Page 1
1
Instituţia şcolară: LICEUL TEORETIC „TRAIAN DODA”
Localitatea: CARANSEBEŞ
Caracteristici ale populaţiei locale:
o Caracteristicile demografice a populaţiei din comunitatea locală:
Populaţia stabilă a municipiului Caransebeş era, în 1873, de 2890 locuitori (din care 2085 români), la
începutul secolului trecut număra circa 6.500 de locuitori şi a cunoscut o creştere continuă – 10089 locuitori
(în anul 1930), 15733 (1956), 18838(1966), 27190 (1977), 31985 (1992).
În ultima perioadă, se constată o uşoară descreştere a numărului de locuitori, la fel cu tendinţa
generală a evoluţiei populaţiei judeţului. În ianuarie 2009, populaţia Caransebeşului depăşea uşor numărul de
28.000 de locuitori. Ca structură, peste 92% din locuitori sunt români, câte 2% sunt germani, ucraineni şi
romi, 1% maghiari, iar restul de 1% cehi, sârbi, slovaci etc.
o Dezvoltarea populaţiei
În ianuarie 2009, populaţia Caransebeşului depăşea uşor numărul de 28.000 de locuitori. Scăderea
populaţiei are la bază în special sporul natural negativ din ultimii ani.
Se poate observa din analiza datelor privind mişcarea naturală a populaţiei în judeţ că avem un spor
natural negativ.
o Naţionalităţi
Preponderentă este naţionalitatea română. Conform recensământului din 2002, populaţia
municipiului Caransebeş era de 28.301 locuitori, dintre care 92,13% sunt români (26.074 persoane), 2,14%
ucraineni (608), 2,01% romi (569), 1,87% germani (530), 1,18% maghiari (336) şi sub 1% alţii. Din punct
de vedere religios, 87,03% s-au declarat ortodocşi, 4,86% romano-catolici, 4,18% baptişti, 2,24%
penticostali şi sub 1% fiecare pentru alte religii.
Page 2
2
o Nivel de pregătire educaţională a populaţiei
Evoluţia populaţiei preşcolare şi a celei şcolare a județului Caraș-Severin, se reflectă și în tendința
locală. Astfel la nivel județean se constată următoarele aspecte:
populaţia preşcolară (3-6 ani) a judeţului se va diminua în perioada de prognoză cu circa 7.600 de
persoane;
populaţia şcolară angrenată în primul şi al doilea ciclu de educaţie (populaţia din grupa 7-14 ani) va
cunoaşte o scădere mai accentuată, fiind vorba despre o scădere aproximată la 23.500 de persoane; adică
scade la jumătate din valoarea actuală, până în 2025;
populaţia între 15 şi 24 de ani se înscrie şi ea în linia de scădere generală a populaţiei Regiunii Vest. Ea
este categoria de vârstă cea mai afectată şi este prevăzută o diminuare de circa 36.400 de persoane până
în 2025; adică scade la mai puţin decât jumătate din valoarea actuală, până în 2025;
În acest context, în perspectiva anului 2013, putem concluziona finalităţile aşteptate de la formarea
profesională în judeţul Caraş-Severin:
Să asigure dezvoltarea profesională şi personală a elevilor astfel încât aceştia să devină cetăţeni activi la
nivelul comunităţii, să participe la viaţa civică şi profesională (cerinţele societăţii, comunităţii);
Să asigure şanse egale de dezvoltare profesională a fiecărui elev în funcţie de opţiunile şi potenţialul de
învăţare (asigurarea de acces);
Să edifice în fiecare individ format valorile democraţiei, ale spiritului civic, ale gradului de utilitate al
fiecărui cetăţean pentru societatea din care face parte, viziune care să-l determine să participe activ la
evoluţia acesteia.
o Interese ale populaţiei
Se constată un interes ridicat pentru finalizarea învăţământului obligatoriu la 78,6 %, din care 64,3 %
vor urma cursurile universitare, diferenţa de 35,7 % urmând cursurile unei şcoli postliceale sau se integrează
în piaţa muncii.
Domeniile și calificările cele mai căutate de absolvenții de învățământ preuniversitar pentru
continuarea studiilor în cadrul învățământului postliceal sau universitar, sunt din domeniul serviciilor,
respectiv calificările legate de tehnologia informatică, construcțiilor imobiliare, asistența socială, domeniului
sănătate şi asistenţă psihopedagogică, poliție, armată sau administrației. După finalizarea studiilor , din
numărul total de tineri absolvenți ai studiilor liceale, postliceale, universitare și post universitare, 31,75% se
angajează în domeniul în care și-au dobândit prin studii calificarea, 29,84% își schimbă calificarea prin
cursuri de reconversie profesională pentru a se încadra în piața muncii, iar din aceștia jumătate își găsesc un
loc de muncă. Din cei rămași 24,45% părăsesc România, iar din aceștia 12,35% își stabilesc domiciliul
definitiv în altă țară. Restul de aproximativ 14% își dezvoltă o afacere proprie sau împreună cu familia.
Domeniul în care aceștia din urmă își consolidează afacerea este în proporție de 70,44 % comerț sau servicii,
21,67% mici producători și 7-8% se îndreaptă spre agricultură pentru creșterea animalelor sau cultivarea
legumelor, fructelor și cerealelor.
Principalele tendinţe identificate în ceea ce priveşte forţa de muncă a jud. Caraş-Severin sunt:
creşterea numărului de întreprinderi mici şi mijlocii care folosesc un număr redusa de muncitori dar care
au o arie largă de activitate;
scăderea numărului de salariaţi din sectorul de stat în dauna celor din sectorul privat sectorul privat;
reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere (0-14 ani) şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice (de
60 de ani şi peste) (din statisticile Direcţiei Judeţene de Statistică Caraş-Severin);
ponderea populaţiei tinere ( 0-14 ani ) este mai scăzută faţă de nivelul regional şi naţional, iar populaţia
în vârstă de muncă (15-59 ani) este mai numeroasă;
emigrarea populaţiei, în căutarea unui loc de muncă, spre ţările UE, America şi Canada;
zonele de restructurare şi oportunităţile de afaceri în zonele defavorizate;
creşterea numărului de întreprinzători particulari în paralel cu scăderea salariaţilor;
o Populaţia viitoare
Page 3
3
Populaţia activă a județului reprezintă 71,1% din totalul populaţiei, pondere mai mare decât cea de la
nivel naţional. O pondere importantă în cadrul populaţiei judeţului Caraş-Severin este ocupată şi de
populaţia de până la 14 ani care reprezintă 14,8%, iar populaţia de peste 65 de ani reprezintă 14,1%.
Judeţul Caraş-Severin se caracterizează printr-un spor negativ al populaţiei, tendință constatată și la
nivelul municipiului Caransebeș.
De asemenea, se mai poate urmări şi fenomenul de migraţiune externă a populaţiei din regiune, în
special a populației active, fapt încetinit pentru moment de impactul crizei economice a zonei euro. Astfel,
majoritatea emigranţilor legali au avut un nivel ridicat de instruire şi calificare, au fost tineri, fără diferenţe
semnificative de gen, preponderent persoane căsătorite. În aceste condiții se constată o scădere dramatică a
populației școlare cu repercusiuni notabile asupra numărului de grupe din învățământul preșcolar, clase din
învățământul școlar de nivel primar, gimnazial și liceal.
Populaţia judeţului Caraş-Severin este caracterizată prin faptul că:
este concentrată mai mult în mediul urban, decât în cel rural.
femeile sunt majoritare;
migraţia externă a forţei de muncă;
populaţie îmbătrânită.
Resurse (resurse materiale, financiare, umane, etc.):
o Resursele predominante din regiune
Municipiul Caransebeş este situat în sud-vestul României, având coordonatele de 45° 25' latitudine
nordică şi 22° 13' longitudine estică. Este a doua localitate ca mărime a judeţului Caraş-Severin (cca. 28000
de locuitori) şi are o poziţie geografică strategică, fiind aşezată în zona de contact a muntelui cu dealul şi
câmpia, care pătrunde până aici sub forma unui golf alungit în lungul Timişului. Caransebeşul se găseşte
totodată şi la încrucişarea a patru drumuri principale ale Banatului care duc spre nord - prin Lugoj - la
Timişoara, spre sud - prin Poarta Orientală - la Orşova şi Dunăre (DN 6 – E 70), spre vest - pe văile
Pogăniciului şi Bârzavei - la Reşiţa (DN 58), iar spre est - prin trecătoarea Porţilor de Fier ale Transilvaniei,
prin Sarmisegetuza - la Deva şi Hunedoara (DN 68). Zona depresionară a Caransebeşului, o zonă de locuire
românească compactă, este mărginită de munţi înalţi spre est, sud şi vest. Partea cea mai înaltă o formează
Munţii Ţarcu, delimitaţi de văile Timişului şi Bistrei. În acest masiv se pot separa trei subunităţi: Masivul
Petreanu, cu Vârful Pietrei (2192 m), Masivul Ţarcu, care culminează cu Vârful Ţarcu (2190 m) şi Masivul
Muntele Mic (1806 m). Masivul Ţarcu prezintă mai multe culmi ce se desprind din Vârful Ţarcu. Spre nord-
est există o culme pe care se găsesc Vârful Căleanu (2192 m), Mătania (2160 m) şi Baicu (2123 m), iar spre
nord-vest avem culmea Jigoriei (1463 m), care face legătura cu Muntele Mic. În partea de vest a oraşului
Caransebeş se găsesc Munţii Semenicului. Relieful coboară la nord de Vârful Semenic până spre Vârful
Nemanul Mare (1122 m), ce se prelungeşte printr-o serie de culmi, cum ar fi Dealu Mare (639 m) şi Corcana
(489 m), ce ajung până aproape de Caransebeş. În partea de nord avem Masivul Poiana Ruscă, ce se înalţă
deasupra zonelor depresionare învecinate. Vârfurile cele mai înalte sunt Padeşul (1374 m) şi Rusca (1355
m). Din zona înaltă pornesc culmi radiale ce coboară formând zona de dealuri limitrofe. Depresiunea
Caransebeşului, unde este aşezat oraşul, cu un relief colinar, se termină în zona de terase a Timişului.
Datorită aşezării municipiului Caransebeş în partea de sud-vest a ţarii, sub influenţa directă a Mării Adriatice
şi la adăpostul Munţilor Carpaţi, zona se integrează în climatul temperat-continental moderat, subtipul
bănăţean, cu influenţe mediteraneene. Subtipul climatic al Banatului de sud şi sud-est este caracterizat prin
contactul dintre masele de aer atlantic şi presiunea făcută de masele de aer mediteranean, ceea ce oferă un
caracter moderat regimului termic. Considerată ca o depresiune submontană, depresiunea Caransebeşului
desparte munţii înalţi şi masivi din nord şi est, de dealurile joase din vest şi de câmpia din nord-vest.
Suprafaţa ei este redusă – circa 1200 kmp (de la Constantin Daicoviciu până la Cheile Armenişului – 40 km,
iar de la gara Cornuţel până la est de Bucova – aproximativ la fel). Oraşul Caransebeş este centrul unui areal
ce cuprinde mai multe zone turistice şi de agrement (proprii – Teiuş, în imediata apropiere – Muntele Mic şi
Poiana Mărului, la o distanţă mai mică de 60 km – Poiana Ruscă, Semenic, Ţarcu - Godeanu). Un neobosit
promotor al turismului în Banat şi mai ales în zona noastră, Cornel Hamat, denumeşte acest areal „Domeniul
Page 4
4
Turistic Scorilo” şi propune o serie de măsuri concrete care, în cadrul unui program turistic guvernamental,
ar transforma acest colţ de ţară într-o mică Elveţie. De fapt întregul judeţ are un potenţial turistic deosebit.
Judeţul Caraş-Severin, având o suprafaţă de peste 8500 kmp, se află în sud-vestul României şi este unul
dintre cele mai pitoreşti ţinuturi ale ţării. În afara zonelor turistice ce sunt descrise pe larg, există şi alte
areale de o frumuseţe aparte. În sud, pe o lungime de peste 60 km în judeţ, curge Dunărea printr-un defileu
grandios. O călătorie cu vaporul sau o partidă de pescuit sunt posibile tentaţii pentru turişti. Centrul zonei
este oraşul Moldova Nouă. La Pojejena se văd ruinele unui castru roman. Şoseaua Baziaş (localitatea de
intrare în ţară a Dunării) – Orşova (DN 57 A), oferă un peisaj pitoresc în lungul fluviului. Lacul de
acumulare de la Porţile de Fier I şi barajul hidrocentralei reprezintă posibile destinaţii turistice. Într-o
plimbare cu vaporul pe fluviu, între localităţile Plaşeviţa şi Ogradena, porţiunea de defileu se numeşte
Cazanele Mari şi Cazanele Mici ale Dunării. Mai la nord, în Munţii Aninei se găsesc numeroase obiective
turistice:
lacurile de acumulare Mărghitaş şi Buhui;
peştera Buhui (care are cel mai lung râu subteran din ţară);
pitoreştile chei ale Minişului, cu cascada Coronini, peştera Ponor-Plopa şi poienile de liliac de lângă
localitatea Eftimie Murgu;
cheile Nerei şi rezervaţia Beuşniţa, unde se pot vizita Lacul Dracului, Ochiul Beiului, cascadele
Beuşniţei, peştera Dubova (la aceste chei se poate ajunge din Oraviţa sau Bozovici, prin valea
Almăjului); frumuseţea acestor chei este dată de numeroasele fenomene carstice: ponoare, peşteri, lacuri,
cascade;
cheile Gârliştei, care încep în amonte de Caraşova şi unde există câteva peşteri cunoscute: Comarnic,
Liliecilor, Ţolosu sau Peştera cu apă; peştera Comarnic este declarată monument al naturii.
Valea Cernei, prin flora şi fauna cu specific mediteranean, prin existenţa apelor minerale termale şi
pitorescul peisajului, reprezintă o zonă turistică deosebită. Cea mai veche staţiune din ţară, Băile
Herculane (aflată la circa 80 km sud de Caransebeş, pe E 70), prin calităţile terapeutice deosebite ale
izvoarelor termale, ionizarea negativă a aerului ridicată şi baza materială turistică deosebită, reprezintă o
destinaţie turistică foarte căutată. În împrejurimi se găseşte rezervaţia naturală Domogled, ce domină
depresiunea în care se află staţiunea.
În zona municipiului Caransebeş se practică mai multe tipuri de turism. Turismul de tranzit este
favorizat de magistralele feroviare şi rutiere ce leagă zone ale Depresiunii Caransebeşului cu Câmpia
Olteană şi Dunăre, prin Poarta Orientală, cu Ţara Haţegului şi Bazinul Transilvaniei, prin Porţile de Fier ale
Transilvaniei, iar prin deschiderea largă spre Golful Lugojului, cu Câmpia Banatului. Liniile ferate şi
şoselele fac din Caransebeş un punct de tranzit foarte important. La toate acestea se mai adaugă şi
aeroportul, care poate face legătura pe plan internaţional cu întreaga lume. Turismul montan are condiţii
deosebite de dezvoltare, deoarece suprafaţa zonei are peste 65% forme de relief înalte, cu munţi împăduriţi şi
zone alpine de o frumuseţe unică. Acesta are o tradiţie destul de veche, ce se extinde în timp chiar înainte de
anul 1900, putându-se afirma că avem un secol de activitate turistică, timp în care au fost făcute marcaje
turistice şi au fost construite adăposturi şi cabane turistice. În perioada interbelică, la Caransebeş a luat fiinţă,
în anul 1935, Clubul Turistic Bănăţean, unul dintre primele cluburi turistice din ţară. În cadrul turismului
zonal este cuprins şi turismul cultural, facilitat de existenţa unor vetre folclorice şi etnografice unice în ţară,
cu numeroase manifestări (sărbători) anuale. O atracţie turistică deosebită o reprezintă nedeile (rugile) din
această zonă care corespund cu hramurile bisericilor. De remarcat că numele acestor sărbători a fost de
„nedee” – un titlu dacic – şi abia la jumătatea secolului al XIX-lea episcopul Popasu le schimbă numele în
„rugă”, actualmente fiind folosiţi ambii termeni, ca şi neaoşul „negee”. Importante sunt şi zonele vânătoreşti
şi de pescuit. În anul 1918 exista un club de vânătoare, care astăzi este reprezentat de Filiala de vânătoare şi
pescuit Caransebeş, asociaţie ce are în folosinţă un număr de 10 fonduri de vânat însumând 95.000 ha şi pe
care vânează cei peste 250 de membri. Ursul, cerbul, căprioara, cocoşul de munte, capra neagră formează
adevărate tezaure ale fondului cinegetic local. Păstrăvul, lipanul, mreana, ştiuca populează spaţii piscicole
unice, de mare valoare şi interes. Arta culinară din zonă se bazează în mare măsură pe preparate din carne de
oaie (supă de oaie, miel la proţap, fripturi de oaie, specialităţi din maţe de oaie). Dintre preparatele din porc,
specifice sunt mezelurile de porc (cârnaţi, cartaboşi). Acestea sunt servite deseori în combinaţie cu ouă şi
Page 5
5
brânză („coleşi cu ciganie”, „găigană”). Din lapte se prepară brânza de oaie care este uscată la soare. Ca
băutură alcoolică, „răchia” (ţuica de prună) este predominantă. Pe şoseaua spre Băile Herculane, lângă
Armeniş, la circa 27 km de Caransebeş, se află schitul „Piatra Scrisă”, unde tradiţia spune că, atunci când se
construia calea ferată Caransebeş – Orşova şi s-a pornit lucrul la tunelul aflat în prelungirea podului peste
râul Timiş, în urma exploziei cu dinamită, s-a desprins o stâncă, iar în faţa muncitorilor a apărut icoana
Sfintei Treimi. Pe aceeaşi şosea, la numai 20 km de Caransebeş, făcând dreapta, prin comuna Slatina-Timiş,
se ajunge la Brebu (32 km), apoi Trei Ape, Gărâna şi Complexul Semenic (42 km).
Mergând tot pe E 70 - după Armeniş, prin satul Feneş (recunoscut pentru renumita „ţuică de Feneş”) sau
înainte de Teregova (cca. 30 km de Caransebeş), prin satul Rusca - făcând la stânga din şosea, se poate
ajunge în zona Munţilor Ţarcu - Godeanu. La ieşirea spre Timişoara, lângă satul aparţinător – Jupa – se
poate vizita Rezervaţia Arheologică Tibiscum, ce cuprinde pe o suprafaţă de 17 ha cele mai importante
vestigii ale antichităţii clasice din Banat. Fondat de către romani în anul 106 d.Chr., municipiul Tibiscum a
fost cel mai de seamă oraş roman al Daciei vestice. Pe drumul DN 68 ajungem la Oţelu Roşu (şi de acolo,
făcând dreapta, la Poiana Mărului), apoi la fosta capitală a Daciei Romane (la Sarmisegetuza - 50 km), la
Densuş (la 13 km de Haţeg) – unde se află o biserică construită în secolul al XIII-lea cu piatră luată din
ruinele romane de la Ulpia Traiana Sarmisegetuza – sau la Sântă Mărie Orlea – unde biserica medievală cu
acelaşi nume prezintă o îmbinare a elementelor arhitecturii romanice cu cele specifice formelor gotice
timpurii (burgunde). În frumoasa Ţară a Haţegului se mai pot vizita Rezervaţia de zimbri din pădurea Slivuţ
şi mănăstirea Prislop sau se poate merge în excursii în Munţii Retezat, unde, pe o întindere de cca. 38.000
ha, în „Parcul Naţional Retezat”- unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din Europa - se află o
rezervaţie naturală cu animale, plante si copaci protejaţi de lege. Tot pe DN 68, imediat după Oţelu Roşu, la
circa 26 km de Caransebeş, la Voislova, se face stânga pentru a ajunge la Ruschiţa şi Rusca Montană, în
Munţii Poiana Ruscă. Spre est, pe DJ 608A, la o distantă de 37,5 km (25 km până la staţia telefericului) se
află staţiunea montană Muntele Mic. Spre vest, pe DN 58, se ajunge (40 km) în municipiul reşedinţă de
judeţ - Reşiţa - (unde există un interesant muzeu de locomotive în aer liber), iar de aici, trecând prin Secu,
Văliug şi Crivaia, la Complexul Semenic (63 km). Caransebeşul, oraş patriarhal cu o istorie fascinantă
(atestat documentar încă din anul 1289), un important centru cultural al Banatului, are o reţea stradală bine
conturată, cu edificii dispuse compact, multe dintre ele foarte valoroase din punct de vedere istoric şi
arhitectural (Biserica Sf. Gheorghe din secolele XV-XVIII, Biserica Sf. Ioan, Palatul Comunităţii de Avere,
vechea cazarmă din secolul al XVIII-lea, Biserica Catolică, Sinagoga, clădirea fostului Comitat, Noua casă
de păstrare, Primăria, Liceul Traian Doda). Vizitatorii oraşului pot admira, alături de aceste impozante
edificii, statuia generalului Drăgălina, situată în parcul cu acelaşi nume (devenită un simbol al
Caransebeşului), operă a sculptorului Mihai Onofrei sau statuia „Pro patria”, din centrul oraşului, dăltuită în
marmură albă de Ruschiţa de către sculptorul Horvay, ce reprezintă un tânăr îngenunchiat, sprijinit în sabie,
care mulţumeşte divinităţii că i-a dat puterea necesară să învingă hidra războiului. Caransebeşul este legat de
reţeaua europeană de circulaţie prin calea ferată pe ruta Orient-Express, prin şoseaua europeană E 70, prin
aeroportul internaţional Timişoara, aflat la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri şi prin aeroportul
local. Este fascinant să călătoreşti, să descoperi locuri şi oameni noi, civilizaţii diferite, frumuseţi naturale
sau realizări tehnologice deosebite ale omului. Dacă pe vremuri era dificil să străbaţi distanţele, în epoca
modernă mijloacele de transport, tot mai confortabile şi sigure, duc milioane de oameni dintr-o parte în alta a
planetei, turismul devenind un fenomen de masă, o activitate economică înfloritoare.
Turismul poate fi considerat barometrul care arată gradul de dezvoltare a unei ţări sau zone. În unele ţări, el a
devenit ramura principală a economiei naţionale, care contribuie semnificativ la venitul naţional şi la venitul
personal al categoriei de populaţie ce se ocupă cu serviciile turistice. Caransebeşul beneficiază de avantaje
naturale care ar putea face din zona noastră o atracţie turistică deosebită pe plan naţional şi chiar european.
Frumuseţea zonelor turistice, deocamdată relativ puţin cunoscute, ca şi baza materială specifică existentă cu
posibilităţile de cazare şi petrecere a timpului liber, vor fi descrise în continuare. Acest material este şi o
invitaţie la noi investiţii în turismul din zonă. Populaţia locală, prietenoasă şi tolerantă, este foarte interesată
şi capabilă să dezvolte produsele turistice.
Page 6
6
Vizitând Caransebeşul şi zonele sale turistice sunt convins că veţi rămâne surprins de frumuseţea lor
şi veţi reveni cu plăcere în acest colţ de lume. Caransebeşul are multe atuuri pentru a se dezvolta rapid în
viitor şi enumerăm câteva:
- poziţia geografică, în apropierea graniţelor cu Ungaria şi Serbia;
- condiţiile geografice (climă, hidrogeologice) favorabile;
- nod de circulaţie rutieră, feroviară, aeriană;
- populaţie cu un grad ridicat de toleranţă, nivel redus de conflicte sociale între cetăţeni;
- infrastructură tehnică de alimentare cu apă, canal, de apărare contra inundaţiilor, alimentare cu
energie electrică şi gaze naturale, relativ dezvoltată;
- reţea de telecomunicaţii extinsă, modernizată;
- reţea de fibre optice;
- acoperire integrală cu telefonie mobilă;
- forţa de muncă relativ numeroasă, înalt calificată, la costuri scăzute, de toate gradele de pregătire;
- reţea de învăţământ dezvoltată şi diversificată;
- privatizare extinsă, număr mare de IMM-uri;
- potenţial turistic şi agro-turistic ridicat;
- grad de poluare relativ redus;
După revoluţie, oraşul Caransebeş şi-a regăsit resursele de dezvoltare în iniţiativa privată, dovada
fiind mulţimea firmelor care activează în oraş şi potenţialul lor. Exporturile în creştere impun realizarea unui
punct vamal în Caransebeş, deziderat care se împotmoleşte, de mai mulţi ani, în birocraţia centrală.
Turismul reprezintă sectorul cu cel mai mare potenţial de dezvoltare. Domeniul Turistic Scorilo
(Poiana Mărului, Muntele Mic, Ţarcu) - prin modernizarea DJ 608A (37,5 km), Caransebeş - Muntele Mic,
continuarea drumului din Valea Şucu, care va lega Poiana Mărului de Muntele Mic, construcţia unui drum
de acces de 4 km până la staţia meteorologică Cuntu şi stimularea turismului rural – este cuprins într-un plan
de dezvoltare pe termen lung. Construcţia variantei III a Şoselei de ocolire a oraşului va da un puternic
impuls dezvoltării unei zone industriale în jurul traseului ei.
Adevăratul potenţial economic al Caransebeşului nu a fost pus în valoare niciodată până acum.
Aşezarea geografică şi resursele nelimitate ale zonei fac din Caransebeş un oraş atractiv şi de perspectivă.
o Informaţii sociale
Zona depresionară a Caransebeşului a fost locuită din cele mai vechi timpuri, acest fapt fiind atestat
de numeroase descoperiri arheologice:
- unelte din silex (calcedonie), datând din paleoliticul superior (cca. 35.000 - 10.000 î.e.n.), în zona
Caransebeşului Nou;
- aşezări neolitice timpurii (cultura Starčevo-Criş), datând din mileniile VI-V î.e.n., în cartierul Ţiglărie;
- aşezarea neolitică de mari dimensiuni, aparţinând culturii Vinča, în zona Balta Sărată, aşezare însemnată şi
pentru stabilirea cronologiei neoliticului din sud-vestul României (cca. 4800 - 4600 î.e.n.);
- aşezarea aparţinând epocii mijlocii a bronzului (cca. 1600 - 1200 î.e.n.); depozitul de bronz cuprinzând 172
de piese descoperite pe Dealul Mare (1100 - 1000 î.e.n.);
- descoperirile din prima epocă a fierului (Hallstatt);
- monedele de tip tetradrahmă ştanţate de către daci (secolul al IV-lea î.e.n.).
Pentru prima oară în istorie, în anul 101 e.n., este evidenţiată importanţa Banatului în cursul
războaielor dacice, într-un fragment păstrat din comentariile împăratului Traian. În timpul Daciei romane, la
şase kilometri de actuala vatră, se găsea castrul roman Tibiscum (Jupa), construit în anul 106 e.n., dar este
posibil ca şi pe teritoriul Caransebeşului actual să fi fost o aşezare romană. La Tibiscum au fost găsite
fragmente ceramice dacice, iar în apropiere au fost descoperiţi tumuli dacici (sec I -II e.n.).
Page 7
7
Denumirea de Tibiscum pare să fie de origine traco-dacică, însemnând „loc mlăştinos”. Din acest loc
trupele romane, avându-l în frunte pe Traian, pornesc spre Tapae (localizat probabil în zona gării Zeicani,
după Bucova), unde împăratul Traian îi învinge pe daci (Dio Cassius – Istoria romană).
După ocuparea de către romani a Banatului şi Olteniei şi încheierea păcii
dintre romani şi daci (102 e.n.), odată cu organizarea provinciei, se pun
bazele garnizoanei militare de la Tibiscum. Se construieşte un castru mic
de pământ, urmat de un castru mare, iar pe malul drept al râului Timiş se
clădeşte un alt castru, care fiinţează până după anul 170 e.n. La Tibiscum
sunt cantonate mai multe legiuni romane: Cohors I Sagittariorum,
Numerus Palmyrenorum, ambele aduse din Siria, Cohors I Vindelicorum,
din Raetia şi Numerus Maurorum, din Nordul Africii.
În anii 118-119 e.n., provincia Dacia este pusă sub comanda excepţională
a lui Quintus Marcius Turbo, căruia colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa îi ridică două statui, una la Sarmizegetusa şi cealaltă la
Tibiscum, pentru vitejia avută în faţa duşmanilor care au năvălit în Dacia.
Prin anul 170 e.n., Tibiscumul este distrus de marcomani sau de
aliaţii lor, iazygii şi dacii liberi, apărarea din Banat cade şi războiul numit
marcomanic durează până în anul 180 e.n.
În timpul domniei împăratului roman Septimius Severus (193-211 e.n.), se ridică construcţii
impunătoare la Tibiscum şi este posibil ca aşezarea civilă din imediata apropiere a castrului militar să
primească rangul de municipiu, aşa încât oraşul roman Tibiscum se alătură celor 11 oraşe romane deja
existente în Dacia.
După retragerea administraţiei romane la sud de Dunăre (în anul 275 e.n., în timpul împăratului
Aurelian), continuarea vieţii locuitorilor rămaşi este pusă în evidenţă prin refacerea unor construcţii şi
descoperirea unor importante tezaure monetare. Sunt atestate legături permanente cu lumea bizantină din
sud. Sub domnia împăratului Constantin cel Mare (306-337), zona amplasată la nord de Dunăre este din nou
controlată de către romani. În această perioadă, odată cu oficializarea creştinismului în Imperiul Roman
(313), la Tibiscum se dezvoltă un important centru ecleziastic.
Hunii, prima populaţie nomadă de origine turanică, invadează Europa în anul 375 şi ocupă vremelnic
ţinuturile noastre, până la moartea lui Attila (453), când conglomeratul hun se destramă, astfel că, în timpul
împăratului bizantin Justinian (527-565), ambele maluri ale Dunării erau sub stăpânire bizantină.
Prin anul 558, avarii sunt menţionaţi în zona noastră, conduşi de către chaganul Bayan (558-605), pentru ca,
în 559, cutrigurii, popor nomad înrudit cu hunii, conduşi de Zabergan, în alianţă cu slavii şi bulgarii, să
pătrundă în ţinuturile noastre. Deoarece reprezentau un pericol permanent pentru Imperiul Bizantin, în anul
593, generalii Petru şi Priscus întreprind o expediţie victorioasă în nordul Dunării împotriva triburilor avaro-
slave. În anul 602, are loc prăbuşirea limesului danubian, prin pătrunderea şi aşezarea slavilor în masă în
sudul fluviului. Primele descoperiri arheologice în zona Caransebeşului, care atestă existenţa unor aşezări
distincte ale populaţiei băştinaşe sedentare, diferite de cele ale slavilor sau avarilor, sunt datate din secolele
VIII-IX în zona Potocului şi pe strada Romanilor.
Într-o diplomă a împăratului Vasile II Bulgaroctonul al Bizanţului (976-1025) din anul 1020 era
menţionat un „castru episcopal” la Dibiskos - vechiul Tibiscum din timpul romanilor - iar populaţia neo-
latină, ce trăieşte la nord şi sud de Dunăre, apare sub denumirea de vlahi.
Secolul al XI-lea este o perioadă de frământări şi pătrunderi ale populaţiilor migratoare, în special ale
maghiarilor, care reuşesc să-şi exercite dominaţia asupra zonei Caransebeşului, incluzând-o în cadrul
Banatului de Severin, pentru ca în secolul al XII-lea să se producă transferul centrului de greutate de la
Tibiscum spre Caransebeş. Acum, se trece de la aşezarea antică spre noul oraş medieval, ce se va dezvolta în
jurul cetăţii. Regele Ladislau al IV-lea Cumanul vizitează cetatea în anul 1289 şi revine aici în 1290, când pe
29 aprilie într-un document este menţionat numele de Caransebeş, aceasta fiind considerată prima atestare
documentară a oraşului. Caransebeşul este numit Opidum (târg), la fel ca şi în registrele dijmelor papale din
anii 1332-1337. După I. Bartolomei, prima menţiune despre Caransebeş s-a făcut într-o consignaţie de
zeciuială papală din secolul al XII-lea.
Page 8
8
În secolul al XIV-lea, cetatea, oraşul şi districtul românesc apar sub numele de Sebeş. De fapt Caran
şi Sebeş au fost două aşezări distincte de o parte şi de alta a Timişului. Numele de „caran” este, probabil, de
origine celtică şi înseamnă „loc de piatră”, iar „sebeş” este numele unui râu, termen de origine dacică.
O altă ipoteză este că numele oraşului nostru era Sebeş şi adaosul de Caran (Cauran, Caravan, Căvăran) a
fost impus de necesitatea de a-l distinge de alte oraşe cu acelaşi nume din ţară, Caranul fiind situat la 14 km
nord pe locul comunei Constantin Daicoviciu (fostă Căvăran) de azi.
Există şi opinia că numele oraşului ar proveni din „kara”– negru – în limbile popoarelor migratoare
din Asia şi „sebes” – însemnând iute, repede – în maghiară.
Numele oraşului în forma completă de „Caransebeş”, se întâlneşte în actele de cancelarie începând cu 1370
(in districtu Karansebesus).
Castelanii cetăţii au fost amintiţi în documentele din aceea perioadă, astfel, în 1318, este menţionat într-un
document semnat de regele Carol Robert, Petru, comite de Sebeş, iar în 1325 apare ca şi castelan Szeri Posa.
Caransebeşul, o zonă de locuire românească compactă, era o aşezare importantă, căci în anul 1352
este amintit ca sediu al provinciei Sebeş, iar din anul 1360, ca sediu al Banatului de Severin şi centru
administrativ, politic şi militar al celor opt districte autonome româneşti din Banat. De remarcat este că
termenul de „banat” era denumirea dată provinciilor în care a fost împărţit imperiul româno-bulgar al
asăneştilor cu capitala la Târnovo, iar „severin” provine din „sever”– nord – în limba slavă. Adunările
obşteşti de aici, ilustrează prerogativele cnezilor şi nobililor români şi autonomia locală de care se bucurau
românii în cadrul instituţional impus de regalitatea angevivă. Caransebeşul a fost totodată şi principalul
centru unde se întrunea forul comun de judecată al celor opt districte. Ziua de întrunire era joia şi aceasta a
rămas, din Evul Mediu şi până azi, ziua de târg în Caransebeş. Primul jude al Caransebeşului, amintit în anul
1360, se numea Sturza sau Struzo.
De remarcat că până la Ioan Popa, în 1688, conducătorii oraşului au fost, aproape în totalitate, români
şi menţionăm pe: Ştefan Dan (1457), Nicolae Lazăr (1494), Ştefan Stoica (1498), Matei Lazăr (1515), Petru
Racoviţă (1535), Pavel Bucoşniţă (1561), Nicolae Florea (1581), Ion Ioşiga (1593), Nicolae Moise (1599),
Mihai Voevod Vaida (1601), Todor (1627), Lugojan (1635), Simion (1648), Florea (1654). Cronicarul
maghiar Szamoskozy scria, înainte de 1598, despre nobilul român Ştefan Ioşiga, ajuns cancelar al
Ardealului, că este originar din Caransebeş – ,,ex Karan-Sebesso Valachorum oppido”.
În anul 1369, este atestată documentar prima adunare a românilor din Banat, când „obştea cnezilor şi
a altor români din districtul Sebeş”, ca şi „toţi bogaţii şi săracii din cetatea Sebeşului”, cer banului Benedict
Himfy scutirea de o nouă taxă. Există documente care atestă că, în 1365, Ioan al V-lea Paleologul, în drum
spre Buda, este primit cu mare fast în Caransebeş, iar în 1419, regele Sigismund vizitează de mai multe ori
oraşul, revenind în 1428 şi 1429. La 9 iulie 1424, într-o diplomă, regele Sigismund aminteşte de „castro
nostro Sebesiensi”.
Vlad Dracul împreună cu turcii devastează Caransebeşul în anul 1432.
Ioan de Hunedoara poposeşte la Caransebeş pe 18 octombrie 1447 şi 29 octombrie 1453, când
dăruieşte orăşenilor, pentru servicii credincioase, jumătate din prediul Racoviţa, situat la marginea de nord a
oraşului.
Politic, Caransebeşul are un mare rol în apărarea drepturilor populaţiei româneşti din zona de deal şi
de munte a Banatului împotriva nobilimii şi regalităţii maghiare. Militar, oastea districtelor a fost mereu în
fruntea luptelor împotriva turcilor.
Regele Vladisav al II-lea recunoaşte privilegiile oraşului în 17 ianuarie 1497, iar în anul următor,
acordă oraşului dreptul de spadă.
În secolul al XVI-lea, ca date de referinţă sunt vizitele în oraş ale lui Ioan Zapolya, Laiotă Basarab
(1545), Radu Ilie Haidăul (1552), inginerului italian Alessandro Cavalini da Urbino (care repară fortificaţia
de aici –1552), cronicarului italian Giovan Andrea Gromo (1564-1565, care lasă pagini frumoase despre
zonă, tradiţii şi locuitori, considerând Caransebeșul drept „locul de frunte şi capitala acestui ţinut”) şi Mihai
Viteazu (1600), care dă o diplomă din cetatea Caransebeşului. La 16 iunie 1531, Ioan Zapolya, voievod al
Transilvaniei (1510-1526) şi rege al Ungariei (1526-1540), reconfirmă caransebeşenilor drepturile date de
Sigismund de Luxemburg, iar pe 5 februarie 1532 acordă locuitorilor scutirea de orice tribut.
Page 9
9
Un italian, G. P. Campani, scrie în anul 1584 că „Lugojul şi Caransebeşul sunt în Valachia”,
amintind caracterul românesc al zonei. La trei decenii după G. A. Gromo, două rapoarte ale ordinului iezuit
confirmă faptul că localităţile Caransebeş şi Lugoj sunt provincie românească.
În anul 1536, a fost constituit Banatul de Lugoj - Caransebeş, iar din 1541, oraşul trece sub
stăpânirea principilor ardeleni.
Sub domnia regelui Ioan II Sigismund Zapolya (1559-1571), Caransebeşul era considerat oraş regal,
cu aceleaşi drepturi ca şi Buda şi Timişoara. Oraşul este bântuit de ciumă în 1582, pentru ca tot atunci, la
traducerea şi tipărirea Paliei de la Orăştie, să participe Ştefan Herce şi Efrem Zăcan.
În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, Caransebeşul a avut o istorie zbuciumată datorită războaielor
austriaco-turce, oraşul trecând pe rând sub ocupaţia unuia sau altuia dintre beligeranţi. Din 1603, când
Caransebeşul este vizitat de cronicarul Szamoskozy Istvan, datează o descriere a acestuia ca „târgul
românilor”. În acelaşi an, generalul Basta numeşte Caransebeşul „civitas”. În 1658, oraşul trece sub
dominaţie otomană (timp de 30 de ani), iar în anul 1660, oraşul este vizitat de cronicarul turc Evlia Celebi
(Evlya Chelebi), care îi face o frumoasă şi documentată descriere. A urmat „războiul lung“ dintre turci şi
austrieci, început în anul 1683 şi dus, cu unele intermitenţe, până în 1699.
În 1688, oştile împăratului Leopold I, conduse de generalul Veterani, eliberează oraşul şi acesta
ordonă inginerului Visconti refortificarea cetăţii, de tip bastionar, după sistemul italian vechi, pentru ca, în
1693, acelaşi general, să dea Caransebeşului anumite drepturi, cunoscute sub numele de „Reglementarea”.
Generalul Veterani moare în august 1695 în bătălia austro-turcă de la Lugoj.
Între 1699-1701, contele Luigi Ferdinando Marsigli îşi stabileşte reşedinţa la Caransebeş pentru
demolarea cetăţilor din zonă şi stabilirea liniei de frontieră, conform tratatului de pace de la Karlowitz
(1699). Acest ofiţer italian din armata austriacă a descris, pentru prima dată, ruinele antice de la Tibiscum,
amintind şi de cunoscuta inscripţie dedicată împărătesei Cornelia Salonina de către „ordo municipii”, singura
menţiune epigrafică datată a titlului de „municipium” pe care l-a avut oraşul.
Caransebeşul este bântuit din nou de ciumă în anul 1700. Într-un document din 1717, se atestă că oraşul avea
400 de case.
Din 1718, Banatul, prin pacea de la Passarowitz, trece sub dominaţia habsburgică. Schimbarea
administraţiei otomane cu cea habsburgică a însemnat intrarea Banatului în sfera de influenţă a culturii şi
civilizaţiei occidentale. În 1738, are loc războiul austro-otoman şi în Caransebeş staţionează trupele
imperiale, iar turcii devastează cetatea, pentru ca, în 1741, să se ţină aici Conferinţa de pace pentru stabilirea
liniei de frontieră dintre cele două imperii. În 1788, la Caransebeș a avut loc una din cele mai mari catastrofe
militare din istorie, când armata multietnică austro-ungară a pierdut 10000 de soldați ce s-au măcelărit între
ei într-o noapte de coșmar. Printr-un decret imperial din 1762, împărăteasa Maria Tereza înfiinţează unităţi
militare pentru paza graniţelor şi astfel, în anul 1768, s-a înfiinţat Regimentul de graniţă româno-bănăţean
nr.13 (numărul provine de la Legiunea romană a XIII-a Gemini care a luptat aici, deşi în ordinea înfiinţării
regimentelor numărul ar fi fost 14). Prin realizarea politicii de înregimentare, Maria Tereza a impus un
program absolutist de reforme care a dus la schimbarea radicală a infrastructurii, a aspectului arhitectonic, a
întregii vieţi sociale, dar mai ales la o dezvoltare economică accentuată. De la înfiinţare, regimentul a avut
mai multe denumiri: Regimentul de graniţă nr.72 (1769), Regimentul de infanterie de graniţă româno - ilir
(1775), Regimentul de graniţă valaho - ilir nr.13 (1798), Regimentul de graniţă valaho - bănăţean nr.13
(1838) şi, în final, Regimentul de graniţă româno - bănăţean nr.13 (1849).
În domeniul organizării acesta a cunoscut mai multe stadii, pentru ca, în final, să cuprindă: Valea
Bistrei, de la comuna Marga până la Caransebeş, culoarul Timiş - Cerna (cu văile adiacente), de la Orşova
până la comuna Şviniţa, Craina Bănăţeană şi Valea Almăjului, de la comuna Prigor până la comuna
Lăpuşnicul Mare. Necesităţile militare au determinat autorităţile austriece ca, în anul 1780, să înceapă
lucrările de măsurare a pământului şi pentru întocmirea cadastrului; după terminarea lucrărilor, în anul 1807,
s-a instituit Cartea Funciară. Din punct de vedere militar, regimentul, pe timp de pace, a fost organizat pe 12
companii care aveau un număr variabil de comune grănicereşti (în total 96). Între anii 1827-1828, în
Caransebeşul Nou, cartier situat în stânga râului Sebeş, sunt colonizati germani originari din Boemia.
În cei 104 ani de funcţionare a regimentului, acesta a dat 25 de generali, peste 200 de ofiţeri
superiori, un număr mare de ofiţeri inferiori şi subofiţeri. Peste 40 de grăniceri au urmat cursuri superioare.
Page 10
10
Pentru faptele de vitejie, drapelul regimentului, ofiţerii şi grănicerii au fost răsplătiţi cu numeroase ordine şi
medalii: 10 din aur, 31 de argint clasa 1 şi 36 de argint clasa a 2-a. Pe una din panglicile drapelului de luptă
al regimentului a fost scris: „A lui Romus vitejie, peste noi români să fie”. Aceasta panglică este expusă la
Muzeul de istorie din Viena.
După 20 de ani de la desfiinţarea regimentului năsăudean, este desfiinţat, în 1871, şi regimentul
grăniceresc din Caransebeş, cauza constituind-o noua formă de guvernare, dualismul austro-ungar, dar şi
reducerea pericolului turcesc. Prin legea din 8 iulie 1871 în organizarea comunelor s-a trecut, de la regimul
militar de administrare, la regimul civil. Totodată s-a înfiinţat Regimentul 43 infanterie cezaro-regesc, ca
regiment aflat direct sub comanda împăratului Franz Josef. De menţionat este şi faptul că, la 26 noiembrie
1827, a fost înfiinţată prima farmacie din oraş, numită „La vulturul negru”.
În 1872, oraşul este ridicat la rangul de municipiu. La 12 martie 1873, a avut loc prima adunare a
Consiliului municipal, fiind ales ca primar Ioan Brancovici. Măsurile administrative, economice şi financiare
luate, ca şi constituirea scaunului cercual şi comitatului Severin, cu reşedinţa la Caransebeş, au încheiat
procesul de formare a administraţiei civile în fostul confiniu militar. În baza legilor din 1871 şi 1873 s-a
organizat Comunitatea de Avere. Constituirea acesteia s-a făcut pentru administrarea în formă colectivă a
domeniului primit – jumătate din domeniul forestier şi alpin al statului – ca o răscumpărare a servituţilor
grănicerilor din zonă; cealaltă jumătate a trecut în proprietatea statului austro-ungar, fiind naţionalizată după
Unirea din 1918. Actul de împărţire definitivă a fost semnat în 28 ianuarie 1880.
Noua instituţie a luat în primire un teritoriu de 251.919 jugăre. Acest vast domeniu forestier nu s-a
repartizat pe comune, cum s-a procedat în alte regiuni grănicereşti, ci s-a administrat în comun. În Adunarea
Generală din 19 decembrie 1879, reprezentanţii aleşi ai comunelor au ales ca prim preşedinte al Comunităţii
de Avere pe generalul Traian Doda.
Comunitatea de Avere a fost o instituţie de mare solidaritate, obştea a peste 30.000 de familii curat
româneşti, ţărani liberi, prin legi şi toate tradiţiile, liberi admişi la posesiuni de bunuri imobile în graniţă,
constituind o stavilă permanentă acţiunilor de deznaţionalizare. Recensământul făcut în anul 1880 în
teritoriul coroanei maghiare a scos în evidenţă că, în comitatul Severin, un procent de doar 14% era
reprezentat de către cei ce cunoşteau limba maghiară. În iunie 1900, Mitropolitul primat al României
vizitează oraşul, fiind primit cu multă căldură. Sub mandatul primarului Constantin Burdea, în anul 1903, a
fost construită frumoasa clădire a Primăriei municipiului.
În octombrie 1905, marele nostru istoric, Nicolae Iorga este găzduit în Caransebeş. La 24 octombrie
1916, moare la Bucureşti, în urma rănilor primite în luptele din Defileul Jiului, generalul Ioan Drăgălina,
erou al unităţii noastre naţionale.
În ziua de 25 octombrie 1918, într-un mare entuziasm, a fost ales, în unanimitate de voturi, Consiliul
Naţional Român din Caransebeş, care împreună cu numeroşi caransebeşeni, au constituit cea mai numeroasă
delegaţie din Banat ce a participat la Marea Unire de la 1 decembrie 1918 de la Alba-Iulia. Delegatul
caransebeşean Ghiţă Bona a strigat puternic în sala în care avea loc adunarea festivă: „Vrem unirea cu
Patria-mamă, pe veci şi fără condiţii”. După armistiţiul de la Belgrad, semnat în octombrie 1918, întreg
Banatul a fost ocupat de către armata sârbă. În ianuarie 1919, sârbii s-au retras din zona noastră, locul lor
fiind luat de armata franceză. Din 28 iulie 1919, întregul Banat a intrat sub administraţia română, fiind
treptat ocupat de trupe româneşti până în 20 august 1919, iar în urma hotărârii Conferinţei de pace de la Paris
din august 1919 s-a făcut delimitarea teritorială dintre Serbia şi Regatul României. Statuia împăratului Franz
Josef a stat pe soclul din parc până în aprilie 1919, când un român a legat-o de şaua calului, răsturnând-o. A
fost trasă apoi în curtea Comunităţii de Avere, pentru ca, în 1936, să fie topită şi bronzul ei să fie folosit la
turnarea statuii generalului Drăgălina - opera sculptorului Mihail Onofrei.
Între cele două războaie mondiale, oraşul, fiind un important nod rutier şi feroviar, cunoaşte o
dezvoltare accentuată, ajungând de la o localitate de graniţă, cu un număr limitat de locuitori (în perioada
dominaţiei austro-ungare), la o urbe înfloritoare care se baza mai ales pe comerţ , micii meşteşugari şi zona
agricolă înconjurătoare.
Page 11
11
În anul 1950, s-a renunţat la vechea împărţire teritorială şi pentru doi ani, Caransebeşul, a fost
reşedinţa regiunii Severin, iar între anii 1950-1968, a fost şi reşedinţa raionului cu acelaşi nume.
În perioada regimului comunist, oraşul a fost oarecum vitregit, mai ales prin stabilirea reşedinţei judeţului
Caraş-Severin la Reşiţa, deşi, din majoritatea punctelor de vedere, Caransebeşul ar fi meritat această poziţie.
În anul 1995 Caransebeşul a fost declarat municipiu.
Regimul comunist se prăbușește în România, ca și în
întreaga Europă de est, în 1989. La Caransebeș au avut loc mișcări
revoluționare în zilele de 21 și 22 decembrie.
În 1 septembrie 1997 Regele Mihai vizitează Caransebeșul și
este primit de o mulțime entuziastă, având loc un miting în fața
Casei de Cultură.
Istoria zonei, cu patrimoniul ei arheologic şi etnografic,
poate fi mai bine cunoscută prin vizitarea Muzeului Judeţean de
Etnografie şi al Regimentului de Graniţă situat în Piaţa Gen. Ioan
Drăgălina, în fosta Cazarmă de infanterie a grănicerilor regimentului
din Caransebeş, clădire construită în stilul barocului terezian între
1733 - 1754. Muzeul deţine peste 48.000 de piese aparţinând
colecţiilor de arheologie, istorie etnografică, artă, documente şi carte veche.
o Informaţii economice
Caransebeşul, una dintre cele mai vechi aşezări din Banat, în secolul al XVI-lea, devenise unul dintre
cele mai importante centre comerciale din regiune fiind favorizat de aşezarea sa geografică la intersecţia
drumurilor comerciale ale Europei de sud-est şi ale Europei Centrale.
Dezvoltarea economică în ultimii ani s-a făcut fără existenţa unei strategii minime de dezvoltare a
oraşului şi zonei. Privatizarea în turismul zonei s-a făcut în pripă, fără a avea obiective bine conturate, fără
un sprijin şi o coordonare necesară a statului, post-privatizare, fără implicarea acestuia în rezolvarea
problemelor de infrastructură şi de mediu, în promovarea de programe turistice.
Este necesară elaborarea unei astfel de strategii pentru a se pune la dispoziţia celor interesaţi în
progresul economic al zonei un mod unitar de gândire, care va fi benefic pentru o dezvoltare armonioasă şi
durabilă a Caransebeşului şi a zonei. Se impune o mai puternică integrare a Zonei Caransebeş în Regiunea
Vest şi în Euroregiunea Dunăre - Criş - Mureş - Tisa şi constituirea unui mediu favorabil vieţii şi activităţilor
economice.
Atingerea acestui scop este posibilă doar într-un cadru global - economic, social, cultural – de
dezvoltare durabilă, sub toate aspectele – temporal, calitativ şi ecologic. În vederea îndeplinirii acestor
deziderate, se urmăreşte, înainte de toate, asigurarea creşterii economice stabile, prin crearea şi/sau
dezvoltarea acelor ramuri şi subramuri ale economiei zonei, care exploatează la maximum potenţialul local
existent. Dezvoltarea zonei se bazează, în principal, pe acţiunile întreprinzătorilor privaţi.
În acest scop, se preconizează creşterea atractivităţii mediului de afaceri, îmbunătăţirea infrastructurii
fizice (tehnice) şi instituţionale dependente de organele puterii locale, adoptarea unor reglementări locale
coerente şi stabile, vizând atragerea investitorilor autohtoni şi, mai ales, străini. Observând tendinţele
dezvoltării economiei mondiale, se urmăreşte, în mod deosebit, facilitarea implementării în zonă a unor
activităţi industriale competitive – utilizând tehnologii avansate, producătoare de rate ridicate ale valorii
adăugate a produselor – şi a activităţilor de prestări de servicii, de nivel calitativ ridicat. Se impune
implementarea în zonă a tehnologiilor înalte, cât şi formarea/recalificarea forţei de muncă în conformitate cu
cerinţele economiei reale moderne preconizate a fi specifică zonei. De asemenea este necesară încurajarea
apariţiei de mici întreprinderi, mobile şi dinamice, precum şi dezvoltarea ramurii serviciilor.
Această dezvoltare durabilă, competitivă, poate fi obţinută doar într-un climat social stabil, coeziv şi
participativ. Conceptul are în vedere asigurarea participării locuitorilor la o viaţă culturală activă, sprijinirea
activităţii tuturor cultelor din zonă, în spiritul ecumenismului, asigurarea condiţiilor necesare pentru ca toţi
locuitorii să convieţuiască în armonie în zonă. Conceptul de dezvoltare acordă importanţa cuvenită asigurării
unor servicii de sănătate şi de asistenţă socială pentru persoanele şi grupurile defavorizate de înaltă calitate.
Page 12
12
Dezvoltarea economică a zonei nu poate fi un scop în sine. Ea se va realiza pentru a îmbunătăţi nivelul de
trai al locuitorilor, pentru a le asigura o viaţă mai prosperă şi mai frumoasă. Una din preocupările esenţiale
ale organelor decizionale din zonă va trebui să fie şi compatibilizarea legislaţiei locale, cu aquis-urile
comunitare, acceptate de către România prin acordul privind parteneriatul pentru aderarea României la
Uniunea Europeană.
o Informaţii industriale
Istoricul ungur Pesty Frigyes (născut la Timişoara) menţiona că la 1449 Caransebeşul era cunoscut ca
un oraş comercial de prim rang. Activităţi economice intense sunt menţionate în documente din secolul al
XIX-lea. Astfel, în 1874, aici erau înregistraţi 21 comercianţi şi 39 meseriaşi, existau muncitori în făbricuţele
oraşului sau în pădurile Comunităţii de Avere, iar cei mai mulţi locuitori se îndeletniceau cu agricultura şi
creşterea animalelor. În 1875, este construită gara Caransebeş şi depoul de locomotive. Sunt terminate liniile
ferate spre Timişoara (1876) şi Orşova (1878). Între 1830 - 1831, la Caransebeş, peste râul Timiş, se
realizează - folosind dimensiuni metalice fabricate în uzină (fier pudlat) - primul pod metalic în arc, cu calea
jos, de către inginerul Carol Maderspach, unul dintre proprietarii Uzinei de metalice şi de minerit din Rusca
Montană.
În anul 1885, se construieşte o hidrocentrală electrică, se pare prima hidrocentrală din Europa şi a
doua din lume, de către Asociaţia Schmidt şi Dachler, astfel că între 1885-1888 Caransebeşul este iluminat
electric cu becuri Edison (la Timişoara acest lucru se întâmpla cu 6 luni înainte), timp în care în oraşele mari
ale lumii se discuta întâietatea gazului de iluminat sau petrolului lampant. Vechea turbină cu ax vertical este
înlocuită în 1905 cu o turbină Francis care funcţionează până în 1929. Dezvoltarea economică a dus la
apariţia mai multor societăţi şi asociaţii: Casa de păstrare, Camera comercială, Asociaţia meseriaşilor.
Începuturile industriale ale prelucrării lemnului în Caransebeş datează din anul 1912, când apare societatea
Mundus, devenită mai apoi Combinatul de prelucrare a lemnului Balta Sărată.
După Marea Unire din 1918, oraşul se dezvoltă puternic. Comerţul şi meşteşugurile înfloresc.
Lemnul din pădurile Comunităţii de Avere va contribui la dezvoltarea prelucrării şi comercializării lemnului
(fabrici de mobilă, butoaie, parchet, cherestea, furnir). Apar în oraş şi fabrici de cărămidă, ţiglă şi teracote,
dar cea mai mare parte a populaţiei lucra în agricultură. În Caransebeş sunt deschise mai multe bănci şi case
de păstrare pentru finanţarea activităţilor economice. Se dezvoltă şi atelierele de reparaţii vagoane.
După al II-lea Război Mondial au apărut noi întreprinderi şi au fost modernizate cele existente.
Astfel, în 1971, este dată în folosinţă uzina de construcţii de maşini – ICM, triajul CFR este extins,
transportul auto de mărfuri şi călători se dezvoltă, iar în 1979 este inaugurat aeroportul din Caransebeş. În
intervalul de până la Revoluţia din 1989 s-a pus accent pe industrializarea forţată a economiei caransebeşene,
în cadrul celei româneşti, în general. Istoricul ungur Pesty Frigyes (născut la Timişoara) menţiona că la 1449
Caransebeşul era cunoscut ca un oraş comercial de prim rang. Activităţi economice intense sunt menţionate
în documente din secolul al XIX-lea. Astfel, în 1874, aici erau înregistraţi 21 comercianţi şi 39 meseriaşi,
existau muncitori în făbricuţele oraşului sau în pădurile Comunităţii de Avere, iar cei mai mulţi locuitori se
îndeletniceau cu agricultura şi creşterea animalelor. În 1875, este construită gara Caransebeş şi depoul de
locomotive. Sunt terminate liniile ferate spre Timişoara (1876) şi Orşova (1878). Între 1830 - 1831, la
Caransebeş, peste râul Timiş, se realizează - folosind dimensiuni metalice fabricate în uzină (fier pudlat) -
primul pod metalic în arc, cu calea jos, de către inginerul Carol Maderspach, unul dintre proprietarii Uzinei
de metalice şi de minerit din Rusca Montană.
În anul 1885, se construieşte o hidrocentrală electrică, se pare prima hidrocentrală din Europa şi a
doua din lume, de către Asociaţia Schmidt şi Dachler, astfel că între 1885-1888 Caransebeşul este iluminat
electric cu becuri Edison (la Timişoara acest lucru se întâmpla cu 6 luni înainte), timp în care în oraşele mari
ale lumii se discuta întâietatea gazului de iluminat sau petrolului lampant. Vechea turbină cu ax vertical este
înlocuită în 1905 cu o turbină Francis care funcţionează până în 1929. Dezvoltarea economică a dus la
apariţia mai multor societăţi şi asociaţii: Casa de păstrare, Camera comercială, Asociaţia meseriaşilor.
Începuturile industriale ale prelucrării lemnului în Caransebeş datează din anul 1912, când apare societatea
Mundus, devenită mai apoi Combinatul de prelucrare a lemnului Balta Sărată.
Page 13
13
După Marea Unire din 1918, oraşul se dezvoltă puternic. Comerţul şi meşteşugurile înfloresc.
Lemnul din pădurile Comunităţii de Avere va contribui la dezvoltarea prelucrării şi comercializării lemnului
(fabrici de mobilă, butoaie, parchet, cherestea, furnir). Apar în oraş şi fabrici de cărămidă, ţiglă şi teracote,
dar cea mai mare parte a populaţiei lucra în agricultură. În Caransebeş sunt deschise mai multe bănci şi case
de păstrare pentru finanţarea activităţilor economice. Se dezvoltă şi atelierele de reparaţii vagoane.
După al II-lea Război Mondial au apărut noi întreprinderi şi au fost modernizate cele existente. Astfel, în
1971, este dată în folosinţă uzina de construcţii de maşini – ICM, triajul CFR este extins, transportul auto de
mărfuri şi călători se dezvoltă, iar în 1979 este inaugurat aeroportul din Caransebeş. În intervalul de până la
Revoluţia din 1989 s-a pus accent pe industrializarea forţată a economiei caransebeşene, în cadrul celei
româneşti, în general.
După 1990 s-au făcut resimţite rezultatele dezvoltării mult prea ambiţioase, nejustificate şi
disproporţionate a industriei.
Multe din reperele industriale de referinţă şi-au închis, total sau parţial, porţile. Aceasta a dus la
deprecierea, mai accentuată decât la nivel naţional, a nivelului de trai şi a gradului de dezvoltare al urbei.
o Informaţii educaţionale
Începuturile învăţământului în Caransebeş sunt puse în legătură cu viaţa religioasă din secolul al
XIII-lea. Pe lângă bisericile ortodoxe şi pe lângă mănăstirile franciscane se organizează şcoli româneşti,
respectiv latineşti. Din această perioadă datează Octoihul de la Caransebeş.
În secolul al XVI-lea (1560-1582), în Caransebeş a funcţionat o şcoală romano-catolică. Aici au fost
„dascăli de dăscălie” Ştefan Herce şi Efrem Zăcan, colaboratori la traducerea „Paliei de la Orăştie” (1582).
În jurul anilor 1550 exista şi o şcoală în limba latină.
Şcoala românească de la Caransebeş dobândise un binemeritat
renume, încât principesa Susana Lorantffy, văduva lui Gheorghe
Rakoczi I, întemeiază, în anul 1657, o şcoală românească la Făgăraş
după modelul celor din Caransebeş şi Lugoj, cerând „dascălilor de
dăscălie” să ştie foarte bine a scrie şi a vorbi româneşte, să-i înveţe pe
şcolari alfabetul românesc şi cântatul după obiceiul bisericilor din
Caransebeş şi Lugoj. Din anul 1566, există două documente care
vorbesc despre şcolile din Caransebeş, primul, din 6 mai, al regelui Ioan
II, iar cel de-al doilea, din 15 iunie, este un raport al nobililor
caransebeşeni. În chiliile mânăstirii Sfântul Gheorghe, activa o şcoală
grămăticească, susţinută de episcopul Partenie. În perioada 1658-1685,
funcţiona în Caransebeş, Şcoala română grămăticească de stat, sub
îndrumarea nobilului român Mihail Halici-tatăl.
Banul român al Caransebeşului şi Lugojului, Acatiu Barcsai,
tipăreşte, la 1648, Catehismul, cel dintâi manual scris cu litere latine,
tradus de primul român care şi-a făcut studiile la Roma, George Buitul.
Moştenirea culturală a celor doi Halici, tatăl şi fiul, este reprezentată, printre altele, de Psaltirea calvino-
română, versificată de Halici - tatăl pentru nevoile învăţământului şi Dictionarium valachico-latinum
(Anonimus caransebesiensis), primul dicţionar bilingv cu româna ca limbă de bază scris cu litere latine, în
jurul anului 1700, de Halici-fiul (1643-1712).
În limba latină şi-a tipărit cărţile şi Gavril Ivul (1619-678), teolog şi filozof de talie europeană, cărţi
considerate ca primele lucrări filozofice româneşti. În imediata apropiere, la Iaz, dascălul Gheorghe copiază,
în 1668, un „liturghier” românesc cu caractere latine. Printr-o hotărâre din 1675, mitropolitul Sava
Brancovici stabileşte că învăţământul trebuie să se realizeze neapărat în limba română. În secolul al XVIII-
lea, tradiţia şcolii caransebeşene se îmbogăţeşte odată cu trecerea Banatului sub stăpânirea austriacă (1718).
Până în 1741, funcţionează Şcoala grănicerească, care pregătea generaţia de învăţători şi preoţi în spiritul
tradiţiilor româneşti şi ortodoxe. Într-o relatare din 1748 a dascălului din Iaz, Lazăr Popoviciu, acesta face
referire la gimnaziul din Caransebeş. În 1779, este atestată aici o şcoală grănicerească în limba germană.
Page 14
14
După includerea Caransebeşului în Regimentul de graniţă valaho-ilir (1783), aici funcţionează Şcoala
grănicerească trivială, care pregătea subofiţeri pentru graniţa militară bănăţeană. Înfiinţarea Regimentului de
graniţă a contribuit la organizarea învăţământului în Caransebeş şi în zonă. În fiecare comună grănicerească
funcţiona o şcoală naţional-grănicerească cu două clase şi cu limba de predare româna – în total au fost 82 de
şcoli; la sediile de companii a funcţionat câte o şcoală cu trei clase şi cu limba de predare germană (cu
timpul, numărul acestor şcoli a fost redus); la sediul regimentului funcţionau: o şcoală capitală, cu patru
clase şi limba de predare germană, şcoala de ofiţeri şi subofiţeri cunoscută sub numele de şcoala matematică,
apoi regimentară, o şcoală de fete şi o grădiniţă.
În secolul al XIX-lea, învăţământul din Caransebeş cunoaşte forme superioare de organizare şi va
contribui la formarea unei elite a intelectualilor luptători pentru drepturile şi libertăţile românilor bănăţeni. În
1811, este atestată Şcoala normală - matematică destinată pregătirii
subofiţerilor, în 1820 se organizează, din iniţiativa lui Ioan Tomici,
primul curs preparandial (curs de pedagogie de trei luni, la care trebuiau
să participe toţi candidaţii de învăţător), iar în 1830, Constantin
Diaconovici Loga (care, prin „Gramatica românească” din 1822 şi
„Epistolarul românesc” din 1840, a vehiculat ideile Şcolii ardelene şi a
contribuit la fixarea normelor limbii literare unice) este numit director al
şcolilor naţionale de pe raza regimentului de graniţă.
Învăţământul teologic al Bisericii Ortodoxe Române din Banat îşi
are începutul în perioade îndepărtate, pentru ca, în anul 1822, să fie
întemeiată Şcoala Clericală din Vârşeţ, cu predare şi în limba română,
care este transferată în 1865 la Caransebeş de către episcopul Ioan
Popasu şi devine Institutul Teologic Diecezan.
În anul 1869, se aprobă statutele Reuniunii învăţătorilor greco-ortodocşi
români din dieceza Caransebeşului, care a funcţionat până în preajma Primului Război Mondial; în perioada
interbelică se va reorganiza sub numele „Asociaţia învăţătorilor”.
La iniţiativa lui Ioan Popasu, în 1876, ia fiinţă Institutul pedagogic diecezan
(printre primii profesori au fost Patriciu Dragalina, George Petrescu şi Vasile
Goldiş - cel care va citi la Alba Iulia rezoluţia Marii Uniri), al cărui director va
deveni - din 1877 - eminentul pedagog Ştefan Velovan (1852-1932) şi care, din
1894, se va numi Şcoala Normală de Stat.
La 13 septembrie 1886, ia fiinţă Şcoala industrială de ucenici din
Caransebeş, prin care se pun bazele învăţământului profesional modern, fiind
pregătiţi lucrători pentru industria lemnului. Tot în acea perioadă, Vasile
Mândrean, profesor la Şcoala civilă din Caransebeş, tipăreşte, la Lugoj, manualul
Gramatica română în şcolile elementare, considerat printre cele mai bune manuale din epocă. În 1897, apare
la Caransebeş, în colecţia „Biblioteca noastră”, o culegere din creaţia lui George Coşbuc (versuri şi proză),
prima culegere din Transilvania a operei acestuia.
În 1898, se înfiinţează Şcoala de aplicaţie de pe lângă Institutul pedagogic
diecezan. În anul 1900, se dă în folosinţă localul Şcolii civile de stat (clădirea
actualului Liceu Pedagogic). Începutul secolului al XX-lea găseşte
învăţământul din Caransebeş într-un proces de diversificare, în oraş
funcţionând o şcoală civilă de stat pentru băieţi şi fete, o şcoală primară de
stat mixtă, o grădiniţă de copii şi şcoala primară confesională greco-ortodoxă
de pe lângă cele două institute diecezane.
Începând cu anul 1873, generalul Traian Doda se va afla în frontul
luptei politice pentru liceu în limba română la Caransebeş, dar de-abia în
1907 autorităţile maghiare dispun înfiinţarea gimnaziului cu 8 clase, cu
predarea în limba maghiară, cheltuielile anului şcolar 1907-1908 fiind
suportate din „fondul grăniceresc”. El devine, în 1919, liceu românesc şi
poartă numele lui Traian Doda, drept recunoştinţă. În perioada interbelică,
Page 15
15
cele trei mari instituţii din Caransebeş: Şcoala Normală, Liceul „Traian Doda” şi Institutul Teologic, au
contribuit la formarea unei pleiade de intelectuali de notorietate naţională şi europeană.
Restructurările învăţământului, uneori haotice şi distructive, de după 1948, nu au diminuat tradiţia şcolilor
din Caransebeş; ele şi-au menţinut prestigiul şi au contribuit plenar la emanciparea socială şi spirituală a
Caransebeşului.
Răspunzând dezvoltării economice a oraşului, sunt înfiinţate mai multe unităţi şcolare de pregătire
profesională a elevilor, liceele industriale cu profil mecanic şi de prelucrare a lemnului, ca şi o şcoală de
şoferi. În 1958 este înfiinţată Şcoala de muzică şi arte plastice,
ca o recunoaştere a trecutului artistic şi cultural al oraşului.
Din 1993, Şcoala Teologică a fost integrată în reţeaua
învăţământului de stat, devenind Seminarul Teologic Liceal
„Ioan Popasu”.
În procesul reformei învăţământului românesc, al
sincronizării sale cu elementele performante ale învăţământului
european, şcoala caransebeşeană şi profesorii săi îşi pot aduce o
reală şi însemnată contribuţie.
o Informaţii culturale
Caransebeşul a fost, şi rămâne, un important centru cultural al Banatului. Descoperirile arheologice
relevă o viguroasă cultură materială şi spirituală, mai întâi specific daco-getică, apoi daco-romană. Obiectele
de podoabă din bronz sau argint, datând din epoca medievală, pot fi considerate creaţii de artă originală sau
sub influenţă bizantină.
Deşi evenimentele politico-militare din secolele XV-XVI n-au fost favorabile promovării creaţiei
culturale, sub influenţele reformelor religioase şi curentelor europene din epocă, Caransebeşul se impune ca
centru cultural şi spiritual al românilor din sudul Banatului. Învăţaţi precum Ştefan Herce şi Mihail Halici,
posesori ai unor bogate biblioteci particulare, au promovat cultura şi învăţământul în epocă. Deşi Banatul era
sub turci, în 1552, sunt amintiţi de documentele vremii opt studenţi care studiau la Viena şi Cracovia; în
1527 studia la Universitatea din Viena un oarecare Ştefan, iar anterior, în 1482, George Matei studia la
Cracovia şi în 1486, Nicolae Sas era student la Viena.
Dezvoltarea culturii în Caransebeş poate fi dovedită şi prin circulaţia unor cărţi tipărite în celelalte
regiuni româneşti, precum Psaltirea, tipărită la Alba-Iulia în 1651 sau Evanghelia mitropolitului Antim
Ivireanu, tipărită la Snagov în 1697.
La mijlocul secolului al XIX-lea, oraşul s-a afirmat ca un centru tradiţional al artei corale, folclorice
şi al teatrului de amatori. Despre începuturile şi evoluţia artei dramatice în Caransebeş, revista „Familia” a
consemnat în repetate rânduri în mod elogios succesele obţinute de artiştii sau diletanţii locali, cum li se
spunea atunci interpreţilor amatori. Înfiinţarea Societăţii de lectură a Junimii Române în jurul anului 1870,
care cuprindea, în paginile sale, diverse lecturi sau declaraţii scurte, scenete sau momente vesele legate de
activitatea şcolară, a însemnat un prim pas în respectivul domeniu artistic, cât şi un prilej de afirmare a unor
reale talente. Promovarea şi propăşirea cântecului coral a trezit, mai ales la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi a
ţinut nestinsă, flacăra conştiinţei naţionale.
Şi la Caransebeş, focosul mişcării artistice, şi în speţă a celei muzicale, îl constituiau „reuniunile de
cântare şi muzică”, începând cu Karansebescher Gesang und Musikverein (1867), cu Societatea Română de
Cântări şi Muzică (1876-1877) şi Corul Meseriaşilor (1888), care au fuzionat în Reuniunea Filarmonică
(1919), care aveau strânse relaţii de colaborare reciprocă, mai ales atunci când era vorba de acţiuni de
amploare. Caransebeşul a cunoscut o seamă de dirijori de renume, precum Niky Popovici (1883-1886),
Antoniu Sequens (1888-1930), cu intermitenţe Timotei Popovici (1893), Petru Bancea (1918), Constantin
Vlad (1924-1938), Dimitrie Cusma (1931-1940) şi Gheorghe Dobreanu (1954-1972).
Un rol important, în viaţa culturală, l-au avut societăţile culturale şi biserica ortodoxă
(Despărţământul Astra, Societatea femeilor ortodoxe, Societatea română de lectură, Reuniunea română de
cântări şi muzică, Societatea pentru fond de teatru român, Reuniunea învăţătorilor români din dieceza
Caransebeşului, Societatea de lectură „Ion Popasu”, Societatea tinerimii române din Caransebeş), care au
Page 16
16
promovat, în Caransebeş şi împrejurimi, cultura românească. La sfârşitul secolului XIX şi începutul
secolului XX (în 1885 ia fiinţă Tipografia Diecezană) existau ziare locale româneşti, precum „Vocea
graniţei”, „Zorile”, „Foaia Diecezană”, „Calendarul românului”, „Economia”, „Sentinela” sau „Lumina”.
Trebuie menţionat că, în anul 1863, la Caransebeş a luat fiinţă prima bibliotecă din Banat. În 1875, la
iniţiativa episcopului Ioan Popasu, s-a constituit Casina română (Societatea română de lectură), unde au ţinut
prelegeri personalităţi ca: Vasile Goldiş, Ştefan Velovan şi Patriciu Drăgălina.
Aflat într-o arie etnografică de o bogăţie şi frumuseţe aparte, de o mare notorietate s-a bucurat
Ansamblul de cântece şi dansuri populare „Doina Banatului”, care a pus în valoare bogata zestre folclorică a
zonei. Mihail Halici, Ştefan Velovan, scriitorii Sorin Titel, Horia Pătraşcu şi Petru Vintilă, poetul George
Suru, criticii Cornel Ungureanu şi Cornelia Ştefănescu, folcloriştii Ion Luca Bănăţeanul şi Nechifor Mihuţa,
istoricul Constantin Daicoviciu, patriarhul Miron Cristea, mitropolitul Nicolae Corneanu, episcopul Iosif
Olaru, caricaturistul Ştefan Popa - Popa’s, pictorii Achim Miloia şi Corneliu Baba, muzicianul rock Ilie
Stepan sunt numai câteva nume a căror amintire atestă valenţele culturale ale oraşului.
Şi astăzi, Caransebeşul îşi păstrează apetitul pentru cultură, instituţiile responsabile patronând
numeroase activităţi cultural-artistice. Există un cenaclu literar a cărui activitate este oglindită în revista
„Interferenţe”. Cenaclul de epigramă „Apostrof” scoate anual o revistă cu acelaşi nume, prilejuită de
desfăşurarea Festivalului naţional de epigramă, care reuneşte anual, în luna septembrie, cele mai renumite
florete din domeniul epigramei româneşti, activitate coordonată de inimosul epigramist Nicolae Nicolae.
Literaţi precum Horia Vasilescu, Maria Bologa, Ion Gheorgheosu aduc cititorului o literatură originală, unde
talentul dă glas diverselor teme, de la critică literară sau proză, până la poezie şi epigramă, iar umoriştii
Nicolae Nicolae, Ion Jorz, Ion Ghera ţin trează buna dispoziţie.
Lansările de carte ale istoricului Liviu Groza se constituie, de câţiva ani, în evenimente culturale
deosebite, care aduc în oraş diverse personalităţi. Oraşul are două tipografii care editează diverse cărţi şi
publicaţii. Se resimte necesitatea unei noi Case de Cultură, a cărei construcţie a început imediat după
Revoluţie, dar nu a fost încă terminată.
o Alte informaţii
Caransebeşul a avut sigiliu propriu din cele mai vechi timpuri, pentru că într-un atestat din 1457 se
face referire la acesta. Cel mai vechi sigiliu cunoscut este din anul 1503 şi avea imprimată inscripţia «Sigil
Civitas Caransebesiensis 1503».
Actualele însemne heraldice ale municipiului au fost elaborate în anul 1999. Stema municipiului
Caransebeş se compune dintr-un scut curbat la bază, tăiat-despicat în
talpă, având trei cartiere în culorile tricolorului românesc. Scutul este
timbrat de o coroană murală de argint cu cinci turnuri, specifică
municipiilor. Primul cartier, pe roşu, conţine o cetate medievală de argint,
cu două turnuri ascuţite şi poarta centrală închisă, însoţită de un „soare
răsare” şi o lună, ambele de aur. Deasupra cetăţii planează un braţ drept
înzăuat cu spadă, tot de argint. Armele cartierului fac trimitere la
secolul al XIII-lea, perioadă în care Caransebeşul este atestat documentar
şi în care oraşul fortificat cunoaşte o puternică dezvoltare. Capitală de
district timp de aproape cinci secole, Caransebeşul este cunoscut ca un
bastion de apărare al Creştinătăţii împotriva invaziei păgâne. Braţul cu
spadă face aluzie şi la rangul nobiliar acordat multor conducători
militari localnici de către suveranii acelor vremuri, iar cei doi aştri
semnifică libertatea, belşugul, veşnicia, dar şi înnoirea
Caransebeşului. Capul de scut colorat în roşu – culoare ce semnifică
suveranitate şi putere – reprezintă continuitatea din punct de vedere
heraldic din anul 1503 şi apoi 1930. Cartierul al doilea, pe albastru – culoare ce semnifică credinţa, speranţa
şi sinceritatea – este rezervat credinţei creştine a locuitorilor municipiului şi îl prezintă pe Sfântul Gheorghe
ecvestru, străpungând cu suliţa anticristul, totul de argint. Aureola Sfântului Gheorghe şi solzii animalului
sunt executate din aur. Caransebeşul a fost şi este Episcopie, dar a avut tradiţie militară. De aceea, acest
Page 17
17
Sfânt militar, patron spiritual al Episcopiei de Caransebeş, care reprezintă de fapt victoria Binelui împotriva
Răului, evocă cum nu se poate mai bine puterea credinţei creştin-ortodoxe a caransebeşenilor. Al treilea
cartier, pe aur, este rezervat perioadei romanice, perioadă ale cărei vestigii s-au descoperit la Tibiscum.
Soldatul roman cu scutul lăsat, sprijinindu-se într-o suliţă cu vârful în jos este întruchiparea lui Virtus, zeul
roman al curajului, personaj regăsit pe reversul monedelor romane care circulau la acea vreme în municipiul
Tibiscum.
Drapelul municipiului Caransebeş se prezintă în două culori – alb şi albastru – în fapt, culorile
fostului Regiment de Graniţă.
Imnul municipiului Caransebeş este pe muzică de Antoniu Sequens şi versuri de Gheorghe Bălteanu:
„O, ziuă sfântă, o, ziuă mare
De veacuri aşteptată,
Fii binecuvântată!
Pământul doinei noastre:
Ardealul şi Banatul,
Crişana, Maramureş,
Moldova minunată
De atâtea ori trunchiată,
Vin astăzi să se-nchine
Puterilor divine,
Strigând, strigând,
Strigând: Mărire Ţie,
Mărită Românie,
Unită pe vecie!”
Şcoala în contextul comunităţii locale:
o Locaţia şcolii
Adresa liceu:
Liceul Teoretic "Traian Doda"
Str. Libertatii nr.14, Caransebes
Cod Postal 325400
Judetul Caras-Severin
Telefon/Fax: 0255/512660 - corp A;
0255/513091 - corp B
E-mail: [email protected]
Adresa internat:
Str. Episcop N. Popeea, Nr. 10
Telefon: 0255/513434
o Istoricul şcolii
1876 - 1880. Românii din Caransebeş se organizează în vederea întemeierii unui liceu cu predare în limba
română. Se alege un comitet de iniţiativă a cărui deviză a fost „Pentru noi, prin noi înşine” şi în fruntea
căruia este Traian Doda.
1913 - septembrie. Începe zidirea clădirii liceului.
Page 18
18
1918. Edificiul a fost inaugurat oficial odată cu dezvelirea monumentului „Pro Patria”
1919 - iunie. Ziua solemnă a oficializării liceului românesc. I se atribuie numele Traian Doda
1934. A fost pusă piatra de temelie a internatului liceului, unde în prezent se află ciclul primar şi gimnazial
1948. Odată cu reformarea comunistă a învăţământului, liceul îşi pierde numele şi devine Liceul Mixt
Caransebeş.
1978. Şcoala, datorită renumelui şi prestigiului dobândit, devine Liceul de Matematică-Fizică Teoretic
„Traian Doda”
1995. Ridicarea statuii generalului Traian Doda
Page 19
19
2004. Inaugurarea sălii de festivităţi
2006-2009. Reabilitarea clădirii liceului
2009. Titlul de Şcoală Europeană
Personalităţile de seamă din cultura românească şi europeană, care şi-au trăit anii primelor modelări
intelectuale în liceul nostru sunt:
acad. Constantin Daicoviciu - istoric
acad. Corneliu Baba - pictor
scriitorul european Fülop Muller
Ion Luca Bănăţeanul - folclorist
Filaret Barbu - compozitor
acad. Costin Ionete
Acestora le-au urmat alte generaţii de scriitori, matematicieni, fizicieni, biologi sau chimişti:
Sorin Titel - scriitor
George Suru - poet
Nichifor Mihuţa - poet
Horia Pătraşcu - scriitor şi regizor
Horia Vasilescu - scriitor
Cornelia Ştefănescu - critic şi istoric literar
Petru Vintilă - scriitor şi pictor
Achim Miloia - critic de artă
Cornel Ungureanu - critic literar
acad. Nicolae Boşcaiu
Ovidiu Bojoru - botanist
acad. Cornel Haţeganu
acad. Sorin Comoroşanu
acad. Ioan Ciric - fizician în Canada
Î.P.S. Nicoale Corneanu - mitropolitul Banatului
acad., prof. univ. Iancu Horăscu
pictorul Traian Lazăr
Trandafir Cocârlă - ministru
Pavel Foiaş – inventator, dir. Combinatul Poligrafic Bucuresti
Ştefan Popa Popas - caricaturist
prof.dr. Dan Ionescu - Ottawa, Canada
foşti şi actuali profesori ai liceului şi mulţi alţii
Şefii de promoţie din perioada 1945-2011:
1943-1944 Feneşan Livius
1944-1945 Boşcaiu Nicolae
1945-1946 Buţiu Alexandru
1946-1947 Meda Valeriu
1947-1948 Horescu Iancu
1948-1949 Buţică Valeria
1949-1950 Miliţescu Gheorghe
1950-1951 Kovaci Ştefan
1951-1952 Geană Ioan
1952-1953 Foiaş Pavel
1953-1954 Cristuinea Constantin promoţie 11 cls
1953-1954 Ciric Ioan- promoţie 10 clase
1954-1955 Anton Oniţa
1955-1956 Damaşoti Luiza
1956-1957 Tatiuc Miroslava
1957-1958 se trece la învăţământ de 11 ani fără clasă de absolvire
Page 20
20
1958-1959 Mircea Virginia
1959-1960 Şiclovan Alexandra
1960-1961 Terme Daniela
1961-1962 Divok Margareta
1962-1963 Creţ Mariana
1963-1964 Ştefăneanu Oltea
1964-1965 Sârbu Emilia
1965-1966 Gheciov Doina
1966-1967 Magda Georgeta
1967-1968 se trece la învăţământ de 12 ani fără clasă de absolvire
1968-1969 Dumbravă Laila
1969-1970 Ghinescu Maria
1970-1971 Poiană Zoe
1971-1972 Poiană Dinu
1972-1973 Oprea Gabriela
1973-1974 Butunoiu Georgeta
1974-1975 Pop Adriana
1975-1976 Guia Marinela
1976-1977 Peşka Alexandru
1977-1978 Marmorstein Henrieta
1978-1979 Ionescu Adriana
1979-1980 Cuberski Marius
1980-1981 Bălăşoiu Dana
1981-1982 Ţuţul Eugenia
1982-1983 Petcovici Ana
1983-1984 Bucur Gabriela
1984-1985 Farkaş Walter
1985-1986 Andrei Aurel Jean
1986-1987 Anderca Marinela
1987-1988 Ardelean Andra
1988-1989 Culea Despina
1989-1990 Rusu Bogdan
1990-1991 Ţunea Claudiu
1991-1992 Preda Daniela şi Haragâş Leontina
1992-1993 Popescu Andreea
1993-1994 Secan Bogdana
1994-1995 Andrei Ştefania
1995-1996 Petruescu Cristina
1996-1997 Tomoiagă Raluca
1997-1998 Neagoe Raluca Diana
1998-1999 Paşa Nicoleta
1999-2000 Băloni Nicolae
2000-2001 Văcărescu Anca Patricia
2001-2002 Puraci Ana
2002-2003 Stanciu Ciprian
2003-2004 Mleziva Iosef
2004-2005 Popa Bogdana
2005-2006 Moisă Cristina
2006-2007 Albai Andreea şi Melinte Florina
2007-2008 Usatenco Andreea
2008-2009 Cosma Nicole
Page 21
21
2009-2010 Cristescu Loga Cella
2010-2011 Budurean Cristina Elena
Directorii Liceului Teoretic „Traian Doda” între anii 1915-2011:
1915-1919 Antal Kolkbrenner
1919-1923 Sabin Evuţian
1923-1924 George Noaghea
1924-1931 Ioan Penţia
1931-1944 Matei Armaş
1944-1947 Aurel Stuparu
1947-1948 Constantin Popovici
1948-1951 Gheorghe David
1951-1952 Elisabeta Mărăscu
1952-1954 Dumitru Pisc
1955-1959 Bujor Jumanca
1959-1964 Francisc Ştuiber
1964-1978 Bujor Jumanca
1978-1990 Ioan Răzvan
1990-1993 Ioan Tocuţ
1993-1999 Ioan Răzvan
1999-2002 Nicolae Borcean
2002- 2007 Gheorghe Hogea
Directorii adjuncţi ai Liceului Teoretic „Traian Doda” între anii 1915-2011:
Constantin Popovici
Bujor Jumanca
Ana Băleanu
Eugen Gheorghiu
Florea Cioroianu
Mioara Popa
Emil Rădescu
Claudia Gherase
Maria Stan
1964-1978 Nicu Poşircă
1978-1982 Ioan Tocuţ
1982-1990 Maria Aron
1990-1999 Gheorghe Hogea
1999-2002 Petru Andraş
2002-prezent Eugenia Mocanu
o Profilul şcolii, specializări:
Profil real: 2 clase specializare matematică-informatică (60 locuri), 1 clasă specializare ştiinţe ale
naturii (30 locuri). Profil uman: 1 clasă specializare filologie (30 locuri). Oferta educaţională pentru anul
şcolar 2011-2012:
Clasa I-a - 4 clase (100 locuri) ,
Clasa a V-a - 4 clase (120 locuri) ,
Clasa IX-a - 4 clase (120 locuri) .
o Capacitatea şcolii – arhitectură, resurse de spaţiu
Dotările liceului. În prezent liceul dispune de:
48 săli de clasă
10 cabinete şi laboratoare
Page 22
22
2 săli de sport
2 săli pregătite pentru efectuarea orelor de educaţie fizică
sală de festivităţi
2 amfiteatre
bibliotecă în limba română (cu 30.000 vol.)
bibliotecă franceză (cu 3000 vol.)
un internat şi o cantină
Resurse umane:
Număr de elevi: 1171.
Numărul de clase: 45, din care:
învăţământul primar - 14 clase
învăţământul gimnazial - 15 clase
învăţământul liceal: 16 clase cu următoarele specializări: matematică-informatică
intensiv limba engleză şi intensiv informatică, matematică informatică, ştiinţe ale
naturii şi filologie
Colectivul didactic cuprinde 71 cadre didactice din care 15 învăţători și 56
profesori titulari şi suplinitori.
o Populaţia şcolară vizată: naţionalitate, religie, arie de cuprindere,
Elevii din Teoretic „Traian Doda” Caransebeș sunt în proporție de 99,3% de naționalitate română (4
elevi din Republica Moldova). Din punct de vedere al etniei 95,3% (1143) sunt de etnie română, 4,7% sunt
etnici germani, sârbi, ucraineni, romi, etc. Din punct de vedere religios, 87,03% s-au declarat ortodocşi,
4,86% romano-catolici, 4,18% baptişti, 2,24% penticostali şi sub 1% fiecare pentru alte religii.
Elevii liceului provin din medii familiale diferite: intelectuali 25%, funcţionari 12%,
muncitori(ţărani) 53%, şomeri 10%. Dintre primele trei categorii aproximativ 20% au o afacere proprie.
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș funcţionează cu 40 colective de elevi, din care: 16 clase
primare dintre care 2 clase în alternative educaţională Step-by-step, 8 clase gimnaziale și respectiv 16 clase
liceale. Ciclul liceal funcţionează pe filiera teoretică cu specializările:matematică-informatică (cinci clase),
matematica-informatica intensiv informatică (două clase), matematică-informatică intensiv engleză (o clasă),
ştiinţe ale naturi (patru clase), filologie (patru clase).
Evoluţia numărului de clase, elevi, cadre didactice şi personal începând cu anul şcolar 2001-2002
este următoarea:
2001-2002: 8 clase ciclul primar cu 184 elevi,9 clase ciclul gimnazial cu 265 elevi,17 clase ciclul
liceal cu 441 elevi,în total 890 de elevi,53 cadre didactice,7 personal didactic auxiliar şi 33 personal
nedidactic,
Page 23
23
2002-2003: 8 clase ciclul primar cu 195 elevi,9 clase ciclul gimnazial cu 256 elevi,17 clase ciclul
liceal cu 460 elevi,in total 911 elevi,50 cadre didactice,7 personal didactic auxiliar şi 25 personal
nedidactic,
2003-2004 : 8 clase ciclul primar cu 172 elevi,8 clase ciclul gimnazial cu 216 elevi,16 clase ciclul
liceal cu 460 elevi,in total 848 elevi,48 cadre didactice,8 personal didactic auxiliar şi 25 personal
nedidactic,
2004-2005 : 8 clase ciclul primar cu 164 elevi,8 clase ciclul gimnazial cu 202 elevi,16 clase ciclul
liceal cu 469 elevi,in total 835 elevi,52 cadre didactice,8 personal didactic auxiliar şi 22 personal
nedidactic,
2005-2006 : 8 clase ciclul primar cu 160 elevi,8 clase ciclul gimnazial cu 186 elevi,16 clase ciclul
liceal cu 476 elevi,in total 822 elevi,52 cadre didactice,13 personal didactic auxiliar şi 17personal
nedidactic,
2006-2007 : 8 clase ciclul primar cu 153 elevi,8 clase ciclul gimnazial cu 194 elevi,16 clase ciclul
liceal cu 468 elevi,in total 815 elevi,56 cadre didactice,13 personal didactic auxiliar şi 17 personal
nedidactic.
Se observă o scădere a numărului de elevi în învăţământul primar şi gimnazial, fapt ce va
afecta pe viitor atât scăderea numărului de clase şi implicit reducerea normelor didactice.
Liceul Teoretic “Traian Doda” este şi centru şcolar :
- din punct de vedere bugetar şcolile: Şc.cu cls. I-VIII nr. 8 Caransebeş,Şc. Cu cls.I-IV nr. 4 Caransebeş -
din punct de vedere statistic şcolile din Zagujeni, Prisaca, Daicoviciu, Mâtnicul Mare, Ohaba Mâtnic,
Maciova, Peştere, Copăcele, Zorile, Cornuţel, Păltiniş, Rugi, Ohabiţa, Delineşti.
Începând cu anul şcolar 2007-2008 ,Şc.cu cls. I-VIII nr. 8 Caransebeş şi Şc. Cu cls.I-IV nr. 4
Caransebeş,vor face parte integrantă din Liceul “Traian Doda”.
o Finanţarea şcolii
Fiind unitate școlară de stat, este preponderent finanțată din bugetul de stat. În afara banilor proveniți
din bugetul de stat, școala a reuşit sa obţină resurse financiare proprii prin :
parteneriate cu alte instituţii de învăţământ :Universitatea de Vest Timişoara,Universitatea “Tibiscus”
Timişoara,Şcoala postliceală Sanitară “Carol Davila”,diferite şcoli din mediul rural,
parteneriate cu agenţi comerciali locali :S.C.Alcoa,S.C.Agrobanat S.A.,Tipografia “Dalami-
Print”,S.C. Comexim S.A.,S.C.Gero-Construct ,etc.
parteneriate cu asociaţii şi O.N.G.-uri: Asociatia Părinţilor Liceului “Traian Doda”,Asociaţia Caritas
Caransebeş,Asociaţia Femeilor Ortodoxe Caransebeş,Asociaţia “Iancu Temeş” Buchin,Asociaţia
Sportivă “Brădişorul” Caransebeş,
acţiuni cultural -artistice desfăşurate la nivel de şcoală şi comunitate,
închirieri de spaţii, taxe secretariat,donaţii,sponsorizari,
cazari la internatul liceului
o Vizibilitatea şi promovarea şcolii
Informații cu privire la Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș, pot fi obținute accesând adresele
de internet:
www.caransebes.ro/liceultraiandoda
www.caransebesonline.ro/licteortraiandoda
www.caransebes.net/scoli/traiandoda
www.facebook.com/pages/LiceulTeoreticTraianDoda
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș, școală europeană, este cea mai prestigioasă unitate
școlară din județul Caraș-Severin. Acest prestigiu a fost câștigat prin munca asiduă a profesorilor din liceu,
prin rezultatele obținute de aceștia și de elevii pregătiți de ei.
Page 24
24
o Relaţii de parteneriat, programe desfăşurare (instituţii publice din ţară şi străinătate, firme,
părinţi etc.)
Activităţi extraşcolare:
Ansamblu de dansuri folclorice “Tibiscum”
Page 25
25
Revista “Accente” şi „Un condei numit fair-play”
Grupul vocal de muzică religioasă “Ecumenica”
Ansamblu coral
Cerc de arheologie
Cerc de turism
Cerc de pictură “Pro-Art”
Eco-şcoala
Rezultate meritorii:
16 elevi participanţi la olimpiade, diferite discipline, la faza naţională, obţinând rezultate meritorii,
precum şi multiple premii la diferite concursuri şcolare, sesiuni de comunicări, simpozioane. Au fost
înregistrate rezultate excepţionale la admiterea în liceu, bacalaureat şi admitere la facultate în condiţiile
susţinerii unor probe de concurs severe, peste 98% fiind acum studenţi.
Investiţii şi altele:
Investiţii: Reabilitarea clădirii liceului, dotarea cu material didactic pentru
laboratoarele de fizică, chimie, biologie, material sportiv, carte şcolară.
Liceul este înscris în derularea a numeroase proiecte de colaborare şi parteneriate
naţionale şi internaţionale: proiect Comenius I, Eco-şcoala, LeAF, Dar din Dar, Cărţi
pentru Basarabia, etc.
Din mai 2009, în urma competiţiei naţionale, liceul a primit titlul de Şcoală
Europeană.
Page 26
26
În cadrul liceului funcţionează „Asociaţia Părinţilor – Liceul Teoretic Traian Doda” -
membru asociat la Federaţia Naţională a Asociaţiilor de părinţi din învăţământul
preuniversitar.
Ziua patronului se organizează in fiecare an de către liceu in prima zi de sâmbăta a
lunii iunie.
o Alte aspecte
Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș a fost implicat în luna octombrie 2011 în acțiunea de
evaluare externă periodică, realizată de către A.R.A.C.I.P. în conformitate cu reglementările legale în
vigoare, proces extrem de amplu și complex care a fost încheiat cu aprecieri pozitive, ceea ce a creat o
imagine favorabilă atât personalului cât și structurii manageriale a școlii.
Corpul profesoral
o Număr
Colectivul didactic cuprinde 71 cadre didactice din care 15 învăţători şi 56 profesori titulari şi
suplinitori. Ei sunt împărțiți pe două corpuri de clădire (A și B-fosta Școală cu clasele I-VIII nr. 8), respectiv
în cadrul celor nouă catedre și comisii existente în Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș.
o Grad de ocupare pe arii curriculare şi discipline de studiu
Cadrele didactice ce își desfășoară activitatea în Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș sunt
100% calificați. Gradul de ocupare pe arii curriculare și discipline de studiu cu personal didactic calificat
este de asemenea 100%. Cele 71 de cadre didactice sunt împărțite în următoarele comisii și catedre:
1) Comisia Ciclul Primar
a) Corp A
- Cioclodea Rodica - şef comisie metodică corp A
- Andraş Mariana
- Tuştean Maria
- Galescu Marinela
- Ciocan Dana Maria
- Rusulescu Petru
- Albu Camelia
b) Corp B
- Dodoiu Corina - şef comisie metodică corp B
- Lepădat Elena
- Valuşescu Nicoleta
- Răduescu Maria
- Ştefănuţi Margareta
- Petrescu Ileana
- Ghera Anastasia
- Ionescu Violeta
2) Catedra de limba şi literatura română
a) Corp A
- Frenţiu Maria - şef catedră
- Olariu Lucia
- Muntean Mihaela
- Vremescu Maria
- Tat Dana
- Fara Daniela
b) Corp B
- Cristescu Codruţa - coordonator proiecte şi programe educative corp B
Page 27
27
- Boran Nicoleta
3) Catedra de limbi moderne
a) Corp A
- Kelemen Eugenia - lb. engleză, şef catedră
- Borcean Andreea - lb. engleză
- Tenido Simonette - lb. engleză
- Bucă Andra - lb. germană, coordonator proiecte şi programe educative
- Moloce Carmen - lb. germană
- Erimescu Oana - lb. franceză
- Semcici Daniela - lb. franceză
- Fiedler Rodica - lb. franceză, pensionar
b) Corp B
- Curuţi Teodor - lb. engleză
- Constantin Elisabeta - lb. franceză
4) Catedra de matematică
a) Corp A
- Dragomir Delia - şef catedră
- Moater Lavinia
- Dragotă Ana
- Dragomir Adrian
- Hurduzeu Diana
b) Corp B
- Ciocan Florin - director
- Miuţa Janet
- Jurj Nuţu
5) Catedra de fizică
a) Corp A
- Andraş Petru - şef catedră
- Dalea Ioan
- Franţ Alexandru
b) Corp B
- Grigorescu Ana
- Jurj Georgeta
6) Catedra de chimie-biologie
a) Corp A
- Comaniuc Carmen – chimie, șef de catedră
- Suru Ana - chimie (pensionar)
- Mocanu Eugenia - biologie, Director Adjunct
- Hațiegan Adriana
b) Corp B
- Jurj Georgeta - chimie
- Doroiman Valerica - biologie
7) Catedra de istorie-socio-umane-geografie
a) Corp A
- Ardeţ Carmen - istorie, şef catedră
- Iova Mihaela Nicoleta - istorie
- Bucă Stelian - socio-umane
- Mureşan Carmen - geografie
- Borcean Felix - geografie
- Fontul Oltea - religie
- Coste Dorina - religie
Page 28
28
b) Corp B
- Suciu Liviu - istorie
- Ciobanu Viorica - religie, responsabil formare continuă corp B
8) Catedra de tehnologii
- Semenescu Mihaela - informatică, şef catedră
- Semenescu Adrian - informatică
- Nicolau Jurca Alexandra - informatică
- Dobren Raluca Georgiana - informatică
- Novac Ana - ed. tehnologică
9) Catedra de educaţie fizică, sport şi arte
a) Corp A
- Pascal Alexandru-Daniel - ed. fizică, şef catedră, responsabil formare continuă corp A
- Tănasie Cristina Florica - ed. fizică
b) Corp B
- Cojocaru Constantin - ed. fizică
c) Corp A şi B
- Humiţa Sorin - ed. muzicală
- Barbu Cătălin - ed. plastică
- Roiban Florin - ed. plastică
o Formare şi experienţă
Cadrele didactice sunt calificate în proporţie de 100%: doctorat - 2, un înscris la doctorat, gradul I-
36, gradul II -10, definitivat -7 şi debutanți -1. Cadrele didactice tinere sunt dornice de afirmare şi
perfecţionare. Întreg colectivul didactic depune eforturi pentru menţinerea statutului liceului câştigat prin
truda generaţiilor de profesori şi elevi.
Experiența profesională a cadrelor didactice din Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș este
reliefată prin preocupările pentru propria formare profesională continuă a cadrelor didactice în ultimii 5 ani:
An şcolar Număr
cadre
didactice
titulare
în unitate
Procentul cadrelor
didactice titulare care
au urmat cursuri de
formare profesională
continuă
Domenii de
formare
Valoarea
cursurilor
Cuantumul
cheltuielilor cu
formarea
profesională
continuă/cadru
didactic
2007-2008 79 13=16,45% CURSURI O
DATĂ LA 5
ANI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
38=48,101% GRADE
DIDACTICE
1=1,26% DOCTORAT FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
5=6,32% MASTER FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
27=34,17% ALTE
CURSURI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
2008-2009 77 4=5,19% CURSURI O
DATĂ LA 5
ANI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
8=10,38% GRADE
DIDACTICE
Page 29
29
1=1,29% DOCTORAT FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
6=7,79% MASTER FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
42=54,54% ALTE
CURSURI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
2009-2010 68 7=10,29% CURSURI O
DATĂ LA 5
ANI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
4=5,88% GRADE
DIDACTICE
4=5,88% MASTER FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
68=100% CNFP FINANŢAR
E CCD
FINANŢARE CCD
9=13,23% ALTE
CURSURI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
2010-2011 72 3=4,41% GRADE
DIDACTICE
17=23,61% MASTER FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
48=65,26% CNFP FINANŢAR
E CCD
FINANŢARE CCD
29=40,27% ALTE
CURSURI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
2011-2012 70 2=2,85% GRADE
DIDACTICE
48=65,26% CNFP FINANŢAR
E CCD
FINANŢARE CCD
12=17,14% ALTE
CURSURI
FINANŢAR
E PROPRIE
FINANŢARE
PROPRIE
o Conştiinţa dezvoltării
Prin preocupările constante pentru perfecționarea propriului demers didactic, de care dau dovadă
profesorii Liceului Teoretic „Traian Doda” Caransebeș, fapt demonstrat prin datele din tabelul anterior, se
poate fundamenta noțiunea de conștiință a propriei dezvoltări și prin sine a dezvoltării și implicit a
promovării propriei organizații.
o Atitudini către schimbare
Perfecţionarea personalului didactic din Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș s-a realizat pe
două componente:
Propria formare continuă prin activități metodice şi psihopedagogice, realizate la nivelul comisiilor
(catedrelor) metodice, al cercurilor pedagogice, al consfătuirilor de specialitate sau prin sesiuni metodico-
ştiinţifice de comunicări, simpozioane şi schimburi de experienţă; menţionăm chiar şi participarea la stagii
de informare şi pregătire.
Preocuparea pentru perfecţionarea continuă s-a concentrat, în ultimii ani, şi în intervenţiile directe în
cadrul seminarului internaţional DIDACTICA, cursuri prin programe POSDRU.
Deficienţe:
Problematica sesiunilor de comunicări reprezintă obiectul preocupărilor aceloraşi catedre sau cadre
didactice, restul integrându-se cu dificultate în acest gen de activitate;
Page 30
30
Publicarea materializărilor prind cercetarea de specialitate, metodică şi psihopedagogică se realizează
sporadic, nereflectând potenţialul real al colectivului didactic al şcolii.
o Alte aspecte
Atingerea priorităţilor strategice se va realiza prin programe şi proiecte educaţionale corelate cu:
legislația și orientările europene în domeniu, direcţiile strategice stabilite de Comisia Europeană pentru
2001-2010, şi convenite în conferinţele miniştrilor educaţiei pentru crearea spaţiului european al educaţiei,
precum și recomandările organizaţiilor : O.E.C.D., UNESCO, UNICEF, Banca Mondială, alte instituţii de
profil. În această direcție se v-a centra procesul instructiv-educativ pe următoarele direcții:
Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii. Formarea competenţelor cheie. Asigurarea
Introducerea şi utilizarea metodelor moderne interactive în realizarea educaţiei de bază,
Prezentarea de programe şcolare noi, pentru C.D.Ş. (educaţie economică, educaţie pentru
mediu, educaţie pentru sănătate),
Formarea competenţelor cheie ale cetăţeniei democratice şi a motivaţiei pentru participarea
activă la viaţa social-politică în vederea asigurării coeziunii sociale,
Dezvoltarea cooperării instituţionale între şcoli, între şcoală şi universităţi, între şcoală şi
autorităţile publice, instituţii culturale, O.N.G.,
Asigurarea calităţii serviciilor de orientare şcolară şi consilierea profesională,
Susţinerea alternativelor educaţionale, componenta ofertei educaţionale,
Susţinerea învăţământului particular - componentă a ofertei educaţionale,
Asigurarea echităţii în educaţie - având ca obiectiv de bază echilibrarea raportului echitate-
calitate,
Asigurarea calităţii proceselor de predare şi învăţare precum şi a serviciilor educaţionale,
Educaţia prin activităţi extraşcolare şi extracurriculare,
Reforma sistemelor de conducere şi administrare instituţională a sistemului naţional de
învăţământ la nivel preuniversitar,
Asigurarea bazei materiale a învăţământului preuniversitar
Luând în considerare viziunea Liceului Teoretic „Traian Doda” Caransebeș, se poate considera că s-au
creat condiţiile implicării şi participării conştiente a tuturor părţilor interesate: elevi, cadre didactice, părinţi,
comunitate locală, drept una dintre modalităţile de asigurare a coerenţei dintre educaţie, implicare,
participare, astfel încât, să fie ridicat prestigiul școlii.
Informaţii despre elevi
o Populaţia şcolară: număr, naţionalitate, religie,
În Liceul Teoretic „Traian Doda” Caransebeș sunt înmatriculați în anul școlar 2011-2012 un număr
de 1171 elevi din care 611 sunt fete și 560 băieți. Cei 1171 elevi sunt repartizați pe cicluri de învățământ
după cum urmează:
333 elevi în clasele I-IV (140 fete și 193 băieți);
385 elevi în clasele V-VIII (193 fete și 192 băieți);
453 elevi în clasele IX-XII (278 fete și 175 băieți);
Elevii liceului provin din medii familiale diferite cu domiciliul din Caransebeș cât și din localitățile
limitrofe sau chiar din localități mai îndepărtate de pe raza județului Caraș-Severin. Astfel din punctul de
vedere al mediului familial de proveniență, se constată că în școală sunt elevi din:
Familii de intelectuali 25%,
Familii de funcţionari 12%,
Familii de muncitori (ţărani) 53%,
Familii de şomeri 10%).
Dintre primele trei categorii aproximativ 20% au o afacere proprie.
Cei aproximativ 1200 de elevi care își desfășoară activitatea școlară în cadrul Liceului Teoretic
„Traian Doda” Caransebeș sunt împărțiți în 45 colective după cum urmează:
15 clase primare cu efectivul total de 340 de elevi;
Page 31
31
15 clase gimnaziale cu efectivul total de 396 de elevi;
16 clase liceale cu efectivul total de 464 de elevi.
Elevii din Teoretic „Traian Doda” Caransebeș sunt în proporție de 99,3% de naționalitate română
(patru elevi provin din Republica Moldova). Din punct de vedere al etniei 95,3% (1143) sunt de etnie
română, 4,7% sunt etnici germani, sârbi, ucraineni, romi, etc. Din punct de vedere religios, 87,03% s-au
declarat ortodocşi, 4,86% romano-catolici, 4,18% baptişti, 2,24% penticostali şi sub 1% fiecare pentru alte
religii.
o Experienţe ale elevilor. Achiziţiile elevilor
Întregul demers didactic ce se desfășoară în cadrul Liceului Teoretic „Traian Doda” Caransebeș a
fost conceput și realizat cu un autentic profesionalism, drept dovadă stau rezultatele dobândite de elevi,
acestea fiind în corelație cu țintele strategice propuse, iar eforturile depuse de ambii factori educogeni
implicați nemijlocit în acest proces (cadru didactic – elev) se constată a fi apreciate în mod pozitiv.
Cu toate acestea pe lângă împliniri se înregistrează și neajunsuri. Se constată o tendinţă de polarizare,
înregistrându-se cazuri a unor elevi foarte bine pregătiţi, cu capacitate de performanţă, fie de elevi cu o
pregătire superficială, care nu fac faţă unor cerinţe elementare (mai ales primar sau gimnaziu). Trendul
general prezent în întregul sistem de învăţământ din România se regăsește şi în unitatea noastră de
învăţământ: elevi preocupaţi de câteva materii, la care obţin performanţe superioare la concursurile şcolare,
respectiv elevi care urmăresc în primul rând note confortabile în vederea admiterii la facultate pe bază de
dosar. La nivelul de învăţământ primar şi gimnazial se înregistrează fluctuaţii de calitate. Este vorba fie de
clase bune şi foarte bune, cu un standard ridicat, fie de clase la care deprinderile de muncă intelectuală,
cunoştinţele şi motivaţia sunt drept mediocre. Majoritatea elevilor şi cadrelor didactice văd în demersul
educaţional doar o finalitate bazată pe examen şi cuantifică actul educaţional prin notele de la examene, nu
acordă suficientă atenţie formării elevului din punct de vedere intelectual şi cultural.
O coordonată pozitivă a activității elevilor noștri o constituie participarea, an de an la faza județeană
și națională a concursurilor pe discipline de învățământ obținând toată gama de premii posibile la
matematică, informatică, limba si literatura română, limba franceză, limba germană, limba latină, geografie,
fizică, chimie, educație fizică și sport, socio-umane, lotul olimpic fiind format în fiecare an din câte 12-15
elevi plus echipele de volei fete şi băieţi.
Ca efect al acțiunilor educative proiectate și desfășurate, atât la nivel de clase cât și la nivel de școală,
la majoritatea elevilor s-a constatat o reală schimbare de atitudine, în sens pozitiv. De altfel, calitatea și
valoarea comportamentelor elevilor, ale convingerilor lor morale, civice, etice, estetice, stau sub semnul unui
evident progres.
Ridicarea nivelului de pregătire a elevilor, asigurarea școlarizării și a unei frecvente mai bune la
cursuri, consolidarea colectivelor, întărirea spiritului de disciplină, cultivarea unei reale motivații a învățării,
formarea priceperii de organizare a timpului de studiu, odihnă și recreere în colaborare cu colectivul didactic
al clasei și cu familia, dezvoltarea interesului de cunoaștere și a orizontului de cultură, sunt marcarea prin
activități adecvate.
Una din problemele de bază o reprezintă participarea de substanţă la proiecte şi programe
internaţionale. Deşi există cadre didactice care doresc să se ocupe de derularea unor proiecte şi programe
(există cadre didactice care au urmat şi absolvit cursuri speciale în acest sens), implicarea elevilor, la toate
nivelurile, este destul de redusă. Cauza principală: participarea la proiecte este clonofagă, iar percepţia
multora dintre cadrele didactice e aceea că proiectul e o activitate suplimentară, facultativă, pe când tendinţa
actuală este de integrare a proiectelor în activităţile instructiv-educative. Nu în toate cazurile se cunosc
suficient particularitățile individuale ale elevilor și condițiile existente în mediul lor familial, de unde și
unele cazuri de frecvență școlară slabă, de elevi cu situația neîncheiată, de indisciplină, de inadaptare la
programul de școală.
Pentru ridicarea standardului demersului didactic, a performanței în actul învățării, pentru obținerea
de resurse proprii de finanțare se vor iniția și dezvolta parteneriate și noi interacțiuni între școală și alte
instituții de învățământ din tară și străinătate, între școală și persoane fizice, agenți economici, societăți
comerciale și instituții publice.
Page 32
32
Aceste parteneriate se referă la:
controlul pe probleme fundamentale ale procesului de învățământ,
formarea continuă,
învățământul la distanță,
service de consultanță – formarea continuă, evaluarea,
pregătirea grupului de evaluatori ai școlii,
participarea la programele Comenius și Socrates – Lingua,
pregătirea grupului O.S.P.,
bacalaureat în Europa,
Didactica,
extinderea rezultatelor cercetării științifice validate la nivelul școlii,
personalități marcante din felurite domenii,
cursuri de inițiere și pregătire în vederea reconversiei profesionale,
consultanță pe probleme de pregătire a examenelor și de evaluare a competenței (solicitate de
agenți economici, societăți comerciale, instituții publice).
o Alte aspecte
Bogata tradiţie a şcolii, starea reală a învăţământului din această unitate , resursele umane şi
materiale existente reprezintă suficiente argumente pentru promovarea unui învăţământ performant, a unui
învăţământ apt să realizeze modernizările şi să genereze alinierea instituţiei noastre la standarde de exigenţă
europeană.
În urma acestei analize, definiţi în câteva rânduri instituţia voastră
şcolară (adaugă o imagine reprezentativă)
TRADIŢIE-PRESTIGIU-PROFESIONALISM
O ŞCOALĂ DESCHISĂ CĂTRE COMUNITATE