Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT 2 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ Ing. BORS-OPRIŞA SONIA CERCETĂRI PRIVIND STUDIUL ŞI CONTROLUL EROZIUNII TALUZURILOR DEGRADATE CU AJUTORUL VEGETAŢIEI, ÎN CONDIŢIILE PODIŞULUI SOMEŞAN REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT Conducător ştiinţific Prof. dr. Marcel DÎRJA 2011
34
Embed
CERCET ĂRI PRIVIND STUDIUL ŞI CONTROLUL · procesului de degradare prin eroziune şi din aceast ă cauz ă vegeta ţia cultivat ă sau spontan ă are o influen ţă puternic ă
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
2
UNIVERSITATEA DE ŞTIIN ŢE AGRICOLE ŞI MEDICIN Ă VETERINAR Ă CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORAL Ă
Ing. BORS-OPRIŞA SONIA
CERCETĂRI PRIVIND STUDIUL ŞI CONTROLUL
EROZIUNII TALUZURILOR DEGRADATE CU AJUTORUL VEGETA ŢIEI, ÎN CONDIŢIILE
PODIŞULUI SOMEŞAN
REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific Prof. dr. Marcel DÎRJA
2011
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
3
CUPRINS
Cuvânt înainte................................................................................................................ 3 Cap. 1. Stadiul actual al cercetărilor privind terenurile degradate şi factorii
care influenţează eroziunea solului...............................................................
4 1.1. Situaţia terenurilor degradate pe plan mondial ............................. 4 1.2. Aspecte privind problema eroziunii solului în România .............. 5 Cap. 2. Măsuri şi metode de combatere a eroziunii taluzurilor.............................. 5 2.1. Consolidarea taluzurilor degradate cu ajutorul vegetaţiei ............ 5 2.1.1. Vegetaţia erbacee.............................................................. 6 2.1.2. Vegetaţia lemnoasă........................................................... 6 2.2. Tehnici de consolidare a taluzurilor.............................................. 7 Cap. 3. Cercetări proprii privind rolul şi influenţa vegetaţiei asupra eroziunii
13 5.1. Rezultate experimentale privind variabilitatea caracterelor morfologice
la speciile arbustive studiate, sub influenţa tipului de sol .......................
14 5.2. Rezultate privind seriile de experienţe bifactoriale specie × poziţie pe
taluz × localitate .......................................................................................
18 5.3. Rezultate privind analiza corelaţiilor dintre caracterele morfologice ale
plantelor şi forţa de extragere din sol, în cele două localităţi experimentale ...
18 5.4. Rezultate privind gradul de acoperire a taluzului cu vegetaţie ................ 30 Cap.6. Eficienţa economică a diferitelor metode de stabilizare a taluzurilor ...... 31 Cap.7. Concluzii şi recomandări ................................................................................31 Bibliografie selectivă .................................................................................................... 33
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
4
CUVÂNT ÎNAINTE
Este cunoscut faptul că un teren lipsit de vegetaţie, este expus în permanenţă
procesului de degradare prin eroziune şi din această cauză vegetaţia cultivată sau spontană
are o influenţă puternică asupra protecţiei solului prin efectele sale directe şi indirecte, în
funcţie de densitatea plantelor, tipul de rădăcină, consistenţă şi durata de protecţie.
Omul şi societatea omenească trebuie să aibă o poziţie activă şi responsabilă
faţă de procesele de degradare a solului şi implicit a mediului ambient, izvorâtă atât
din cunoaşterea profundă a legilor naturii, cât şi din datoria de a asigura un nivel
calitativ de viaţă, corespunzător pentru generaţiile viitoare.
Vegetaţia arbustivă are influenţe benefice asupra procesului de degradare a
terenurilor atât prin sistemul radicular al plantelor cât şi prin partea aeriană a acestora.
Astfel, rădăcinile formează în sol o reţea mai mult sau mai puţin densă, în funcţie de specie
şi tipul de sistem radicular, adâncimea până la care acesta pătrunde, având rol în ancorarea
solului şi prevenirea sau reducerea pe termen lung eroziunii.
Un alt element ce trebuie accentuat în motivarea alegerii speciilor arbustive în
experienţele aferente tezei de doctorat este valoarea peisagistică a acestora. Arbuştii
selectaţi decorează şi estetizează taluzurile prin coloritul frunzelor, flori, fructe, unele
specii asigură un decor şi pe perioada sezonului rece, contribuind totdată şi la
reducerea poluării mediului.
Pe această cale doresc să aduc mulţumiri d-lui Prof. dr. Marcel DÎRJA pentu ajutorul
acordat în realizarea experienţelor cât şi în elaborarea tezei, d-nei Conf. dr. Adelina
DUMITRAŞ pentru sfaturile, răbdarea şi implicarea pe parcursul celor trei ani de
doctoratură şi d-nei dr. ing. Agnes BORS pentru tot sprijinul moral şi afectiv. De asemenea,
mulţumesc tuturor colegelor şi colegilor care mi-au fost alături şi au contribuit într-un fel
sau altul la realizarea acestei teze.
Prezenta teză se extinde pe 165 de pagini, este structurată în 8 capitole şi
cuprinde 59 de figuri, 46 tabele, 23 concluzii şi 7 recomandări, 137 de titluri
bibliografice din literatura de specialitate.
Autoarea
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
5
CAPITOLUL 1
STADIUL ACTUAL AL CERCET ĂRILOR PRIVIND TERENURILE DEGRADATE ŞI FACTORII CARE INFLUEN ŢEAZĂ
EROZIUNEA SOLULUI
Eroziunea (lb. latină erodo-ere: a roade) reprezintă un proces complex de
modelare, practic foarte rapidă a terenului existent, prin care anumiţi agenţi fizici din
natură acţionează asupra solului sau a rocilor, ducând la distrugerea lor (NEAMŢU,
1996). Principala cauză a accelerării degradării solurilor are la bază activitatea umană,
motiv pentru care trebuie evidenţiată latura antropică (provocată direct sau indirect de
om) (BĂLOI et al., 1986; OLDEMAN et al., 1991).
Eroziunea solului este un proces dificil de controlat, imposibil de oprit, prin
care particulele materiale de sol şi rocă de la suprafaţa solului sunt desprinse,
transportate de la locul de origine şi apoi depuse selectiv (BACAUANU et al., 1974;
NISTOR, 2004).
Factorii care participă la declanşarea şi extinderea eroziunii solului sunt:
• agresivitatea climatică (impactul picăturilor de ploaie, caracteristicile ploilor,
caracteristicile scurgerilor);
• caracteristicile morfometrice ale bazinului hidrografic (relief, vegetaţie,
Cea mai mare parte din solul României este pe cale să devină neproductiv din
cauza schimbărilor climatice, a poluării precum şi a activităţii omului, care favorizează
fenomenul de eroziune. Potrivit datelor din strategia de protecţie a solului elaborată de
Ministerul Mediului, cele mai importante procese de degradare a solului sunt seceta, care
afectează 48% din suprafaţa ţării şi eroziunea de diferite tipuri 47%.
Pe parcursul ultimilor 40 de ani, suprafaţa solurilor erodate a avansat în medie cu
peste 7 mii de hectare anual, iar nivelul cel mai înalt de erodare a solurilor aflate în
circuitul agricol este înregistrat în zonele centrale şi de sud ale ţării.
CAPITOLUL 2
MĂSURI ŞI METODE DE COMBATERE A EROZIUNII TALUZURILOR
2.1. CONSOLIDAREA TALUZURILOR DEGRADATE CU AJUTORUL VEGETAŢIEI
Efectele vegetaţiei asupra stabilităţii pantelor sunt bine cunoscute acestea având
o influenţă directă asupra solului, atât la suprafaţă cât şi în adâncime. Plantele ajută la
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
7
stabilizare taluzurilor prin modificarea regimului de apă în sol care, la rândul său,
provoacă în sol o variaţie de aspiraţie (sucţiune) sau de presiune a porilor.
(GREENWOOD et al., 2004).
Tabel 1 Influenţa vegetaţiei asupra solului
Suprafaţă Adâncime
- Protecţia împotriva eroziunii eoliene - Protecţia împotriva impactului picăturilor de ploaie - Reducerea scurgerii apelor de suprafaţă - Interceptarea precipitaţiilor - Protecţia împotriva eroziunii prin scurgerea apelor de
suprafaţă
- Creşterea infiltraţiei apei - Absorbţia apei de către rădăcini - Stabilizarea cu ajutorul rădăcinilor - Ancorarea şi consolidarea cu ajutorul
rădăcinilor
Sursa: COPPIN et al., 1990
YANG XIAO-QING et al. (2006) au observat faptul că în arealele studiate diferiţi
indicatori ai solului s-au îmbunătăţit mult mai repede în locul unde a fost instalată
vegetaţia, imediat după apariţia fenomenelor cu impact negativ.
2.1.1. Vegetaţia erbacee
Speciile de graminee care au o creştere şi dezvoltare rapidă sunt: ovăsciorul
(Arrhenatherum elatius), golomăţul (Dactylis glomerata), păiuşul de livadă (Festuca
pratensis), păiuşul roşu (Festuca rubra), firuţa de livadă (Poa pratensis).
Speciile leguminoase capabile să dea producţii mari şi superioare calitativ sunt:
Lonicera pileata, Cotoneaster horizontalis prezintă, conform datelor noastre, o
rezistenţă mică la dislocarea prin extragere (0,4-0,5 kN) deşi între speciile Berberis
thunbergii şi Juniperus horizontalis pe de-o parte şi Pyracantha coccinea, Lonicera
pileata, Cotoneaster horizontalis pe de altă parte, există diferenţe semnificative de comportare.
Cea mai scăzută rezistenţă la extragerea plantelor din sol a fost înregistrată la specia
Euonymus fortunei (0,3 kN), la diferenţe semnificative de restul variantelor studiate,
indiferent de poziţia pe taluz. La polul opus se află specia Forsythia suspensa, care de
asemenea indiferent de poziţia pe taluz a înregistrat cea mai mare forţă de extragere (1,8 kN).
5.3. REZULTATE PRIVIND ANALIZA CORELAŢIILOR DINTRE CARACTERELE MORFOLOGICE ALE PLANTELOR ŞI FORŢA DE EXTRAGERE DIN SOL, ÎN CELE DOUĂ LOCALITĂŢI EXPERIMENTALE
Efectul plantelor şi a sistemului radicular asupra forţei de extragerea din sol este
un caracter antierozional care duce la o stabilizare bună a terenurilor degradate.
Factorii care influenţează efectul de stabilitate al rădăcinilor sunt analizaţi prin forţa
de extragere şi de rezistenţă la rupere ale acestora.
5.3.1. Corelaţia dintre înălţimea speciilor şi for ţa de extragere a plantelor
Poziţionarea valorilor individuale ale lui x şi y, precum şi ecuaţia de regresie
dintre cele două caractere, prezentate în figura 3, sugerează o omogenitate destul de
mare a înălţimii plantei în relaţie cu forţa de extragere prin dislocarea plantelor. Şase
dintre speciile analizate au avut valori ale caracterului situat sub linia de regresie, două
dintre se află situate pe linie (Ligustrum vulgare, Forsythia suspensa) şi una dintre
specii (Cornus alba) a avut valori ale caracterului analizat deasupra liniei de regresie.
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
20
Chiar dacă arbuştii din specia Pyracantha coccinea au prezentat o înălţime mai
mare a plantelor, forţa de extragere a fost relativ mică (0,5 kN) în comparaţie cu
celalalte specii studiate.
Creşterile anuale la câteva specii de arbuşti studiate la Cluj-Napoca au fost
inferioare celor de la Morău (Cornus alba, Berberis thumbergii, Pyracantha
coccinea), la aceste specii şi forţa de extragere fiind egală sau inferioară (Figura 4).
Fig. 3. Relaţia dintre înălţimea plantelor şi forţa lor de extragere pe
solul luto-argilos din localitatea Morău
Cea mai mică forţă de extragere a arbuştilor prin dislocare, în ambele localităţ
experimentale s-a înregistrat la specia Euonymus fortunei (0,3 kN), deşi talia acestora a
prezentat valori superioare altor specii ca Juniperus horizontalis, Cotoneaster
horizontalis, la care forţa de extragere variază între 0,4-0,5 kN.
Forţa cea mai mare de extragere a plantelor din sol, pentru ambele localităţi a fost
înregistrată la specia Forsythia care, din punctul de vedere al caracterului analizat, se
pretează cel mai bine pentru stabilizarea taluzurilor pe solurile luto-nisipoase şi luto-
argiloase. Din corelaţiile studiate, se poate observa că înălţimea plantelor influenţează
puterea de dislocare a plantelor din sol, ceea ce constituie un caracter antierozional
determinant.
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
1.4
1.6
1.8
1
Înălţimea plantei / Plant height (cm)
Fo
rţa d
e e
xtra
ge
re / Pul
l out
forc
e (k
N)
r = 0,78** R = 0.60 y = 0,18 + 0,01x
20 50 80 165
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
21
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
1.4
1.6
1.8
2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Înălţimea plantei / Plant height (cm)
Fo
rţa d
e e
xtra
ge
re /
P
ull o
ut fo
rce
(kN
)
r = 0,93**R² = 0,86y = 0,02 + 0,01x
Fig. 4. Relaţia dintre înălţimea plantelor şi forţa lor de extragere pe solul luto-nisipos din localitatea Cluj-Napoca
5.3.2. Corelaţia dintre adâncimea sistemului radicular şi for ţa de extragere a plantelor
Cinci dintre speciile analizate prezintă o omogenitate mare a adâncimii
rădăcinii, reieşită din valorile grupate în jurul dreptei de regresie (Euonymus fortunei,
Eounymus fortunei, Berberis thunbergii, Lonicera pileata) necesită o forţă redusă de
extragere (între 0,2-0,6 kN) chiar dacă lungimea rădăcinii principale creşte progresiv.
Grupul alcătuit din celelalte patru specii (Cornus alba, Ligustrum vulgare, Hypericum
calycinum şi Forsythia suspensa) necesită forţă de extragere superioară, între 1,0-1,6 kN,
la o creştere graduală a lungimii celei mai dezvoltate rădăcini.
Se poate observa că dispersia valorilor individuale ale lui x şi y, precum şi
ecuaţia de regresie dintre cele două caractere, prezentate sugerează o dispersie extrem
de eratică a valorilor forţei de extragere sub influenţa lungimii maxime a rădăcinilor.
În comparaţie cu localitatea analizată anterior, indicele de corelaţie a prezentat o
valoare nesemnificativă (r = 0,43ns), corelaţia nefiind asigurată statistic, ceea ce reiese clar şi
din heterogenitatea accentuată a poziţionării arbuştilor în funcţie de cele două elemente.
5.3.8. Corelaţia dintre umiditatea rădăcinilor şi for ţa de extragere a plantelor
Coeficientul de corelaţie cu valoarea r = -0,84** indică existenţa unei relaţie
distinct semnificativ negative între elementele studiate. Relaţia dintre forţa de extragere şi
umiditatea rădăcinilor este descrisă de dreapta de regresie descendentă, cu panta b = -0,07.
Astfel, în urma creşterii umidităţii rădăcinilor scade forţa de extragere (Figura 13).
Indicele de determinaţie (R2 = 0,70) arată că forţa de extragere este determinată
în proporţie de 70% de umiditatea rădăcinii.
Este interesant de remarcat că cinci dintre speciile analizate (Forsythia
suspensa, Cornus alba, Hypericum calycinum, Lonicera pileata şi Juniperus
horizontalis) au valorile amplasate pe linia de regresie , ceea ce înseamnă că există o
corelaţie strânsă între elementele analizate.
Umiditatea cea mai scăzută s-a observat în cazul speciei Forsythia suspensa
(49,3%) iar cea mai mare, de 66,7% s-a întâlnit la specia Juniperus horizontalis. Patru
specii arbustive care au valori poziţionate sub dreapta de regresie (Cotoneaster
horizontalis, Berberis thunbergii, Pyracantha coccinea, Euonymus fortunei) au
umiditate relativ mare, totuşi rădăcinile cedează la o forţă de extragere mică (0,3-0,5 kN).
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
30
Fig. 13. Relaţia dintre umiditatea rădăcinilor şi forţa de extragere pe solul luto-argilos din localitatea Morău
Indicele de corelaţie dintre cele două caractere, în localitatea Cluj-Napoca este
nesemnificativ, ceea ce dovedeşte că forţele de extragere nu sunt în totalitate
dependente de umiditatea rădăcinilor.
5.3.7. Corelaţia dintre densitatea rădăcinilor for ţa de extragere a plantelor
Densitatea rădăcinilor pe unitate de măsură la două dintre cele zece specii studiate
(Ligustrum vulgare, Cornus alba) se distanţează de linia de regresie, dublându-se forţa de
extragere. Se remarcă, de asemenea, specia Lonicera pileata, care necesită o forţă de
extragere medie (0,6 kN) la o densitate foarte ridicată (194 m/m3).
Legătura dintre cele două variabile, exprimată prin indicele de corelaţie, este
distinct semnificativă (r = 0,77**), panta de regresie fiind foarte scăzută (b = 0,006).
Coeficientul de determinaţie (R2 = 0,59) indică faptul că variaţia forţei de extragere prin
dislocarea arbuştilor ornamentali din sol depinde în proporţie de 59% de densitatea
sistemului radicular.
Valorile densităţii rădăcinilor plantelor studiate de pe solul luto-nisipos din
localitatea Cluj-Napoca au fost cuprinse între şi 70,5 şi 176,7 m/m3.
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
1.2
1.4
1.6
1.8
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Umiditatea rădăcinilor / Root moisture (%)
Fo
rţa d
e e
xtra
ge
re /
P
ull o
ut fo
rce
(kN
)
r = -0,84** R² = 0,70 y = 5,22 - 0,07x
49 60 62 67
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
31
Speciile ale căror poziţie se distanţează faţă de dreapta de regresie se comportă
în felul următor: deşi specia Cotoneaster horizontalis a avut o densitate mare, de 162,6
m/m3 forţa de extragere la care rădăcinile au cedat este foarte mică (0,5 kN); Cornus
alba a avut cea mai mare densitate dintre toate cele zece specii studiate şi o forţă de
extragere medie (0,9 kN).
5.4. REZULTATE PRIVIND GRADUL DE ACOPERIRE A TALUZULUI CU VEGETAŢIE
Pe solul luto-nisipos din localitatea Cluj-Napoca, un număr de două specii au
avut un grad bun de acoperire a solului (Berberis thunbergii, Euonymus fortunei) cuprins
între 60-80%. În timp ce specia Euonymus fortunei pe solul luto-argilos de la Morău a
manifestat o scădere gradului de acoperire, Berberis thunbergii a avut o creştere
spectaculoasă (Figura 14).
0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%
Cornus alba
Ligustrum vulgare
Berberis thunbergii
Hypericum calycinum
Euonymus fortunei
Juniperus horizontalis
Pyracantha coccinea
Forsythia suspensa
Lonicera pileata
Cotoneaster horizontalis
Sp
eci
i arb
ust
ive
/
Shru
bs
Gradul de acoperire cu vegetaţie / Vegetation cover level
Cluj-Napoca
Morău
Fig. 14. Influenţa tipului de creştere a plantelor asupra gradului de acoperire a taluzurilor cu vegetaţie în cele două locaţii experimentale
Influenţa tipului de creştere a plantelor asupra gradului de acoperire a fost
redusă pentru speciile Pyracantha coccinea, Forsythia suspensa, Cotoneaster
horizontalis care au avut cel mai mic grad de acoperire a solului cuprins între 42-50% pe
solul luto-nisipos şi 56-60% pe cel luto-argilos.
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
32
CAPITOLUL 6
EFICIEN ŢA ECONOMIC Ă A DIFERITELOR METODE DE STABILIZARE A TALUZURILOR
Din diferitele modalităţi (clasice şi moderne) antierozionale de stabilizare a
unui teren degradat aflat în pantă am ales pentru studiul economic, un număr de cinci
variante reprezentative, printre care şi metoda plantării vegetaţiei arbustive în scopul
stabilizării terenurilor degradate, prezentată în această teză.
Calculele s-au efectuat pentru o suprafaţă de 100 m2 pentru fiecare variantă
utilizată, acestea au fost sintetizate sub forma unor tabele care cuprind preţurile
aferente lucrărilor, după cum urmează:
• preţul materialelor şi cheltuielile de aprovizionare;
• manopera necesară realizării lucrărilor cu cotele aferente;
• chiria utilajelor la variantele care necesită lucrări mecanizate.
Dintre toate metodele de consolidare a unui taluz degradat cu o suprafaţă de
100 m2 analizate, putem observa faptul că varianta amenajării prin utilizarea plasei
biodegradabile este cea mai avantajoasă metodă. Totuşi deoarece scopul nostru era, pe
lângă ideea de a găsi o modalitate de stabilizare a taluzurilor degradate, şi cea de a
oferi un aspect plăcut care să se integreze armonios în peisajul rural sau urban pentru
solurile luto-nisipoase şi luto-argiloase se recomandă prima variantă analizată. Această
metodă antierozională reprezintă o investiţie cu costuri mai mici decât majoritatea
metodelor de combatere a eroziunii de pe taluzurile degradate, având în acelaşi timp şi
o valoare estetică pronunţată.
CAPITOLUL 7
CONCLUZII ŞI RECOMAND ĂRI
� Înălţimea plantelor reprezintă un caracter care depinde în mod hotărâtor de
interacţiunea dintre specie şi localitate astfel că din cele zece specii de arbuşti
decorativi luaţi în studiu, patru (Ligustrum vulgare, Hypericum calycinum, Pyracantha
coccinea, Forsythia suspensa) au avut valori ale caracterului semnificativ până la
foarte semnificativ superioare mediei experienţei.
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
33
� Diametrul rădăcinilor constituie un caracter ce determină direct sau indirect,
rezistenţa speciilor analizate la eroziune. Din cele 10 specii utilizate în evaluarea stabilizării
taluzurilor cu ajutorul vegetaţiei, trei dintre ele au prezentat valori ale diametrului rădăcinii
foarte semnificativ superioare mediei (Ligustrum vulgare, Hypericum calycinum şi
Pyracantha coccinea), iar patru (Euonymus fortunei, Juniperus horizontalis şi Cotoneaster
horizontalis) semnificativ şi foarte semnificativ inferioare mediei.
� Modul de manifestare al densităţii rădăcinilor la speciile de arbuşti
ornamentali analizaţi, evidenţiază specia Cotoneaster horizontalis (178,3 m/m3) care,
la toate celelalte caractere analizate, a prezentat semnificaţie negativă faţă de media
experienţei. Cu o densitate foarte semnificativă a rădăcinilor se prezintă şi speciile
Forsythia suspensa (194,6 m/m3) şi Lonicera pileata (157,6 m/m3). Speciile cu cea mai
mică densitate a rădăcinilor sunt Berberis thunbergii şi Euonymus fortunei.
� Corelaţia dintre înălţimea speciilor şi forţa de extragere a plantelor este
asigurată statistic în ambele localităţi de experimetare. Corelaţia este pozitivă, dreapta de
regresie ascendentă, iar valorile relativ omogen sunt dispuse în jurul liniei de regresie. În
cazul speciilor Juniperus horizontalis, Cotoneaster horizontalis, Ligustrum vaulgare,
Cornus alba, pe ambele soluri s-a observat o corelaţie strânsă.
� Cu câte o excepţie pozitivă şi negativă şi în cazul relaţiei dintre numărul
rădăcinilor şi forţa de extragere se constată o dispunere eratică a valorilor în jurul
dreptei ascendente de regresie. În timp ce pe solul luto-argilos, cea mai bună corelaţie
s-a observat la specia Lonicera pileata, pe solul luto-nispos s-au evidenţiat speciile
Pyracantha coccinea şi Hypericum calycinum.
� Deplasarea pe verticală a arbuştilor ornamentali este corelată pozitiv cu forţa
de extragere a plantelor, nivelul acestei forţe fiind aproape identic pentru majoritatea
speciilor studiate în cele două localităţi (Morău şi Cluj-Napoca). Totuşi, în ceea ce
priveşte cea mai strânsă corelaţie se evidenţiază Euonymus fortunei şi Pyracantha
cocinea pe ambele soluri studiate.
� Speciile care au prezentat cel mai mare procent de acoperire a solului sunt
Hypericum calycinum (100%), Juniperus horizontalis (83%) pe solul luto-nisipos şi
Cornus alba (90%) pe solul luto-argilos. Totuşi Hypericum calycinum a înregistrat un
procent ridicat, de 85% şi în condiţiile pedoclimatice din localitatea Morău.
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
34
� Amenajarea taluzului cu vegetaţie arbustivă, în vedera stabilizării acestuia, este
o metodă de combatere a degradării terenurilor, care deşi se ridică la costuri mai mari
2101,90 lei, nu depăşeşte lucrările clasice antierozionale (2153,96 lei în cazul cleionajelor).
RECOMANDĂRI
� Specia Forsythia suspensa indiferent de tipul de sol şi poziţia pe panta
taluzului a prezentat cea mai mare rezistenţă la dislocarea prin extragere (1,7 kN), la
diferenţă semnificativă de toate celelalte specii ale experienţei, de aceea este
recomandată utilizarea ei în amenajarea taluzurilor în scop antierozional, dar şi
peisager pentru un efect decorativ agreabil primăvara devreme.
� Hypericum calycinum se recomandă pentru stabilizarea taluzurilor degradate
pe terenurile luto-nisipoase, având cel mai mare grad de acoperire cu vegetaţie a
solului. Deşi este o specie tapisantă, Cotoneaster horizontalis nu a avut un
comportament aşteptat pe cele două tipuri de sol analizate.
� Majoritatea speciilor au prezentat valori diferite ale poziţiei pe taluz în ceea
ce priveşte forţa de dislocare a plantelor; se recomandă pentru diminuarea eroziunii
unui taluz plantarea speciilor Cornus alba, Ligustrum vulgare, Forsythia suspensa,
Lonicera pileata în partea superioară a taluzului, Hypericum calycinum la mijloc şi
Juniperus horizontalis la bază.
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
1. ALI F., 2010, Use of vegetation for slope protection: Root mechanical properties of some tropical plants International Journal of Physical Sciences, 5(5):496-506.
2. ARDELEAN, M., 2010, Principii ale metodologiei cercetării agronomice şi medical veterinare, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.
3. BUDIU, V., ANA CIOTLAUS, F. MATEI, M. DÎRJA, I. POP, M. M ICULA , 2008, The study of the soil porosity on landslide area : Bull.USAMV Cluj-Napoca. Horticulture 65 (2): 490-495.
4. BORS-OPRIŞA SONIA, M. DÎRJA, ADELINA DUMITRAŞ, PĂUNIŢA BOANCĂ, 2011, Root density assessment of six ornamental shrub species used to stabilize eroded slopes in Morău village, Cluj County, Bul. USAMV-CN, 68(1):288-291.
5. COPPIN, N.J., I.G. RICHARDS, 1990, Use of Vegetation in Civil Engineering. CIRIA Burrerworths: London.
6. DIRR M. H. , 1997, Trees and shrubs, Timber Press Inc., Portland, Oregon.
Sonia Bors-Oprişa REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
35
7. DÎRJA M., 2000, Combaterea eroziunii solului, Editura Risoprint, Cluj-Napoca
8. DUMITRAŞ ADELINA , SONIA BORS-OPRIŞA, PĂUNIŢA POP, D. CLAPA, A. DAMIAN, A. TELEUŢĂ, E. ALEXANDROV, 2011, Amenajarea şi integrarea taluzurilor degradate într-un peisaj propus, Rev. Botanica, Chişinău, 3(3):167-176.
9. FAISAL , H.A., O. NORMANIZA , 2008, Shear strength of soil containing vegetation roots, Soils and Foundations. 48(4):587-596.
10. GREENWOOD, J., J. NORRIS, J.I. WINT, 2004, Assessing the contribution of vege-tation to slope stability’, Proceedings of the Institution of Civil Engineers, vol. 157, no. 4:199-207.
11. KALLIOKOSKI , T., P. NYGREN, & R. SIEVANEN. 2008. Coarse root architecture of three boreal tree species growing in mixed stands, Silva Fennica 42(2):189-210.
12. LAL , R., 2006. Understanding China and India: security implications for the United States and the World. p. Greenwood Publishing.
13. LOUWAGIE G., S. H. GAY, A. BURRE, 2009, Soco – Sustainable Agriculture and Soil Conservation, 2007-2009, European Comunities.
14. MOISUC A., V. SĂRĂŢEANU, 2008, Gazonul, Editura Agroprint, Timişoara.
15. NORRIS, J.E., J.R. GREENWOOD, A. ACHIM, B.A. GARDINER, B.C. NICOLL, L.H. CAMMERAAT , S.B. M ICKOVSKI, 2007, Hazard assessment of vegetated slopes. In: Stokes et al. (eds.), Slope stability and erosion control: Ecotechnological solutions. Springer, Dordrecht. pp.119-166.
16. STOKES ALEXIA ., J. BALL , A.H. FITTER, P. BRAIN, M.P. COUTTS, 1996, Experimental investigation of the resistance of model root systems to uprooting, Annals of Botany, 78:415-421.
17. STOKES ALEXIA , I. SPANOS, J.E. NORRIS, 2004, Eco - and ground bioengineering: Te use of vegetation to improve slope stability, Proceedings of the first International Symposium on eco-engineering, Ed. Springer, Olanda.
18. TELFARD, T., 1995, Vegetation and Slopes, London.
19. VAN BEEK, L.P.H., WINT J., CAMMERAAT L.H., EDWARDS J.P., 2005, Observation and simulation of root reinforcement on abandoned Mediteranian slopes. Plant and Soil 278:55-74.
20. WU, T.H., W.P. MCKINNEL, D.N. SWANTSON, 1979, Strength of tree roots on Prince of Wales Island, Alaska. Can. Geotech.J., 16(1):19-33.
21. YANG XIAO-QING, HU BAO-QING, 2006, Quality Characteristics of Soils in Karst Rocky-Desertified Areas With Ecosystem Under Restoration Succession A Case Study of Chengjiang Subwatershed, Du’an County, Guangxi, Journal of Ecology and Rural Environment.
22. ***A NUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI , 2006; 2009, Ed. Revista Română de Statistică.
23. ***Normative privind proiectarea Şi executarea lucrĂrilor de terasamente, 2009, Vol.1, Ed. Matrix Rom.