-
CAP. I FORMULAREA MEDICAMENTELOR
Preformularea se ocupa cu: studiul proprietatilor secundare
fizico-chimice fundamentale ale substantei active; cu studiul
proprietatilor pulberii de substanta active si cu studiul
compatibilitatii substantei active cu excipientii. Etapele
premergatoare formularii unui medicament sunt : descoperirea
substantei medicamentoase sau izolarea sa din produsi naturali,
stabilitatea proprietatilor acesteia, obtinerea unor cantitati
suficiente pentru formulare si testarea preclinica si clinica.
Proprietatile fizico-chimice ale unei substante active noi,
studiate in faza preformularii sunt : coeficientul de partaj,
constanta de disociere, solubilitatea si starea cristalina.
Punctul de plecare in formularea unui medicament nou: il
constituie substanta activa.
Dupa modul de formulare, medicamentele se impart in mai multe
grupe si anume: oficinale, industriale si magistrale.
Formularea medicamentelor: se bazeaza pe proprietatile
fizico-chimice si biofarmaceutice ale ingredientelor active care le
confera efectul terapeutic; consta in alegerea celor mai potriviti
excipienti, in functie de forma farmaceutica si inseamna stabilirea
compozitiei si a formei farmaceutice. Formularea unui medicament
nou: are in vedere o serie de factori legati de proprietatile
farmacodinamice, farmacocinetice si fizico-chimice ale substantei
active si biodisponibilitatea substantei medicamentoase.
Daca substanta activa prezinta polimorfism, pentru realizarea
formei farmaceutice cu eliberarea cea mai rapida: se alege
polimorful metastabil, polimorful cu punct de topire mai mic si
polimorful mai solubil. Calea de administrare a unui medicament se
alege in functie de: biodisponibilitatea substantei active, viteza
de actiune dorita; durata tratamentului si tipul de boala si tipul
de bolnav.
Calea de administrare orala: este cea mai simpla cale de
administrare folosita pentru administrarea comprimatelor,
capsulelor si a preparatelor fluide de uz intern, si este folosita
pentru actiunea sistemica a substantei active.
Caile parenterale se prefera atunci cand: substanta activa este
inactivata pe cale orala, bolnavii sunt inconstienti sau incapabili
sa foloseasca medicatia
-
orala; se urmareste o absorbtie rapida si se doreste o actiune
sistemica a substantei active.
Calea rectala de administrare se foloseste pentru: actiunea
locala sau sistemica a substantei active, pentru ocolirea barierei
hepatice si pentru administrarea supozitoarelor.Pe calea vaginala:
se administreaza substante active sub forma de comprimate vaginale
si ovule utilizate mai ales pentru actiunea locala.
Substantele active administrate pe cale topica pot fi:
antiseptice, antifungice, antiinflamatoare, emoliente si
protectoare.
Pentru aplicarea topica, sub forma semisolida se folosesc
preparate sub forma de unguente, creme, paste, solutii, emulsii,
suspensii, spray-uri si pudre.
Calea respiratorie de administrare a substantelor
medicamentoase: prezinta o suprafata mare de absorbtie, asigura fie
o actiune locala, fie o actiune sistemica in functie de diametrul
particulelor substantelor active; permite administrarea de
aerosoli, inhalatii si pulverizatii si poate prezenta o actiune
identica cu cea obtinuta dupa administrarea intravenoasa (numai
dupa absorbtia la nivelul alveolelor pulmonare).
Substantele auxiliare sau excipientii din formularea
medicamentelor: trebuie alese astfel incat sa nu prezinte
interactiuni nedorite cu substanta activa sau intre ele, sa fie
lipsite de efect toxic si/sau farmacologic, sa nu influenteze
defavorabil caracteristicile biofarmaceutice si efectul terapeutic
al preparatului si sa nu interfereze dozarea ingredientului
activ.
Substantele auxiliare: transforma substanta activa in forma
farmaceutica; trebuie sa fie inerte fata de substanta activa si
fata de recipientul de conditionare primara.
Substantele auxiliare care ationeaza datorita micsorarii
tensiunii superficiale sunt: antispumantii, umectantii,
solubilizantii si emulgatorii.
Substantele auxiliare care asigura stabilitatea fizico-chimica
medic.: sunt antioxidanti, reglatori de pH si conservanti
antimicrobieni. Functiile substantelor auxiliare sunt: realizarea
unei forme farmaceutice, divizarea dozei de substante
medicamentoase; ameliorarea biodisponibilitatii substantei
medicamentoase si asigurarea stabilitatii medicamentului.
Promotorii de absorbtie: sunt substante auxiliare care
farvorizeaza transportul transmembranar, amelioreaza eliberarea si
cresc absorbtia substantei active.
-
Excipientul este substanta auxiliara care: influenteaza
realizarea, stabilitatea si biodisponibilitatea formei
farmaceutice.
Materialul de conditionare primara (recipientul): trebuie sa fie
inert fizic si chimic fata de medicament, rezistent la variatii
mari de temperatura si umiditate; trebuie sa aiba rezistenta
mecanica satisfacatoare si impermeabil fata de lichide, gaze si
microorganisme.
Materialul de conditionare secundara a medicamentului:
faciliteaza manipularea si transportul medicamentului, permite
identificarea usoara a acestuia si informeaza bolnavul asupra
continutului.
Preparatele orale formulate ca lichide: sunt recomandate
copiilor deoarece se inghit usor, pot fi diluate la dozajul
corespunzator varstei, greutatii si suprafetei corporale, pot fi
aromatizate si indulcite.
Optimizarea formularii unei forme farmaceutice se poate face:
intervenind la nivelul substantei medicamentoase, a substantei
auxiliare si la nivelul procesului de fabricatie.
Formele farmaceutice care asigura un profil de eliberare
modificata a substantei active: sunt forme cu eliberare
intermitenta a substantei active (forme pulsate), cu cedare
controlata, prelungita si eliberare la tinta.
Modularea proprietatilor biofarmaceutice a medicamentelor s-a
realizat: cu ajutorul substantelor active de tipul prodrug-urilor,
derivatilor bioreversibili analogi si a derivatilor hibrizi.
Derivatii bioreversibili analogi: sunt acele substante
medicamentoase care se obtin prin modificarea scheletului
substantei de baza, la care se nu modifica efectul biologic al
substantei de baza; care se obtin prin eliminarea sau introducerea
unor substituenti in molecula substantei de baza si au un
comportament farmacocinetic diferit fata de substanta de baza.
Prodrog-urile sau precursorii medicamentosi sunt: substante care
se obtin prin modularea structurii chimice a substantei de baza; au
activitate biologica numai in vivo, ca rezultat al scindarii
enzimatice sau neenzimatice pe cale enzimatica sau neenzimatica,
inlatura proprietatile nedorite ale substantei de baza cum ar fi
instabilitatea gastrica, gustul amar, stabilitatea redusa si au o
structura chimica bine determinata.
Formele farmaceutice moderne utilizeaza urmatorii vectori
medicamentosi: microsfere, microcapsule, nanosfere si nanocapsule;
vectori coloidali dirijati de anticorpi monoclonali si
lipozomi.
-
Studiul activitatii farmacologice pe om sau studiul clinic a
unui medicament nou: se refera la acceptarea acestuia la indivizii
sanatosi in prima faza de studiu, la stabilirea eficacitatii
acestuia la voluntari bolnavi in faza a doua de studiu; se refera
la eficacitatea si acceptabilitatea la un numar mare de bolnavi in
faza a treia de studiu si la studierea cazurilor de utilizare
particulara si precizarea in final a valorilor terapeutice a noului
medicament.
Autorizarea si/sau inregistrarea unui medicament nou la M.S.: se
face pe baza unei cereri, la care se anexeaza dosarul farmaceutic,
dosarul farmacologic si toxicologic preclinic, si dosarul
clinic.
CAP. II CONDITIONAREA MEDICAMENTELOR
Principalul rol al unui recipient de conditionare primara care
serveste la marketingul medicamentul este: rolul estetic.
Pentru un recipient de conditionarea, sa reactioneze fizic si
chimic cu produsul medicamentos, reprezinta un dezavantaj. Rolul de
protectie al unui ambalaj de conditionare este: de protejare contra
socurilor in timpul transportului si manipularii; de protejare
contra factorilor atmosferici care pot contribui la degradarea
medicamentului; de protejare fata de microorganismele din mediu si
fata de impurificari fizice si mecanice.
Tipul de recipient care impiedica pierderea apei de cristalizare
in cazul substantelor eflorescente este: recipientul inchis
etans.
Sticla de tip I (borosilicat) folosita ca ambalaj, prezinta
urmatoarele avantaje: inertie chimica, transparenta si
impermeabilitate la gaze si vapori.
Sticla de tip I este: sticla borosilicat. Sticla folosita ca
ambalaj prezinta si dezavantaje cum ar fi: fragilitate si volum
mare.
Recipientele din sticla de tipul I: au rezistenta hidrolitica
inalta si sunt destinate a fi refolosite, cu exceptia celor
utilizate pentru sange uman.
Printre cele mai importante proprietati ale sticlei se numara:
sterilizabilitatea si transparenta.
Pentru conditionarea sangelui de uz uman se folosesc: recipiente
din sticla de tipul I.
-
Recipientele din sticla silico-sodico-calcica: sunt utilizate
pentru preparate parenterale neapoase, pulberi de uz parenteral si
pentru preparatele lichide, semisolide, solide, dar nu de uz
parenteral.
Sticla de tip III: este sticla de tip silico-sodico-calcica
obisnuita; se utilizeaza pentru obtinerea recipientelor destinate
preparatelor parenterale neapoase si pulberilor de uz
parenteral.
Recipientele din sticla de tipul IV: sunt fabricate din sticla
silico-sodico-calcico obisnuita sau cu rezistenta hidrolitica
joasa; se utilizeaza pentru preparatele lichide, semisolide, solide
dar nu de uz parenteral.
Sticla silico-sodico-calcica cu rezistenta hidrolitica inalta:
este sticla de tipul II sau cea care a fost supusa unui tratament
de suprafata.
Siliconarea sticlei are drept consecinta: inbunatatirea
stabilitatii chimice si realizarea unei mai bune goliri a
continutului din recipient.
Siliconarea sticlei: se poate realiza pe cale umeda, uscata sau
prin tratare cu diclordimetilsilan.
Principalele proprietati mecanice ale materialelor platice
utilizate pentru conditionarea medicamentelor sunt plasticitatea si
elasticitatea.
Materialele plastice: au soliditate mecanica inalta si au
rezistenta mica la temperaturi inalte; nu au volum mare si greutate
redusa, nu absorb substante medicamentoase si auxiliare si nu sunt
fragile
Dezavantajele materialelor plastice: permeabilitate pentru gaze
si vapori de apa; absorbtia unor componente ale medicamentelor;
pierderea unor componente volatile prezente la formularea
medicamentului; cedarea unor aditivi produsului medicamentos
Avantajele utilizarii materialelor plastice: posibilitatea
prelucrarii sub diverse forme; masa si volum reduse; lipsa
fragilitatii si aspect placut
Principalele materiale termoplastice folosite pentru
conditionarea medicamentelor: polietilene, policlorura de vinil si
polistiren
Din categoria elastomerilor fac parte: cauciucurile naturale,
sintetice si de siliconi
Policarbonatii se utilizeaza pentru fabricarea: seringilor,
flacoanelor de plasma, a canulelor pentru perfuzie si a
biberoanelor incasabile si sterilizabile
-
Polietilenele: sunt polimeri ai etenei, cu structura liniara sau
ramificata; sunt putin permeabile la gaze; nu sunt polimeri
termorezistenti
In urma procesului de imbatranire materialele plastice sufera
procese de: fisurare si opacifiere
Metalele folosite pentru fabricareaunor ambalaje primare sunt:
aluminiu si staniu
Avantajele recipientelor din aluminiu: sunt usoare, usor
pliabile si au rezistenta termica mare; pot fi usor etichetate prin
imprimare directa
Aluminiul prezinta unele avantaje: etanseitate si opacitate la
lumina
Materialele celulozice: face parte si celofanul; cartonul este
indicat pentru fabricarea de ambalaje pentru conditionare
secundara; prin acoperirea hartiei cu ceara, metale sau materiale
plastice rezistenta acesteia la factorii de mediu creste
Polimerii utilizati pentru acoperirea hartiei: polietilena si
siliconul
Complecsii folositi pentru conditionarea medicamentelor: sunt
asocieri de mai multe filme sau pelicule de natura diferita; au
avantajul de a compensa inconvenientele fiecarui material asociat;
includ aluminiul asociat cu polietilena
Recipientele cu rol functional sunt: recipiente presurizate cu
valva dozatoare; recipiente adaptate pentru insertie in
cavitati
Recipientele pentru conditionarea comprimatelor si capsulelor
pot fi: din sticla, plastomeri, metal sau hartie innobilata
Sistemul de conditionare Bottlepack: se utilizeaza pentru
conditionarea aseptica a lichidelor in recipiente de plastic
transparente; formarea, umplerea si sigilarea recipientelor au loc
intr-un ciclu de operatii succesive; recipientele se formeaza prin
extruderea polimerului
Tehnica blister de conditionare: se utilizeaza frecvent pentru
forme farmaceutice solide; consta in sudare sub vid si la
temperatura controlata a unei folii de aluminiu peste o folie
termoplastica deformata anterior; permite separarea individuala a
dozelor
Materialele utilizate pentru fabricarea blisterelor sunt:
polivinilclorura, polivinilidenclorura, polipropilena si
aluminiu
-
Avantajele ambalajelor unidoza: identificarea cu usurinta a
medicatiei; vitarea erorilor de administrare; eliminarea
contaminarii la manipulare; inventarierea usoara
Contionarea in doze unitare se poate folosi pentru: comprimate,
capsule, supozitoare si picaturi oftalmice
Indicatiile de pe eticheta recipientului se refera la: numele
intreprinderii producatoare; denumirea, concentratia produsului,
cantitate; termenul de valabilitate; modul si calea de
administrare
In prospectul unui medicament sunt inscrise: date farmacologice;
indicatii si mod de administrare; contraindicatii si efecte
secundare
Tipurile de recipiente de uz farmaceutic descrise de FRX sunt:
unidoza, multidoza si sigilat
Prin recipient sigilat se intelege: un recipient inchis prin
topirea materialului recipientului
Un recipient cu capac inviolabil este: recipient prevazut cu un
dispozitiv special care odata deschis isi pierde caracteristicile
initiale
Recipientul cu dispozitiv de siguranta pentru copii: are un
dispozitiv care impiedica deschiderea accidentala
CAP. III STABILITATEA SI CONSERVAREA MEDICAMENTELOR
In FRX sunt prevazute urmatoarele afirmatii privind stabilitatea
medicamentelor: un medicament este considerat stabil daca, pastrat
in conditii corespunzatoare, isi pastreaza neschimbate
caracteristicile pe perioada de valabilitate; pentru a asigura
stabilitatea medicamentului producatorul poate folosi procedee
fizice, fizico-chimice sau chimice; pentru medicamentele realizate
in industrie, pe eticheta recipientului trebuie prevazuta data
fabricatiei si data expirarii; pentru medicamentele obtinute in
farmacie, pe eticheta trebuie prevazuta data de preparare
Perioada de valabilitate a medicamentelor: se mai numeste durata
de valabilitate; este perioada de timp care se scurge de la
preparare pana la data limita la care medicamentul corespunde inca
exigentelor stabilite oficial; durata de valabilitate pentru
medicamentele obtinute in farmacie variaza de la cateva zile la
cateva luni, in functie de forma farmaceutic
Daca nu se prevede data de expirare, perioada de valabilitate a
unui produs realizat in industrie este de 5 ani
-
Preparatele realizate in farmacie cu termen de valabilitate
scazut, de cateva zile sunt: Infuziile si decocturile Preparatele
care nu sunt prevazute in FR, se considera stabile pana cand
cantitatea de substanta activa atinge limita de 90% din cantitatea
initiala.
Pentru preparatele farmaceutice cu un timp de conservare redus,
FRX prevede expresia: se prepara la nevoie sau se prepara in
cantitati mici
Factorii externi care influenteaza stabilitatea medicamentelor
sunt: lumina, aerul, temperatura si microorganismele
Aerul poate accelera descompunerea preparatelor farmaceutice,
datorita prezentei: oxigenului, dioxidului de carbon; umiditatii si
microorganismelor
Conform FRX, prin conservarea medicamentelor in recipiente bine
inchise, se evita urmatoarele: contaminarea cu rpoduse solide sau
lichide
Conform FRX, prin conservarea medicamentelor in recipiente
inchise etans, se evita: contaminarea cu produse solide sau
lichide; contaminarea cu vapori sau gaze; contaminarea cu
microorganisme; pierderea apei de cristalizare
Conform FRX, prin expresia ferit de lumina, se intelege ca:
recipientele de sticla trebuie sa fie de culoare brun-inchisa;
recipientele de sticla pot fi incolore dar pastrate la intuneric,
in dulapuri inchise
Conform FRX, prin expresia ferit de umiditate intelem ca:
pastrarea medicamentelor se face in recipiente bine inchise si
etans, in prezenta unei substante deshidratante
Conform FRX, prin expresia la loc racoros conservarea se face la
un interval de temperatura cuprins intre 8-15C.
Conform FRX, prin expresia la temperatura camerei conservarea se
face la un interval de temperatura intre 15-25C.
Modificarile fizice care aduc prejudicii calitatiimedicamentelor
sunt: modificarea gradului de dispersie; volatilizarea unor
lichide; modificarea rezistentei mecanice a comprimatelor
Modificarile de natura fizica intalnite la formele farmaceutice
in timpul conservarii se refera la:cresterea rezistentei
comprimatelor; modificarea consistentei unguentelor; separarea
fazelor emulsiilor; modificarea vascozitatii siropurilor
-
Modificarile de natura chimica, se refera la: hidroliza, oxidare
si fotoliza; racemizare care duce de obicei la scaderea activitatii
si decarboxilare; unele reactii chimice pot fi observate prin
modificari ale preparatului farmaceutic (aparitia de precipitate,
schimbarea culorii)
Principalii factori care influenteaza oxidarea sunt: oxigenul,
lumina si caldura; urmele de ioni metalici
Pentru a evita descompunerea oxidativa a medicamentelor se
folosesc: substante usor oxidabile cu potential redox scazut;
substante cu actiune sinergica; captatori radicali si umplerea
recipientelor cu gaz inert
Ca si antioxidanti se pot folosi: sulfiti, metionina si
tiourea
Pentru stabilizarea sistemelor lipofile se folosesc: tocoferolii
si esterii acidului galic
Substantele auxiliare care favorizeaza dezvoltarea
microorganismelor in preparatele farmaceutice sunt: zaharul,
amidonul, guma arabica si gelatina
Substantele cu actiune sinergicapotenteaza actiunea
antioxidantilor: prin regenerarea moleculei deja oxidate; prin
complexarea urmelor de metale grele; prin descompunerea peroxizilor
ca trepte intermediare ale oxidarii; prin crearea unui pH care
franeaza oxidarea
Conservantii antimicrobieni folositi in preparatele farmaceutice
se aleg: in functie de natura formei farmaceutice de stabilizat; in
functie de compatibilitatea cu compnentele preparatuluiin functie
de calea de administrare; concentratia care sa nu produca efecte
nedorite dupa administrare
Conform FRX, in dulapul Separanda: se pastreaza recipiente cu
substante puternic active
Conform FRX, in dulapul Venena: se pastreaza recipiente cu
substante toxice si stupefiante
Conform FRX, recipientele cu substante toxice: trebuie
etichetate cu inscriptie alba pe fond negru
Conform FRX, recipientele cu substante puternic active: trebuie
etichetate cu inscriptie rosie pe fond alb
Actul farmaceutic de supradozare se admite la formele
farmaceutice care contin: substante greu de stabilizat, antibiotice
si vitamine; in cazul in care
-
supradozarea este admisa, aceasta se practica in medie cu 10-30%
fata de valoarea declarata
Supradozarea medicamentelor: procentul se stabileste prin teste
de imbatranire rapide sau foarte rapide; se determina in urma a
numeroase studii clinice preliminare; se efectueaza diferentiat, in
functie de forma farmaceutica; se realizeaza in vederea asigurarii
cantitatii de substanta care sa produca efectul terapeutic optim,
pe toata durata de utilizare
BIODISPONIBILITATE. BIOECHIVALENTA
- biodisponibilitate sau disponibilitate biologica = cantitatea
de substanta activa eliberata din doza existenta in forma
farmaceutica si viteza cu care se elibereaza
- biodisponibilitatea este maxima (100%) in cazul administrarii
de perfuzii si injectii i.v.
- in faza biofarmaceutica substanta activa parcurge urmatoarele
etape: eliberarea din forma farmaceutica si dizolvarea
- in cazul comprimatelor, primul proces care are loc dupa
administrare, pentru ca substanta activa sa fie disponibila pentru
absorbtie, este dezintegrarea, fragmentarea dezagregarea
comprimatului
- absorbtia nu este implicata cand medicamentul este administrat
pe cale intravenoasa
- eliminarea medicamentului din organism se face sub forma unuia
sau mai multor metaboliti in general inactivi sau sub forma
neschimbata, prin rinichi, intestine, plamani, piele, saliva
- eliminarea medicamentului din organism se caracterizeaza prin
urmatorii parametrii farmacocinetici: constanta vitezei de
eliminare, perioada de injumatatire, clearance-ul
- in faza farmacocinetica are loc transformarea in vivo a
substantei active, care parcurge urmatoarele etape: absorbtia,
distributia, eliminarea (biotransformare si excretie) iar in faza
farmacodinamica: raspunsul farmacodinamic rezultand din interactia
unui principiu active cu un receptor
- biodisponibilitatea absoluta a unui medicament exprimata in
procente reprezinta raportul dintre concentratia sanguina a
medicamentului testat si cea obtinuta prin administrarea
intravenoasa a unei solutii cu acelasi continut de substanta
activa
-
- cea mai utilizata metoda de evaluare a biodisponibilitatii
este masurarea si reprezentarea grafica a variatiei concentratiei
sanguine a substantei medicamentoase in functie de timp
- lichidele utilizate pentru determinarea in vitro a vitezei de
dizolvare pot fi apa distilata sau Solutia de acid clorhidric 0.1
mol/L (suc gastric artificial)
- studiile vitezei de dizolvare in vitro a medicamentelor sunt
folositoare in evaluarea biodisponibilitatii numai daca sunt
corelate cu studii in vivo
- factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei
active sunt factori fiziologici (dependenti de organism), factori
farmaceutici si factori tehnologici
- factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei
active dintr-un medicament sunt proprietatile fizico-chimice ale
substantei active, tipul si cantitatea substantelor auxiliare,
procesul tehnologic folosit la preparare si factorii fiziologici si
patologici
- factorii specifici substantei medicamentoase care influenteaza
biodisponibilitatea sunt solubilitatea, viteza de dizolvare,
constanta de ionizare, polimorfismul, marimea particulei
- biodisponibilitatea unei substante administrate intern se
mareste prin micronizare (cu exceptia nitrofurantoinei ),
utilizarea de polimorfi metastabili si folosirea de derivati
solubili
- in general pentru marirea vitezei de absorbtie a unei
substante active administrate intern se recomanda folosirea de
polimorfi metastabili
- polimorfii unei substante se diferentiaza prin aranjamentul
structural, presiune de vapori, biodisponibilitate si proprietati
optice
- un polimorf metastabil al unei substante farmaceutice se
diferentiaza de polimorful stabil corespunzator, prin viteza de
dizolvare mai mare in apa, biodisponibilitate superioara si punct
de topire mai ridicat
- forma anhidra a unei substante cristalizate se diferentiaza de
cea hidratata prin viteza mai mare de dizolvare, biodisponibilitate
mai mare, continut mai ridicat de energie interna
- factorii fiziologici care influenteaza biodisponibilitatea la
absorbtia pe cale orala sunt: marimea suprafetei de absorbtie,
cantitatea, compozitia si pH-ul fluidului intern in care se produce
cedarea, efectul primului pasaj, starea de boala a pacientului
-
- caracteristicile individuale care pot influenta raspunsul
terapeutic al unui medicament administrat peroral sunt: sexul,
varsta, starea patologica, motilitatea gastro-intestinala
- factorii terapeutico-tehnologici care pot influenta
biodisponibilitatea sunt: tipul de forma farmaceutica, procedeul de
fabricatie, tipul si calitatea substantelor auxiliare
- agentii tensioactivi pot influenta biodisponibilitatea
substantelor active prin: favorizarea umectarii, prelungirea
timpului de evacuare a continutului stomacal, modificarea
permeabilitatii celulare, complexare
- agentii de vascozitate utilizati pentru formele lichide, pot
influenta biodisponibilitatea substantelor active prin declansarea
motilitatii intestinale, scaderea vitezei de dizolvare a substantei
active, micsorarea vitezei de golire a stomacului, scaderea vitezei
de deplasare a moleculei de substanta activa catre membranele de
absorbtie
- viteza de eliberare a substantei active din formele
farmaceutice cu administrare perorala scade, in general, in
ordinea: solutii apoase suspensii apoase pulberi capsule comprimate
drajeuri
- doua medicamente prezinta echivalenta farmaceutica atunci cand
contin cantitati identice din aceleasi substante active si conduc
la aceeasi activitate farmacologica
- doua tipuri de comprimate sunt bioechivalente atunci cand
contin cantitati egale din aceleasi substante medicamentoase si
permit trecerea cu aceiasi viteza a substantelor active in
circulatia sanguina, sunt echivalente farmaceutice sau alternative
farmaceutice care, realizeaza aceleasi concentratii sanguine de
substanta activa, cu viteze asemanatoare
- medicamentele echivalente farmacologic, chimic sau
farmaceutic, care conduc pentru o posologie identica la aceeasi
eficacitate terapeutica controlata la un individ sunt echivalente
clinic
- nu este necesara determinarea biodisponibilitatii in cazul:
solutiilor injectabile, gazelor pentru inhalatie, medicamentelor cu
aplicare locala, pe mucoase, care nu necesita absorbtie pentru a fi
eficiente
- produsele medicamentoase sunt considerate alternative
farmaceutice daca contin aceeasi entitate terapeutica sau entitatea
difera in forma chimica (sare, ester), deasemenea daca difera sub
aspectul formei farmaceutice sau in continutul de substanta
medicamentoasa
-
- pot crea probleme biofarmaceutice substantele cu solubilitate
redusa in apa, substantele cu absorbtie limitata la un anumit
segment al tractului digestiv si substantele cu metabolizare
locala, rapida
- medicamentele generice sunt denumite si produse practic
similare sau medicamente multisursa interschimbabile, au aceeasi
compozitie calitativa si cantitativa si sunt bioechivalente cu
produsul original SOLUTII
- solutiile prezinta multiple avantajeca forma farmaceutica
deoareca se pot utilize pe toate caile de administrare, permit o
dozare exacta a substantelor active, ofera actiune promta si
biodisponibilitate mare, pot fi indulcite, colorate,
aromatizate
- conform FRX la prepararea solutiilor se respecta urmatoarele
reguli: ordinea si modul de dizolvare se efectueaza in functie de
natura si proprietatile substantelor active, substantele volatile
se adauga la sfarsit, Solutia finala se filtreaza daca e cazul,
cand se prepara solutii cu substante puternic active sau toxice se
vor folosi intotdeauna solutii titrate
- solubilitatea substantelor conform FRX se exprima prin:
volumul de solvent in mililitri, necesar pt a dizolva I gram
substanta solida sau un mililitru de substanta lichida la t=20+/-2
si expresii foarte usor solubil, usor solubil, solubil
- solventii utilizati la prepararea solutiilor medicamentoase
trebuie sa indeplineasca conditiile: sa prezinte inertie
fiziologica si chimica, sa aiba putere mare de dizolvare, sa fie
puri, sa fie stabili
- solventii indicate de FRX ca fiind cei mai folositi pt
prepararea solutiilor medicamentoase sunt apa, alcoolul,
glicerolul, uleiurile vegetale
- conform FRX supliment 2004, prin apa distilata se intelege apa
purificata preparata prin distilare- metodele de obtinere a apei
folosita ca solvent la prepararea solutiilor sunt distilarea,
demineralizarea, ultrafiltrarea, osmoza inversa
- conform FRX prin alcool se intelege alcool concentrat sau
alcool de 96
- alcoolul este miscibil cu apa, acetone, cloroformul,
eterul
- contractia de volum care apare cand alcoolul si apa distilata
sunt amestecate se datoreaza in primul rand legaturilor de
hydrogen
-
- in FRX sunt prevazute urmatoarele solutii alcoolice: Solutia
alcoolica de camfor 10% si Solutia alcoolica de iod iodurat
(tinctura de iod)
- glicerolul, ca solvent este higroscopic, nu permite
dezvoltarea microorganismelor, se foloseste mai ales pt preparate
topice, la cald are putere de dizolvare mai mare
- propilenglicolul este un lichid vascos si hygroscopic, asigura
stabilitatea substantelor usor hidrolizabile, se poate administra
intern si extern, este miscibil cu apa, alcoolul etilic si
glicerina
- uleiul de floarea soarelui este cel mai frecvent ulei vegetal
folosit ca solvent, este un bun dizolvant pt substante lipofile si
uleiuri volatile, este miscibil cu benzina, eterul, cloroformul, se
poate administra intern si extern
- conform FRX solutiile titrate cu substante toxice si puternic
active se prepara in dilutie de 1:10 si 1:100
- urmatorii factori influenteaza viteza de dizolvare: suprafata
de contact solid/lichid, difuziunea, agitarea, temperature
- solubilizarea poate fi obtinuta prin introducerea de grupari
hidrofile in molecula substantelor medicamentoase, prin formarea de
complecsi sau de asociatii molecular, prin utilizarea de
cosolventi, prin inglobarea de micelle
- marirea solubilitatii prin hidrotropie se bazeaza pe activarea
puntilor de hydrogen, formarea de complecsi, scaderea tensiunii
interfaciale
- prin complexare cu ciclodextrine se obtine o crestere a
solubilitatii unor medicamente ca glicozide cardiotonice,
benzodiazepine, prostagl;andine, vitamine liposolubile
- cand se realizeza concentratia micelara critica intr-o solutie
apoasa de substante tensioactive urmatoarele proprietati fizice
variaza brusc: conductibilitatea, indicele de refractive, tensiunea
superficial, vascozitatea
- solubilizarea micelara se poate aplica in cazul hormonilor
steroidieni, substantelor volatile, antibioticelor,
antisepticelor
- urmatoarele substante tensioactive sunt anionice
alchilsulfatii si sapunurile
- urmatoarele substante tensioactive sunt neionice polisorbatii,
cremoforii, esterii zaharozei
- edulcoranti pentru preparatele de uz intern: zaharoza,
zaharina sodica, aspartamul, sorbitolul
-
- un conservant pentru solutii trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa fie efficient in concentratii mici, sa
impiedice multiplicarea si cresterea microorganismelor, sa aiba
spectru larg de actiune, sa fie netoxic, neiritabil si stabil
- solutii medicamentoasede uz intern: limonadele, potiunile,
solutiile buvabile, elixirele
- administrarea solutiilor pe cale enterala prezinta urmatoarele
avantaje: absorbtia rapida, o dozare exacta a substantelor
medicamentoase, administrare usoara ; dezavantaje: nu se evita
primul pasaj hepatic si inactivarea unor substante medicamentoase
in sucurile gastrice
- urmatoarele solutii de uz inern se conserva in recipient
colorate: Solutia de clorura de amoniu anisata, Solutia apoasa de
iod-iodurat, Solutia de chloroform 0.5%
- temperature de conservare a siropurilor conform FRX este de
8-15
- siropul simplu are concentratia in zahar de 64%
- datorita invertirii zaharului in timpul conservarii
necorespunzatoare siropul simplu prezinta o scadere a presiunii
osmotic, un gust mai dulce decat a fost initial, un aspect
opalescent
- obtinerea siropurilor prin dizolvarea zaharului in apa sau
solutii medicamentoase, la rece, are avantajul de a evita:
alterarea substantelor active, a hidrolizei si a caramelizarii
zaharozei
- conform FRX siropul de matraguna se pastreaza la separanda
- in FRX sunt prevazute ca monografii individuale urmatoarele
siropuri: siropul simplu, siropul de balsam de Tolu, siropul de
codeine 0.2%, siropul de matraguna
- agenti de clarificare ai siropurilor: hartie de filtru, talc,
caolin, carbune active
- pentru conservarea siropurilor cu concentratie inferioara
siropului simplu FRX indica utilizarea de amestec nipagin: nipasol
9: 1 in concentratie de 1.5%0
- conform FRX substantele auxiliare folosite la prepararea
siropurilor medicamentoase sunt agenti: pentru corectarea gustului,
mirosului, pentru cresterea vascozitatii si conservanti
antimicrobieni potriviti
-
- limonadele sunt solutii indulcite si aromatizate, destinate
administrarii, interne, pot fi gazoase sau negazoase, se prepara la
nevoie si se pastreaza timp scurt (1-2 zile) la rece
- component alcalina a solutiei efervescente prevazute in FRX
este hidrogencarbonatul de sodium, iar cea acida este acidul
citric
- acizii organic folositi la prepararea limonadelor sunt acidul
citric, acidul tartric si acidul lactic
- Solutia efervescenta sau limonada gazoasa se foloseste pentru
actiunea antiemetica
- Solutia de citrat de magneziu ( limonada Roge) prezinta
actiune laxativ-purgativa
- apele aromatice sunt solutii apoase saturate de uleiuri
volatile utilizate ca atare sau ca vehicul, se obtin prin
dizolvarea directa a uleiurilor volatile in apa, sau prin
distilarea uleiurilor volatile cu vapori de apa
- solutii medicamentoase de uz extern: lotiuni, ape de gura,
clisme, gargarisme
- solutiile in glicerina sunt preparate farmaceutice lichide,
obtinute prin dizolvarea la rece sau la cald a substantelor active
in glicerina, sunt folosite pentru uz extern, sunt mai vascoase
decat solutiile apoase si pot produce deshidratarea tesuturilor
- preparatele lichide vascoase destinate a fi aplicate pe
gingii, pe peretii interni ai cavitatii bucale sip e faringe se
numesc colutorii sau badijonaje
- sunt solutii oficinale destinate pt uz extern Solutia Burow si
Solutia alcoolica de iod-iodurat
- administrarea endonazala pentru efect sistemic prezinta
urmatoarele avantaje: absorbtie rapida, usurinta la administrare,
evitarea primului pasaj hepatic si a inactivarii substantelor
medicamentoase in sucurile digestive
- conform FRX la prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza
urmatoarele vehicule: apa distilata, Solutia izotonica de clorura
de sodium, uleiul de floarea soarelui neutralizat, Solutia
izotonica de glucoza si nu se admite folosirea parafinei lichide
iar ca substante auxiliare se pot folosi: solubilizanti, agenti
pentru cresterea vascozitatii, pentru ajustarea pH-ului si
conservanti antimicrobieni potriviti
-
- conform FRX pH-ul picaturilor de nas trebuie sa fie cuprins
intre 6-7.5
- monografia otoguttae din FRX cuprinde solutii, emulsii si
suspensii
- conform FRX solventii cei mai folositi la prepararea
picaturilor auriculare sunt apa, glicerolul, alcoolul diluat,
propilenglicolul
- conform FRX pH-ul solutiilor apoase pt picaturi auriculare
trebuie sa fie cuprins intre 5-7.5
- apele de gura sunt solutii apoase sau hidroalcoolice
concentrate care se dilueaza inainte de administrare, utilizate
pentru clatirea cavitatii bucale , cu actiune antiseptica,
racoritoare, dezodorizanta si effect de scurta durata
- conform FRX la prepararea tincturii de iod se folosesc iod,
iodura de potasiu si alcool de 50
- solutiile pentru gargarisme sunt solutii apoase destinate
gargarei in scopul obtinerii unui effect local, se prezinta ca
solutii concentrate, se dilueaza inainte de intrebuintare, nu
trebuie sa fie inghitite
- solutiile pentru spalari auriculare sunt destinate curatirii
conductului auditiv extern, cele apoase trebuie sa aiba un pH care
sa se incadreze in limitele fiziologice si trebuie sa fie sterile
daca se aplica inaintea unei interventii chirurgicale
- solutiile pentru spalari nazale sunt in general solutii apoase
izotonice, utilizate pentru curatarea foselor nazale si trebuie sa
fie sterile cand sunt destinate aplicarii pe mucoasa lezata
Cap 4. CALITATEA MEDICAMENTELOR. ASIGURAREA CALITATII
- calitatea unui medicament reprezinta suma factorilor care
contribui la asigurarea: stabilitatii, puritatii, eficacitatii,
inocuitatii
- calitatea unui medicament industrial depinde de: materiile
prime din formulare, procedeele de fabricatie aplicate,
recipientele de conditionare folosite, aplicarea unui sistem de
asigurare a calitatii la nivelul fabricii producatoare.
- asigurarea calitatii unui medicament este un concept larg care
: se refera la tot ceea ce poate influenta calitatea
medicamentului, reprezinta un ansamblu de masuri luate de
producator in scopul de a asigura calitatea medicamentului, permite
gestionarea de catre producator.
-
- sistemul de asigurarea a calitatii : include reguli de bun
practica de fabricatie(RBPF), include Controlul calitatii, trebuie
sa confere si sa pastreze calitatea medicamentului pe toata
perioada de valabilitate.
- sistemul de asigurare a calitatii trebuie sa garanteze,
printre altele, ca : medicamentele se fabrica in conformitate cu
RBPF ; responsabilitatiile manageriale sunt clar definite ;
reglementarile privind aprovizionarea si utilizarea materiilor
prime si a materialelor de ambalare sunt corecte ; depozitarea,
expedierea si manipularea produselor mdicamentoase asigura
mentinerea calitatii lor pe perioada de valabilitate.
- asigurarea calitati unui medicament industrial inglobeaza
aspecte privind : formularea ; fabricatia ;conditionarea ;
distribuirea in retea.
- regulile de buna practica de fabricatie: sunt elemente ale
Sistemului de Asigurarea a Calitatii; sunt recomandari pentru
companiile de medicamente elaborate de Autoritatile competente;
garanteaza ca produsele sunt fabricate si controlate dupa
standardele de calitate corespunzatoare si cerute prin
Specificatiile produsului si Autorizatia de Punere pe Piata a
produsului.
- cerintele de baza ale RBPF impun : definirea clara a
procedeului de fabricatie ; validarea etapelor critice ale
procesului de fabricatie ; redactarea clara a procedurilor si
instructiunilor de lucru.
- mijloacle necesare pentru aplicarea regulilor de Buna Practica
in Fabricatie includ : local si spatii adecvate ; personal
calificat si instruit corespunzator.
- cerintele Regulilor de Buna Practica in Fabricatie se refera
si la : instruirea personalului pentru efectuarea corecta a
procedurilor ; inregistrarea tuturor rezultatelor din toate etapele
de fabricatie ; documentele de fabricieatie si distributie care sa
reflecte istoricul complet al unei serii de produs.
- factori care pot afecta calitatea medicamentelor sunt : uzura
echipamentelor; procedee de control nespecifice; slaba comunicare
si cooperare intre compartimentele fabricii.
- validarea procedeelor tehnologice de obtinere a unui
medicament de catre producator : este obligatorie ; implica
controlul etapelor critice ; confera incredere in proces si produs
; dovedeste ca procedeul este reproductibil la fabricarea fiecarei
serii.
- controlul calitatii : este parte a Regulilor de Buna Practica
Farmaceutica ; garanteaza efectuarea analizelor necesare asupra
produsului finit ; verifica conformitatea produsului cu
caracteristicile prestabilite in normele de calitate.
-
- controlul calitatii medicamentelor industriale implica :
acceptarea sau refuzul materiilor prime ; evaluarea
caracteristicilor prestabilite ale produselor intermediare din
fabricatie ; evaluarea caracteristicilor prestabilite ale
produselor finite ; estimarea stabilitatii medicamentului in
timp.
- desfasurarea activitatii in farmacia comunitara: are loc in
conformitate cu Regulile de Buna Practica in Farmacie; se face cu
respectarea prevederilor inscrise in farmacopee pentru fiecare
forma farmaceutica; are loc conform unor standarde impuse de
Ministerul Sanatatii.
- controlul calitatii se defineste prin: efectuarea pe
estantioane prelevate prin randomizare din fiecare lot fabricat;
aplicarea unor metode si teste specifice; verificarea conformitatii
produsului cu caracteristicile prestabilite; exprimarea unei
aprecieri sau judecatiasupra calitatii produsuli.
- calitatea omogena(uniforma) a unui lot (serii)de fabricatie se
obtine prin: respectarea riguroasa a tuturor fazelor de fabricare
si conditionare; utilizarea de materii prime perfect
controlate.
- pentru asigurarea calitatii medicamentelor preparate in
farmacie sunt necesare conform Regulilor de Buna Practica de
Farmacie: un local corespunzator; o dotare adecvata pentru
prepararea medicamentelor; respectare conditiilor de pastrarea a
produselor farmaceutice.
- stabilitatea medicamentelor, unul dintre cariteriile care
definesc calitatea acestora, se refera la: stabilitatea
fizico-chimica a substantelor active; stabilitatea fizica a formei
farmaceutice; stabilitatea microbilogica a formei farmaceutice;
mentineea continutului in substanta activa in limitele
prestabilite.
- Regulile de Buna Practica de Fabricatie descriu principiile de
baza privind: instruirea si igiena personalului; localurile si
echipamentele ; productia ; documentatia.
- calitatea medicamentului este influentata de : materii prime
si recipiente de conditionare ; personal ; tehnologia de
fabricatie.
- un medicament este corespunzator daca dupa controlul calitatii
: este identificata substanta activa declarata pe eticheta ;
continutul de substanta activa este cuprins in limitele prevazute
in Specificatii( norme de caliate) ; impuritatile chimice inrudite
nu depasesc lmitele admise.
- controlul caliatii se refera printre altele , la : prelevarea
probelor ; controlul de laborator al produsului finit ; stabilirea
Specificatiilor de calitate.
-
- rezultatele testelor efectuate in cadrul controlului calitatii
unui medicament se exprima : prin apreciere de tip admis sau
respins ; numeric prin valori specifice.
- validarea unui proces tehnologic, ca elemente de asigurare a
calitatii : dovedeste in mod documentat, stiintific, ca procedeul
este sub control ; dovedeste in mod documentat, stiintifica, ca
procedeul este reproductibil ; este o etapa obligatorie in
dezvoltarea farmaceutica a produsului medicamentos.
- controlul calitatii materiilor prime utilizate la fabricarea
medicamentelor priveste : stabilirea identitatii ; determinarea
puritatii ; ambalarea adecvata si etichetare corecta.
- controalele interfazice efectuate la fabricarea unui
medicament : se refera la controlul fiecarei etape a procesului
tehnologic pe parcursul desfasurarii acestuia ; verifica calitatea
produsilor intermediari obtinuti in cursul fabricatiei.
- caracteristicile de calitate ale unui produs finit : se
confera prin formulare si preparare ; sunt prevazute in monografii
sau specificatii de calitate ; sunt descrise in dosarul prin care
se solicita obtinerea Autorizatiei de punere pe piata a produsului
de catre producator.
- care din urmatoarele afirmatii privind caracteristicile de
calitate ale unui produs maedicamentos sunt adecvate : trebuie sa
se incadreze in limitele prevazute in Specificatiile de caliate ;
se mentin la toate loturile, in timpul productiei pe scara larga ;
se mentin pe toata perioada de valabilitate a produsului
farmaceutic.
- validarea unui procedeu tehnologic : este un program
documentat stiintific de producator si inclus in documentatia
chimico-farmaceutica a produsului finit ; demonstreaza ca procedeul
sau parti ale acestuia sunt reproductibile si robuste ;
demonstreaza ca procedeul sau partile acestuia nu sunt perturbate
de mici schimbari in desfasurarea procesului tehnologic ; se
efectueaza in conformitate cu reglementarile oficiale in
vigoare.
- rezultatul final al validarii unui proces tehnologic : conduce
la un produs de caliate inalta ; conduce la produse uniforme si
reproductibile in productia industriala.
- planul de validare al unui proces tehnologic : este propus de
producator ; consta intr-un plan scris in care va fi descris modul
in care va fi condusa validarea.
-
- precizati sursele majore de erori sau variatii in tehnologia
de preparare a unui medicament care pot afecta calitatea acestuia :
materiile prime ; personalul ; aparatura/echipamentul ; metodele
sau procedeele de lucru.
- procedeele de analiza folosite in controlul calitatii unui
medicament, desemnand ansamblul de operatii necesare analizei,
include: prepararea de esantioane, standarde de referinta sau de
lucru si reactivi ; modul de lucru ; formule pentru calculul
rezultatelor.
- un procedeu de analiza trebuie sa aiba urmatoarele
caracteristici de analitice : fideliate ; exactitate ;
sensibilitate ; liniaritate.
- normele de calitate dupa care se efectueaza controlul
calitatii medicamenelor sunt : Farmacopeile nationale si/sau
recunoscute ; norma interna(Specificatia de calitate) a
producatorului.
- precizati variabilele tehnologice care au impact asupra
calitatii comprimatelor obtinute prin granulare umeda : cantitatea
de lichid de granulare ; timpul de granulare.
- testele de control al calitatii unui medicament prevazute in
farmacopei sau Specificatii(Norme) de control sunt, dupa caz
:fizice ; chimice ; microbiologice ; bilogice.
- precizati determinarile bilogice prevazute de F.R.X la
controlul calitatii perfuziilor : impuritati pirogene ;
sterilitate.
- contaminarea cu particule a aerului este relevanta pentru
calitatea medicamentelor fabricate in : boxe sterile ; sali
curate
- precizati probele de control oficinale pentru preparatele
injectabile : ph-ul solutiilor ; uniformitatea volumului
preparatelor lichide ; uniformitatea masei pulberilor pentru
preparate injectabile.
- conform F.R.X, controlul calitatii picaturilor pentru ochi
include dupa caz : aspect ; marimea particulelor ; masa totala a
recipientului ; sterilitate.
- conform F.R.X, controlul calitatii supozitoarelor include :
descriere; aspect; comportament la topire sau dizolvare.
- controlul contaminarii microbiene a produselor farmaceutice
nesterile urmareste determinarea: numarului total de microorganisme
viabile aerobe; lipsa unor microorganisme patogene.
-
- determinarea numarului total de microorganisme aerobe din
preparate farmaceutice se face prin: insamantarea directa in mediul
de cultura; filtrare prin membrane; teste bichimice.
- limitarea numarului de microorganisme viable este aplicabila
pentru : forme perorale ; preparate topice.
- calitatea microbiologica a preparatelor medicamentoase : este
unul din factorii care asigura puritatea lor ; se asigura in mod
diferentiat, in functii de categoriile de preparat, respectiv calea
de administrare; este influentata de factori diferiti , incepand cu
materiile prime pana la ambalarea produsului finit.
- puritatea unui medicament se refera la : lipsa contaminarii
microbiologice, chimice si mecanice in conformitate cu standardele
, in functie de tipul de preparat.
- inocuitatea relativa a medicamentului de refera la : toleranta
locala ; absenta toxicitatii sistemice.
- in tara noastra , prepararea medicamentelor se face in
conformitate cu urmataorele ghiduri: reguli de buna practica de
fabricatie (GMP); reguli de buna practica farmacetica(GPF.)
FORME FARMACEUTICE OBTINUTE PRIN EXTRACTIE DIN PLANTE
1. Conform FRX, solutiile extractive apoase se prepara prin:
macerare; infuzare; decoctie
2. Conform FRX, la prepararea solutiilor extractive apoase,
raportul produs vegetal/solvent de 3% se utilizeaza pentru: florile
de musetel; radacina de odolean; radacina de ciubotica cucului
3. Ce procedee de extractie la cald a principiilor active din
produsele vegetale se utilizeaza:Infuzarea; digestia; decoctia
4. La prepararea solutiilor extractive apoase este indicat
gradul de maruntire la nivelul sitei V pentru: produse vegetale
care contin alcaloizi; produse vegetale care contin glicozide
5. Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizeaza
folosind: 0,5 parti alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal
-
6. Umectarea cu alcool diluat se aplica produselor vegetale ce
contin: uleiuri volatile
7. Conform FRX, la prepararea solutiilor extractive apoase,
cantitatea de produs vegetal care se ia in lucru, in cazul cand nu
este prevazuta in prescriptie, este in general de: 6 g %
8. Conform FRX, extractia produselor vegetale care contin
alcaloizi se face cu apa acidulata cu:acid citric; acid clorhidric;
acid tartric
9. Decoctia se foloseste la extragerea principiilor active din:
radacini; rizomi; scoarte
10. Precizati factorii dependenti de produsul vegetal care
influenteaza randamentul extractiei:- natura produsului vegetal
supus extractiei si componentele active pe care le contine:
umiditatea produsului vegetal; gradul de maruntire
11. Conform FRX, extractia produselor vegetale care contin
saponine acide se face in prezenta de: o parte hidrogenocarbonat de
sodiu pentru 10 parti produs vegetal
12. Conform FRX, infuzarea se foloseste la extragerea
principiilor active din urmatoarele produse vegetale: flori;
frunze; ierburi
13. Gradul de maruntire al produsului vegetal se stabileste in
functie de: structura produsului vegetal; natura substantelor
active continute
14. Umectarea produselor vegetale care contin uleiuri volatile
se realizeaza folosind: alcool diluat
15. Precizati factorii dependenti de conditiile de lucru care
influenteaza randamentul extractiei produselor vegetale: agitarea;
durata de extractie; temperatura de extractie
16. Macerarea ca metoda de extractie se aplica: produselor
vegetale care contin principii active usor alterabile la cald;
produselor vegetale care la cald cedeaza cantitati mari de
substante balast
17. Percolarea ca metoda de extractie prezinta urmatoarele
avantaje: permite epuizarea progresiva si completa a produsului
vegetal; necesita cantitati minime de solvent; suprima pierderile
de lichid extractiv retinut de reziduu
-
18. precizati procedeele de percolare modificata folosite in
industria farmaceutica: repercolarea, diacolarea, evacolarea,
mulcolarea
19. Repercolarea se aplica mai ales produselor vegetale care
contin: uleiuri volatile
20. Evacolarea este o metoda de extractie realizata cu ajutorul:
vidului
21. Modificarile aduse operatiei de percolare se justifica prin:
ameliorarea randamentului de extractie; economisirea solventului;
scurtarea duratei de lucru
22. Principalele deosebiri intre metodele de infuzare si
decoctie constau in: temperatura de extractie; temperatura solutiei
in momentul filtrarii
23. Tincturile prezinta urmatoarele avantaje: au un continut
bine determinat in principii active; au stabilitate mare comparativ
cu solutiile extractive apoase
24. Precizati tincturile la prepararea carora raportul produs
vegetal/solvent este de 1:10: tinctura Aconiti; tinctura
Belladonnae; tinctura Opii
25. Precizati tincturile oficinale la prepararea carora raportul
produs vegetal/solvent este de 1:5: tinctura Aurantii pericarpii;
tinctura Gentianae; tinctura Rathania
26. Conform FRX, tincturile care au stabilitate redusa se
prepara prin: dizolvarea extractelor uscate; diluarea extractelor
fluide
27. Precizati tincturile oficinale pastrate la Venena: tinctura
Opii; tinctura Anticholerina
28. Conform FRX, extractele uscate au un continut in materii
volatile de cel mult: 5%
29. La prepararea extractelor uscate, prin operatia de
concentrare se urmareste: obtinerea unui produs cu un anumit titru
in principii active; obtinerea unui produs cu umiditate redusa;
asigurarea unei mai bune stabilitati; recuperarea solventului
30. Pulberile folosite pentru aducerea extractelor uscate la
titrul stabilit trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii: sa
fie inerte; sa fie hidrosolubile; sa fie nehigroscopice;
31. Precizati care dintre urmatoarele preparate oficinale este
un extract moale: extractul de odolean
-
32. Alcoolul este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor
solutii extractive: tincturi; alcoolaturi
33. Apa este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor
preparate: macerate; infuzii; decocturi
34. Grupa formelor farmaceutice extractive cuprinde: solutii
extractive apoase; tincturi; alcoolaturi; extracte vegetale
35. Stabilizarea produselor vegetale prospete presupune:
distrugerea enzimelor; Pastrarea nemodificata a componentelor pe
parcursul depozitarii; Tratarea produsului vegetal prospat cu
vapori firbinti de alcool
36. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin urmatoarele
proprietati fizico-mecanice:Umiditate; continut in principii
active; porozitate; Capacitate de imbibare in prezenta
solventului
37. Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea solutiilor
extractive apoase, FRX prevede urmatoarele grade de maruntire:
flori, frunze, ierburi, sita I; radacina de altheea, sita I;
radacini, rizomi, scoarte, sita II; produse vegetale cu alcaloizi
si glicozide, sita V
38. Factorii dependenti de solvent, care intervin in procesul de
extractie sunt: natura solventului; pH-ul mediului
39. Solventul utilizat la extractie trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa fie chimic pur, stabil si neutru; sa aiba
capacitate de dizolvare si extractie selectiva a principiilor
active; sa poata fi recuperabil; sa aiba o temperatura de fierbere
scazuta si o caldura de vaporizare cat mai mica
40. Urmatoarele metode de extractie reprezinta variante ale
macerarii: turboextractia; macerarea dubla sau multipla;
vibroextractia
41. Urmatoarele afirmatii referitoare la procedeul de extractie
prin percolare sunt adevarate:se realizeaza epuizarea progresiva a
produsului vegetal cu solvent; se aplica frecvent in industrie;
alimentarea cu solvent se efectueaza pe tot parcursul operatiei
42. Referitor la diacolare se poate afirma: este o metoda de
extractie care utilizeaza actiunea presiunii; se utilizeaza
percolatoare cilindrice, inalte si subtiri, plasate in serie; este
indicata pentru prepararea extractelor fluide
-
43. Extractele moi au, conform FRX, un continut in materii
volatile de cel mult: 20%
44. Solventii folositi la obtinerea extractelor vegetale sunt:
apa acidulata sau alcalinizataalcool diluat; alcoolul acidulat;
eterul
45. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide
sunt: macerarea; macerarea repetata; percolarea; dizolvarea
extractelor uscate corespunzatoare
46. Conform FRX, la prepararea solutiilor extractiev apoase masa
de produs vegetal luat in lucru este de 0,5% pentru: frunzele de
digitala
47. Extractele fluide sunt: lichide limpezi, colorate, cu
mirosul si gustul caracteristice componentelor; sunt miscibile cu
solventul folosit la preparare; se pot prepara si prin dizolvarea
extractelor uscate; prin pastrare pot forma sedimente
48. Extractia cu apa se foloseste la obtinerea unor extracte,
atunci cand se aplica: macerarea; macerarea repetata
49. La fabricarea formelor extractive se utilizeaza ca materii
prime: solventi; produse vegetale; modificatori de pH; agenti
conservanti
50. Metoda de dizolvare extractiva prin digestie: utilizeaza cel
mai frecvent uleiurile vegetale ca solventi; temperatura de lucru
este cuprinsa intre 40-90 grade C; procesul poate sa dureze cateva
zile
PREPARATE OFTALMICE
1. Penetratia medicamentului la nivelul ochiului depinde:
solubilitatea substantelor active; integritatea corneei;
toxicitatea solutiilor; activitatea de suprafata a substantelor
active
2. Penetratia prin cornee a alcaloizilor din picaturile de ochi
este favorizata de: folosirea de sisteme tampon cu pH apropiat de
neutralitate; marirea vascuozitatii solutiilor; utilizarea
colirelor uleioase
3. Substantele tensioactive maresc viteza de patrundere
intraoculara a medicamentului prin:marirea solubilitatii substantei
active; umecatarea mai buna a corneei
4. Conform FRX, vehiculele utilizate la prepararea picaturilor
pentru ochi sunt: apa proaspat fiarta si racita; apa pentru
preparatele injectabile; uleiul de floarea soarelui neutralizat si
sterilizat
-
5. Factorii externi de care depinde stabilitatea chimica a
solutiilor oftalmice sunt: lumina; temperatura; aerul
6. Factorii interni care influenteaza stabilitatea chimica a
solutiilor oftalmice sunt: natura solventului; natura substantelor
auxiliare; pH-ul solutiilor
7. Toleranta solutiilor oftalmice este optima atunci cand
acestea au: temperatura apropiata de temperatura corpului; pH-ul
apropiat de pH-ul lichidului lacrimal; presiunea osmotica apropiata
de cea a lichidului lacrimal; vascozitate de maxim 40-50 cP
8. Toleranta unui colir depinde de: natura si concentratia
substantei active; toxicitatea preparatului; valoarea adecvata a
ph-ului
9. Ce substante izotonizante la prepararea colirelor se
folosesc: clorura de sodiu; azotat de potasiu; acid boric
10. In cazul colirelor, realizarea unui pH adecvat are rol in:
asigurarea stabilitatii fizico chimice a substantei medicamentoase;
asigurarea tolerantei; asigurarea penetratiei prin cornee a
substantei active
11. Suspensiile apoase folosite in oftalmologie permit:
administrarea unor substante insolubile in apa; realizarea unui
efect prelungit
12. Pentru suspensiile oftalmice, FRX prevede ca diametrul
particulelor fazei dispersate determinat la microscop sa fie de cel
mult: 25 m pentru 90% din particulele examinate si 50 m pentru 10%
din particulele examinate
13. Conform FRX, o solutie oftalmica se poate prepara prin
dizolvarea substantei active, in solutii izotonice sterile:
14. Conform FRX, picaturile pentru ochi ce contin mai putin de 1
g% substanta activa se prepara prin dizolvarea acesteia in: solutii
izotonice sterile
15. Conform FRX, cand substanta activa dintr-un colir depaseste
concentratia de 1 g% cantitate de substanta necesara pentru
izotonizare se calculeaza: dupa formula trecuta in monografia
Injectabilia
16. In FRX este prevazut urmatorul colir: colir cu sulfat de
atropina 1 g%
17. Colirul oficinal in care boratul de fenilmercur se afla in
concentratie de 1:100000 este: colirul de rezorcina
-
18. Colirele care se elibereaza cu eticheta OTRAVA sunt: colirul
cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de pilocarpina
19. Colirele care contin sistemul tampon acid boric-tetraborat
de sodiu, sunt: colirul cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de
pilocarpina
20. Conform FRX, pentru izotonizarea colirului cu rezorcina se
utilizeaza: acidul boric
21. Colirul oficinal cu nitrat de pilocarpina: contine 2 g%
nitrat de pilocarpina; se pastreaza la Venena; are actiune
miotica
22. Agentii antimicrobieni folositi la prepararea colirelor
multidoza mentionati in FRX sunt:borat de fenilmercur; clorura de
benzalconiu; diacetat de clorhexidina
23. Adaugarea de conservanti este contraindicata la: colire
unidoza; colire care se administreaza pe corneea traumatizata
24. Un conservant pentru uz oftalmic trebuie sa aibe urmatoarele
proprietati: un spectru larg de actiune; efect de durata; sa nu fie
sensibilizant sau alergic; sa fie solubil in apa
25. Controlul eficacitatii conservantilor antimicrobieni
folositi pentru asigurarea sterilitatii colirelor se determina pe
urmatoarele microorganisme: Staphylococcus aureus; Pseudomonas
aeruginosa; Escherichia coli; Candida albicans
26. Asigurarea sterilitatii suspensiilor oftalmice se face prin:
adaos de conservanti; prepararea in conditii aseptice
27. Sterilitatea colirelor unidoza este asigurata prin
urmatoarele procedee: sterilizarea cu vapori de apa sub presiune;
filtrarea sterilizanta; preparare pe cale aseptica
28. Agentii de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice
favorizeaza: marirea timpului de contact cu mucoasa oculara;
toleranta preparatelor; eficacitatea preparatelor
29. Un agent de vascozitate folosit la prepararea solutiilor
oftalmice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie
hidrosolubil si sa dea solutii transparente; sa aiba in solutie
acelasi indice de refractie cu lichidul lacrimal; sa nu reactioneze
cu substantele active sau cu alte substante auxiliare din formula
colirelor; sa permita sterilizarea solutiei oftalmice
-
30. Ce agenti de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice se
folosesc? Metilceluloza; alcool polivinilic;
polivinilpirolidona
31. Baile oculare: sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni
oculare; sunt sterile; sunt izotonice si izohidrice; se prescriu in
cantitati de cel putin 50 g
32. Baile oculare se caracterizeaza prin: concentratie mica de
substanta activa; sterilitateIzotonie; limpezime
33. Solutiile tampon folosite ca vehicule pentru preparate
oftalmice sunt: solutia de acid boric 1,9g%; solutia de acid boric
modificata; solutia izotonica de fosfati
34. Clorura de sodiu nu poate fi folosita pentru a realiza
izotonizarea colirului cu azotat de argint deoarece: clorura de
argint poate precipita
35. Solutiile oftalmice in farmacie se pot obtine sterile
astfel: prin preparare pe cale aseptica; prin filtrare
sterilizanta; prin sterilizare la autoclav; prin sterilizare la
98-100 grade C timp de 30 minute
36. Solutiile pentru bai oculare: sunt solutii apoase sterile;
pot contine excipienti pentru ajustarea toxicitatii, vascozitatii
sau ph-ului; pot fi formulate ca preparate unidoza sau multidoza;
sunt destinate spalarii ochiului sau impregnarii pansamentelor
oculare
37. Etichetarea solutiilor pentru bai oculare trebuie sa
mentioneze: daca preparatul este destinat unei utilizari unice;
perioada limita de utilizare dupa deschiderea flaconului (maxim 4
saptamani), in cazul preparatelor multidoza; doza eliberata pe
unitatea de timp
38. Pulberile pentru picaturi oftalmice si bai oculare: sunt
preparate conditionate sub forma uscata; inainte de administrare se
dizolva sau se suspenda intr-un lichid corespunzator; conditia de
sterilitate este obligatorie; preparatele lichide obtinute trebuie
sa corespunda prevederilor oficinale referitoare la picaturile
oftalmice sau solutiile pentru baile oculare
39. Preparatele oftalmice semisolide: se prezinta sub forma de
unguente, creme sau geluri sterile; au substante active dizolvate
sau dispersate intr-o baza de unguent corespunzatoare; sunt
conditionate in tuburi sterilizate, pliabile, prevazute cu o
canula
PREPARATE PARENTERALE
-
1. Prevederi valabile in FRX referitoare la preparatele
injectabile: nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni
indiferent de calea de administrare
2. Administrarea parenterala prezinta urmatoarele avantaje:
biodisponibilitate superioara celei din preparatele orale;
dirijarea timpului de actiune a medicamentelor injectabile;
evitarea inactivarii de catre ficat a unor substante active;
inlaturarea efectelor secundare asupra tractului
gastrointestinal
3. O solutie hipotonica produce asupra globulelor rosii
fenomenul de: umflare si hemoliza
4. Amestecand o solutie hipertonica cu eritrocite, acestea vor
suferi un proces de: crenelare
5. O solutie izotonica:
6. Metodele de sterilizare indicate de FRX sunt: sterilizarea cu
aer cald si cu vapori de apa sub presiune; filtrarea prin materiale
poroase
7. Conform FRX, sterilizarea la etuva se aplica pentru:
ustensile de portelan; pulberi termostabile; materiale de laborator
din sticla; produse uleioase
8. Conform FRX, sterilizarea solutiilor injectabile in autoclav
se face: la 115C cel putin 30 minute; la 121C timp de 15-20
minute
9. Conform FRX, sterilizarea cu aer cald se face: la 160C cel
putin 3 ore; la 180C cel putin 30 minute
10. Conform FRX, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se
aplica: solutiilor injectabile termostabile; articolelor din sticla
si portelan; pansamentelor chirurgicale
11. Conform FRX, controlul calitatii solutiilor injectabile
include: examenul organoleptic: aspect, culuoare; determinarea
pH-ului; uniformitatea volumului; determinarea sterilitatii
12. Conform FRX, referitor la prepararea pe cale aseptica a
medicamentelor parenterale: toate operatiile se fac in camere sau
boxe sterile, cuechipament si materii prime sterilizate; se aplica
la preparate care nu pot fi sterilizate in recipientul final; toate
operatiile se realizeaza intr-un ciclu continuu
13. Medicamentele perfuzabile se diferentiaza de cele
injectabile prin: se administreaza doar intravenos; au drept
vehicol doar apa distilata apirogena; nu se admite folosirea de
coservanti
-
sunt doar solutii apoase sau emulsii U/A
14. Continutul in substante active din preparatele perfuzabile,
se exprima, conform FRX in:g/l, unitati de masa pentru 100 ml
solutie; mEg/1000 ml solutie; mmoli/1000 ml solutie; calorii
15. Pentru aportul de calorii se folosesc urmatoarele perfuzii:
de glucoza; de sorbitol; de fructoza; cu lipide
16. In cazuri de acidoza se folosesc urmatoarele perfuzii: de
hidrogenocarbonat de sodiu; de lactat de sodiu; de acetat de
sodiu
17. Urmatoarele perfuzii sunt izoosmotice cu serul sanguin: de
clorura de sodiu 9 ; de hidrogenocarbonat de sodiu 13 ; de sorbitol
50
18. Cea mai mare capacitate de retinere a microorganismelor o au
filtrele: milipore cu membrana
19. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt: necesita un
personal calificat pentru administrare; necesita un proces
tehnologic elaborios; se lezeaza tesuturile la administrare
20. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile
sunt: apa distilata pentru preparate injectabile; uleiul de floarea
soarelui neutralizat si sterilizat; solventii neaposi miscibili sau
nu cu apa
21. Referitor la calitatea emulsiilor parenterale, FR prevede:
sa fie sterile; diametrul particulelor fazei interne sa nu
depaseasca 5 m; sa nu prezinte semne de separare a fazelor
22. Referitor la calitatea suspensiilor injectabile, FRX
prevede: suspensia sa se omogenizeze dupa o agitare de 1-2 minute;
suspensia sa corespunda probei de pasaj prin acul de seringa nr.
16
23. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este: oxid de
etilen
24. Perfuziile folosite in metabolismul reconstituant sunt: cu
hidrolizate de proteine; cu aminoacizi
25. Prezenta pirogenelor in perfuzie provoaca dupa administrare:
frisoane intense si accelerarea pulsului; cresterea temperaturii
corpului
26. Avantajele preparatelor parenterale cu actiune prelungita
sunt: frecventa redusa de administrare; siguranta actiunii
terapeutice
-
27. Prelungirea actiunii preparatelor injectabile se realizeaza
prin: adaos de substante macromoleculare; folosirea unui solvent
lipofil; folosirea de geluri lipofile
28. Izotonizarea solutiilor injectabile este obligatorie pentru:
solutiile administrate in volume de 5 ml sau mai mari
29. Nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni in:
preparate perfuzabile; preparate injectabile administrate
intraocular; preparate injectabile administrate intrarahidian
30. La prepararea solutiilor injectabile se pot folosi substante
auxiliare: solubilizanti; antioxidanti; conservanti antimicrobieni;
izotonizanti
31. Solventii anhidrii miscibili cu apa, utilizati la prepararea
medicamentelor injectabile, sunt:alcoolul etilic; glicerina;
propilenglicol; glicofurol
32. Alcoolul benzilic, utilizat ca solvent prezinta avantaje:
miscibil cu apa si uleiurile vegetaleare actiune antiseptica; are
actiune anestezica de suprafata
33. Apa utilizata la prepararea medicamentelor parenterale este:
apa distilata pentru preparate injectabile; apa sterilizata pentru
preparate injectabile
34. Conservantii antimicrobieni adaugati la preparatele
injectabile sunt: alcool benzilic; clorbutanol; tiomersal; nitratul
de fenilmercur
35. Sterilitatea este o conditie obligatorie pentru: medicamente
parenterale; medicamente ce se aplica pe rani, arsuri, pielea
sugarilor; antibiotice si produse opoterapice; medicamente
oftalmice
36. In grupa perfuziilor sunt incluse unor preparate:
inlocuitori de sange; substituenti de plasmasolutii pentru
hemodializa si dializa peritoneala; solutii pentru osmoterapie
37. Solventii utilizati pentru prepararea medicamentelor
parenterale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa
corespunda normelor de calitate din FRX; sa nu reactioneze cu
substante dizolvate; sa nu aiba actiune farmacologica proprie; sa
fie economici
38. Pentru ajustarea pH-ului solutiilor injectabile se recurge
la urmatoarele sisteme tampon:
-
acid citric citrat trisodic; acidul acetic acetat de sodiu;
carbonat monosodic carbonat disodic
39. Se prepara solutii injectabile cu pH acid pentru urmatoarele
substante: insulina; adrenalinaAtropina; vitamina C
40. Senzatia de durere care apare la injectarea unei solutii
este cauzata de: presiunea osmotica diferita de a serului sanguin;
pH-ul solutiilor mult diferita fata de cel fiziologic; natura
substantelor medicamentoase
41. Pentru calcularea cantitatii de izotonizant, se utilizeaza:
formule bazate pe valoarea punctelor crioscopice ale solutiilor;
formule cu coeficienti de disociere stabiliti de; metoda
echivalentului in clorura de sodiu; monograme
42. Printre metodele utilizate pentru depirogenare se numara:
hidroliza acida sau alcalina; adsorbtia fizica cu carbune activ;
distilarea si ultrafiltrarea
43. Filtrele cu membrana au urmatoarele denumiri comerciale:
milipore
44. Referitor la sterilizarea prin incalziri repetate sunt
valabile urmatoarele afirmatii: se numeste tindalizare; se
efectueaza in 3 perioade de incalzire succesive, separate de
intervale de 2 ore; se asociaza cu adaosul de conservanti; se
aplica produselor foarte sensibile la caldura
45. Sterlizarea prin incalziri repetate se mai numeste:
tindalizare; sterilizare fractionata sau discontinua
46. Mecanismele filtrarii prin microfiltre sunt: cernerea;
adsorbtia; capilaritatea; sarcinile electrice
47. Conditile pe care trebuie sa le indeplineasca un conservant
utilizat in solutiile injectabile sunt: sa aiba actiune bactericida
si fungicida; sa nu coaguleze proteinele tisulare; sa nu fie
toxic
48. Sterilizarea cu oxid de etilen se aplica pentru: materiale
plastice; cauciuc; seringi de unica folosinta; truse de
perfuzie
49. Eficacitatea sterilizarii cu oxid de etilen depinde de:
numarul si natura germenilor de distrus; concentratia in gaz;
temperatura si durata tratamentului; umiditatea relativa
50. Sterilizarea prin caldura: apartine metodelor fizice de
sterilizare; este o metoda sigura si economica; se aplica
produselor termorezistente
-
51. Sensibilitatea microorganismelor la tratamentul termic este
in functie de: specia microbiana; durata tratamentului termic;
temperatura; natura mediului in care se gasesc germenii
microbieni
52. Urmatoarele procedee se aplica produselor care pot fi
sterilizate dupa conditionarea definitiva: sterilizarea prin
cadura, prin radiatii si cu gaze
53. Urmatoarele procedee se aplica produselor care nu pot fi
sterilizate dupa conditionarea definitiva: filtrarea sterilizanta;
prepararea pe cale aseptica
54. Procedeele chimice de sterilizare includ: sterilizarea prin
gaze
55. Printre procedeele fizice de sterilizare se numara:
filtrarea sterilizanta; procedeul asepticsterilizarea cu radiatii
si prin caldura
56. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii referitoare la calea de
administrare intravenoasa:se utilizeaza pentru o actiune rapida; se
utilizeaza pentru administrarea perfuziilor; efectul farmacologic
apare instantaneu
57. In grupul medicamentelor parenterale sunt cuprinse: forme
lichide injectabile; forme lichide perfuzabile; pulberi pentru
preparate injectabile; implante
58. Administrarea solutiilor hipertonice de glucoza provoaca:
glicozurie; deshidratare celulara; diureza osmotica; pierderea apei
si electrolitilor
59. Cele mai frecvente cai de administrare parenterale sunt:
intravenos; intramuscular; subcutanat
60. Distrugerea microorganismelor dintr-un preparat parenteral
poate fi efectuata prin: caldura umeda; agenti chimici; radiatii
ionizante; caldura uscata
61. Metoda de sterilizare care nu este mentionata in FRX este:
sterilizarea fractionata sau tindalizarea
62. Conform FRX, se pot adauga conservanti antimicrobieni, in
urmatoarele preparate parenterale: preparate administrate
intramuscular; preparate administrate subcutanat
63. Sterilizarea prin filtrare: filtrarea nu se foloseste in
cazul solutiilor, suspensiilor sau emulsiilor termolabile;
filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile sau prin
membrane filtrante sterile; toate operatiile se efectueaza in
conditii aseptice; filtrele sau membranele filtrante nu trebuie
-
sa cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactioneze
fizic sau chimic cu produsul de sterilizat
64. Solutii perfuzabile cu substante energetice:solutia
perfuzabila cu glucoza si sorbitol
65. Solutia prevazuta de FRX folosita in caz de acidoza: solutia
perfuzabila de hidrogenocarbonat de sodiu66. In combaterea
alcalozei se foloseste: perfuzia cu clorhidrat de arginina;
perfuzia cu clorura de Na cu adaos de KCl
67. Preparatele perfuzabile: sunt solutii apoase sau emulsii
U/A; se administreaza in volume de 100 ml sau mai mari, intravenos;
continutul in substanta activa se exprima dupa caz, in unitati de
masa/litru solutie; mmoli/litru solutie, calorii; sunt preparate
sterile si apirogene
68. Emulgatorii sintetici utilizati in formularea emulsiilor
parenterale sunt: polisorbatii si pluronicii
69. Referitor la implante: se aplica pe cale subcutanata sau
intramusculara; sunt comprimate mici, sterile care se introduc sub
piele prin incizare; se obtin prin comprimare sau cristalizare
70. Microemulsiile injectabile prezinta urmatoarele
caracteristici: sunt sisteme omogene, cu grad mare de dispersie; se
administreaza intravenoasa sau intramusculara; se formeaza spontan,
prin agitare lenta; diametrul particulelor este intre 100-500
71. Agentii pentru marirea vascuozitatii preparatelor
parenterale: gelatina, dextraniicarboximetilceluloza sodica;
polividona
72. Metodele fizice de prelungire a actiunii unui preparat
injectabil: adaugarea de agenti gelifianti; utilizarea de vehicule
uleioase; adaugarea de macromolecule
73. Din grupa formelor parenterale cu actiune prelungita:
solutii injectabile cu vehicule vascoase; solutii injectabile cu
vehicule uleioase; suspensii apoase si implante
74. Metoda de liofilizare aplicata la obtinerea unor produse
parenterale uscate: se numeste criodesicare si criosublimare; este
o tehnologie de desicare la temperaturi si presiuni scazute; consta
in congelarea preparatelor si apoi sublimarea ghetii sub vid;
necesita echipament special de productie
-
75. Formele parenterale se conditioneaza in: fiole de sticla,
flacoane multidoze; pungi din material plastic, fiole seringi
76. Fiolele utilizate pentru conditionarea preparatelor
injectabile sunt controlate sub urmatoarele conditii: capacitatea;
rezistenta la sterilizare si hidrolitica; etanseitatea
77. Plastomerii utilizati la fabricarea recipientelor pentru
conditionarea preparatelor parenterale sunt: polietilena; clorura
de polivinil; polipropilena
78. Pentru depistarea pirogenelor se pot folosi urmatoarele
teste: testul Limulus; urmarirea evolutiei numarului de globule
albe, dupa injectarea solutiei la iepuri; masurarea hipertermiei la
iepure
79. Pirogenele care nu sunt admise in perfuzii, sunt: endotoxine
microbiene de natura lipopolizaharidica
80. Sterilizarea este procesul care desemneaza: producerea
starii de sterilitate; operatia prin care toate microorganismele
vii, sub forma vegetativa sau sporulata, sunt omorate sau
indepartate din produs
81. Controlul sterilizarii prin metode termice se realizeaza cu
indicatori biologici cum ar fi: Bacillus subtilis (var. Niger);
Bacillus stearothermophilus
82. Proprietatile coligative ale solutiilor sunt utile in
determinarea: toxicitatii
83. Solutia perfuzabila de NaCl compusa prevazuta de FRX contine
urmatoarele substante:- NaCl, KCl, CaCl2
84. Categoriile de preparate parenterale prevazute de FRX
(2004): preparate injectabilepreparate perfuzabile; concentrate pt.
solutii injectabile sau perfuzabile; pulberi pentru preparate
injectabile sau perfuzabile
85. Prevederile oficiale referitoare la productia preparatelor
parenterale sunt : se obtin din materii prime si metode de
preparare care le asigura sterilitatea si evita contaminarea
microbiana si cresterea microorganismelor; apa utilizata trebuie sa
corespunda prevederilor de la apa pentru preparate injectabile;
pentru un eventual conservant antimicrobian folosit la formulare
trebuie sa-i fie demonstrata eficacitatea
86. Conform FRX, pe eticheta unui preparat parenteral trebuie sa
se mentioneze: denumirea si concentratia conservantilor
antimicrobieni adaugati; in cazuri adecvate, ca solutia se
utilizeaza dupa o filtrare finala; faptul ca preparatul este lipsit
de endotoxine bacteriene si pirogene
-
87. Conform FRX 2006, apa pentru preparate injectabile este: apa
vrac pentru preparate injectabile; apa sterilizata pentru preparate
injectabile
88. Apa vrac pentru preparate injectabile este: se obtine prin
distilare din apa destinata consumului unam sau apa purificata; se
foloseste ca solvent la prepararea medicamentelor parenterale
89. Apa sterilizata pentru preparate injectabile: se foloseste
la dizolvarea sau diluarea substantelor sau preparatelor pentru
administrarea parenterala; este divizata in recipiente adecvate,
inchise si sterilizate apoi la cald in conditii care sa asigure
calitatea corespunzatoare privind endotoxinele bacteriene; trebuie
sa fie lipsita de orice aditiv
Capitolul 11 - AEROSOLI
1. Aerosolii farmaceutici se pot obine prin urmtoarele metode:
antrenare cu vapori de ap i condensarea la nivelul cilor
respiratorii superioare ; dispersare cu aer sub presiune (cu
ajutorul duzelor) ; dispersare cu un gaz propulsor.
2. Aerosolii cu aplicaie topic prezint urmtoarele avantaje:
asigur o administrare rapid i comod; evit contactul manual cu
suprafaa tratat; realizeaz o repartiie uniform a substanei active
pe suprafaa tratat
3. Care dintre urmtoarele afirmaii referitoare la aerosolii de
uz extern sunt adevrate?cele mai multe preparate sunt de tip spray;
asigur o mai bun protejare a coninutului fa de mediul extern;
gazele propulsoare trebuie s aib un punct de fierbere sczut; gazele
propulsoare lichefiate trebuie s se evapore n momentul trecerii
prin orificiul de emisie.
4. Umplerea recipientelor pentru aerosoli se realizeaz: sub
presiune la temperatura normal; la presiune normal i la temperaturi
sczute n instalaii frigorifice 5. Care dintre urmtoarele afirmaii
sunt valabile pentru aerosolii cu gaze comprimate? propulsorul
poate fi: C02, N20, N2; gazele comprimate pot fi parial solubile
sau insolubile n produsul dispersat ; sunt puin sensibili la
variaii de temperatur
6. Gazele lichefiate utilizate ca propulsori trebuie s
ndeplineasc urmtoarele condiii:s fie inerte din punct de vedere
chimic; s fie neinflamabile; s aib un punct de fierbere sub
temperatura camerei ; s aib capacitate bun de dizolvare.
-
7. Care dintre urmtoarele afirmaii sunt valabile pentru
aerosolii cu dou faze? sunt constituii dintr-o faz gazoas i una
lichid ; pot fi obinui cu gaze comprimate; pot fi obinui cu gaze
lichefiate, dac acestea sunt miscibile cu substanta activa; se
recurge la adaos de cosolveni pentru a se asigura un amestec intim
al substanei active cu propulsorul
8. Care dintre afirmaii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze
lichefiate? presiunea din recipient este determinat de presiunea de
vapori a gazului propulsor, nu i de cantitatea acestuia;
propulsorii pot fi considerai ca fcnd parte integrant din formul;
presiunea n recipient rmne constant meninndu-se echilibrul ntre
poriunea de propulsor lichefiat i fraciunea in stare de vapori ; ca
gaze lichefiate se folosesc n special derivai clorofluorurati ai
metanului i etanului
9. Din categoria gazelor propulsoare lichefiate fac parte: freon
11; freon 12; freon 114.
10. Sub form de aerosoli de inhalaie se administreaz:
bronhodilatatoare; antibiotice; corticosteroizi; anestezice.
11. Dimensiunea particulelor pentru aerosolii de inhalaie
destinai a fi utilizai la nivelul alveolelor pulmonare trebuie s
fie:
-
17. Care dintre urmtoarele afirmaii referitoare la gazele
propulsoare sunt adevrate?constituie faza elastic; pot fi gaze
comprimate; pot fi gaze lichefiate; constituie fora motrice a
ansamblului presurizat
18. Propulsorii unui aerosol pot fi reprezentai de: gaze
comprimate; gaze lichefiate
19. In funcie de diametrul particulelor, penetrarea aerosolilor
de inhalaie se face astfel:particulele mai mari de 30 um ajung n
fosele nazale, faringe, laringe; 20-30 fim, ajung la nivelul
traheei; 10-20 um, ajung la nivelul bronhiilor; < 3 um, ptrund
Ia nivelul alveolelor pulmonare.
20. Penetraia aerosolilor n cile respiratorii depinde de: mrimea
particulelor substanei active; anatomia cilor respiratorii;
mecanica respiratorie; timpul de contact ntre aerosol i suprafaa
mucoasei
21. Aerosolii de inhalaie prezint urmtoarele avantaje: absorbia
este foarte rapidse evit efectul primului pasaj hepatic; este
posibil localizarea i aciunea aerosolului la anumite niveluri ale
cilor respiratorii; medicamentul este protejat fa de agenii
exteriori.
22. Factorii care determin localizarea particulelor aerosolizate
n cile respiratorii sunt:gradul de dispersie; ritmul respirator;
viteza i tipul fluxului gazos
23. Gradul mare de instabilitate al aerosolilor este cauzat de:
vscozitatea mic a mediului de dispersie; incrctura electric redus a
particulelor aerosolizate; agregarea picturilor mici n picturi mai
mari
24. Freonul 12 conine: 2 atomi de fluor; 1 atom de carbon; 2
atomi de clor.
25. Freonul 114 conine: 2 atomi de carbon; 4 atomi de fluor; 2
atomi de clor
26. Gazele comprimate care intr n formularea aerosolilor
presuriza sunt: azot; protoxid de azot; dioxid de carbon.
27. Recipientele pentru medicamentele presurizate sunt
confecionate din: oel inoxidabil; aluminiu; sticl; plastic.
28. tiind c denumirea freonilor este urmat de un numr format din
dou sau trei cifre, precizai semnificaia primei cifre, ncepan
dreapta la stnga (locul unitilor): numrul atomilor de fluor
-
29. Referitor la preparatele de inhalat, sunt valabile
urmtoarele afirmaii: sunt preparate lichide sau solide; pot conine
gaze propulsoare, cosolveni, conservani, solubilizani; pot fi
condiionate n recipiente unidoz sau multidoz se administreaz pentru
obinerea unui efect local sau sistemic.
30. Despre preparatele farmaceutice presurizate se poate afirma:
sunt condiionate n recipiente speciale, sub presiunea unui gaz; se
prezint sub form de soluii, emulsii, suspensii coninutul este
eliberat din recipient sub form de aerosol sau de jet lichid sau
semisolid; preparatul este eliberat din recipient cu ajutorul unei
valve.
31. Gazele propulsoare folosite n cazul preparatelor
farmaceutice presurizate sunt: gaze lichefiate sub presiune; gaze
comprimate; lichide cu punct de fierbere sczut
32. Din categoria gazelor lichefiate sub presiune folosite ca
gaze propulsoare n formularea preparatelor farmaceutice presurizate
fac parte: hidrocarburi fluorurate; freoni; hidrocarburi cu masa
molecular mic (propan, butan).
33. Valva, ca dispozitiv de pulverizare: asigur nchiderea etan a
recipientului n stare de repaus; egleaz eliberarea coninutului n
afara recipientului n cursul folosirii aerosolului; asigur o
eliberare continu, sau elibereaz o cantitate dozat de produs la o
apsare, dup caz
34. Pe eticheta preparatelor farmaceutice presurizate trebuie s
se nscrie: modul de utilizare; precauiile care trebuie luate;
cantitatea de substan activ pe doza pulverizat din recipientele cu
valv dozatoare.
35. Spray-urile nazale: sunt soluii, emulsii sau suspensii; sunt
n general condiionate n recipiente multidoz; recipientele pot fi
presurizate sau cu nebulizator.
36. Spray-urile bucofaringiene: sunt soluii, emulsii sau
suspensii; se pulverizeaz n cavitatea oral sau n faringe; mrimea
picturilor trebuie s asigure depunerea lor n cavitatea oral sau n
faringe, dup caz.
37. Spray-urile auriculare: sunt destinate administrrii n
conductul auditiv extern; sub form de lichide sunt condiionate n
general n recipiente multidoz; recipientele sunt prevzute cu un
aplicator adecvat.
38. Care dintre urmtoarele preparate pot fi formulate i ca
spume? preparate vaginale; preparate pentru aplicaii cutanate;
preparate rectale.
39. Spray-urile sublinguale: se administreaz prin pulverizare
sub limb; sunt destinate obinerii unui efect sistemic ; sunt
condiionate n recipiente cu
-
atomizor (nebulizator) sau n , recipiente presurizate cu sistem
de pulverizare; recipientele presurizate pot fi prevzute cu valv
dozatoare.
40. Recipientele dozatoare de condiionare a spray-urilor
sublinguale trebuie s corespund urmtoarelor prevederi:
uniformitatea masei; uniformitatea coninutului; uniformitatea dozei
eliberate
41. Conform F.R.X, supliment 2004, preparatele de inhalat
administrate sub form de spray-uri se administreaz cu dispozitive
de tip: nebulizator; inhalator presurizat cu valv dozatoare;
inhalator cu pulbere uscat
42. Preparatele de inhalat prevzute n F.R.X, supliment 2004:
sunt preparate lichide sau solidese administreaz sub form de vapori
sau aerosoli la nivelul plmnilor; realizeaz un efect local sau
sistemic.
43. Pe eticheta preparatelor de inhalat trebuie s se menioneze:
doza eliberat, cu excepia preparatelor condiionate n recipiente cu
valv dozatoare; numrul de doze eliberate din inhalator
corespunztoare dozei minime recomandate; denumirea conservanilor
antimicrobieni adugai, cnd e cazul
44. Preparatele lichide de inhalat se clasific n urmtoarele
categorii: preparate destinate transformrii n vapori; preparate
dispersate prin intermediul nebulizatoarelor; preparate condiionate
n inhalatoare presurizate cu valva dozatoare
45. Nebulizatoarele: sunt dispozitive care transform lichidele n
aerosoli; ealizeaz aerosolizarea cu ajutorul unui gaz sub presiune;
realizeaz aerosolizarea cu ajutorul vibraiilor ultrasonice; sunt cu
funcionare continu sau cu valv dozatoare
46. Pulberile de inhalat: sunt preparate unidoz sau multidoz;
sunt administrate cu ajutorul inhalatoarelor pentru pulberi uscate;
se prezint sub form de sisteme cu doze precondiionate si rezervor;
sunt incluse n monografia Preparate de inhalat" din F.R X supliment
2004EMULSII
1. Conform F.R.X, emulsiile de uz intern prezint: aspect lptos,
omogen ; miros si gust caracteristic componentelor ; consisten mai
mult sau mai puin vscoas
2. Pentru emulsiile de uz intem F.R.X prevede c: sunt numai
emulsiile ulei n ap; pot conine ageni pentru corectarea gustului i
a mirosului
-
3. Conform F.R.X, linimentele: sunt destinate aplicrii pe piele;
pot conine substane cu aciune analgezic sau revulsiv; pot conine
spunuri
4. La prepararea emulsiilor, conform F.R.X: emulgatorul se
dizolv n faza extern; se pot utiliza conservani antimicrobieni
potrivii; se pot folosi ageni pentru creterea vscozitii
5. Conform F.R.X, emulsiile: au aspect lptos i omogen; sunt
destinate administrrii interne sau externe; diluate cu faza extern
n proporie dc 1: 10 trebuie s rmn omogene; pot conine
stabilizani
6. Pentru stabilizarea emulsiilor de uz intern F.R.X recomand
folosirea de: conservani antimicrobieni; stabilizani; ageni pentru
creterea vscozitii.
7. Conform F.R.X, emulsia uleioas conine: ulei de
floarea-soarelui 10 g %; gum arabica 5g%
8. Referitor la conservarea emulsiilor F.R.X prevede: pstrarea
la temperatura de 8-15C; pstrarea n recipiente bine nchise;
9. Emulsiile: au, n general, diametrul particulelor fazei
interne ntre 0,1-100 um; sunt sisteme disperse eterogene.
10. Fenomenul Marangoni apare: n faza incipient de preparare a
unei emulsii; la adugarea emulgatorului tensioactiv care se
adsoarbe la interfaa a dou picturi uleioase dispersate ntr-un mediu
apos, ceea ce scade concentraia din mediul apos;
11. Conform teoriei lui Bankroft privind mecanismul de
emulsionare: filmul interfacial se formeaz prin adsorbia orientat a
emulgatorului tensioactiv la interfa; partea filmului interfacial
pe care tensiunea este mai mare se contract, devine concav i
ncorporeaz cealalt faz; tipul emulsiei depinde att de natura
emulgatorului ct i de solubilitatea lui; emulgatorul emulsionez
faza