Introducere În ţara noastră creşterea suinelor este o tradiţie, românii fiind mari consumatori de carne de porc. Creşterea suinelor este o afacere rentabilă în momentul în care este făcută corespunzător, porcul furnizând 47-48% din totalul producţiei de carne. Ca importanţă zootehnică, porcul se situează pe locul 2 după taurine. Pe lângă carnea de porc, se obţin şi alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fi grăsimea,piele, părul, gunoiul de grajd. Pe piaţă este o cerere din ce în ce mai mare de proteină de origine animală şi implicit de carne de porc. Din aceasta cauză a trebuit să se realizeze o creştere a efectivelor de animale, diversificând în acelaşi timp rasele de porci. În ultimii ani, consumatorii au optat pentru o carne de porc din ce în ce mai slabă (fără grăsime). Pentru a satisface cererea consumatorilor, rasele de porcii au trebuit sa fie perfecţionate, implicit cu aceasta a trebuit să se perfecţioneze şi tehnologia de creştere sau producție. Datorită însuşirilor sale, suinele prezintă foarte multe avantaje, atât economice cât şi sociale: se adaptează foarte bine la toate condiţiile de mediu, nefiind pretenţioase nici la hrană nici la climă. Din această cauză porcii pot fi crescuţi în toate zonele ţării;
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Introducere
În ţara noastră creşterea suinelor este o tradiţie, românii fiind mari consumatori de carne
de porc. Creşterea suinelor este o afacere rentabilă în momentul în care este făcută
corespunzător, porcul furnizând 47-48% din totalul producţiei de carne.
Ca importanţă zootehnică, porcul se situează pe locul 2 după taurine. Pe lângă carnea de
porc, se obţin şi alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fi grăsimea,piele, părul, gunoiul
de grajd.
Pe piaţă este o cerere din ce în ce mai mare de proteină de origine animală şi implicit de
carne de porc. Din aceasta cauză a trebuit să se realizeze o creştere a efectivelor de animale,
diversificând în acelaşi timp rasele de porci.
În ultimii ani, consumatorii au optat pentru o carne de porc din ce în ce mai slabă (fără
grăsime). Pentru a satisface cererea consumatorilor, rasele de porcii au trebuit sa fie
perfecţionate, implicit cu aceasta a trebuit să se perfecţioneze şi tehnologia de creştere sau
producție.
Datorită însuşirilor sale, suinele prezintă foarte multe avantaje, atât economice cât şi
sociale:
se adaptează foarte bine la toate condiţiile de mediu, nefiind pretenţioase nici la hrană nici la
climă. Din această cauză porcii pot fi crescuţi în toate zonele ţării;
Suinele, fiind o specie omnivoră, ele valorifică foarte bine o gamă mare de furaje(cereale,
leguminoase, bostănoase, rădăcinoase, resturi din industria alimentară), toate acestea fiind
valorificate cu maximul de eficienţă economică;
au o precocitate ridicată, atât la producţia de carne cât şi la reproducţie;
prolificitatea este deosebită la această specie (8-12 produşi, chiar şi mai mult la rasele
specializate);
gestaţia are o durată foarte mică, 114-115 zile;
suinele au o fecunditate ridicată, diferenţele făcându-se doar în sistemul de exploatare;
suinele valorifică hrana mai economic decât alte specii, au un randament la sacrificare ridicat,
între 72-82%, valoarea energetică a cărnii este foarte ridicată;
din carcasa unui porc se folosesc atât produsele secundare, cât şi subprodusele.
Studierea filierelor agroalimentare prezintă un interes deosebit, datorită preocupărilor oamenilor
de a cunoaşte ce se întâmplă cu produsele obţinute de fermieri şi cum ajung la consumator, cine
sunt intermediarii şi ce rol au, ce transformări suferă produsele. Aceste preocupări se referă la
competiţie, performanţă şi utilizarea cât mai eficientă a resurselor.
Porcul este un mamifer ce face parte din familia Suinelor. Rasele actuale de porci provin din
mistreţul asiatic şi din mistreţul european. Din domesticirea mistreţului au rezultat rasele de porci
primitive (Mangalita, Stocli, Bazna), astăzi pe cale de dispariţie, iar din acestea, prin încrucişări
nedirijate cu unele rase importante sau format rasele : Negru de Shei şi Alb de Banat. Din rasele
importante fac parte Marele Alb, Landrace, Duroc, Hampshire, Yorkshire.
Produsul principal care se obţine de la porcine este carnea, iar produsele secundare sunt piei,
oase, copite, păr, gunoi, etc.Prin conţinutul său superior de proteine şi grăsimi, valoarea sa
energetică este superioară celorlalte specii: 2700 Kcal.– la carnea de porc; 1600 Kcal. – la carnea
de taurine; 1400 Kcal. – la carnea de ovine; 1050 Kcal. – la carnea de pasăre.
Din punct de vedere social, creşterea porcinelor este o activitate tradiţională care contribuie la
dezvoltarea întregului sector agricol.Nu trebuie uitat faptul că agricultura este o ramură vitală
pentru dezvoltarea economică, de evoluţia acesteia depinzând dezvoltarea industriei şi ridicarea
nivelului de trai al populaţiei.
Începând cu anul 1984, noţiunea de filieră agroalimentară se regăseşte în toate documentele
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie - FAO.
În anul 1986, Malassis defineşte filiera ca fiind itinerariul parcurs de un produs (sau un grup de
produse) în interiorul sistemului agroalimentar. Ea presupune ansamblul agenţilor (întreprinderi
şi administraţii) şi operaţiilor (producţie, repartiţie şi finanţare) care concură la formarea şi la
transferul produselor până în stadiul final de utilizare, şi mecanismele de ajustare a fluxurilor
factorilor şi produselor de-a lungul filierei şi în stadiul final.
Filiera se defineşte în raport cu piaţa de consum şi cu ansamblul canalelor de distribuţie şi
aprovizionare utilizate de toţi producătorii care intervin pe piaţă.
Obiectivele principale ale filierei sunt:
asigurarea securităţii alimentelor;
utilizarea raţională a resurselor agricole;
creşterea productivităţii muncii;
creşterea valorii adăugate;
reducerea costurilor pe unitatea de produs şi a altor costuri la nivel de fermă;
creşterea profitului şi a rentabilităţii;
promovarea realizărilor ştiinţei şi tehnologiilor moderne, mici consumatoare de energie şi curate
în vederea asigurării sănătăţii oamenilor şi animalelor şi a protecţiei mediului.
creşterea calităţii producţiei şi a produselor;
Cărnea de porc: Etapele filierei
Figura 1. Etapele filierei cărnii de porc
Figura 2. Schema filierei cărnii de porc
Filiera cărnii ilustrată în fig. 2 abordează diferit cele două subsisteme ale sistemului
agroalimentar: subsistemul tradiţional sau artizanal, care grupează exploataţiile şi fermele
familiale şi subsistemul modern, care grupează fermele comerciale şi întreprinderile industriale
de prelucrare a produselor agricole, cooperativele şi formele moderne de distribuţie a produselor.
1.Etapa de pre-producție
Între ramurile zootehnice, creşterea porcinelor ocupă locul al doilea după specia bovine.
Produsul principal care se obţine de la porcine este carnea, mult solicitată şi apreciată de
consumatori, datorită valorii ei hrănitoare, suculenţei şi frăgezimii, uşurinţei cu care se prepară
într-un bogat sortiment de preparate culinare,posibilităţii de conservare sub diferite forme şi pe
timp îndelungat etc. De la porcine se mai obţine şi grăsimea animală, precum şi o serie de
produse secundare, cum ar fi:piei, oase, copite, păr, gunoi etc. Nu trebuie subapreciată nici
valoarea bălegarului de porc ca îngrăşământ organic şi mai ales faptul că cca. 10% din
cheltuielile făcute cu hrănirea porcilor se recuperează prin valoarea bălegarului produs.
Porcul este un mamifer ce face parte din familia Suinelor. Rasele actuale de porci provin din
mistreţul asiatic şi din mistreţul european. Din domesticirea mistreţului au rezultat rasele de porci
primitive (Mangalita, Stocli, Bazna), astăzi pe cale de dispariţie, iar din acestea, prin încrucişări
nedirijate cu unele rase importante sau format rasele Negru de Shei şi Alb de Banat. Din rasele
importante fac parte Marele Alb, Landrace, Duroc, Hampshire, Yorkshire.5
Prin conţinutul său superior de proteine şi grăsimi, valoarea sa energetică(exprimată în Kcal./kg)
este superioară celorlalte specii: 2700 Kcal. – la carnea de porc; 1600 Kcal. – la carnea de
taurine; 1400 Kcal. – la carnea de ovine; 1050 Kcal. –la carnea de pasăre; 750 Kcal. – la un ou
de 50 grame etc.
Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorură de sodiu şi are un conţinut bogat de
proteine ( 20%). Carnea conţine o cantitate mică de glucide,îndeosebi cea a animalelor tinere,
este bogată în substanţe extractive (purine, creatină,creatinină), substanţe minerale (fosfor şi
fier). Viscerele (ficatul, rinichii, inima) conţin cantităţi sporite de fier, în ele se găsesc cupru şi
cobalt. Celelalte substanţe minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu) se găsesc în carne în
cantităţi mici.
Carnea este bogată în vitamine hidrosolubile, complexul B. Dintre vitaminele liposolubile
întâlnim vitamina A şi vitamina D, ca şi vitamina K, toate acestea se găsesc în cantităţi foarte
mari în ficat, plămâni şi rinichi.
Proteinele furnizate de carnea de porc de calitate au o valoare biologic ridicată, conţinând toţi
aminoacizii esenţiali într-o proporţie optimă. O carne foarte grasă va avea mai puţine proteine
decât o carne extrem de slabă. În afară de proteinele de clasa întâi, în came mai avem şi proteine
specifice ţesuturilor conjunctive, dintre care singura digerabilă de către om (după o fierbere
prelungită) este colagenul. Aceasta este o proteină de clasa a treia, cu valoare biologică redusă.
Colagenul se găseşte în cantitate mare în carnea animalelor tinere.
Lipidele din carnea de porc (reprezentând în medie circa 7,5 g/100 g carne),sunt o sursă
importantă de acid linoleic conjugat, care în lumina celor mai recente studii poate furniza
protecţie împotriva unor forme de cancer, precum şi a unor afecţiuni cardiace datorită
proprietăţilor sale antioxidante.Glucidele constituie componenta minoră a cărnii deoarece
proporţia iniţiala a lor (în momentul tăierii animalului) este în mod obişnuit sub 1%.
Valori nutritive 100 de grame
Energie 1,013 kJ (242 kcal)
Grăsimi 13.92 g
Grăsimi saturate 5.230 g
Grăsimi monosaturate 6.190 g
Grăsimi polisaturate 1.200 g
Proteine 27.32 g
Acid aspartic 2.512 g
Acid glutamic 4.215 g
Apă 57.87 g
Vitamina A 2 μg (0%)
Vitamina B6 0.464 mg (36%)
Vitamina B12 0.70 μg (29%)
Vitamina C 0.6 mg (1%)
Calciu 19 mg (2%)
Fier 0.87 mg (7%)
Sodiu 62 mg ( 3 %)
Zinc 2.39 mg (24%)
Magneziu 28 mg (8%)
Fosfor 246 mg (35%)
Potasiu 423 mg(9 %)
Tabel nr.1: Valori nutritive la 100 grame de carne de porc
Creşterea porcilor prezintă foarte multe avantaje, atât economice cât şi sociale,dintre care
enumerăm:
prolificitate şi precocitate ridicată (anual de la o scroafă se pot obţine peste 20 purcei, iar după
circa 9 luni scrofiţele se pot folosi la reproducţie), gestaţia are o durată foarte mică, 114-115 zile;
productivitatea pe animal matcă superioară;
randament la sacrificare ridicat (70-75 %);
adaptabilitate ridicată la condiţiile de mediu şi la condiţiil creşterii intensive;
suinele fiind o specie omnivoră, ele valorifică foarte bine o gamă mare de furaje (cereale,
leguminoase, bostănoase, rădăcinoase, resturi din industria alimentară), toate acestea fiind
valorificate cu maximul de eficienţă economică;
din carcasa unui porc se folosesc atât produsele secundare, cât şi subprodusele.
asigură industriei alimentare o valoroasă materie primă (carnea).
este o activitate tradiţională;
produs de mare importanţă pentru consumul întregii populaţii;
sursă pentru schimburile comerciale;
asigură stabilitatea forţei de muncă în zona rurală.
Programul pentru susţinerea producţiei cărnii de porc cuprinde:
ameliorarea efectivelor de porcine pentru îmbunătăţiri calitative a carcasei de porc,
stimularea organizării de exploataţii competitive şi eficiente în zona rurală,
îmbunătăţirea structurii dimensionale a exploataţilor zootehnice,
sporirea veniturilor proprii ale crescătorilor de porcine,
trecerea de la producţia destinată autoconsumului la producţia comercială.
Sprijinul producătorilor se concretizează prin:
alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru activităţi de întreţinere,conservare şi perpetuare a
patrimoniului genetic al animalelor (Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului 33/2000).
pentru următoarea perioadă se urmăreşte acordarea de la bugetul de stat, a unui sprijin financiar,
sub formă de subvenţii pe produs pentru:
stimularea activităţii de creştere a efectivelor de animale şi anume pentru scrofiţe de reproducţie
la prima fătare diferenţiat în funcţie de valoarea biologică şi tipul biotehnologiei de reproducţie
folosit (montă naturală sau însămânţare artificială);
pentru porcii livraţi la abatoare autorizate în greutate de 95 - 110 kg, pe baza unor contracte
ferme încheiate între producătorii agricoli şi procesator;
folosirea integrală a capacităţilor de producţie existente şi în acest sens punerea în funcţiune a
construcţiilor zootehnice dezafectate, prin asigurarea cadrului legal pentru vânzarea acestora în
condiţii avantajoase.
Mediul înconjurător
Există o serie de factori care influenţează creşterea porcilor, aceştia sunt:
factorii exogeni se referă la: cantitatea, calitatea şi modul de administrare a hranei,condiţiile de
îngrijire, tehnologia de creştere şi îngrăşare, modul de efectuare a transportului,
factorii endogeni sunt: rasa, nivelul de ameliorare al animalelor, sexul,prolificitatea, capacitatea
de alăptare, numărul şi greutatea purceilor înţărcaţi,precocitatea şi valorificare furajelor,
sănătatea şi rezistenţa organismului,randamentul la sacrificare şi calitatea carcasei.
Îngrăşarea porcilor este mai rentabilă la vârstă tânără; îngrăşarea la vârstă mijlocie începe la 6
luni iar la cea adultă după 12 luni sau după ce animalul a fost scos de la reproducţie. Furajele
care intră zilnic în hrana porcilor trebuie să fie uşor digestibile, cu alte cuvinte acestea să poată fi
uşor transformate de către stomacul porcului în substanţe ce pot fi asimilate în organism si apoi
să fie transformate în carne.
Prolificitatea este exprimată prin numărul de purcei vii şi morţi, obţinuţi la o fătare.Numărul
purceilor obţinuţi la o fătare este influenţat de condiţiile de furajare a scroafelor gestante, de
condiţiile de creştere şi adăpostire, din care cauză la alegerea scroafelor pentru reproducţie se
reţin exemplarele la care prolificitatea ridicată este determinată genetic.
Precocitatea este exprimată prin vârsta scroafei la prima fătare şi este dependentă de substratul
ereditar şi influenţată de condiţiile de mediu. În funcţie de precocitate suinele se împart în 2
tipuri: tipul precoce, cu trei subtipuri (foarte precoce, precoce şi semiprecoce) şi tipul tardiv.
Reguli de amplasare a adăposturilor de porci:
interiorul adăpostului se compune din boxe, alei de circulaţie, canale pentru colectarea
dejecţiilor;
boxele au spaţiul împărţit în zonă de odihnă (aşternut de paie); zonă de hrănire şi adăpare; zonă
de defecare şi urină ( are un grătar cu diametrul 10).
Dintre componentele microclimatului, temperatura este aceea care influenţează cel mai mult
producţia, deoarece animalele consumă suplimentar din energia furajelor sau din energia proprie
atunci când este prea frig sau prea cald.
Temperatura şi umiditatea pot fi menţinute în limite normale prin construirea unor adăposturi din
materiale izolante, prevăzute cu tavane, prin aplicarea unor sisteme de aerisire dirijată şi prin
utilizarea aşternutului din paie. Temperatura optimă de confort este de 18-23 oC, umiditatea de
60 – 80 % şi viteza maximă a aerului de 0,15-0,20 m/sec.
Material biologic
Scrofiţele trebuie introduse prima dată la montă după ce ating greutatea corporal de 95 - 100 kg,
respectiv la vârsta de circa 8 luni, cele din rasele perfecţionate şi la vârsta de circa 9 - 10 luni,
cele din rasele mai tardive. O scroafă sănătoasa, dată la montă la vârsta şi greutatea corporală
optime, întreţinută şi hrănită corespunzător, poate produce purcei până la vârsta de 6 - 7 ani, timp
în care fată de circa 8 - 10 ori.
Rasele care deţin recordul la prolificitate (10-12 purcei) sunt Marele Alb şi Landrace. Şi în ceea
ce priveşte precocitatea se remarcă aceleaşi două rease împreună cu rasa Bazna, purceii cântărind
la naştere 1,2-1,3 kg, iar randamentul la tăiere pentru acestea este de 80-85%. Astfel pentru
calităţile sale Marele Alb va rămâne o rasă de viitor pentru ţara noastră.
În tabelul de mai jos am prezentat precocitatea, prolificitatea şi randamentul la principalele rase
de suine din România.
Rasă Precocitate Prolificitate Randament
Marele Alb Purceii cantăresc în
medie la naștere 1,2
kg,la 2 luni 20 k,la 4
Scroafele dau 10-12
purcei sau chiar 30
purcei la o fătare
80-85 %
luni 45 kg,la 6 luni 70
kg,la vârsta
reproducției de 10
luni ,110 kg
Landrace purceii ating la
naştere în medie
1,300kg, la întărcare
15kg, la 6 luni
65-70kg, la 7 luni
90kg, iar la 12
luni 140-150kg
scroafele dau 10-12
purcei
80-85%
Mangalița purceii ating la
naştere 1kg, la 2
luni 12kg, la 6 luni
45kg, la 1 an
80-100kg
scroafele dau 4-6
purcei
80 %
Stodi purceii ating la
naştere 900-1000g,
la 2 ani atinge
greutatea de 150-180
kg
Femelă 7-9 purcei 70 %
Strei purceii cântăresc la
naştere 1kg, la
6 luni 50kg, iar la 2
ani 150kg
Scroafele dau 10
purcei
70-75%
Bazna puceii cântăresc la
naştere 1-1,2kg,
la 6luni 50- 60kg, la
1an 80-100kg
Scroafele dau 8-10
purcei
80-85%
Tabel nr.2: Precocitatea, prolificitatea şi randamentul la principalele rase de suine
2.Etapa de producție
Sisteme de creștere a suinelor
În complexele industriale de creștere a suinelor în circuit închis și flux continuu,în care se aplică
sistemul intensiv, procesele de creștere și îngrășare necesită un ansamblu de construcții și utilaje
care să permită mecanizarea, automatizarea și electrificarea tuturor lucrărilor zootehnice,
începând de la transportul, pregătirea și servirea hranei, adăparea, evacuarea dejecțiilor și până la
asigurarea automată a condițiilor de microclimat (temperatură, umiditate, ventilație).
Creșterea suinelor în aceste condiții contribuie la:
reducerea efectivului animalelor de reproducție și folosirea intensă a acestora;
sporirea numărului de fătări anuale ale scroafelor și, implicit, a numărului de purcei
scurtarea cu 50-60% a timpului de lactație față de sistemul tradițional și la creșterea indicelui de
utilizare a scroafelor și a boxei de fătare, indicator ce asigură eficiența fermei zootehnice.
Indicii tehnico-economici de producție din complexele industriale sunt mai mari decât cei din
sistemul extensiv, în sensul că ciclul de reproducție a scroafelor se reduce de la 215 zile la 150
de zile. Indicele de utilizare a scroafei crește de la 1,7 la 2,4 fătări.Durata îngrășării scade de la
280 de zile la 180 de zile.
Sistemul extensiv de creștere
Sistemul extensiv se practică în gospodăria familială în care se cresc 1-5 capete porcine, pentru
consum propriu și numai o cantitate redusă de carne se valorifică pe piața organizată.
Porcinele sunt crescute în adăposturi simple, fără dotare tehnică deosebită și cu practicarea
furajării în mare măsură din resturi menajere, la care se adaugă tărâțe,porumb, orz, ovăz,