This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
În Cheile Turzii pe platoul de deasupra versantului stâng şi vizavi de el, pe Culmea Mănăstirii, drumul ne va fi îngreunat de tufişuri şi boschete de alun şi cununiţă. În zona „Polmoanelor" din capătul amonte al Cheilor creşte păducelul şi porumbarul (Primus Spinosa), o rudă mai depărtata a măceşului. Peste apă, pe versantul drept, cam în dreptul Fîntînii Morarului, apare un soi de arţar, jugastrul (Acer Campestre) folosit câteodată şi ca pom ornamental.
Asociat jugastrului şi ocupând uneori suprafeţe mai mari apare lemnul
câinesc (Llgustrum Vulgare), un neam de aproape al frasinului, deosebit de frumos
când este înflorit şi când etalează ciorchinii de culoarea florii de lămâi.
Din timpul perioadelor climatice reci şi foarte reci, corespunzătoare celor
patru glaciaţiuni, s-au păstrat în interiorul cheilor o serie de plante alpine, care aici se
dezvoltă sub altitudinea lor specifică. Dintre ele amintim: ochiul boului, piciorul
cocoşului (Rarnmculus Oreophilus), bănica {Phyteuma Orbiculare), cu florile ei
albastre atât de atrăgătoare, odoleanul dePerioadelor calde, care au precedat
glaciaţiunile sau le-au succedat, le-au supravieţuit pe stâncile ealcaroase următoarele
plante: scoruşul (Sorbus dacica), un fel de arbust, colilia (Stipa eriocaulis), negară
Traseul începe de lângă Cabana Cheile Turzii, urcă pe creastă, coboară în partea cealaltă a defileului (în direcţia comunei Petreştii de Jos) şi revine înapoi la cabană
prin defileu. Traseul este uşor şi se poate face şi în sens invers fără probleme.
REGULI CE TREBUIE RESPECTATE ÎN REZERVAŢIA NATURALĂCHEILE TURZII
Fiind o rezervaţie naturală de interes naţional şi chiar internaţional, Cheile Turzii sunt deschise spre vizitare şi practicarea unor activităţi recreative, dar cu condiţia respectării stricte a unor reguli de comportament ecologic. Activităţile umane care pot aduce orice modificări mediului sunt interzise. De asemenea, pentru prevenirea accidentelor, turiştii şi alpiniştii trebuie să respecte o serie de norme şi reguli de siguranţă.
Regulile sunt diferenţiate pe cele trei zone în care este împărţită rezervaţia: "Zona zero" de protecţie strictă e cea mai importantă şi cuprinde interiorul defileului de la moară veche din apropierea Cabanei Cheile Turzii şi până la capătul amonte al Cheilor, la ruinele morilor Petridului, şi cuprinde de asemena versanţii cheii, în general până la marcajul turistic punct roşu ce înconjoară cheile pe ambii versanţi.
1. REGULI DE PROTECŢIE ECOLOGICĂ
SE INTERZICE:
camparea
facerea focului
culegerea de plante sau părţi din acestea, chiar moarte
prinderea de insecte, colectarea de ouă de păsări şi orice animale în general
pescuitul
vânătoarea
perturbarea liniştii în orice mod (strigăte, aparate muzicale etc.)
orice degradare sau modificare a bornelor, marcajelor de rezervaţie şi
amenajarea sau reamenajarea/modificarea neautorizată de poteci, marcaje sau alte amenajări
deschiderea de noi trasee de alpinism fără autorizaţie
păşunatul
scăldatul
aruncarea de resturi menajere şi orice alte deşeuri şi poluarea în orice mod
executarea oricăror construcţii
prelevarea de roci şi săpăturile arheologice neautorizate, deschidere de cariere sau gropi
executarea oricăror inscripţii sau desene neautorizate pe arbori, stânci etc. în orice mod
accesul cu autovehicule
depozitarea oricăror materiale sau utilaje
tăierea arborilor şi arbuştilor, chiar a celor uscaţi
incendierea vegetaţiei
circulaţia în afară potecilor
orice altă activitate care degradează mediul
2. REGULI DE SIGURANŢĂ PENTRU TURISM ŞI SPORTURI MONTANE:
SE INTERZICE:
aruncarea de pietre de sus sau alte obiecte
parcurgerea în fugă, dezordine sau înghesuiala a potecilor şi pasarelelor
degradarea în orice mod a potecilor, păsărelelor, cablurilor, balustradelor
degradarea în orice mod a marcajelor turistice, stâlpilor, săgeţilor, panourilor şi inscripţiilor indicatoare şi informative sau executarea sau modificarea lor în mod neautorizat
mersul pe pasarele în grup sau în cadenţă sau săritul sau provocarea de balans
părăsirea potecii turistice marcate de către vizitatori
părăsirea potecilor de către alpinişti sau turiştii cu experienţa alpină
accesul în chei al persoanelor în stare de ebrietate
lăsarea copiilor nesupravegheaţi
accesul cu câini neţinuţi în lesă
parcurgerea în zile cu aflux turistic ridicat a traseelor de alpinism cu risc de cădere de pietre în poteca turistică
deschiderea de noi trasee de alpinism cu încălcară normelor de siguranţă alpină (prea friabile sau neasigurate corespunzător)
parcurgerea traseelor turistice sau de alpinism declarate închise sau desfiinţate
efectuarea oricăror inscripţii sau desene neautorizate pe arbori sau stânci
săparea de prize artificiale sau degraderea celor existente
modificarea nautorizata a echipării traseelor alpine cu puncte fixe de asigurare
practicarea alpinismului sau parapantismului fără pregătire şi echipament corespunzător sau cu încălcarea normelor specifice de siguranţă
organizarea de concursuri sau demonstraţii sportive, şcoli de alpinism sau alte manifestări fără acceptul Salvamontului
orice alte atitudini sau acţiuni ce pot pune în pericol siguranţa altor persoane
DIRECTOR EXECUTIV,
Dr. Radu Mititean
(Asociaţia turistică sportivă civică şi ecologistă CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA" (CCN)
4.3.3. Dotări auxiliare
O serie de amenajări auxiliare (punţi, supraînălţarea potecii) s-au realizat în
anul 1981 cu sprijinul Salvamontului şi al Consiliului Judeţean Cluj. în anul 1997, un
grup de şapte ONG-uri clujene, beneficiind de sprijinul Fundaţiei Soroş au demarat
un amplu proiect de reamenajare a Cheilor Turzii.
Concret, s-a realizat un mecanism de păstrare a curăţeniei prin instalarea de
pubele, s-a refăcut poteca de vizitare a cheilor ( s-au consolidat şi supraînălţat
marginile, s-au realizat noi trepte, s-au instalat balustrade şi chiar s-a retrasat poteca în
locurile unde exista riscul inundării la viituri), s-au refăcut podurile (s-au înlocuit
complet bârnele, scândurile, cablurile, sistemul de amaraj, au fost supiaînălţate şi
s-au construit noi picioare şi extensii). Tot în anul 1997 a fost demarată o amplă
acţiune de refacere a marcajelor turistice din zonă. Astfel, s-au vopsit peste 1000
semne de marcaj, s-au instalat şase noi jaloane precum şi numeroase panouri
informative, în total executându-se peste 100 km de marcaje turistice. Cu sprijinul
studenţilor şi a cadrelor didactice de la
Facultatea de Geografie din Cluj, cu aparatură adecvată, s-au identificat şi
trasat pe teren limitele zonelor protejate şi a zonelor tampon din cadrul Cheilor Turzii.
Limitele au fost apoi materializate prin bornare, instalându-se peste 20 de borne din
beton şi vopsindu-se sute de marcaje de rezervaţie. S-au instalat şi panouri de
avertizare la intrarea în ariile protejate.
S-a demarat şi o amplă acţiune de reamenajare a traseelor de alpinism şi
escaladă sportivă. După caz, s-a procedat la degajarea pitoanelor şi curăţarea
vegetaţiei de pe prize, înlăturarea prizelor inabile precum şi inscripţionarea denumirii
şi a gradului de dificultate a traseelor. Au fost consolidate multe din regrupările
traseelor iar o serie de trasee mai vechi au fost echipate în premieră cu ancore
mecanice. Cu toate acestea, multe din traseele din Cheile Turzii nu prezintă o
siguranţă deplină.
în anul 2007 au fost refăcute parţial podurile II şi IV din Cheile Turzii. în
primăvara lui 2008 a fost instalată o barieră care limitează accesul auto în rezervaţie
dinspre Petreştii de Jos. Momentan se află în execuţie şi tronsonul de drum Petreştii
de jos - Cheile Turzii.
Alpinism şi escaladă sportivă
4.4. Alpinism şi escaladă
„Alpinismul este poezie, filozofie, este ceva nedefinit cate te chiamă, te
subjugă, te împinge în locuri incredibil de grele, pe frig sau pe soare torid, în ploaie
sau vânt... "
(Nicolae Baticu)
„Cucerirea inutilului" cum poetic numea Lionel Terray alpinismul şi escalada,
a surescitat atenţie din cele mai vechi timpuri.
Acceptată a fi ziua de 8 August 1786, când, stimulaţi şi de premiul oferit de
savantul genevez Horace Benedict de Sausurre celui/celor care vor urca în premieră
pe Mont Blanc, „cristalierul" Jacques Balmat din Chamonix şi tânărul medic Michel
Paccard din Geneva, au reuşit prima ascensiune a Mont Blancului.
Spaţiul limitat nu-mi permite să fac o trecere în revistă a evoluţiei
alpinismului şi a principalelor momente care au dus la transformarea acestuia într-o
activitate care are azi milioane de adepţi pe tot globul şi care a ajuns azi la o
diversificare şi specializare accentuată. în viitorul apropiat se prognozează chiar
introducerea escaladei şi a boulderingului ca şi spoituri olimpice. Echipamentul a
evoluat şi el foarte mult permiţându-le alpiniştiilor să se autodepăşească. Poate cea
mai fulminantă creştere a înregistrat-o escalada sportivă care se diferenţiază de
alpinism prin etica mult mai strictă ce vizează parcurgerea traseelor. Concret,
escalada sportivă are ca scop parcurgerea traseelor în maniera „free" coarda şi
asigurările servind doar pentru asigurare nu şi pentru înaintare. Această formă de
căţărare a fost dusă până la limite nebănuite existând trasee atât de grele încât sunt
parcurse doar de câţiva oameni din lume şi după încercări care adesea se pot eşalona
de-a lungul mai multor ani.
Boulderingul - o alta ramură a alpinismului a cunoscut o dezvoltare
fulminantă pe plan mondial însă în România sunt puţini care practică această formă
de căţărare care este văzută mai degrabă ca şi o formă de antrenament pentru
escalada sportivă. Boulderingul (al cărui nume vine de la oraşul Boulder din SUA)
constă în parcurgerea la joasă înălţime fără coardă a unor secvenţe de mişcări cât mai
grele, ce adesea sfidează imposibilul. Căderile sunt foarte frecvente iar pentru a
amortiza şocurile se folosesc saltele speciale.
Echipamentul pentru escaladă este foarte avansat datorită concurenţei acerbe
de pe piaţa de profil. Practicarea escaladei folosind un echipament adecvat şi
posedând cunoştinţele necesare nu comportă riscuri deosebite. Prin comparaţie mai
degrabă şofatul ar trebui considerat sport extrem dată fiind incidenţa crescută a
accidentelor auto soldate cu numeroase victime.
Alpinismul şi escalada sportivă în România se practică la un nivel mult
inferior atât ca amploare cât şi ca performanţe comparativ cu ţările vest - europene.
Semnalele sunt însă îmbucurătoare, în fiecare an alpinismul câştigând tot mai mulţi
adepţi. Şi odată ce cineva a pornit pe acest drum, chemarea muntelui şi a stâncii va
dăinui „for ever!".
File de cronică din istoria alpinismului şi a escaladei sportive în Cheile Turzii
Este dificil de stabilit un reper în timp când a început alpinismul în acest
areal, în fond, căţărarea începe acolo unde pentru înaintare trebuie folosite şi mâinile
însă dacă luăm drept reper pitonul şi coarda, lucrurile se simplifică. în 1949, Andrei
Moldovan şi Kovacs Ferenc au bătut, se pare, primele pitoane pentru a ajunge în
Grota Sanşil, de unde au coborât. Abia în 1961, Gyongyosi Miki cu Rozsnyai
Karoly au „scos" traseul până în Creasta Sanşil, iar în 1984, tăcutul dar iscoditorul
Moravek Laci, împreună cu Dan Moldovan, au descoperit şi „dat în circulaţie"
interesanta „Varianta cu Tunel" (un tunel de cea 25 m) a traseului Grota Sanşil.
Aşadar similar cu acţiunea din 1949: alpinism şi speologie! Dar fiindcă a venit vorba
de speologie, încă dinainte de 1949, unii speologi au făcut de fapt alpinism în Cheile
Turzii, cu scopul de a ajunge la grote, de a descoperi altele şi a le explora şi cerceta.
în anul 1951 Lorincz Miklosz şi Andrei Moldovan pitonează traseul Grota lui Hili,
unul dintre cele mai spectaculoase şi apreciate trasee din chei care departe de a fi
foarte greu, oferă o frumoasă perspectivă şi este folosit adesea ca traseu şcoală pentru
cei dornici de a se iniţia în tainele alpinismului.
Au urmat consecutiv o serie de premiere, iar treptat patrimoniul alpin al
Cheilor Turzii a devenit foarte prolific. Cele mai tari trasee alpine din Cheile Turzii îi
aparţin lui Octavian Brătilă „Bulinei" care a fost primul care a „cucerit" imesitatea
Peretelui Uriaş nu prin unul ci prin trei trasee de top care ating gradul 6A-6B, după
vechea cotaţie, aflată încă în vigoare deşi este total depăşită faţă de cerinţele
internaţionale.
Cum era şi normal, şi în Cheile Turzii au apărut multe trasee modeme de
escaladă sportivă. Practic în Cheile Turzii s-a practicat pentru prima dată escalada
spotivă care a fost „adusă" decătre căţărătorii maghiari şi germani care au amenajat
primele trasee cu ancore mecanice care ofereau o siguranţă sporită. Practic în
Cheile Turzii au luat naştere escalada sportivă în România, urmând exemplul
căţărătorilor străini o serie de căţărători autohtoni au început să renunţe la vechiul stil
descoperind satisfacţia pe care ţi-o oferă parcurgerea unui traseu la liber, prin forţe
proprii. Printre primii adepţi ai escaladei trebuie menţionat Ghiţă Pop, Torock Janos
(Joe Indianul), Romica Crişan (probabil singurul căţărător de etnie romă din
lume), care au dat apoi tonul altor căţărători talentaţi din ţară.
După 1990, odată cu dezvoltarea escaladei sportive au apărut o serie de trasee
scurte ecnipate cu ancore mecanice, care au ridicat inuli pauimonlu tdpln al zunci
liui-unul de top pentru România. în prezent, în Cheile Turzii figurează circa 45 de
trasee clasice şi 184 de trasee moderne de escaladă sportivă. În Cheile Turzii
majoritatea traseelor sunt de faţă căzută sau verticale cu o menţiune specială pentru
Peştera Ungurească. În această peşteră se găseşte probabil cel mai greu traseu de
escaladă din zonă, numit „Coviltir" al cărui grad de difilcultate nu este încă confirmat
datorită puţinelor repetări. Toate traseele de escaladă din Peştera Ungurească sunt
unicate în materie de surplombe pentru România, amintim de celebra zonă de
escaladă Kalymnos din Grecia. În capitolul următor voi prezenta topo-ul traseelor de
alpinism şi escaladă din Cheile Turzii, bazându-mă pe informaţiile oferite de
lucrarea bilingvă „Escaladă în Munţii Apuseni" întocmită de Dan Anghel.
Proiecte de dezvoltare
Strategii de dezvoltare pentru Municipiul Turda în cadrul căreia se încearcă
o abordare integrată a dimensiunilor economice, sociale şi de protecţie a mediului:
• Proiectul - Zona Turistică de Interes Regional Ârieş - Turda - Câmpia
Turzii
• Proiectul - Reabilitare şi dezvoltare a unor obiective de
infrastructură din ansamblul turistic Staţiunea Băile Sărate Turda - Salina Turda
• Proiectul - Extinderea şi reabilitarea sistemului de canalizare în
staţiunea turistică Băile Turda
• Proiectul - Eficientizarea şi reorganizarea serviciilor publice
Cap. V Variante de agrement în Zona Cheile Turzii – Turda
Principalele trasee turistice din zonă ar fi: Circuitul Crestelor Cheilor – traseu de 4 – 5 ore Cabana Cheile Turzii – Cabana Buru – pe o distanţă de 12.5 km – traseu de
4 şi 5 ore Cheile Turzii – Izvorul Popii – Ciucaş – 6 km de parcurs în aproximativ 3
ore; pe traseu se poate vizita: Cascada Ciucaş imediat la ieşirea din Cheile Turzii
Cheile Turzii – Cheile Turului – Tureni – traseu de 10 km, aproximativ 4 ore Cheile Turzii – Cariera de var – Tureni – traseu de 10 km, aproximativ 4 ore Cheile Turzii – Deleni – Cabana Făget – Cluj – traseu 29 de km de parcurs
în 10 ore Cheile Turzii – Iara – Cabana Muntele Băişorii – traseu lung de 40 km, timp
de parcurs între 12 şi 13 ore Cabana Cheile Turzii – Dealul Hodiniş – Turda – cale 8.2 km, între 2-2.5
ore Cabana Cheile Turzii – comuna Mihai Viteazul – Turda – necesar de 3-4 ore
pentru a parcurge traseul de 13 km
Cheile Turzii – Ciucaş – comuna Corneşti – distanţa totală de 9.2 km de parcurs în 3,5-4 ore
5.1. Drumeţii
În această catgorie aş înscrie traseele de pînă la 5 ore, care se adresează tuturor categoriilor de vârstă, evident cu respectarea regulilor specifice drumeţiilor montane, funcţie de anotimp şi condiţii meteo.
Principala cale de acces către Cheiele Turzii este din DN 1 (E81), imediat după ieşirea din oraşul Turda spre Alba Iulia, urmând DN 75 Turda-Campeni.
Turda — Drumul Domnilor — Cheia Turzii
Marcaj: cruce roşie Distanţă: 8 km Diferenţă de nivel: 200 m Timp de parcurs: — vara: 2—2½ ore — iarna: 2½—3 ore Caracteristici: traseu uşor de parcurs, reprezentând cea mai scurtă legătură între Turda şi Cheia Turzii.
Pornim din Piaţa Ecaterina Varga, unde pe un stâlp metalic cu săgeată indicatoare se află cele două marcaje spre Cheia Turzii (cruce albastră şi cruce roşie). De-aici o luăm pe strada Aroneanu, traversăm pasajul căii ferate înguste. Pe sub podul
Marcaj unificat: crucea roşie, indică direcţia spre Cheile
de beton al şoselei, ieşim în strada Cheii, unde observăm marcajul pe zidul caselor, garduri ori stâlpi. Trecem peste pârâul Pordei şi ieşim din oraş, mergând pe lângă o carieră de argilă, angajându-ne pe Drumul Domnilor. Urcăm pe o movilă, de unde putem deja privi spre Cheia Turzii — ţinta călătoriei noastre, cât şi spre zona Munţilor Trăscăului, linia dantelată a orizontului este dominată de crestele Colţilor Trăscăului. Suim uşor, având în faţă profilul Cheii Turzii, iar în dreapta cel al Cheii Turenilor.În stânga observăm apoi o casă izolată, ascunsă de un pâlc de arbori falnici, după care traseul este însoţit în stânga de o perdea de copaci rari. Traseul nostru trece pe lângă Vf. Hodiniş (445 m) pe care este bine să urcăm pentru a ne bucura de un larg tur de orizont, spre sud şi spre est — dincolo de coşurile şi cartierele oraşului Turda, pierzându-se în zare succesiunea de culmi ale Podişului Transilvaniei. De asemenea, spre nord ni se arată parţial marea carieră de la Sănduleşti, unde de fapt se termină culmea calcaroasă a Petreştilor, retezată de cele două râuri în zona cheilor amintite. O privelişte de ansamblu avem totodată şi asupra Depresiunii Turzii, suprapusă de fapt cursului inferior al Arieşului — dominat de terasele întinse, dispuse în trepte, ale acestuia.Părăsim acest vârf, marcat cu semn topografic şi urmăm traseul spre vest pe culmea monotonă dintre valea largă a Arieşului şi văiuga săpată de pârâul Pordeiului. Mergem printre ogoare, intersectând drumul de care dinspre Sănduleşti, flancat de stâlpii unei linii electrice de înaltă tensiune, pe unul din ei observând semnul marcajului cruce roşie. Imediat ajungem la parcarea de pe drumul ce vine de la Cheia, de unde ne îndreptăm spre cabana Cheia Turzii, pe la punctul numit Straja.Cei fără maşină, dar care nu vor să străbată acest traseu pe jos, au la dispoziţie microbuzul, curse regulate Turda-Cheia şi Turda-Corneşti.
Ca alternativă, se poate realiza un traseu din comuna Tureni, (cca. 15 km de Turda; până aici se poate ajunge foarte uşor pe DN1 – E60 – cu autobuzul sau microbuzul ori maşina personală). De aici, pornim de la Complexul cooperaţiei de consum şi ne îndreptăm spre colţul sud-estic al comunei Tureni, unde râul Tur părăseşte depresiunea şi se angajează în cel mai dificil sector al său, retezând aproape la temelie stiva de calcare din partea cea mai nordică a Munţilor Trăscăului, înainte de a intra în cheie trecem peste un podeţ şi apoi pe lângă o moară. Cum pătrundem pe lângă pereţii abrupţi şi apropiaţi ai cheii, zărim în versantul stâng, desfăşurată pe două nivele, o mare carieră de gips şi alabastru. În dreptul ei apele Turului formează o marmită denumită de localnici sugestiv „Bulboana Fetelor”, iar peretele vertical din dreapta poartă numele de Colţul Câinilor. Coborând pe fundul întunecos al văii, observăm apoi în versantul stâng gura Peşterii Zânelor, situată la oarecare înălţime, iar mai jos, în versantul opus se află Peştera Feciorilor (se spune că aici se ascundeau, odinioară, tinerii de teama celor ce veneau să-i recruteze în armata imperială austriacă). Urmărim o succesiune de marmite, alungite la baza unor repezişuri şi mici cascade, dintre care cea mai mare este de circa 2 m. Traseul este destul de alunecos, datorită calcarului lustruit de apă şi din cauza umezelii, într-o mică lărgire a cheii, din dreapta coboară grăbit pârâul Ghicinghii. Coborâm alături de apele gălăgioase, sărind din piatră în piatră, fiind nevoiţi, pe alocuri, să trecem râul pe malul opus. Pereţi verticali se ridică impunători în jurul nostru, în timp ce lărgirea văii ne sugerează şi mecanismul prin care ea s-a înfăptuit, care au impus retragerea succesivă a versanţilor. În faţa noastră se înşiră variate forme de dezagregare, impunându-se un turn înalt de circa 40 m. În bună măsură acest microrelief rezidual este îngropat într-o masă de grohotiş, în cea mai mare parte a sa fixat. Desigur, natura a lucrat aici într-un ritm deosebit de dinamic, iar aspectul general al zonei degajă acel aer specific unor adevărate cataclisme. În această lume de turnuri, creste, jgheaburi, ferestruici etc., apar o serie de denumiri interesante ca Rostogolul sau Tunsul, Popa Ţiganilor, Cerceii
Doamnei etc. Spre aval, cheia este mai puţin îngustă, la capătul ei râul putând fi trecut peste o punte de lemn. Părăsim lumea sălbatică a cheii, în general nu prea căutată de turişti, mai ales din cauza lipsei unor amenajări. Urcăm versantul drept, abrupt, urmărind linia de înaltă tensiune până deasupra abruptului calcaros în care este tăiat impresionantul canion a cărei privelişte generală se deschide pe măsură ce ne ridicăm deasupra lui. Străbatem, în continuare, o pădurice şi după aceea ajungem la drumul judeţean Turda — Petreştii de Jos, pe care-l urmărim o bucată, luând-o la stânga. Apoi traversăm şoseaua şi calea ferată îngustă, urmând drumul alb al carierei, pe care circulă basculante. De aici privim încolăcirile căii ferate înguste care urcă dinspre satul Sănduleşti, ce pare ascuns între dealuri, iar mai departe vedem panglica de asfalt a drumului naţional Turda—Cluj-Napoca. Dincolo de satul Copăceni, orizontul este închis de culmile domoale ale dealurilor din Câmpia Transilvaniei. Apoi, la obârşia pârâului Sănduleşti, intram în traseul marcat cu triunghi albastru, de unde pe la Fântânele ajungem la cabana Cheile Turzii.
Marcaj: triunghi albastru Distanţa: 12 km Diferenţă de nivel: 200 m Timp de parcurs: vara: 4—4½ ore; iarna: 5—6 ore Caracteristici: traseu relativ uşor, excepţie făcând oarecum sectorul suprapus Cheii Turenilor.
Desigur, este recomandat ca fiecare dintre participanţii la o astfel de drumeţie să fie echipat corespunzător, componenţa echipamentului făcând parte din ABC-ul cunoştinţelor minime pe care trebuie să le deţină drumeţul. Ca un appendum, aş putea menţiona bocancii de drumeţie, şosete uscate, haine lejere, evident bidonul cu apă, sandwichul de rigoare, neapărat un ceas, o hartă a zonei, telefonul mobil şi nu în ultimul rând, buna dispoziţie. Buna organizare presupune faptul că trebuie avut în vedere şi întoarcerea, cu excepţia cazului în care este planificată o campare peste noapte în cort sau la cabană. Foarte important este să informăm cabanele sau chiar Salvamontul despre traseul pe care intenţionăm a îl urma, pentru o estimare a parcursului, a timpului, în scopul evitării producerii unor evenimente nedorite.
5.2. Sejururi de trei zile, sau mai mult
Ca centru de operaţiuni se poate alege una dintre pensiunile din zonă, de unde se pot efectua drumeţii sau, pentru cei care sunt mai bine antrenaţi, se poate realiza un circuit, cu pornire din Turda, intrând pe una din variantele de mai sus, cruce roşie sau triunghi albastru, cu retragere în localitatea Corneşti (aleasă pentru poziţia strategică faţă de punctele de interes din zonă). Astfel, un traseu realizat pe zile şi segmente ar fi acesta:
ZIUA 1
Turda — Drumul Domnilor — Cheia Turzii
Marcaj: cruce roşie Distanţă: 8 km Diferenţă de nivel: 200 m Timp de parcurs: — vara: 2—2½ ore — iarna: 2½—3 ore Caracteristici: traseu uşor de parcurs, reprezentând cea mai scurtă legătură între Turda şi Cheia Turzii.
Pornim din Piaţa Ecaterina Varga, unde pe un stâlp metalic cu săgeată indicatoare se află cele două marcaje spre Cheia Turzii (cruce albastră şi cruce roşie). De-aici o luăm pe strada Aroneanu, traversăm pasajul căii ferate înguste. Pe sub podul de beton al şoselei, ieşim în strada Cheii, unde observăm marcajul pe zidul caselor, garduri ori stâlpi. Trecem peste pârâul Pordei şi ieşim din oraş, mergând pe lângă o carieră de argilă, angajându-ne pe Drumul Domnilor. Urcăm pe o movilă, de unde putem deja privi spre Cheia Turzii — ţinta călătoriei noastre, cât şi spre zona Munţilor Trăscăului, linia dantelată a orizontului este dominată de crestele Colţilor Trăscăului. Suim uşor, având în faţă profilul Cheii Turzii, iar în dreapta cel al Cheii Turenilor.În stânga observăm apoi o casă izolată, ascunsă de un pâlc de arbori falnici, după care traseul este însoţit în stânga de o perdea de copaci rari. Traseul nostru trece pe lângă Vf. Hodiniş (445 m) pe care este bine să urcăm pentru a ne bucura de un larg tur de orizont, spre sud şi spre est — dincolo de coşurile şi cartierele oraşului Turda, pierzându-se în zare succesiunea de culmi ale Podişului Transilvaniei. De asemenea, spre nord ni se arată parţial marea carieră de la Sănduleşti, unde de fapt se termină culmea calcaroasă a Petreştilor, retezată de cele două râuri în zona cheilor amintite. O privelişte de ansamblu avem totodată şi asupra Depresiunii Turzii, suprapusă de fapt cursului inferior al Arieşului — dominat de terasele întinse, dispuse în trepte, ale acestuia.Părăsim acest vârf, marcat cu semn topografic şi urmăm traseul spre vest pe culmea monotonă dintre valea largă a Arieşului şi văiuga săpată de pârâul Pordeiului. Mergem printre ogoare, intersectând drumul de care dinspre Sănduleşti, flancat de stâlpii unei linii electrice de înaltă tensiune, pe unul din ei observând semnul marcajului cruce roşie. Imediat ajungem la parcarea de pe drumul ce vine de la Cheia, de unde ne îndreptăm spre cabana Cheia Turzii, pe la punctul numit Straja. După câteva ore petrecute în Chei şi vreo 200 de cadre înregistrate pe cardul de memorie al aparatului foto, reface segmentul de traseu Cheile Turzii – Cheia, cca. o oră urmând marcajul bandă galbenă, de unde, fie pe jos, fie cu autobuzul ne îndreptăm spre Corneşti. Aici nu ar trebui să ne fie greu să găsim Pensiunea “Casa Moţească”, unde putem să ne bucurăm de binefacerile civilizaţiei, pregătindu-ne pentru o nouă zi de de mers cu rucsacul în spate…
Aici, printre cele 30 locuri de cazare, ne găsim şi noi unul…cu baie proprie, televizor, pentru 100 lei camera dublă sau 130, tripla. Restaurantul oferă pentru 85 de gurmanzi, mic dejun, prânz, cină, gustări reci, calde. La cerere, gustările pot fi impachetate, pentru drum. După o zi, costurile ar fi în jurul a 200 lei, incluzând aici şi cafeaua băută la cabana din Cheile Turzii şi eventualul bilet de autobuz.
ZIUA 2
Varianta care mie îmi place cel mai mult este destinaţia Buru, cu o mică derivaţie pe la Cheile Borzeşti, cu cascada Ciucaş. Localitatea Buru face parte din unitatea administrativ-teritorială Iara, situată la altitudinea de 570 m, cu o polpulaţie nu mai mare de 250 persoane. De-a lungul drumului şi în paralel cu acesta, se mai văd încă urmele căii ferate cu ecartament îngust, dezafectată şi distrusă în anii `90 ai
secolului trecut, fapt ce a dus la prăbuşirea din punct de vedere economic a Ţării Moţilor; se pare că există un proiect de reînviere a Mocăniţei1, trenul care circula în zonă, şi integarea zonei într-un circuit turistic pan-european. Sinuozităţile drumului se intersectează cu cele ale râului Arieş, care coboară lin spre Turda. Mergând spre amonte nu se poate să nu vezi, dacă ai ochiul atent, vechi urme de şteampuri de
prelucrare a minereului de fier, foarte bine reprezentate pe harta Iosefină, datând din anii 1769-1773, unde Buru poartă numele de Borrev.
1 Turda. Arieş. 2010
În 2009, specialiştii de la Comunitatea Urbană Arieş şi de le Primăria Turda, au depus spre finanţare la diferite foruri un mega-proiect de dezvoltare intitulat "Turda.Aries.2010",cu o valoare totală de finanţare necesară estimată la peste 150 de milioane de euro. În cadrul Proiectului Turda.Arieş.2010 au fost identificate trei subproiecte importante: Staţiunea Turistică Turda – Durgău; Eco -Arieş, amplasat pe valea raului Aries şi Calea Mocăniţei, care vizează întreaga regiune
Turda şi valea râului Arieş. Finanţarea a fost gândită ca venind prin intermediul: (a) parteneriatului public – privat; (b) asocierii in participatiune; (c) finantarii pe termen lung; (d) unui fond de investitii dedicat. Până acum niciuna dintre aceste variante nu a fost să fie. Gândirea celor care au conceput proiectul este una destul de generoasă: "Proiectul Calea Mocaniţei ţinteşte sustenabilitatea întregii regiuni traversate de calea ferată. Traseul căii ferate a Mocăniţei acoperă 24 km în judeţul Cluj şi ar putea asigura conexiunea cu mai multe locaţii de interes. Ideea este: (a) de a recreea / reabilita
vechile gări situate pe Calea Mocăniţei cu funcţiuni economice noi (5 până la 7 staţii); (b) de a creea noi puncte de interes pe traseu, ajutând localnicii să iniţieze o afacere sau să o îmbunătăţească pe cea existentă şi (c) de a stimula atât utilizarea / prelucrarea resurselor locale, cât şi păstrarea tradiţiilor şi a meşteşugurilor. Unele din principalele resurse ce pot fi
folosite – iar aici ni se dezvăluie încă un motiv pentru care sunt membri ai Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară
Mocăniţa de Arieş (AMA) localităţi care nici măcar nu se află pe traseul Mocăniţei (cum este Câmpia Turzii, Băişoara,
Iara, Valea ierii, Petreştii de Jos, Sănduleşti sau chiar Tureni) – sunt pădurea şi produsele de pădure: terenurile împădurite deţinute de autorităţile administraţiei locale sunt sub o administrare comună, dar potenţialul lor este departe de a fi dezvoltat. Conform preşedintelui Teodor Miron, proiectul Calea Mocăniţei este într-o fază incipientă în sensul în care s-au identificat principalele oportunităţi, însă până în prezent nu s-a reuşit obţinerea finanţării. Costul proiectului "Calea Mocăniţei" este evaluat, pe baze statistice, la 122,0 milioane $ SUA sau 90,0 milioane de euro (fără TVA) iar durata proiectului este fixată pentru 10 ani. (stiri.turdainfo.ro)
Harta Iosefină
Conform Wikipedia,
“Satul Buru este o așezare pitorească situată pe valea Arieșului, acolo unde el începe a șerpui printre piscurile împădurite. Mergând pe șoseaua Turda-Câmpeni, la începutul defileului muntos, pe partea stângă, dincolo de Arieș, este așezat satul Buru. Locuitorii se ocupă cu creșterea vitelor, posibilități pentru agricultură nu există din cauza reliefului muntos. Satul Buru, ca și parohia, se pierd în istorie. Din datele care s-au mai găsit este specificat anul 1482, ca an în care parohia exista, având biserică zidită, ceea ce înseamnă că atât satul, cât și parohia, sunt mult mai vechi.Datorită așezării sale în defileul muntos al râului Arieș, defileu care face legătura între Cluj și Câmpeni, satul Buru a fost cuprins de toate evenimentele mai importante care au avut loc în partea aceasta de țară, de la vechile răscoale, de la Revoluția din 1848, când majoritatea sătenilor au fost înrolați în armata lui Avram Iancu și până la marele act al Reîntregirii patriei. Atât în timpul Revoluției de la 1848, cât și în timpul celor două Războaie Mondiale, satul a avut mult de suferit. Actuala biserică datează din anul 1860, materialul de construcție fiind lemnul. Este așezată pe malul Arieșului și are formă de navă. În patrimoniul ei există câteva cărți vechi și o icoană pe sticlă reprezentându-i pe Sfinții Arhangheli. Datorită faptului că arhiva bisericii a fost în întregime distrusă, dintre preoții care au slujit în parohia Buru, sunt cunoscuți doar cei de la Primul Război Mondial încoace: Galiș Nicolae, Găzdac Mihai, până în anul 1948, Papiu Virgil, până în anul 1961, între anii 1968-1970 a fost Ursu Constantin, iar între anii 1971-1972 Luțai Grigore, după care au urmat preoții Covaci Liviu, Pop Gheorghe, Măiercan Anton, Crișan Ioan, Popa Ioan; între anii 2000-2011 preotul Câmpu Florin, iar din 2011 parohia este administrată de preotul Radu Miclăuș.”
După o zi de mers, ajungem în sfârşit la cabana Buru, unde eşti întâmpinat de gudurăturile tandre ale ciobănescului mioritic, blând cu omul dar feroce faţă de lup şi urs.
De aici, după un urcuş preţ de o oră, se ajunge la Colţul Corbului, 200 m diferenţă de nivel, lungime 900 m. Merită efortul, pentru că de aici se vede până departe...Cazarea şi masa costă undeva în jurul a 150 lei, deci cam atât ar fi costul celei de a doua zi. Urmează o noapte liniştită, cea de a treia zi fiind puţin mai solicitantă. Dar să nu anticipăm.
ZIUA 3
Pentru această ultimă zi, traseul luat în calcul este mai lung, deci, este bine să pornim la drum mai de dimineaţă, după un mic-dejun săţios. Ne luăm rămas-bun de la gazdele noastre, pe care le informăm despre direcţia în care vom merge, urmând ca după ce ajungem la destinaţie să confirmăm acestora sosirea la destinaţie.
Traseul proiectat este Buru-Iara-Băişoara-Lita-Săvădisla-Floreşti-Cluj Napoca, însumând 44 km, timp 12-15 ore.
Acum ar fi momentul pentru unele complectări referitoare la zonele parcurse; cei care au mai mult timp la dispoziţie este bine să ştie că de la Buru, la o distanţă de cca. 5 km, se află localitatea Vidolm, un cătun cu populaţie îmbătrânită, dar care stă de strajă la porţile uneia dintre cele mai mari rezervaţii de zadă din lume2.
Din Buru, după 10 km se ajunge la Iara, comună atestată în anul 1288, centru de ceramică populară şi artizanat; aici, se merită poposit şi explorat zona: Măgura Ierii deţine în patrimoniu o biserică din lemn, de la 1783, Ocolişelul una de la 1852, iar Surducul una din sec XVIII, toate păstrate destul de bine. După alţi 6 km se ajunge la Băişoara, localitate atestată la 1426, unde se află ruinele cetăţii medievale Lita, sec. XIII. Urmând firul Văii Iara, după alţi 9 km trecem de Lita, pentru ca numărând încă 5, să ajungem în Săvădisla. Aici ar fi mai multe obiective de văzut, dintre care amintesc un castel din sec. XIX, biserica romano-catolică, cu picturi din 1380, cariera de marmură roşie (cea de a doua carieră de acest fel se mai găseşte doar la Simeria) şi
2 Rezervaţia de la Vidolm este o rezervaţie botanică ce reprezintă un arboret natural compact de Larice (Zada), care în alte locuri apar ca indivizi izolaţi sau în mici pâlcuri. Este situat pe versantul nordic, puternic înclinat al platoului calcaros suspendat, Piatra cu Urdă, la o înălţime între 850m şi 1260mşi se extinde pe o lungime de 500 m şi o lăţime de 350m. Arboretul deţine cca. 12000 de exemplare cu o vârstă medie de 100 ani, înălţimea copacilor fiind de 25 m cu un diametru de 40 cm. Zona protejată are o suprafaţă de 70 ha.
Cabana Buru
Laricele de la Vidolm
un muzeu de artă. Ultimii 14 km nu se mai remarcă decaât prin frumuseţea locurilor, cu menţiunea că pe Valea Ierii sunt presărate mai multe pensiuni primitoare, dintre care demnă de menţionat este Pensiunea Lara. Ajunşi în Floreşti, ne aflăm la 7,5 km de municipiul Cluj+Napoca, spre care îndreptăm la bordul unei curse regulate de autobuz. Posibilităţile de cazare în Cluj sunt mai mult decât diverse, pentru toate gusturile.
Dintre cele mai importante obiective “must see” din oraş, le menţinez pe cele mai dragi sufletului meu: Bastionul Croitorilor, Biserica Piariştilor, Casa Matei Corvin, Catedrala Ortodoxă, Grădina Botanică, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cetăţuia, Teatrul, Biserica Sf.Petru şi Pavel, Biserica Calvaria, Muzeele de Artă, Etnografie, Farmacie, Mănăstirea Franciscană, Casa memorială Emil Isac, şi multe, multe altele...
5.3. Escaladă
Primele pitoane au fost bătute în Cheile Turzii în anul 1949 de către Andrei Moldovan şi Kovacs Francisc pentru a ajunge în Grota Sansil de unde au coborât. Abia în anul 1961 Gyongyosi Miklos cu Rozsnyai Karoly au finalizat traseul până în Creasta Coltului Sansil, iar în 1984 Moravek Laszlo împreună cu Dan Moldovan au descoperit interesanta "varianta cu tunel" finalizând acţiunea începută cu 35 de ani în urmă de vizitare şi cercetare a unor peşteri suspendate din chei.
Cheile Turzii adăpostesc peste 350 de trasee de alpinism şi escalada, de la trasee de iniţiere până la trasee de dificultate mare, zona Peştera Ungurească este unul dintre cele mai dificile trasee (din ţară) de zona surplombata. În Cheile Turzii au loc anual o serie de competiţii şi memoriale precum Memorialul Andrei Moldovan (aprilie), Cupa ATA (mai), Memorial Misi Szalma (septembrie), Memorial Hâns Gora (sfârşitul lui noiembrie) - închiderea sezonului de căţărat şi cel mai vechi memorial de alpinism din ţară, care adună atât în cadru competiţional, dar şi mai ales în spiritul reuniunilor de alpinism zeci de căţărători din oraşele învecinate şi din restul ţării.
Starea traseelor:Traseele vechi sunt echipate aproape exclusiv cu pitoane. Traseele de escalada sunt echipate cu ancore mecanice, dar multe dintre cele mai vechi, care nu prezintă protecţie anticorozivă, pot fi într-o stare avansată de degradare fizico-chimică.
Perioada de căţărare:Perioada de căţărare începe de primăvară devreme până toamna târziu, optimul este în intervalul septembrie - octombrie, dar căţărarea este posibilă şi în lunile de iarnă, în zilele însorite, la pereţii precum Peretele Cald, Peretele Pripoanelor, Peretele Aerian şi Poligonul Unguresc.
Cluburi de alpinism care activează în zonă:Turda - ATA (Asociaţia Turdeană a Alpiniştilor) şi Asociaţia PajuraCluj - CAR (Club Alpin Român) şi CAR Universitar.(Material preluat din cartea "Alpinism şi escalada sportivă în Cheile Turzii",
scrisă de către Dan Anghel şi Nicolae Budeanca).
Mai jos vă prezint, succint, câteva dintre cele mai importante trasee de căţărare, material editat şi publicat prin strădania domnilor Radu Oprea şi Radu Şchiop, membri ai Asociaţiei Turdamont a Alpiniştilor.
1. Zona Povârnişul Emil Pop (Peretele Cald) + Poligonul „Timpuri Noi”2. Zona Peretele Marac +Turnul Borş 3. Zona Alghinelor 4. Zona Turnul Galben I + II5. Zona Pripoanelor 6. Zona Peretele Caprelor 7. Zona Peretele Uriaş 8. Zona Peretele Porumbeilor (Gourile)9. Zona Poligonul de peste apă10. Zona Turnul despărţitor11. Zona Turnul Ascuţit + Poligonul Unguresc12. Zona Coasta Calastur13. Zona Cetăţeaua Mică14. Zona Peretele Aerian15. Zona Peretele Scoruş16. Zona Gabor Feri + Colţul Morarilor17. Zona Moara Petridului
Versantul Drept
18. Zona Coltul Cetăţii19. Zona Creasta Sansil20. Zona Coltul Crăpat + Stânca Şoimilor21. Zona Peretele Suurime22. Zona Peretele Rotunjit23. Zona Politele lui Bieltz24. Zona Peretele Vulturilor + Peştera Ungurească
5.4. Parapantă
Club SkyFly3
Cursuri de parapantă, escaladă, alpinism, hiking.
Echipa şcolii de zbor cu parapanta “SkyFly”:
Moldovan Daniel - instructor parapanta, pilot tandem, pilot parapantăTrifan Vasile – instructor stagiar, pilot tandem, pilot parapanta, salvator montanSebeni Adrian – instructor stagiar, pilot parapantăToţi au peste zece ani de zbor şi sute de ore de zbor cu parapantă. Ore de zbor făcute în majoritatea locurilor de zbor din România dar şi în ţări ca Austria, Italia, Elveţia, Franţa, Muntenegru, etc. Fiecare din echipa practică pe lângă zborul cu parapanta şi alte sporturi: schi, snowboard, căţărare şi escalada.
Pentru mai multe informaţi sau rezervări folosiţi adresă: [email protected] sau numelele de mai jos:0742 165 3750727 802 2480745 134 183
Parapantist pentru o zi - durata: 4-5 ore
În cadrul acestui curs, veţi avea parte de satisfacţia şi bucuria de a gusta din plăcerile zborului cu parapantă. Asfel după prezentarea echipamentului şi a câtorva reguli simple, începe distracţia: parapanta, suspanta, seleta, carabe, vânt, decolare, aterizare... sunt doar câţiva termeni pe care îi veţi învăţa şi care îşi vor aduce contribuţia la distrtactia d-voastra. După toate acestea, la sfârşitul şedinţei, veţi fi cababili să pregătiţi şi să efectuaţi singuri un zbor scurt în deplină siguranţă. La sfârşitul cursului veţi primi o diplomă de curaj care va fi dovadă palpabilă a unei zile de neuitat...Curs intensiv parapanta - durata: 3-4 zile
Familiarizarea cu termenii şi echipamentele de zbor sunt doar începutul acestui curs. După o înşiruire a unor noi deprinderi în materie de zbor veţi fi pregătiţi pentru o nouă aventură. Lăsăm în urma panta-scoala şi zborurile scurte pentru a începe un nou capitol: zborurile de înălţime care vor fi efectuate de d-voastra sub atentă supraveghere a doi instructori cu care veţi păstra permanent contactul radio. La finalizarea cursului veţi primi o diplomă care să ateste nivelul atins de d-voastra pe parcursul acestor şedinţe.Curs licenţiere parapanta - dutata: 3-4 luni
În cazul în care doriţi să deveniţi un pilot de parapanta licenţiat (brevetat), cursul se va desfăşura pe o perioadă mai lungă de timp, în funcţie de numărul de şedinţe la care puteţi lua parte şi în funcţie de evoluţia d-voastra, având în vedere că oameni sunt diferiţi, uni învaţa mai repede, alţi învaţa mai încet sau uni au mai mult timp liber decât ceilalţi. Cursurile se desfăşoară pe durata întregului an, exceptând lunile în care frigul şi zăpada nu permit acestea. Toate aceste activităţii se desfăşoară în zona oraşelor: Cluj-Napoca, Turda, Câmpia Turzii, Aiud, Alba Iulia precum şi zona montană Cheile Turzii şi colţii Trăscăului (Remetea). Pentru cei mai curajoşi şi dornici de aventura se poate practica de asemenea escalada sportivă, alpinism sau hiking4. Relaxare, bună dispoziţie, aventura şi adrenalina precum şi echipamentele speciale vor fi asigurate de către noi.
Zbor în tandem
De ce să rămână şi pentru ţine zborul doar un vis? Dacă vrei să simţi cum adrenalina îţi umple venele, să-ţi simţi răsuflarea tăiată, corpul plutind deasupra muntelui... dacă vrei să trăieşti la extrem şi să te desprinzi de toate problemele cotidiene, măcar pentru câteva momente şi nu ai încredere în abilităţile tale de zbor, încearcă un zbor în tandem; cea ce înseamnă că un pilot experimentat v-a face totul în locul d-voastra iar tu cel care trăieşte senzaţia zborului la intensitate maximă. Sau ce cadou poate fi mai interesant, plin de trăiri interioare şi satisfacţii duse la extrem decât un zbor în tandem?
Cap. VI Concluzii
Explicitare5:
4 Dacă ar fi să facem o traducere exactă a termenului atunci „hiking” poate fi tradus prin drumeție, dar în accepțiunea practicanților hiking-ul este o activitate sportivă recreativă ce presupune parcurgerea unor trasee (în mare majoritate montane) pe cărări special destinate sau prin locuri știute numai de practicanții acestei categorii de activitate outdoor.Ca subcategorii ale acestei activități cele mai cunoscute sunt: backpacking-ul activitate ce presupune drumeții prelungite ce au loc în decursul a mai multe zile și în desfășurarea cărora intră și transportul și stabilirea taberei pentru campare, rambling o formă de hiking practicată în Marea Britanie, bushwalking probabil cea mai grea formă de hiking ce presupune parcurgerea unor desișuri de pădure în străbaterea cărora este necesară înlăturarea vegetației.
5 Informaţie publicată pe http://www.turism-cheile-turzii.ro în 11.01.2012
Proiectul Management conservativ şi participativ în siturile Natura 2000 Cheile Turzii şi Cheile Turenilor
Două milioane de lei pentru Cheile Turzii şi Turenilor
Consiliul Judeţean a obţinut finanţare pentru proiectul “Management conservativ şi participativ în siturile Natura 2000 Cheile Turzii şi Cheile Turenilor” depus spre finanţare în luna martie a acestui an. În perioada imediat urmatoare se va semna contractul de finanţare.
Valoarea totală a proiectului este de 2.083.200 de lei din care finanţarea nerambursabilă este de 1.748.116 lei. În cadrul proiectului vor fi elaborate două planuri integrate de management şi două planuri de monitorizare a siturilor, şi în acelaşi timp se doreşte creşterea conştientizării publicului larg cu privire la importanţa conservării biodiversitatii celor două arii protejate.
Deocamdată, atât Cheile Turenilor, cât şi Cheile Turzii se află în custodia Consiliului Judetean Cluj, încredinţată de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului printr-o Convenţie încheiată în 2004 şi prelungita în 2009 prin act adiţional pentru o perioadă de cinci ani. În perioada următoare, însă, vor avea loc anumite schimbări în acest domeniu, deoarece prin extinderea siturilor Natura 2000, Aria de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA) Munţii Trascăului va îngloba şi aceste două rezervaţii. Astfel, Administratia Siturilor Natura 2000 Trascău va deţine şi responsabilitatea administrării ariilor protejate Cheile Turenilor şi Cheile Turzii. Aceştia nu exclud însă o colaborare cu actualul custode.
Material preluat de pe www.citynews.ro
2012-01-11
6.1.Analiza Swot
Turda se confruntă cu un dezechilibru sever de dezvoltare economică şi
socilă faţă de capitala de judeţ - dezechilibru constatat pentru majoritatea localităţilor
mici şi medii. în acelaşi, nevoile de dezvoltare şi obligaţiile de protecţie a mediului
generează obligaţii la limita de suportabilitate financiară. Astfel, elaborarea unei
strategii de dezvoltare durabilă şi de eficientizarea a eforturilor administraţiei locale,
a mediului economic şi a societăţii civile reprezintă singura alternativă realistă de
supravieţuire şi dezvoltare a municipiului şi a zonei.
Municipiul Turda (şi zona limitrofă) are câteva atuuri certe, date în
principal de:
• Buna aşezare geografică (în centrul unui perimetru cu o bună dinamică
economică regională impulsionată de trei capitale de judeţ: Cluj-Napoca, Alba-Iulia,
Târgu-Mureş).
• Proximitatea de resurse naturale (turistice, terapeutice) şi istorice
de interes regional şi naţional (Cheile Turzii, Băile Sărate, Valea Arieşului, Munţii
Apuseni, Salina Turda, Castrul Roman) care îi pot conferi statutul de „poartă" a
Apusenilor şi de „centru transilvan". Accesul la resurse şi materii prime (apă şi gaz).
• Reţea densă de comunicaţii rutiere şi feroviare (pe intersecţia a
două drumuri naţionale şi europene).
• Hotare intravilane şi extravilane relativ întinse şi cu posibilităţi de
urbanism extensiv şi deci cu confort ambiental.
• Tradiţie industrială şi mână de lucru calificată în activităţile de
servicii şi prelucrare. Învăţământ elementar şi liceal (preuniversitar) performante.
Puncte slabe identificate sunt:
Puternic dezechilibru de dezvoltare socio-economică dacă se raportează
la mediile naţionale şi capitalele de judeţ din zonă (în particular Cluj-
Napoca).
Probleme preocupate de poluare şi protecţie a mediului (groapa
de gunoi, deversări de ape uzate, poluare cu gaze şi pulberi).
Dezvoltare incompletă a infrastructurii tehnico-edilitare de apă,
canalizare şi drumuri (străzi) modernizate. În ceea ce priveşte
canalizarea (cea 50% doar din populaţie este conectată) şi drumurile -
străzile (doar 50% modernizate) – Turda poate fi clasată ca o localitate
semiurbană.
Degradarea avansată a infrastructurilor tehnico - edilitare (patrimoniul
public) - în particular reţelele de apă şi canalizare, drumuri/străzi,
groapa de gunoi.
Degradarea semnificativă (poluarea cu ape uzate şi deşeuri) a unor
porţiuni întinse din zona Băilor Sărate.
Decapitalizarea severă a operatorilor serviciilor publice (regiile
RATACFL, RATL, RADP).
Absenţa structurilor de învăţământ postliceal (universitar şi profesional).
Nivelul foarte modest sau insuficient al infrastructurilor pentru activităţi
culturale şi sportive şi implicit absenţa unui calendar peren de
evenimente.
Degradarea calităţii de viaţă în zonele centrale - traversate de drumurile
naţionale (absenţa unor centuri de deviere a traficului greu).
Deprecierea urbanistică a spaţiilor de pe malul stâng al Arieşului
– datorită absenţei a cel puţin 2 treceri suplimentare (poduri) peste
Arieş - în zonele Poiana şi Materna.
Proximitatea de Cluj-Napoca, capitală economică şi culturală a
Transilvaniei, care a atras majoritatea fluxurilor investiţionale din zonă.
Subdimensionarea veniturilor propii ale Primăriei ceea ce se
traduce prin insuficienţa cronică a investiţiilor şi proiectelor de
dezvoltare şi reabilitare.
Cu o populaţie de cea 58 628 de locuitori, Turda are o pondere
demografică de cea 0,27% din populaţia totală a României şi cea 0,49%
din populaţia urbană ceea ce o plasează în categoria oraşelor mici -
medii.
Oportunităţile care pot fi fructificate de Municipiul Turda sunt legate de:
Noile orientări de dezvoltare ale turismului balnear si cultural.
Dezvoltarea turismului în zona Munţilor Apuseni şi a văii Arieşului.
Proximitatea de municipiul Cluj-Napoca şi valorizarea spaţiului urban
şi a ofertei de spaţii pentru activităţi.
Nivelul bun de calificare a mâinii de lucru.
Construcţia autostrăzii Braşov-Oradea- cu punct de trecere prin
extremitatea de Sud-Vest a oraşului.
Reorientarea programelor europene si naţionale spre finanţarea
infratructurilor publice din oraşele medii şi mici.
Proximitatea de Municipiul Campia-Turzii- de care este legat
prin sistemul tehnicoedilitar( apă, canalizare, transport) şi alături
de care, într-o structură asociativă a consiliilor locale (Comunitatea
Urbană Arieş-Turda-Câmpia Turzii),
Turda îşi poate găsi un suflu nou de dezvoltare durabilă şi de
atractivitate investiţională.
Creşterea interesului investitorilor şi antreprenorilor privaţi pentru
spaţiul economic şi resursele turistice zonale.
Proximitatea de aeroportul militar - posibil şi probabil punct logistic
NATO în următorii ani.
Cele mai mari ameninţări şi riscuri pentru dezvoltarea municipiului
Turda pot veni în principal din:
• Inerţia şi inadecvarea politicilor de dezvoltare ale Consiliul Local
(politici ale serviciilor publice, politici investiţionale, politici de parteneriat
public-privat, politici fiscale, politici de dezvoltare a învăţământului şi culturii).
• Ratarea oportunităţilor de cofinanţare prin programe europene şi
parteneriate public-privat.
• Amânarea sau ratarea programelor de reorientare a activităţilor către
sectoare cu înaltă valoare adăugată şi de implementare a unei infrastructuri
(reţele) performante de comunicaţii electronice,
• Agravarea problemelor de mediu şi a problemelor de degradare a
infrastructurilor serviciilor publice (apă, canal, dramuri, deşeuri).
• Nedeschiderea administraţiei publice locale către societatea civilă.
• Izolarea localităţii în urma devierii fluxurilor de persoane şi
produse spre viitoarea autostradă.
• Nerealizarea unei structuri asociative de tip „comunitate urbană"
alături de municipiul Câmpia Turzii şi localităţile limitrofe - singura cale de
creştere a masei critice: pondere demografică - concentrare de activităţi
economice -oportunităţi de stabilizare şi dezvoltare a competenţelor - atractivitate
investiţională.
• Amânarea sau nerealizarea politicilor naţionale de sprijin a
localităţilor mici şi mijlocii şi de reducere a dezechilibrelor zonale şi regionale.
• Orientarea în continuare a fluxurilor de finanţare judeţeană către
capitala de judeţ.
în acest scop măsurile alese sunt următoarele:
• Lărgirea ofertei turistice şi terapeutice regionale (noi produse pentru
operatorii turistici şi pentru structurile balneare).
• Atragerea unui flux sporit de vizitatori (turişti, pacienţi).
• Deschiderea spre turismul tematic şi specific (includerea zonei în
circuitele internaţionale, în circuitele universitare).
• Stabilizarea şi dezvoltarea competenţelor locale.
• Crearea de noi locuri de muncă.
• Promovarea imaginii şi valorilor regionale.
• Consolidarea cooperării intercomunitare (CUA).
• Deschiderea spre parteneriate internaţional
6.2. Perspectivele dezvoltării durabile a turismului în Cheile Turzii
Dezvoltarea turistică durabilă este definită ca acel tip de dezvoltare care
urmăreşte prin managementul tuturor resurselor satisfacerea nevoilor economice,
sociale şi estetice ale turiştilor şi menţine concomitent integritatea culturală, procesele
ecologice esenţiale, diveisitatae biologică şi sistemele de suport ale vieţii pentru
generaţiile viitoare de turişti.
Pentru a se realiza toate aceste deziderate, trebuie întâi pornit de la o schimbare
a mentalităţii turiştilor, a factorilor de decizie locali, fiind necesară în acest sens
o implicare mai activă din partea forurilor ce au în administraţie acest areal. Valorile
şi utilizările foarte diverse fac ca şi problematica zonei să fie deosebit de complexă şi
prin urmare reglementările trebuiesc foarte bine cântărite şi aplicate riguros pentru a
împăca interesele divergente şi a găsi echilibrul optim între conservarea şi
valorificarea zonei şi a asigura astfel o dezvoltare durabilă a arealului.
Momentan Cheile Turzii se află în administrarea Consiliului Judeţean Cluj,
care a desemnat un custode care să supervizeze toate activităţile din chei şi să se
asigure de respectarea tuturor directivelor ce derivă din statutul de Rezervaţie
Naturală de care beneficiază aceste chei.
Odată cu finalizarea Autostrăzii Transilvania, fizionomia peisajului se va
schimba, iar fluxurile turistice se vor intensifica, în special în Cheile Tureni deoarece
autostrada va trece foarte aproape de acestea, poate chiar prea aproape ţinând cont ca
tranzitează zona tampon a acestei rezervaţii.
Personal, mi-aş dori ca aceste chei să beneficieze de un impact antropic cât mai
redus deoarece se pare că până ce bunul simţ, şi o educaţie turistică minimală, se
vor regăsi în comportamentul majorităţii turiştilor, nu este recomandată edificarea
unei infrastructuri care să le mărească gradul de accesibilitate.
în România se pare că legile sunt făcute pentru a fi încălcate, astfel că nu mă
surprinde faptul că în Cheile Tureni se practică de zor păşunatul, la fel şi pe marginile
somitale ale Cheilor Turzii iar în poiana de deasupra Sanşilului se recoltează chiar şi
fân. Aceste lucruri nu se petrec discret , ci chiar la vedere, trecându-se
cu nonşalanţă peste faptul că unul din principalele atuuri ale acestui areal îl
constituie tocmai diversitatea fitogeografică de excepţie, în loc să ia atitudine în
faţa acestor probleme grave, botaniştii preferă să intre în polemici cu alpiniştii,
acuzându-i pe aceştia din urmă că distrug exemplarele de usturoi sălbatic şi că în urma
ascensiunilor lor este afectată flora de pe brânele alpine. La rândul lor, arheologii
care efectuau săpături în Peştera Ungurească au reuşit să interzică fără drept de apel
practicarea în acest loc a escaladei sportive. Bineînţeles că măsura era absurdă, situl
arheologic fiind în conservare şi prin urmare nu a fost respectată de căţărători. De aici
s-au iscat alte polemici, fiecare parte tratând problema numai prin prisma intereselor
sale. La rândul lor căţărătorii ar dori să fie numai ei în chei, şi să poată bate trasee
oriunde şi folosind materiale empirice. Din fericire în ultimul timp, mişcarea alpină s-a
mai coalizat şi a reuşit să îşi autoimpună un set de reguli atât în ceea ce priveşte
calitatea materialelor folosite pentru amenajare, cât şi privind anumite restricţii de
acces (s-a renunţat la practicarea alpinismului în Peretele Vulturilor pentru a proteja
acvilele ce îşi au aici cuiburile). însă impactul cel mai mare asupra mediului îl are
marea masă de turişti ce vin cu maşina sau mai nou cu ATV-ul „la iarbă verde,...cică"
şi pentru care Cheile Turzii reprezintă doar un fundal ce nu poate concura cu micii,
berea şi muzica îndoielnică. Şi mai lasă şi o mizerie în urma lor...
În ceea ce priveşte Cheile Turzii, vizitarea acestora se face de către un număr
foarte mare de turişti, majoritatea străini, cu preponderenţă din Ungaria. Din păcate ei
nu beneficiază de material documentar (pliante, albume etc.) nici de suveniruri
(cărţi poştale, autocolante etc.) care să le găsească în zonă, nici de ghidaj. Sunt o
serie de panouri informative, ce în viitor vor trebui actualizate şi extinse. Vizitatorii
momentan vin, văd, eventual servesc masa la terasele improvizate şi apoi pleacă. La
rândul lor satele din jur posedă o infrastructură turistică practic absentă şi astfel zona
nu profită economic aproape deloc în urma acestui mare aflux de turişti. în schimb se
confruntă uneori cu probleme de comportament ecologic, deoarece în lipsa unei
îndrumări şi a unei supravegheri atente, unii vizitatori părăsesc poteca marcată, fac
zgomot, lasă mizerie, culeg plante, degradează amenajări etc. Există şi probleme
frecvente cu grupuri de copii nesupravegheaţi care riscă să se accidenteze sau
degradează amenajările existente.
Ar fi utilă de asemenea amplasarea în partea din amonte a cheilor a unui
grilaj de metal care să reţină gunoaiele care ajung în Valea Hăşdate datorită
inconştienţei şi lipsei de educaţie ecologică a locuitorilor din satele situate în amonte.
În partea din amonte a Cheilor Turzii este nescesară edificarea unui pod
peste Valea Hăşdate care să permită accesul truriştilor în versantul drept ce face
parte din traseul turistic ce efectuează circuitul de culme al cheilor. In prezent pentru
a putea trece pe versantul drept, turiştii sunt obligaţi să facă un ocol larg pe la barul ce
deserveşte campingul improvizat al lui "Nea Ovidiu" care profită din plin de această
situaţie.
Din păcate Cheile Turzii au intrat în sfera de interes a unor potentaţi şi
„oneşti" oameni de afaceri care nu au pregetat a-şi construi vilele chiar în limitele
rezervaţiei. Este cazul cabanei Distrigazului, care deşi era prevăzut să fie demolată
este şi acum bine-mersi la locul ei. Probabil utilizându-se de unele pârghii mai mult
sau mai puţin legale lucrările de construcţie vor fi reluate.
S-a mers până acolo încât într-o anumită perioadă PUZ-ul Cheilor Turzii a fost
subtilizat astfel că nimeni nu putea stabili cu certitudine limitele rezervaţiei şi implicit
în lipsa acestui document se puteau emite autorizaţii de construcţie, încălcându-se
voit limitele rezervaţiei.
Unii au mers şi mai departe, de pildă Cimentul Turda a dorit într-o vreme să
„cumpere" Cheile Turzii pentru a exploata calcarul deoarece considera alternativă
mult mai facilă şi mai profitabilă. Alte „minţi luminate" concepeau de zor planuri de
edificare a unei şosele care să tranziteze Cheile Turzii. Noroc că amploarea şi
complexitatea unui astfel de proiect depăşea cu mult posibilităţile lor de
comprehensiune astfel că „ambiţiosul proiect" nu s-a mai materializat.
în privinţa alpinismului şi a escaladei sportive constat cu bucurie că s-a
renunţat la abordarea cantitativă în favoarea celei calitative. Concret, traseele noi
sunt azi bătute doar dacă ele aduc un plus patrimoniului alpin şi folosindu-se pentru
amenajare doar materiale calitativ superioare, inoxidabile şi care îndeplinesc
standardele de siguranţă. Un lucra îmbucurător îl reprezintă reînodarea tradiţiei a celor
evenimente alpine dedicate memoriei unor foşti alpinişti care şi-au legat existenţa de
Cheile Turzii şi care se bucură de o participare tot mai numeroasă. Astfel începând din
primăvară se succed: Memorialul Andrei Moldovan, urmat apoi de Cupa ATA şi
Memorialul Szalm, ca la sfârşitul toamnei „sezonul" să se încheie cu Memorialul Hans
Gora.
Serviciul Salvamont aflat acum în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, a
beneficiat de unele investiţii în reînoirea echipamentului de salvare însă acest
serviciu este în continuare subfînanţat iar acest lucru se transpune şi în atitudinea
unora dintre salvamontişti vizavi de îndatoririle lor.
Zborul cu parapanta se practică în Cheile Turzii de circa un deceniu, zona fiind
destul de îndrăgită de împătimiţii zborului. Au fost însă şi numeroase accidente
grave pentru că nu au fost respectate reguli elementare şi nu sunt instituite în Cheile
Turzii reguli specifice, zonări şi restricţii din motive ecologice şi de siguranţă. Cu
respectarea regulilor, parapantismul este un element de viitor, de atracţie turistico-
sportivă şi fără un impact negativ semnificativ.
Sporturile motorizate, cum sunt motociclismul clasic sau cel enduro,
autoturismele 4x4, ATV-urile şi alte asemenea şi-au făcut apariţia în zonă, cu efecte
negative. Nu ar fi trebuit acceptate, dar acum nu există restricţii şi reguli în acest
domeniu. De asemenea zborul la joasă înălţime deasupra cheilor a MIG-urilor de la
Baza Aeriană Luna, deşi sunt tot mai rare, au impact negativ asupra faunei,
turismului şi siguranţei şi nu ar trebui admis să se desfăşoare la joasă înălţime chiar
deasupra cheilor.
În Cheile Turzii pentru orientarea vizitatorilor şi a alpiniştilor, pentru
cadastrarea potecii şi pentru numeroase alte raţiuni se impune o microbalizare a potecii
marcate de pe firul cheilor, din câţiva în câţiva zeci de metrii, atribuind un număr
fiecărui punct semnificativ de pe potecă, de la cabana actuala şi până în amonte de
chei la fostele mori. Acest lucra trebuie făcut atât pe hartă cât şi treptat pe teren,
discret, în punctele de interes numai pentru administrare şi cunoscători, cât şi mai
vizibil în viitoarele puncte de popas şi belvedere, la intersecţiile de poteci etc. Un
asemenea balizaj se practică de exemplu şi pe pârtiile de schi şi uşurează
extraordinar atât informarea turiştilor şi a alpiniştilor precum şi descrierile din
ghiduri, din schiţe, cât şi indicaţiile verbale ale ghizilor şi salvamontiştilor. Un astfel de
sistem este util şi când cineva semnalează un accident sau o altă problemă şi nu
cunoaşte exact toponimia locurilor. Trebuie finalizată instalarea de borne şi marcarea
cu vopsea a limitelor "zonei zero" şi a zonelor tampon ale Rezervaţiei Cheile
Turzii, astfel încât să vadă orice persoană când intră în zonă, atât pe vale, cât şi pe
versanţi că se află într-o rezervaţie naturală şi că trebuie să se comporte ca atare.
Marcajul zonei zero este cel consacrat de semnul pătrat roşu pe fond alb. Trebuie
gândit şi aplicat un marcaj adecvat şi pentru zonele tampon ZP. I şi ZP. II.
Ar trebui edificat şi un camping organizat, care să înlocuiască actualul sistem
de campare "sălbatică". Amplasarea adecvată este la capătul aval al cheilor, între
cabana veche şi cea a Distrigaz, pe luncă, între drum şi râu.
Pe platoul de lângă promotoriul "Santinela Cheilor Turzii" ar trebui construită
o parcare modernă, cu pază, restricţionându-se astfel accesul autoturismelor mai jos
de acest punct.
Trebuie rezolvată de asemenea şi problema transportului public, în momentul
de faţă neexistând un serviciu public de transport care să permită accesul facil în
zonă şi pentru cei ce nu posedă un autoturism. In aceste condiţii transportatorii ilegali
prosperă.
Ar mai fi necesar edificarea unui centru de închiriere a materialelor sportive ce
vizează practicarea alpinismului, a zborului cu parapanta, a ciclismului, etc.
Trebuie de asemenea încurajat turismul ştiinţific, cel sportiv, turismul
educaţional, pentru grupuri de copii care trebuie să beneficieze de serviciile unui
ghid avizat care să le ofere consultanţă şi să aibă abilitate de a-i introduce pe cei mici
în lumea fascinantă a acestor chei formându-le o educaţie ecologică. Nu trebuie trecut
cu vederea faptul că aceşti copii vor fi turiştii de mâine iar dacă nu se încearcă
conştientizarea lor de de la vârste frage asupra respectului pe care trebuie să îl acorde
mediului, ei bine, atunci viitorul acestor chei se arată a fi sumbru.
Concluzii
Privind retrospectiv asupra lucrării de faţă realizez imensul potenţial turistic
de care dispune arealul Cheile Turzii şi Turda. Acest potenţial turistic este
fundamentat pe resursele atractive aparţinând cadrului natural care este un rezultat al
interacţiunii dintre trăsăturile morfogeografice, hidrografice şi climatice.
Precum am constatat în primul capitol, Turda este un municipiu cu o istorie
remarcabilă, o zonă unde evenimente importante ale istoriei au lăsat o amprentă
definitorie. În capitolul trei, m-am axat pe încadrarea municipiului în date geografice.
Turda are o întindere relativ mică, dar un relief foarte bogat şi o climă plăcută. Se află
în centrul unui perimetru cu o bună dinamică economică regională impulsionată de
trei capitale de judeţ: Cluj-Napoca, Alba-lulia, Târgu-Mureş. Economia locală a
Turzii este bazată pe industrie. Aceasta se bucură de o cultură diversificată.
Potenţialul turistic al Cheilor Turzii este fundamentat pe resursele atractive
aparţinând cadrului natural. Fiecare dintre aceste trăsături sunt prezentate în capitolul
al doilea al lucrării în încercarea de a surprinde într-un mod cât mai edificator
valenţele turistice care au dus indiscutabil la crearea zestrei atractive a acestor chei.
Capitolul patru a fost gândit asemeni unui periplu în cuvinte şi imagini, prin
şi pe „deasupra" Cheilor Turzii, în încercarea de a surprinde principalele atracţii care
fac renumele acestor chei. Capitolul beneficează de un bogat material ilustrativ care
vine în completarea şi susţinerea textului.
Capitolul cinci încheie lucrarea de faţă, printr-o încercare de a prezenta gânduri
născute din dorinţa de a vedea aceste locuri promovate şi ocrotite aşa cum ar trebui,
ajustate obiectiv de analiza SWOT. Datorită obiectivelor turistice variate, peisajelor
pitoreşti, se deschide o gamă destul de variată de forme de turism practicabile, Turda
se mândreşte cu un număr crescând de turişti. În Turda majoritatea resurselor naturale
şi antropice nu sunt destul de bine exploatate. În capitolul ce vizează infrastructura
turistică am făcut o trecere succintă în revistă a principalelor componente ale
infrastructurii componente ce deservesc turismul în chei şi care au menirea de a
valorifica activităţile turistice într-o manieră pecuniară.
În capitolul ce tratează alpinismul şi escalada sportivă, după o introducere în
atmosfera uşor elitistă a practicanţilor acestui „sport", cu accentuarea diferenţierilor
între alpinismul clasic şi formele sale mai moderne: escaladă sportivă şi
boulderingul, am încercat să realizez o scurtă etapizare a evoluţiei acestor activităţi în
cuprinsul Cheilor Turzii. Substanţa acestui capitol este dată însă de topo-urile de
alpinism şi escaladă din chei, pe care am încercat să le realizez într-o formă cât
mai comprehensivă, fundamentându-mi cercetarea pe lucrarea lui Dan Anghel care în
anul 2007 a inventariat toate traseele de căţărare din Munţii Apuseni.
Ultimul capitol pe care îl menţionez aici la bază strategiile de dezvoltare
pentru municipiul Turda în cadrul căreia se încearcă o abordare integrată a
dimensiunilor economice, sociale şi de protecţie a mediului, analiza Swot, în care se
oglindesc punctele tari şi cele slabe în ceea ce priveşte activitatea turistică al Turzii, şi
perspectivele de dezvoltare ale unui turism durabil în zona Cheilor Tuzii, deşi este
realizat într-o manieră oarecum pesimistă şi acidă, se bazează pe nişte observaţii
personale şi implicit subiective, preferând prezentarea unei realităţi „nefardate" în
schimbul unor fraze idilice şi demagogice privind perspectivele dezvoltării unui
turism durabil în Cheile Turzii. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit deoarece cred cu tărie
că viitorul acestor chei este sinonim cu dezvoltarea unor forme de turism durabil,
însă momentan aceste deziderente sunt departe de a fi atinse în lipsa unei
conlucrări la toate nivelurile a celor ce gestionează acest areal.
În încheiere nu pot decât să îmi reinterez părerea potrivit căreia Cheile Turzii
şi zona municipiului Turda se constituie un obiectiv turistic de marcă al acestei ţări şi
nu pot decât să sper că lucrarea de faţă a adus suficiente argumente în acest sens.
BIBLIOGRAFIE
Anghel D., Budeancă N., (2008), Alpinism şi escaladă sportivă în Cheile
Turzii,Editura Reîntregirea, Alba Iulia
Balint Gh., (2007), Activităţi sportiv-recreative şi de timp liber paintball,
mountain bike şi escaladă, Iaşi
Cnstaldini D.r Valdati. .1.. Hieş. Dorina Camelia C20051. The Contribution of the
Geomorphologic Mapping to the Environmental Tourism in Protected Areas:
Examplesfrom the Apennines ofModena (Northern ltaly). Revista de
geomorfologie, vol 7, 91-106
Cândea Melinda, Simion Tamara (2006), Potenţialul turistic al României,
Editura Universitară, Bucureşti
Cândea Melinda, Erdeli G., (2001), România. Potenţialul turistic şi
turism, Ed. Universităţii, Bucureşti
Ciangă N., Dczsi Şt, (2007), Amenajare turistică, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj - Napoca
Cocean Gabriela (2009), Cabanele şi refugiile din Munţii Tmscău,
Geographia Napocensis, III, 2, Cluj Napoca.
Cocean Gabriela, Anghel, D. (2011), Alpinism şi escaladă in Munţii
Trascău Geographia Napocensis, V, 1, Cluj Napoca
Cocean P.,(1982), Chei şi dejilee din Munţii Apuseni, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti
Cocean P. (1984), Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti
Cocean P. (1995), Peşterile României. Potenţial turistic, Editura Dacia, Cluj
Napoca Deszi, Şt., (2006), Patrimoniul şi valorificarea turistică, Edit.
Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca,
Dinu Mihaela, Peţan Ioana (2005), Geografia turismului în România,
Editura Universitară, Bucureşti
Ganea I. V., (2006) Managementul agrementului în turism, Ed. Napoca
Star, Cluj Napoca
Ganea I. V, Pop Mirela Gabriela, Pop Horea, (2000), îndrumar metodic
pentru organizarea unui curs practic de turism şi orientare sportivă, F.E.F.S.,
Cluj Napoca
Gruescu S. I., (1997) Marketing în economia turismului, Ed. Universităţii