligatia reciproca intre parti art.516 CC.3) Uzantele in
sectoarele specializate ale economiei cum sunt sectorul bancar,
constructiilor, sunt foarte multe reglementari care sunt in
asociatii nu in legi si ele trebuie obligate. In special uzantele
se refera la dreptul de comert international. Interpretarea
contractului: este operatiunea logica de determinare a sensului
corect al textului contractual. Motivele interpretarii: conditiile
ar pute sa fie neclare, deseori in contracte exista contradictii
dintre clauze motivul fiind ca se porneste de la un model si se
negociaza unele clauze art.732 CC RM. CC prevede un set de reguli
de interpretare a contractelor se cuprind in cap.6 care asa si se
numeste interpretarea contractelor art.725-732 CC RM. Aceste reguli
pot fi sistematizate in :1) Reguli de interpretare subiectiva a
contractului ele sunt prioritare, regula fundamentala in
interpretarea contractului este ca interpretul trebuie sa determine
sensul avut in vedere de ambele parti, sensul comun. Tot odata
acest sens are prioritate fata de sensul literal al cuvintelor
utilizate. Partile au obligatia de a corecta gresesile din
contract. La interpretarea contractului la art 726 se ma ea cont de
: a) circumstantele in care a fost incheiat contractul, b)
comportamentul partilor de pina la contractproblema este daca
declaratiile facute in timpul negocierilor pot fi invocate pentru a
interpreta contractul, in practica se foloseste o clauza
contractuala de stil (clauza uzual ), CC limiteaza aceasta clauza
la art.702 al(1) CC RM.2) Regulile de interpretare obiectiva in
unele cazuri este imposibil de a determina vointa comuna ale
partilor conform art.726 CC contractul se interpreteaza in functie
de natura lui. De exemplu: clauzele privind garantia aferentului
bun se vor interpreta diferit intr-o vinzare cumparare comparativ
cu o donatie. De asemenea la acesta categorie exista reguli de
interpretare care discrimineaza o parte in defavoarea alteia adica
este o interpretare dupa rezultatul care il ofera aceasta
interpretare, conform art.632 contractul se interpreteaza in
favoare consumatorului, contractul se interpreteaza in favoarea
aderentului si in defavoarea utilizatorului la clauzelor standard.
7.Moficarea, rezoluttiunea si revocarea contractului.Modificarea
contractului implica schimbarea continutului sau astfel incit
partilor le revin alte obligatii sau un alt volum decit a fost
incarcata initial. Regula de baza art. 668 (3) CC, care ne spune ca
contractul poate fi modificat:1) Prin acordul ambelor parti.2)
Contractul ar putea fi modificat doar de catre una din part (
unilateral). acest drept unilateral poate fi prevazut :a) De legeb)
De o clauza contractuala. ( ex: clauza care permite bancii sa
majoreze dobinda la credit sau permite unei societati de leasing de
a majora dobinda la leasing, clauza care permite bancilor sa
micsoreze dobinda). In materia de creditare a consumatorilor legea
privind contractele de creditare incheiate cu consumatorii 2013, nu
permite clauzele unilaterale a dobinzilor in defavoarea
consumatorilor. Exceptie este dobinda care depinde de un factor
extern, variabil. Pe linga acest drept unilateral de a modifica
contractul uneori legea prevede dreptul unei parti de a cere
modificarea contractului de la instanta de judecata. Aceasta
tehnica este folosita de art.623 CC RM in cazul situatiei de
impreviziune.Clauza privind raminerea situatiei neschimbate. Unele
sisteme de drept nu admit teoria impreviziunii, CC preia teoria si
textul CC german. Art.623 CC recunoaste unei parti contractante
dreptul de a cere de la judecator ajustarea contractului sau in caz
de imposibilitate a contractului rezolutiunea pentru aceasta
trebuie intrunite conditiile:1) Imprejurarile care au stat la baza
incheierii contractului sau schimbat considerabil.2) Partea
dezavantajata nu ar fi incheiat contractul sau ar fi incheiat in
conditii diferite daca ar fi cunoscut ca se va produce o schimbare.
Exista 2 forme de schimbare esentiala a circumstantelor:
Onerozitate excesiva poate exista onerozitate directa adica, partii
contractante ii este mai costisitor sa execute propria sa
obligatie. Doctrina internationala spune ca daca depasirea cu 100%
este atunci este excesiv. Onerozitatea indirecta are loc atunci
cind scade valoarea prestatiei la care este indreptatita partea
contractanta dezavantajata. Pierderea interesului ea se manifesta
in cazuri nelegate de careva pierderi financiare si apare atunci
cind schimbarea imprejurarilor afecteaza utilitatea contractului
pentru partea dezavantajata. 3) Schimbarea survine dupa incheierea
contractului daca schimbarea a avut loc inainte de incheierea
contractului si partile au decis oricum sa il incheie inseamna ca
ele au acceptat noua situatie si nu pot cere ajustarea
contractului.4) Schimbarea trebuie sa fi fost imprevizibila adica
partile sa nu fi putut prevedea in mod obiectiv, nu erau semne, in
mod obisnuit nu se intimpla asa ceva. 5) Partea dezavantajata sa
nusi fi asumat riscul schimbarilor (pag.311) -- un asemenea risc se
asuma atunci cind valuta de cont este mai slaba. Riscul de asemenea
este asumat in contractele aleatorii. Efectele impreviziunii daca
sunt intrunite conditiile impriviziunii partea dezavantajata are
dreptul de a cere ajustarea contractului, totusi ea trebuie sa
execute contractul pina nu este ajustarea. Partile sunt obligate sa
negocieze cu buna credinta. Daca negocierile nu dau efecte ca
partile nu sau inteles, partea dezavantajata are dreptul de a
inainta in judecata si de a cere modificarea conditiilor
contractului. Hotarirea judecatoreasca poate tine cont de ajustare.
In unele cazuri ajustarea contractelor nu este posibila. Ca efect
al rezolutiunii partile sunt eliberate de obligatii.
7.rezolutiunea si rezilierea. In baza principiului fortei
obligatorii a contractului obligatiile trebuie executate deplin. Si
doar ca urmare a executarii ele se sting, totusi sunt cazuri cind
obligatiile contractuale pot fi stinse fara ca ele sa fi fost
executate. In baza principiului libertatii contractului partile
sunt libere sa declare rezolutiunea sau rezelierea contractului
prin acordul de vointa. Sistemul de drept recunoaste institutia
dreptului unilateral de rezolutiune el poate sa fie prevazut :1. in
mod express de contract. 2. acest drept poate rezulta din
lege.Rezolutiunea este o metoda sau o tehnica prin care o parte
poate sa inceteze in mod unilateral un raport contractual in curs
de desfasurare. Sa stinga obligatiile contractuale inca
neexecutate. Acest drept unilateral face parte din categoria
drepturilor potestative, ele nu sunt drepturi reale nu au valoare
patrimoniala. Acest drept se exercita unilateral si discretional si
are ca efect transformarea sau stingerea raportului contractual.
Cauzele rezolutiunii si rezelierii prevazute de lege:1) Cauze
generale aplicabile tuturor contractelor ( art.709, art.735)2)
Cauzele legale speciale aplicabile doar anumitor contracte (
art.906 lit (c)).Regula la care porneste CC RM, este ca
rezolutiunea este o exceptie ea trebuie admisa doar in cazuri
restrictive, justificate principala justificare care o gasim in
textul de lege este neexecutarea obligatiilor contractuale. Ea se
bazeaza pe structura raportului sinalagmatic, daca o parte incalca
raportul si cea parte poate sa il incalce. Nu orice incalcare a
contractului constituie temei de rezolutiune ci incalcarea trebuie
sa fie foarte serioasa. Exista 2 articole care prevad 2 sisteme
diferite pentru a determina daca incalcarea contractului este
suficient de serioasa ( art. 735 CC) care este inspirat de la
conventia de la viena, o parte are dreptul de a declara
rezolutiunea contractului daca cea lalta parte comite o neexecutare
esentiala, al.(2) al acestui articol ofera 4 criterii daca o
incalcare este esentiala sau nu:1) Criteriul neatingerii scopului
(735 al.2, lit.a). precizarea de la lit.a al.2 are ca scop sa nu
permita creditorului sa invoce careva scop ascuns pe care il
urmarea, si invers.2) Executarea intocmai a contractului este de
esenta sa aceasta se aplica in primul rind contractelor cu element
fiduciar. Dezavantajul acestui temei de rezolutiune este ca el
implica o apreciere subiectiva a magnitudinii neexecutarii si chiar
daca creditorul a crezut ca neexecutarea este esentiala debitorul
poate sa conteste declaratia de rezolutiune. Exista un al 2-lea
temei de rezolutiune ( art.709 CC RM), conform acestui articol daca
o parte comite o neexecutare a contractului cea lalta parte nu
poate recurge deodata la rezolutiune ci ea are optiunea de a acorda
un termen suplimentar pentru executare prin expedierea unei
notificari. Daca dupa expirarea termenului suplimentar acordat
debitorul nu inlatura neexecutarea, creditorul are dreptul de
rezolutiune a acestui contract. Termenul acordat suplimentar
trebuie sa fie rezonabil, art.710 prevede niste cazuri cind nu este
necesara notificarea si acordarea unui termen suplimentar ( de
exeplu: cea lalta parte a refuzat sa execute), art.711 prevede
cazurile cind nu este admisa rezolutiunea ( cind incalcarea este
neinsemnata). Al treilea temei general de rezolutiune a
contractelor dic CC este cel de neexecutare esentiala anticipata.
Acest temei deasemenea justifica exceptia de precaritatea, (art.706
CC), apar indicii a unei neexecutari in viitor creditorul va cere
garantii a executarii daca ele nu sunt acordate conform al.2
art.706. Al patrulea temei este imposibilitatea ajustarii
contractului in caz de impreviziune conform art.623 CC. Problema se
pune poate oare fi rezuluit contractul daca debitorul a comis o
neexecutare esentiala dar el nu poate fi executat. Lisa culpei nu
este temei de rezolutiune este indiferent motivul de neexecutare.
in contractele de durata pentru care partile nu au specificat un
termen de regula legea recunoaste un drept de reziliere fara motiv
si ca rezilierea sa nu ia prin surprindere pe cea lalta parte este
un preaviz. Procedura rezolutiunii si rezilierii:Daca sunt
intrunite conditiile unui drept de rezolutiune unilaterala partea
indreptatita are o alegere:1) Sa mentina contractul si sa treaca la
executarea silita2) Sa inceteze contractul pe calea unei modificari
adresate celeilalte parti.Nu este necesara depunerea unei actiuni
in judecata pentru rezolutiune sau reziliere. Efectele rezolutiunii
si rezilierii:In cazul rezolutiunii art.738 CC din data primirii
declaratiei de rezolutiune de catre cea lalta parte se produc doua
efecte: 1) efectul extinctiv (liberatoriu) si anume partile sunt
eliberate de obligatii, acest efect nu afecteaza clauzele
contractului care se aplica si dupa rezolutiune si este o mare
varietate de clauze ( ex: clauza penala, de arbitraj, alte clauze
privind garantiile), debitorul continua sa poarte raspundere pentru
neexecutarea comisa anterior ( ex: penalitatile acumulate inainte
de rezolutiune se pastreaza), 2) efectul restitutiv si anume
partile sunt obligate sa restituie prestatiile pe care leau primit
in baza contractului rezolvit. Daca bunul este vindut, grivat sau
consumat obligatia de restituire se transforma in obligatia de
plata a unei compensatii. Efectile reziliere se aplica contractelor
cu executare succesiva, constau doar in efectul estinctiv cel de
stingere insa prestatiile anterioare nu se restituie (chiria),
rezilierea nu afecteaza dreptul creditorului de a cere
contraprestatia daca el insusi a prestat in schimbul acelei
contraprestatii. Distinctia dintre reziliere este una artificiala
deoarece chiar shi in cazul rezilierii este posibil efectul
restitutiv, temeiul acestei afirmatii este art.748 al.4 CC.
Tema : Raspunderea civila.1. Notiunea reaspunderii civile,
importanta in sistemul raspunderii juridice, principiile
raspunderii civile. Functiile raspunderii civile.2. Raspunderea
civila delictuala. Conditiile raspunderii delictuale, raspunderea
parintilor pentru prejudiciu cauzat de copii, raspunderea pentru
prejudiciul cauzat de lucruri.3. Raspunderea contractuala,
conditiile raspunderii contractuale.4. Cauzele care exoanereaza de
raspundere civila. Autoapararea forta majora, fapta unui tert,
fapta victimei.1.prejudiciu poate fi patrimonial sau nepatrimonial
art.14 CC. Prejudiciul moral sau nepatrimonial se regaseste la
art.1422 CC, o alta componenta a prejudiciului moral este
prejudiciul biologic. Criteriul distinctiei intre raspunderea
contractuala si delectuale este criteriul .... in cazul raspunderii
contractuale se incalca dereptul de creanta. In unele situatii
aceste doua forme de raspundere se suprapun si se pune proble
cumulului raspunderilor. 2.Raspunderea delectuala este acea forma a
raspunderii civile care se angajeaza in cazul cauzarii unui
prejudiciu, printr-o fapta ilicita care imcalca drepturile absolute
ale victimei, (art.1938 pina la sfirsitul capitolului). Scopul
raspunderii delictuale este stabilirea in sarcina faptuitorului sau
a unei persoane responsabile obligatia de a repara prejudiciu care
de regula trebuie reparata in natura ( teoretic) insa in practic se
despagubeste cu titlu oneros ( exprimat in bani). Creditorul
acestei despagubiri este victima in cazul decesului victimei
dreptul la despagubire se transmite succesorilor. In cazul
prejudiciului moral ( art.1423 CC al.1). Formele raspunderii civile
delictuala: (pag.447 470 manual nou)1) Raspunderea pentru fapta
proprie temeiul acestei raspunderi este art.1398 CC.2) Raspunderea
pentru fapta altuia: Raspunderea parintelor sau tutoriror, pentru
fapta copiileor si celor incapabili ( art.406, 407, 408)
Raspunderea comitent pentru fapta prepusului ( pentru fapta
salariatului) Raspunderea statului pentru prejudiciul cauzat de un
functionar public art.1404, si legea contingiosului administrativ.
Sau pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare art.1405, legea
privind repararea prejudiciului cauzat. Legea privind raspunderea
statului pentru incalcarea termenul rezonabil. 3) Raspunderea
pentru prejudiciul cauzat de lucru raspunderea pentru prejudiciul
cauzat de un izvor de pericol sporit art.1410 CC. Prejudiciul
cauzat de catre animale. ( art.1412, 1413)4) Raspunderea pentru
prejudiciu cauzat de produsele cu viciu ( art.1425 si urmatoarele).
Aceasta sectiune transpune o derictiva privind produsele
defectuase, scopul careea este protejarea consumatorilor.
Conditiile raspunderii civile delictuale: In dreptul civil exista 4
conditii ale raspunderii civile delictuale:1) Fapta ilicita fapta
care contravine legii, fie ca este o actiune sau o inactiune si
care cauzeaza un prejudiciu unui drept absolut al victimei. ( ex:
faptul de a distruge sau de a intra in posesia bunurilor altei
persoane, faptul de a raspindi informatii defaimatoare etc.),
exceptia exista atunci cind apar pentru faptele care chiar nu sunt
ilicite. In unele cazuri incalcarea unor drepturi este permisa de
lege si raspunderea individuala nu apare (legitima aparare, starea
de extrema necesitate). 2) Prejudiciul patrimoniale si
nepatrimoniale ale faptei ilicite care rezulta din incalcare
drepturilor absolute. Exista 2 forme de prejudiciu: prejudiciu
patrimonial, si prejudiciu nepatrimonial. Exista mai multe boli
care sunt reparate de prejudiciu moral, si a doua forma este plata
despagubirilor banesti pentru a da o satisfactie echitabile.
Principiul codului civil este ca o victima poate cere despagubiri
banesti pentru repararea prejudiciului nepatrimonial doar in
cazurile express prevazute de lege. Primul caz prevazut de lege
art.616 CC. Art. 1422 CC RM. Daca fapta ilicita consta in
incalcarea unui drept protejat de conventia europeana, conventia
permite sa ceara si conditiile pentru. Prejudiciul patrimonial se
repara separat de prejudiciu nepatrimonial, o forma de reparare a
prejudiciului moral este simpla recunoastere a incalcarii ea se
foloseshte mai des cind eroarea revine de catre stat. Un prim caz
aceasta metoda de reparatie Amihachioaie contra Moldovei. 3)
Legatura cauzala dintre fapta si prejudiciu pentru angajarea
raspunderii trebuie sa existe o legatura cauzala intre fapta si
prejudiciu, prin alte cuvinte prejudiciu trebuie sa fie consecinta
directa a faptei ilicite. 4) Vinovatia atitudinea psihica fata de
fapta si prejudiciu. Dreptul civil cunoaste 2 forme in functie de
vinovatie: raspunderea subiectiva unde vinovatia trebuie
demonstrata; raspunderea obiectiva adica raspunderea care apare
indiferent de raspunderea persoanei. Raspunderea civila
contractuala: termenul raspunderii civile contractuale are 2
sensuri:1) In sens larg el denota totalitatea drepturilor pe care
le are un creditor in cazul neexecutarii obligatiilor de catre
debitor, indiferent ca este cu vinovatie sau nu.2) In sens restrins
se refera la dreptul creditorului de a cere repararea prejudiciului
suferit din cauza neexecutarii Daca debitorul nu executa obligatia
la scadenta creditorul are doua optiuni. 1) sa mentina contractul
si executarea silita. Creditorul nu poate cere executarea in natura
daca aceasta este imposibila sau daca ea este posibila insa cu
cheltuieli disproportionale art.608 CC. Codul de executare permite
judecatorului sa decida o hotarire de obligare a debitorului de a
savirsi anumite actiuni, executorul judecatoresc poate sa aplice
amenzi periodice. Dreptul de a cere despagubire in locul prestatiei
de regula apare daca creditorul ia acordat un termen suplimentar
debitorului pentru remidierea cauzei. 2) rezolutiunea.Al 3-lea
drept indiferent ca creditorul mentine contractul sau recurge la
rezolutiune conform art.602 creditorul poate cere repararea
prejudiciului cauzat. In cazul contractelor partile pot sa evalueze
anticipat marimea prejudiciului (clauza penala art.624). 06.04.2015
prelegereLegea privind antreprenoriat. Este interzisa plata printre
intermediari. Subiecte : obligatiile cu pluralitate de subiecte. De
regula un raport obligational are un creditor si un debitor insa
uneori el poate sa aiba mai multi creditori si un debitor (
pluralitate activa), sau un creditor si mai multi debitori
(pluralitatea pasiva), in aceste cazuri regula este ca creanta se
devide in atitea parti citi creditori exista sau datoria se divide
in atitea parti citi debitori exista. Aceste obligatii se numesc
obligatii divizibile ele formeaza regula in raporturile cu
pluralitate de subiecti, exceptia o constituie obligatiile
indivizibile sau obligatiile solidare.Obligatiile divizibile: O
obligatie este divizibila intre mai multi debitori (codebitori
divizibili), in cazul in care acestea sunt obligati la aceeasi
prestatie fata de creditor dar, fiecare codebitor poate fi urmarit
separat pina la concurenta(limita) partii sale din datorie art.18
al.1 CC. Creanta este divizibila intre mai multi creditori in cazul
in care acestea sunt indreptatiti la aceeasi prestatie din partea
debitorului, dar fiecare creditor poate pretinde numai la partea sa
din creanta art.519 CC. Regula este ca obligatiile si creantile cu
pluralitate de subiecte se prezuma divizibile. Creditorii au
dreptul la parti legale. Un efect al divizibilitatii este ca
codebitorul divizibil raspunde doar pentru cota sa si el nu
garanteaza pe cei lalti codebitori mai ales raspunderea lui ramine
limitata daca un alt codebitor ramine insolvabil. Fapta unui
creditor divizibil nui profita si nui dauneaza altui creditor
divizibil. Daca un creditor renunta la datorie ( remiterea de
datorie, iertarea), aceasta nu afecteaza cota celor lalti
codebitori. Obligatiile indivizibile: Sunt indivizibile obligatiile
care nu pot fi impartite nici intre debitori si nici intre
creditori adica in caz de pluralitate de creditori ei trebuie sa
primeasca prestatia impreuna in caz de pluralitate de debitori ei
trebuie sa execute prestatia impreuna. Obligatiile indivizibile nu
se prezuma ele trebuie sa fie indicate express sau sa rezulte din
natura indivizibilitatii a prestatiei. Obligatiile solidare: Un
raport obligational este solidar daca fiecare cocreditor solidar
poate cere de la debitor intreaga prestatie sau fiecare codebitor
solidar poate fi tinut sa execute intreaga prestatie desi este
datorata de toti. Solidaritatea activa : art.552 CC RM, creanta
este solidara daca 2 sau mai multi creditori (cocreditori
solidari), au dreptul sa pretinda la o prestatiein asa fel incit
fiecare sa poate pretinda la intreaga prestatie. Iar prestatia
unuia din cocreditori elibereaza debitorul ( debitorul comun).
Solidaritatea nu se prezuma ea trebuie sa rezulte express din
contract, se practica in cazul creditelor de consortium.
Solidaritatea activa ar putea sa rezulte si din lege. Prima
categorie sunt raporturile dintre cocreditorii solidari si
debitorul comun, regula de baza este ca fiecare cocreditor poate
cere intreaga prestatie, daca nici unul din cocreditori nu cere
plata debitorul are alegerea sa plateasca oricui art.524
CC.Raporturile dintre cocreditorii solidari: principiul : fiecare
cocreditor ii reprezinta pe cei lalti in toate actele care duc la
pastrarea creantei art.529 CC. Consecinte: 1) consecinte care
rezulta din aceasta imputernicire de a pastra creanta. a)fiecare
dintre cocreditori poate incasa creanta si poate da chitanta
liberatorie (recipisa). B) daca un creditor obtine intreruperea
prescriptiei extenctive aceasta poate fi invocata si de catre cei
lalti cocreditori. 2)un cocreditor nu poate sa inrautateasca
situatia celor lalti cocreditori. A)cocreditorul nu poate sa
dispuna de intreaga creanta nu poate sa renunte la datorie , b)
hotarirea judecatoreasca obtinuta de catre un cocreditor este
opozabila celor lalti cocreditori doar daca le este favorabila.
Conform art.528 CC, cocreditorul solidar care a incasat datoria
trebuie sa o distribuie celor lalti cocreditori conform cotelor in
creanta. cotele se prezuma egale cu contributia la creditul comun
cei lalti au dreptul numai la cota lor de creanta. Solidaritatea
pasiva: o obligatie este solidara daca doi sau mai multi debitori
(codebitori solidari), datoreaza o prestatie in asa fel incit
fiecare este dator sa efectuieze intreaga prestatie, iar creditorul
poate pretinde fiecaruia din codebitori executarea. Solidaritatea
pasiva nu se prezuma ea trebuie sa fie prevazuta express. Sersele
sunt: contractul, prin contract solidaritatea pasiva se prevede in
cazul pluralitatii de cumparatori sau calitatii de imprumutati.
Solidaritatea poate sa rezulte si din lege si sunt mai multe
cazuri, in dreptul societatilor comerciale, asociatii societatii in
nume colectiv raspund solidar pentru obligatiile societatii. In
cazul fidejusiunii, fidejusorul raspunde solidar fata de debitor ca
creditorul. Rezulta din legea art.1156 al.1. CC. Persoanele care au
comis impreuna un delict raspund solidar pentru prejudiciul cauzat
art.1414 al.1 CC. Raporturile dintre codebitori si creditorul
comun: efectul principal al solidaritatii pasive este ca fiecare
codebitor este obligat la intreaga prestatie si creditorul poate sa
aleaga pe cine sa urmareasca in justitie. Oricare codebitor poate
sa execute benevol toata prestatia. Codebitorul poate sa stinga
obligatia nu numai prin executare ci si prin dare in plata
(transmiterea unui alt bun cu acordul creditorului)., novatia sau
prin compensare.Al doilea efect: fiecare codebitor ii reprezinta pe
cei lalti in actele de stingere sau reducere a datoriei comune.
Intreruperea prescriptiei fata de un codebitor nu poate fi opusa
celor lalti codebitori. Problema penalitatilor sau dobinzii cu
intirziere: art.542, al.2 CC RM. Raporturile interne dintre
codebitorii solidari: codebitorul care a executat obligatia are
drept de regres fata de cei lalti codebitori insa doar in limita
cotelor. Codebitorul solidar care a stins datoria are un drept de
regres fata de cei lalti codebitori in limita partii lor din
obligatia solidara.Exceptia este orice aparare a piritului care
reduce pretentia sau o reduce. Compensarea. 07.04.15Nulittatea
relativa poate fi invocata doar de persoana ocrotita de aceasta
nulitate. Eroarea este o exceptie personala. Codebitorii fata de
care sa inaintat actiunea de regres pot sa ridice fata de
codebitorul solvens toate exceptiile care acesta din urma ar fi
putut sa le ridice fata de creditor. 3.Obiectul:Obiectul raportului
obligational este prestatia de a da, de a face sau de a nu face.
Regula este ca prestatia trebuie sa corespunda in tocmai cu ceea ce
sa promis (continutul obligatiilor), obligatia este incalcata in
caz de neexecutare totala, neexecutare partiala, executare
necalitativa, executare necorespunzatoare si asemenea executarea cu
intirziere. Situatia cind debitorul ofera un alt bun se numeste
,,aliud (alt ceva), in cazul vinzarii-cumpararii califica acel bun
cu viciu. Art. 588 permite creditorului sa refuze primirea unei
alte prestatii chiar daca ea este mai valoroasa. Obligatia trebuie
executata integral si nu in rate. Creditorul poate sa refuze
exacutarea partiala corespunzatoare daca are interes de a primi in
treg bunul. Regimul bunurilor generice: calitatea prestatiei. In
cazul raporturilor contractuale partile vor indica calitatea
bunurilor. Art.589 arata ca calitatea trebuie sa fie cel putin
mijlocie. Art.592 CC. Regimul obligatiilor pecuniare : obligatiile
pecuniare sunt guvernate de principiul nomenalismului (arata ca
trebuie sa fie platita suma nominala) monetar. In principiu cu
exceptia cazurilor de impriviziune obligatiile pecuniare trebuie
executate in suma indicata de contract art.871 CC. 1)debitorul este
tinut sa restituie suma imprumutului in marimea si valuta prevazuta
in contract si el nu poate invoca cresterea puterii de cumparare a
acestei sume. 2) creditorul nu poate invoca scaderea (inflatia)
pentru a cere majorarea sumei. Pentru a evita riscul valutar
creditorul de regula va indica in contract 2 valute. Tema: Cesiunea
de creanta si preluarea datoriei:1) Modurile de transmitere a
obligatiilor, cesiunea de creanta, conditiile si efectele cesiunii
de creanta. Exceptiile care pot fi opuse de catre debitor fata de
noul creditor.2) Preluarea de datorie. Notiune, conditie si
efect.1.Modurile de transmitere a obligatiilor termenul de
obligatie il folosim in sens larg. Obligatia in sens larg (art.512
CC), de la inceputul existentei sale obligatia nu ramine tot timpul
aceeasi ci uneori raportul obligational poate suferi schimbari de
ceea ce tine de parti, prestatie sau conditiile in care urmeaza a
fi executata prestatia. Sunt doua modalitati de a efectua aceste
schimbari: transmiterea si transformarea raportului obligational.A
transmite o obligatie inseamna a o transfera la un nou creditor sau
un nou debitor care va lua locul fostului creditor sau debitor si
va avea acelesi drepturi sau obligatii. In cazul transformarii
obligatiei se poate schimba atit partile cit si prestatia sau
conditiile prestatiei, totodata noul creditor sau noul debitor nu
se afla in situatia exacta a fostului creditor sau debitor.Ex:
transmitere sunt: succesiunea, cesiunea de creanta preluarea de
datorie si ceea ce este foarte discutabil subrogarea ca urmare a
executare a obligatiei de catre un tert. ( subrogarea are loc
atunci cind: societatea de asigurari repara prejudiciul suferit de
asigurat in locul vinovatului. Un alt caz de subrogare apare atunci
cind angajatorul repara prejudiciul creat de catre un salariat ).
La transmisiune putem sa atribuim novatia. Partile ar putea sa
inlocueasca o obligatie existenta cu una noua si suplimentar ar
putea sa inlocueasca creditorul sau debitorul. (art.665 CC).
Istoric raportul obligational era privit ca unul strict personal,
consecinta acestei conceptiei este ca in DPR se inrerzicea cesiunea
de creanta si preluarile de datorii, orice contract sau orice
raspundere delictuala era stric personala. In scopuri practice si
anume a mostenirii romanii au acceptat transmisiunea creantelor sau
a datoriilor printr-o fictiune care spunea ca personalitatea
creditorului trece la mostenitori. In perioada medievala dreptul de
creanta incepe a fi vazut ca un bun ca o marfa in special prin
aparitia titlurilor de valoare ( sunt niste documente care atesta
drepturile patrimoniale).Cesiunea de creanta este un contract prin
care un creditor (cedent) transmite creanta sa catre ce lalta parte
contractanta ( cesionar ), contract de cesiune de creanta.
debitorul de regula nu este parte la aceast contract el este
actorul pasiv. Cesiunea poate sa aiba caracter gratuit in care caz
ea constituie o donatie directa. Cesiunea de creanta se poate face
si cu titlu oneros astfel incit cesionarul se obliga sa plateasca
un pret al cesiunii dar. Deasemenea constituie o cesiune cu titlu
oneros transmiterea unei creante intr-o societate comerciala.
Interesul cesiunii de creanta cu titlu oneros daca creanta este pe
termen cedentul o transmite cesionarului imediat si primeste pretul
imediat ( care de regula este mai mic decit suma nominala a
creantei), iar cesionarul va astepta pina la scadenta si va incasa
intreaga creanta obtinind un profit. Cesiunea de creanta face
posibila vinzarea bunurilor in curs de dobindire, bunuri care inca
nu sunt ale noastre dara noi aveam contracte de a le dobindi.
Conditiile cesiunii de creanta conditiile de fond: Capacitatea
Consemtamintul pentru validitatea cesiunii se cere consemtamitul,
consemntamintul debitorului nu se cere, totusi contractul din care
a rezultat creanta poate prevedea conditia obtinerii
consemtamintului debitorului. In contractele comerciale este o
clauza de stil. Obiectul cesiunii de creanta este creanta. creanta
trebuie sa fie valabila si sa existe. Cesiunea creditelor sau
imprumuturilor de la o banca la alta. In cazul cesiunii unui credit
bancar se cesioneaza dreptul de a incasa dobinzi sau penalitati.
Creanta trebuie sa fie cesibila, orice creanta este cesibila cu
exceptia celor declarata prin lege care nu pot fi
incesibile.(art.556 CC). Creanta poate fi pecuniara, si de regula
este pecuniara dara ea poate fi de alta natura de exemplu creanta
de a dobindi in proprietate un bun cum ar fi contractul de
investitie intr-o locuinta. Pot fi transmise si creantele
litigioase. Subiectul vinzarii drepturilor litigioase sunt (art.800
-- 802 CC). CauzaConditiile cesiunii de creanta conditiile de
forma:Efectele cesiunii de creanta : prima categorie efectele
cesiunii intre parti a) este transmiterea creantei efectul
principal al cesiunii este de a transmite cesionarului creanta de a
cesiona cedentului, nu apare raportul ci are loc o schimbare a
titularului intr-un raport obligational care ramine identic
cesionarul nu devine parte ci care sa nascut mai devreme din
contract. Creanta se transmite cu toate modalitatile ( marime,
pluralitate de subiecte sau obiecte, mod de executare si scadenta),
si cu toate viciile ( termenul de prescriptie curs, temeiul de
nulitate a creantei si alte exceptii ale debitorului aceasta reese
din principiul ( nimis iuris) b) transmiterea accesoriilor
garantiile si anume cesionarul dobindeste drepturile care rezulta
din fidejusiuni, gajuri si ipoteci chiar daca aceasta nu sa
prevazut expres in contract. C) garantiile cedentului garantia
legala este ca creanta si accesoriile sale sunt legale, garantia
conventionala ea vine suplimentar la cea legala si apare numai daca
sa prevazut express. In fond aceasta garantie este o fidijusiune,
acesta garantie foarte rar se asuma. Momentul transmiterii creantei
cesionarul devine noul creditor chiar din momentul incheierii
contractului, momentul predarii actelor care atesta creanta poate
fi subsegvent dar creanta juridica deja este transmisa. Partile pot
sa supuna momentul transmiterii unei conditii. Efectele cesiunii de
creanta fata de tert, teoria aparentei in drept(teoria bunei
credinte), art.561. cesiunea vine opozabila debidorului de cind a
fost notificat. Cedentul este cel care trebuie sa notifice, si
cesionarul poate sa notifice dar in acest caz debitorul este in
drept sa confirme de la cedent. Cesiunea de creanta nu poate
inrautati situatia debitorului, ia nu ii poate face obligatia mai
oneroasa. In cazul in care prestatia este una pecuniara debitorului
nu ii este atit de important cui el ii plateste, dar daca prestatia
este de a face ceva este posibil ca schimbarea creditorului face
executarea mai costisitoare, aceste cheltuieli vor fi suportate de
catre cesionar. Efectele fara de cei lalti terti, problema cesiunii
repetate catre cesionarii multipli, (art.562 CC).Deoarece creantele
se transmite la cesionar cu toate viciile sale, din acest motiv
debitorul poate sa invoce fata de cesionar toate exceptiile
(apararile), pe care debitorul lear fi putut invoca fata de cedent
(art.560).Preluarea datoriei.Preluarea datoriei este mecanismul
prin care un tert preea datoria debitorului si devine el insasi
debitor al acelei obligatii fata de creditor. Tertul care isi asuma
obligatia se numeste noul debitor. Sunt doua cai prin care poate sa
aiba o preluare a datoriei:1) Este contractul dintre vechiul
debitor si noul debitor, pentru ca un asemenea contract sa produca
efecte juridice este necesar suplimentar consemtamintul
creditorului.2) Este contractul intre creditor si noul debitor,
consemtamintul vechiului debitor nu este necesar cu exceptia:
vechiul debitor poate sa se opuna si sa execute singur datoria
(Art.567 al.2), forma preluarii datoriei trebuie sa poarte forma
ceruta de contract. Efectele preluarii de datorie.Preluarea
datoriei se poate face si cu titlu gratiuit cit cu titlu oneros,
depinde de tipul contractului. Preluarea este cu titlu gratuit in
fond este o donatie daca noul debitor renunta la dreptul de regres.
In cazul preluarii datoriei cu titlu oneros (care este regula de
fapt), noul debitor isi pastreaza dreptul de regres fata de vechiul
debitor. Preluarea datoriei se foloseste:1) In cazul cesiunii de
contract adica atunci cind o parte contractanta vrea sa transmita
pozitia sa contractuala. (cesiunea drepturilor din contractele
leasing, contractele de constructie etc.)2) Se foloseste atunci
cind debitorului ii este greu sa plateasca, se interzic platile
prin intermediar.
Tema14: Garantarea executarii obligatiei.1) Notiunea de
garantie, reglementarea garantiilor si clasificarea lor.2)
Fidejusiunea 3) Gajul 4) Clauza penala 5) Arvuna 1.Prin termen de
garantie intelegem totalitatea mijloacelor juridice, de regula sunt
niste drepturi, prin care se asigura executarea obligatiilor. Ca
regula obligatiile se executa in natura, insa aceasta va cere
executarea voluntara de catre debitor, garantiile executarii insa
garanteaza executarea prin echivalent. Termenul de garantie are
doua sensuri:1) garantie in sens general care denota totalitatea
mijloacelor juridice de garantare a executarii pe care legea le
acorda tuturor creditorilor a unui debitor.2) garantiile speciale
care apartin doar anumitor creditori si care depasesc gajul
genereal al creditorilor chirografari.Gajul general este dreptul
tuturor creditorilor de a urmari bunurilor din patrimoniul
debitorului. Daca bunurile debitorului nu sunt suficiente pentru a
satisface creditorul, ei se vor satisface proportional. Garantiile
speciale acorda drepturi suplimentare:1) Gajul este un drept real
asupra unui bun care apartine debitorului si care acordului
creditorului (creditor gajist), dreptul de asi satisface creanta cu
prioritate fata de creditorii chirografari. 2) Fedijusiunea este
garantia personala pe care o acorda un tert.Printre mijloacele de
garantare generale se includ: clauza penala, arvuna ele toate sunt
metode de a stimula debitorul de a executa obligatia. Garantiile
speciale la rindul lor se divizeaza in garantii reale si garantii
personale, si deasemenea privelegiu. Garantiile personale
constituie obligatia unei persoane (garant) asumata in folosul
creditorului pentru a garanta satisfacerea datoriei de catre
debitor, garantiile personale se subclasifica in doua tipuri de
garantii:1) Garantia persoanala accesorie care presupune ca
obligatia de garantie este subordonata si este accesorie fata de
obligatia garantata. ( cazul tip:fidejusiunea). (ex:daca obligatia
garantata este nula atunci toate accesoriile devin nule inclusiv si
fidejusiunea este nula).2) Garantiile personale autonome, prin care
garantul isi asuma o garantie autonoma paralel fata de obligatia
debitorului. (ex: avalul cecului, scrisoarea de garantie,garantia
bancara).