Caracatita mafiei evreiesti: Afacerea dubioasă din spatele proiectului Ro ș ia Montană Jaful ce se pune la cale la Rosia Montana, de Rosia Montana Gold corporation si reclamele agresive de la televizor cu acei “oameni sarmani” care vor primi locuri de munca. Argumentul zdrobitor e ca noi luam 4%, restul il iau RMGC, sa nu mai spun de poluare sau de faptul ca contractul semnat de guvern cu RMGC e secret (o parte din el). Alte informatii de pe site-ul “rosiamontana.net”: “Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii “noua nu ne-au dat utilaje pentru extragerea uraniului”. Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca. Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Caracatita mafiei evreiesti: Afacerea dubioasă din spatele proiectului Ro ș ia Montană
Jaful ce se pune la cale la Rosia Montana, de Rosia Montana Gold corporation si reclamele agresive de la televizor cu acei “oameni sarmani” care vor primi locuri de munca.Argumentul zdrobitor e ca noi luam 4%, restul il iau RMGC, sa nu mai spun de poluare sau
de faptul ca contractul semnat de guvern cu RMGC e secret (o parte din el). Alte
informatii de pe site-ul “rosiamontana.net”:
“Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare
rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat
foc, pentru ca sovieticii “noua nu ne-au dat utilaje pentru extragerea uraniului”.
Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american,
zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de
munca. Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6%
in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul
urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare,
monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada
nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual.
Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre
majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in
tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.
In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la
Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de
argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru
acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu – 2500
grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10
grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30
grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona, germaniu – 20 grame pe tona, wolfram,
molibden etc.
Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia
dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene,
descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a
metalelor neferoase.
Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari
decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900
de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si
rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.
26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi
de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la
disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte
cand fac calculele locurilor de munca.
Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in
plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare
trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.
Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu
cianuri. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnilogi de
minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de
acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman
are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.
La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante
periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis
din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil
accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea
biodiversitatii.
Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural
ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice
clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De
asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de
Amenajare a Teritoriului National.
Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase prin
numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale
Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite
reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.
Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si
Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din
Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din
strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul
UNESCO.
Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a
fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria
poporului roman.
Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost
angajate televiziunile, de aceea va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca
militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.
Promovati petitia online, dati acest mesaj mai departe!
Petitia noastra de pe http://www.rosiamontana.net a strans peste 30.000 de semnaturi, la
care se adauga alte 27.000 de semnaturi pe hartie stranse in Bucuresti prin actiunea “la
corturi” din ultimele 3 saptamani, la care au luat parte peste 350 de voluntari.
Eforturile noastre au fost remarcate si amintite intr-o recenta dezbatere din Parlamentul
European. In urma dezbaterii, Comisia pentru Petitii a Parlamentului European a anuntat
ca se va deplasa in Romania la inceputul lunii noiembrie pentru o ancheta asupra
proiectului de la Rosia Montana. Va propunem ca pana atunci, doar cu ajutorul dvs. sa
strangem 100.000 de semnaturi din toata tara, iar in preajma vizitei CE sa organizam de
la Casa Poporului spre sediul Comisiei Europene in Bucuresti cel mai mare mars de
protest pentru Rosia Montana, la care vom putea invita toti semnatarii petitiei.
Atasam acestui mesaj tabelul pe care puteti strange semnaturi si textele petitiilor
asociate.
Daca sunteti din Bucuresti ni-l puteti inmana completat la sfarsitul lunii, cand vom stabili
o intalnire la unul din corturi, pana atunci va rugam sa ne comunicati intentia de a
strange semnaturi printr-un email la [email protected] sau SMS la 0727.769.509.
cu nume, telefon si email. Tinem legatura pentru a va comunica locul si data exacta la
care vom colecta semnaturile stranse.
Daca sunteti din provincie, trimiteti semnaturile prin posta la punctul de lucru din Cluj al
asociatiei Alburnus Maior pe Str. David Ferencs, nr 10, ap. 5 Cluj-Napoca, Jud. Cluj,
Miliardarul american care stă în spatele Roşia Montană controlează şi afacerea Delphi, care are patru fabrici de componente auto în România!Miliardarul american John Paulson, care controlează fondul Paulson&Co şi se află pe locul
39 în topul Forbes, cu o avere estimată la 16 mld. euro, se află nu doar în spatele
proiectului minier de la Roşia Montană, ci şi la Delphi, producătorul american de
componente care la începutul acestei luni a deschis o a patra fabrică în România.
Paulson a devenit faimos după ce în 2007 a câştigat 15 mld. dolari pariind împotriva
împrumuturilor ipotecare subprime. Paulson&Co, un fondul de hedging din New York,
intenţionează să vândă acţiuni în cadrul Delphi Automotive în valoare de 580 mil. dolari
(426 mil. euro) în cadrul unei oferte publice iniţiale, scrie The Wall Street Journal.
Paulson&Co, cel mai mare acţionar al Delphi, cu un pachet de 22%, vrea să reducă
această cotă până la 15%, în cadrul ofertei publice iniţiale, care ar putea fi derulată în
această săptămână. Fondul deţinut de Paulson ar vinde aproape 24,2 milioane de acţiuni
dintr-un total de 27,7 milioane scoase la vânzare, cu o valoare totală de 665 mil. dolari
(488 mil. euro). Delphi, o fostă divizie a gigantului american General Motors, a trecut
printr-o perioadă de patru ani în care s-a aflat în stare de faliment în SUA.
Delphi operează pe piaţa din România din anul 1997, are peste 12.000 de angajaţi în
patru unităţi de lucru. Fabricile Delphi din Sânnicolau Mare, Ineu şi Moldova Nouă produc
sisteme de distribuţie electrică/electronică, în timp ce fabrica Miroslava/Iaşi livrează
componente pentru sisteme de motoare diesel. La momentul actual, Delphi a investit
peste 155 mil. euro în proiecte de producţie în cadrul acestei fabrici şi a angajat peste
2.000 de angajaţi din Iaşi şi Miroslava. Investiţiile Delphi nu sunt singura legătură a
americanului John Paulson cu România, acesta deţinând şi 18% din acţiunile companiei
candiene Gabriel Resources, care la rândul ei deţine 80% din compania de proiect Roşia
Montană Gold Corporation, restul de 20% revenind statului român.
Pe lângă John Paulson, în spatele firmei canadiene Gabriel Resources se regăsesc alte
nume mari din businessul mondial, respectiv Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan, care au
investit sute de milioane de dolari în proiectul minier din Apuseni.
Gabriel Resources anunţa la sfârşitul anului 2009 că Paulson & Co. şi Electrum Strategic
Holdings deţin câte 18% din acţiuni, urmate de Newmont Mining Corp (SUA), unul dintre
cei mai mari producători de aur din lume, şi BSG Capital Markets, parte a Beny Steinmetz
Group (BSG), cu 9% din titluri. Electrum face parte din grupul de companii controlat de
Thomas Kaplan, un investitor important în proiecte aurifere. Practic, toţi acţionarii
cunoscuţi ai Gabriel sunt mari investitori în aur şi au făcut o bună parte din avere prin
astfel de afaceri.
Ce se ascunde în spatele Afacerii Roşia Montană Din analiza informaţiilor obţinute rezultă că 3 miliardari americani- John Paulson, Thomas Kaplan şi George Söröş – deţin, împreună, cca. 60% din activele Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). George Söröş este cel care a contribuit, prin mişcarea “revoluţia portocalie”, la instaurarea Regimului Băsescu în România.Interesele sînt prea mari şi România constituie încă o sursă de venit pentru afaceriştii lumii “libere”. Soros&Co finanţează şi coordonează, prin agenţi interpuşi, viaţa politică a multor ţări est-europene, ţelul final fiind controlul total asupra economiilor şi, implicit, a politicii acestora. Menţinerea la putere a lui Traian Băsescu nu s-a produs fără garanţia unei profitabilităţi maxime, şi anume îndatorarea românilor către instituţiile financiare, cunoscute ca asasini economici care au falimentat şi cumpărat economia ţărilor unde au penetrat, cu complicitatea autorităţilor statelor respective. Legăturile dintre Traian Băsescu şi PDL, pe de o parte, şi Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), firma canadiană care vrea să exploateze cu cianuri aurul de la Roşia Montană, pe de altă parte, nu datează de ieri, de azi. Încă din 2004, faptul că RMGC a finanţat campania electorală a preşedintelui României a devenit de notorietate, conexiunea fiind făcută atunci prin GMP, agenţia de publicitate care se ocupa atît de imaginea lui Traian Băsescu, cît şi de cea a RMGC. De asemenea, faptul că declaraţia privind includerea proiectului RMGC în Programul Guvernamental i-a aparţinut lui Adriean Videanu nu este o întîmplare.Legătura este făcută prin John Ashton, fostul vicepreşedinte al RMGC, care, după ce şi-a
încheiat “job-ul” la Roşia, a devenit master-mind la Marmosim Simeria – “perla” familiei
Videanu, cea mai mare fabrică de prelucrare a marmurei şi a pietrei ornamentale din
România – dar există informaţii că acesta nu ar fi rupt niciodată legăturile cu “canadienii”
de la Gabriel Resources. Istoricul afacerii spune că, prin Hotărîrea de Guvern 458/1999, s-
a aprobat licenţa 47/1999 de concesiune pentru S.C. Gold Corporation, documentele
purtînd şi semnătura fostului ministru al Industriilor din cabinetul Ciorbea, Radu
Berceanu, astăzi ministrul de “succes” al Transporturilor. Astfel, pentru suma de numai 3
milioane de dolari, cît este contravaloarea concesiunii, firma Gabriel Resources a obţinut
dreptul de exploatare a unui zăcămînt de peste 800 de tone de aur şi 2000 de tone de
argint, în valoare de circa 10 miliarde de dolari. Pe deasupra, deoarece zona Roşia
Montană a fost declarată de către autorităţile româneşti “zonă defavorizată”, firma
“canadiană” beneficiază, conform legii, de scutiri de TVA pe o perioadă de 10 ani, precum
şi de alte facilităţi specifice paradisurilor financiare. În spatele întregii afaceri se află Mark
Rich şi Frank Timiş. Acest Rich este un escroc internaţional cu acte în regulă şi face parte
din cartelul ocult Rothschild-Söröş. După ce a adus pagube însemnate bugetului SUA, a
fugit şi s-a stabilit în Elveţia, ţară care refuză să-l aresteze şi să-l extrădeze, în ciuda
cererilor autorităţilor americane. Marc Rich este unul dintre acţionarii din umbră ai
grupului Marco International şi al Glencore International AG, înregistrată în 1974 în
Elveţia. Tot el este partenerul de afaceri al lui George Söröş. Mandatul emis pe numele lui
Marc Rich ascunde şi afaceri de spionaj, el fiind suspectat ca fiind agent Mossad cu dublă
cetăţenie, israeliano-americană. Se pare că ar fi renunţat la cetăţenia americană pentru a
putea scăpa de presiunile exercitate de SUA asupra ţărilor în care Rich îşi desfăşoară
activitatea. În afară de supremaţia de pe piaţa energetică românească, în care a reuşit să
se impună prin firme înregistrate off shore şi controlate de foşti agenţi KGB, Mark Rich şi
George Söröş vor şi aurul de la Roşia Montană. Compania “canadiană” Gold Corporation,
cu 80% acţionariat confuz, controlat de Marc Rich, are ca preşedinte tot un evreu,
transfug din România acum 20 de ani, pe nume Vasile Frank Timiş, fost condamnat de
două ori în Australia, în 1990 şi 1994, pentru trafic de droguri.
Traian Băsescu a anunţat că proiectul Roşia Montană “va fi discutat şi analizat în Consiliul
Suprem de Apărare a Ţării”. Şansele ca Gold Corporation să aibă cîştig de cauză devin
certe de la o zi la alta, după cum lasă să se înţeleagă unii membri ai guvernului. Ministrul
Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Adriean Videanu, s-a declarat favorabil
proiectului. Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor, a precizat că va aproba
proiectul minier Roşia Montană dacă va fi perfect convins că “nu va provoca poluări”. Nu
în ultimul rînd, există mai multe informaţii privind posibilitatea acordării unor garanţii de
stat de 1 miliard de euro pentru această afacere, comparabile doar cu cele din Programul
“Prima Casă”, cu diferenţa că aceasta este o acţiune publică, iar Proiectul Roşia Montană
este o afacere privată în proporţie de peste 80%. Mai mult, Proiectul Roşia Montană este
pe cale să se transforme într-o afacere strict privată, după ultima majorare de capital, de
la sfîrşitul anului trecut. Operaţiunea a fost extrem de bine pusă la cale, iar iţele afacerii
duc spre ministrul Economiei, Adriean Videanu, cel care s-a zbătut pentru includerea
proiectului în Programul de Guvernare. Varianta oficială prezentată de autorităţi este una
hilară: statul român nu a avut 28 de milioane de euro pentru a participa la majorarea de
capital şi a-şi păstra acţiunile pe care le deţine în proiect. Societatea dezvoltatoare a
proiectului privind exploatarea pe bază de cianură a zăcămîntului aurifer din Munţii
Apuseni este deţinută de firma canadiană Gabriel Resources, cu 80,7% din acţiuni, şi
statul român prin Compania Naţională Minvest Deva, subordonată Ministerului Economiei,
cu 19,3% din acţiuni. Totul a început în octombrie 2008, atunci cînd administratorii Roşia
Montană Gold Corporation au constatat deteriorarea activului net sub limita legală.
Adunarea Generală a Acţionarilor, întrunită în decembrie 2008, a decis continuarea
activităţii, administratorii avînd sarcina de a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea activului
net. Peste încă un an, în septembrie 2009, a avut loc lovitura de graţie. Administratorii au
propus o majorare de capital prin emisiunea de noi acţiuni, operaţiune ce a fost aprobată
de Adunarea Generală a Acţionarilor în octombrie 2009. Valoarea totală a fost stabilită la
597 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 150 milioane de euro. Deşi, atunci,
Minvest nu a votat pentru majorarea de capital, în decembrie 2009 compania naţională a
subscris la această operaţiune. Suma pe care Minvest trebuia să o achite era de 115
milioane de lei, adică aproximativ 28 milioane de euro. Compania, însă, nu a plătit
această sumă, întrucît nu a dispus de fonduri. În aceste condiţii, normal era ca Guvernul
României, prin Ministerul Economiei, să intervină, dar acest lucru nu s-a întîmplat. Soluţia
găsită se dovedeşte astăzi nefavorabilă statului român, pentru că s-a acceptat de către
Adriean Videanu ca banii să fie achitaţi chiar de către partenerul străin, Gabriel
Resources, care a împrumutat Minvest cu 115 milioane de lei. Degeaba s-au dat asigurări
că cele 19 procente care aparţin statului român nu vor fi pierdute, pentru că oricînd
Gabriel Resources poate renunţa la cele 115 milioane, pentru a se alege în schimb cu
acţiunile deţinute de statul român. Declaraţiile actorilor implicaţi sînt contradictorii, aşa
că suspiciunile privind vînzarea mascată de către statul român a pachetului de acţiuni pe
care îl deţinea par să aibă o bază destul de solidă. De altfel, istoria afacerii de la Roşia
Montană ne arată că statul a mai acceptat odată să-i fie redusă participaţia în compania
Roşia Montană Gold Corporation, acum 10 ani, tot în urma unei majorări de capital.
Atunci, participaţia Minvest a fost redusă de la 33% la 19%. Acum, Minvest riscă să-şi
reducă cota de la 19% la doar 0,6%.
Trebuie subliniat că afacerea Roşia Montană este începutul nu doar pentru cel mai mare
furt, dar şi pentru un veritabil dezastru ecologic şi cultural, nu numai din istoria României
contemporane, ci din întreaga Europă Centrală şi de Est. Hegedus Csilla, consilier al
ministrului Culturii, a declarat următoarele: “Ministerul Culturii consideră că pentru Roşia
Montană se poate găsi o variantă mult mai bună decît mineritul. De fapt, ministerul ştie
că vechiul certificat de descărcare arheologică a Vîrfului Carnic, acolo unde s-au
descoperit 7 kilometri de galerii romane şi 63 de kilometri de galerii medievale, a fost
anulat de justiţie, vîrful fiind protejat de lege. Ministerul Culturii a iniţiat deja procedurile
de includere a Roşiei Montane pe lista UNESCO”. Horia Ciugudean, conferenţiar doctor la
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, a replicat că principalul specialist francez, doamna
Beatrice Cauuet, în rapoartele sale făcute succesiv în anii de cercetare de la Roşia
Montană, menţionează, pînă în ultimul an, adjectivul “unic”. Ioan Piso, director al
Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, a făcut o comparaţie cu minele Las Medulas
din Spania, ajunse pe lista patrimoniului UNESCO. “Minele de la Alburnus Maior au depăşit
cu mult în amploare şi importanţă Las Medulas. La Alburnus Maior şi în alte localităţi din
Apuseni au venit întregi populaţii din Dalmaţia spre a exploata aurul. Chiar din punctul de
vedere al istoriei Imperiului Roman, Alburnus Maior înseamnă mult mai mult decît Las
Medulas. Aici au fost descoperite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea celebrele tăbliţe
cerate, care constituie una dintre sursele dreptului roman”, a explicat el.
În acest context, este important de ştiut că, alături de RMGC, mai deţin licenţe de
exploatare a aurului şi argintului în România alte două firme canadiene, Carpathian Gold
şi European Goldfields. Cele trei firme au în comun nu doar ţara de provenienţă, ci şi
acţionarii principali, aceiaşi, dar cu cote diferite de participaţie. European Goldfields
acţionează, deocamdată, doar la Certej, lîngă Deva, avînd depusă spre avizare o licenţă
în acest sens. Firma mai deţine o licenţă de exploatare în Grecia. Tentaculele Carpathian
Gold sînt mult mai impresionante. Doar în România ele se extind din sud-vest, de la
Oraviţa, pînă în nord, la Lăpuşna şi Baia Mare. Mai mult, societatea deţine licenţe de
exploatare a aurului în Ucraina şi Ungaria. Dincolo de aspectele legate de protecţia
mediului şi a patrimoniului cultural, există un lucru şi mai puţin cunoscut în România, şi
anume ce nu este în regulă, în general, cu societăţile miniere canadiene. Recent (la
sfîrşitul lunii noiembrie 2009), “Toronto Star”, una dintre cele mai citite publicaţii din zona
metropolitană Toronto, a inserat un amplu material despre societăţile miniere canadiene.
Cifrele prezentate de publicaţia canadiană sînt şocante:
- 1.373 de companii miniere canadiene erau înregistrate/listate pe TSX (bursa din
Toronto);
- 43% din totalul exploatărilor din întreaga lume sînt atribuite companiilor canadiene;
- 60% din numărul total al companiilor din întreaga lume sînt înregistrate în Canada;
- 20% din numărul total al companiilor canadiene care îşi desfăşoară activitatea în Africa
se află în teritoriile devastate de războiul civil din Congo;
- 193 de societăţi fac lobby pentru companiile miniere canadiene;
- 30 sînt ţările care acuză companiile miniere canadiene de încălcarea drepturilor omului;
- 0 (zero) – nici o lege nu reglementează activitatea companiilor miniere canadiene în
străinătate!
Sursele citate de “Toronto Star” pentru aceste cifre sînt Asociaţia Minieră din Canada,
Comisia de Afaceri Externe şi Dezvoltare Internaţională, Biroul Comisiei de Lobby din
Canada, Ajutorul Reciproc Misionar.
Concluziile se impun de la sine: practic, companiile miniere canadiene nu au nici o
răspundere pentru activităţile lor desfăşurate în întreaga lume. Asta chiar dacă, în
repetate rînduri, organizaţii non-guvernamentale din întreaga lume şi chiar Organizaţia
Naţiunilor Unite (ONU) au acuzat companiile miniere canadiene de încălcarea drepturilor
omului, crime şi implicarea în războaiele civile din Africa şi Asia de Sud Est. Conform
“Toronto Star”, dezbaterea pe această temă a început în 2002, după ce ONU a solicitat
guvernului canadian să investigheze acţiunile a 7 companii acuzate de exploatări ilegale
ale resurselor în Congo, care se afla în stare de războil civil din 1996. Cu toate acestea,
guvernul canadian nu a efectuat nici o investigaţie! Doi ani mai tîrziu, acuzaţiile la adresa
companiilor miniere canadiene se referă la masacru. Potrivit ONU, 73 de persoane au fost
ucise în Kilwa, o localitate de pescari din Congo. Aceştia au fost ucişi, conform unui raport
ONU, de către militarii congolezi, care au folosit maşini, piloţi şi şoferi aparţinînd unei
companii miniere canadiano-australiene pentru a-i transporta la locul masacrului.
Compania Anvil a afirmat că maşinile ei au fost confiscate de către armată şi că nu au
avut posibilitate de alegere, că s-au supus legii congoleze. Acuzaţii au venit şi din Asia de
Sud-Est. Un număr de 15 mineri canadieni au fost împuşcaţi într-o zonă de junglă
filipineză, victime ale unui conflict dintre TVI Pacific Inc. din Canada şi populaţia băştinaşă
din Mindanao. În 2003, o Comisie de Afaceri Externe a observat că TVI Pacific a folosit
forţe paramilitare pentru a invada teritoriul băştinaşilor şi pentru a încălca drepturile
omului. Comisia a solicitat o anchetă. Guvernul liberal a răspuns prompt, afirmînd că a
individualizat faptul că “problematicile companiei canadiene pot face faţă cînd operează
în jurisdicţii străine”, iar cazul TVI “pune în evidenţă complexităţile evaluării activităţilor
companiei împotriva standardelor care pot fi neclare/echivoce sau inconsistente între
guverne. Din nou, guvernul canadian nu a făcut investigaţii.
Explicaţie poză: Escrocul internaţional Marc Rich şi-a făcut vad şi în România…
sursa: ziarultricolorul.ro
RMGC va lua gratis de la Rosia Montana METALE RARE DE 4 ORI MAI VALOROASE decat cele 300 tone de aur si 1600 tone de argint? Preiau integral articolul E oficial! Valoarea celorlalte metale rare de la Ro ș ia Montană e mai mare de patru ori decît cea a aurului :A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Rosia Montana, ca inginer geolog sef.
Este omul care stie cel mai bine din Romania ce zacaminte sunt acolo. Si cu toate astea,
niciun ministru din Romania nu a fost curios sa ii ceara opinia. Cititi mai jos ce crede
specialistul Aurel Suntimbrean despre proiectul Rosia Montana.
Reporter: Care-i cea mai mare problema a proiectului Rosia Montana?
Aurel Suntimbrean: Discutiile nesfarsite in necunostinta de cauza. Nu am vazut niciun
specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care sa discute problema cum
trebuie. Trebuie sa analizeze specialistii. Sa se faca dezbateri televizate cu specialisti, nu
sa vorbeasca oricine.
Rep.: Unul dintre specialisti sunteti dumneavoastra…
A.S.: Am pretentia, si mi-e jena ca o afirm, ca sunt cel care cunoaste cel mai bine
zacamantul de la Rosia Montana.
Rep.: Cat aur este acolo?
A.S.: Aur este mult. As vrea sa va spun ca zacamantul de la Rosia Montana ii un unicat.
Astazi, daca merg cu dumneata la Rosia Montana si dezlipim o bucata de roca cu
tarnacopul, o macinam si spalam acel macinis cu apa, obtinem aur.
Rep.: Dar foarte putin, banuiesc.
A.S.: Da, dar la nivelul tarnacopului. Mii de ani oameni asa au trait, la nivelul
tarnacopului si al lopetii. Azi un gram, maine zece, poimaine nimic. Acum, trebuie sa stiti
CHEVRON (Rockefeller) vor incepe exploatarea GAZULUI DE SIST DIN ROMANIA, prin metoda fractionarii hidraulice. Ne iau gazul si ne ofera cutremure si poluare!
Iata ce aflam din articolul Gazul de şist, a doua Roşia Montană:
Modul în care străinii vor să exploateze resursele naturale ale României este pe punctul
de a declanşa un nou scandal. După Roşia Montană, al cărei aur este vizat de canadienii
de la Gold Corporation, americanii de la Chevron vor să înceapă, luna viitoare, forările în
solul românesc pentru exploatarea gazului din şistul argilos. Chevron a câştigat licitaţiile
pentru astfel forări în România în judeţele Bihor, Vaslui şi Constanţa, după ce a depus, în
iulie 2010, oferte câştigătoare pentru trei perimetre cu o suprafaţă totală de 2.700 de
kilometri pătraţi.
Gazul de şist este noul combustibil vedetă al momentului şi, aparent, România ar avea
potenţial în această zonă. Gazele de şist sunt gaze obişnuite, dar care sunt captate în
structuri geologice foarte dificil de accesat şi care necesită tehnologii speciale pentru
extragere. În România este vorba despre o tehnologie controversată la nivel mondial,
numită fracţionare hidraulică, care presupune pomparea de milioane de litri de apă,
amestecată cu substanţe chimice care dizolvă rocile, în pământ, pentru a elibera gazele
prinse în ele.
„Operaţiunile noastre se concentrea¬ză în două zone: Bârlad şi Dobrogea. Prima sondă
de explorare va fi săpată la Bârlad în a doua parte a anului viitor, iar din 2013 avem în
plan săparea a opt sonde în Dobrogea“, a declarat pentru ZIARUL FINANCIAR Thomas
Holst, country manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe.
Ecologiştii şi cetăţenii obişnuiţi sunt însă îngrijoraţi de pericolele la adresa mediului pe
care procedura le implică. Ei susţin că s-ar putea ajunge la o poluare a apei freatice,
având consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii consumatorilor şi agriculturii. Există deja
precedente cum ar fi Franţa, care a interzis producţia de gaz de şist pe teritoriul său, sau
chiar SUA, care sunt în curs de modernizare a procedurii. În statele americane New York
şi Pennsylvania oamenii care locuiesc aproape de astfel exploatări s-au înregistrat dând
foc la apa de robinet contaminată cu gaz metan.
De asemenea, politica energetică a Marii Britanii este zguduită după ce operaţiunea
experimentală de extragere a gazelor naturale din plăcile de şist din Lancashire a fost
oprită, sub suspiciunea că ar declanşa cutremure, după ce mai multe mişcări seismice de
mici dimensiuni au fost înregistrate în zonă.
Chiar şi vecinii bulgari au obţinut, la începutul acestui an, după proteste de stradă,
interzicerea unor astfel de exploatări, după ce în iulie guvernul bulgar a încheiat un
acord, tot cu firma americană Chevron, pentru explorarea gazului de şist în regiuni
extinse din nord-estul ţării. Parlamentul bulgar a adoptat, în urmă cu o săptămână, o
decizie ce interzice complet exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică pentru o