Capitolul X PROTECŢIA CONSUMATORILOR DE MEDICAMENTE 10.1. Noţiuni generale privind conceptul de protecţie a consumatorilor Consumatorul este persoana fizică ce cumpără de pe piaţă şi consumă mărfuri şi/sau servicii de tot felul, produse şi oferite spre vânzare de diverşi agenţi economici. În condiţiile unei pieţe concurenţiale autentice, consumatorului trebuie să i se subordoneze întregul profesionalism al producătorului de bunuri, al comercianţilor şi prestatorilor de servicii. Există însă o serie de motive pentru care consumatorul apare defavorizat în raporturile sale cu ofertanţii de bunuri şi servicii, cum ar fi: în plan economic, resursele consumatorului sunt evident mai reduse decât cele de care dispune agentul economic; în plan informaţional, agentul economic cunoaşte mai multe despre produsul său decât consumatorul acestuia; în plan juridic, agentul economic cunoaşte mai bine legile care guvernează relaţiile comerciale şi se foloseşte de ele cu ajutorul consilierilor juridici, pe când consumatorul poate că ignoră chiar şi existenţa unei legi care îl apără, prin prevederile ei; în planul reprezentării intereselor, producătorii şi distribuitorii sunt foarte bine reprezentaţi atât prin organizaţii patronale, profesionale şi comerciale, cât şi prin influenţa pe lângă autorităţi, în scopul adoptării unor reglementări care să ţină cont de interesele lor, pe când consumatorii sunt o masă, adesea amorfă, de indivizi dintre 303
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Capitolul X
PROTECŢIA CONSUMATORILOR DE
MEDICAMENTE
10.1. Noţiuni generale privind conceptul de protecţie
a consumatorilor
Consumatorul este persoana fizică ce cumpără de pe piaţă şi
consumă mărfuri şi/sau servicii de tot felul, produse şi oferite
spre vânzare de diverşi agenţi economici. În condiţiile unei
pieţe concurenţiale autentice, consumatorului trebuie să i se
subordoneze întregul profesionalism al producătorului de
bunuri, al comercianţilor şi prestatorilor de servicii.
Există însă o serie de motive pentru care consumatorul apare
defavorizat în raporturile sale cu ofertanţii de bunuri şi servicii,
cum ar fi:
în plan economic, resursele consumatorului sunt evident
mai reduse decât cele de care dispune agentul economic;
în plan informaţional, agentul economic cunoaşte mai
multe despre produsul său decât consumatorul acestuia;
în plan juridic, agentul economic cunoaşte mai bine legile
care guvernează relaţiile comerciale şi se foloseşte de ele cu
ajutorul consilierilor juridici, pe când consumatorul poate că
ignoră chiar şi existenţa unei legi care îl apără, prin
prevederile ei;
în planul reprezentării intereselor, producătorii şi
distribuitorii sunt foarte bine reprezentaţi atât prin
organizaţii patronale, profesionale şi comerciale, cât şi prin
influenţa pe lângă autorităţi, în scopul adoptării unor
reglementări care să ţină cont de interesele lor, pe când
consumatorii sunt o masă, adesea amorfă, de indivizi dintre
303
Protecția consumatorilor de medicamente
304
care puţini ştiu să-şi promoveze interesele, în cadrul unor
organizaţii care să-i reprezinte.
Diversificarea continuă a ofertei de mărfuri în cadrul
pieţelor, sofisticarea sistemului de informare şi îndeosebi
apariţia unor publicaţii comerciale, alături de eforturile
diferitelor întreprinderi de a atrage segmente tot mai mari de
consumatori, au generat o creştere a complexităţii procesului de
cumpărare a mărfurilor, sporind, pentru consumatori,
dificultatea alegerii produselor, a stabilirii încrederii în produse.
La aceasta se mai adaugă şi faptul că libera alegere a
consumatorilor este limitată, în multe situaţii, de diferite
instituţii ale statului, ale producătorilor şi comercianţilor, iar în
unele cazuri chiar de alţi consumatori, consecinţă a sistemului
de relaţii ce domină societatea, a posibilităţilor reduse de
finanţare a producerii şi comercializării bunurilor, precum şi a
capacităţii diferite de cumpărare a diverselor categorii de
consumatori. De asemenea, generate de lupta concurenţială, s-
au înmulţit practicile abuzive de folosire a unor forme agresive
de promovare şi de vânzare a mărfurilor, în general şi a
produselor farmaceutice în special.
Toate acestea echivalează practic cu o presiune făcută
asupra consumatorilor.
Având în vedere aceste realităţi care se manifestă
pretutindeni în lume, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), după
ample studii, consultări şi colaborări ale diferitelor sale
organisme cu instituţii şi guverne din numeroase ţări a adoptat,
prin rezoluţia nr.39/248 din 9 aprilie 1985 a Adunării
Comerciale, “Principiile directoare pentru protecţia
consumatorului”, care, în esenţă, vizează următoarele obiective:
acordarea de ajutor tuturor ţărilor în elaborarea unei politici
şi legislaţii privind protecţia consumatorilor, cât mai
corespunzătoare condiţiilor din fiecare ţară;
promovarea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei
consumatorilor;
Protecția consumatorilor de medicamente
305
crearea condiţiilor pentru facilitarea producerii şi
comercializării de produse cât mai corespunzătoare nevoilor
şi cererii solvabile ale consumatorilor;
punerea la dispoziţia consumatorilor a unei game largi de
produse şi servicii la preţuri accesibile, prin crearea
condiţiilor de piaţă adecvate acestui scop;
încurajarea profesionalismului şi a eticii celor angajaţi în
proiectarea, producerea şi comercializarea bunurilor de
consum şi a serviciilor;
ţinerea sub control şi eradicarea, prin organismele
naţionale şi internaţionale, a practicilor comerciale abuzive
care afectează consumatorii.
Necesităţile legitime pe care ONU, prin “Principiile
directoare pentru protecţia consumatorului”, vrea să le consacre
sunt următoarele:
protecţia consumatorilor faţă de pericolele care le afectează
sănătatea şi siguranţa;
promovarea şi protecţia intereselor economice ale
consumatorilor;
accesul consumatorilor la informaţii corecte care să le
permită să facă alegeri ale mărfurilor şi serviciilor conforme
cu dorinţele şi necesităţile personale;
educarea consumatorilor în spiritul autoprotecţiei faţă de
cumpărarea şi consumul unor produse care le-ar putea pune
în pericol sănătatea şi chiar viaţa;
despăgubirea efectivă a consumatorilor afectaţi de practicile
comerciale abuzive;
libertatea consumatorilor şi a organizaţiilor care-i reprezintă
de a-şi expune opiniile în procesele de luare a deciziilor care
îi privesc.
Aceste necesităţi legitime conştientizate sunt, de fapt,
drepturi ale consumatorilor. În acest context, apreciem că este
mai corect să facem referinţe la protecţia drepturilor
consumatorilor în general, deoarece statul asigură prerogative
Protecția consumatorilor de medicamente
306
constituţionale care dau posibilităţi consumatorilor să-şi apere
drepturile pe cale administrativă sau juridică.
Protecţia consumatorilor este una dintre politicile sociale,
promovate de orice stat modern. Datorită importanţei pe care o
reprezintă pentru economia contemporana, ea este o politică de
sine stătătoare, având obiective, priorităţi şi instrumente proprii.
Ca urmare a rapidităţii cu care se succed evenimentele actuale,
acest domeniu se extinde tot mai mult la noi si noi subramuri ale
economiei. Ca latură importantă a politicii sociale pe care trebuie
s-o promoveze o societate democratică şi ca o componentă de bază
a programelor de protecţie socială, protecţia consumatorilor
reprezintă un ansamblu de reglementări privind iniţiativa publică
şi privată menită a asigura şi a ameliora continuu respectarea
drepturilor consumatorilor.
10.2. Organisme cu atribuţii în protecţia
consumatorilor
Preocuparea pentru protejarea consumatorilor datează încă
din antichitate, dezvoltarea schimbului de mărfuri în pieţele din
oraşele-cetăţi nefiind un fenomen întâmplător şi necontrolat. În
scrierile vechi se spune, de exemplu, că în pieţele din Atena, pe
vremea lui Pericle, se semnala prezenţa unor inspectori,
denumiţi agoranoni, care aveau misiunea de a evalua şi controla
calitatea şi uniformitatea pâinilor, greutatea şi prospeţimea
peştelui, prospeţimea legumelor şi fructelor oferite spre vânzare.
Intervenţia statului în controlul calităţii produselor şi al
schimbului acestora s-a amplificat concomitent cu dezvoltarea
societăţii, cu apariţia de noi produse şi cu extinderea pieţelor.
Pe măsura dezvoltării pieţelor naţionale şi internaţionale, a
schimbului de mărfuri şi servicii, modalităţile de protejare a
consumatorilor au evoluat treptat de la formele simple, la
dezvoltarea unor adevărate sisteme legislative şi de control în
acest domeniu.
Primele reglementări privind protecţia consumatorului
Protecția consumatorilor de medicamente
307
emise de către diferitele state au vizat produsele agroalimentare,
datorită faptului că ele deţineau cea mai mare pondere în cadrul
schimburilor comerciale, pe de o parte şi faptului că erau
destinate satisfacerii unor nevoi primare, pe de altă parte.
Astfel, în Italia, în 1865, a fost adoptată Legea de supraveghere
sanitară în domeniul alimentar; în Franţa, în anul 1905, a fost
adoptată Legea privind fraudele şi falsificările în domeniul
produselor şi serviciilor. Legea franceză prevedea sancţiuni
pentru cei care înşeală sau încearcă să înşele consumatorii, fie
asupra naturii, tipului, originii şi/sau conţinutului în substanţe
utile; fie asupra cantităţii mărfurilor livrate. Totodată, legea
prevedea pedepse pentru cei ce falsifică mărfuri destinate
alimentaţiei umane sau animalelor, medicamente, băuturi şi
produse agricole, precum şi pentru cei care expun sau vând
mărfuri falsificate sau toxice.
Astăzi nu există stat în lume care să nu-şi protejeze
consumatorii, şi aceasta, în majoritatea cazurilor se realizează prin
drept constituţional.
La nivelul european funcţionează patru mari organisme
neguvernamentale cu rol în protecţia consumatorilor:
BEUC Biroul European al Uniunii Consumatorilor - Bureau
Européen des Unions des Consommateurs -
http://www.beuc.org;
COFACE Comitetul Organizaţiilor Familiale a
Consumatorilor Europeni - Confédération des Organisations
familiales de la Communauté Européenne (COFACE)
http://www.coface-eu.org/;
EUROCOOP Comunitatea Europeană a Cooperativelor de
consum - Communauté Européenne des Coopératives (Euro
Coop) - European Community of Consumer Cooperatives
http://www.eurocoop.org/;
CES – Confederaţia Europeană a Sindicatelor;
EIIC – Institutul European Internaţional al Consumatorului.
Primele patru organisme sunt reunite în CCC – Consiliul