c2 Biomec IV Ie 2014

BIOMECANICA

C2: Pozitia anatomica, planuri anatomice, miscari anatomice elementare.

Prof.Dr.Ing. Dan MândruDepartamentul de Mecatronica si DinamicaMasinilorFacultatea de MecanicaUniversitatea Tehnica din Cluj-Napoca

● Pozitia anatomicade referinta

● Pozitia anatomicade referinta

● Poligonul de sustinere

Poligonul de susţinere este reprezentat prin suprafaţa feţelor plantare ale picioarelor (a tălpilor) şi spaţiul dintre ele.


Stabilitatea corpului este direct proporţională cu mărimea poligonului de susţinere şi cu mărimea unghiului de stabilitate.

Acest unghi este format de verticala centrului de greutate şi linia care uneşte centrul de greutate cu marginea exterioară a poligonului de susţinere.


Echilibrul stabil al corpului uman cu centrul de greutate situat mult desupra poligonului de susţinere şi cu suprafaţa de sprijin redusă, cere o activitate musculară complexă pentru menţinerea sa, în statica şi dinamica corpului uman biped.

Această activitate presupune, la rândul ei, ample mecanisme nervoase de coordonare. Ele se realizează prin aparatul vestibular (localizat în urechea internă), cerebel şi prin activitatea scoarţei cerebrale. De altfel se ştie că, cu cât centrul de greutate al corpului este mai ridicat, deci se îndepărtează de poligonul de susţinere al corpului, cu atât sistemul nervos, inclusiv encefalul, care reglează funcţiile de echilibru şi locomoţie, devine tot mai complex structural şi creşte ca mărime.

● Ax vertical (longitudinal)

Axul vertical sau longitudinal, înpoziţie ortostatică, străbate corpul înlungimea sa şi este perpendicaular pesol.

Are un pol superior sau cranial şi altulinferior sau caudal (axul cranio-caudal).

Axul care pleacă din creştetul capuluisau vertex şi cade în centrulpoligonului de susţinere, trecând princentrul de greutate G al corpului, constituie axul vertical principal (z-z).

● Ax sagital (antero-posterior)

Axul sagital sau antero-posterior, numit şi ventro-dorsal, corespunde grosimii corpului. El are un pol anterior sau ventral şi altul posterior sau dorsal şi formează cu axul vertical, pe care-l intersectează, un unghi de 90o (axul y-y).

● Ax transversal

Axul transversal, la om în poziţie verticală, este numit şi axul orizontal. El străbate corpul de la stânga spre dreapta şi corespunde lăţimii corpului (axul x-x).

● Planuri anatomice


Planul frontal conţine axul transversal (x-x) şi longitudinal (z-z) şi divide corpul într-o parte anterioară sau ventrală şi alta posterioară sau dorsală.

El este paralel cu fruntea şi cu sutura craniană a craniului. De aceea a mai fost numit şi planul coronal.


Planul median sau sagital, numit şiplanul simetriei bilaterale, treceprin axul sagital (y-y) şi axullongitudinal (z-z).

El străbate corpul pe linia medianăîmpărţindu-l în două jumătăţisimetrice numite antimere. Simetria celor două antimerecorespunde, mai cu seamă părţilorsomatice ale corpului, viscerelefiind în mare parte asimetrice.


Planul transversal, raportat la poziţia ortostatică, este numit şi planul orizontal. El trece prin axul transversal (x-x) şi sagital (y-y) şi este perpendicular pe planurile sagital şi frontal.


În raport cu cele trei axe şi planuri se mai folosesc şi alţi termeni ca: medial sau apropiat de planul median (sagital) şi lateral sau mai îndepărtat de planul median.

La membre formaţiunile din apropierea rădăcinii membrelor se numesc proximale, iar cele depărtate se numesc terminale sau distale.

La antebraţ termenul de ulnar corespunde celui de medial, iar radial celui de lateral.

La gambă, pentru medial se mai foloseşte termenul de tibial şi pentru lateral, celde fibular sau peronier.

Termenul de volar corespunde feţei palmare a mâinii, iar cel de plantar, feţeiflexoare a piciorului, adică a tălpii.

Median (medial, intern): spre centrul corpului sau segmentului;

Lateral (extern): în afară faţă de centrul corpului sau segmentului;

Dorsal (posterior): în spate;

Ventral (anterior): în faţă;

Proximal (superior, inferior): în sus faţă de centrul segmentului;

Distal (caudal, inferior): în jos faţă de centrul segmentului;

Radial: spre radius;

Tibial: spre tibie;

Fibural: spre peroneu;

Cubial: spre cubitus;

Longitudinal: în sensul axei lungi;

Transversal: în sensul axei scurte;

CLASIFICAREA MISCARILOR

● miscari voluntare – au ca punct de plecare impulsuri interioare● miscari involuntare – acte reflexe, neconditionate sau conditionate de

un excitant din mediul exterior

● miscari de tensiune slaba – scrisul, miscari de finete si indemanare● miscari de tensiune rapida – miscarile de forta● miscari balistice – aruncarile, lovirile● miscari de oscilatie - pendularile

● miscari pasive – miscari executate de catre forte exterioare, la care subiectul nuparticipa activ, nu isi contracta muschii;● miscari active – executate de subiect, prin contractia propriilor grupe musculare

● Miscari anatomice

FLEXIA-EXTENSIA

Flexia este mişcarea de îndoire (aplecare) în plan sagital al unui segment al corpului uman faţă de poziţia iniţială ortostatică, prin îndepărtarea faţă de această poziţie, având caracteristică descreşterea unghiului în articulaţie faţă de o parte considerată imobilă a corpului.

Extensia este mişcarea opusă flexiei, prin creşterea unghiuluiîn articulaţie faţă de partea considerată imobilă a corpului, care are loc în sensul revenirii la poziţia ortostatică, sau în sensuldepăşirii acesteia (rotirea trunchiului spre spate depăşind poziţiaortostatică).

FLEXIA-EXTENSIA


ABDUCTIA - ADDUCTIA

Abducţia este mişcarea unui segment al corpului uman prin îndepărtarea de planul sagital.

Adducţia este mişcarea opusă abducţiei, prin apropierea unui segment al corpului uman faţă de planul sagital.

Abducţia şi adducţia au loc în plane frontale şi se mai numesc "mişcări de înclinare laterală".

ABDUCTIA - ADDUCTIA


CIRCUMDUCTIA

Circumducţia este mişcarea unuisegment al corpului uman care descrie un con cu baza variabilă, al cărui vârf este reprezentat de axularticulaţiei, cum ar fi rotireabraţului într-o mişcare circulară înjurul umărului, menţinându-se pesuprafaţa laterală a unui con.

CIRCUMDUCTIA


ROTATIA

Rotaţia este mişcarea unui segment al corpului uman în jurul propriei axe longitudinale, este deci o mişcare de "pivotare".

Pentru trunchi rotaţia are loc în jurul axului vertical principal (trecând prin centrul de greutate al corpului uman).


ROTATIA ANTEBRATULUI

Pronatie-Supinatie

pronaţie (rotaţie internă) ; supinaţie (rotaţie externă)

Rotaţia internă reprezintă mişcarea antebraţului în aşa fel ca faţa palmară a mâinii, orientată în plan frontal să se rotească, împreună cu antebraţul, spre planul sagital, ajungând în poziţia lipită cu piciorul (ca în poziţia de drepţi), sau chiar în sensul depăşirii acestei poziţii.

Rotaţia externă are sens opus rotaţiei interne astfel că faţa palmară a mâinii să se rotească, odată cu antebraţul, din planul sagital revenind la poziţia ortostatică (în planul frontal), sau în sensul depăşirii acesteia.


exemple


Tema 3:

Descrieti in max. 50-75 de cuvintestructura si functionarea unui sistemportabil pentru masurareaamplitudinilor de miscare ale bratuluisi antebratului in miscarile de flexie-extensie.

Identificati miscarile anatomiceprezentate in figurile de mai jos







Determinaţi traiectoria, viteza şi acceleraţia punctului M

Calculaţi cuplul rezultant în aplicaţia de mai jos

Prezentare carte 3:

Hong, Y., Barlett, R. (ed.), Handbook of Biomechanics and Human Movement Science, Routlege, London, 2008.

AFORISM:

Nu rupe firul unei prietenii, căci dacă il legi din nou, nodul rămane

Octavian PALER

Prof.Dr.Ing. Dan MândruDepartamentul de Mecatronica si Dinamica Masinilor

Facultatea de MecanicaUniversitatea Tehnica din Cluj-Napoca

B-dul Muncii, nr. 103-105 Cluj-Napoca

Tel. 0264-401645; Fax:0264-415490

email: [email protected]

c2 Biomec IV Ie 2014

Documents