Capitolul 1. DEFECTE
1.1 Notiunea de defect. Clasificare. Standardizare.
In SR ISO 9000- 2000, intitulat "Sisteme de managementul
calitatii. Principii si vocabular", notiunea de defect este
definita ca: "nesatisfacerea unei cerinte sau a unei asteptari
rezonabile privind utilizarea prevazuta, inclusiv a celor
referitoare la securitate".
Aceasta definitie cu caracter foarte general permite
repartizarea raspunderilor din punct de vedere juridic in raport cu
disfunctiile sau neajunsurile generate de un produs cu defecte.
Acelasi standard defineste o notiune ceva mai cuprinzatoare,
folosita uneori ca sinonim pentru cea de defect si anume
"neconformitate".
Notiunea de neconformitate este definita ca fiind abaterea sau
absenta uneia sau mai multor caracteristici de calitate sau a
elementelor sistemului calitatii, in raport cu cerintele
specificate, fiind vizate caracteristicile de calitate ale
produselor.
Intrucat defectele unui produs, material sau ale unei piese
determina in mare masura nivelul de calitate al acestora,
cunoasterea, identificarea si/sau masurarea si descrierea cat mai
exacta a defectelor constituie o premiza esentiala pentru estimarea
cat mai corecta a nivelului de calitate. Cunoasterea defectelor
poate de asemenea conduce si la imbunatatirea nivelului de calitate
deoarece permite analiza cauzelor care le-au determinat aparitia
ceea ce asigura informatiile necesare privind aplicarea unor masuri
corective in procesul de fabricatie.
In limbajul curent notiunea de defect are un caracter profund
subiectiv, o aceeasi caracteristica a unui produs poate fi
considerata, in functie de educatia si cultura celui care o
apreciaza, o calitate sau un defect. De exemplu o pereche de blugi
sfasiati din care atarna zdrente reprezinta pentru un tanar hippy
un etalon de produs "marfa" iar pentru tatal acestuia un produs
excentric pe care nu l-ar imbraca pentru nimic in lume.
In tehnica nu se pot vehicula notiuni cu un grad de subiectivism
atat de pronuntat. In cadrul unui proces de fabricatie se obtin
produse concrete prin contributia unui numar mare de oameni si de
compartimente astfel ca este imperios necesar ca limbajul folosit,
sa aiba aproximativ aceeasi semnificatie pentru toti cei implicati
in proces.
La fel ca si alte notiuni utilizate in domeniul tehnic sau in
alte domenii neartistice notiunea de defect a fost
standardizata.
La aceasta precizare si de altfel, la intreg acest capitol, se
poate naste intrebarea: "de ce atata teoretizare si complicatie
privind defectele, nu ar fi mai bine ca produsele sa fie facute
fara defecte?"
Este la fel cu a spune: "de ce atatia medici, medicamente si
farmacii, nu ar fi mai bine ca oamenii sa fie sanatosi?"
Da, ar fi mai bine, dar realitatea a demonstrat ca acest lucru
nu este posibil. Produsele reale, ca si tot ceea ce este real,
concret, nu sunt perfecte.
Defectele existente in materiale, produse sau piese au diverse
proveniente iar cauzele care le determina pot fi adeseori diminuate
dar nu eliminate complet.
Calitatea unui produs este determinata de un numar atat de mare
de caracteristici, iar acestea, la randul lor, sunt afectate de un
numar atat de mare de factori incat estimarea calitatii unui produs
in faza de proiectare a acestuia are un anumit grad de aproximare.
Produsul real contine diverse imperfectiuni mai mult sau mai putin
grave.
Din motive obiective, defectele au fost impartite in doua mari
categorii: defecte acceptabile si defecte inacceptabile. Deci, doar
o parte dintre ele sunt inacceptabile.
Incadrarea in una sau alta din categoriile de mai sus se face in
functie de destinatia produsului, de rolul functional, de
importanta acestuia intr-un ansamblu, de cost, de exigentele impuse
de norme sau conventii intre beneficiar si furnizor etc.
In oricare dintre situatiile de mai sus insa, este evident
faptul ca defectele trebuie cunoscute, identificate, descrise,
masurate etc. Pentru a facilita procesul de identificarea a
acestora, avand in vedere faptul ca in realitate exista o
infinitate de posibilitati de materializare a defectelor,
standardele au fost concepute in asa fel incat orice defect real sa
poata fi incadrat intr-o categorie, sa "poata fi judecat si
condamnat sau nu".
Cunoasterea defectelor presupune parcurgerea urmatoarelor
etape:
cunoasterea tipurilor de defecte care pot aparea intr-un produs
in functie de natura materialului, de modul de proiectare, de
procesul tehnologic de prelucrare (nu cautam delaminari intr-o
piesa turnata!); detectarea defectelor, semnalarea prezentei
acestora (existenta unor goluri poate fi semnalata, de exemplu,
prin cantarire);
localizarea in raport cu un sistem de referinta convenabil ales
(stabilirea pozitiei unde este amplasat defectul in raport cu
suprafetele exterioare ale piesei);
masurarea si estimarea formei si volumului (adeseori se
aproximeaza marimea defectului prin marimea unei figuri geometrice
in care poate fi inscris: sfera, paralelipiped sau prin proiectia
acestuia pe o suprafata sau prin luarea in consideratie a
dimensiunii celei mai mari, denumita dimensiune caracteristica);
estimarea tendintei de a evolua in timp, de propagare (defectele
bidimensionale, cum ar fi fisurile, au tendinta de propagare mai
mare decat cele tridimensionale);
compararea caracteristicilor reale ale produsului afectat de
prezenta defectelor detectate cu valorile stabilite la proiectare
sau prescrise pentru acele caracteristici;
analizarea modului in care defectele inacceptabile pot sau nu fi
remediate;
luarea unei decizii privind acceptabilitatea defectelor
detectate conform unei norme sau, in absenta normelor, pe baza
negocierilor dintre beneficiar si furnizor.
In literatura de specialitate si in standarde exista o serie de
clasificari bazate pe diverse criterii de selectie, cele mai
importante fiind prezentate in cele ce urmeaza.
Clasificarea generala a defectelor produselor, pieselor sau
materialelor
Principalele criterii de clasificare, selectate pe criterii
practice, sunt:
clasificarea defectelor dupa importanta acestora si dupa gradul
de periculozitate in raport cu functionarea produsului;
dupa caracteristica pe care o afecteaza;
dupa frecventa de aparitie;
dupa gradul de accesibilitate la detectare;
dupa evolutia in timp.
Clasificarea defectelor dupa importanta acestora si dupa gradul
de periculozitate in raport cu functionarea produsului
Dupa acest criteriu defectele pot fi: critice, majore sau
minore.
Defectul critic este considerat acea neconformitate a unui
produs care determina lipsa de securitate sau poate conduce la
accidentarea utilizatorilor sau a acelora ce depind sau utilizeaza
produsul respectiv.
Defectul major este considerat cel care, fara sa fie critic,
reduce in mod substantial posibilitatile de utilizare a produsului
respectiv sau poate provoca o defectare care sa impiedice
functionarea acestuia.
Defectul minor este o neconformitate care reduce confortul,
afecteaza caracteristicile estetice sau diminueaza nesemnificativ
functionalitatea produsului.
Daca luam ca exemplu un autoturism, disfunctiile sistemului de
franare sau al sistemului de directie se incadreaza in categoria
defectelor critice intrucat afecteaza grav functionalitatea
produsului, poate pune in pericol viata utilizatorului sau a celor
din jurul lui, inclusiv viata produsului. In cadrul aceluiasi
exemplu, disfunctia carburatorului sau a blocului de contact este
considerata majora deoarece impiedica functionarea produsului fara
insa (de regula) a pune in pericol viata cuiva. Deteriorarea
sistemului de iluminare din habitaclu sau a brichetei de bord pot
fi incadrate in categoria defectelor minore intrucat produc doar un
anumit disconfort sau incomoditati lipsite de importanta in raport
cu functionalitatea generala a produsului.
Este interesant faptul ca un acelasi defect, in functie de
destinatia produsului, poate fi incadrat in una sau alta din
categoriile de mai sus. De exemplu o fisura intr -o conducta de
gaze este un defect critic in timp ce aceeasi fisura intr-o
greutate de cantar este un defect minor atat timp cat greutatea are
valoare inscrisa si cantarirea se poate face corect.
Clasificarea defectelor dupa caracteristica pe care o
afecteaza
Principalele caracteristici ale unei piese sau ale unui material
sunt:
compozitia chimica si puritatea;
rezistenta la solicitari mecanice statice sau dinamice;
rezistenta la solicitari termice sau la alti factori
externi;
structura interna;
omogenitatea;
dimensiunile si forma;
pozitia reciproca a suprafetelor;
calitatea suprafetelor;
continuitatea;
capacitatea de a se magnetiza si de a pastra magnetizarea
etc.
Clasificarea defectelor dupa acest criteriu conduce la
urmatoarea grupare:
1. defecte sau abateri dimensionale;
2. defecte de forma si pozitie reciproca a suprafetelor;
3. abateri de la calitatea suprafetelor;
4. defecte de structura;
5. abateri de la compozitia chimica si gradul de puritate;
6. abateri de la caracteristicile mecanice;
7. discontinuitati;
8. alte abateri.
De regula, in special in Romania, primele trei grupe sunt
detectabile in cadrul compartimentului de control metrologic,
grupele 4 si 5 in compartimentul de incercari metalurgice si
analiza chimica, grupa a 6 a prin incercari distructive, grupa a
7-a in principal prin control nedistructiv si ultima prin metode
speciale sau combinate.
Clasificarea defectelor dupa gradul de accesibilitate la
detectare
Acest criteriu de clasificare are o importanta practica
deosebita intrucat determina atat tehnologia de examinare cat si
echipamentul necesar in vederea detectarii.
In functie de pozitia in raport cu suprafetele pieselor si cu
gradul de accesibilitate se poate face urmatoarea grupare:
1. defecte exterioare - in general, mai usor accesibile;
2. defecte interioare - in general, mai greu accesibile:
situate pe suprafete interioare (ex. : peretele interior al unei
tevi, al unei carcase); situate in interiorul peretilor
pieselor:
in apropierea suprafetei:
care comunica cu exteriorul (goluri care erup la suprafata
printr-un por );
care nu comunica cu exteriorul (incluziuni, fisuri etc.);
in interiorul peretilor piesei la o adancime, departare mai mare
de suprafata accesibila ( sufluri, incluziuni solide, fisuri
etc.);
3. defecte greu detectabile din diverse motive:
din cauza pericolului pe care-l prezinta in raport cu sanatatea
unui operator uman;
in medii toxice (incinta cu gaze: clor, oxid de carbon);
in medii radioactive (surse de radiatii gamma);
la temperaturi ridicate (lingouri, cuptoare, reactoare in
industria chimica) etc. din cauza distantei:
la inaltime mare (poduri rulante, cabluri de teleferic);
la distante mari (furnale, conducte de transport curent
electric);
adancimi mari (baraje, turbine).
din cauza amplasarii produsului vizat in interiorul unui
ansamblu:
incinta vidata (rub Roentgen, diode fotomultiplicatoare;
sub presiune mare (rezervoare de gaz, butelii);
produs capsulat (tub cinescopic, componente elctronice).
Clasificarea defectelor dupa frecventa de aparitie raportata la
un lot de piese sau la o singura piesa
Intr-un lot de piese sau de-a lungul unei piese un anumit tip de
defect poate sa apara sistematic, avand la baza o eroare
sistematica, sau aparitia lui poate fi accidentala, determinata de
cauze accidentale,.
Dupa gradul de grupare defectele pot fi: singulare, grupate sau
raspandite (imprastiate).
Clasificarea defectelor dupa evolutia in timp sau dupa tendinta
de propagare sub actiunea solicitarilor exterioare sau a
tensiunilor interne remanente
Dupa acest criteriu gruparea poate fi facuta in doua
categorii:
"cuminti" care stau pe loc si nu se dezvolta in timpul
exploatarii produsului; acestea sunt de regula tridimensionale si
au contururi rotunjite (sufluri, goluri); cu tendinta de propagare
pana la ruperea produsului; de regula bidimensionale sau
tridimensionale cu contururi ascutite (fisuri, crapaturi, reprize,
delaminari).
Este evident ca mai periculoase sunt cele din a doua categorie,
astfel ca tehnicile de detectare le vizeaza in primul rand pe
acestea.
Standardizarea defectelor
In tara noastra sunt in vigoare standarde de defecte grupate pe
categorii de produse in functie de modul de obtinere al acestora,
dupa cum urmeaza:
STAS 782-79 Defectele pieselor turnate. Clasificare si
terminologie.
STAS 6656-80 Defectele pieselor laminate, extrudate si trase din
otel. Clasificare si terminologie.
STAS 6092/1-83 Piese forjate din otel. Clasificarea si
terminologia defectelor.
STAS 6092/2-84 Piese forjate din materiale metalice neferoase.
Clasificarea si terminologia defectelor.
STAS 7084/1-81 Defectele imbinarilor sudate prin topire.
Clasificare si terminologie. STAS 7084/2-82 Defectele imbinarilor
sudate prin presiune. Clasificare si terminologie. STAS 8299-78
Clasificarea si simbolizarea defectelor imbinarilor sudate prin
topire pe
baza radiografiilor
STAS 12077-82 Defectele imbinarilor lipite. Clasificarea si
terminologie. STAS10354-81 Defectele suprafetelor taiate termic.
Clasificare si terminologie.
1.2 Defectele pieselor obtinute prin turnare
Piese turnate
Numeroase piese utilizate in constructia masinilor, aparatelor
si diverselor tipuri de utilaje sunt obtinute prin turnarea unui
material in stare lichida intr-o cavitate ce reprezinta negativul
piesei si care se realizeaza intr-o forma, cochila sau coaja de
turnare (fig . Procesul de turnare a unei piese sau semifabricat
este un proces complex care cuprinde: topirea aliajului (asociata
eventual, cu modificarea compozitiei chimice), intoducerea in
cavitatea special executata, solidificarea si extragerea piesei din
forma. De regula, dupa turnare, piesele sunt supuse unor operatii
de curatire si prelucrare prin aschiere. Avand in vedere faptul ca
proprietatile de turnare variaza de la un material la altul,
rezulta ca unele materiale se toarna mai usor si altele mai greu,
ca unele materiale sunt predispuse la aparitia defectelor mai mult
decat altele.
Defectele pieselor turnate
Prin defect al unei piese turnate se intelege orice abatere de
la forma, dimensiuni, masa, aspect exterior, compactitate,
structura, compozitie chimica sau proprietati mecanice si fizice
prescrise in standardele respective sau in alte documnete tehnice
normative.
Si in acest caz notiunea de defect este relativa si
conventionala. In functie de destinatie, in standarde sau in alte
documente tehnice normative de produs, aceeasi abatere poate fi
considerata sau nu ca defect inadmisibil, defect admisibil sau
remediabil. In standard, pentru fiecare tip de defect s-a stabilit
termenul ce trebuie sa fie utilizat de catre toti cei implicati,
folosirea sinonimelor nefiind, de regula, neacceptata.
Clasificarea defectelor produselor turnate, bazata pe descrierea
fizica a fiecaruia, permite ca identificarea sa poata fi facuta fie
prin observarea si examinarea directa a piesei, fie, dupa o
descriere precisa a formei, aspectului, localizarii si
dimensiunilor defectului. Acest sistem de clasificare, bazat pe
morfologia defectelor este mai util decat cel bazat pe cauzele care
ii determina aparitia, cauze care doar se presupun si se estimeaza.
Pe de alta parte acelasi defect poate avea cauze extrem de
diferite.
Standardul de defecte in piese turnate cuprinde: denumirea,
simbolizarea, gruparea dupa caracteristicile morfologice,
descrierea, cauze posibile si metode de prevenire, schita
defectului si fotografia unei piese care il contine. Descrierea
data in standard cuprinde caracteristici vizibile, care pot fi
observate de regula cu ochiul liber si localizarea cea mai
probabila, in sau pe piesa turnata.
Referitor la cauzele posibile trebuie remarcat faptul ca in
standard sunt precizate doar cauzele cele mai probabile la nivelul
unei anumite tehnologii de turnare. Este imposibil de precizat o
singura cauza pentru fiecare defect. Cu exceptia catorva defecte
care sunt rezultatul unei tehnologii de turnare evident gresite,
imperfectiunile se datoresc de cele mai multe ori unui concurs de
imprejurari si nu unei cauze bine determinate.
S-au stabilit 7 categorii de baza, fiecare fiind identificata
printr-o litera:
A - excrescente metalice;
B - goluri (cavitati);
C - discontinuitati - crapaturi;
D - defecte de suprafata;
E - piesa turnata incompleta;
F - dimensiuni sau configuratie necorespunzatoare;
G - incluziuni si defecte de structura.
Fiecare categorie este impartita in grupe si subgrupe, notate
prin cifre. In cadrul fiecarei subgrupe, se precizeaza printr-o a
treia cifra fiecare defect in parte. Deci un simbol cuprinde o
litera si trei cifre.
Anumite defecte se pot incadra logic in mai multe categorii.
Crustele, de exemplu, sunt excrescente metalice (categoria A) dar
cu toate acestea sunt clasificate ca subgrupa (D230) la defecte de
suprafata.
Desi cauzele care determina aparitia defectelor nu constituie in
standard un criteriu de clasificare, cunoasterea acestora
faciliteaza identificarea defectelor, incadrarea exacta intr-o
categorie sau alta precum si posibilitatea comunicarii personalului
din compartimentul de control cu toate persoanele implicate in
fabricarea unui produs.
Cauzele aparitiei defectelor in piesele turnate pot fi grupate
in urmatoarele categorii:
defecte de material, determinate de materialul turnat, de
puritatea acestuia si de particularitatile comportamentului pe
care-l are la turnare: fluiditatea, contractia, tendinta de a
dizolva gaze, tendinta de segregare etc.;
defecte de proiectare, determinate de forma si dimensiunile
produsului stabilite prin proiectare: grosimi de pereti neuniformi,
intersectii de pereti in cruce, pereti prea subtiri etc.;
defecte tehnologice, determinate atat de procesul tehnologic
stabilit cat si de acuratetea respectarii regulilor de realizare a
fiecarei operatii si a fiecarei faze.
Defecte determinate de proprietatile fizico-chimice, de
compozitia chimica si de puritatea materialului turnat in piese
Principalele proprietati de turnare sunt:
fluiditatea;
contractia la trecerea din stare lichida in stare solida;
tendinta de a dizolva gaze;
tendinta de segregare.
Fluiditatea necorespunzatoare poate conduce la diverse categorii
de defecte cum ar fi: piese turnate incomplet, cand fluiditatea e
prea mica sau suprafete excesiv de rugoase cand fluiditatea e prea
mare.
Contractia poate coduce la aparitia de goluri ca retasuri sau
microretasuri iar impiedecarea contractiei la fisuri, rupturi,
crapaturi sau tensiuni interne sau la dimensiuni
necorespunzatoare.
Tendinta de a dizolva gaze conduce la aparitia porilor, sufluri
sau goluri.
Tendinta de segregare determina aparitia neomogenitatilor de
material si structura. Cunoasterea proprietatilor de turnare a
materialului permite luarea unor masuri atat in
ce priveste proiectarea piesei cat si in ceea ce priveste
tehnologia de turnare astfel incat riscul aparitiei defectelor
determinate de material sa fie cat mai mic.
Defecte determinate de proiectarea piesei
La proiectarea pieselor turnate trebuie respectate anumite
reguli stabilite pe baza cunoasterii comportarii materialului
respectiv la turnare. Astfel, pentru prevenirea aparitiei retasurii
interioare se evita intersectiile de pereti in T sau in cruce,
peretii verticali se prevad cu inclinatii care sa determine
solidificarea dirijata, se prevad adaosuri de prelucrare pentru
indepartarea suprafetelor rugoase atunci cand acestea au un rol
functional etc.
Defecte determinate de tehnologia de turnare
La proiectarea tehnologiei de turnare se iau in considerare
particulatitatile de material si de forma si se adopta solutii
tehnologice adecvate, cum ar fi: utilizarea unor racitori interni
sau externi, filtre, anumite retele de turnare etc.
A. EXCRESCENTE METALICE
A100 Excrescente metalice avand forma de bavuri
A110 Excrescente metalice avand forma de bavuri, fara
modificarea principalelor dimensiuni ale piesei turnate
A111 Bavura - bavura subtire in planul de separatie
A112 Creasta - excrescente avand forma de vene
A113 Retea de creste - retea de excrescente
A114 Crusta de colt - excrescenta subtire in unghiuri
interioare, paralela cu una din suprafetele de turnare
A115 Bavura de colt - excrescenta metalica subtire care imparte
unghiul interior in doua parti)
A120 Excrescente metalice avand forma de bavuri care modifica
principalele dimensiuni ale piesei turnate
A121 Bavura groasa in planul de separatie
A122 Bavura groasa in alte parti ale piesei turnate
A123 Bavura-panza de metal
A200 Excrescente masive
A210 Umflaturi
A211 Umflatura interioara sau exterioara - exces de metal pe
suprafetele interioare sau exterioara ale piesei turnate
A212 Eroziune - exces de metal in apropierea alimentatorului sau
sub piciorul palniei
A213 Excrescente metalice cu forme alungite pe directia de
asamblare a formei - excrescente datorate asamblarii gresite a
formei
A220 Excrescente cu suprafete rugoase
A221 Forma cazuta - pe suprafat superioara a piesei
A222 Deplasarea unei parti din forma sau de miez
A223 Incluziuni de amestec de formare - pe suprafata inferioara
a piesei turnate
A224 Colt de forma rupt - pe alte parti ale formei turnate A225
Forma rupta - pe zonele marginale ale piesei
A226 Miez rupt - excrescenta in cavitatea formata de miez
A300 Alte excrescente metalice
A310 Mici excrescente metalice cu suprafete netede
A311 Picatura - excrescenta de forma mai mult sau mai putin
sferica determinata de licuatia unor componenti
Cauze posibile ale aparitiei excrescentelor si masuri de
prevenire
Principalele cauze care conduc la aparitia defectelor de tip
excrescente sunt de natura tehnologica si anume: erori de asamblare
a semiformelor, de manevrare a miezului, de rezistenta a
amestecului de formare, de indesare a amestecului, de alimentare cu
aliaj topit, de uscare a formelor etc.
Astfel:
bavurile in planul de separatie (A111) pot fi provocate de jocul
dintre cele doua semiforme sau de o asamblare gresita a
semiformelor; bavura groasa in alte parti ale piesei (A122) poate
fi determinata de rezistenta redusa a amestecului de formare ca
urmare a unei indesari insuficiente;
eroziunea (A212) poate fi determinata de uscarea incorecta a
formei sau de o retea de alimentare a formei gresita, care conduce
la o viteza prea mare de patrundere a aliajului in forma ceea ce
provoaca erodarea acesteia.
Principalele masuri de prevenire care pot elimina partial sau
cel putin diminua aparitia defectelor de tip excrescente sunt:
executarea ingrijita a modelelor, formelor si miezurilor;
asamblarea atenta a formei;
eliminarea sau diminuarea jocurilor din imbinari;
alegerea unui liant cu o rezistenta mare la cald;
indesarea cat mai uniforma a amestecului;
controlul uscarii formei si miezurilor;
optimizarea retelei de turnare;
utilizarea unor picioare de turnare ceramice si/sau filtre de
turnare.
B. GOLURI
B100 Goluri cu pereti, in general, rotunjiti si netezi, putand
fi observate cu ochiul liber (sufluri, pori)
B110 Goluri din clasa B100 in interiorul piesei turnate,
neextinse la suprafata, detectabile doar prin metode speciale, prin
prelucrari mecanice sau constatate la ruperea piesei turnate
B111 Sufluri, pori - goluri rotunjite cu pereti netezi, izolate
sau grupate B112 Sufluri in apropierea insertiilor - racitoarelor -
goluri rotunjite in
apropierea insertiilor
B113 Sufluri cu zgura - sufluri insotite de zgura
B120 Goluri din clasa B100 situate pe sau sub suprafata piesei
turnate larg deschise sau cel putin comunicand cu exteriorul
B121 Sufluri superficiale - goluri din clasa B120, izolate sau
grupate, la suprafata
B122 Sufluri de colt - goluri rotunjite situate in unghiurile
interioare ale
piesei
B123 Pori superficiali - goluri mici pe suprafat piesei
turnate
B124 Retasuri dispersate - goluri mici, inguste avand forma de
fisuri
B200 Goluri cu pereti in general rugosi, retasuri
B210 Gol deschis din clasa B200 care patrunde uneori adanc in
piesa turnata B211 Retasura deschisa sau exterioara - gol in forma
de palnie
B212 Retasura de colt - gol cu muchii ascutite in unghiurile
piesei B213 Retasura de miez - gol in comunicare cu un miez
B220 Gol din clasa B200 situat in intregime in interiorul piesei
turnate B221 Retasura inchisa sau interioara - gol de forma
neregulata
B222 Retasura axiala - gol sau zona poroasa de-a lungul axei
centrale
B300 Structuri poroase cauzate de prezenta a numeroase goluri
mici B310 Goluri conform cu B300, greu perceptibile cu ochiul
liber
B311 Macro sau microretasuri, porozitate de contractie, pori -
retasura dispersata, dendritica, cu aspect spongios.
Cauze posibile ale aparitiei golurilor si masuri de
prevenire
Golurile pot apare din diverse cauze dintre care principalele
sunt:
gazele incluse in aliaj in timpul solidificarii:
i bule de gaz de origine metalurgica (endogene) provenite
din:
continutul excesiv de gaz in baia metalica (materiale de
incarcare, metoda de topire, atmosfera etc.); gazele dizolvate sunt
degajate in timpul solidificarii materialului;
in cazul fontelor si otelului: formarea monoxidului de carbon
prin reactia carbonului si oxigenului prezent ca un gaz sau sub
forma de oxid; gaze provenite din materialele de formare-miezuire
(bule exogene) din cauza: umiditatii excesive a formei sau
miezurilor; liantilor pentru mezuri care degaja mari cantitati de
gaze;
utilizarii unor cantitati excesive de aditivi ce contin
hidrocarburi;
utilizarii unor pudre si vopsele care tind sa degaje prea multe
gaze.
retinerea mecanica a gazelor (bule exogene) din cauza:
evacuarii insuficiente sau incomplete a gazelor si aerului din
cavitatea formei; permeabilitatera insuficienta a formei si
miezului;
antrenarea aerului datorita turbulentei in reteaua de
turnare.
hidrogen rezultat din reactia de reducere dintre aluminiu
(atunci cand acesta este prezent in exces in fonta) si vaporii de
apa din forma;
umiditate sau oxizi pe insertiile metalice, condensarea
vaporilor pe insertiile metalice, folosirea de insertii sau
racitori, murdare de ulei sau acoperiti cu vopsele ce tind sa
degaje gaze; contractia in volum a materialului turnat:
in stare lichida, in timp ce se raceste in forma, pana la
inceputul solidificarii;
la trecerea de la starea lichida la starea solida;
in stare solida.
alimentarea insuficienta a formei in portiunile groase.
Principalele masuri de prevenire care pot elimina partial sau
cel putin diminua aparitia
defectelor de tip goluri sunt:
masuri adecvate pentru evacuarea aerului si gazului din
cavitatea formei (rasuflatori, orificii de ventilare); marirea
permeabilitatii formei si miezurilor;
proiectarea retelelor de turnare cat mai corecte;
asigurarea uscarii corespunzatoare a formelor care se toarna in
stare uscata; controlarea umiditatii formelor crude; reducerea
cantitatilor de lianti si aditivi folositi;
marirea presiunii metalostatice prin cresterea inaltimii
piciorului de turnare; topire intr-o atmosfera usor oxidanta,
urmata de dezoxidare controlata; dagazare prin barbotare cu gaz
neutru; folosirea oalelor de turnare bine uscate;
folosirea insertiilor metalice galvanizate sau cuprate;
curatarea si uscarea insertiilor; turnarea rapida dar fara
turbulenta; uscarea formelor;
folosirea maselotelor cu o suficienta rezerva de metal lichid
pentru alimentare s.a.
pentru otel:
dezoxidarea corespunzatoare; evitarea reoxidarii; reducerea
continutului de hidrogen si azot prin procedee adecvate de topire;
controlarea temperaturii si duratei de turnare.
pentru fonte:
impiedecarea introducerii oxizilor si oxidarii baii prin
evitarea folosirii materialelor de incarcare ruginite si precautii
la topire; controlarea continutului de aluminiu;
verificarea temperaturii de turnare (sa nu fie prea sczuta).
pentru aliaje neferoase:
evitarea temperaturilor de topire ridicate si acordarea unei
atentii sporite la degazare
C. DISCONTINUITATI - CRAPATURI
C 100 Discontinuitati cauzate de efecte mecanice (rupturi)
Discontinuitati ce apar in general la intersectii de sectiuni.
Conform formei piesei turnate si aspecvtului rupturii, acestea nu
par af rezultatu; tensiunilor interne
C110 Ruptura normala
C111 Ruptura la rece - aspect de ruptura normala
C120 Ruptura cu oxidare
C121 Ruptura la cald - suprafata rupta oxidata in intregime sau
in jurul
muchiilor
C200 Discontinuitati datorate tensiunilor interne si franarii
contractiei (crapaturi si fisuri) C210 Fisura sau crapatura la
rece
C211 Crapaturi la rece - discontinuitati cu margini continue,
suprafata neoxidata
C220 Fisura sau crapatura la cald
C221 Crapatura la cald - discontinuitati de forma neregulata,
suprafata oxidata
C222 Crapatura la tratament termic - ruptura dupa solidificarea
completa, in timpul tratamentului termic
C300 Discontinuitati datorita sudarii incomplete (reprize).
Margini in general rotunjite, indicand un slab contact intre
diverse jeturi de metal in timpul umplerii formei
C310 Nesudarea totala sau partiala a jeturilor de metal in
ultima portiune de umplere a piesei
C311 Repriza sau sudura la rece - separarea totala sau partiala
a peretelui piesei turnate, adesea in plan vertical
C320 Sudare incompleta intre doua parti ale piesei turnate
C321 Turnare intrerupta -
C330 Sudare incompleta in jurul suporturilor, racitoarelor sau
insertiilor metalice
C331 Sudare incompleta pe insertia metalica
C400 Discontinuitati datorita defectelor de natura
metalurgica
C410 Separare in lungul limitelor de graunti
C411 Ruptura sistoasa
C412 Coroziune intercristalina
Cauze posibile ale aparitiei discontinuitatilor - crapaturi si
masuri de prevenire
Principalele cauze care pot conduce la aparitia
discontinuitatilor sunt;
deteriorarea piesei din cauza dezbaterii, debavurarii sau
manuirii neatente;
configuratie necorespunzatoare a piesei turnate care creaza mari
diferente de viteza de racire; forte externe sau socuri care se pot
adauga tensiunilor interne; contractie franata:
datorita proiectarii incorecte a piesei:
diferente mari de grosime intre pereti;
trecere brusca de la o grosime la alta;
piesa cu forma prea complicata. din cauza formei: forma si
miezuri excesiv de rigida;
suprafete neajustate ale formei (forme de metal);
vitrifierea nisipului
alungirea sau deformarea formei:
nisip sau zone ale formei metalice incalzite;
timp de racire excesiv inaintea dezbaterii. debit insuficient de
metal lichid; cauze metalurgice: compozitii chimice incorecte, otel
- continut de aluminiu sau sulf prea ridicat, fonta - siliciu si
carbon insuficient, bronz cu staniu - segregatie de plumb;
tratament termic incorect;
turnare inceata sau intrerupta;
intreruperea momentana a jetului de metal in timp ce se umple
forma;
metal insuficient cantitativ in oala de turnare; aliaje cu
continut ridicat de impuritati etc.
Pentru prevenirea aparitiei acestei categorii de defecte se pot
lua urmatoarele masuri de prevenire:
prevederea de alimentatoare, maselote si racitori care sa
conduca la o racire uniforma a piesei turnate; racire lenta in
forma, insotita de o degajare rapida a sectiunilor masive;
dezbaterea, debavurarea si maniurea atenta a piesei calde;
pentru cauzele de natura metalurgica: desulfurarea otelului si
dezoxidarea corespunzatoare, pentru aliaje usoare - micsorarea
dimensiunilor grauntilor cristalini;
corectarea tratamentului termic;
folosirea aliajelor a caror viteza critica de calire este
scazuta;
turnarea la temperatura mai ridicata pentru cresterea
fluiditatii si evitarea reprizelor;
marirea vitezei de umplere a formei prin modificarea alimentarii
s.a.
D. DEFECTE DE SUPRAFATA
D 100 Denivelari neinsemnate pe suprafata piesei turnate
D110 Cute pe stratul superficial al piesei turnate
D111 Riduri
D112 Piele de elefant
D113 Cute
D114 Urme de curgere
D120 Rugozitate necorespunzatoare
D121 Rugozitate
D122 Rugozitate grosolana (defect tipic pentru formarea la
presiune inalta) D130 Striuri pe suprafata piesei turnate
D131 Striuri
D132 Cozi de soarece
D133 Carie
D134 Fagure
D135 Lipitura
D140 Goluri pe suprafata piesei turnate
D141 Retasura de suprafata
D142 Incluziuni de zgura deschise
D200 Defecte importante de suprafata
D210 Denivelari mari pe suprafata piesei turnate
D211 Adancitura datorata deplasarii unei bucati de froma
D220 Aderenta de nisip, mai mult sau mai putin vitrificat D221
Aderenta de nisip
D222 Aderenta termica
D223 Aderenta mecanica
D224 Crusta subtire
D230 Excrescente metalice avand forma de placi cu suprafete
rugoase, de obicei paralele cu suprafata piesei turnate
D231 Crusta
D232 Cruste de fierbere sau de eroziune
D233 Crusta de vopsea
D240 Oxizi aderenti, produsi in timpul tratamentului termic
(recoacere de revenire, maleabilizare)
D241 Arsura - oxizi aderenti dupa recoacere
D242 Aderenta de minereu de la impachetare - aderenta minereului
dupa maleabilizarea fontei
D243 Exfoliere - exfoliere dupa recoacerea de maleabilizare
Cauze posibile ale aparitiei defectelor de suprafata si masuri
de prevenire
E. PIESA INCOMPLET TURNATA
E100 Piese incomplete, fr ruptur
E110 Variaii mici fa de forma modelului
E111 Coluri rotunjite
E112 Suprafee i margini deformate
E120 Variaii importante fa de forma modelului
E121 Pies incomplet cauzat de solidificare
E122 Pies incomplet cauzat de turnarea incomplet
E123 Pies incomplet cauzat de scurgerea metalului din form
E124 Pies incomplet cauzat de alicarea excesiv
E125 Pies incomplet cauzat de topirea sau deformarea
aliajului
E200 Piese incomplete, cu ruptur
E210 Pies turnat, rupt
E211 Pies incomplet cu ruptur total la rece
E212 Pies incomplet cu ruptur total la cald
E220 Pies turnat, tirbit
E221 Pies turnat cu tirbitur
E300 Reprize
E310 Repriz n plan vertical
E311 Repriz parial sau total
E320 Repriz n plan orizontal
E321 Repriz orizontal cauzat de turnarea ntrerupt
E330 Repriz n jurul inseriilor metalice
E331 Repriz incomplet pe inserie metalic
n figura 2.16 este prezentat un exemplu de defect din categoria
E120 i n figura 2.17 exemple de reprize.
Fig. 2.16. Pies incomplet; defectFig. 2.17. Reprize n plan
vertical - E311
cauzat de solidificare (E121).Repriz parial sau total.
Cauze posibile ale apariiei pieselor turnate incomplet i msuri
de prevenire
Principalele cauze care pot conduce la apariia acestor tipuri de
defecte i cteva msuri preventive sunt prezentate n tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Cauze i msuri de prevenire ale apariiei pieselor turnate
incomplet
DefectCauzeMsuri
1.E100Temperatur de turnareMrirea temperaturii de turnare
Piesenecorespunztoare, fluiditate
incomplete,insuficient
fr ruptur
2.Alimentatoare prea miciModificarea dimensiunilor reelei
de turnare
3.Temperatur prea sczut aPrenclzirea formei metalice
formei (forme metalice)
4.Cantitate insuficient de metalAsigurarea unei cantiti
suficiente
n oala de turnarede aliaj pentru umplerea formei
5.Dezbatere prematur, pieseleDezbaterea atent, n momentul
E200prea calde, manipulareoptim
Pieseneglijent
6.Alimentatoarele sauDimensionarea corect a zonei de
incomplete,
cu rupturmaselotele au avut seciunifixare a alimentatoarelor
i
prea mari sau au fost crestatemaselotelor. Efectuarea de
insuficientcrestturi cu un disc abraziv
8.Fluiditate insuficientTurnarea la temperaturi mai ridicate
9.E300Turnare nceat sau ntreruptMrirea vitezei de turnare sau
de
umplere prin modificarea
Reprize
alimentrii
10.Aerisire insuficientImbuntirea sistemului de aerisire
sau creterea permeabilitii
amestecului
11.Turnarea din dou priPrenclzirea formei i folosirea
(forme metalice)unui sistem de alimentare adecvat
F. DIMENSIUNI SAU CONFIGURAIE NECORESPUNZTOARE
F100 Dimensiuni necorespunztoare
F110 Toate dimensiunile piesei turnate sunt necorespunztoare
F111 Dimensiuni incorecte cauzate de contracie greit prevzut
F120 Unele dimensiuni ale piesei turnate sunt necorespunztoare
F121 Unele dimensiuni necorespunztoare cauzate de contracia
frnat F122 Unele dimensiuni necorespunztoare cauzate de contracia
neuniformF123 Unele dimensiuni necorespunztoare cauzate de
extragerea greit a modelului din form F124 Unele dimensiuni
necorespunztoare cauzate de dilatarea formei n timpul uscrii
F125 Unele dimensiuni necoresp. cauzate de deformarea modelului
n timpul ndesrii amestecului F200 Configuraie necorespunztoareF210
Configuraie necorespunztoare n ansamblu F211 Configuraie
necorespunztoare cauzat de model
F212 Configuraie necorespunztoare cauzat de montarea greit a
modelului F220 Dezaxare
F221 Dezaxarea piesei n planul de separaie, cauzat de form E222
Dezaxarea piesei n planul de separaie, cauzat de miez
F230 Deformri ale geometriei piesei
F231 Deformri ale geometriei piesei cauzate de model E232
Deformri ale geometriei piesei cauzate de form F233 Deformri ale
geometriei piesei cauzate de contracieE234 Deformri ale geometriei
piesei cauzate de detensionare
n figura 2.18 este prezentat un exemplu de pies cu dimensiuni
necorespunztoare, defect cauzat de neluarea corect n consideraie a
contraciei specifice materialului respectiv.
T
R
Fig. 2.18. Exemplu de pies cu dimensiuniFig. 2.19. Exemplu de
pies cu
necorespunztoare cauzate de contracia incorectform
necorespunztoare.
prevzut (F111): T dimensiunea piesei turnate;Dezaxare n planul
de separaie,
R dimensiunea piesei dup contracie.cauzat de form (F220)
n figura 2.19 este prezentat un defect tip F220 Dezaxare.
Dezaxarea poate fi determinat de jocul existent ntre semimodele sau
de erori de asamblare a semiformelor
Cauze posibile ale apariiei pieselor cu defecte dimensionale sau
configuraie necorespunztoare i msuri de prevenire
Majoritatea defectelor din aceast categorie sunt determinate de
erori tehnologice. Principalele cauze care pot conduce la apariia
defectelor dimensionale sau de form i poziie reciproc a suprafeelor
i cteva msuri preventive sunt prezentate n tabelul 2.2.
Tabelul 2.2.
Cauze i msuri de prevenire a dimensiunilor i configiraiei
necorespunztoare
DefectCauzeMsuri
1.Contracie incorect prevzutRefacerea sau modificarea
modelu-
F100lui innd cont de adaosurile corecte
de contracie
Dimensiuni
2.Contracie frnat compoziiaEvitarea unei ndesri exagerate a
necorespun-amestecului de formareformelor, adaosuri n amestecul
de
ztoarenecorespunztoare, exces deformare care s permit
liant, armturi prea multe etc.comprimarea amestecului
3.Contracie neuniform rcireAsigurarea unei rciri uniforme,
fie
cu viteze diferite a diverselorprin forma modelului fie prin
zone ale pieseitehnologia de formare
4.Rigiditatea modelului sau aAsigurarea unei rigiditi
plcii model nu este suficient,corespunztoare a modelelor i a
deformarea elastic a modeluluiplcii de model
i deformarea cavitii formei.
5.F200Potrivire incorect a semimo-Reducerea jocului ntre
elementele
Configuraiedelelor sau a semiformelorcare se asambleaz
6.necorespun-Model deformatVerificarea construciei
modelului.
ztoare
G. INCLUZIUNI SI DEFECTE DE STRUCTUR
G100 Incluziuni
G110 Incluziuni metalice
G111 Incluziune metalic
G112 Pictur rece
G113 Pictur de eutectic
G120 Incluziuni nemetalice de zgur, fondani
G121 Incluziuni de zgur sau fondani
G122 Incluziuni de zgur sau fondani, nsoite de sufluri
G130 Incluziuni nemetalice de amestec de formare
G131 Incluziuni de nisip
G132 Incluziuni de vopsea
G140 Incluziuni nemetalice de oxizi i produse de reacie
G141 Pete negre
G142 Incluziuni de oxizi sau pelicule de oxizi
G143 Incluziuni de grafit lucios
G144 Puncte dure
G200 Defecte de structur
G210 Structuri anormale la fonta cu grafit lamelar i la fonta cu
grafit nodular
G211 Albire total sau parial
G212 Albire fr zon de tranziie
G213 Albire invers
G214 Nodulizare incomplet
G215 Perlitizare incomplet
G220 Structuri anormale la fonta maleabil
G221 Grafit eutectic
G222 Inel perlitic
G223 Zon dur
G230 Repartizarea anormal a grafitului
G231 Cuiburi de grafit primar
G232 Separri de grafit sub form de cuiburi G233 Concentrri de
separri de grafit
G240 Separarea a doi componeni de compoziie diferit G241
LicuaieG250 Mrime necorespunztoare a gruntelui
G251 Grunte necorespunztor dimensional
n figura 2.20, a este prezentat schematic o incluziune metalic
(G111), iar n figura 2.20, b este redat un defect de structur (G211
Albire total sau parial).
a b
Fig. 2.20. Exemple de defecte din categoria G:
a - G111 Incluziune metalic; b - G211 Albire total sau
parial.
Principalele cauze care pot conduce la apariia acestor tipuri de
defecte i cteva msuri preventive sunt prezentate n tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
Cauze i msuri de prevenire a defectelor din grupa G
DefectCauzeMsuri
1.Eroziune sau asamblare greit aManevrare atenta, componena
formelor i miezurilor, desprinderiamestecului corect
proporionat,
G100de amestec din formndesare suficient i uniform
2.Peliculele de oxizi din oal deEvitarea oxidrii jetului de
material
Incluziuni
turnare antrenate n formmetalic, turnarea n sifon, reele de
turnare care s asigure curgerea
laminar a aliajului etc.
3.Reaciile complexe care apar nElaborarea i evacuarea la
aliajul lichid ntre diferiitemperatur mare, folosirea
constituieni (C, Si, Mn etc.) saumateriilor prime ce conin
un
ntre aliaj i oxizii lui, cptuealaminim de incluziuni interne
de
oalei, form etc.oxizi sau rugin, meninerea
proporiei optime de Si i Mn
4.Originea incluziunilor poate fi nEvitarea antrenrii zgurii de
la
zgurile de topire sau rafinare saucuptor n timpul umplerii oalei
de
de la adaosurile care sunt utilizateturnare, curirea oalei de
zgur,
la tratarea aliajelor neferoase.folosirea filtrelor etc.
5.Resturi de grafit primar care s-aReglarea compoziiei aliajului
ntr-
G200format n timpul solidificrii, laun mod corespunztor
grosimii
fonta maleabil, din cauza unuipiesei, evitarea zonelor
calde,
defecte de
coninut de carbon i siliciu preanodurilor termice,
monitorizarea
structurmareprocesului de topire
6.Supranclzirea local a suprafeeiEvitarea supranclzirii
H. COMPOZIIE CHIMIC, PROPRIETI MECANICE I FIZICE
NECORESPUNZTOARE
H100 Compoziie chimic necorespunztoare
H110 Coninutul necorespunztor al unor elemente H111 Coninutul
necorespunztor al unui element
H112 Coninutul necorespunztor al mai multor elemente
H120 Segregaii
H121 Segregaie normal
H122 Segregaie invers
H200 Proprieti mecanice necorespunztoare la piesele brut turnate
H210 Coninutul necorespunztoarer al unor elementeH211 Abateri ale
proprietilor la piesele brut turnate H220 Abateri ale proprietilor
mecanice dup tratamentul termic
H221 Abateri ale proprietilor mecanice dup tratamentul termic
H300 Proprieti fizice necorespunztoare
H310 Proprieti magnetice necorespunztoare
H320 Proprieti electrice necorespunztoare
H330 Proprieti de conductibilitate termic necorespunztoare
Principalele cauze care pot conduce la apariia acestor tipuri de
defecte i cteva msuri preventive sunt prezentate n tabelul
2.4.Tabelul 2.4.
Cauze i msuri de prevenire a defectelor din grupa H
DefectCauzeMsuri
1.H100Dozare greit aVerificarea proporiei
componentelorcomponentelor
Compoziie chimic
2.Abateri de la compoziiaVerificarea cantitii
necorespunztoarechimic prescris a unuifiecrui element de
aliere
element
4.Turnare lent nsoit deMrirea vitezei de turnare
segregaie
5.H200Abateri fa de valorileVerificarea regimului de
Proprieti mecanicestabilite ale parametrilor detratament
termic
necorespunztoare latratament termic.
6.piesele brut turnateVitez de solidificareModificarea vitezei
de
necorespunztoaresolidificare
7.H300Abateri fa de valorileVerificarea regimului de
Proprieti fizicestabilite ale parametrilor detratament
termic
necorespunztoaretratament termic.
zona cu dendrite mari orientate perpendicular pe
peretele lingotierei (transcristalizare)
dendrite mari orientate in sus
,,,,
zona de forma piramidala sau conica la piciorul lingoului, cu
dendrite echiaxiale
Fig. 2.24. Reprezentarea schematic a unui lingou invers conic
din oel calmat.
Originea suflurilor se gsete n degajarea insuficient a gazelor
incluse n oel, care sunt gaze de reacie produse n timpul elaborrii
oelului.Cauzele care conduc la apariia suflurilor i care pot
favoriza repartiia lor nefavorabil sunt urmtoarele:
dezoxidarea incomplet i suprasaturaia n gaze;
turnarea oelurilor la temperatur prea sczut i n stare prea
vscoas;
turnarea oelului prea cald la viteze ridicate.
Mijlocul cel mai bun pentru diminuarea numrului i importanei
suflurilor const n calmarea oelurilor, adic n a favoriza degazarea
gazelor incluse n oel prin adaosurile de SiC, Al, Ti, n stare pur
sau sub form de feroaliaje.
Retasuri (fig. 2.25)
Retasurile sunt goluri formate n lingouri din cauza contraciei
oelului n timpul solidificrii i rcirii sub form de retasur
principal i retasur secundar.
Msurile de micorare a retasurilor sunt urmtoarele:
dimensionarea corect a lingotierei;
dirijarea i controlul temperaturii i a vitezelor de turnare;
Meninerea ct mai mult timp n stare lichid a oelului n capul
lingoului i ntrzierea nchiderii maselotei
Supunerea oelului la vibraii i la influena unui cmp magnetic sau
electric corespunztor.
retasura principala
,,
retasura secundara
,,
ab
Fig. 2.25. Schema formrii golurilor de contracie la
solidificarea oelului turnat n lingotier direct conic (a) i invers
conic (b).
Porozitate
Contrac ia interdendritic este principala cauz a porozitii i
microretasurilor. Porozitatea caracterizeaz mai frecvent prile
lingoului care se solidific mai la sfrit, deci zona central i
superioar . Apariia porozit ii este favorizat de temperatura nalt i
de elementele care mresc intervalul de solidificare. Msurile de
evitare a porozitilor sunt n general aceleai ca pentru evitarea
suflurilor.
Incluziuni
Incluziunile sunt impuriti macroscopice i microscopice nglobate
n mod nedorit n oelul lingourilor. Ele pot fi metalice sau
nemetalice. Msurile principale pentru combaterea incluziunilor
sunt: ncrcarea cuptoarelor cu materiale pe ct posibil lipsite de
impuriti, elaborarea ngrijit a oelurilor, conducerea corect a
formrii zgurii.
Crpturi interioare
Prezena diferitelor feluri de tensiuni care produc crpturile
depinde de compoziia chimic a oelului i de condiiile de turnare i
rcire.
Fulgi
Fulgii sunt fisuri fine interne de lungime mic. Predispoziia
oelului pentru formarea fulgilor este influenat i de tipul
cuptoarelor de oelrie i de procedeele de elaborare. Msurile
principale de evitare: utilizarea materialelor (font, fier vechi)
uscate sau prenclzite la elaborarea oelurilor sensibile la formarea
fulgilor, utilizarea utilajelor de turnare bine uscate sau
prenczite, evitarea ncrcturii fierului vechi ruginit sau rcirea
nceat a lingourilor dup turnare.
Fragilitatea la cald
Acest defect apare n timpul deformrii plastice la cald a
lingourilor, mai ales la temperaturi de peste 800C. Este cauzat cel
mai des de precipitatele de oxizi i sufluri.
d. Abateri de la compoziia chimic
Abaterile de la compoziia chimic duc la declasarea sau rebutarea
lingourilor.
Compoziia chimic a arjei se poate abate de la cea prescris din
diverse cauze tehnologice. Erorile cele mai frecvente provin din
cunoaterea incert a masei bii, a randamentelor materialelor de
adaos i mai ales din prelevarea de probe necorespunztoare pentru
compoziia bii.
Defectele oelului laminat n semifabricate pentru relaminare i
forjare DL1 Defecte de suprafaCrpturi superficiale, ncreituri
(DL132)
Pentru anumite diferenieri ale defectului numit crptur se
folosete terminologia urmtoare:
fisuri capilare crpturi fine, observabile numai pe suprafa
neoxidat;
fisuri - pentru crpturi fine;
crpturi atunci cnd compactitatea oelului este deteriorat prin
despicare. Msurile recomandate pentru evitarea ncreiturilor i a
fisurilor:
evitarea imprimrii underului n barele laminate;
evitarea laminrii pe cilindrii cu calibre prea uzate;
nlturarea prea devreme a particulelor de oel i de oxizi sudate
sau prinse pe feele calibrelor
Pelicule, solzi, achii (DL112-113)
Peliculele i solzii sunt pri de materiale cu grosimi relativ
mici aplatizate prelaminate pe suprafaa prefabricatelor prezentnd
aderen slab sau parial pe materialul de baz.
Inegaliti de suprafa (DL12)
Feele semifabricatelor prezint denivelri superficiale
generalizate sau localizate. Inegalitile superficiale pot fi
provocate de defectele de suprafa ale lingoului, de calitatea i
uzura cilindrilor de laminare.
Deteriorri ale suprafeei (DL13)
Cerina impus prilor i pieselor componente ale utilajului de
laminare cu care produsul laminat ajunge n contact n cursul
procesului de fabricaie este netezimea perfect a suprafeei lor.
Curirea defectelor de suprafa
Defectele de suprafa, mai puin vizibile, ale semifabricatelor se
pot pune n eviden prin decapare, sablare i lefuire de control cu
disc abraziv. Fusurile pot fi nlturate prin dltuire sau curire cu
flacr.
DL2 Abateri geometrice (fig. 2.26)
Seciuni transversale deformate (DL221)
n seciunile transversale ale semifabricatelor poate s apar
defectul de oblicitate, caracterizat prin diagonale inegale.
Cauzele apariiei oblicitii:
laminarea ntr-un calibru cutie mai mare dect cel adecvat;
distana prea mare dintre flcile de ghidare;
poziia oblic a cutiei fa de flcile de ghidare;
Rsucire (DL213)
Rsucirea se poate produce imediat dup introducerea barei ntre
cilindrii.
Factorul principal care provoac rsucirile este instabilitatea
barei introduse ntre cilindrii din cauza raportului prea mare ntre
axa orientat vertical i cea orientat orizontal a seciunii
transversale.
Curbare, ondulare (DL213-214)
Capete i margini deformate la tiere (DL215) Neumplerea
calibrelor (DL211)
B
B > b
abcb
d
ef
1 J
1 H
gh
2 J
2 H
H1 < H2 J1 < J2
Fig. 2.26. Seciuni incorecte la laminarea n calibre cutie:
a bar laminat corect; b - bar cu bavuri pe laturile opuse; c bar
cu bavur numai pe o parte; d calibru neumplut; e calibru neumplut
ntr-o parte i bar cu bavur n partea opus; f neumplere i bavur
cauzate de deplasarea relativ a cilindrilor; g neumplere,
oblicitate i bavuri datorite deplasrii relative a cilindrilor; h
seciune trapezoidal i curbarea barei din cauza neparalelismului
ntre axele cilindrilor.
Bavuri (DL 222)
Principalele defecte care provin din nerespectarea tehnologiei
de laminare sunt bavurile, proeminene relativ nguste i prelungite n
lungul produsului laminat, pe ambele pri sau numai pe o parte.Din
cauza calibrrii gre ite, a poziiei necorespunztoare a cilindrilor,
se poate mtmpla ca un calibru s se umple prea mult. n asemenea
situaii, oelul tinde s ias n deschiderea dintre cilindri i s
formeze bavuri.
Cauzele apariiei bavurilor sunt:
supraumplerea calibrului datorit unei liri prea mari din
calibrul anterior;
reducerea prea mare n calibrul n care se formeaz bavura;
flcile de ghidare sau axul cutiei de ghidare cu role sunt
deplasate fa de axa calibrului. Posibilitile de evitare a apariiei
bavurilor constau n:
reducerea saltului n calibrul sau calibrele anterioare celei n
care s-a format bavura;
micorarea reducerii n calibrul n care s-a format bavura;
deplasarea flcilor de ghidare sau cutiei de ghidare cu role n aa
fel nct axa lor s coincid cu axa calibrului;
suprapunerile de laminare sunt consecinele presrii bavurilor
aprute n calibrul anterior celui n care se formeaz acest
defect.
Adncimi, amprente proeminene (DL231) - sunt cauzate de
deteriorrile mai pronunate ale suprafeei cilindrilor i calibrelor n
urma defeciunilor n cursul exploatrii.Suprapuneri (DL232), Capete
deteriorate la laminare (DL235, 236) DL 3 Defecte de compactitate
(fig. 2.27)
Retasuri (DL311), Poroziti (DL312), Sufluri (DL313)
a
b
Fig. 2.27. Schema deformrii suflurilor marginale: a suflura
nainte de laminare; b suflura ntins prin laminare.
Apariia retasurilor este cauzat de obicei de utri insuficiente,
adic de faptulc partea din lingou care conine golul de retasur nu a
fost complet ndeprtat prin tiere (partea ndeprtat care se numete
utaj).
Msurile principale luate pentru prentmpinarea defectelor de
acest tip sunt:
nclzirea lingourilor la temperatur suficient pentru sudarea bun
a retasurilor;
utilizarea difereniat a zonelor de capt ale lingourilor, care
conin sau pot s conin retasuri.
Stratificri (DL 314)
Aceste defecte se manifest prin apariia de straturi separate
prin crpturi orientate de obicei paralel cu planul de laminare.
Msuri de evitare:
scurtarea duratei de fierbere a oelurilor n lingotier;
evitarea formrii incluziunilor nemetalice;
nclzirea la temperatur suficient de ridicat a lingourilor nainte
de laminare.
Crpturi, sprturi, rupturi (DL321-322-323)
crpturi provenite din suduri la rece i ntreruperi de
turnare;
crpturi termice;
crpturi prin laminare n calibre;
crpturi i ruperi interne;
sprturi.
DL4 Abateri ale compoziiei chimice i puritii
Compoziii chimice necorespunztoare (DL411)
Compoziia chimic necorespunztoare este atunci cnd coninutul
privind unul sau mai multe elemente depete valoarea din compoziia
chimic prescris.
Segregaii (DL412)
Aprecierea gradului de segregare se face cu ajutorul unor
etaloane (fig. 2.28), prin comparaie. Material amestecat (DL413),
Incluziuni macroscopice (de natur metalic i nemetalic) (DL42)DL5
Abateri ale caracteristicilor mecanice i fizice
Fragilitatea la cald este cauzat de coninutul de sulf i oxigen
(DL521), de coninutul de cupru (DL522), de structura bifazic a
oelului (DL523).
Fragilitatea la rece este determinat de nitrura de aluminiu
(DL524)
DL6 Defecte de structur
Defecte de macrostructur (DL61), Defecte de microstructur
(DL62), Supranclzire i ardere (DL631-632)
Decarburare (DL633) Fenomenul de decarburare se manifest la
nclzirea oelurilor prin scderea coninutului de carbon n zonele de
suprafa.
1
2
3
4
5
Fig. 2.27. Exemple de etaloane pentru aprecierea gradului de
segregare.
Defectele profilelor i srmelor laminate la cald
DL1 Defecte de suprafa
Fisuri superficiale, ncreituri (DL132), Pelicule, solzi, achii
(DL112-113)
under (DL114) rezult din oxidarea oelului n timpul nclzirii lui
n cuptoare
Pete i urme de materiale nemetalice (DL115-116), Inegaliti ale
suprafeei (DL12), Deteriorri ale suprafeei
(DL13)
DL2 Abateri geometrice, dimensionale i de mas
Seciuni transversale necorecte, neumplerea calibrelor (DL211,
DL221), Curbare, ondulare, strmbare (DL213-214), Capete deformate
la tiere (DL215), Bavuri (DL222), Adncituri, amprente, proeminene
(DL231), Abateri ale dimensiunii i masei (DL24)
DL3 Defecte de compactitate
Retasuri, poroziti (DL311-312), Sufluri (DL313) Stratificri
(DL314), Fulgi (DL324)
DL4 Abateri ale compoziiei chimice si puritii
Compoziie chimic necorespunztoare (DL411) Segregaii (DL412),
Material amestecat (DL413) Abateri ale compoziiei chimice
(DL43)
DL5 Abateri ale caracteristicilor mecanice i fizice
Abateri ale caracteristicilor mecanice i proprieti tribologice
(DL51)
mbtrnirea (DL521) se manifest dup deformarea plastic la cald sau
la rece ntr-un interval de timp care depinde n cea mai mare parte
de condiiile de temperatur. Pete moi i tari care apar din cauza
rcirii locale prea intense (DL523),
Fragilitate la cald (DL524).
DL6 Defecte de structur
Defecte de macrostructur (DL61), Defecte de microstructur (DL62)
Supranclzire, ardere (DL631-632), Decarburare, carburare
(DL633-634)
Defectele srmelor i barelor trase la rece
a. Defectele srmelor trefilate
Zgrieturi (DL131), Abateri dimensionale (DL2) se datoresc
exclusiv exclusiv filierii, Achii (DL113), Suprapuneri
(DL232), Ruperea srmei n timpul trefilrii (DL236), Fragilitate
la decapare (DL524), Defecte de structur (DL611) b. Defectele
barelor trase la rece
Zgrieturi (DL131), Urme de vibraii (DL136), Abaterile
dimensionale (DL2), Fisuri i crpturi (DL321) apar la laminarea la
cald sau n urma rcirii dup laminare
Defectele tablelor i benzilor laminate la cald
DL1 Defecte de suprafa
Defectele de suprafa pot aprea datorit strii cilindrilor de
laminare,
armturilor de la caje, rolelor i instalaiilor auxiliare. Pentru
a detecta aceste defectele i a le elimina, se controleaz ambele fee
ale produsului.
Pelicule, coji, achii, solzi (DL11)
Defectele sub form de achii i solzi pot s dispar sub aciunea
oxidrii la nclzire i desprinderii la laminare. ntinderea defectului
este cu att mai mare cu ct tabla este mai subire.
under, culori de revenire, rugin (DL114)
Nocivitatea underului pe produsele plate const mai mult n
neuniformitatea repartiiei sale pe suprafaa laminatului. nlturarea
underului se face adesea trecndu-se prin caje speciale, dispuse n
fluxul tehnologic al laminrii.
Pete, straturi i urme de impuriti nemetalice (DL115-116)
Aceste defecte pot s apar sub form de straturi superficiale,
cauzate de incluziuni de materiale nemetalice apropiate de suprafaa
tablei sau benzii, care se ntind sub form de fii sau pete mai late
sau mai nguste, n direcia laminrii.
Pete i depuneri de la tratamente termice, reziduri de la
decapare (DL117)
Rugozitate (DL121)
Cauzele principale ale lipsei de netezime sunt:
suflurile marginale prea apropiate de suprafaa lingoului, care
se deschid n timpul nclzirii i laminrii;
duritatea insuficient a cilindrilor;
rectificarea nengrijit a cilindrilor.
Adncituri, amprente, proeminene (DL122), Pori de decapare
(DL133)
DL2 Abateri geometrice, dimensionale i de mas
Ondulaii, denivelri (DL214) Denivelrile sub form de ondulaii
sunt defectele care apar frecvent la laminarea tablelor i benzilor.
Aceste defecte se produc din cauz c materialul din prile respective
a suferit din anumite motive deformaii mai puternice dect
materialul din prile invecinate.
Cute, tieturi. Curbare (DL213), Abateri ale dimensiunilor i
masei (DL241) DL3 Defecte de compactitateRetasur, stratificare
(DL311, DL314)
Nendeprtarea complet a retasurii la utarea lingoului sau
semifabricatelor poate provoca apariia stratificri la capetele sau
la marginea tablei tiate.
Crpturi, rupturi, sprturi (DL321, 322, 323)
Cauzele principale ale crpturii marginilor la tablele subiri
sunt urmtoarele:
suprapunerea imprecis a marginilor longitudinale ale tablelor
laminate n pachete;
rcirea excesiv a marginilor longitudinale;
prezena suflurilor marginale n oelul laminat.
DL4 Abateri ale compoziiei chimice i puritii macroscopice
Consideraiile expuse n capitolele anterioare privind compoziia
chimic necorespunztoare, material amestecat, segregaiile,
incluzinile macroscopice, rmn valabile i pentru table i benzi.
Defectele evilor laminate i trase la rece a. Defectele evilor
laminate la rece
Reea de fisuri (DL131)
Factorii principali care favorizeaz apariia reelei de fisuri pe
suprafaa exterioar a evilor laminate la rece sunt urmtorii:
aplicarea unor reduceri prea mari si o insuficient rcire a rolelor
de lucru, n special n zonele n care presiunea specific de laminare
are o valoare maxim. Apariia acestui defect poate fi evitat prin
polizarea evilor pe mainile de rectificat fr vrfuri.
Urme inelare pe suprafaa interioar (DL136)
Ondulri pe suprafaa exterioar (DL214)
Apariia acestui defect are drept cauz, n primul rnd, caracterul
periodic al deformrii metalului n zona de deformare precum i modul
n care se realizeaz finisarea evilor n zona de calibrare.
Factorii principali care favorizeaz formarea ondulrilor
sunt:
utilizarea unor role la care zona de calibrare nu este executat
corect;
utilizarea unor role de lucru cu zona de calibrare uzat
neuniform;
aplicarea unui avans prea mare.
Pentru micorarea sau eliminarea ondulrii exterioare este necesar
s fie utilizate role de lucru corect calibrate, cu o racordare
suficient de mare ntre zona de calibrare i cea de mers in gol.
Burduire (DL231)
Acest defect se aseamn cu defectul numit ,,amprent, cu
deosebirea c pe suprafaa evii, n locul adnciturii, apare o bombare.
Cauzele apariiei burduirii pot fi: existena n zona prefinisoare a
unui salt prea mare; dezaxarea cilindrilor, utilizarea unui avans
prea mare sau inegal, sau folosirea unor calibre cu degajare prea
mic.
Pentru evitarea apariiei burduirii trebuie s fie luate
urmtoarele msuri: micorarea saltului n zona prefinisoare prin
coborrea corespunztoare a rolei superioare i prin nlocuirea la timp
a tuturor pieselor uzate care asigur fixarea rolei n caja de lucru;
montarea corect a rolelor, reglarea lor, ca i modificarea
profilului calibrului prin creterea corespunztoare a degajrii.
Suprapunere (DL232)
Cauzele care pot genera acest defect sunt urmtoarele: -
racordarea incorect a rolelor de lucru, utilizarea unor scule
uzate, profilarea incorecta a rolelor de lucru, aplicarea unui
regim de deformare incorect.
Crpturi i fisuri (DL321)
Cauzele apariiei crpturilor pot fi: suprnclzirea local a evii
realizat n cursul tratamentelor termice anterioare, montarea
incorect a rolelor de lucru i a dornului, ntoarcerea incorect a
evii, reducerea prea mare a diametrului sau a grosimii peretelui i
aplicarea unor avansuri prea mari. Pentru evitarea apariiei acestui
defect este necesar s se fac o sortare corespunztoare a eboelor,
reglarea corect a cajei, micorarea reducerii i a avansului.
Cauza apariiei fisurilor fine o poate constitui aplicarea unui
regim de laminare necorespunztor din cauza cruia pe suprafaa
interioar a evilor apar suprapuneri.
Pentru a preveni aparitia fisurilor este necesar ca reducerea
grosimii peretelui evilor s nu fie sub 25-35%. De asemenea, se
recomand ca zona n care are loc reducerea diametrului evii s fie ct
mai scurt, iar reducerea peretelui n zona de lucru s nceap ct mai
repede.
b. Defectele evilor trase la rece
Urme de vibraii (DL136)
Cauza apariiei acestui defect o constituie deplasarea neuniform
a materialului n focarul de deformare n cursul tragerii evii pe
dop. O cauz frecvent a vibraiei evii o constituie modificarea n
cursul tragerii a coeficientului de frecare.
Curbri, torsionri, suciri (DL213)
Curbarea poate s apar att la tragerile cu dop ct, mai ales, la
cele fr dop. De cele mai multe ori cauza curbrii evii o constituie
poziia incorect a matriei n portmatri , astfel nct axa de tragere
nu coincide cu axa matriei.
Increiri (DL214), Amprente (DL231),
Defecte de decapare (DL237) determinate de: decapare incomplet,
suprade-capare, coroziune punctiform, coroziune intergranular
Fisuri i crpturi (DL321)
Fisurile provin din suprapunerile sau peliculele care exist pe
suprafaa evilor laminate sau reduse la cald. Cr pturile apar la evi
mai groase de 1,5 mm i numai la tragere la gol. Pentru a preveni
formarea crpturilor este necesar s se respecte cu strictee procesul
tehnologic n toate fazele lui.
2.4. Defectele produselor forjate
2.4.1. Produse forjate
Forjarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastic, ce
const n modificarea formei unui semifabricat datorit crerii unei
stri tensionale n volumul materialului, prin lovire sau prin
presare, nsoit de curgerea materialului pe diferite direcii.
Forjarea se nume te liber, cnd curgerea materialului nu este
limitat i n matri sau matriare, cnd deformarea are loc n cavitatea
unei matrie.
Prin forjare se realizeaz piese ntr-o gam larg de forme, de la
cele mai simple pn la cele mai complexe, cu mase variind de la
cteva grame pn la sute de tone. Pe lng faptul c se pot prelucra
piese cu forme complicate, forjarea asigur i realizarea unor
caracteristici mecanice foarte bune, astfel nct piesele obinute
prin acest procedeu sunt, de regul, destinate acelor domenii de
exploatare unde vor fi supuse la solicitri deosebit de mari: arbori
n trepte, axe, biele, arbori cotii, arbori cu came, supape, prghii,
roi, bandaje etc.
n figura 2.29 sunt prezentate cteva exemple de piese obinute
prin forjare.
RoiInele de prindere
ArboriComponente ale gardurilor i balcoanelor
Fig. 2.29. Produse forjate.
(Imagini preluate de pe Internet)
Cele mai folosite materiale prelucrate prin forjare sunt:
oelurile calmate (peste 80% din materialele care se forjeaz) metale
i aliaje neferoase (aliaje pe baz de aluminiu, cupru, magneziu
etc.). Semifabricatele pentru forjare sunt: lingouri, prelaminate i
produse laminate.
2.4.2. Defectele produselor forjate
Principalele cauze ale apariiei defectele pieselor forjate
sunt:
defectele existente n semifabricatul folosit, provenite din
prelucrrile anterioare: abateri de la compoziia chimic, defecte de
turnare, cnd semifabricatul este un lingou turnat sau defecte de
turnare plus laminare, cnd semifabricatul este un produs laminat
etc.;
fenomenele care nsoesc prelucarea prin deformare plastic:
apariia fibrajului, reducerea plasticitii, ecruisarea, curgerea
plastic etc. atunci cnd acestea nu sunt corect prevzute sau luate n
consideraie la proiectarea tehnologiei de prelucrare;
nerespectarea regimului de tratament termic sau nclziri/rciri
neuniforme
dimensionarea sau debitarea greit a semifabricatului;
erorile de proiectare a tehnologiei de prelucrare;
uzura sculelor sau a mainilor folosite pentru realizarea
deformrii: matrie, prese, ciocane etc.;
nendeprtarea unor resturi metalice din matri sau de pe nicoval,
ceea ce conduce la formarea unor incluziuni de suprafa prin
imprimare.
Terminologia, clasificarea i simbolizarea defectelor din
produsele forjate au fost standardizate, ele fiind cuprinse n STAS
6092/1 83, pentru produse din oel i STAS 6092/2-84, pentru produse
din aliaje neferoase.
n aceste standarde defectele sunt mprite n urmtoarele grupe i
categorii:
DF1: Forme, dimensiuni i mase necorespunztoare DF 1.1 Lips de
materialDF 1.2 Dezaxare (plan, unghiular) DF 1.3 Bavur
DF 1.4 Deformare
DF 1.5 Deformare mecanic DF 1.6 Deteriorare mecanic DF 1.7 Mas
necorespunztoare
DF2: Defecte de suprafa
DF 2.1 Imprimri de oxizi, zgur sau material refractar DF 2.2
Arsur
DF 2.3 Adncituri, urme de lovituri
DF 2.4 Achii, exfolieri, solzi, urme de gripare DF 2.5
Suprapuneri de material
DF 2.6 Resturi de material de la debitare
DF3: Discontinuiti, goluri
DF 3.1 Crpturi la cald DF 3.2 Crpturi la rece DF 3.3 FisuriDF
3.4 Crpturi, ruperi, despicri DF 3.5 Retasur (primar, secundar) DF
3.6 Suflur exterioar
DF 3.7 Suflur interioar
DF 3.8 Fulgi
DF 3.9 Microretasuri (porozitate) DF 3.10 Capilariti
DF 3.11 Fragilitate la cald
DF4: Incluziuni
DF 4.1 Incluziuni nemetalice DF 4.2 Incluziuni metalice
DF5: Defecte de structur
DF 5.1 Supranclzire DF 5.2 Ardere
DF 5.3 Segregaie
DF 5.4 Granulaie necorespunztoare DF 5.5 Decarburare
DF 5.6 Fibraj necorespunztor
DF6: Compoziie chimic, caracteristici mecanice i fizice
necorespunztoare DF 6.1 Compoziie chimic necorespunztoare
DF 6.2 Caracteristici fizice i mecanice necorespunztoare
Un defect frecvent ntlnit la piesele forjate este cauzat de
erorile de stabilire a mrimii semifabricatului (fig. 2.30), ceea ce
conduce la obinerea unei piese incomplete, cu poriuni lips.
Un alt defect, specific prelucr rii prin forjare este imprimarea
de mici resturi de material metalic, scoare sau oxizi pe suprafa a
piesei, ca urmare a lucrului neglijent i currii necorespunztoare a
semifabricatului, matriei sau nicovalei pe care se face prelucrarea
(fig. 2.31),
Fig. 2.30. Lips de material (DF 1.1) Fig. 2.31. Incluziuni
metalice sau nemetalice (DF 4.1, DF 4.2)
Aplicarea greit a forei de presare, n raport cu direcia optim
determinat de centrul de presiune sau de uzura sculelor, poate
conduce la defecte tip dezaxare (fig. 2.32).
Fig. 2.32. Dezaxare plan.
Nerespectarea parametrilor termici sau trecerea prea brusc de la
o form a semifabricatului la alta pot conduce, de asemenea la
apariia unor defecte specifice produselor forjate. Crpturile la
cald (fig. 2.33), discontinuit i intercristaline sau de suprafa,
aprute n timpul forjrii necorespunztoare, de deosebesc de crp
turile la rece (fig. 2.34) prin aspectul oxidat i marginile
neregulate.
Fig. 2.33. Crpturi la cald.Fig. 2.34. Fisuri.
Fisurile, defecte periculoase prin tendina de propagare, sunt
discontinuiti intercristaline sau intracristaline fine, amplasate
la suprafaa sau n interiorul piesei fiind determinate de reducerea
plasticitii materialului sau de crearea unor stri de tensiuni, ca
urmare a aplicrii greite a forei principale de deformare.Defectele
pieselor forjate confecionate din aliaje neferoase sunt grupate tot
n ase categorii distincte, cu defecte asemntoare celor prezentate
mai sus, simbolizate DFN 1.1, DFN 2.1 etc., unde litera N
simbolizeaz materialele neferoase
2.5. Imperfeciunile mbinrilor sudate
2.5.1. Construcii sudate
Utilizarea sudrii ca metod de asamblare nedemontabil prezint o
serie de avantaje fa de alte metode de obinere a unor construcii n
principal datorit faptului c se pot obine construcii uoare, cu
forme simple, cu adaosuri de prelucrare mici i prin combinarea unor
piese sau subansambluri de forme foarte diferite. Avnd n vedere
economia nsemnat de material realizat prin adoptarea unei
construcii sudate n locul unei turnate, de exemplu, utilizarea
construciilor sudate este deosebit de extins. De la construcia
autoturismelor i a bunurilor de larg consum din domeniul
electrocasnic, la realizarea conductelor magistrale pentru
transportul gazului sau petrolului i pn la realizarea navelor
maritime sau a mainilor unelte, mbinrile sudate cunosc o rspndire
foarte larg, amplificat i diversificat n ultimii ani ca urmare a
perfecionrii echipamentelor de sudare ct i a celor de control.
n figura 2.35 sunt prezentate cteva produse realizate prin
sudare.
Plci tubulareRezervoare
Conducte i tancuri
Fig. 2.35. Construcii sudate.
(Imagini preluate de pe Internet)
Sudarea poate fi aplicat n prezent unui numr mare de materiale
folosite n tehnic: oeluri carbon, oeluri aliate, metale i aliaje
neferoase, mase plastice, sticle etc. Grosimea pieselor sudate
poate avea valori de la micrometri la metri.
n principiu, sudarea const n stabilirea, n anumite condiii de
temperatur i/sau presiune, a unor fore de legtur ntre atomii
marginali aparinnd celor dou corpuri de mbinat.
mbinrile sudate, ca rezultat al unor procese complexe de natur
fizic, chimic i metalurgic, sunt susceptibile la apariia unor
defecte, foarte variate, care pot aprea n custura sudat, materialul
de baz sau n zona influenat termic.Din acest motiv, structurile
sudate sunt vizate cu prioritate de defectoscopie, existnd
numeroase metode dedicate acestor produse.
2.5.2. Imperfeciunile mbinrilor sudate
n general, procedeele de sudare utilizate n prezent pot fi
incluse n una dintre cele dou categorii de procedee de sudare prin
topire sau prin presiune. Unele dintre defectele mbinrilor
realizate prin procedee speciale de sudare se ncadreaz mai greu n
prevederile acestor standarde.
Prin imperfeciune (defect) se ntelege abaterea de la forma,
dimensiunea, aspectul, continuitatea, structura etc., prescrise
pentru sudura sau mbinarea respectiv n documentaia tehnic a
produsului sau n standarde.
Defectele pot aparea att n sudur, ct si n zonele nvecinate
sudurii. La exterior, sudura trebuie s aiba un aspect lucios, cu
solzi mruni, uniform repartizai, de o form uor bombat n cazul
sudurilor cap la cap i plan sau uor concav la sudurile de col.
Sudura trebuie s fie de aceeai lime pe toat lungimea mbinrii
sudate. n interior sudura trebuie sa fie compacta fr pori sau
incluziuni; ea trebuie s aiba aceleai caracteristici mecanice ca i
materialul de baz sau puin mai mari.
Defectele pot avea mai multe proveniene:
din materialele care se mbin;
de la pregatirea pieselor i asamblarea pieselor naintea operaiei
de sudare;
utilizarea unor materiale incompatibile;
- erori tehnologice sau fenomene care nsoesc sudarea
propriu-zis.
Zonele influenate termic din jurul sudurii pot de asemenea
conine diverse tipuri de defecte din cauza a transformrilor,
tensiunilor i altor fenomene care apar ca urmare a regimului termic
la care sunt supuse.La procedeele de sudare prin topire, cordonul
de sudur se formeaz n general din metal de adaos, depus n rostul
custurii, adic n spaial delimitat de marginile pieselor de sudat.
La procedeele de sudare prin presiune, sudura rezult n urma
ntreptrunderii materialelor celor dou piese n stare plastic sau de
topire superficial. Formele si dimensiunile rosturilor sunt foarte
importante pentru realizarea mbinrilor sudate de calitate.
De asemenea modul de pregtire i de asamblare a pieselor de sudat
are o deosebit importan pentru prevenirea apariiei defectelor.
Principalele cauze ale apariiei defectelor ca urmare a unei
pregtiri necorespunztoare sunt: un unghi al rostului mai mare sau
mai mic fa de cel corect, prelucrat neuniform sau cu grosimea
neuniform la baza rostului;
denivelarea prea mare sau neuniform a marginilor;
interstiiul rostului neuniform sau diferit fa de cel
prescris;
subieri ale marginilor de sudat.
Standardul SR EN ISO 6520-1 Clasificarea imperfeciunilor
geometrice din mbinrile sudate ale materialelor metalice. Partea 1:
sudare prin topire
SR EN ISO 6520-2 Clasificarea imperfeciunilor geometrice ale
mbinrilor sudate ale materialelor metalice. Partea a 2-a: Sudarea
prin presiune (v. anexa 1.6 coninnd defectele mbinrilor sudate prin
presiune din STAS 7084/2 echivalent cu ISO 6520-2).
SR EN ISO 6520-1 conine:
denumirea i definiia defectelor mbinrilor sudate;
clasificarea defectelor;
simbolizarea defectului conform SR EN ISO 6520-1 i simbolul
defectului evideniat cu ajutorul radiografiilor, conform STAS
8299-78; reprezentarea grafic, schematic, a defectelor conform STAS
735-79.
n conformitate cu standardele amintite, defectele
(imperfeciunile) mbinrilor sudate sunt mprite n 6 grupe
caracteristice, precizate n tabelul 2.5.
Tabelul 2.5
GrupaDefectele mbinrilor sudateDefectele mbinrilor sudate
prin
prin topirepresiune
1FisuriFisuri
2GoluriGoluri
3Incluziuni solideIncluziuni solide
4Lips de topire i de ptrundereDefecte de legtur
5Defecte de formDefecte de form
6Alte defecteAlte defecte
Standardele referitoare la defectele mbinrilor sudate i a celor
lipite nu sunt limitative. Constatarea unor defecte care nu se
gsesc n standarde mai ales la mbinrile sudate prin procedee
speciale de sudare se va semnala prin descrierea acestor defecte i
a amplasrii lor.
Grupa nr. 1 Fisuri
100 Fisur (fig. 2.36)
1001 Microfisur - Fisura vizibil numai la microscop
101 Fisur longitudinal - Fisur a crei direcie este aproximativ
paralel cu axa sudurii (fig. 2.37). Aceasta se poate situa dup caz:
1011 n sudur;
1012 n zona de trecere;
1013 n zona influenat termic;
1014 n metalul de baz.
Fig. 2.36. Fisuri determinate de contracie.
1013,
fisura in zona
,
influentata termic
,
1014,
fisura in materialul
,
de baza
,1012,
1011 fisurafisura
,,in zona de trecere
in cusatura sudata
Fig. 2.37. Fisuri longitudinale (101).
102 Fisur transversal - Fisur a crei direcie principal este
aproximativ perpendi-cular pe axa sudurii. Aceasta se poate situa
dup caz:
1021 n sudur;
1022 n zona influenat termic;
1023 n metalul de baz.
103 Fisuri radiale - Grup de fisuri radiale n acelai punct.
Acestea se pot situa dup caz:
1031 n sudur;
1033 n zona influenat termic;
1034 n metalul de baz.
NOTA acest tip de fisuri de mici dimensiuni sunt denumite fisuri
n stea.
104 Fisur n crater - Fisur situat ntr-un crater de sfrit de
sudur i care poate fi:
1045 longitudinal;
1046 transversal;
1047 n stea.
105 Reea de fisuri marmorate - Ansamblu de fisuri grupate, cu
orientare oarecare. Acestea se pot situa:
1051 n sudur;
1053 n zona influenat termic;
1054 n metalul de baz.
106 Fisuri ramificate - Ansamblu de fisuri legate ntre ele, cu
originea ntr-o fisur comun i care sunt distincte de o reea de
fisuri marmorate (105) i de fisurile radiale (103). Acestea se pot
situa dup caz: 1061 n sudur;
1063 n zona influenat termic;
1064 n metalul de baz.
Grupa nr. 2 Caviti
200 Cavitate
201 Suflur - Cavitate format de gaz(e) incorporat(e) n sudur
(fig. 2.38).
SufluriSufluriSufluriSufluriSufluri
izolategrupatealiniateuniformalungite
distribuite
Fig. 2.38. Sufluri (200).
2011 Por - Sinonim Suflur sferoidal - Suflur de form practic
sferic.
2012 Porozitate - Sufluri sferoidale uniform distribuite Pori
uniform distribuii n sudur. A se diferenia de suflurile aliniate
(2014) i cuiburi de sufluri (2013).2013 Cuib de sufluri - Sinonim
Sufluri grupate Grup de sufluri repartizate sub form oarecare.
2014 Sufluri aliniate - Sufluri distribuite n lungul unei drepte
paralele cu axa sudurii.
2015 Suflur alungit - Suflur nesferoidal apreciabil, a crei
dimensiune principal este aproximativ paralel cu axa sudurii.2016
Suflur vermicular - Sinonim Suflur tubular, Suflur n form de
galerie de vierme, n sudur, ca rezultat al degajrii gazelor. Forma
i poziia acestor sufluri sunt determinate de modul de solidificare
i de originea gazelor. Suflurile sunt n general grupate i dispuse n
form de schelet de pete. Unele sufluri vermiculare pot iei la
suprafaa sudurii.
2017 Por de suprafa - Suflur care iese la suprafaa sudurii.
202 Retasur - Cavitate datorat contraciei metalului n timpul
solidificrii.
2021 Retasur interdendritic - Retasur de form alungit care se
produce ntre dendrite n decursul rcirii i n care se poate afla
inclus gaz.O astfel de imperfeciune este n general perpendicular pe
suprafaa exterioar a sudurii.
2024 Retasur de crater - Retasur la sfritul unei treceri,
neeliminat nainte sau n timpul executrii trecerii urmtoare.
2025 Retasur de crater deschis - Retasur de crater deschis, care
reduce seciunea transversal a sudurii.
203 Microretasur - Microretasur vizibil numai la microscop
2031 Microretasur interdendritic - Microretasur de form alungit,
care se formeaz ntre dendrite pe parcursul rcirii, urmnd limita de
grunte.
2032 Microretasur transgranular - Microretasur de form alungit
care se formeaz la intersecia grunilor, pe parcursul
solidificrii.
Grupa nr. 3 Incluziuni solide
300 Incluziune solid - Corp solid ncorporat n sudur (fig.
2.39).
incluziuni imprastiate , ,
incluziune izolata ,
Fig. 2.39. Incluziuni.
301 Incluziune de zgur - Reziduu de zgur inclus n sudur. n
funcie de repartizarea acestora, se pot ntlni incluziuni de
zgur:
3011 aliniate;
3012 izolate;
3013 mprtiate;
3014 n cuib.
302 Incluziune de flux - Flux inclus n sudur. Dup caz, pot fi
incluziuni: 3021 aliniate (sau n iruri);3022 izolate;
3023 mprtiate;
3024 n cuib.
303 Incluziune de oxid - Oxid metalic inclus n sudur n cursul
solidificrii. Astfel de incluziuni pot fi: 3031 aliniate;
3032 izolate;
3033 mpratiate;
3034 n cuib.
3035 Pelicul de oxid - Pelicul de oxizi metalici, format n
anumite cazuri i n special n cel al aliajelor de aluminiu, ca
urmare aciunii combinate a unei protecii neadecvate i a turbulenei
bii se sudare.
304 Incluziune metalic - Pelicul de metal strin inclus n sudur.
Incluziunea poate fi de: 3041 wolfram;
3042 cupru;
3043 alt metal.
Grupa nr. 4 Lips de topire i de ptrundere
400 Lips de topire i de ptrundere (fig. 3.40)
lipsa , de patrundere ,
,,,
la radacina
lipsa de patrundere intre straturi,,
lipsa de topire laterala
,,
Fig. 2.40. Lips de ptrundere sau lips de topire (400).
401 Lips de topire (topire incomplet) - Lipsa legturii ntre
metalul depus i metalul de baz sau ntre dou straturi succesive de
metal depus. Se disting:
4011 lips de topire a marginilor de sudat;
1042 lips de topire ntre rnduri; 4013 lips de topire la rdcina
sudurii.
402 Lips de ptrundere (ptrundere incomplet) - Diferena dintre
ptrunderea real i ptrunderea nominal. 4021 Ptrundere incomplet la
rdcin. Una sau ambele margini ale rdcinii nu sunt topite.
403 Imperfeciune sub form de dini de ferstru - P trundere foarte
neregulat, ntlnit la sudarea cu fascicul de electroni sau cu laser,
care formeaz o sudur cu aspect de dini de ferstru. Poate include
caviti, fisuri, retasuri etc.
Grupa nr. 5 Imperfeciuni ale formei i imperfeciuni
dimensionale
500 Form defectoas - Form imperfect a suprafeelor exterioare ale
sudurii sau geometrie defectuoas a mbinrii.
501 Cresttur - Adncitur neregulat la nivelul liniei de racordare
a sudurii, situat fie n metalul de baz, fie n metalul topit depus n
prealabil (fig. 2.41).
Sant marginal,,
SuprainaltareExces de patrundere
,,
Fig. 2.41. Defecte de form (500).
5011 Cresttur continu - Cresttur de lungime important, fr
ntrerupere.
5012 Cresttur intermitent - Cresttur de lungime redus care apare
cu intermiten n lungul sudurii. 5013 Cresttur la rdcin - Cresttur
vizibil pe fiecare fa a trecerii de la rdcin.5014 Cresttur ntre
rnduri - Cresttur pe direcia longitudinal a sudurii, ntre
rnduri.
5015 Cresttur local intermitent - Cresttur de lungime redus,
amplasat neregulat, pe lungimea sau pe suprafaa rndurilor
sudurii.
502 ngroare excesiv - Exces al grosimii materialului depus la
suprafaa unei suduri cap la cap. 503 Convexitate excesiv - Exces al
grosimii metalului depus la suprafaa unei suduri n col.
504 Exces de ptrundere - Exces de metal care produce o
protuberan la rdcina unei suduri. Acesta poate fi:
5041 exces de ptrundere local
5042 exces de ptrundere continuu
5043 ptrundere total
505 Defect de racordare - Unghi () prea mare ntre planul tangent
la suprafaa metalului de baz i planul tangent la suprafaa sudurii,
care trece prin linia de racordare.506 Scurgere de metal - Exces de
metal depus care acoper suprafaa metalului de baz, fr legtur intim
cu acesta. Acesta poate fi:
5061 Scurgere de metal la ultima trecere - Scurgere de metal la
ultima trecere 5062 Scurgere de metal la rdcin - Scurgere de metal
la trecerea de la rdcin
507 Nealiniere axial - Nealiniere ntre dou piese sudate astfel
nct, dei suprafeele exterioare ale acestora sunt paralele, nu sunt
la nivelul cerut.Aceasta poate fi:
5071 Nealiniere axial ntre table - Piesele sudate sunt
table.
5072 Nealiniere axial ntre evi - Piesele sudate sunt evi.
508 Nealiniere unghiular - Nealiniere ntre dou piese sudate
astfel nct, suprafeele exterioare nu sunt paralele (sau la unghiul
prescris).
509 Supratopire - Scurgere a metalului depus datorat unei topiri
excesive, conducnd (prin efect gravitaional) la un exces i/sau o
lips de metal. Dup caz, se pot distinge:5091 supratopire n poziie
orizontal cu perete vertical; 5092 supratopire n poziie orizontal
sau peste cap; 5093 supratopirea la o sudur n col;5094 supratopirea
muchiei.
510 Strpungere - Cderea bii topite care conduce la perforarea
sudurii.
511 Subiere - Insuficien local sau continu de metal depus,
conducnd la un profil al sudurii redus n raport cu profilul
corect.
512 Asimetrie excesiv a sudurii n col
513 Lime neregulat - Variaie excesiv a limii sudurii.
514 Suprafa neregulat - Neregularitate excesiv a suprafeei.
515 Retasur la rdcin - Adncitur la rdcina unei suduri cap la cap
datorat contraciei metalului topit. (A se vedea i 5013).
516 Porozitate la rdcin - Formaiune spongioas la rdcina sudurii
provocat de fierberea metalului topit n momentul
solidificrii acestuia.
517 Reluare defectuoas - Neregularitate local de suprafa la
reluarea sudrii. Aceasta poate s se gseasc:5171 n rndul final;
5172 n rndul de la rdcin.
520 Deformare excesiv - Abatere dimensional din cauza retasurii
i deformrii sudurii.
521 Dimensiuni incorecte ale sudurii - Abatere de la
dimensiunile prescrise pentru sudur. 5211 Grosime excesiv a sudurii
- Grosimea sudurii este prea mare5212 Lime excesiv a sudurii -
Limea sudurii este prea mare
5213 Grosime insuficient a sudurii n col - Grosimea sudurii n
col este mai mic dect cea cerut. 5214 Grosime excesiv a sudurii n
col - Grosimea sudurii n col este mai mare dect cea cerut.
Grupa nr. 6 Alte imperfeciuni
600 Alte imperfeciuni - Imperfeciuni care nu se ncadreaz n
grupele 15.
601 Arsur - Deteriorare local i superficial a metalului de baz,
ca rezultat al amorsrii unui arc electric n vecintatea sudurii.
602 Strop - Strop de metal topit proiectat n timpul sudrii i
care ader la metalul de baz sau pe sudura deja solidificat (fig.
2.42).
Stropi
Fig. 2.42. Alte defecte (600).
6021 Strop de wolfram - Particul de wolfram care provine de la
electrod, proiectat n timpul sudrii pe metalul de baz sau pe sudura
deja solidificat.
603 Ruptur local - Deteriorare local i superficial a metalului
de baz produs ca urmare a ndeprtrii pieselor auxiliare sudate.
604 Urm de polizare - Deteriorare local produs de polizare.
605 Urm de dltuire - Deteriorare local cauzat de aciunea unei
dli sau a unei alte scule. 606 Polizare excesiv - Reducerea
grosimii datorate unei polizri excesive.607 Imperfeciune a sudurii
de prindere - Imperfeciune din cauza unei suduri de prindere
incorecte, de exemplu: 6071 sudura de prindere este ntrerupt sau nu
a ptruns;6072 s-a sudat peste o sudur de prindere defectuoas.
608 Nealiniere ntre treceri opuse - Abatere ntre liniile mediane
ale dou treceri executate din pri opuse ale mbinrii.
610 Culoare de revenire (pelicul de oxid vizibil) - Oxidare
redus a suprafeei n zona de sudare, de exemplu la oelurile
inoxidabile.
613 Suprafa ars - Oxidarea puternic a suprafeei n zona de
sudare.
614 Reziduu de flux - ndeprtarea insuficient a reziduurilor de
flux de pe suprafa. 615 Reziduu de zgur - ndeprtarea insuficient a
reziduurilor de zgur de pe suprafa.
617 Deschidere incorect a rostului unei suduri n col - Distan
excesiv sau insuficient ntre piesele care se sudeaz.