-
Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 462
din 02.07.2013
cu privire la aprobarea unor cerinţe faţă de furaje
Publicat : 05.07.2013 în Monitorul Oficial Nr. 141-144 art Nr :
551
În temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind
activitatea sanitar-veterinară
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54,
art.153), cu modificările şi completările
ulterioare, Legii zootehniei nr. 412-XIV din 27 mai 1999
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1999, nr.73-77, art. 347), cu modificările şi completările
ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor,
conform anexei nr. 1;
Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor,
conform anexei nr. 2;
Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din sectorul
hranei pentru animale, conform anexei
nr. 3.
2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în
sarcina Ministerului Agriculturii şi
Industriei Alimentare.
PRIM-MINISTRU Iurie LEANCĂ
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii şi
industriei alimentare Vasile Bumacov
Nr. 462. Chişinău, 2 iulie 2013.
Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr. 462
din 2 iulie 2013
CERINŢE
privind aditivii furajeri din hrana animalelor
Prezentele Cerinţe privind aditivii furajeri din hrana
animalelor transpun parţial
Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 22
septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor, publicat
în Jurnalul Oficial L
268 din 18 octombrie 2003, р. 155-170.
I. Dispoziţii generale
-
1. Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor (în
continuare –Cerinţe)
prevăd monitorizarea anumitor substanţe ce se conţin în hrana
animalelor, precum şi
stabilirea unor norme stricte pentru plasarea pe piaţă a
aditivilor pentru hrana
animalelor.
2. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunile utilizate au
următoarele semnificaţii:
aditiv pentru hrana animalelor (aditiv furajer) –substanţe,
microorganisme sau
preparate, altele decît materiile prime pentru furaje şi
preamestecurile, adăugate în mod
expres în furaje sau apă pentru a îndeplini, în special, una sau
mai multe funcţii;
materii prime pentru furaje – produse de origine vegetală şi
animală, în stare
naturală, proaspete sau conservate şi derivatele lor, obţinute
prin prelucrare industrială,
precum şi substanţele organice şi anorganice, în starea lor
naturală sau în urma
prelucrării, pentru prepararea nutreţurilor combinate sau ca
suport pentru
preamestecuri;
furaje combinate – amestecuri de materii prime pentru furaje, cu
sau fără aditivi,
destinate pentru hrana animalelor, sub formă de furaje complete
sau complementare;
furaje complementare – amestecuri de furaje cu un conţinut
ridicat de substanţe,
suficiente prin propria lor compoziţie, pentru o raţie zilnică
doar dacă sînt folosite în
combinaţie cu alte furaje;
preamestecuri – amestecuri de unul sau mai mulţi aditivi pentru
hrana animalelor
cu materii prime pentru furaje sau cu apă, folosite ca materii
de bază, care nu sînt
destinate hrănirii animalelor;
raţie zilnică – media cantităţii totale de furaje, calculată la
un conţinut de
umiditate de 12%, necesară zilnic unui animal dintr-o anumită
specie, categorie de
vîrstă şi productivitate, pentru satisfacerea tuturor
cerinţelor;
furaje complete – amestecuri de furaje care, datorită
compoziţiei lor, sînt
suficiente pentru o raţie zilnică;
auxiliar tehnologic – orice substanţă care nu este consumată ca
furaj, utilizată în
prelucrarea furajelor sau a materiilor prime pentru furaje în
scopul realizării unui
obiectiv tehnologic în timpul prelucrării şi care poate
determina prezenţa
neintenţionată, dar inevitabilă a unor reziduuri de substanţe
sau derivate ale acestora în
produsul finit, dacă aceste reziduuri nu au efecte adverse
asupra sănătăţii animalelor şi
a oamenilor sau asupra mediului şi nu au efecte tehnologice
asupra furajelor finite;
antimicrobieni – substanţă produsă pe cale sintetică sau
naturală pentru a distruge
sau a împiedica dezvoltarea microorganismelor, ca bacterii,
viruşi sau ciuperci, precum
şi paraziţi, în special protozoare;
antibiotice – antimicrobian obţinut dintr-un microorganism sau
derivat dintr-un
microorganism, care poate să distrugă sau să împiedice
dezvoltarea altor
microorganisme;
coccidiostatice şi histomonostatice – substanţe destinate
distrugerii sau inhibării
protozoarelor;
limită maximă de reziduuri – conţinut maxim de reziduuri
rezultat din utilizarea
unui aditiv în furaje, pe care autoritatea competentă îl poate
accepta ca fiind autorizat
sau care este acceptat în produsele alimentare;
microorganisme – microorganisme care formează colonii;
prima plasare pe piaţă – plasarea iniţială pe piaţă a unui
aditiv după fabricarea
sau importul acestuia sau includerea unui aditiv într-un furaj
care nu a fost plasat
anterior pe piaţă.
-
II. Certificarea şi utilizarea aditivilor pentru hrana
animalelor
Secţiunea 1. Categoriile de aditivi
pentru hrana animalelor
3. Autoritatea competentă, conform prevederilor art. 36 alin.
(7) al Legii nr. 221-
XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea
sanitar-veterinară, clasifică aditivii
furajeri în următoarele categorii şi, la rîndul lor, grupe
funcţionale:
1) aditivi tehnologici (substanţele adăugate furajelor în scop
tehnologic):
a) conservanţi (substanţe care protejează furajele faţă de
alterările cauzate de
microorganisme sau de metaboliţii acestora);
b) antioxidanţi (substanţe care prelungesc durata de conservare
a furajelor pentru
animale şi a materiilor prime pentru furaje, protejîndu-le faţă
de alterările cauzate de
oxidare);
c) emulgatori (substanţe care permit formarea sau menţinerea
unui amestec
omogen a două sau mai multe faze imiscibile în furaje);
d) stabilizatori (substanţe care permit menţinerea stării
fizico-chimice a furajului);
e) agenţi de îngroşare (substanţe care sporesc viscozitatea
furajului);
f) gelifianţi (substanţe care conferă consistenţă furajului prin
formarea unui gel);
g) lianţi (substanţe care măresc capacitatea particulelor de a
adera);
h) substanţe pentru controlul contaminării cu radionucleide
(substanţe care
elimină absorbţia radionucleidelor sau favorizează eliminarea
acestora);
i) agenţi antiaglomeranţi (substanţe care au rolul de a reduce
tendinţa particulelor
de a adera);
j) corectori de aciditate (substanţe care modifică pH-ul din
furaj);
k) aditivi de însilozare (substanţe, inclusiv enzimele sau
microorganismele, care
se găsesc în furaje pentru a ameliora producţia pentru
însilozare);
l) agenţi denaturanţi (substanţe utilizate la fabricarea
furajelor prelucrate, care
permit determinarea originii anumitor materii prime pentru
produsele alimentare sau
furaje);
m) substanţe pentru reducerea contaminării furajelor cu
micotoxine (substanţe
care împiedică sau reduc absorbţia, favorizează eliminarea
micotoxinelor sau modifică
modul de acţiune al acestora);
2) aditivi senzoriali (substanţele care, adăugate în hrana
animalelor, ameliorează
sau modifică proprietăţile organoleptice ale furajelor sau
caracteristicile produselor
alimentare de origine animală):
a) coloranţi;
b) substanţe care colorează furajele sau le redau culoarea;
c) substanţe care, utilizate în furaje, colorează alimentele de
origine animală;
d) substanţe care au un efect pozitiv asupra culorii peştilor
sau păsărilor de
ornament. Această categorie poate include şi unele grupe de
aditivi ce intră direct în
componenţa compuşilor azotaţi;
e) compuşi aromatizanţi (substanţe care, fiind adăugate în
furaj, îi sporesc
mirosul);
3) aditivi nutriţionali:
a) vitamine, provitamine şi substanţe chimice cu efect
similar;
b) compuşi de oligoelemente;
c) aminoacizi, săruri ale acestora şi produse analoge;
d) uree şi derivaţi ai acesteia;
-
4) aditivi zootehnici (aditivii utilizaţi cu scopul de a
influenţa favorabil asupra
randamentului animalelor sănătoase sau mediului):
a) promotori de digestibilitate (substanţe care, utilizate în
furaje, sporesc
digestibilitatea regimului alimentar, prin acţiunea asupra unor
materii prime pentru
furaje);
b) stabilizatori ai florei intestinale (microorganisme sau
substanţe chimice care,
utilizate în furaje, au un efect benefic asupra florei
intestinale);
c) substanţe cu efect pozitiv asupra mediului;
d) alţi aditivi zootehnici;
5) coccidiostatice sau histomonostatice.
4. La includerea în lista oficială a aditivilor furajeri din
categoriile aditivi
zootehnici şi coccidiostatice sau histomonostatice, precum şi a
aditivilor compuşi din
organisme modificate genetic, care conţin asemenea organisme ori
sînt fabricaţi din
acestea, trebuie indicat numele titularului certificatului
sanitar-veterinar (în continuare
– certificat) şi numărul unic de identificare, alocat
organismului modificat genetic.
Secţiunea a 2-a. Plasarea pe piaţă, prelucrarea
şi utilizarea aditivilor pentru hrana animalelor
5. Se interzice plasarea pe piaţă, prelucrarea sau utilizarea
unui aditiv pentru hrana
animalelor în cazul în care:
1) aditivul nu a fost certificat în corespundere cu prevederile
art. 36 al Legii nr.
221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea
sanitar-veterinară;
2) nu sînt îndeplinite următoarele condiţii de utilizare:
a) cantitatea de aditivi pentru hrana animalelor prezentă în
stare naturală în
materiile prime pentru furaje se calculează astfel încît suma
elementelor adăugate şi a
elementelor prezentate în stare naturală să nu depăşească
nivelul maxim;
b) amestecul de aditivi pentru hrana animalelor din
preamestecuri şi furaje poate fi
admis pe piaţă pe baza unui certificat doar dacă există o
compatibilitate fizico-chimică
şi biologică între elementele amestecului în raport cu efectele
dorite;
c) furajele complementare diluate nu pot avea un conţinut de
aditivi care să-l
depăşească pe cel stabilit pentru furajele complete;
d) la preamestecurile care conţin aditivi pentru însilozare,
termenul „aditivi pentru
însilozare” trebuie să fie adăugat clar pe etichetă după
„preamestec”;
3) nu sînt îndeplinite condiţiile de etichetare reglementate de
prezentele Cerinţe.
6. În cazul progreselor tehnologice înregistrate în producerea
aditivilor pentru
hrana animalelor, autoritatea competentă va propunemodificarea
şi completarea
condiţiilor stabilite în pct. 5 al prezentelor Cerinţe.
7. Autoritatea competentă permite utilizarea aditivilor unor
substanţe interzise, cu
condiţia ca aceste cercetări:
a) să se efectueze în conformitate cu orientările prevăzute în
prezentele Cerinţe;
b) să fie supravegheate de către medicii veterinari
oficiali.
8. Aditivii pentru hrana animalelor din categoriile aditivi
zootehnici şi
coccidiostatice sau histomonostatice pot fi plasaţi pe piaţă
pentru prima dată doar de
către titularul certificatului, precum şi de succesorul său
legal sau o persoană care
acţionează cu acordul scris al acestuia.
9. Certificatul pentru aditivii pentru hrana animalelor se
eliberează doar în urma
rezultatelor investigaţiilor de laborator.
-
Tarifele la serviciile prestate de subdiviziunile abilitate ale
Centrului Republican
de Diagnostic Veterinar pentru serviciile de evaluare a
calităţii aditivilor pentru hrana
animalelor vor fi stabilite în conformitate cu anexa la Legea
nr. 221-XVI din 19
octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
10. Orice aditiv pentru hrana animalelor poate fi plasat pe
piaţă dacă corespunde
următoarelor cerinţe:
a) nu are efect nociv asupra sănătăţii animalelor, oamenilor sau
asupra mediului;
b) nu este prezentat într-o manieră care ar putea induce în
eroare utilizatorul care
administrează aditivul respectiv;
c) nu afectează consumatorul prin modificarea caracteristicilor
specifice
produselor de origine animală sau nu induce în eroare
cumpărătorul în ceea ce priveşte
caracteristicile produselor de origine animală;
d) are un efect pozitiv asupra furajelor;
e) are un efect pozitiv asupra produselor de origine
animală;
f) are un efect pozitiv asupra culorii peştilor sau păsărilor de
ornament;
g) satisface cerinţelor nutriţionale ale animalelor;
h) are un efect pozitiv asupra consecinţelor ecologice ale
producţiei animale;
i) are un efect pozitiv asupra producţiei, randamentului sau
bunăstării animalelor,
influenţînd mai ales asupra florei gastrointestinale sau
digestibilităţii furajelor;
j) are un efect coccidiostatic sau histomonostatic.
11. Antibioticele, altele decît coccidiostaticele sau
histomonostaticele, nu sînt
utilizate ca aditivi pentru hrana animalelor.
12. Orice aditiv pentru hrana animalelor plasat pe piaţă, precum
ureea, derivaţii
acesteia şi orice aminoacid, sare de aminoacid sau substanţă
identică, poate fi utilizat
doar dacă întruneşte următoarele condiţii:
a) orice persoană sau altă parte interesată care plasează pentru
prima dată pe piaţă
un aditiv pentru hrana animalelor notifică acest lucru
autorităţii competente;
b) îndeplineşte condiţiile specifice privind etichetarea
furajelor combinate şi a
materiilor prime pentru furaje.
Secţiunea a 3-a. Includerea în lista oficială
a aditivilor furajeri
13. Cererea privind includerea în lista oficială a aditivilor
furajeri se transmite
autorităţii competente.
14. Solicitantul anexează la cerere următoarele informaţii şi
documente:
a) copia certificatului de plasare pe piaţă a aditivului pentru
hrana animalelor;
b) raportul privind rezultatele examenului de laborator;
c) orice informaţie nouă cu privire la evaluarea siguranţei
aditivului pentru hrana
animalelor din punctul de vedere al utilizării şi riscurilor
pentru animale, oameni sau
mediu.
15. Autoritatea competentă:
a) publică pe pagina web specializată a acesteia orientări
detaliate privind
modalitatea de întocmire şi depunere a cererii;
b) confirmă în scris solicitantului primirea cererii, inclusiv a
informaţiilor şi
documentelor care sînt anexate la cerere;
c) întocmeşte şi actualizează lista oficială a aditivilor
furajeri pentru hrana
animalelor;
-
d) asigură accesul publicului la lista oficială a aditivilor
furajeri pentru hrana
animalelor, plasînd-o pe pagina web specializată a autorităţii
competente.
Secţiunea a 4-a. Avizul autorităţii competente
16. Autoritatea competentă pentru pregătirea avizului
sanitar-veterinar:
a) verifică dacă informaţiile şi documentele furnizate de către
solicitant corespund
prezentelor Cerinţe;
b)solicită informaţii suplimentare referitoare la aditivul
pentru hrana animalelor;
c) emite avizul privind importul aditivilor pentru hrana
animalelor în baza cererii
solicitantului, într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile;
d) interzice plasarea pe piaţă a aditivilor pentru hrana
animalelor în cazul în care
se confirmă că aceştia nu corespund cerinţelor
sanitar-veterinare, conform prevederilor
art. 36 alin. (5) al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007
privind activitatea sanitar-
veterinară, informînd solicitantul cu privire la decizia
luată.
17. Avizul sanitar-veterinar referitor la aditivul pentru hrana
animalului trebuie să
includă următoarele informaţii:
a) numele şi adresa solicitantului;
b) denumirea aditivului pentru hrana animalelor, inclusiv
clasificarea acestuia pe
categorie şi grupă funcţională, caracteristicile sale, inclusiv,
criteriile de puritate şi
metoda de analiză;
c) rezultatele investigaţiilor de laborator, condiţiile sau
restricţiile specifice de
manipulare, cerinţele privind utilizarea aditivului pentru hrana
animalelor, inclusiv
speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat
aditivul;
d) cerinţele privind etichetarea aditivilor pentru hrana
animalelor;
e) propunerea de stabilire a limitei maxime ale reziduurilor
(LMR) în produsele
alimentare, cu excepţia cazului în care autoritatea
competentăstabileşte în avizul ei că
stabilirea LMR nu este necesară sau că LMR nu contravine
prevederilor Hotărîrii
Guvernului nr. 195 din 24 martie 2011 „Pentru aprobarea
,Regulamentului privind
măsurile şi procedurile de stabilire a limitelor maxime admise
de reziduuri ale
substanţelor farmacologic active în produsele alimentare de
origine animală”
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 46-52, art.
228).
III. Etichetare şi ambalare
Secţiunea 1. Etichetarea şi ambalarea aditivilor pentru
hrana animalelor şi a preamestecurilor
18. Aditivul pentru hrana animalelor sau preamestecul de aditivi
nu poate fi plasat
pe piaţă fără etichetarea ambalajului sau a containerului de
către un producător,
ambalator, importator, vînzător sau distribuitor.
19. Aditivul pentru hrana animalelor conţinut în produs trebuie
să aibă plasate pe
etichetă informaţii vizibile, lizibile şi de neşters, în una
dintre limbile oficiale ale ţării
importatoare şi/sau traducerea autentificată, şi anume:
a) denumirea aditivilor pentru hrana animalelor, precedat de
denumirea grupei
funcţionale;
b) denumirea firmei şi adresa sau sediul înregistrat al
titularului certificatului de
înregistrare şi ale producătorului, dacă acestea diferă;
-
c) greutatea netă sau, în cazul aditivilor lichizi şi
preamestecurilor, volumul ori
greutatea netă;
d) numărul autorizaţiei eliberate unităţii producătoare sau care
plasează pe piaţă
aditivul pentru hrana animalelor sau preamestecul de
aditivi;
e) modul de utilizare şi recomandările de siguranţă privind
utilizarea şi cerinţele
specifice menţionate în certificat, inclusiv speciile şi
categoriile de animale cărora le
este destinat aditivul sau preamestecul de aditivi;
f) numărul de identificare;
g) numărul de referinţă al lotului şi data de fabricaţie.
20. Ambalajul sau containerul unui aditiv pentru hrana
animalelor care face parte
dintr-un grup funcţional sau dintr-un preamestec trebuie să
conţină următoarele
informaţii indicate în mod vizibil, lizibil şi de neşters:
1) aditivi zootehnici, coccidiostatice şi histomonostatice:
a) data de garanţie sau durata de păstrare începînd cu data de
fabricaţie;
b) modul de utilizare;
c) concentraţia;
2) enzime, fără indicaţiile menţionate anterior:
a) denumirea specifică a componentului activ în funcţie de
activităţile enzimatice,
în conformitate cu autorizaţia;
b) numărul de identificare;
c) în loc de concentraţie, unităţile de activitate (unităţi de
activitate pe gram sau
unităţi de activitate pe mililitru);
3) microorganisme:
a) data de garanţie sau durata de păstrare începînd cu data de
fabricaţie;
b) modul de utilizare;
c) numărul de identificare;
d) numărul de unităţi care formează colonii pe gram;
4) aditivi nutriţionali:
a) conţinutul de substanţe active;
b) data de garanţie a conţinutului respectiv sau durata de
păstrare începînd cu data
de fabricaţie;
с) aditivi tehnologici şi senzoriali, cu excepţia substanţelor
aromatice (conţinutul
de substanţe active);
5) substanţe aromatice.
21. Aditivii pentru hrana animalelor şi preamestecurile se
comercializează în
ambalaje sau containere care trebuie să fie închise astfel încît
sistemul de închidere să
nu se deterioreze la deschidere şi să nu poată fi refolosit.
Secţiunea a 2-a. Cerinţele de confidenţialitate
22. Solicitantul comunică autorităţii competenteinformaţiile pe
care le doreşte
tratate ca fiind cu caracter confidenţial, avînd în vedere că
divulgarea lor ar putea
afecta poziţia sa concurenţială.
23. După consultarea solicitantului, autoritatea competentă
stabileşte de comun
acord cu acesta informaţiile care ar trebui să rămînă
confidenţiale şi informează
solicitantul cu privire la decizia adoptată.
24. Nu pot fi considerate confidenţiale următoarele
informaţii:
a) denumirea şi compoziţia aditivului pentru hrana animalelor,
datele privind locul
de producţie;
-
b) proprietăţile fizico-chimice şi biologice ale aditivului
pentru hrana animalelor;
c) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru
hrana animalelor asupra
sănătăţii oamenilor, animalelor şi asupra mediului;
d) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru
hrana animalelor asupra
produselor alimentare şi a proprietăţilor nutriţionale ale
acestora;
e) metodele de identificare a aditivului pentru hrana
animalelor, cerinţele de
supraveghere şi rezumatul rezultatelor supravegherii.
25. Autoritatea competentă prezintă Ministerului Agriculturii şi
Industriei
Alimentare un raport privind aditivii utilizaţi în hrana
animalelor, care include toate
informaţiile, inclusiv cele cu caracter confidenţial.
26. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi
autoritatea competentă nu
divulgă informaţia cu caracter confidenţial, cu excepţia cazului
în care este necesar ca
informaţiile respective să fie făcute publice pentru a proteja
sănătatea oamenilor,
animalelor sau mediul.
27. În cazul în care solicitantul îşi retrage cererea,
autoritatea competentă respectă
confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale,
inclusiv metodele de cercetare
şi dezvoltare şi informaţiile faţă de care autoritatea
competentă şi solicitantul nu au
căzut de acord în ceea ce priveşte caracterul confidenţial.
28. La încheierea perioadei de funcţionare a unităţii,
informaţiile cuprinse în
dosarul de cerere depus la autoritatea competentă pot fi
utilizate în beneficiul altui
solicitant.
Secţiunea a 3-a. Sarcinile laboratorului naţional
de referinţă privind aditivii furajeri
29. Laboratorul naţional de referinţă trebuie să dispună de
echipamente şi utilaje
necesare pentru efectuarea examenelor şi testelor privind
aditivii pentru hrana
animalelor.
30. Sarcinile laboratorului naţional de referinţă constau
în:
a) recepţia, depozitarea şi întreţinerea probelor de aditivi
pentru hrana animalelor,
trimise de către solicitant;
b) experimentarea metodei de analiză;
c) coordonarea validării metodei de analiză a aditivului pentru
hrana animalelor;
d) efectuarea studiilor speciale sau altor studii conexe la
cererea autorităţii
competente.
Anexa nr. 2
la Hotărîrea de Guvern nr.462
din 2 iulie 2013
CERINŢE
privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor
Prezentele Cerinţe privind plasarea pe piaţă şi utilizarea
furajelor transpun parţial
Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 13
iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea
furajelor, de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi
al Consiliului şi de
abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei
80/511/CEE a Comisiei,
Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi
96/25/CE ale
-
Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei, a Directivelor
82/471/CEE, publicat
în Jurnalul Oficial L 229 din 1 septembrie 2009.
I. Dispoziţii generale 1. Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi
utilizarea furajelor (în continuare –
Cerinţe) reglementează plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor
pentru animalele
productive şi cele neproductive, inclusiv modul de etichetare,
ambalare şi distribuire.
2. Prevederile prezentelor Cerinţe se aplică fără a aduce
atingere Hotărîrii
Guvernului nr. 311 din 21 mai 2012 „Cu privire la aprobarea
Regulamentului de
stabilire a condiţiilor de reglementare a preparării, plasării
pe piaţă şi utilizării
nutreţurilor cu adaos de medicamente” (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova,
2012, nr. 99-102, art. 351).
3. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunile utilizate semnifică
următoarele:
operator din sectorul hranei pentru animale – persoanele fizice
sau juridice
responsabile de garantarea respectării prezentelor Cerinţe în
întreprinderea din sectorul
hranei pentru animale;
hrănirea animalelor pe cale orală – introducerea furajelor pe
cale bucală în
tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv
satisfacerea necesităţilor
nutriţionale ale animalului sau menţinerea productivităţii
animalelor sănătoase;
animal productiv – orice animal care este hrănit, crescut sau
ţinut pentru
producerea de alimente pentru consumul uman, inclusiv animalele
care nu sînt folosite
pentru consumul uman, dar care aparţin unor specii folosite în
mod normal pentru
consumul uman;
animal neproductiv – orice animal care este hrănit, crescut sau
ţinut, dar care nu
este destinat consumului uman, cum ar fi animalele de blană,
animalele de companie şi
animalele deţinute în laboratoare, grădini zoologice sau
circuri;
animal pentru blană – orice animal care nu este destinat
producţiei de alimente şi
consumului uman, dar care este hrănit, crescut sau ţinut pentru
producţia de blană;
animal de companie – orice animal care este hrănit, crescut sau
deţinut, dar care
nu este destinat pentru producţia de alimente sau pentru
producţia de blană şi nu este
folosit pentru consumul uman;
materii prime pentru furaje – diverse produse de origine
vegetală sau animală, al
căror scop principal este să răspundă nevoilor nutriţionale ale
animalelor, în starea lor
naturală, proaspete sau conservate, şi produse derivate din
prelucrarea lor industrială,
precum şi substanţe organice şi anorganice care conţin sau nu
aditivi pentru hrana
animalelor, destinate hrănirii animalelor pe cale orală, fie
direct, fie după prelucrare,
sau pentru prepararea furajelor combinate sau ca suport pentru
preamestecuri;
furaj mineral – furaj complementar care conţine cenuşă brută în
proporţie de cel
puţin 40%;
înlocuitor de lapte – furaj combinat, administrat în stare
uscată sau după
dizolvarea într-o cantitate dată de lichid, destinat hrănirii
animalelor tinere ca
supliment ori înlocuitor al laptelui matern sau pentru hrănirea
animalelor tinere precum
viţeii, mieii şi iezii destinaţi sacrificării;
substanţă-suport – substanţă utilizată pentru dizolvarea,
diluarea, dispersarea sau
modificarea fizică a unui aditiv pentru hrana animalelor, în
scopul de a facilita
manipularea, aplicarea sau utilizarea acestuia, fără a-i afecta
funcţia tehnologică şi fără
a avea un efect tehnologic;
-
scop nutriţional special – ingerarea de furaje cu scopul
satisfacerii nevoilor
nutriţionale specifice ale animalelor al căror proces de
asimilare, absorbţie sau
metabolic este sau poate fi afectat în mod temporar sau
ireversibil;
furaj destinat unor scopuri nutriţionale speciale – furaj care
poate satisface un
scop nutriţional special datorită compoziţiei speciale sau
metodei de fabricaţie, prin
care se distinge în mod clar de furajele obişnuite. Furajele
destinate unor scopuri
nutriţionale speciale nu includ furajele medicamentoase;
materii prime contaminate – furaje care conţin un nivel de
substanţe nedorite care
depăşeşte limitele permise;
durată minimă de valabilitate – perioadă în care persoana
responsabilă de
etichetare garantează că, în condiţiile corespunzătoare de
conservare, furajul îşi
menţine proprietăţile declarate;
lot – cantitate identificabilă de furaje care au caracteristici
comune, cum ar fi
originea, varietatea, tipul ambalajului, ambalatorul,
expeditorul sau etichetarea, şi, în
cazul unui proces de producţie, o unitate de producţie provenind
de la o singură fabrică
care utilizează parametri de producţie uniformi sau mai multe
astfel de unităţi, dacă
sînt produse în mod continuu şi depozitate împreună;
prezentare – forma, aspectul sau ambalajul şi materialele de
ambalaj folosite
pentru furaj, modul în care acesta este aranjat şi mediul în
care este expus.
II. Cerinţe privind siguranţa şi comercializarea furajelor
Secţiunea 1. Responsabilităţile şi obligaţiile operatorilor
din
sectorul hranei pentru animale
4. Autoritatea competentăverifică ca furajul să fie plasat pe
piaţă şi utilizat doar
dacă acesta este sigur şi nu are un efect negativ asupra
mediului înconjurător sau
asupra bunăstării animale.
5. Operatorii din sectorul hranei pentru animale, care plasează
pe piaţă furaje,
garantează că furajul este:
a) inofensiv, original, pur, adaptat utilizării prevăzute şi de
calitate;
b) etichetat şi ambalat.
6. Furajul are următoarele dispoziţii tehnice privind
impurităţile şi alţi compuşi
chimici stabiliţi, cum ar fi:
1) materiile prime pentru furaje nu conţin impurităţi chimice
rezultate din
procesul de producţie a acestora şi din auxiliarii tehnologici,
cu excepţia cazului în care
un anumit conţinut maxim este stabilit în Registrul de evidenţă
a materiilor prime
pentru furaje (în continuare – Registru);
2) puritatea materiilor prime pentru furaje va fi de minimum
95%, cu excepţia
cazului în care un nivel diferit a fost stabilit în
Registru;
3) nivelul de fier din furajele înlocuitoare de lapte pentru
viţeii cu o greutate în viu
mai mică sau egală cu 70 kg este de cel puţin 30 mg/kg de furaj
complet la un nivel de
umiditate de 12%;
4) produsul poate fi considerat ca o materie primă pentru furaje
dacă materiile
prime pentru furaje sînt utilizate pentru denaturarea sau
legarea altor materii prime
pentru furaje;
5) pe etichetă sunt indicate denumirea, natura şi cantitatea
materiilor prime pentru
furaje utilizate la legare sau denaturare;
6) conţinutul de cenuşă insolubilă în acid clorhidric nu trebuie
să depăşească 2,2
% din substanţa uscată, însă poate fi depăşit în cazul:
-
a) materiilor prime pentru furaje;
b) furajelor combinate care conţin agenţi minerali;
c) furajelor minerale;
d) furajelor combinate ce conţin mai mult de 50 % subproduse din
orez sau sfeclă
de zahăr;
e) furajelor combinate, pentru peşti, cu un conţinut de făină de
peşte de peste
15%, cu condiţia ca nivelul respectiv să fie declarat pe
etichetă;
7) în cazul în care un alt nivel este prevăzut în anexa nr. 1 la
prezentele Cerinţe
sau în Registru, conţinutul de umiditate al furajului trebuie
declarat dacă acesta
depăşeşte:
a) 5%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe
anorganice;
b) 7%, în cazul furajelor înlocuitoare de lapte şi al altor
furaje combinate cu un
conţinut de produse lactate ce depăşeşte 40 %;
c) 10%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe
organice;
d) 14%, în cazul altor furaje.
7. Operatorii din sectorul hranei pentru animale pun la
dispoziţia autorităţii
competenteorice informaţie privind compoziţia şi proprietăţile
furajelor plasate pe
piaţă, verificînd exactitatea informaţiilor transmise prin
etichetare, incluzînd procentele
de masă exacte pentru materiile prime pentru furajele utilizate
în furajul combinat.
Secţiunea a 2-a. Restricţii şi interdicţii
8. Furajul nu trebuie să conţină materii prime a căror plasare
pe piaţă sau utilizare
pentru hrana animalelor este interzisă.
9. Materiile prime interzise sînt:
a) fecalele, urina şi conţinutul aparatului digestiv care
rezultă din golirea sau
îndepărtarea aparatului digestiv, indiferent de forma de tratare
sau de amestecul
realizat;
b) pieile crude tratate cu substanţe tanante, inclusiv deşeurile
acestora;
c) seminţele care, după recoltare, au suferit tratamente cu
produse fitosanitare în
funcţie de destinaţie şi toate subprodusele derivate din
acestea;
d) lemnul, inclusiv rumeguşul sau alte materii din lemn, care au
fost tratate cu
produse de conservare a lemnului;
e) toate deşeurile rezultate din diferite etape ale procesului
de tratare a apelor
urbane, menajere şi industriale reziduale;
f) deşeurile urbane solide, cum ar fi deşeurile menajere;
g) ambalajele provenite din utilizarea produselor din industria
agroalimentară şi
părţi din aceste ambalaje;
h) produsele proteice obţinute din drojdii de tip „Candida”
cultivate pe n-alcani.
10.Conţinutul de aditivi pentru hrana animalelor nu poate să
aibă o proporţie care
să depăşească de peste 100 de ori valoarea maximă stabilită
pentru furajele complete
sau de peste 5 ori în cazul coccidiostaticelor sau al
histomonostaticelor.
Această valoare maximă stabilită pentru furajele complete poate
fi depăşită doar
în cazul în care compoziţia produselor corespunde scopului
nutriţional special.
III. Etichetarea, prezentarea şi ambalarea
Secţiunea 1. Cerinţe privind etichetarea
şi prezentarea furajului
11. Etichetarea şi prezentarea furajului nu trebuie să ducă în
eroare utilizatorul, în
special:
-
a) în ceea ce priveşte utilizarea sau caracteristicile
furajului, mai ales cu privire la
natura, metoda de fabricaţie sau de producţie, proprietăţile,
compoziţia, cantitatea sau
durabilitatea acestuia, precum şi cu privire la speciile sau
categoriile de animale cărora
le este destinat;
b) prin atribuirea de efecte sau caracteristici pe care furajul
nu le are sau insinuînd
că posedă anumite caracteristici speciale, în timp ce toate
furajele au asemenea
caracteristici;
c) privind etichetarea în conformitate cu Registrul şi cu
Instrucţiunile de bune
practici de etichetare.
12. Materiile prime pentru furaje, precum şi furajele combinate
comercializate în
vrac, în ambalaje sau containere nesigilate sînt însoţite de un
certificat sanitar-
veterinar, care conţine toate specificaţiile de etichetare
obligatorii cerute de prezentele
Cerinţe.
13. Indicarea numerică a datelor urmează ordinea zi, lună şi an,
iar pe etichetă se
utilizează următorul format: „ZZ/LL/AA”.
14. Instrucţiunile privind utilizarea furajelor complementare şi
a materiilor prime
pentru furaje care conţin aditivi furajeri şi care depăşesc
nivelurile maxime trebuie să
includă cantitatea maximă exprimată în:
a) grame, kilograme sau unităţi de volum de furaj complementar
şi materii prime
pentru furaje pentru un animal pe zi;
b) procentaj din raţia zilnică;
c) kilogram sau procentaj de furaj complet.
15. Fără a aduce atingere metodelor analitice, pentru hrana
destinată animalelor de
companie expresia „proteină brută” poate fi înlocuită cu
„proteină”, expresia „uleiuri şi
grăsimi brute” poate fi înlocuită cu „conţinut de grăsimi”, iar
expresia „cenuşă brută”
poate fi înlocuită cu „reziduuri incinerate” sau „materie
anorganică”.
Secţiunea a 2-a. Niveluri de toleranţă
permise pentru etichetare
16. În cazul în care se constată o deviaţie între compoziţia
unei materii prime
pentru furaje sau a unui furaj combinat şi valoarea indicată pe
etichetă a constituenţilor
analitici, se acceptă următoarele toleranţe:
1) pentru substanţa grasă brută, proteina brută şi cenuşa
brută:
a) ± 3% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate mai
mari decît sau egale cu 24%;
b) ± 12,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile
declarate de sub 24%, dar
de cel puţin 8 %;
c) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate mai
mici de 8%;
2) pentru celuloza brută, zahăr şi amidon:
a) ± 3,5% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate mai
mari decît sau egale cu 20%;
b) ± 17,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile
declarate de sub 20 %, dar
de cel puţin 10%;
c) ± 1,7% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate mai
mici de 10%;
3) pentru calciu, cenuşa insolubilă în acid clorhidric, fosfor
total, sodiu, potasiu şi
magneziu:
-
a) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate mai
mari decît sau egale cu 5%;
b) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate
de sub 5 %, dar de
cel puţin 1%;
c) ± 0,2% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate mai
mici de 1%;
4) pentru umiditate:
a) ± 8% din conţinutul declarat pentru conţinuturile mai mari
decît sau egale cu
12,5%;
b) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate de
sub 12,5%, dar de cel puţin5 %;
c) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate
de sub 5%, dar de
cel puţin 2%;
d) ± 0,4% din masa totală sau din volumul total pentru
conţinuturile declarate mai
mici de 2%.
17. Cît priveşte aditivii pentru hrana animalelor şi
constituenţii analitici, nivelurile
de toleranţă depind de cantitatea totală indicată pe etichetă,
fiind cantitatea garantată la
sfîrşitul duratei de depozitare a furajului.
18. În cazul în care se constată un aditiv furajer într-o
materie primă pentru furaje
sau dacă un furaj combinat are un conţinut inferior conţinutului
declarat, se aplică
următoarele toleranţe:
a) 10% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul
declarat este de 1000 de
unităţi (1 unitate înseamnă 1 mg, 1 000 UI, 1 × 10 9 UFC sau 100
de unităţi cu
activităţi enzimatice ale respectivului aditiv pentru hrana
animalelor pe kg de furaj) sau
mai mare;
b) 100 de unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai
mic de 1 000 de
unităţi, însă nu mai mic de 500 unităţi;
c) 20% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul
declarat este mai mic de
500 de unităţi, însă nu mai mic de 1 unitate;
d) 0,2 unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai
mic de 1 unitate, însă nu
mai mic de 0,5 unităţi;
e) 40% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul
declarat este mai mic de
0,5 unităţi.
19. Dacă în certificatul sanitar-veterinar este stabilit un
conţinut minim şi/sau
maxim al unui aditiv furajer, toleranţele tehnice se aplică doar
pentru un conţinut
minim sau pentru un conţinut maxim.
20. Atît timp cît conţinutul maxim stabilit pentru fiecare
aditiv nu este depăşit,
deviaţia conţinutului declarat poate fi de pînă la trei ori sau
mai mare decît toleranţa
stabilită prin prezentele Cerinţe.
21. În cazul în care pentru aditivii furajeri care aparţin
grupei de microorganisme
este stabilit un conţinut maxim în certificatul
sanitar-veterinar al aditivului furajer
respectiv, acest conţinut maxim constituie limita superioară
permisă.
Secţiunea a 3-a. Responsabilităţile
22. Agentul economic garantează prezenţa şi exactitatea
specificaţiilor de
etichetare.
-
23. Persoana responsabilă de etichetare este operatorul din
sectorul hranei pentru
animale care plasează pentru prima dată furajul pe piaţă sau sub
a cărui denumire se
comercializează furajul.
24. Întreprinderile se consideră conforme în cazul în care
operatorii din sectorul
hranei pentru animale garantează transmiterea specificaţiile de
etichetare de-a lungul
lanţului alimentar pînă la utilizatorul final al furajului.
Secţiunea a 4-a. Ambalarea
25. Indicaţiile de pe etichetă şi prezentarea materiilor prime
pentru furaje şi a
furajului combinat trebuie să fie obiective, verificabile în
ceea ce priveşte prezenţa sau
absenţa unei substanţe în furaj, a unor caracteristici sau
procese nutriţionale specifice,
înţelese utilizatorului furajului şi autorităţii competente.
26. Etichetarea sau prezentarea materiilor prime pentru furaje
şi a furajului
combinat nu trebuie să indice faptul că:
a) previne, tratează o boală, cu excepţia coccidiostaticelor şi
a
histomonostaticelor, şi să nu includă indicaţii referitoare la
prevenirea dezechilibrelor
nutriţionale, neasociate cu simptoamele patologice;
b) are un scop nutriţional special, cu excepţia cazului în care
satisface cerinţele
menţionate în pct. 25 al prezentelor Cerinţe.
27. Materiile prime pentru furaje şi furajele combinate pot fi
introduse pe piaţă în
ambalaje sau în containere sigilate.
28. Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici ai
furajelor combinate pentru
animalele productive şi neproductive sînt prezentate în anexa
nr. 2 şi, respectiv, anexa
nr. 3 la prezentele Cerinţe.
29. Următoarele furaje pot fi introduse pe piaţă în ambalaje sau
în containere
nesigilate:
a) materiile prime pentru furaje;
b) furajele combinate obţinute prin amestecul de grăunţe sau
fructe întregi;
c) livrările între producătorii de furaje combinate;
d) furajele combinate livrate direct utilizatorului de către
producător;
e) livrările producătorilor de furaje combinate către unităţile
de ambalare;
f) cantităţile de furaje combinate a căror masă nu depăşeşte 50
de kilograme
destinate utilizatorului final şi care sînt luate direct
dintr-un ambalaj sau dintr-un
container sigilat;
g) furajele solide pentru lins.
IV. Cerinţe privind specificaţiile de etichetare
Secţiunea 1. Cerinţele obligatorii specifice de etichetare
privind materiile prime pentru furaje şi furaje combinate
30. Specificaţiile obligatorii de etichetare sînt prezentate în
limba naţională a
statului sau a statelor în care este comercializat furajul,
într-un loc vizibil de pe
ambalaj, container şi în certificatul sanitar-veterinar.
31. Specificaţiile de etichetare trebuie să fie uşor
identificabile, să nu conţină alte
informaţii, să fie afişate într-o culoare, cu caractere şi
dimensiuni care să nu pună în
evidenţă anumite informaţii, cu excepţia cazului în care sînt
destinate să atragă atenţia
asupra unor fraze de securitate.
32. O materie primă pentru furaje sau un furaj combinat se
plasează pe piaţă doar
dacă pe etichetă sînt indicate următoarele specificaţii:
-
a) tipul furajului – „materie primă pentru furaje”, „furaj
complet” sau „furaj
complementar” ;
b) în cazul „furajului complet”, poate fi folosită denumirea
„înlocuitor de lapte
complet”;
c) în cazul „furajului complementar”, pot fi folosite
următoarele denumiri: „furaj
mineral” sau „înlocuitor de lapte complementar”;
d) în cazul animalelor de companie, altele decît cîini şi
pisici, denumirile „furaj
complet” sau „furaj complementar” pot fi înlocuite cu „furaj
combinat”;
e) numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului din
sectorul hranei
pentru animale responsabil de etichetare;
f) numărul de autorizare al unităţii responsabile pentru
etichetare în conformitate
cu Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea
sanitar-veterinară;
g) numărul de referinţă al lotului;
h) cantitatea netă, exprimată în unităţi de masă, în cazul
produselor solide, şi în
unităţi de masă sau volum, în cazul produselor lichide;
i) lista aditivilor pentru hrana animalelor, precedată de titlul
„aditivi”, care
permite plasarea pe piaţă a aditivului pentru hrana animalelor,
fără a evidenţia
dispoziţiile privind etichetarea stabilite în certificatul
sanitar-veterinar;
j) conţinutul de apă.
33. Etichetele materiilor prime pentru furaje includ:
a) denumirea materiei prime pentru furaje;
b) categoria, care poate fi înlocuită cu indicaţiile stabilite
în Registru, pentru
fiecare materie primă pentru furaje din categoria respectivă,
întocmit şi ţinut de către
autoritatea competentă.
34. La includerea aditivilor pentru hrana animalelor în
materiile prime pentru
furaje, etichetele materiilor prime includ următoarele
informaţii:
a) speciile sau categoriile de animale cărora le este destinată
materia primă pentru
furaje, în cazul în care aditivii respectivi sînt interzişi
pentru anumite specii de animale
sau au fost certificate sanitar-veterinar cu limite maxime
pentru anumite specii;
b) instrucţiuni privind utilizarea corectă, în cazul în care
este stabilit un conţinut
maxim al aditivilor respectivi;
c) durata minimă de valabilitate pentru alţi aditivi decît cei
tehnologici.
35. Etichetele furajelor combinate includ următoarele
detalii:
1) specia sau categoriile de animale cărora le este destinat
furajul combinat;
2) instrucţiunile de folosire, cu indicarea destinaţiei
furajului;
3) în cazul în care producătorul nu este persoana responsabilă
de etichetare, se
furnizează următoarele detalii:
a) numele sau denumirea comercială şi adresa producătorului;
b) numărul de autorizare al producătorului, în conformitate cu
Legea nr. 221-XVI
din 19 octombrie 2007 privind activitatea
sanitar-veterinară;
4) durata minimă de valabilitate se confirmă prin următoarele
cerinţe:
a) „a se folosi înainte de…” urmată de precizarea datei (zilei)
în cazul furajelor cu
un grad crescut de perisabilitate din cauza proceselor de
degradare;
b) „a se folosi de preferinţă înainte de…” urmată de precizarea
datei (lunii) în
cazul celorlalte furaje;
-
c) în cazul în care data fabricaţiei este afişată pe etichetă –
durata minimă de
valabilitate poate fi indicată şi sub forma „ …(perioada în zile
sau luni) de la data
fabricaţiei”;
5) lista materiilor prime din care este compus furajul,
incluzînd procentul din
masă şi denumirea fiecărei materii prime pentru furaje, în
ordinea descrescătoare a
greutăţii, calculate pe baza conţinutului de umiditate a
furajului combinat, intitulată
„compoziţie”;
6) declaraţiile obligatorii menţionate în anexa nr. 1 la
prezentele Cerinţe.
36. Listei materiilor prime pentru furaje i se aplică
următoarele condiţii de
etichetare:
a) se precizează denumirea şi procentul din masă al unei materii
prime pentru
furaje, dacă prezenţa acesteia este indicată pe etichete prin
cuvinte, imagini sau grafice;
b) dacă nu sînt precizate pe etichetă procentele din masă ale
materiilor prime
pentru furaje din compoziţia furajelor combinate pentru animale
destinate producţiei
de alimente, persoana responsabilă pentru etichetare pune la
dispoziţia cumpărătorului
informaţii privind compoziţia cantitativă, cu o aproximaţie de
+/– 15% faţă de valoarea
corespunzătoare producerii furajului;
c) în cazul furajelor combinate pentru animalele neproducătoare,
cu excepţia
animalelor pentru blană, menţionarea denumirii specifice a
materiei prime pentru
furaje poate fi înlocuită cu denumirea categoriei din care fac
parte materiile prime
pentru furaje.
37. În caz de situaţie de urgenţă legată de sănătatea publică
sau animală ori de
mediu, autoritatea competentăfurnizează cumpărătorului
informaţiile disponibile
numai cu condiţia semnării de către cumpărător a unei clauze de
confidenţialitate.
38. Etichetele furajelor destinate unor scopuri nutriţionale
speciale includ:
a) calificativul „dietetic”, în cazul furajelor destinate unor
scopuri nutriţionale
speciale, menţionat lîngă denumirea furajului;
b) indicarea faptului că ar trebui cerut avizul unui expert în
nutriţie sau al unui
medic veterinar înaintea utilizării furajului ori înaintea
prelungirii perioadei de utilizare
a acestuia.
39. Pe eticheta hranei pentru animalele de companie se indică
informaţii care să îi
permită cumpărătorului să obţină, pe lîngă specificaţiile
obligatorii, date referitoare la:
a) aditivii pentru hrana animalelor care se conţin în această
hrană;
b) materiile prime pentru furaje conţinute în acestea,
prezentate pe categorii.
V. Cerinţe obligatorii de etichetare a aditivilor şi
constituenţilor
analitici pentru hrana animalelor productive şi celor
neproductive
40. În certificatul sanitar-veterinar vor fi enumeraţi aditivii
furajeri, indicîndu-se
denumirea lor specifică, cantitatea adăugată, numărul de
identificare şi grupa
funcţională sau categoria, reieşind din următoarele
specificaţii:
a) aditivi pentru care a fost stabilit un conţinut maxim pentru
orice tip de specie-
ţintă;
b) aditivi încadraţi în categoriile aditivi zootehnici,
coccidiostatice şi
histomonostatice;
c) aditivi aparţinînd grupei funcţionale ureea şi derivaţii ei
din categoria aditivi
nutriţionali.
-
41. În certificatul sanitar-veterinar se va indica denumirea
aditivului furajer şi
cantitatea adăugată, în cazul în care prezenţa acestuia este
evidenţiată pe etichetă prin
cuvinte, imagini sau grafice.
42. Operatorii din sectorul hranei pentru animale transmit
cumpărătorului, la
cererea acestuia, denumirea, numărul de identificare şi grupa
funcţională a aditivilor
pentru hrana animalelor.
43. În cazul în care un aditiv nutriţional sau senzorial pentru
hrana animalelor este
inclus pe etichetă în mod facultativ, se indică şi cantitatea
adăugată.
44. În cazul în care un aditiv aparţine mai multor grupe
funcţionale, se indică
grupa funcţională sau categoria din care face parte furajul
respectiv.
45. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru
animalele destinate
producţiei de alimente se etichetează în conformitate cu anexa
nr. 2 la prezentele
Cerinţe.
46. Pentru aditivii din grupele funcţionale conservanţi,
antioxidanţi şi coloranţi se
indică doar grupa funcţională.
47. Agenţii economici pun la dispoziţia autorităţii
competenteorice informaţie
privind compoziţia sau proprietăţile furajului pe care
producătorul le plasează pe piaţă,
permiţînd verificarea exactităţii informaţiilor transmise prin
etichetare, inclusiv privind
toţi aditivii utilizaţi.
48. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru
animalele neproductive se
etichetează în conformitate cu anexa nr. 3 la prezentele
Cerinţe.
VI. Registrul materiilor prime pentru furaje
49. Registrul materiilor prime pentru furaje este creat în
scopul îmbunătăţirii
etichetării materiilor prime pentru furaje şi a furajelor
combinate.
50. Registrul permite schimbul de informaţii privind
proprietăţile produsului şi
conţine lista materiilor prime pentru furaje. Registrul include,
pentru fiecare materie
primă enumerată, următoarele specificaţii:
a) denumirea;
b) numărul de identificare;
c) o descriere a materiilor prime pentru furaje, inclusiv
informaţiile privind
procesul de producţie;
d) un dicţionar al noţiunilor şi ale expresiilor tehnice
relevante.
51. Utilizarea Registrului de către operatorii din sectorul
hranei pentru animale
este facultativă.
52. La prima plasare pe piaţă a unei materii prime pentru furaje
neconţinute în
Registru, agentul economic este obligat să anunţe autoritatea
competentă.
53. Autoritatea competentăinclude informaţiile respective în
Registru, actualizînd
periodic pagina web destinată acestuia.
VII. Instrucţiuni de bune practici privind etichetarea
54. Operatorii din sectorul hranei pentru animale îşi elaborează
instrucţiuni de
bune practici privind etichetarea, două la număr, unul privind
hrana pentru animalele
de companie, care poate include o secţiune privind furajele
combinate pentru animalele
de blană, şi unul privind furajele combinate pentru animalele
productive.
55. Instrucţiunile vizează îmbunătăţirea etichetării şi includ
dispoziţii privind
prezentarea specificaţiilor de etichetare şi etichetarea
voluntară.
-
56. Proiectele de modificare a Registrului şi a Instrucţiunilor
sînt elaborate şi
aprobate de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor
din subordinea
Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
-
Anexa nr. 1
la Cerinţele privind plasarea
pe piaţă şi utilizarea furajelor
Declaraţie obligatorie privind materiile prime pentru furaje
Nr.
d/o
Denumirea furajelor Declararea obligatorie a:
1. Furaje, inclusiv furaje
neprelucrate
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de 10
%
Celulozei brute
2. Cereale boabe
3. Produse şi subproduse de
cereale boabe
Amidonului, dacă este într-o concentraţie mai mare de 20%
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
10%
Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă sînt într-o concentraţie
mai
mare de 5%
Celulozei brute
4. Seminţe sau fructe
oleaginoase
Proteinei brute
Grăsimilor şi uleiurilor brute
Vitaminelor liposolubile
5. Produse şi subproduse de
seminţe de leguminoase
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
10%
Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă sînt într-o concentraţie
mai
mare de 5%
Celulozei brute
6. Seminţe de leguminoase
7. Produse şi subproduse de
seminţe de leguminoase
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de 10
%
Celulozei brute
8. Tuberculi, rădăcini
9. Produse şi subproduse de
tuberculi şi rădăcini
Amidonului, celulozei brute
Cenuşii insolubile în HCl, dacă este într-o concentraţie mai
mare de 3,5% din substanţa uscată
10.
Produse şi subproduse
provenite din industria de
prelucrare a sfeclei de
zahăr
Celulozei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
15%
Zahărului total calculat ca zaharoză
Cenuşii insolubile în HCl, dacă este într-o concentraţie mai
mare de 3,5% din substanţa uscată
11. Produse şi subproduse
provenite din industria de
prelucrare a trestiei de
zahăr
Celulozei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
15%
Zahărului total calculat ca zaharoză
12. Alte seminţe şi fructe,
produsele şi subprodusele
acestora, cu excepţia celor
menţionate la punctele 2-7
Proteinei brute
Celulozei brute
Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă sînt într-o concentraţie
mai
mare de 10%
13.
Alte plante, produsele şi
subprodusele acestora, cu
excepţia celor menţionate
la punctele 8-11
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
10%
Celulozei brute
14. Produse şi subproduse
lactate
Proteinei brute
Nivelului de umiditate, dacă este mai mare de 5%
Lactozei, dacă este într-o concentraţie mai mare de 10%
-
15. Produse şi subproduse
provenite de la animale
terestre
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
10%
Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă sînt într-o concentraţie
mai
mare de 5%
Nivelului de umiditate, dacă este mai mare de 8%
16. Peşti, alte animale marine,
produsele şi subprodusele
acestora
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
10%
Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă sînt într-o concentraţie
mai
mare de 5%
Nivelului de umiditate, dacă este mai mare de 8%
17.
Minerale Calciului
Sodiului
Fosforului
Altor minerale relevante
18.
Diverse
Proteinei brute, dacă este într-o concentraţie mai mare de
10%
Celulozei brute
Grăsimilor şi uleiurilor brute, dacă sînt într-o concentraţie
mai
mare de 10%
Amidonului, dacă este într-o concentraţie mai mare de 30%
Zahărului total, ca zaharoză, dacă este într-o concentraţie
mai
mare de 10%
Cenuşii insolubile în HCl, dacă este într-o concentraţie mai
mare de 3,5% din substanţa uscată
-
Anexa nr. 2
la Cerinţele privind plasarea
pe piaţă şi utilizarea furajelor
Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici ai
furajelor combinate
pentru animalele productive
Furaje Constituenţi analitici şi nivelul
lor
Specii-ţintă
Furaje complete - Proteină brută
- Fibră neprelucrată
- Grăsimi şi uleiuri neprelucrate
- Cenuşă brută
- Lizină
- Metionină
- Calciu
- Sodiu
- Fosfor
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Porci şi păsări
Porci şi păsări
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Furaje
complementare -
minerale
- Lizină
- Metionină
- Calciu
- Sodiu
- Fosfor
- Magneziu
Porci şi păsări
Porci şi păsări
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Rumegătoare
Furaje
complementare -
altele
- Proteină brută
- Fibră neprelucrată
- Grăsimi şi uleiuri neprelucrate
- Cenuşă brută
- Lizină
- Metionină
- Calciu mai mare de 5%
- Sodiu
- Fosfate mai mare de 2 %
- Magneziu mai mare de 0,5%
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Porci şi păsări
Porci şi păsări
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Rumegătoare
-
Anexa nr. 3
la Cerinţele privind plasarea
pe piaţă şi utilizarea furajelor
Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici
ai furajelor combinate pentru animalele neproductive
Furaje Constituenţi analitici Specii-ţintă
Furaje complete - Proteină brută
- Celuloză brută
- Grăsimi şi uleiuri brute
- Cenuşă brută
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Furaje complementare -
minerale
- Calciu
- Sodiu
- Fosfor
Toate speciile
Toate speciile
Toate speciile
Furaje complementare -
altele
- Proteină brută
- Celuloză brută
- Grăsimi şi uleiuri brute
- Cenuşă brută
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Pisici, cîini şi animale pentru blană
Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului nr.462
din 2 iulie 2013
CERINŢE GENERALE
privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru
animale
Prezentele Cerinţe generale privind activitatea unităţilor din
sectorul hranei pentru
animale transpun parţial Regulamentul (CE) nr. 183/2003 al
Parlamentului European
şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor
privind igiena furajelor,
publicat în Jurnalul Oficial L 35 din 8 februarie 2005.
I. Noţiuni, domeniul de aplicare
1. Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din
sectorul hranei pentru
animale (în continuare – Cerinţe) stabileşte norme generale
privind activitatea
unităţilor din sectorul hranei pentru animale (în continuare –
unităţi).
2. În sensul prezentelor Cerinţe,noţiunea „unitate” desemnează
orice unitate a unei
întreprinderi din sectorul hranei pentruanimale.
II. Activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru
animale
3. Operatorii din sectorul hranei pentru animale colaborează cu
unităţile autorizate
de către autoritatea competentă.
4. Unităţile îndeplinesc următoarele condiţii:
1) fabrică şi/sau plasează pe piaţă aditivi furajeri destinaţi
hranei pentru animale şi
unele produse precum:
a) proteine obţinute din microorganisme care aparţin grupei de
bacterii, drojdii,
alge, ciuperci;
-
b) produse ale fabricaţiei de aminoacizi obţinuţi prin
fermentaţie;
2) fabrică şi/sau plasează pe piaţă preamestecuri preparate cu
ajutorul unor aditivi
furajeri destinaţi hranei pentru animale ca:
a) aditivi zootehnici;
b) antibiotice;
c) coccidiostatici şi histomonostatici;
d) factori de creştere;
e) aditivi nutriţionali;
f) vitamine, provitamine şi substanţe cu efect analog bine
definite din punct de
vedere chimic: A şi D;
g) compuşi de oligoelemente: Cu şi Se;
3) fabrică cu scopul de a plasa pe piaţă sau de a produce furaje
combinate, prin
utilizarea aditivilor destinaţi hranei pentru animale sau de
preamestecuri care conţin
aditivi destinaţi hranei pentru animale ca:
a) aditivi zootehnici;
b) antibiotice;
c) coccidiostatici şi histomonostatici;
d) factori de creştere.
5. Autoritatea competentă autorizează unităţile doar după
efectuarea unui control
în teren de către o echipă din cadrul subdiviziunilor
teritoriale raionale/municipale.
6. Autoritatea competentăeliberează autorizaţia
sanitar-veterinară doar dacă
unitatea respectivă îndeplineşte cerinţele sanitar-veterinare în
ceea ce priveşte
infrastructura şi echipamentele, reglementate în Hotărîrea
Guvernului nr. 1405 din 10
decembrie 2008 „Cu privire la aprobarea Normei
sanitar-veterinare privind igiena
nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri”
(Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2008, nr. 230-232, art. 1441), şi dacă
dispune de contracte
încheiate cu medicii veterinari de liberă practică
împuterniciţi.
7. Autoritatea competentă suspendă autorizaţia unităţii atunci
cînd se
demonstrează că această unitate nu îndeplineşte toate cerinţele
sanitar-veterinare.
8. Autoritatea competentăretrage autorizaţia unităţii pentru una
sau mai multe
activităţi în cazul în care:
a) unitatea îşi încetează una sau mai multe dintre activităţile
sale;
b) se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit cerinţele impuse
de legislaţia în
vigoare în decurs de un an;
c) se descoperă nereguli grave sau unitatea a fost obligată să
înceteze producţia;
d) nu se oferă garanţii adecvate cu privire la producţia
viitoare.
9. Eliberarea şi evidenţa autorizaţiilor de către subdiviziunile
teritoriale
raionale/municipale se vor efectua prin înscrierea în registru,
după modelul prezentat
în anexa la prezentele Cerinţe.
III. Elaborarea, difuzarea şi utilizarea
ghidurilor naţionale
10. Unităţile funcţionează respectînd în mod facultativ
prevederile ghidurilor
naţionale de bună practică, care, potrivit prevederilor pct. 11
lit. d) din Hotărîrea
Guvernului nr. 412 din 25 mai 2010 „Pentru aprobarea Regulilor
generale de igienă a
produselor alimentare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2011, nr. 83-84, art.
484), vor fi aprobate de către autoritatea competentă.
-
11. După stabilirea conţinutului, ghidurile naţionale de bună
practică se
elaborează şi se distribuie ramurilor sectorului hranei pentru
animale.
12. Ghidurile naţionale trebuie să cuprindă orientări privind
bunele practici de
control al riscurilor în stadiul producţiei primare a
furajelor.
13. Ghidurile de bună practică conţin informaţii privind
riscurile care apar în
stadiul producţiei primare a furajelor şi măsurile de control al
acestor riscuri, inclusiv:
a) controlul contaminării cu micotoxine, metale grele şi
substanţe radioactive;
b) utilizarea apei, a deşeurilor organice şi a
îngrăşămintelor;
c) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor
fitosanitare şi a biocidelor şi
trasabilitatea acestora;
d) utilizarea corectă şi corespunzătoare a medicamentelor de uz
veterinar şi a
aditivilor în hrana pentru animale şi trasabilitatea
acestora;
e) prepararea, depozitarea şi trasabilitatea materiilor prime
pentru furaje;
f) eliminarea corectă a cadavrelor, a deşeurilor şi
aşternuturilor de paie;
g) măsurile de protecţie destinate prevenirii introducerii unor
boli contagioase
transmisibile la animale prin intermediul furajelor;
h) procedurile, practicile şi metodele care garantează că
furajele sînt produse,
preparate, ambalate, depozitate şi transportate în condiţii de
igienă corespunzătoare,
inclusiv în ceea ce priveşte curăţarea şi lupta eficientă
împotriva organismelor
dăunătoare;
i) detalii privind întocmirea registrelor.
-
Anexă
la Cerinţele generale privind activitatea
unităţilor din sectorul hranei pentru animale
REGISTRUL
unităţilor autorizate sanitar-veterinar
Nr.d/o Denumirea
unităţii Adresa Profilul de
activitate Aditivi utilizaţi
Capacitatea Date de contact
Note