UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂVETERINARĂ CLUJ – NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂFACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII ING. IANCU RAMONA MARIA TEHNOLOGII NECONVENŢIONALE, CONFORME CU REGLEMENTĂRILE EUROPENE, DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A CALITĂŢII NUTRITIVE ŞI IGIENICE A LAPTELUI DE CAPRĂREZUMAT AL TEZEI DE DOCTORATCONDUCĂTORŞTIINŢIFIC Prof. Univ. Dr. Biol. LETI ŢIA OPREAN Cluj - Napoca 2011
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
INTRODUCERE. SCOP ŞI OBIECTIVE ..................................................... 4CAPITOLUL 1 ................................................................................................. 7IMPORTANŢA ŞI EVOLUŢIA CREŞTERII CAPRINELOR
1.1. Importanţa socială şi economică a creşterii caprelor ................................... 71.2. Dezvoltarea sectorului caprin ...................................................................... 81.3. Perspectiva creşterii caprinelor în ţara noastr ă ........................................... 9CAPITOLUL 2 ................................................................................................. 10BAZELE NUTRIŢIEI ŞI ALIMENTAŢIA CAPRINELOR 2.1. Resursele furajere şi aprecierea lor nutritivă ............................................... 10
2.1.1. Importanţa nutreţurilor şi clasificarea lor ......................................... 102.1.2. Rolul şi utilizarea hranei în corp ...................................................... 112.1.3. Noţiuni de nutreţ şi de valoare nutritivă. Aprecierea valoriinutritive a nutreţurilor................................................................................. 12
2.2. Alimentaţia caprinelor ................................................................................. 12CAPITOLUL 3 ................................................................................................. 13CARACTERISTICILE DE CALITATE NUTRITIVĂ ŞI IGIENICĂ ALAPTELUI DE CAPR Ă CAPITOLUL 4 ................................................................................................. CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREACALITĂŢII MICROBIOLOGICE A LAPTELUI DE CAPR Ă 154.1. Materiale şi metode ..................................................................................... 154.2. Rezultate şi discuţii ...................................................................................... 164.3. Concluzii ...................................................................................................... 18
CAPITOLUL 5 ................................................................................................. 19CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND CALITATEANUTRITIVĂ A LAPTELUI DE CAPR Ă 5.1. Materiale şi metode ..................................................................................... 195.2. Rezultate şi discuţii ...................................................................................... 205.3. Concluzii ...................................................................................................... 28CAPITOLUL 6 ................................................................................................. 30CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII NUTRITIVEA LAPTELUI DE CAPR Ă PRIN UTILIZAREA SUPLIMENTELOR DE VITAMINA B12 6.1. Materiale şi metode ..................................................................................... 306.2. Rezultate şi discuţii ...................................................................................... 326.3. Concluzii ...................................................................................................... 39Concluzii generale ............................................................................................ 40Bibliografie ........................................................................................................ 43
Laptele de capr ă este produsul alimentar natural care asigur ă organismului toate
substanţele nutritive necesare pentru creştere şi dezvoltare. Consumul unui litru de
lapte acoper ă necesarul zilnic al unui om matur în lipide, calciu şi fosfor, 53 % din
necesarul de proteine, 35 % din necesarul de vitamine A, C, B şi 26 % din necesarul de
energie.
Vitaminele din lapte sunt substanţe de origine neproteică de o importanţă
biologică major ă, catalizând procesele metabolice din organismul viu. Deficitul
laptelui de capr ă faţă de cel de vacă este determinat şi de vitamina B12, se găseşte
într-o cantitate de patru ori mai mică în laptele de capr ă decât în laptele de vacă.
Scopul acestei teze de doctorat a fost de a evalua compoziţia fizico-chimică şi
microbiologică a laptelui de capră, precum şi elaborarea de metode
neconvenţionale pentru îmbunătăţirea calităţii nutritive şi igienice a laptelui de
capră materie primă.
Obiectivele studiului au fost:
1. Stabilirea calităţii laptelui de capr ă produs prin diferite sisteme de producţie privind influenţa agenţilor patogeni specifici din lapte: stafilococi, streptococi şi
Escherichia coli.
2. Determinarea relaţiei dintre numărul total de celule somatice şi infecţia ugerului
în cadrul diferitelor sisteme de producţie.
3. Evaluarea procedurilor folosite pentru obţinerea laptelui în condiţii bune de
igienă, în diferite sisteme de producţie.
4. Efectuarea controalelor periodice ale producţiei de lapte la caprele din cele două zone geografice diferite.
5. Determinări calitative ale laptelui de capr ă în funcţie de sezon şi faza de lactaţie.
6. Determinarea conţinutului de vitamina B12 în furaje.
7. Cercetări privind conţinutul de vitamina B12 în diferite suplimente alimentare.
Structura tezei este consacrată realizării depline a obiectivelor propuse, având 6
capitole, extinse pe 224 pagini, cuprinzând 35 tabele, 43 figuri, şi o listă bibliografică
reprezentativă cu 178 de titluri, importante în prezentarea şi descrierea creşterii
caprelor. Noutatea tezei de doctorat constă într-o abordare diferită referitoare la cerinţa
unei hrane cât mai sănătoase şi sigure, preocuparea crescândă pentru sănătatea umană,
relaţia ei cu structura şi calitatea hranei, precum şi asocierea unor micronutrienţi ai
hranei, în special a vitaminelor, cu efecte benefice asupra sănătăţii. Laptele de capr ă
îmbunătăţit cu suplimente de vitamina B12 constituie un aliment necesar copiilor şi
persoanelor în vârstă. Când sistemul digestiv este inapt să absoarbă această vitamină,
iar un regim alimentar inadecvat - tipic mai ales pentru vegetarienii convinşi, care nuconsumă nici produse lactate şi nici ouă, poate genera carenţe de vitamina B12, apare
un deficit, care generează: palpitaţii, slă biciune, pierderea apetitului, memoriei,
tulbur ări de personalitate.
Cercetările ştiinţifice realizate pe o perioadă de trei ani sunt rezultatul
colabor ării dintre Centru de Cercetare în Biotehnologii şi Microbiologie al
Universităţii „Lucian Blaga”din Sibiu şi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare
pentru Ştiinţe Biologice, Bucureşti.Teza este rezultatul cercetării autorului, sprijinit şi încurajat de oameni care au
înţeles necesitatea asigur ării unei alimentaţii raţionale, bine echilibrată în substanţe
nutritive.
Cu deosebită consideraţie şi respect adresez mulţumirile mele şi recunoştinţa
doamnei Prof. univ. dr. Letiţia Oprean, în calitate de conducător ştiinţific a acestei teze
de doctorat, pentru îndrumările şi recomandările competente f ăcute de-a lungul întregii
perioade de realizare a lucr ării. De asemenea, mulţumesc doamnei profesoare pentru
sprijinul, încurajarea şi încrederea acordată.
Sincere mulţumiri adresez domnilor referenţi ştiinţifici pentru r ă bdarea de a
analiza teza de doctorat, pentru aprecierile, sugestiile şi observaţiile aduse conţinutului
1.1. IMPORTANŢA SOCIALĂ ŞI ECONOMICĂ A CREŞTERII CAPRINELOR În condiţiile actuale ale creşterii rapide a populaţiei pe glob şi a prelungirii
duratei vieţii omului, a ridicării nivelului său de trai şi direcţionării alimentaţiei într-o
măsur ă crescândă spre produsele agro-alimentare cu valoare nutriţională şi biologică
superioar ă, nevoia de alimente, în special de origine animală a sporit din ce în ce mai
mult.
Creşterea animalelor, ca ramur ă de bază a economiei naţionale, este importantă
prin produsele pe care acestea le furnizează, care au diferite utilizări, precum şi princontribuţia la creşterea rentabilităţii agriculturii în ansamblul ei (DAVIDESCU, 1994;
DAVIDOVICI, 2002; GEORGESCU, 2003). Astfel, de la animale se obţin prin
procesul de creştere produse alimentare valoroase care nu pot fi substituite decât
par ţial prin produsele alimentare de origine vegetală (BAHCIVANGI, 1999;
OPREAN, 2003).
Produsele alimentare folosite în alimentaţia omului sunt superioare celor de
origine vegetală prin: însuşiri gustative, valoarea nutritivă şi biologică mare,
digestibilitate ridicată. Datorită acestor caracteristici, alimentele de origine animală
sunt indispensabile în alimentaţia raţională a oamenilor, îndeosebi a copiilor,
bolnavilor, convalescenţilor şi persoanelor în vârstă.
Caprinele valorifică producţiile vegetale obţinute de pe păşunile şi fâneţele
naturale de munte, suprafeţe care nu pot fi utilizate pentru cultura plantelor agricole şi
pot valorifica şi o serie de reziduuri industriale provenite de la marile întreprinderi de
panificaţie, de la fabricile de alcool, bere, amidon, de uleiuri vegetale şi de zahăr, cum
sunt: tărâţele, gozurile, turtele şi şroturile de floarea sorelui, soia, borhoturi, melasa şi
tăiţeii de sfeclă de zahăr.
Utilizarea îngr ăşămintelor naturale produse de capre contribuie la sporirea
fertilităţii solului şi prin aceasta la sporirea producţiei vegetale.
Creşterea caprinelor permite folosirea mai eficientă a for ţei de muncă în
unităţile agricole existente. Spre deosebire de sectorul vegetal, caracterizat prin vârfuri
de activitate productivă, în sectorul zootehnic activitatea se desf ăşoar ă continuu, pe tot
parcursul anului.Prin tehnologiile folosite se pot oferi locuri de muncă pentru o mare parte din
populaţia activă a ţării, şi se pot obţine importante venituri băneşti în tot timpul anului
prin valorificarea superioar ă a produselor animale. Creşterea caprinelor este una din
ramurile agriculturii care ofer ă posibilităţi maxime de intensificare a procesului de
producţie, de industrializare a tehnologiilor, de creştere şi exploatare.
1.2. DINAMICA DEZVOLTĂRII SECTORULUI CAPRINCreşterea animalelor reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale
omului. A început odată cu domesticirea animalelor şi s-a dezvoltat continuu, paralel
cu evoluţia societăţii omeneşti. Fiecărei etape de dezvoltare a societăţii omeneşti îi
corespunde un anumit nivel al creşterii animalelor.
Nivelul de dezvoltare al creşterii caprinelor este determinat în mare măsur ă de
performanţa sistemului de cercetare ştiinţifică, a ştiinţei în general. Resursa umană
înalt calificată, creativitatea, producerea şi valorificarea cunoaşterii s-au dovedit întimp factori determinanţi în evoluţia economică a ţărilor puternic dezvoltate.
Trecerea la o societate bazată pe cunoaştere reprezintă o opţiune strategică
fundamentală şi are un impact deosebit asupra creşterii caprinelor, unităţile de
cercetare pentru agricultur ă având un rol esenţial prin contribuţia adusă la producerea,
transmiterea, diseminarea şi utilizarea de cunoaştere.
La sfâr şitul anului 2008, numărul total de ovine şi caprine este în creştere cu
4,8 %, iar efectivul matcă (oi, mioare şi capre) a crescut cu 5,3 %. În ceea ce priveşte
animalele ce revin la 100 ha teren, ţara noastr ă se află după: Grecia, Regatul Unit,
Portugalia, Spania, Olanda, Italia şi Irlanda (INSS, 2007).
Un alt aspect important ce influenţează dezvoltarea sectorului caprin în ţara
noastr ă este şi mărirea suprafeţelor de păşunat şi ameliorarea acestora. Desigur,
crearea unei reţele pentru piei, carne şi lapte de capr ă în România, pe structura
asociaţiilor de caprine sau alte tipuri de asocieri, precum şi asigurarea unui marketing pentru educarea populaţiei de a consuma lapte şi carne de capr ă, pot influenţa pozitiv
dezvoltarea sectorului caprin.
1.3. PERSPECTIVA CREŞTERII CAPRINELOR ÎN ŢARA NOASTR Ă
Integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană a constituit o opţiune strategică
împărtăşită de întregul spectru al for ţelor politice din România. Pentru producătorii
agricoli români înf ă ptuirea acestui deziderat a însemnat deschiderea unei vaste pieţe de produse agroalimentare, caracterizate printr-un potenţial mare de absorbţie, putere de
cumpărare ridicată şi stabilitate relativă a preţurilor.
În acelaşi timp se impune a avea în vedere faptul că pe această piaţă unică (a
cărei parte integrantă va deveni şi "piaţa internă" din România) concurenţa este şi va fi
extrem de dur ă, sub raportul preţului şi calităţii ofertei, dar şi a politicilor de
promovare a produselor.
Prosperitatea sau eşecul diferiţilor producători agricoli pe această piaţă suntdeterminate de nivelul competitivităţii, asigurat la rândul său prin performanţele
economice ale "actorilor" implicaţi şi ale mediului economic în care acţionează aceştia
(TAFTĂ, 2002).
Aplicarea unor sisteme moderne de ameliorare a caprelor presupune
completarea metodelor clasice folosite pentru îmbunătăţirea potenţialului genetic cu
metode de apreciere a bazei ereditare şi a capacităţii lor productive astfel încât să poată
fi luate decizii mai rapide şi eficiente în procesul de selecţie şi ameliorare.
2.1. RESURSELE FURAJERE ŞI APRECIEREA LOR NUTRITIVĂ Cunoaşterea rolului hranei asupra tuturor funcţiilor organismului animal şi a
principiilor hr ănirii raţionale schiţează mijloacele de realizare privind sporirea
producţiei de nutreţuri, corespunzător cerinţelor de dezvoltare a creşterii animalelor.
Prin alimentaţia raţională se asigur ă o hrană completă din punct de vedere al
conţinutului în substanţe nutritive, în funcţie de particularităţile morfoproductive şi
stării fiziologice la un moment dat al animalelor. Întotdeauna o alimentaţie raţională,
bine echilibrată în substanţe nutritive asigur ă o stare bună de întreţinere a animalelor şi
o producţie ridicată (ZAMFIRESCU, ŞONEA, 2004; IANCU, 2010). Alimentaţia
influenţează direct, nu numai nivelul producţiilor animale, dar şi desf ăşurarea normală
a funcţiei de reproducere, procesele de creştere şi dezvoltare, starea de sănătate a
animalelor precum şi eficienţa economică.
În studiul nutreţurilor, ca şi în tehnica de hr ănire a animalelor cel mai important
principiu este importanţa legăturii dintre însuşirile nutreţurilor şi prelucrarea digestivă a acestora.
Nutreţurile cu însuşiri gustative bune măresc pofta de mâncare a animalelor,
ceea ce are ca urmare o intensificare a activităţii secretorii a glandelor digestive, o
digerare mai completă şi o asimilare mai bună a substanţelor nutritive.
2.1.1. Importanţa nutreţurilor şi clasificarea lor
Problema alimentaţiei caprinelor, prin nivelul şi calitatea nutreţurilor administrateîn timpul stabulaţiei şi perioada de păşunat în sezon cald, constituie unul din factorii
aflaţi sub controlul crescătorului, şi care poate decide în final, rentabilitatea economică
Hr ănirea stimulativă şi cu furaje de bună calitate, în cantităţi necesare diferitelor
stări fiziologice ale caprei, reprezintă premisa obţinerii unor producţii mari, a unei stări
bune de sănătate şi a unor indici ridicaţi privind reproducţia (PĂDEANU, 2000).
Nutreţurile folosite în hrana caprelor pot fi de origine vegetală, animală şiminerală. Nutre ţ urile vegetale se obţin în procesul de producţie agricolă şi de la
industriile tehnice prelucr ătoare ale materiei prime vegetale. Nutre ţ urile de origine
animal ă se obţin de la abatoare, de la industriile de conserve şi din resurse naturale.
Nutre ţ urile minerale se obţin din prelucrarea unor roci minerale şi din industria
chimică. Totalitatea resurselor de hrană pentru animale, formează la un loc baza
furajer ă .
2.1.2. Rolul şi utilizarea hranei în corp
Substanţele nutritive sunt folosite în corp la producerea energiei necesare
animalelor şi la sinteza materialului pentru creşterea ţesuturilor sau refacerea
ţesuturilor uzate prin funcţionare, la sinteza celulelor sexuale, a hormonilor, a
vitaminelor, în cea mai mare parte, a substanţelor nutritive, ce sunt folosite la
elaborarea produselor pe care le obţinem de la animale. Prin urmare, hrana are în corp
un rol energetic şi un rol plastic.
Sursa principală de energie pentru organism o constituie glucidele şi lipidele.
Glucidele şi lipidele sunt oxidate până la dioxid de carbon şi apă, iar proteinele sunt
metabolizate până la stadiul final de dioxid de carbon, apă şi amoniac, în ambele
cazuri cu eliberare de energie.
Rolul plastic al hranei constă în furnizarea substanţelor necesare pentru
creşterea ţesuturilor la animalele tinere, pentru refacerea ţesuturilor uzate la animalele
Criteriile de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor şi interpretarea lor s-au
succedat şi completat în decursul timpului, folosindu-se pe rând criterii diferite:
- con ţ inutul în unele grupe de substan ţ e nutritive considerate în stare brut ă :
constituie o metodă de a aprecia valoarea hr ănitoare a nutreţurilor după totalul
substanţelor brute, după conţinutul în substanţe azotate, după conţinutul în substanţe
neazotate; furnizează primele informaţii cu privire la compoziţia nutreţurilor în
substanţe nutritive.
- con ţ inutul în substan ţ e nutritive digestibile: exprimat prin totalul substanţelor nutritive organice digestive echivalate caloric (T.S.D.), determinate prin analize
chimice şi experienţe de digestibilitate;
- valoarea energetică , interpretată prin: acţiunea energiei din nutreţ asupra
creşterii energiei corporale şi valoarea energetică reprezentată prin energia digestibilă
sau metabolizată a nutreţului;
- aprecierea nutre ţ urilor numai pe baza energiei este însă unilaterală, încât secompletează cu date care precizează, pe lângă valoarea energetică, şi con ţ inutul în
substan ţ e cu rol plastic şi func ţ ional , importante pentru viaţa şi producţia animalelor,
cum sunt: proteinele, vitaminele şi sărurile minerale.
2.2. ALIMENTAŢIA CAPRINELOR
Nutriţia corectă a caprelor este importantă la toate vârstele (HETHERINGTON,1994). Cerinţele nutriţionale difer ă în anumite stadii de întreţinere, creştere, gestaţie şi
lactaţie şi ele se refer ă la asigurarea nivelului adecvat de energie, proteine, minerale,
vitamine şi apă (HALGA, 2005). Fiind un animal rumegător, capra are din punct de
vedere nutriţional posibilitatea înmagazinării într-un aparat digestiv voluminos a unor
nutreţuri vegetale fibroase cu conţinut ridicat de celuloză, inutilizabile de către speciile
de animale monogastrice.
Alimentaţia caprinelor în crescătoriile din România se asigur ă prin păşunat, din
mai până în lunile octombrie sau noiembrie, perioada de stabulaţie fiind de de maxim5 luni. Din acest motiv cantităţile de fân depozitate sunt moderate (anul 2006 –
142 kg/an/capr ă; anul 2007 – 149,78 kg/an/capr ă). În anul 2006, distribuţia
concentratelor în cadrul crescătoriilor este crescută (0,534 kg/l) pentru o producţie
medie de 224,23 l/capr ă. Suplimentul de concentrate a scăzut în anul 2007 (0,325
kg/l), în condiţiile unei producţii mai mari de lapte, de 281,80 l/capr ă.
Cantitatea de suplimente minerale asigurată în alimentaţia caprinelor a fost de
11,7 kg/capr ă/an în anul 2006 şi foarte scăzută pentru anul 2007 (3,57 kg/capr ă/an). Larasa Carpatină, producţia de lapte pe o perioadă de lactaţie de 180-210 zle producţia de
lapte este scăzută, în medie fiind de 224,23 l/capr ă în anul 2006 şi de 281,80 l/capr ă în
anul 2007 (ZAMFIRESCU, 2009).
CAPITOLUL 3
CARACTERISTICILE DE CALITATE NUTRITIVĂ ŞI IGIENICĂ A
LAPTELUI DE CAPR Ă
Aplicarea unor sisteme moderne de ameliorare a caprelor presupune
completarea metodelor clasice folosite pentru îmbunătăţirea potenţialului genetic cu
metode de apreciere a bazei ereditare şi a capacităţii lor productive astfel încât să poată
fi luate decizii mai rapide şi eficiente în procesul de selecţie şi ameliorare.
Laptele de capr ă este considerat superior laptelui de vacă datorită efectelor
nutritive, tonifiante şi antirahitice, antianemice şi antiinfecţioase. Are gust şi miros
specifice, plăcute, în caz de întreţinere şi mulgere igienică şi de furajare
corespunzătoare, mai ales sub raportul sortimentelor de nutreţuri (TAFTĂ, 1996).
Datorită fineţii globulelor de gr ăsime, laptele de capr ă este uşor absorbit de
vilozităţile intestinale şi deci are o digestibilitate mai ridicată. Sub acţiunea sucului
gastric proteinele coagulează în flocoane fine, sunt uşor digerate de enzimele
proteolitice ale intestinului subţire şi, prin urmare, sunt uşor asimilate. Laptele de
capr ă fiind mai bogat în calciu, fosfor, acid citric, potasiu şi magneziu şi având un
conţinut ridicat de vitamina A este indicat în alimentaţia copiilor, a persoanelor în
vârstă (TIŢA, 2002). Deoarece caprinele se îmbolnăvesc foarte rar de tuberculoză,laptele de capr ă poate fi consumat în stare crudă, păstrându-şi în acest fel eficacitatea
maximă a proteinelor, lipidelor, zaharurilor, vitaminelor, enzimelor şi sărurilor
minerale (TAFTĂ, 1996).
Compoziţia chimică a laptelui de capr ă este condiţionată de rasă,
individualitate, zonă, vârstă, nivelul şi natura alimentaţiei, faza de lactaţie, sezonul
calendaristic, durata mulsului şi starea de sănătate (ANTUNAC, 2001). Rezultatele
obţinute în numeroase cercetări au relevat faptul că în general laptele de capr ă seaseamănă mult în privinţa compoziţiei cu laptele de vacă. Într-o sinteză bibliografică
efectuată de BOUDIER şi colab., 1981 şi JOUZIER şi colab., 1986, sunt prezentate
principalele componente ale laptelui la speciile de rumegătoare domestice (Tabelul 1)
(JOUZIER, COHEN-MAUREL, 1986).
Tabelul 1
Table 1
Compoziţia chimică a lapteluiThe chemical composition of milk
Specificare
Specification
UM
Measuring
unit
Vacă
Cow
Bivoliţă
Buffalo
Capr ă
Goat
Oaie
Sheep
Energie/ Energy Kcal/l 650-720 755-1425 600-700 1050-1150
Staphylococcus aureus a fost alt microorganism patogen identificat din ugerele de
capr ă în procent de 14,29% (OPREAN şi colab., 2009, 2010).
Igiena laptelui şi a apei. Igiena laptelui a variat în cadrul diferitelor sisteme de
producţie. Numărul total de bacterii din laptele crud, a relevat o mare contaminare alaptelui produs în cadrul sistemului de producţie extensiv. Numărul mediu de NTG a
fost de 36 300 UCF/ml în sistemul extensiv, respectiv 16 450 UCF/ml în sistemul
semi-intensiv. Conform Federaţiei Internaţionale a Fermelor de Creştere a Animalelor
pentru Lapte, laptele cu valori NTG mai mici de 20 000 UCF/ml, reflectă bune condiţii
de igienă, cum este în cadrul sistemului de producţie semi-intensiv. În cadrul
sistemului extensiv, bacteriile coliforme au fost cele mai des întâlnite în proba
omogenă de lapte. Cel mai mare număr de bacterii coliforme s-a întâlnit în cadrulacestui sistem, cu 22 de bacterii coliforme/ml lapte, în comparaţie cu sistemul semi-
intensiv (7 bacterii coliforme/ml).
Cele mai multe bacterii coliforme se obţin din apă, aşa cum au susţinut anterior
şi alţi autori, această variaţie fiind atribuită calităţii apei din fântână (GILMOUR,
ROWE, 1981; SANDHOLM şi colab., 1995b).
Această idee este susţinută de calitatea bacteriologică a apei folosită în cadrul
sistemului de producţie extensiv, care a relevat un NTG de 523 UCF/ml (legislaţiastandard: 100 UCF/ml, conform Regulamentului European 853/2004 şi 854/2004).
Aceasta demonstrează că această fermă, la fel ca majoritatea micilor fermieri, se baza
pe resursele de apă netratate, din fântâni. Unele dintre acestea pot fi contaminate la
sursă, printr-o varietate de microorganisme saprofite, provenite din sol sau vegetaţie.
În ciuda faptului că apa folosită în cadrul sistemului semi-intensiv provenea din
fântână şi avea un NTG de 85 UCF/ml, s-a înregistrat o contaminare mai redusă cu
bacterii coliforme. Aceasta s-ar putea datora felului în care ugerul era pregătit pentru
muls, fiind şters cu o lavetă de hârtie de unică folosinţă. Instalaţia de muls la bidon a
fost de asemenea clătită cu un dezinfectant. Astfel se explică numărul de bacterii
coliforme în parametrii normali (mai puţin de 20 NBC/ml). Cazurile de contaminare
cu bacterii, în cadrul sistemului semi-intensiv, pot fi atribuite infecţiilor intra-mamare.
Pe baza rezultatelor obţinute valoarea de corelaţie a lui Spearman a fost de
0,421, ar ătând o corelaţie între creşterea parităţii şi cantitatea de lapte
produsă (p ≥ de 0,00621).
Determinarea numărului de celule somatice s-a realizat şi pentru probaomogenă de lapte. În cadrul sistemului extensiv de producţie NCS a fost de 376.000,
iar în cazul sistemului semi-intensiv a fost de 197.000, ambele valori fiind sub
valoarea standard de 400.000 de celule somatice/ml lapte. Pe această bază, corelaţia
dintre numărul de celule somatice egal cu sau mai mare de 400.000 de celule /ml de
lapte şi prezenţa infecţiei în laptele de capr ă, a fost stabilită prin folosirea testului
Fisher, pentru asociere (p = 0,2), în cadrul diferitelor sistemelor de producţie
(ARDELEAN, 2006).
4.3. CONCLUZII
1. Stafilococii coagulazo - negativi (SCN) au fost cele mai des întâlnite
microorganisme (Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus intermedius şi
Staphylococcus aureus), r ăspunzătoare pentru 85,71% din jumătatea de ugere infectate
(inflamarea ugerului = mastită). Staphylococcus aureus a fost identificat în ugerele de
capr ă în procent de 14,29% .2. În cadrul perioadei de studiu a lactaţiei timpurii, s-a putut constata că
doar bazându-se numai pe celule somatice nu se poate prezice sănătatea ugerului
caprei. Mult mai garantată este izolarea bacteriilor din mostrele de lapte provenite
direct din uger.
3. Din studiu reiese că sistemul de producţie extensiv este mai favorabil
pentru facilitarea fermelor mici de creştere a caprelor deoarece nu necesită modificări
infrastructurale drastice, nu reprezintă muncă intensivă, iar fermierul are controlul
complet asupra activităţii. Igiena poate fi intensificată prin servicii de extensie în ceea
priveşte procedurile de mulgere curată, iar prelevarea agenţilor patogeni
(Staphylococcus aureus, Enterococus faecalis) poate fi minimalizată printr-un
Fig. 2. Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capr ă în
funcţie de sezon la ferma FLH, judeţul Vâlcea
Variability of physical-chemical index and the average values of goat milk, depending
on the season, at the farm FLH, Vâlcea county
Pentru acoperirea diferitelor nutrimente la caprine, energia şi proteinele
furnizate de hrană trebuie să fie crescute, deoarece aceste animale de lapte au unrumen cu capacitate mică. Furajele verzi, inclusiv cele însilozate, bogate în fibr ă şi/sau
apă sunt sărace în componenţi energetici şi proteici. Pe de altă parte, cerealele,
seminţele grase (de floarea soarelui, soia) contribuie la creşterea energiei ingerate de
caprine, iar f ăinurile din seminţele oleaginoase degresate măresc aportul de proteine în
hrană. Caprinele, ca de altfel şi ovinele, necesită zilnic în hrană o cantitate de fibr ă,
pentru a preveni instalarea stării de acidoză în rumen, stare care conduce la
parakeratoză şi enterotoxemie care ar contribui la scăderea conţinutului de gr ăsime în
lapte şi, posibil, la creşterea conţinutului de proteine. O hrană cu propor ţie adecvată de
fân, siloz şi concentrate sub formă amestecată sau sub formă de peleţi sau cuburi va
conduce de regulă la producţii mai mari de lapte, modificări în gr ăsimea laptelui şi în
conţinutul de proteine, modificări ce vor influenţa fabricarea brânzeturilor.
Atunci când în hrană concentratele reprezintă 50% din substanţa uscată a hranei
ingerate de capre, se micşorează masticaţia, rumegarea, scăderea salivaţiei conţinutului
de rumen. Pentru a preveni o scădere a pH-ului din rumen este benefică în hrană
prezenţa substanţelor tampon, cum ar fi bicarbonatul de sodiu şi oxidul de magneziu.Îmbogăţirea hranei, în anumite limite, cu gr ăsime (şroturi din cereale, zer) va conduce
la creşterea producţiei de lapte, a conţinutului de gr ăsime şi proteine totale din laptele
respectiv (valoarea maximă înregistrată fiind de 5,49% gr ăsime şi 4,90% proteină),
inclusiv a cantităţii de cazeină. De asemenea, tipul de proteină din hrană şi
degradabilitatea acestora în rumen, afectează producţia de lapte, a conţinutului de
gr ăsime şi proteine din laptele respectiv, precum şi proprietăţile de procesare ale
acestuia în special în brânzeturi.
0
2
4
6
8
10
V a l o r i m e d i i a l e
i n d i c i l o r
f i z i c o - c h i m i c i / T h e
a v e r a g e v a l u e o f
p h y s i c a l a n d
c h e m i c a l i n d i c e s
I II III IV V VI VII
Fază de lactaţie/Lactation Stage
Gr ăsime/Fat
SNF
Densitate/Density
Proteină /Protein
Lactoză /Lactose
pH
Fig. 3. Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capr ă în
funcţie de faza de lactaţie la ferma FLMS, judeţul Sibiu
The variability of physical-chemical index and average values of goat milk, depending
on the lactation stage at the farm FLMS, Sibiu county
Conţinutul laptelui în proteină poate fi influenţat prin nivelul aportului de
energie şi proteină din raţie. O ingestie energetică scăzută (cu 20-25% faţă de normă),
reduce atât conţinutul total în proteină cât şi fracţiunea cazeinică din lapte. Reducerea
conţinutului de proteină din lapte în primele două luni de lactaţie este determinată de
lipsa unei ingeste energetice corespunzătoare lactaţiei. Proteina din lapte este
influenţată favorabil de prezenţa glucidelor uşor solubile existente în uruielile de
cereale, sfeclă, porumb şi graminee masă verde. Creşterea propor ţiei de celuloză din
raţie determină reducerea conţinutului de proteină din lapte, valoarea minimă
înregistrată fiind de 3,66% - în luna IV de lactaţie (IANCU, 2010). Excesul de proteină din raţie nu influenţează nivelul proteic al laptelui. Un exces de durată în proteină
(peste 30% faţă de norme) atrage după sine scăderea conţinutului fracţiunii cazeinice şi
îl majorează pe cel al ureei din lapte. Un astfel de lapte coagulează la încălzire.
Tabelul 5
Table 5
Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capr ă înfuncţie de faza de lactaţie la ferma FLH, judeţul Vâlcea
Variability of the physical-chemical index and average values of goat milk,
depending on the lactation stage, at the farm FLH, Vâlcea county
Indici de analiză Analysis index
LactaţiaLactation Gr ăsime
FatSNF
DensitateDensity
Proteină Protein
Lactoză Lactose
pH
I n=60 x±sx 5,50±0,05 9,67±0,05 1,03±0,01 4,74±0,03 4,72±0,02 6,29±0,02
II n=60 x±sx 4,82±0,05 9,52±0,03 1,033±0,01 3,92±0,02 4,70±0,04 6,29±0,02
III n=60 x±sx 4,78±0,06 9,44±0,03 1,03±0,01 3,79±0,03 4,43±0,04 6,18±0,02
IV n=60 x±sx 4,52±0,07 9,12±0,03 1,029±0,01 3,58±0,03 4,21±0,05 6,22±0,02
V n=60 x±sx 4,69±0,09 9,14±0,04 1,03±0,01 3,85±0,03 4,21±0,02 6,27±0,02
VI n=60 x±sx 4,98±0,07 9,25±0,04 1,032±0,01 4,22±0,03 4,29±0,02 6,27±0,02
VII n=60 x±sx 5,37±0,06 9,60±0,03 1,033±0,01 4,28±0,03 4,51±0,03 6,37±0,02
Cerinţele nutriţionale ale caprelor în lactaţie sunt cele mai ridicate cantitativ şi
calitativ, faţă de celelalte perioade ale anului. Comparativ cu ultima lună de repaus
mamar, în prima lună de ală ptare cerinţele nutriţionale cresc de 0,5-1,2 ori pentru
energie şi de 2-2,5 ori pentru proteine, în condiţiile în care capacitatea de a consuma
furaj care să asigure acest necesar, r ămâne scăzută.
O capr ă care produce 3-4 litri de lapte pe zi elimină prin lapte 120-150 ggr ăsime, din care numai o parte provine din furajele ingerate zilnic. Prin urmare, în
prima lună de lactaţie caprele folosesc rezervele corporale de gr ăsime şi foarte puţine
proteine de rezervă. Spre deosebire de gestaţie, această mobilizare a gr ăsimii nu atrage
riscul apariţiei cetonemiei.
Pentru compensarea deficitului de energie organismul caprelor poate recurge la
metabolizarea unei cantităţi de gr ăsime, cu un randament de 70-75%, care să acopere
nevoile zilnice. În lunile a doua şi a treia de lactaţie cerinţele nutriţionale cresc de1,8-2,2 ori pentru energie, faţă de perioada de repaus mamar, în timp ce necesarul
pentru proteină r ămâne constant (BANU şi colab., 2007). Explicaţia constă în faptul că
rezervele de gr ăsime se epuizează în prima lună, iar deficitul trebuie acoperit prin
raţie.
01
234
567
89
10
V a l o r i m e d i i a l e i n d i c i l o r
f i z i c o - c h i m i c i / T h e a v
e r a g e
c o n t e n t o f p h y s i c a l a n d
c h e m i c a l i n d i c e
s
I II III IV V VI VII
Fază de lactaţie/Lactation Stage
Gr ăsime/Fat
SNF
Densitate/Density
Proteină /Protein
Lactoză /Lactose
pH
Fig. 4. Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capr ă în
funcţie de faza de lactaţie la ferma FLH, judeţul Vâlcea
Variability of the physical-chemical index and average values of goat milk, depending
on the lactation stage, at the farm FLH, Vâlcea county
Conduita alimentaţiei caprelor în primele trei luni de lactaţie se bazează pe
folosirea unui fân de leguminoase sau masă verde, cu o compoziţie floristică valoroasă
din punct de vedere nutritiv şi un amestec de concentrate a cărui structur ă trebuie
adaptată la producţia de lapte obţinută şi capacitatea de ingestie.
Ceea ce diferenţiază mult laptele de capr ă de cel de vacă se refer ă la mărimea
globulelor de gr ăsime care, în medie, este de 2,5μm la laptele de capr ă şi 2,5-3,5 μm,la laptele de vacă. Rezultă că globulele de gr ăsime din laptele de capr ă, care au
dimensiuni mai fine, au o suprafaţă mai mare expusă atacului lipazelor şi deci sunt mai
uşor digerabile în comparaţie cu cel de vacă, şi la inexistenţa în laptele de capr ă a
proteinei de aglomerarea a globulelor de gr ăsime.
Raţia furajer ă pentru o capr ă de 50 de kg, în prima lună de lactaţie, cu o
producţie de 4 kg lapte/zi trebuie să asigure un necesar de substanţă uscată de 2,7 kg
(fân de lucernă cu un conţinut de substanţă uscată de 1,28 kg şi amestec concentrate cuun conţinut de 1,04 kg). Pentru cea de-a doua lună de lactaţie necesarul de substanţă
uscată este de 3 kg, ce poate fi compus din: pajişte lucernă-graminee cu 1,21 kg S.U.,
fân câmpie cu 0,17 kg S.U. şi amestec concentrate cu 0,87 kg S.U.
5.3. CONCLUZII
1. Pentru acoperirea diferitelor nutrimente la caprine, energia şi proteinele
furnizate de hrană trebuie să fie crescute, deoarece aceste animale de lapte au unrumen cu capacitate mică. Furajele verzi, inclusiv cele însilozate, bogate în fibr ă şi/sau
apă sunt sărace în componenţi energetici şi proteici. Cerealele, seminţele grase (de
floarea soarelui, soia) contribuie la creşterea energiei ingerate de caprine, iar f ăinurile
din seminţele oleaginoase degresate măresc aportul de proteine în hrană. Starea
nutriţională, fiziologică şi endocrină afectează producţia de lapte şi compoziţia
acestuia pe perioade mai scurte sau mai lungi.
2. Proteina din lapte este influenţată favorabil de prezenţa glucidelor uşor
solubile existente în uruielile de cereale, sfeclă, porumb şi graminee masă verde.
Pentru compensarea deficitului de energie organismul caprelor poate recurge la
metabolizarea unei cantităţi de gr ăsime, cu un randament de 70-75%, care să acopere
Biotehnologii şi Microbiologie al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi Institutul
Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice, Bucureşti.
Planul de realizare a studiului a fost întocmit şi realizat respectând
următoarele etape: Prima etapă pentru îmbunătăţirea calităţii laptelui constituieanaliza diferitelor suplimente alimentare bogate în vitamina B12. Raţia furajer ă a
caprelor, constituită din fân de lucernă, tărâţe de grâu şi ovăz, a fost îmbunătăţită cu
Saccharomyces carlsbergensis cu concentraţii progresive, de la 1,5% din cantitatea
totală de furaj, până la 3%, considerată cea de-a doua etapă . A treia etapă este
recoltarea şi analiza probelor de lapte pentru determinarea conţinutului de vitamina B12
înainte de administratea drojdiei de bere Saccharomyces carlsbergensis în furaj (probă
de lapte identificată în studiu cu abrevierea LFDN), şi după administrareasuplimentului de vitamina B12 (probă de lapte identificată în studiu cu abrevierea
LCDN). Drojdia obţinută ca un produs secundar al fabricaţiei berii, uscată şi
inactivată, se poate folosi ca un supliment dietetic datorită conţinutului său de vitamina
B. Din acest considerent, s-a realizat îmbunătăţirea laptelui de capr ă materie primă
LFDN, respectiv LCDN, cu fulgi de drojdie de bere Saccharomyces carlsbergensis,
reprezentând etapa patru.
Măsur ările cromatografice s-au efectuat utilizând un sistem HPLCSHIMADZU cu următoarele componente: pompe LC-20AD sp Pump, coloana
de interes a fost aleasă în funcţie de spectrul de absorbţie, şi anume 361 nm care este
maximul de absorbţie specific ciancobalaminei.
Atât standardul cât şi probele au fost analizate în condiţii identice, faza mobilă
fiind binar ă, cu o componentă A constituită din acid heptansulfonic (5 mm) în metanolşi o componentă B constand în acid acetic (1%) care au fost filtrate printr-o membrană
de PTFE. A fost folosit un debit de 1 ml/minut în mod izocratic, raportul între
componentele fazei mobile fiind 30:70 (A:B). Coloana a fost echilibrată timp de o or ă
înainte de injectarea probelor. Timpul total de analiză a fost de 20 de minute, ca
urmare, între două analize succesive coloana a fost reechilibrată cu faza mobilă timp
de 20 minute. După o serie de analize complete, sistemul HPLC a fost cur ăţat cu H2O
şi metanol timp de o or ă. Analizele au fost realizate la 250
C.
6.2. REZULTATE ŞI DISCUŢII
50000
60000
Stabilirea caracteristicilor de analiză a vitaminei B12 s-a realizat mai intâi
utilizând standard vitamina B12, Sigma Aldrich. Din analiza cromatogramelor s-a
observat că pentru vitamina B12 timpul de retenţie caracterictic este de tR B12= 5,51min,
acest timp de retenţie fiind utilizat ulterior pentru identificarea vitaminei B12 din probe,
măsur ările fiind f ăcute la 361nm. (OPREAN şi colab., 2010). Pentru a se stabilir ăspunsul cu variaţia concentraţiei de vitamina B12 s-a trasat o curbă de etalonare
utilizând injecţii de vitamina B12 de concentraţii diferite. Măsur ările au fost realizate în
triplicat, în figura 5 fiind
prezentată curba de calibrare.
40000
Fig. 5 Curba de calibrareobţinută pentru vitamina B12 prin
Datele obţinute confirmă faptul că metoda elaborată poate fi folosită pentru
determinarea prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă cu detecţie UV-VIS
de tip diode-array (DAD) a vitaminei B12. Probele de lapte au fost analizate prin
cromatografie de lichide de înaltă performanţă (HPLC) folosindu-se metoda descrisă mai sus, după ce, în prealabil, au fost supuse unei prelucr ări astfel încât să se realizeze
precipitarea proteinelor interferente şi extracţia cantitativă a vitaminei B12 din matricea
probei. Trebuie menţionat că, aşa cum s-a specificat anterior, identificarea vitaminei
B12 s-a realizat utilizând timpul de retenţie specific, obţinut pentru standard, aplicând
un coeficient de varianţă acceptabil de CV=0,19 (ceea ce conduce la o valoare medie a
tR = 6,134 min ± 0,19%) .
20g (±0.02) lapte +1,2 g
Centrifugare, 10min, 1250g, 18oC
Recoltare supernatant
Reziduu + 3 ml soluţie 4% TCA
Centrifugare, 10min, 1250g, 18oC
Colectare şi amestecare fracţii supernatantadus la balon cotat de 50ml cu solu ie 4% TCA
Filtrare 0.22um şi injecţie HPLC
Fig. 7 Etapele procedeului P1 Stages of P 1 procedure
Probele de lapte au fost prelucrate utilizând două procedee de precipitare a
proteinelor şi extracţie a vitaminei B12, notate în text cu P1 şi P2. Un prim set de probe
de lapte a fost supus extracţiei vitaminei B12 folosind acidul tricloracetic (TCA),
pentru precipitarea proteinelor şi eliminarea unor interferenţi, iar un al doilea setfolosind hidroliza acidă (acidul sulfuric, AS) (OPREAN şi colab., 2010).
Pentru uniformizare, rezultatele finale sunt exprimate în μg/100 g lapte pentru
P1, respectiv în µg/100ml pentru P2, conform etapelor prezentate în figurile 7 şi 8:
8 ml lapte + 45 mL H2SO4 0.1N
Sonicare în baia de ultrasunete tim de 1 h
Adus la balon cotat de 100ml cu metanol
Stocare la congelator 1 h, -180C
Vortexare 5 min i filtrare rin filter 0 22um
Analiza HPLC
Fig. 8 Etapele procedeului P2 Stages of P 2 procedure
Cantităţile de vitamina B12 obţinute în toate probele sunt prezentate în tabelul 7,
unde L**-TCA sunt probele corespunzătoare primei modalităţi de prelucrare a probei,
în timp ce L**–AS sunt probele tratate conform procedeului P2. După cum se observă
din valorile prezentate în tabelul 7, ţinând seama de faptul că sunt micrograme per 100
g (respectiv 100 ml), diferenţele între cele două procedee de extracţie există, dar nu
sunt dramatice. În plus, se poate spune că valorile corespunzătoare concentraţiei de
vitamina B12 din probe prezintă acelaşi tip de variaţie, indiferent de procedeul de
1 Legendă:TCA Acid tricloraceticAS Acid sulfuricLCDNI-TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere utilizând în procesul de extracţie acidul tricloraceticLCDN 1-TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesul de
extracţie acidul tricloraceticLCDN 1-AS Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere utilizând în procesul de extracţie
acidul sulfuricLCDN 2-TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesul
de extracţie acidul tricloracetic
LCDN 2-AS Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesulde extracţie acidul sulfuric
LCDN 3-TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesulde extracţie acidul tricloracetic
LCDN 3-AS Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesulde extracţie acidul sulfuric
LFDNI - TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite cu nutreţ f ăr ă adaos de drojdie de bere utilizând în procesul de extracţie acidul tricloraceticLFDN 1-TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite f ăr ă nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizatutilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic
LFDN1-AS Lapte obţinut de la capre hr ănite f ăr ă nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizatutilizând în procesul de extracţie acidul sulfuric
LFDN 2-TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite f ăr ă nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizat utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic
LFDN2-AS Lapte obţinut de la capre hr ănite f ăr ă nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizat utilizând în procesul de extracţie acidul sulfuric
LFDN 3-TCA Lapte obţinut de la capre hr ănite f ăr ă nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizat utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic
LFDN3-AS Lapte obţinut de la capre hr ănite f ăr ă nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizat utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic
Atât drojdia Saccharomyces carlsbergensis cât şi nutreţul au fost supuse unor
procedee de extracţie asemănătoare cu probele de lapte, fiind însă lăsate la macerat
12h, conţinutul de vitamina B12 din drojdie, ca şi din nutreţul utilizat fiind calitativsesizabil, dar, ca valori, sub limita domeniului de liniaritate stabilit pentru metodă, aşa
cum reiese din figurile 12 şi 13.
5.0 7 .5 1 0 .0 m i n
-10
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
mA U
1 / v i t a m
i n a B 1 2
Fig. 12 Cromatograma obţinută pentru proba denutreţ
Cromatography obtained for the fodder sample
mAU
5.0 6.0 7.0 8.0 m i n
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
1 / v i t a m i n a B 1 2
Fig. 13 Cromatograma obţinută pentru
proba de Saccharomycescarlsbergensis/Cromatography obtained
1. În general, vitaminele nu sunt sintetizate de organismul animal decât în
foarte mică măsur ă, fiind sintetizate în principal de organismele vegetale şi de
microorganisme. Organismele animale şi omul îşi procur ă vitaminele din hrană, prinalimentaţie, fie în stare liber ă, fie sub formă inactivă, de provitamine, care ulterior în
organism în urma unor reacţii biochimice sau fizico-chimice sunt transformate în
vitamine active. În regnul animal şi la om, prezenţa vitaminelor alături de substanţele
cu rol plastic şi energetic este absolut necesar ă, deoarece lipsa par ţială a acestora sau
chiar lipsa totală, determină tulbur ări grave care dacă nu sunt remediate pot duce chiar
la moartea organismului. Vitaminele sunt necesare prin acţiunea biocatalizatoare a
proceselor metabolice, motiv pentru care li se acordă o mare atenţie în apreciereacomplexă a nutreţurilor. Deşi sunt necesare doar în cantităţi mici (până la 40 mg/kg
S.U.), vitaminele sunt indispensabile vieţii.
2. Din prezentul studiu s-a constat că drojdiile prezintă unele avantaje faţă
de bacterii în utilizarea lor ca microorganisme recombinate cu rol de probiotic: sunt
uşor de cultivat, sunt primele eucariote cu genom complet secvenţial (Saccharomyces
carlsbergensis), în celula de drojdie pot avea loc modificări necesare pentru expresia
unor proteine (ex. proteoliză, glicolizare), nu sunt sensibile la antibiotice cele maifrecvent utilizate (ex. penicilina), prezintă „in vitro” o rată mai mare de supravieţuire
în stomac şi intestinul subţire.
3. Datorită rolului important în nutriţie şi instabilităţii relative a
vitaminelor, analiza calitativă şi cantitativă este un obiect important pentru
producătorii şi procesatorii de alimente. Cromatografia de lichide de înaltă
performanţă (HPLC) este tehnica analitică preferată pentru determinarea vitaminelor
rezolvând multe dintre problemele analitice complexe ce apar la analiza unor probe
reale şi se poate aplica după extracţia analiţilor ţintă în faza solidă. Dezechilibrul dintre
aport şi necesităţi în alimentaţie determină profunde modificări metabolice, mai cu
seamă că organismul uman este tot mai mult solicitat de poluarea mediului şi de
Calitatea principală a laptelui o reprezintă valoarea alimentar ă sau nutritivă şi
este cu atât mai mare cu cât aceasta r ăspunde nevoilor organismului.Pe baza rezultatelor optime din situaţiile proprii şi a datelor din literatura de
specialitate s-a îmbunătăţit calitatea nutritivă şi igienică a laptelui de capr ă.
Analizând rezultatele, precum şi riscurile ce pot apărea la nivelul laptelui
materie primă, de la sursa primar ă de obţinere (exploataţiile agricole), ne permitem
să evidenţiem câteva concluzii:
1. Stabilirea calităţii laptelui de capr ă produs prin diferite sisteme de
producţie privind influenţa agenţilor patogeni specifici din lapte: stafilococi,streptococi şi Escherichia coli relevă faptul că cea mai mare rată a infecţiei
intra-mamare a fost înregistrată în cazul sistemului de producţie semi-intensiv. În
anumite condiţii, folosirea instalaţiei de muls este responsabilă de propagarea
bacteriilor pe canalul mamelonului. Aceasta ar putea explica de ce Staphylococcus
aureus a fost identificat doar în cazurile în care s-a folosit instalaţia de muls la bidon.
Această observaţie indică faptul că metoda de muls influenţează sănătatea ugerului.
2. Analizarea indicatorilor de calitate igienică privind evaluarea număruluide celule somatice ne arată că pentru identificarea infecţiei ugerelor este necesar ă şi
compararea sau corelarea cu numărul de celule bacteriene existente, cum ar fi numărul
total de celule bacteriene, numărul de stafilococi sau a numărului de bacterii coliforme.
Numărul de microorganisme patogene din lapte pot apoi reprezenta un indice
cantitativ al inflamaţiei glandei mamare.
3. Monitorizarea calităţii fizico-chimice a laptelui de capr ă din cele două
zone geografice diferite s-a realizat în funcţie de sezon şi faza de lactaţie. S-a observat
că în cadrul aceleiaşi specii şi rase, perioada de lactaţie are o mare influenţă în ceea ce
priveşte compoziţia laptelui. Atât laptele colostral, cât şi laptele din prima perioadă de
lactaţie este mai bogat în gr ăsime şi proteine, după care aceste componente scad şi
apoi cresc la sfâr şitul perioadei de lactaţie, când şi producţia de lapte este mai redusă.
Componenţii majori şi minori ai laptelui depind de sezon, însă diferenţele
compoziţionale pot fi influenţate şi de tipul de furajare. Producţia de lapte, limitată
sezonal, poate fi depăşită prin tratamente hormonale, dar există şi o metodă care nu
foloseşte aport hormonal: desezonarea reproducţiei. Stimularea sau inhibarea secreţieiinterne proprii de hormoni se face prin controlul duratei luminii în adă postul
caprinelor. Fotoperiodismul este metoda care desezonează reproducţia la capre.
Utilizarea tratamentelor luminoase constituie o alternativă la tratamentele hormonale
pentru inducerea şi sincronizarea căldurilor şi ovulaţiei în perioada de anestru sezonier.
4. Prelucrarea datelor experimentale a fost f ăcută cu mijloace statistice care
încep cu centralizarea, gruparea datelor observării ca etapă pregătitoare în vederea
aplicării metodelor şi tehnicilor specifice statisticii. Datele analitice obţinute au fost prelucrate folosind mijloace statistice moderne aplicate în sistem computerizat. Ca
model statistic s-a folosit testul F (Fisher) – testul ANOVA. La prelucrarea statistică a
datelor obţinute s-a procedat în primul rând la calcularea următorilor parametrii
statistici: media arimetrică, deviaţia, standard şi deviaţia standard relativă. Pentru
interpretarea rezultatelor analitice obţinute, s-a procedat la analiza semnificaţiei
statistice a diferenţelor dintre mediile studiate folosind testul F (Fischer) la nivele de
probabilitate de P*0,05, calculele statistice au fost realizate cu algoritmul de calculANOVA Sigle Factor (Microsoft Excels).
5. Determinarea conţinutului de vitamina B12 în furaje s-a realizat pentru:
completarea valorii nutritive a acestora în vederea satisfacerii cerinţelor organismului
animal şi pentru creşterea cantităţii de vitamina B12 în laptele materie primă. În laptele
de capr ă vitamina B12 se găseşte într-o cantitate de patru ori mai mică decât în laptele
de vacă.
6. În urma cercetărilor privind conţinutul de vitamina B12 în diferite
suplimente alimentare s-a constat că drojdiile prezintă unele avantaje faţă de bacterii în
utilizarea lor ca microorganisme recombinate cu rol de probiotic: sunt uşor de cultivat
şi sunt primele eucariote cu genom complet secvenţial (Saccharomyces
carlsbergensis). Drojdia Saccharomyces carlsbergensis obţinută ca un produs
secundar al fabricaţiei berii, uscată şi inactivată prin metode mecanice, se poate folosi
ca un supliment alimentar datorită conţinutului său de vitamina B12 (cu un conţinut de
0,015 μg, 1,5% din doza zilnică recomandată).
7. Aprecierea calităţii nutritive a laptelui de capr ă materie primă îmbunătăţit cu suplimente de vitamina B12 s-a realizat prin măsur ări cromatografice
utilizând un sistem HPLC SHIMADZU. Prima metodă neconvenţională de
îmbunătăţire a calităţii nutritive a laptelui a constat în administrarea drojdiei
Saccharomyces carlsbergensis în furaj. În urma rezultatelor obţinute, în laptele materie
primă, s-a evidenţiat o creştere a vitaminei B12 în procent de 12,99% faţă de proba
martor. A doua metodă a constat în adaosul fulgilor de drojdie Saccharomyces
carlsbergensis, în propor ţii diferite (5, 10, 15 g/100 ml lapte), direct în laptele materie primă. Cantitatea de vitamina B12 rezultată în lapte a fost mai mare decât în cazul
primei metode, respectiv cu: 199,32% pentru 5 g/100 ml lapte, 428,14 % pentru 10
g/100 ml lapte şi 566,45 % pentru 15 g/100 ml lapte.
8. Grupa de vitamine B este relativ rezistentă la temperaturi de pasteurizare
(se distrug cca 10...20%), excepţie fiind vitamina B12, cantitatea căreia se micşorează
esenţial. La sterilizare vitamina B12 se distruge până la 90% din cantitatea totală din
materia primă, şi se reduce considerabil la păstrarea laptelui la lumină.