CC U P R I N S U P R I N S - scoala113.ro NET... · (clasa a VII-a), care î şi păstra căciula fi indcă are 92 ani şi în satul lui e tradi ţ ie sa fi i înmormântat cu c

1

C U P R I N SC U P R I N S

Cronica unui success Comenius .............................................. 2Interferenţe Culturale .............................................................. 4Spiritual Similarities ................................................................. 6Tezaurul înţelepciunii populare ............................................... 8

Proverbe româneşti şi turceşti ........................................... 8Wisdom in three languages .................................................... 12

Isprăvile lui Păcală ................................................................. 16 A good price ..................................................................... 16

The rich man and the horse ............................................ 17Păcală şi dascălul ............................................................ 18Pacala and the Landlord ................................................. 20Spiţerul păcălit ................................................................. 21Pacala’s Trick ................................................................... 22Pacala and the goats ........................................................ 23Pacala and the cheddar ................................................... 24

Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea ........................................ 25Scrisoarea şi fesul ............................................................ 25La vie ................................................................................ 25Hogea şi vecinii ................................................................ 26Nasreddin Hodja .............................................................. 27

Impresii de călătorie ............................................................... 34Ten days under the Turkey's sun ..................................... 34Între vis şi realitate ........................................................... 37

Obiceiuri şi tradiţii românesti şi turceşti .............................. 41

2

Dacă proiectele Comenius îşi propun “Învăţare pe tot parcursul vieţii”, cu echipa Şcolii 113 şi-au atins scopul: sunt profesor cu ani mulţi de experienţă la catedră, cu specializare pe două limbi străine şi totuşi... eu şi echipa mea am învăţat foarte mult. Proiectul nostru a fost, pe cât de amplu şi ambiţios, tot pe atât de distractiv. A fost un proiect amplu, deoarece am încercat să punem faţă în faţă doi eroi legendari ai literaturii din cele două ţări,Turcia şi România – Nastratin Hogea şi Păcală.

Documentarea pentru scenetele cu Păcală a însemnat căutare în cărţi foarte vechi a unor snoave pline de umor, dramatizarea şi traducerea lor cu elevii. Ne-am distrat cu toţii, dar am descoperit valenţe specifi ce ale umorului ţăranului român întruchipat de Păcală. În egală măsură, am avut plăcerea să intrăm în contact direct cu o cultură cunoscută şi totuşi străină în acelaşi timp – creaţiile poporului turc.

În prima parte a proiectului, noi am fost oaspeţi. Am luat cu noi în Turcia înţelepciunea lui Păcală tradusă în limba engleză, costume populare, cate am găsit şi am putut să cărăm; mai greu a fost să facem rost de căciula emblematică a lui Păcală. Ne-a salvat bunicul lui Edi (clasa a VII-a), care îşi păstra căciula fi indcă are 92 ani şi în satul lui e tradiţie sa fi i înmormântat cu căciulă. A tot aşteptat omul căciula înapoi şi prin martie i-a spus lui Edi: “Nepoate, văd că nu mi-ai adus căciula, dar acum e primăvară; dacă mor, mi-or pune pălărie!”. Îi dorim viaţă îndelungată bunicului, fi indcă ne-a prins bine căciula lui. Au purtat-o pe rând în timpul festivalului şase elevi care l-au interpretat pe Păcală, în cele şase scenete.

După ce am revenit din Turcia, a fost rândul Şcolii 113 să fi e gazdă. Ambiţia noastră a fost să arătăm că Păcală este de talia lui

Cronica unui succes – Comenius –

3

Prof. Zina Bujor, coordonator proiect

Nastratin Hogea şi ocupă un loc binemeritat în literatura universală, doar că din păcate, este insufi cient mediatizat la nivel european.

Am savurat în egală măsură umorul poporului turc, citind şi interpretând păţaniile năstruşnicului Nastratin Hogea.

În calitate de profesor coordonator, am avut marea dorinţă să demonstrez, dar mai ales marea plăcere să constat, că elevii inteligenţi şi talentaţi constituie o regulă şi nu o excepţie în învăţământul românesc, indiferent de mediul social din care provin. Tot ceea ce le trebuie ca să se afi rme, sunt încrederea, pasiunea şi sprijinul nostru.

Într-o perioadă în care tinerii au din ce în ce mai mare nevoie de modele, am făcut apel la înţelepciunea populară, pentru a transmite copiilor un sistem de valori solid şi sănătos, care să le dea puterea să meargă mai departe.

Com

enius

3

4

¸Interferente culturale

Încă de la începuturile omenirii, Adevărul, Frumuseţea şi Binele au fost reprezentate prin diferite forme religioase, dar şi prin manifestările folclorice care le-au transpus în creaţii artistice.

Nastratin Hogea şi Păcală sunt doar doi exponenţi ai celor două culturi extrem de bogate – turcă şi română, zămislite de două naţii care nu s-au întâlnit doar pe câmpul de luptă, sau datorită diplomaţiei şi relaţiilor comerciale, dar şi ca urmare a coabitării în spaţiul geografi c dobrogean, unde de secole românii, turcii, bulgarii şi alte naţionalităţi au trăit împreună paşnic.

Mai bătrân, Nastratin Hogea a fost un personaj inspirat din viaţa paşnică, dar amuzantă a unui om din

Hortu, un sat din Anatolia, Turcia, care a trăit în secolul al 13-lea. Prin comportamentul său onorabil, combinând umorul cu atitudinea sobră, a lăsat o impresie atât de puternică încât, urmaşii lui l-au aşezat printre cele mai iubite fi guri populare. A fost înţeleptul şi fi losoful care a sprijinit oamenii simpli împotriva aristocraţiei snoabe şi nemiloase, a pedepsit nedreptatea, prostia, imoralitatea, egoismul şi alte defecte prin povestiri nostime şi anecdote.

De aceea, deloc surprinzător, anual între 5-10 iulie, se organizează Festivalul Nastratin Hogea în Aksehir, acolo unde este şi mormântul său.

Mai tânărul Păcală, născut în România, îşi are, de asemenea, rădăcinile în realitatea istorică, datând din secolul al 19-lea, într-un sat din Transilvania, numit acum Păcăleşti. Legenda spune că din cauza soţiei gâlcevitoare, a celor 12 copii şi a sărăciei, şi-a părăsit satul, colindând lumea şi întorcându-se om înstărit, care a trăit o viaţă fericită alături de familie.

Păcală corespunde evident unei epoci de exploatare socială, când oamenii trebuiau să îşi găsească propriile mijloace de exprimare a ostilităţii la adresa nedreptăţii şi opresiunii. Păcală

Com

enius

5

lasă impresia că ar fi puţin sărac cu duhul şi nu tocmai întreg la minte, un personaj de pe care unii încearcă să tragă foloase. Totuşi, el este mi isteţ decât ceilalţi şi folosindu-se de masca prostiei, îi păcăleşte şi îşi bate joc de exploatatori.

Păcală reprezintă miezul trăsăturilor fundamentale care aparţin oamenilor simpli. Îi apără pe ţăranii săraci, dar cinstiţi, inteligenţi, optimişti şi joviali, un personaj care dispreţuieşte avariţia, corupţia, ipocrizia şi răutăţile.

Cititorul poate savura momentele în care descoperă isteţimea şi viclenia eroului legendar care ilustrează libertatea în gândire şi acţiune ca formă supremă de optimism.

În ansamblu, istorisirile lui Păcală ilustrează, folosind cel mai autentic umor românesc, cum ţăranul simplu, sărac, lipsit de apărare, dar inteligent şi isteţ, a reuşit să supravieţuiască, păcălind autorităţile nemiloase. Trăsătura comună celor două personaje - Nastratin Hogea şi Păcală – este în primul rând, dorinţa de a comunica cu alţii, întărită de o inteligenţă extraordinară şi simţul umorului. Cum ambii sunt săraci, ei sunt obligaţi să lupte cu neajunsurile destinului, ca să îşi asigure un trai decent. Aceste două personaje oferă noi sensuri noţiunii de „idiot” şi stabilesc o diferenţă fundamentală între imitarea prostiei şi prostia celor păcăliţi de ei. Nastratin şi Păcală ne ajută să recunoaştem şi să înţelegem defectele eterne ale naturii umane prin expunerea şi reducerea lor la adevărata dimensiune.

În anecdote şi povestiri, ei apar oriunde: acasă, la piaţă, la moară, la tribunal, pe malul râului, la celebra baie turcească, acasă la prieteni, cu vecinii, pe acoperiş, la pod, în biserică respectiv moschee şi chiar în locuri fantastice.

Nastratin Hogea şi Păcală se întâlnesc amândoi pe scena acestei lumi, aducând un hohot de râs sănătos, pedepsind minţile păcătoase, şi apucăturile rele, serbând bucuria de a trăi şi speranţa oamenilor în revenirea armoniei şi justiţiei. Mina Claudiu – cls. a VII-a C

Îndrumător: prof. Nedelea Ligia

P Ă C A L Ă

6

From the beginning of mankind ,the Truth ,the Beauty and the Good were ex-pressed by different forms of religion as well as by means of folklore turned into beauti-ful artistic creations.

“Nasreddin Hodja” and “Pacala” are only two of the exponents of the thriving spirituality of two nations – the Turks and the Romanians, nations which met not only in the battlefi eld or because of trade or diplomacy, but also in the geographical area of Dobrogea, where for centuries, Romanians, Turks, Bulgarians and many other nations lived together in harmony.

The older Nasreddin Hodja was a character inspired from the peaceful, but funny life of a man from Hortu, a village in Anatolia, Turkey, in the 13th Century. Through his responsible behavior, combining jokes with sobriety, he left such an impression, that his descendants put him amongst the most beloved popular fi gures. He was the wise man and the philosopher who supported the common people against the snob and ruthless elite, punishing the injustice, stupidity, wickedness, selfi shness as well as many other human fl aws in his funny stories and anecdotes. Therefore, not surprisingly every year between the 5- 10th July the Nasreddin Hodja Festival is organized in Aksehir, where his tomb is.

Spiritual Similarities

Com

enius

7

Traducere : Sfetcu Silviu – cls. VIIa AIndrumator : prof. Zina Bujor

The younger Pacala, born in Roma-nia , also has his roots in the past reality, dating back to the 19th Century in a vil-lage in Transilvania, now called Pacales-ti. Legend has it that because of his shrew-ish wife, his 12 children and poverty, he left his village, wandering the world and retuning a rich man who lived a happy life with his family. Pacala obviously cor-responds to a era of social exploitation, when the common people had to fi nd their ways to express hostility towards injus-tice and oppression. Pacala seems to be a bit nutty and silly, a character who some want to take advantage of. However, he is smarter than everyone else and wearing the mask of stupidity, he fools and mocks the exploiters.

Pacala represents the core of the most specifi c traits belonging to common people. He stands for the poor and honest

peasant, intelligent, optimistic and joyful, a character who despises avarice, wickedness, hypocrisy and evil. The reader could take delight in discovering the wit and slyness of the legendary hero who illustrates the freedom of thinking and acting as a supreme form of optimism. On the whole, Pacala’s stories illustrate, using a genuine Romanian humour, how the poor, defenseless but smart and witty simple peasant managed to survive , outsmarting the merciless authorities.

The common trait of the two characters - Nasreddin Hodja and Pacala - is fi rstly the desire to communicate with the others, doubled by an extraordinary intelligence and sense of humour. As they are both poor, they are forced to fi ght with the shortcomings of fate, in order to ensure themselves a decent living.

These two characters gave new meanings to the term “stupid”, establishing the fundamental difference between the act of playing stupid and stupidity of those fooled by them. Nasreddin and Pacala help us recognize and understand the eternal human fl aws and bad habits by exposing and reducing them to their true dimension.

Nasreddin Hodja and Pacala both meet on the stage of this world, bringing a healthy laughter, punishing fl awed minds and tempers, praising the joy of life and man’s hope to reinstate harmony and justice.

8

P r o v e r b e l e c o n d e n s e a z ă inepuizabilul tezaur al înţelepciunii umane. Originea lor trebuie căutată în cunoştinţele cucerite de om printr-o experienţă îndelungată, de aceea proverbele apar ca expresii impersonale de mare vechime, înzestrate cu autoritate şi purtătoare de înţelepciune. Cele mai vechi date despre proverbe provin de la sumerieni care le foloseau în scop didactic. Primul mare corpus al proverbelor româneşti a fost realizat de Iuliu

A.Zanne, fi ul paşoptistului Alexandru Zanne, exilat în Turcia. Etnic turc, Iuliu Zanne alcătuieşte o culegere monumentală în care un număr de peste 18000 de proverbe sunt publicate în Volumele I-X între anii 1895-1903. Munca titanică, de cercetare în domeniul folclorului rămâne neîntrecută până astăzi.

Tezaurul înţelepciunii populare– Proverbe româneşti şi turceşti –

Com

enius

9

Pornind de la analiza comparativă a proverbelor româneşti şi turceşti, cu scopul de a observa interferenţele culturale, constatăm atât asemănările tematice, cât şi la nivelul limbajului expresiv, plastic în care metafora, alegoria şi simbolul intervin efectiv pentru a sensibiliza ideea.

De pildă, proverbului turcesc pe tema “asemănare” – “Cum e inima, şi şerbetul”, “Cum e untul, şi tigaia; cum e puţul, şi ciutura” îi corespund proverbele româneşti “Cum e turcul, şi pistolul”, “Cine se aseamănă se adună”, “Aşchia nu sare departe de trunchi”.

Calităţile şi defectele sunt ilustrate în proverbul turcesc “Nu e pădure fără şacali” corespunzător proverbului românesc “Nu e pădure fără uscături”. Referitor la consecinţa unor fapte, proverbului turcesc “Până nu fulgeră, nu tună” îi corespund proverbele româneşti “Nu iese fum fără foc”, “Cine seamănă vânt, culege furtună”, “După faptă şi răsplată”, “Apa trece, pietrele rămân”.

În ceea ce priveşte ideea de aparenţă proverbul turcesc ne avertizează că “Nu tot ce e alb e zăpadă” echivalent proverbului românesc “Nu tot ce zboară se manâncă”. Dragostea este o temă comună a proverbelor “Pe cine iubeşte inima, acela e

10

frumos” (proverb turcesc) şi “Nu-i frumos ce e frumos, ci-i frumos ce-mi place mie” (proverb românesc”.)

La nivel stilistic observăm că există atât proverbe metaforice(proverbul românesc “Buturuga mică răstoarnă carul mare”- referitor la merit, pricepere sau proverbul turcesc “Cheia mică deschide uşa mare”), cât şi proverbe nemetaforice:

“Prietenul devotat este mai bun decât ruda apropiată” (proverb turcesc) sau “Prietenul la nevoie se cunoaşte” (proverb românesc).

Proverbele sunt aplicate la situaţii, contexte particulare, dar care practic sunt nelimitate ca număr. Cele mai multe proverbe apar sub forma unor propoziţii enunţiative, afi rmative sau negative ce exprimă în mod direct o judecată, proverbe pe care le găsim în ambele spaţii culturale: “Graba strică treaba”, “Broasca nu cântă pe uscat”, “Sătulul nu-l crede pe cel fl ămând”, “O mână spală pe alta şi amândouă faţa”, “Nu înveţi cal bătrân să meargă în buiestru”, “Câinele care latră nu muşcă”, “Minciuna are picioare scurte”. Caracterul oral, anonim, colectiv, forma scurtă, concisă, aplicabilă în orice situaţie de viaţă reprezintă trăsături comune ale proverbelor româneşti şi turceşti, de aceea acestea cunosc o largă răspândire.

Com

enius

11

Profesor Adriana Mierlă

Proverbul reprezintă un consens formulat printr-un simbol logic: “Cine seamană vânt, culege furtună”, “Lupul tot lup rămâne” (intrigantul culege roadele faptelor sale, în timp ce lupul, simbol al omului rău, nu îşi schimbă caracterul). Aceste simboluri sunt uneori comune, alteori diferite: şacalul devine un simbol al răului în proverbele turceşti sau “Într-un papuc nu intră două picioare” corespunde proverbului românesc “Nu încap două săbii într-o teacă”.

Efectul proverbelor, chiar şi atunci când se bazează pe o falsă generalizare, este însă de a îndemna la prudenţă: “Pisica blândă zgârie rău” , “Câinele care latră nu muşcă”, “Fereşte-te de cel care priveşte în jos şi de apa care curge lin” (proverb turcesc).

Studiul comparativ al proverbelor în cadrul proiectului Comenius a avut ca scop nu numai substratul fi lozofi c al acestor proverbe, dar şi aprofundarea cunoştinţelor de limbă străină, proverbele fi ind prezentate în cele trei limbi: turcă, engleză şi română.

În consens cu tema abordată vom încheia cu proverbul turcesc: “Cine munceşte se cunoaşte după mână şi cine învaţă, după limbă.”

12

Wisdom in three languages

Turcã Englezã Românã

• Acele işe şeytan

karışır.

• Good and quickly seldom

meet.

• Cu prea multă

grabă nu faci multă

ispravă.

• Aç tavuk kendini

buğday ambarında

görür.

• A hungry hen sees her-

self in a wheat silo.

• Vrabia mălai

visează

• Aç ayı oynamaz. • A hungry bear won’t

dance.

• Broasca nu cântă

pe uscat.

• Açın halini tok bil-

mez, hastanın halini

sağ bilmez.

• He whose belly is full

believes not him who is

fasting.

• Sătulul nu crede

fl ămândului.

• Adam adama

gerek olur.

• One hand washeth an-

other and both the face.

• O mână spală pe

alta şi amândouă

obrazul.

•”Aĝaç yaş iken

eĝilir”

• Trees bend when they

are young.

• Nu înveţi cal

bătrân să meargă

în buiestru.

• Akılları pazara

çıkarmışlar, herkes

kendi aklını

beğenmiş.

• Many men have many

minds

• Câte capete,

atâtea păreri.

Com

enius

13

Turcã Englezã Românã

• Acele işe

şeytan karışır.

• Good and quickly sel-

dom meet.

• Cu prea multă grabă nu

faci multă ispravă.

• Aç tavuk

kendini buğday

ambarında

görür.

• A hungry hen sees her-

self in a wheat silo.• Vrabia mălai visează

• Aç ayı oyna-

maz.

• A hungry bear won’t

dance.

• Broasca nu cântă pe

uscat.

• Açın hali-

ni tok bilmez,

hastanın halini

sağ bilmez.

• He whose belly is full

believes not him who is

fasting.

• Sătulul nu crede

fl ămândului.

• Adam adama

gerek olur.

• One hand washeth an-

other and both the face.

• O mână spală pe alta şi

amândouă obrazul.

•”Aĝaç yaş iken

eĝilir”

• Trees bend when they

are young.

• Nu înveţi cal bătrân să

meargă în buiestru.

• Akılları pazara çıkarmışlar, herkes ken-di aklını beğenmiş.

• Many men have many minds

• Câte capete, atâtea păreri.

• Araba devri-

lince yol göste-

ren çok olur.

• Many will show the way

after the carriage (vari-

ant: ox cart) has over-

turned.

• După război, mulţi

viteji se arată.

• Armut dibine

düşer.• Like cow, like calf.

• Aşchia nu sare departe

de pomul tăiat.

• Ateş olmayan

yerden duman

çıkmaz.

• Make no fi re, raise no

smoke.

• Nu iese fum fără foc.

14

Turcã Englezã Românã • Başkasına fenalık eden kendine etmiş olur.

• He who sows the wind, reaps the whirlwind.

• Cine seamănă vânt culege furtună.

• Denize düşen yılana sarılır.

• Call the bear uncle ‘till you are safe across the bridge.

• Fă-te frate cu dracul până treci puntea.

• Emek ol-madan yemek olmaz.

• Plough deep, while slug-gards sleep; and you shall have corn to sell and to keep.

• Arătura cu sudoare, deşi te doare, dar în urmă ve-selie are.

• Gözden uzak olan gönülden de uzak olur.

• Out of sight, out of mind. • Ochii care nu se văd se uită.

• Hamama giren terler.

• Who enters the Turkish bath will sweat.

• Dacă ai intrat în horă, joacă.

• Hatasiz Kul Olmaz.

• Nobody’s perfect • Nimeni nu este perfect.

• Havlayan kö-pek ısırmaz.

• Barking dogs never bite.• Câinele care latră, nu muşcă.

• İsin yanına varan is, misin yanına varan mis kokar.

• Birds of a feather fl ock together.

• Cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii.

• İt ürür, kervan yürür.

• Water fl ows, rocks re-main; The dogs bark, but the caravan goes on.

• Apa curge, pietrele rămân; Câinii latră, cara-vana trece.

• İti an, çomağı hazırla.

• Name the dog, ready the stick.

• Vorbeşti de lup şi lupul la uşă.

• Mart kapıdan

baktırır, kazma

kürek yaktırır.

• It is not good praising

a ford till a man be over;

Don’t cry till you are out of

the wood.

• Nu zi: hop! până nu sari

şanţul.

• Meyveli ağaçı

taşlarlar.

• Always the trees that

bear fruit are stoned.

• Se dă cu pietre doar în

pomii cu rod.

Com

enius

15

Turcã Englezã Românã

• Misafi r umduğunu ye-mez, bulduğunu yer.

• Look not a gift horse in the mouse.

• Calul de dar nu se caută la dinţi.

• Ne ekersen onu biçersin.

• Measure for measure. • După faptă şi răsplată.

• Nerede hareket orada bereket.

• Man consecrates the land.

• Omul sfi nţeşte locul.

• Parayı veren düdüğü çalar.

• Business is business; One hand will not wash the other for nothing.

• Frate, frate, dar brânza-i pe bani.

• Sabır acıdır, meyvesi tatlıdır.

• Patient men win the day.• Cu răbdarea treci şi ma-rea.

• Son gülen iyi güler.

• He laughs best who laughs last; Better the last smile than the fi rst laugh-ter.

• Cine râde la urmă râde mai bine.

• Sütten ağzı yanan yoğurdu üfl eyerek yer.

• Once bitten, twice shy; The burnt child dreads the fi re.

• Cine s-a ars cu ciorbă, sufl ă şi în iaurt.

• Tavşan dağa küsmüş, dağın haberi olmamış.

• Hare (rabbit) was of-fended with the mountain, but the mountain did not notice.

• S-a supărat ca văcarul pe sat.

• Vakitsiz öten horozun başı kesilir.

• Mum is counsel. • Tăcerea e de aur.

• Yalancının mumu yatsıya kadar yanar.

• Lies have short legs.• Minciuna are picioare scurte.

• Yavuz hırsız ev sahibini bastırır.

• All are presumed good, till they are found in fault.

• Hoţul nedovedit e ne-gustor cinstit.

• Yaz günü gölgede yatanın, kış günü ekmeği esmer olur.

• In fair weather prepare for foul; He is wise that is ware in time.

• Omul cuminte îşi cumpără vara sanie şi iarna car.

• Zorla güzellik olmaz.

• Fanned fi res and forced love never did well yet.

• Dragoste cu sila nu se poate.

16

Narrator: Pacala, poor and hungry went to the fair with a pair of turkeys. His former master met him and told him:

Master: Hey, good for nothing, robber! I can see you keep stealing.Where did you steal these turkeys from?Pacala: I have bought them and I have paid for them. I swear on my God! Master: I don’t believe you! You couldn’t have paid for them, because you

never have any money in your pocket.Pacala: And I swear I have paid for them.Master: If it is

true, will you sell them to me with the same price you have bought them?

Pacala: Well, with the greatest pleasure, sir, if you really want this! They cost me four hard, serious sticks on my back.

I don’t want to win anything from you! I sell them to you at the same price!

Traducere şi adaptare din volumul “De-ale lui Păcală “, BPT 1964Rădulescu Andrei, Cozea Petre, Tudose Richard, Gherasim Teodora, clasa a VII-a A

Îndrumător, prof Zina BUJOR

A good price

Isprãvile lui Pãcalã

Com

enius

17

Long time ago, there lived a rich man who had a big house in the city and a farm in the country. He used to come to the countryside in spring and to go back to the city in autumn. He also had an old and sick horse which he didn’t want to take to the city in autumn. The poor countrymen were scared to death that the horse would die, which fi nally died, so they said:

Countrymen: What are we going to do, my lord, if the horse dies?Rich man: What, the one who says the horse is dead, should pay for it.In the spring, the rich man came to the countryside and asked about his horse. Pacala, as

sly as a fox, told the countrymen:Pacala: Keep quiet, don’t talk to the rich man when he asks about the horse!Rich man : Where’s my horse, how is he?

The rich man and the horse

Traducere şi adaptare din volumul “De-ale lui Păcală “, BPT 1964

Dumitraşcu Cătălin, Dănilă Emilia, Negroiu Mihai, Badea Alexandra, cls a VII-a A

Îndrumător, prof Zina BUJOR

Pacala : The horse is fi ne, he is on the fi eld.Rich man : Bring him here because I want to see him.Pacala : Well, we can’t bring him here, my lord, because he has spread all over the fi eld.

The legs are towards the North, the head is towards the South, the body is towards the West.

Rich man : Don’t tell me that the horse is dead?Pacala : You have said it yourself, so YOU should pay for the horse.

18

Povestitor: Nu ştiu cum se făcu, destul că odată ajunse şi un biet dascăl să aibă o gospodărie mai întinsă, cum s-ar zice. Vezi bine, la aceasta, pe lângă altele multe şi de toate, îi mai trebuia dascălului nostru şi un servitor harnic. A umblat cat a umblat, dar în zadar n-a umblat, că l-a găsit pe Păcala, tocmai bun de treabă. Dascălul, care pe lângă că avea ceva stare, se ţinea şi cu multă cunoştinţă de carte. Că, vedeţi dumneavoastră, aşa e făcut omul: când se simte greu la pungă vorbeşte mai din plin, ori mai cu greutate, în sfârşit, nu vorbeşte cum ar trebui să vorbească, multe lucruri le numeşte schimonosit, ori, cum se zice, “mai pe politică”. Iată ce a păţit Dascălul nostru încercând să-l înveţe şi pe Păcală să vorbească aşa cum s-ar cădea .

Dascălul: Măi Păcală.Păcală: Aud stâpane.Dascălul: Vezi ca s-a stins mângâierea, adă vreo două lemne şi-o aprinde.Păcală: Ce mângâiere s-a stins, stăpâne, şi cum s-o aprind eu cu lemne? Iată că nu pricep.Dascălul: Bine, păi tu aşa de prost eşti să nu ştii nici atâta, că la foc se zice, pe politică, mângâiere?Păcală: Am înţeles, stăpâne!Dascălul: Bine! Acum mergi şi dă afară mârâiala din cămară, să nu strice ceva pe acolo.Păcală: Mă duc bucuros, stăpâne, dar n-aş vrea sa stric eu ceva pe acolo, că nu ştiu ce e aceea mârâială.Dascălul: Tot eşti tu prost. Bine, tu nici atâta nu ştii, că mârâiala nu e altceva decât pisica?Păcală: Aşa o fi , stăpâne, dar eu ştiam că pisica-i pisica, şi pace!Dascălul: Acum dă-mi un pahar de udeală.Păcală: Poate un pahar de rachiu vrei să zici, stăpâne.Dascălul: Râdă dracul de tine. Ce rachiu, mă nerodule, numai mojicii beau rachiu. Udeala este apă,

ş-atât. Vezi bagă-ţi mintea-n cap, ce-ţi spun să nu mai uiţi.Păcală: Nu, nu! Las’ pe mine, stăpâne!Dascălul: Dimineaţă să te scoli devreme şi să te duci pe la pricopseală, să vezi ce mai este pe-acolo.Păcală: Bucuros aş face, stăpâne, dar nu ştiu unde mă mâni, că nu pricep ce e aceea pricopseală.Dascălul: Bine, bre, tu, precum se vede, nu ştii nimic, nu ştii nici cum se vorbeşte cum se cade.Păcală: Ba, să ierţi, neică dascăle, ştiu să vorbesc, dar nu aşa cum spui dumneata.

Pãcalã si dascãlul¸

Com

enius

19

Dascălul: Apoi vezi, tu ştii limba proştilor. Ar fi bine să te mai ciopleşti şi tu, ca să se vadă că nu eşti sluga la oameni prosti, ci la dascălul satului.

Păcală: Acuma ştiu, neică dascăle, ce e pricopseala. Poate că vrei să mă duc pe la şcoală şi să văd: venit-a vreun băiat, sau nu?

Dascălul: Nu te întrece degeaba cu fi rea! Nici pe departe nu e aşa cum crezi tu. Pricopseală se numesc bucatele, mă năucule. Adică sa te duci la câmp şi să vezi cum mai sunt bucatele, că n-am mai fost de mult pe la ele.

Păcală: Mulţumescu-ţi, Doamne, că am mai învăţat ceva!Dascălul: Aşa, aşa, cucă-naucă.Povestitor: În sfârşit, trece azi, trece mâine, dar Păcală nu se putea descurca nicidecum cu limba

sucită a dascălului, cum o numea el. Într-o zi, ce-i trăsneşte slugii prin gând? Hai, să i-o facă stăpânului sau, ca să nu-l mai prostească atât. Se apucă si leagă un tăciune aprins de coada pisicii şi-i dă drumul prin curte. Pisica, speriată, a fugit din curte în bătătură şi drept în vârful clăii cu bucate s-a oprit. Paiele fi ind bine uscate, îndată au luat foc. Păcală cum o vede începe a striga din poarta curţii:

Păcală: Săăăi, neică dascăle cu udeala, că s-a dus mârâiala cu mângâierea-n coada, şi de nu vei veni cu udeala, e vai de pricopseală!

Dascălul: Ce om prost mai e sluga asta a mea! Amu, naiba mai vrea să ştie ce vrea să zică el.Păcală: Săăăi, neica dascăle cu udeala, că s-a dus mârâiala cu mângâierea-n coada, şi de nu vei veni

cu udeala, e vai de pricopseală!Povestitor: Dascălul habar n-are, până ce nu vede focul în bătătură, aleargă el iute să stingă, dar nu

mai putea face nimic, că era prea târziu.Dascălul: Slugă proasta şi netrebnică, de ce n-ai spus româneşte cum se cade, nu în limba

păsărească?Păcală: Bine, stăpâne, eu am gândit că dumneata înţelegi numai aşa şi-mi era frică să n-o păţesc şi acum. Cum sună,Asa răsună.La aşa capAşa căciulă

Adaptare şi dramatizare: Toma Eduard cls. a VII-a ADupă „De-ale lui Păcală”, BPT 1964

20

NARRATOR: Once upon a time, Pacala was staying at the edge of a forest and was thinking what to do. And when he looked along the road, he saw a carriage coming towards him. He stood up quickly , got a big stump and held it straight up. In the carriage there was a landlord, a lady and the carriage driver. The landlord, seeing Pacala, told to the carriage driver to stop and then said:

LANDLORD: Good day!PACALA: Thanks ! LANDLORD: But , what are you doing here?PACALA: Well, my lord, you see, I’ve put this stump to have a little rest and then I’ll take it home.

What about you, where are you going?LANDLORD: I heard about somebody called Pacala, who plays tricks on people and I’m going to fi nd

him, to make him fool me, too.PACALA: Don’t go farther, my lord, because I’m Pacala , but now I can’t fool you because I forgot

my trick maker at home. If you want me to fool you I’ll go down here, in the village, home, to bring my trick maker and then I’ll fool you. And to come faster, get out of the carriage ,you, the lady and the carriage driver. You, my lord, hold this stump well not to shake because I’ll come quickly.

Pacala and the Landlord

Toma Eduard, Sfetcu Silviu, Mihăilă Diana, Negroiu Mihai, Dănilă Emilia, clasa a VII-a A Îndrumător, prof Zina BUJOR

NARRATOR: The lady and the carriage driver got down and the landlord held the stump well, not to shake. Pacala got into the carriage and left away. He stood there all night and the next day till afternoon.

WIFE: How long are we going to wait here ,dear ? We’ve been staying here since yesterday , the night was cold ,and now it’s afternoon and Pacala hasn’t come. But ,look ,a man is passing by ,let’s ask him . MAN: Good day.

LANDLORD: Good day.MAN : Why are you staying here?LANDLORD: I am holding this stump until Pacala comes with the trick maker to fool us. He told

me that he would come quickly, but he doesn’t show up anymore.MAN: Well, my lord, isn’t this trick big enough ? He left you here and he took your carriage and the

horses alltogether? Ha, ha ,ha !!!

Com

enius

21

Povestitor: Trăiau odată într-un sat Păcală şi nevasta lui. Amu, de la un timp, ce i s-o fi părut femeii, nu se ştie, dar atât se ştie: că ea avea un gând, şi ca să scape de bărbatul sau într-o zi se prefăcu că-i bolnavă:

Nevasta: - Văileu, omule, nu mă lăsa, văileu, mor, mor,omule...

Păcală: - Ce-i, măi femeie?Povestitor: Lui nici prin

cap nu-i trecea de ce boală suferea femeia lui.

Nevasta: - Omule, du-te la spiţerie şi-mi ia vreo două prafuri, ca mor.

Păcală: - Ce fel de prafuri, bre, să-ţi iau?Nevasta: - Du-te, du-te mai degrabă, că mor. Încă mai stai de vorbă? Povestitor: Văzând Păcală ca s-o-ntecut cu gluma, merge el, săracul, şi la spiţerie.Spiţer: - Ce vrei, Păcală?Păcală: - Am venit, domnule spiţer, să-mi dai nişte prafuri.Spiţer: - Ce fel de prafuri?Păcală: - Pentru femeie, domnule spiţer.Spiţer: - Bine, ia că ţi-oi da. Vino mai încoace!Povestitor: şi când Păcală se apropie, el ii şuieră două palme de-i venea ţăranului să mănâncă

chibrituri ori să bea apa rece.Spiţer: - Na, du-le pe acestea nevastă-ta.Povestitor: Păcală al nostru, de fel cam răbdător şi puţin cam sărac cu duhul ori slab de înger - nu

ştiu bine - a venit acasă şi cum nevestica lui se făcea iarăşi bolnavă, Păcală al nostru, i-a şters o palmă, de a răsturnat-o.

Păcală: - Na, femeie, asta doctorie ce mi-o dat spiţerul!

Povestitor: Iar femeia sări în picioare, parcă n-o mai durea nimica; şi umbla prin toate părţile după treburi. Văzând Păcală al nostru ca femeia s-a lecuit numai dintr-o singură palmă, merge iar la spiţer.

Păcală: - Domnule spiţer, iţi mulţumesc că mi-ai lecuit femeia numai cu un singur praf, şi unul, fi indcă mi-a rămas, ţi l-am adus înapoi.

Povestitor: şi când i-a hăitit şi spiţerului o palmă, l-a răsturnat jos, ameţit. Apoi se întoarce fericit acasă ca şi-a găsit leac pentru nevastă.

Adaptare şi dramatizare: Toma Eduard, Dănilă Emilia, Rădulescu Andrei, cls. a VII-a A După „De-ale lui Păcală” – BPT, 1964

Îndrumător, prof Zina BUJOR

Spiterul pãcãlit¸

22

Pacala’s trickNarrator: Pacala was a nice villager,

but he was really sly. He had taken a cart of wood to father Doroftei. The father, as usual, offered Pacala a glass of wine after unloading the wood. Father Doroftei had a marvellous wine, that people from over twelve lands knew about, but he gave only a glass or two to each who came to him. But Pacala, what a sly!

Father Doroftei: Here, Pacala! Take a glass of wine.

Pacala Doroftei: Then…Forget it, your holiness. If you gave wine to each one that passes your holiness` doorstep, what would you remain with?

Father Doroftei: Oh, come on! Come and take a glass!

Pacala: Many thanks ,you holiness ,let’s have a glass of wine !Narrator: But the father had the wish that everybody praised his wine. Even though, it was really

good, you couldn’t deny it. People noticed his fl aw and praised the wine even before they had tasted the fi rst drop. After the fi rst glass, the father would be saying:

Father Doroftei: So, what do you say about my wine, Pacala? Is it good?Pacala: Then, father…What can the man be sure of from a glass?Father Doroftei: Let me pour you another glass then . So…? What do you say? Is my wine good?Pacala: Then…Father Doroftei…What can a man know from two poor glasses?Father Doroftei: to the audience: Look at him ! He’s drinking my wine and he doesn’t say a single

word about it .What can I do ? I’ll give him a third glass ! Father Doroftei; to Pacala Take and drink some more, Pacala! Maybe now you’ll know!Pacala: Many ,many thanks ,Father !Father Doroftei: Do you like it, Pacala? How is it? What do you say?Pacala: Father! Excuse my boldness, but what can the man be sure of from only three glasses?Narrator: Father Doroftei started to get a little angry , but he gave Pacala another glass full of

his precious wine. At this point he would have given anything to hear Pacala say that he had a wonderful wine! Never before had this hap-pened to him ! To offer his precious wine and not to be told it was the best wine ever!. But the wine was pretty strong and Pacala`s eyes grew bigger and bigger. After the fourth glass, father Doroftei asked again:

Father Doroftei: Now tell me. Is the wine good?

Pacala: Then…! Faather Dor-oftei…! What opinion can you get from a drunken man? Let`s taste it again tomorrow!

Traducere şi adaptare din volumul “De-ale lui Păcală “, BPT 1964 Zaharia Elena, Tudose Richard, Dumitraşcu Cătălin, Sfetcu Silviu, Negroiu Mihai, clasa a VII-a A

Îndrumător, prof Zina BUJOR

Com

enius

23

Characters:NarratorPacalaThe landlord

Narrator: The landlord sent Pacala to watch over the goats while they grazed. In the evening Pacala came back home with the goats.

The landlord: What’s wrong with these goats, Pacala? You bring them back so unhappy. Why aren’t they happier , full of laughter and jumping for joy ?

Pacala: How could I know what’s wrong with them? But, if you want to see them laughing and jumping, I’ll make sure they do it.

Narrator: The next day, Pacala found a solution to his master’s wish. He cut off one leg from each goat, and did the same with their upper lips. Therefore, when he got home, the goats were limping and looked like they were jumping. Because of their missing upper lips they also looked like they were laughing.

Pacala and the goats

Traducere şi adaptare: Manole Gabriel, Novac Alexis, Culcica Daniel, Mucibabici Andreea, Mihalcea Andrei, clasa a VIII-a A

din ”Întâmplări cu Păcăla”, Ed.Corint 2008Îndrumător, prof Traian Popa

The landlord: What have you done ? What happened to them?

Pacala: But, master, didn’t you say that you wanted to them laughing and jumping? I just did what you asked me to do.

Narrator: The man was very angry but he couldn’t do anything. He left Pacala to work around the house with the other servants, but he didn’t let him take care of the goats anymore.

Pacala: What am I supposed to do at home?The landlord: Don’t do anything, or better yet, do what my neighbour does.Pacala: That’s what I’m going to do.Narrator: That day the neighbour climbed on the roof and started to replace the old rotten reed

roof with a new one. When Pacala saw that, he climbed on the roof and started throwing down the tiles. When the landlord came home, he saw all his tiles lying broken on the ground.

The landlord: What have you done!?Pacala: I did what the neighbour did, just like you told me.Narrator: Realizing that Pacala is a bit crazy, the landlord gave him his pay for the whole year

and gave him the sack.

Characters:NarratorPacalaThe landlord

Narrator: Pacala became the servant of a landlord who made him accept a strange deal. He said that if Pacala saw him angry, he had his permission to cut his nose off. However, if Pacala got angry, the landlord would do the same thing to him. One morning, the landlord called Pacala and gave him a loaf of bread and a piece of cheddar.

The landlord: Go to the forest to get some wood and be back by nightfall. If you are hungry you can eat the bread and cheese, but you must bring them back untouched.

Narrator: Pacala went to the forest and when he was hungry he thought of a solution. He took his knife and made a hole in the cheese and took out the inside. Then he did the same thing with the bread. After he had eaten, he put back the corks and put the bread and the cheese back in his bag. He put the logs in the cart, and went back home.

The landlord: Did you bring me back the bread and the cheese untouched ?

Pacala: Yes. Look, they’re in one piece.Narrator: The landlord looked at them and saw that they were untouched. But

when he took them in his hands he realized that they were very light. The landlord: Why are they so light, Pacala?Pacala: They have no inside.The landlord : How come they don’t have an inside ?Narrator: Pacala told the landlord what he had done. The landlord was very angry

because Pacala had tricked him, but he didn’t say a word.

Pacala and the cheddar

Traducere şi adaptare din ”Întâmplări cu Păcală”, Ed. Corint 2008: Manole Gabriel, Novac Alexis Culcica Daniel, Mucibabici Andreea, Mihalcea Andrei, cls.a VIII-a A

Îndrumător, prof Traian Popa

24

Com

enius

25

Om: - Hoge, iaca am primit şi eu o scrisoare din Iran. Mi-o citeşti si mie, te rog?

Hogea: - N-o pot citi pentru că nu-i scrisă pe limba noastră.

Om: - Să-ţi fi e ruşine, măcar pentru că porţi fesul ăsta de Hoge. Să nu poţi citi o scrisoare!?

Hogea : - Ia fesul ăsta şi puneţi-l pe cap şi acum, citeşte-o, dacă tu crezi că, având un fes pe cap, eşti mai deştept decât alţii.

La vie

Adaptare şi dramatizare după “Poveşti nemuritoare”, Ed. Ion Creangă, 1982Dumitraşcu Cătălin, Sfetcu Silviu, cls. a VII-a A

Povestitor: Hogea pătrunde într-o zi în via vecinului şi începe să fure struguri, pe care îi pune iute într-un sac. Apare, însă, proprietarul viei:

Vecinul: - Hoge, cum ai ajuns tu în via asta?

Hogea: - Furtuna din noaptea trecută m-a luat din faţa casei şi m-a adus în vie.

Vecinul: - Dar cine te-a pus să rupi struguri?

Hogea: - Cum îi ating, strugurii mi se lipesc de mână şi atunci, vrând nevrând, îi rup.

Vecinul: - Dar în sac, cine te-a îndemnat să-i pui?Hogea: - Şi eu tot asta mă-ntrebam. Pesemne că tu m-ai îndemnat, că mie nu

mi-ar fi venit această idee….

Scrisoarea si fesul¸

Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea

26

Personaje:Vecinul lui HogeaNevasta vecinului Hogea

Nevasta: Măi, bărbate, ai auzit ce scandal a fost în casa vecinului nostru Hogea noaptea trecu-tă? Nu am putut să închid un ochi de atâta gălăgie. Du-te degrabă şi vorbeşte cu el, poate-ţi spune ce s-a întâmplat.

Vecinul: Ai dreptate , a fost zarvă mare, mă duc chiar acum la Hogea.(Se duce la Hogea)Vecinul: Hogea efendi, noaptea trecută a fost gălăgie mare în casa ta. Nu ne-am putut odihni

deloc. Ce s-a întâmplat?Hogea: Îmi pare rău , vecine, m-am certat cu năzdrăvanul de fi ul meu şi cum ne certam noi mai

cu foc, i-a căzut fesul pe scări în jos. Acesta a fost zgomotul!Vecinul: Imposibil, efendi, îţi baţi joc de mine? Un fes nu putea să facă atâta zarvă!Hogea: Ai dreptate omule, dar, am uitat să-ţi spun: Băiatul era sub fes!

Adaptare şi dramatizare după „Poveşti nemuritoare”, Ed. Ion Creangă, 1982

Mihalcea Andrei, Novac Alexis – cls. a VIII-a

Hogea si vecinii¸

Com

enius

27

(A simply furnished room. There is a sofa and a lute on the wall can be seen. A shabby carpet in the middle of the room and there is a small table books on it. Hodja’s wife knitting socks is sitting on the sofa and calls for Ayşe. )

Hodja’s wife: Ayşe, Ayşee…Go and have a look, where has this man been? Have a look for him up to Ahmet Ağa’s corner.

Ayşe : …………Hodja’s wife: Girl, I am telling you, don’t you hear? ( some noise occurs outside)Hodja’s wife: May your hands break in two! Who knows what you have overturned again…(Hodja comes in with his skullcap in his hand)Hodja: Don’t blame the girl, woman…If you don’t understand the issue, don’t speak like that.Hodja’s wife : So, what was that row? Hodja: What was going to happen, while I was stepping up the stairs, my skullcap rolled down,

that’s all. Hodja’s wife: Ohh dear, how can a skullcap make that much noise? Hodja : So, It was me under the skullcap.Hodja’s wife: Ok then, say like that…Where have you been so far, I was going to send Ayşe after you.Hodja: Me? You know a fox is always in the forest or in the furrier’s shop.(Ayşe comes in)Ayşe: Hodja Efendi, while you were away, a man came and he is back again, he wants the donkey,

shall I give it to him? Hodja : Ohhh, tell him “ nooo”

Nasreddin HodjaEpisode 1

28

Ayşe: Okey. ( She goes out of the stage and comes in again) Hodja Efendi, but he says that the donkey was very needful!

(Ahmet Ağa comes in )Ahmet Ağa: Don’t do that to me Hodja, give me the donkey and I will go to the mill and be back.Hodja : Ahmet Ağa, I have sent the donkey to the fi eld with my son, the donkey isn’t at home

now.(At that very moment, the brays of the donkey is heard) Ahmet Ağa: Now, say that the donkey isn’t at home now Hodja, you can’t say that!Hodja: Man! you don’t believe an old man like me but you believe a donkey in the shed. I

wouldn’t have expected this from you. Ahmet Ağa: I am sorry Hodja Efendi, I am an untaught man, sorry, goodbye…( goes out from the

stage)Hodja’s wife: you have got rid of the man skillfully, but there has been something wrong with

your donkey so far.Hodja : Take-it-easy my lady, you should be afraid of the silent . It knows its master very-well.Hodja’s wife: You are right Hodja Efendi. By the way, I’ve made a new dress for me. Take a look.

( She takes the dress from the wall and holds it up to her shoulders.) So, what do you think of it, Efendi? When I am wearing this dress, who can see me or who not?

Hodja: Ohh woman, don’t come into my sight and you can appear to whoever you wish.Hodja’s wife: But you didn’t use to say like that, while you were trying to elope with me.

Shame on you!

Episode 2Ayşe: Hodja Efendi, someone is at the door. I guess she is the next-door neighbour woman …

She wants the rope.Hodja : What does she want again?Hodja’s wife : She wants the rope.Hodja: What rope? She can come in.Ayşe: Come in please, come in….Neighbour woman: Hello, Hodja Efendi! Hodja : Hello to you!Neighbour woman: I need some rope.Hodja: Hıımmm…What rope, What for ? Neighbour woman: Rope for laundry.Hodja: Ohh dear, I wish you had come earlier, I have no more rope now. Neighbour woman: What happened to your rope? Hodja: I have hung out fl our on it..Neighbour woman: ( She laughs) Hey, can one hang out fl our on a rope? Gosh! God bless you

Hodja! Hodja: When a person is unwilling to give something ,he can hang out fl our and also salt on the

rope. Neighbour woman: Oh! Hodja isn’t giving away anything these days. Hodja’s wife: Neighbour! Don’t slander my husband. The other day we borrowed your boiler.Neighbour woman: So, what happened?Hodja’s wife: He gave it back to you saying “ the boiler has given birth to a small baby boiler”

Remember that ?Neighbour woman: How can I forget it ! But then, do you know what he did ?Hodja’s wife: Nooo………………..

Com

enius

29

Neighbour woman: You were not there, he wanted the boiler back from me.Hodja’s wife: So, what happened if he wanted it back?Neighbour woman: One day later, when we went to take back our boiler, he said “ the boiler has

died, I am sorry” we were shocked!!!Hodja’s wife: Of course, if a boiler can give birth, why can’t it die? Neighbour woman: I have never heard of anything like that. Anyway. Goodbye. I can’t quarrel

with you anymore… Never again. Uncle. ( And goes out from the stage) Hodja’s wife comes in wearing her new dress.Hodja: Ohh my god, a man sould sometimes see that kind of beauty. Give me the lute my lady, let

me play it …(Takes the lute and starts to play )Hodja’s wife : What is this hodja ? Everybody plays it by moving their hands up and down but

you are playing it on the same spot.Hodja : This is talent !!! Everybody takes the lute and looks for the spot.Look! I have found it im-

mediately.Hodja’s wife: So, what kind of a music is that? Hodja: You ignorant woman, it is the song of the clerk.Hodja’s wife: You go on playing then…Hodja: Ok, I am playing but what are you going to do?Hodja’s wife: I am going to the neighbour. Maybe I will stay there tonight , don’t worry about

me. I will send message with Ayşe if something happens. When you go to sleep , she comes to the neighbour,too, and you look through the window ,right? ( goes out from the stage )

30

Episode 3Ayşe: Hodja Efendi, Yasef efendi has come.Hodja: What did you say? Did Esef efendi come? Who is Esef?Ayşe: No, not Esef , Yasef Yasef…Hodja : Ohh, Yasef Efendi, let him in, let’s see what he is going to say…Ayşe: Come in Yasef Efendi, come in…(Yasef comes in , he is such a stingy man. Ayşe goes out) Yasef: Good evening, Hodja Efendi…Hodja : Good evening Yasef Efendi, what is your problem?Yasef: God bless you ,Hodja Efendi. I have got a gold coin, nowadays my shop has gone bankrupt.

My family and I are all hungry. I thought that I can exchange this gold coin to hodja efendi , we are good friends ,right?

Hodja: Let me see whether the coin is gold or not as you said. ( Takes the money , bites it and gives back) Impossible Yasef Efendi.

Yasef: Why is it impossible Hodja Efendi? This gold is the best gold. Exchange it under its value. My children are waiting at home. They are helpless like cats,you can’t imagine.

Hodja : Impossible, I can’t exchange the coin. Yasef: Ok then, give me 150 liras and take this gold, the rest all is yours. Hodja : This coin is not worth much, it has a small amount of gold in it. Yasef: So, how much will you give? Hodja: It has such small amount of gold.Yasef: I understand, how much will you give? Tell me, how small its amount of gold?Hodja: Yasef Efendi, it is very very small… In fact, after you have exchanged it, you should give

more money to the buyer…Yasef: What ? What did you say Hodja Efendi, giving money to the buyer? Goodbye Hodja Efendi,

I am leaving. ( Goes out of the stage)

Com

enius

31

32

Episode 4(While Hodja is chang-

ing his clothes , the door bell rings, Ayşe comes from the in-side, opens the door. A student wearing shorts and a fez comes in, he is a low-voiced boy.)

Hodja: Ooo, what’s the matter,Ali? Are you here to get your homework done again?

Ali: Hodja Efendi, our teacher asked very strange questions to us. I fi rst asked my mum and dad but they couldn’t know. I must do this homework by tomorrow. Please, this is the last. I will never disturb you again Hodja Efendi.

Hodja: Ok, ask ...Let’s see these questions…Ali: ( Reads from his notebook one by one. ) When the moon shrinks, what happens to the rest? Hodja: Is that the question ? Then, start to write. They clip and clip the rest to make stars.Ali: “clip and clip to make stars.” The other question my Hodja , where is the centre of the earth? Hodja: Ok, write this… It is the place where the Hodja’s donkey’s right foreleg stands on. If they

don’t believe, they can measure it. If my calculation is wrong,then my donkey can be theirs.Ali: “It is the place where the donkey’s right foreleg stands on.” One more question ; you are very

intelligent my Hodja, I wish you were in my class, you would be very successful. My last question is ; “when is the doomsday?”

Hodja: There are two kinds of doomsday,my son. One of them is the little doomsday and the other one is big. When my wife dies, that day is the little doomsday but when I die, that is the big one!!!

Ali: “there are two kinds of doomsday, the little doomsday and big doomsday . When Hodja dies ,the big one occurs!!” ( Kisses the Hodja’s hands and goes)

Episode 5(Hodja gets into his bed, at this moment a drunk man outside calls for the Hodja ) Drunkard: Hodja Efendii, open the door. I have come to drink. Helloo,Hodjaa!!! Open the door or

I will knock down your windows …Hodja: For God’s sake, go to the hell . he has come to my door again!!!(Hodja gets out of the bed , opens the door , at this moment ,hodja is punched in his face from out-

side. Hodja topples over and the drunk man goes away slowly laughing…Hodja rises up in anger .)Hodja: You, damned youu… How can you punch an elderly man!!! Older than your father!I will

go to the Judge tomorrow!!!(He goes back to his bed and the curtain drops.)(Judge’s room. There are Arabic verses of the Koran on the wall. The judge is sitting on a higher

seat, there is a cloak on his shoulders. He speaks with a stammer .) The judge: Wh-wh –wh-o is th-there? Come, come in…( He stands up,goes to the door ,returns

and a policeman comes in.)Policeman:Your Honour, Hodja has come, shall I let him in? The judge: Is there anything in his hand? Is he bringing something to me, go and look.

Com

enius

33

Policeman: No , nothing. But there is a man with him, a defendant I guess,he tied him on his don-key, he is untying him now.

(Policeman goes out , soon Hodja comes in grapping the drunk man’s arm )Hodja: I am a claimant, your honour. The judge: Come here Hodja Efendi, come here… What is your claim? Hodja: This man slapped me in the face!!The judge: Slapped? How dared he? Now you , tell me !Do you hear what he has just said about

you,right?The drunkard: Me , your honour? I was drunk, I wasn’t aware of what I did last night, it was just

a joke to Hodja Efendi. How could I do that, forgive me my Judge, forgive me…(Hodja turns back. While he was going towards the sofa to sit, the drunkard takes out a bag full of

money and leaves it in front of the judge.)The judge: The penalty for a slap is ( searching the notebook) “thousand kurus”. The one who

slapped pays the penalty to the man whom he slapped. So, take out the money. ( winks at the drunkard at the same time.)

Hodja: Slap an elderly and great man ,ha!!The drunkard: Your honour, ok but I have no money on me. Let me fetch the money.

The judge: Are you still waiting, rush out. Hodja Efendi, wait for a while here.

(The drunkard goes out, a little later the apprentice of the coffee house brings a cup of tea to the Judge and goes out. Then he comes back again).

The apprentice: Hodja Efendi, there is a tray of bak-lava outside.

Hodja: Okey, but what’s that to me ?

The apprentice: How can you say “what’s that to me?” Hodja Efendi, the tray is going towards your house.

Hodja: If so , what’s that to you? My god!!!The Judge: ( Raises his head) Sure, what’s that to you? ( the apprentice goes out)Hodja: ( Stands up quietly.) My judge ,it has been half an hour , there is nothing from the man,

what if he never comes? The judge: Don’t worry Hodja Efendi, he comes soon.(Hodja sits down. A little later he can’t stand anymore and stands up. He slaps in the nape of the

Judge) Hodja: I beg your pardon your honour, I can’t wait anymore. You take the Money the man will

bring. Goodbye!!!The judge: Slap ,slap ,haa??? Slap to the Judge,haa?? ( Stands up. Hodja goes out of the stage.)(Curtain drops)

Echipa Comenius Atabey Coleji Osmaniye Îndrumător prof. Omer Altan Altinkaya

34

There were 21 white caps in the departure lounge of the airport. Impatience and tension were fl oating in the air .The parents, worried about the next two weeks that would follow ,were giving their children some last-minute advice: ”Don`t forget to do that” ,”Be careful not to lose that”, ”Stay close to your teacher” and so on .Some had tears in their eyes and happiness could be read on other`s faces. But one thing was for sure :everybody was excited ,dreaming about the hot sun of Turkey ,that was going to be our host for the next ten days.

After all the check-ins ,and the last ‘goodbyes’ to our parents we fi nally got on the plane. For some of us, including me, this was the fi rst time we were travelling by plane .We couldn`t take our eyes off the window as the plane was rising higher and higher above the ground. The view that we saw seemed a dream, a picture from a book. The fi elds seemed a handkerchief with brown and green patches. Rivers were winding through the shallow shades.

As we went higher we were surrounded by a thick, white mist. In a few moments we saw ourselves above the clouds. I couldn`t believe my eyes. It was the most beautiful scene I could ever fancy. The clouds, of a pure white, seemed so fl uffy, so soft, that you felt like stepping on them. Above – just the endless blue of the sky, all under the bright light of the sun. If I had ever pictured Heaven before, then it was just like this- a peaceful, quiet place, where clouds keep place of ground.

I couldn`t take my eyes off the window all the way to Istambul, taking hundreds of pictures. We arrived at the airport in Istambul, where we got into our second fl ight.

Ten days under the Turkey`s sun

Impresii de cãlãtorie

Com

enius

35

After a journey of another hour, we fi nally arrived in Adana. Here, we were welcomed by the English teacher from Atabey College that had come before in Romania. He was waiting for us near the bus that was about to take us to our fi nal destination – Osmaniye. We arrived at the Ogretmenevi hotel at about half past six p.m. We were all tired, but still impatient to see our rooms. We discovered that Turkish people are very hospitable. The rooms were clean and roomy and the staff was very friendly, willing to help us and offer us everything we needed to enjoy our staying in Turkey. At dinner, we also found out that Turkish food is very spicy, but at the same time very tasty. After the meal we all went to our rooms, impatient to have some rest.

The next day we met the students of Atabey College. We were welcomed very well. The children seemed very happy to meet us. We talked to them, took photos together, and even gave autographs.

It would take me probably a dozen pages to describe every detail of our staying in Turkey. But one thing impressed me the most: the two-day trip to Cappadocia. Here I saw the most amazing landscapes I had ever seen. As the bus took us farther from Osmaniye, we observed more and more the so called “fortresses” of the ancient people of Turkey. I simply can`t describe in words what Cappadocia offered us to see. Hundreds of towers, all made out of rock, with windows, doors and even churches carved into. It seemed like we had stepped into another world, one that didn`t appear in any of the views I imagined I could ever see. The camels, which represented a big attraction for the tourists, brought a little bit of the ‘Sahara`s hot air’.

36

Ivan Adriana cls. A VIII-a A

Our way back to our hotel in Osmaniye had also brought us a marvelous view. I couldn`t believe my eyes when we got off the bus and we found ourselves surrounded by waterfalls of all sizes. It was such a peaceful place, where nature and human had found their harmony.

And Wednesday had come…This day didn`t bring us amazing views, or signing autographs, but still, it was one of the

most special days. Why? Because this was the day when we were going to have our show, where we were about to show the Turkish people some of our culture and some of our folklore.

After rehearsals, where we made sure that we were well prepared, the evening came. We felt just like the actors we see in theaters and wonder ‘how it might be to be in their place on the stage”. More and more people were gathering in the fi ve hundred places hall. When the curtain was pulled aside, I found myself standing in the bright light of the spotlights, in front of hundreds of people. Despite my expectations, I was not nervous at all. It felt so good to be standing there and have all those people looking at me. So the show started. All our sketches turned out very well, even better than at the rehearsals. After the songs that we sang, the show ended with both our team of students and the Turkish students, singing the same song on the stage. In the end, the public offered us stormy applauses. But fi nally, Friday came. We were all sighing at the thought that everything ended and all that was ahead of us now was the way back to Romania, but we were also missing our families and homes.

In the plane, we were offered the same seraphic view. I could stay like that forever, with my thoughts carrying myself through the clouds. It seemed like this time we were even more captivated and attentive to the view, knowing that we wouldn’t see it again very soon. After a ten- hour journey on our way back, we fi nally felt the land of Romania under our feet. Impatience overwhelmed us again, as we were waiting to see our parents. After taking our luggage back, we fi nally could go to them. Happiness and excitement could be read on everybody’s faces, but there were also tears of joy in their eyes.

After all the hugs and starting to tell, impatiently, a little bit of the whole period, we had to go home. But our heads were still in the clouds when we said goodbye to our teacher.

Com

enius

37

Totul a început ca un simplu joc, o „testare a cunoştinţelor”, poate chiar o provocare, la care eu, dar şi ceilalţi copii, am răspuns fără a sta pe gânduri. Un simplu joc, care, mai apoi, s-a transformat într-o veritabilă competiţie, un adevărat joc al minţii dar şi o imensă şansă de afi rmare, multă ambiţie, nerăbdare, mult sufl et, multe încurajări, speranţe, o mulţime de copii capabili şi doar 20 de locuri libere. La fi nalul concursului, am răsufl at uşurată, deoarece mă număram printre „câştigători”, neştiind că adevărata muncă, dar totodată aventură, de abia acum avea sa înceapă.

Am petrecut multe ore împreună cu ceilalţi colegi, prieteni şi bineînţeles, cu doamna noastră dirigintă, d-na Zina Bujor, căutând materialele necesare, cântând, dansând pe melodii din repertoriul unor mari artişti populari români, melodii consacrate printre care: „Bade pălărie nouă”, „Cu-i nu-i place dragostea”, „Înfl orit-o ruguţu”. Am dramatizat şi tradus în limba engleză poveşti din folclorul romanesc, cu celebrul Păcală, ce a mai destins atmosfera şi care ne-a făcut să fi m mândri că noi, romanii, avem astfel de personaje, pe seama cărora ne-am amuzat copios. Toate acestea au făcut ca orele petrecute împreună să ne apropie, să ne dea spiritul de echipă, de învingători, şi au format o adevărată familie, ceea ce a însemnat foarte mult pentru mine, pentru noi toţi.

Proiectul Comenius -

Între vis si realitate¸

38

Dar, după cum ştim, că „a câştiga o luptă, nu înseamnă, întotdeauna a câştiga războiul”, apar şi emoţiile plecării (primul meu zbor cu avionul). În ziua de 7 aprilie, optimişti, cu speranţa în sufl ete, cu voinţa de a arăta de ce suntem în stare, cu nostalgia ce ni se putea citi pe chipuri, dar totodată cu şepcuţele albe pe cap şi cu zâmbetul pe buze, ne-am îndreptat spre avionul „ce avea onoarea” să ne ducă până în Istambul. Acolo am luat alt avion, încurajaţi fi ind de cei ce aveau să ne devină „părinţi” în următoarea săptămână, în aventura ce ni se înfăţişa din ce în ce mai aproape: d-na Bujor Zina, d-na Stroescu Marilena, d-na Oana Dina şi domnul Popa Traian.

Odată ajunşi în Adana am fost plăcut impresionaţi de briza răcoroasă ce mişca uşor frunzele palmierilor, ale portocalilor, ce parcă ne urau un călduros „Welcome”.

În decursul acelei săptămâni, am vizitat o mică părticică a Turciei, ce cuprindea multe locuri impresionante, frumuseţi ale naturii, monumente istorice şi am afl at o mulţime de lucruri interesante despre tradiţia lor ce este, într-adevăr, diferită de a noastră. Am gustat din bucatele tradiţionale, ce ne-au încântat papilele gustative, ne-am distrat foarte tare la hotel (care cu siguranţă nu ne va uita prea repede) râzând cu lacrimi, dar şi înfricoşându-ne de rugăciunile matinale specifi ce religiei lor. Am făcut nenumărate poze, i-am cunoscut de asemenea şi pe prietenii noştri „turci” ce ne-au primit ca pe nişte adevărate staruri, bucuria şi încântarea putând fi citite pe chipurile lor. Am spus „turci”, folosind cuvântul atât la propriu cât şi la fi gurat (fără a-i jigni), căci ne-am înţeles mai mult prin limbajul semnelor, dar am şi avut plăcerea de a ne simţi vorbitori de limba engleză înnăscuţi. Am luat parte la întreceri sportive, dar şi la ore de limba turcă ce s-au dovedit a fi foarte amuzante, întorcându-ne limbile pe toate părţile. Cu toate acestea, am fost apreciaţi ca fi ind foarte inteligenţi – am învăţat într-o oră materialul pentru 3 ore de studiu. În acele momente puteam spune că aveam o viaţă foarte palpitantă.

Com

enius

39

Ataşaţi fi ind de acele locuri, ne-am luat la revedere cu o oarecare tristeţe, dar totodată cu zâmbetul pe buze ştiind ca ne vom reîntâlni la începerea şcolii.

Sejurul prietenilor noştri turci în România a fost o adevărată bucurie pentru noi, dar cred că şi pentru ei, datorită minunatei excursii de 2 zile la Bran, unde au învăţat dansul pinguinului, de care au fost foarte încântaţi :). Am jucat jocuri, au făcut cumpărături, au vizitat multe locuri deosebite de care au fost foarte impresionaţi, au luat parte la câteva ore deschise de română, biologie şi engleză, dar au luat şi bătaie la un meci de baschet desfăşurat în sala de sport a şcolii noastre. Bineînţeles că au şi câştigat, dar acestea nu au stat în calea dispoziţiei foarte bune manifestate de noi toţi.

Spectacolul din România, ca şi cel din Turcia, aplauzele, laudele, urările de bine, felicitările, încurajările de a merge mai departe, amintirile de neuitat, clipele frumoase şi unice petrecute împreună în România cât şi în Turcia, satisfacţia de a duce până la capăt un proiect de o asemenea anvergură cu acelaşi spirit optimist cu care i-am dat startul, aceste momente ce au şi vor avea întotdeauna un loc special în inimile, minţile şi sufl etele noastre, constituie premiul, răsplata noastră pentru participarea, organizarea, implicarea trup şi sufl et în acest minunat proiect care nu ne-ar fi înseninat viitorul, ce nu ne-ar fi completat albumul vieţii, fără ajutorul şi implicarea doamnei noastre diriginte, doamnei Bujor Zina, căreia îi suntem şi îi vom fi întotdeauna pe deplin recunoscători pentru şansa şi încrederea acordate.

Dănilă Emilia, clasa a VII-a A

40

Obiceiuri românesti si turcesti¸¸¸

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52