-
Horia Bãdescu: Cumpãna anilorFlorin Horvath: Despre
existenþa
ºi menirea bessilorCristian Bãdiliþã: Anticristul ºi
anticristologiaConstanþa Vaida Haliþa: Inelul 2 Aurel Radu: Eugen
Ionescu la Curtea de ArgeºCristian Cocea: Ultimul teocrat.
Reflecþii
la 23 de ani de la moartea lui Petre ÞuþeaFlorian Copcea: Slavco
AlmãjanPr. Vasile Marinescu: Biserica din Morãºti-
Cãrpeniº, ArgeºNicolae Melinescu: Capcanele lunii de
miereAureliu Goci: Eminescu – ultimele zileMaria Mona Vâlceanu:
Dulcea mea
doamnã... Eminul meu iubit...Lucian Costache: George Dan:
Oamenii din landeIon Pãtraºcu: Diplomaþia româneascã
postbelicã
UUn nnumãr mmic, ddacã ee pprivitdinspre oo rrevistã ccare
aaparede zzeci dde aani, ddar uun nnumãrsemnificativ ppentru oo
rrevistã ttânãrã, mmaiales îîn vvremurile nnoastre,
„„dinamice”,când mmulte iiniþiative cculturale ppleacãla ddrum ccu
mmare aaplomb ººi sse ttopescapoi îîn ddeºertul ttranziþiilor,
ccrizelor,influenþelor ppolitice. CCe îînseamnã „„tânãr”sau mmai
ppuþin ttânãr îîn mmaterie dde rrevisteculturale nnu ººtiu, mmã
rrefer aaici lla vvârstaîn aani, nnu lla sspiritul ppublicaþiei
ººi, îîncomparaþie ccu mmulte rreviste dde ttradiþie,cinci-ººase
aani eeste, ffãrã îîndoialã, oo vvârstãmicã. AAm sscris
„„cinci-ººase” ººi ppentrua rreaminti îîntâmplarea –– oo
nnumescnorocoasã –– ccã aam pplecat lla ddrum îîn llunadecembrie
((a aanului 22010), aavem ddeci,cum sse sspune, „„un aan dde oo
llunã”. DDe aaici,urmarea ccã nnumãrul 550 eeste pprimul ddinanul
aal ººaselea aal Curþiiii dde lla AArgeº...
Ce aam ffãcut nnoi îîn aacest rrãstimp?Ne-aam îîndeplinit
mmenirea-pplanurile-programul? EE, ccu ssiguranþã, ppreadevreme
ppentru aa rrãspunde. NNici nnu aaexistat uun program în ssensul
ttradiþional,istoric, aal ttermenului. DDorinþe, dda ((a sserevedea
eeditorialele dde îînceput, nnu rreiau),iar aacestea aau ffost
rrespectate. LLas ppentrumai ttârziu oo ddiscuþie mmai aaplicatã,
îîncercînsã aaici oo llistã dde rrealizãri.
Prima, ppoate ººi ccea mmaiimportantã, eeste aaceea ccãrevista
aa ccreat oo comuniitate, aacolaboratorilor ººi ccititorilor, oo
ccomunitatelargã ººi mmereu îîn ccreºtere. OO ddovedescnu nnumai
aafluxul dde aarticole ((de uundela pprimele nnumere aaveam eemoþii
ccã nnuavem ccu cce aacoperi ppaginile, aacum aammereu pprobleme
ccu aamânarea uunor ttexte– îîn ooctombrie 22014 nnu aam mmai
ggãsit ooaltã ssoluþie ddecât sscoaterea uunui nnumãrcu 332 dde
ppagini) ººi ccontorul ppaginiiinternet, cci ººi îîntâlnirile
rrevistei, ccele ddinaugust, ttradiþionale ddeja, dde lla CCurteade
AArgeº, ssau oorganizate îîn aalte ppãrþi,prin BBucureºti mmai
aales, ddedicate eexplicitrevistei ssau llansãrii uunor ccãrþi
ccrescutedin rrubrici aale aacesteia. EEste uun mmaremotiv dde
bbucurie cconturarea aacestei„familii cculturale”, îîn llumea
ffragmentatã(artificial ººi nneproductiv) ddin jjurul nnostru.
Evident, oo mmare mmândrie eeste ccalitateacelor ccare aau
ssemnat ppânã aacum îînrevistã, ccu aatâtea nnume mmari aale
cculturiiromâneºti ººi sstrãine, mmembri dde aacademiinaþionale,
ooameni dde ººtiinþã, sscriitori ((toþi
aceºtia aadresându-sseînsã ccititorului-þþintãpe ccare-ll aavem
îînvedere: publiicul llargºii ccultiivat). ÎÎndatoraretuturor
ccolaboratorilor,invitaþie ddeschisãtuturor ooamenilorde
cculturã.
Nu mmai aamintesclucrurile eevidente,vizibile, ccum aar
fficaracterul ffiresc-ponderat-cconstantnaþionalist, ccreºtin,
monarhist, uunionist, eeuropean(argeºeano-gglobalist aaº
sspune),respectul ppentru llimba rromânã,nepartizanatul ppolitic,
eechilibrul,cordialitatea, ddorinþa dde aa cconstrui.Am mmai
sspus-oo: aapãrem îîntr-uun OOraºRegal, ccu ddiplomã îîn rregulã
((revistaa ffost ppãrtaºã lla ssolicitarea ººi pprimireaacestui
ttitlu), îîntr-oo CCurte VVoievodalã ––sã nne ppurtãm, ddeci, ca
lla CCurte.
OOmenþiune sspecialã, oo aacþiunespecialã: dde lla
îînceput„Basarabia aa ffost ccu nnoi”, iiariniþiativa aa ccãpãtat
rrepede ººi uun nnume,Podul dde RReviiste! L-aa rrostit
NNicolaeDabija, îîn ttoamna llui 22011, lla CChiºinãu,de aatunci
ssuntem îînfrãþiþi ccu Liiteratura ººiiArta, au uurmat mmai mmulte
vvizite rreciproce,s-aau aalãturat PPodului rreviste ddin
SSerbia(Lumiina de lla PPancevo) ººi RRomânia(Bucureºtiiul
lliiterar ººii aartiistiic, GGândRomânesc – AAlba IIulia), sse vvor
aalãturaºi aaltele, ddin þþarã ººi ddin aapropierea þþãrii.
Podul dde RReviste nnu eeste ddecât uunsemn ccã RRomânia MMare
cculturalã eexistã,are vviaþã, aa ssupravieþuit îîncercãrilor
ppecare ppreabine lle ººtim. EEste ººi uun ssemnalcãtre
ppoliticieni, ssocietatea ccivilã,decidenþii mmai lla vvedere ssau
mmai ddinumbrã, ccãtre alegãtoriiii celor ddouã sstateromâneºti
((am vvãzut îîn uultima vvremece pputere aau aalegãtorii!), ccã
aavem ccevade ffãcut ººi lla nnivel ppolitic, ppentru aa
rredaPrutului sseninãtatea uunei aape ooarecare,îndepãrtând ssârma
gghimpatã ccare-llînsoþeºte ppe oo hhartã nnefireascã,desenatã ccu
ccreioane bbrun-rroºii,pe oo ººenilã dde ttanc.
Ar mmai ffi, ddar dde uun nnivel „„operaþional”în ccomparaþie
ccu ccele ddinainte: sseria ddecãrþi ppublicate lla EEditura
TTiparg, ccea ccaretipãreºte ººi rrevista, ssub ssigla
„„Bibliotecarevistei Curtea dde lla AArgeº”, rrubrica„Lacrima
AAnei”, ccare vva dduce, ccândva,la oo aantologie, ppublicarea
uunor aarticolede lla ccare sse aaºteaptã eecouri ccu bbãtaielungã
((cum aar ffi ccel ddin iiunie 22012, ddespreînceputurile ÞÞãrii
RRomâneºti, ssau, ddaþi-mmivoie ssã ffiu ooptimist, „„Manifestul
SSFP”,din sseptembrie 22012), ppoate ººi aaltele.
SSã nne bbucurãm, ccei ccare ffacemrevista ssã ffie,
ccolaboratorii ººicititorii, ccã ssãrbãtorim uun nnumãr„rotund”,
ddar ssã pprivim sspre nnumãrul 1100,propunându-nne ssã ccontinuãm
ttot aaºa, ddarsperând ccã ppânã aatunci vvom aabandonaînspre
iistorie uunele ppreocupãri, ccare ssãdevinã ccaduce pprin
ppierderea oobiectului ––mã ggândesc mmai aales lla PPodul
ddeReviste, ccare nnu ººi-aar mmai aavea rrostpeste uun PPrut
nnegraniþã...
Curtea de la ArgeºAAnnuull VVII NNrr.. 11 ((5500))
IIaannuuaarriiee 22001155
cy
mk
Revistã dde cculturã
DDiinn ssuummaarr::
www.curteadelaarges.ro
Biserica MMorãºti-CCãrpeniº
Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde
AArgeº
ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”
La nnumãrul 550GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN
-
Currtea de la Arrgeºº
Redactor-ººef : Gheorghe Pãun
Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant
inVoiculescu
Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i
tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a
Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi
USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i
Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la
Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor,
Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – directoral Centrului Judeþean
Argeº pentru Promovarea Cultur i i , Pi teºt i ,Marian NNencescu –
cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei
Române, Fi lofteia PPally – director al MuzeuluiVit icul tur i i º
i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie
– director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i ,
Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg,Piteºt
i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.
Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu
ISSN: 22068-99489
Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru
conþinutularticolelor revine autorilor.
Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul
autoruluiºi precizarea sursei.
CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã
Domnul EEminescu sscris-aa
Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres”
((B-ddul BBasarabilor 335A, tel./fax: 00248-7722368) ººi aa
CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”
(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342) ddin CCurtea
dde AArgeº
E-mmail:[email protected]
Website: www.curteadelaarges.ro
Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde
PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12
lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulAsociaþiei CCulturale
CCurtea ddeArgeº, ddeschis lla VVolksbank CCurteade AArgeº,
IBAN: RRO82 VVBBU 22587 AAG15 1679 22701
Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201522
Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei
CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank,
IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.
AAm ssemnalat îîn zzilele ttrecute iintenþiunilece lle-aar aavea
ppartidul iiredentiºtilor iitalieniasupra uunor þþinuturi
aaustriace llocuite îîn mmareparte dde iitalieni. AAceste
vveleitãþi, ccare sse aagitã iiarastãzi, ssunt dde nnaturã aa
aalarma iiarãºi ppe aaustriaciºi dde aaceea ffoile llor nnu sscapã
ddin vvedere mmiºcãriledin IItalia. OOficiosul Pesther LLloyd zice,
îîntre aaltele,cã AAustria aa lluat aacum uun aan mmãsuri dde
pprecauþiune.Ce ee ddrept, sspune nnumita ffoaie, nnu ss-aau ppus
îînmiºcare nnumaidecât bbrigade îîntregi, bba nnici
cchiarregimente; ddar ººi ccele ccâteva bbatalioane dde
vvânãtoricare ss-aau ttrimis îîn þþinuturile aameninþate vvor ffi
dde aajunsspre aa sse rrãfui ccu oo mmânã dde ggaribaldieni. ÎÎn
pprivinþaaceasta nnu îîncape nnicio ggrijã. MMai mmare bbãtaie
ddecap aare gguvernul iitalian, ccare îîn ppropriul ssãu iinteresva
ttrebui ssã ffacã ttot pposibilul sspre aa îîmpiedeca
aaceatentativã nnecugetatã. AAceastã mmisiune nnu ee
ffãrãdificultãþi îîn îîmprejurãrile aactuale. MMinisteriului
CCairolii-aar ffi ffost mmai uuºor ddacã ddin ccapul llocului aar
ffi lluato aatitudine mmai eenergicã ffaþã ccu „„Italia
iirredenta”.Austro-UUngaria aa rrãmas nnesimþitoare ccândguvernul
iitalian aa ccrezut dde ccuviinþã ssã-ººiîntãreascã oorganizaþia
mmilitarã îîntr-uun mmodal ccãrui îînþeles ººi sscop aau pprovocat
îîn aafarãdiferite ccomentarii. AAcum îînsã AAustria aareun ddrept
ccu aatât mmai mmare ssã iinsiste cca IItaliasã eevite lla ttimp
oorice ttulburare aa rraporturilorinternaþionale ddintre ccele
ddouã sstate. CCuvintelefoii gguvernamentale aaustro-uungare ssunt
ddestulde cclare mmai aales ppentru ccabinetul
iitalian.Semnificativ eeste îînsã ccã îîn aacelaºi ttimp vvinºi
uunele ffoi ccurat ggermane aa ppovãþui ppe iitalienisã nnu ccuteze
aa-ººi îîndrepta ddorul sspre TTriest.„Triestul, zzice
Natiional-ZZeiitung, eeste ppentruAustria cceea cce ee SStrasburgul
ppentruGermania.”
(Tiimpul, 14 iianuarie 11881)
Laudele ppe ccare ffoile gguvernamentalele aaduc aamicilor llor
ppolitici ººi iiluºtrilorfinanciari ppentru ssporirea
vveniturilorstatului, ccorespunzãtoare cc-oo ssporire eegalã
aacheltuielilor, lle-aam îîmpãrtãºi aasemenea ddacãnu nni ss-aar
pprezenta uunele iinconveniente, ppe ccarele-aam rrelevat aadeseori
ffãrã îînsã cca ssignalul nnostrusã ffi ffost îînþeles dde
cconfraþii gguvernamentali.
Sã ppresupunem îîn aadevãr, ffãrã aa cconcede,cã ffinanþele
ssunt ppe ddeplin eechilibrate, ccãveniturile nnu ssunt ddeloc
uumflate ººi aajung îîn rrealitatela ccifra dde 1120 mmilioane, ccã
îîn ffine aaceastã sstarese ddatoreºte aadministraþiei gguvernului
aactual.
Am vvoi ssã ººtim cum s-aausporit aaceste vvenituri?
Produce ppoporulromânesc mmai mmult? SSebucurã eel dde-oo ssumã
mmultmai îînsemnatã dde bbunuri,are lla ddispoziþia ssa mmaimulte
ssatisfacþiuni, eeeconomia llui îînfloritoare?
Dacã aaceastã eeconomiear ffi îînfloritoare aam vvedea
simptomele eei. PPoporul, ccãci nnumai dde eel ppoatefi vvorba,
ss-aar îîmbrãca mmai bbine, ss-aar hhrãni mmai bbine,ºi-aar ddura
llocuinþa mmai îîncãpãtoare ººi mmai ssãnãtoasãºi îîn ffine ss-aar
îînmulþi.
Dacã ssporirea ppur ººi ssimplu aa vveniturilor sstatuluiar ffi
îîn ttoate ccazurile uun ssemn dde ffericire, sstatelecare ppercep
mmai mmulte ddãri aar ttrebui ssã ffie ccele mmaibine oorganizate.
LLucrul nnu ee ttocmai aaºa. NNu cceeace ppercepe sstatul dde lla
ccontribuabili ee ccestiuneaprincipalã, cci îîntrebuinþarea
pproductivã ssauimproductivã ppe ccare eel oo fface dde aacele
vvenituri.Dacã aacele vvenituri sse ccheltuiesc îîn mmod
iimproductiv,fie ppentru aa ssusþine lluxul cclaselor gguvernante,
ffiepentru nnecesitãþi ppolitice cchiar, îîn ddesproporþie
ccuînsemnãtatea ººi pputerile uunei þþãri, bbanul pperceputnu ee
aaproape dde nniciun ffolos eeconomic ppentru ppopor.
În uunele ddin sstatele aapusene vvedem îîn aadevãrbugete
ffoarte mmari, ddar sserviciile ppe ccare sstatul lleaduce îîn
sschimb ccu bbanul ccontribuabilului ssunt nnunumai eechivalente,
cci îîntrec ccheltuiala ffãcutã. PPrin
sumele cce lle cconsumãmecanismul sstatuluise îînlãturã
ppiedicilece sse oopun pproducþiuniiºi sschimbului;
pprincheltuielile ffãcutei sse uuºureazã ooricãruiproducãtor
ccondiþiile îîncare mmunceºte, îîncâtproducþiunea ccreºte
îînproporþie ccu ccheltuielilestatului ººi vviceversa.Bunãstarea
ffiecãruiindivid ssporeºte ººi,fiindcã bbunãstarea eecondiþia
bbunului ttrai,media vvieþii ffiecãruiindivid ddevine mmailungã,
ccopiii ssuntcrescuþi îîn ccondiþii mmaibune ddecum
ffuseserãpãrinþii llor, oo ggeneraþie
ºi mmai vviguroasã ººi mmai aaptã ppentru pproducþiuneia llocul
ccelei cce sse sstinge.
La nnoi ssporirea vveniturilor sstatului îînseamnã
îînsãtotdeauna ddiminuarea vveniturilor ffiecãrei eeconomiiprivate.
NNu ddin pprisosul pproducþiunii, cci, lla cclaselede jjos, dde-aa
ddreptul ddin pprimele nnecesitãþi, ddinplata mmuncii zzilnice sse
ppercepe ddarea; mmãrimeacontribuþiilor sstatului ee eechivalentã
ccu mmãrimeamizeriei ppopulaþiunii.
De aaci sseexplicã dde ccerasa rromânãdescreºtecontinuuca nnumãr
ººidegenereazã ccaconstituþie ffizicã.(...) DDin ppunctulde vvedere
aalcondiþiilor ddeexistenþã ppentrumase pputem zzicecã oorice
gguvernanterior eepociireformelor aa ffost ssuperior ccelor
uurmãtoare, aa ffostmai iieftin, mmai ppotrivit ccu ttrebuinþele
nneînsemnateale uunor pproducþiuni aasemenea nnu ttocmai
îînsemnate.
La cce ffolos ssunt aatunci ttoate îîmbunãtãþirile ººi
ttotprogresul ddacã eele sse ssoldeazã ccu îînsãºi
eexistenþapoporului nnostru?
ªtim bbine ccã, oodatã iintraþi ppe ccalea aaceasta,orice ppas
îîndãrãt ee ggreu, ddacã nnu ccuneputinþã. CCu ttoatã CConstituþia
lliberalã, ddarmai ccu sseamã eegalitarã, ssuntem mmai ddeparte
ddecâtoricând dde aadevãrata llibertate, mmai ddeparte
ddecâtoricând dde aacea eelementarã ffacultate aa ppoporuluide
aa-ººi ffixa ssingur ddãrile îîn pproporþie ccu pputerile
llui.Statul nnostru ccentralizat ccere, mmereu ccere,
ppentrunecesitãþi dde llux, ppentru nnecesitãþi ffactice cchiar,ºi
–– ddin ppãmânt, ddin iiarbã vverde –– bbanii ttrebuiesã iiasã.
AAci nnu sse mmai îîntreabã nnimenea ddacã vvreasau ppoate ssã
pplãteascã; trebuiie sã pplãteascã, ccãcimecanismul ddin ccentru
îîi ccere mmereu ººi-nn ffiecean ccheltuielile sse ssporesc ppânã
lla iistovirea pputeriiimpozabile aa llocuitorului. ((...)
Cãci nnu ttrebuie ssã uuitãm ccã ttoate rreformeleºi ttoate
llibertãþile ccostã bbani. ((...) DDar oorice bbancare sse iia
ccontribuabilului –– ººi îîn cce ccondiþii ggreleºi uuzurare
aadesea, ccãci ttrebuie ssã sse îîmprumuteca ssã pplãteascã ddãrile
–– oorice bban, zzicem, sse sscadedin ggreutatea ppâinii
ssãracului, ddeci ddin pputerea lluimuscularã, ddin pputinþa llui
dde-aa pproduce. EE ddreptcã mmarile ggoluri cce sse nnasc pprin
sscãderea ppoporuluinostru sse vvor uumple, ddar sse vvor uumple
ccu sstrãini,cãci iimigraþia llor ee îîn ttermen mmediu dde
220.000pe aan dde lla 11866 îîncoace.
Vede ooricine ppentru ffolosul ccui nne iimpunem ddãri,pentru
ffolosul ccui nne lluptãm ººi mmuncim: ppentru cceice nni sse
ssuplanteazã. DDupã îînþeleptul MMachiavelli uun
rãu ssocial ccare sse oobservã nnu mmaie dde llecuit. RRãmâne
nnumai aa sseconstata ccã ccea mmai mmare ppartedin mmeritele cce
ººi lle aatribuiegeneraþia ttrecutã ssunt îîn rrealitatedemerite
ººi cc-aar ttrebui ssã îîncetezeodatã aacel tton dde îîngâmfare
aalprogresului ppospãit ccând aalãtureacu eel vvedem rregresele
rreale.
(Tiimpul, 55 ffebruarie 11881)
Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...
-
Cei ccare sse aapropie de cunoaºterea istorieinoastre strãvechi
pot intra, fãrã voie,desigur, în capcana generatã de diversele
interpretãri pe care le dau, la palierediferite de vreme, vocile
vechi ºi maiapropiate zilelor noastre, despreexistenþa
bessilor.
De aceea, din creuzetulnenumãratelor prefaceri ale
deveniriiomenirii, vom încerca sã aducemun dram de luminã în ce-i
priveºtepe aceºtia. Sperãm sã nu nepierdem în acest demers,
dacãpornim de la enunþul lui PlutarhBeotul, anume cã nu existã
pemapamond „popor fãrã religie ºi fãrãsacerdoþiu”. Din cuprinderea
acestuienunþ rãzbate invitaþia de a nuneglija componenta
sacerdotalã.
Acceptând iinvitaþia,vom lãsa deoparte,deocamdatã, religia
propriu-zisã a geto-dacilor, concentrându-ne atenþiape aspectul
sacerdotal (preoþesc), desprins dinmãrturiile despre bessii-preoþi,
retraºi în perimetrelelor de tainã Bess-terra, acolo unde îºi
desfãºurauactivitatea lor iniþiaticã, asemeni înaintaºului
lorZalmoxis, slujitori ai acelor locuinþe subpãmântene,„pãmânturi
sacre ale bessilor”, peºterile din pânteculmunþilor sacri.
Mai nou, unele voci asemuiesc aceastã castãpreoþeascã a bessilor
cu cea similarã a leviþilor dinpãmântul lui Israel sau cu cea a
preoþilor egipteni,care lucrau în lumina monoteismului propus
deAmon-Athon ºi a celei coborâte din pãrþile geto-dace,soþia sa
neegipteanã, Nefertiti.
Herodot ne aminteºte ºi el, în Istoriile sale,cã bessii sunt cei
ce îndeplinesc sarcinile de profeþi
în sanctuare, iar oracolele sunt date de o preoteasãîntocmai ca
la Delfi...
Lângã mãrturia lui Herodot se alipeºte ºi mãrturialui Strabon,
care ni-i descrie pebessii sacerdotali astfel: „Bessiierau
cãlugãri, oameni iuþi,intransigenþi, singuratici,rãzboinici
redutabili, supuºi doarlui Dumnezeu. Dupã reforma luiZalmoxis, ei
au pãrãsit practiciledionisiene ºi trãiau o viaþã încastitate ºi
asprã ascezã. Nu seatingeau de carne. Actele lor decult se
sãvârºeau în locurile puredin vârful munþilor, în peºteriledin care
izvorau limpezile aperepezi de munte.”
Credem cã de la ei, greciiºi romanii au numit spaþiul lor
depriveghere Bess-terra, adicã þarabessilor, cuvânt preluat mai
târziude slavi, zicându-i bistera saubistra, de unde slavizatul
bistro.
Crestele munþilor sfinþite de albul zãpezii,za-pada (za – în
sensul abrevierii de la zeu ºi pada,pados însemnând picioare),
mãrturiseau despre„locul unde stãteau picioarele zeilor”.
În ssec. aal VV-llea ddupã HHristos, Sf. Paulin de Nolascrie
despre acei bessi „nesupuºi de nimeni”,cum amintea Herodot,
propunându-ne ideea cã
ei au fost neosteniþii lucrãtori în ogorul sfânt al vechiiLegi,
contribuind la lina trecere de la zalmoxismla monoteismul creºtin:
„Bessii nãpraznici prinpãmânturile ºi sufletele lor mai aspre ca
zãpezile auajuns acum ca niºte oi ºi, sub îndrumarea lui (Nicetade
Remesiana, bess ºi el), se îmbulzesc spre locaºulpãcii, grumazurile
pe care, neînfrânþi de rãzboi, aurespins sã le supunã sclaviei, le
pun acum cu bucurie
sub jugul adevãratului Stãpân.Acum bessul, mai bogat
prin valoarea muncii sale, seînalþã. Aurul pe care îl cãutamai
înainte cu mâna înpãmânt, îl culege acumcu mintea din cer.”
Dacã la început, în culturaprezalmoxianã, se practica botezul
taurobolic,constând în sacrificarea unui taur tânãr ºi
stropireaneofiþilor cu sângele acestuia, credinþa zalmoxianãa
recurs la botezul simbolic din undele râului sfânt,cu apã
curgãtoare. De aici n-a fost decât un paspânã la acceptarea
botezului creºtin ºi la noulsimbolism al practicilor bessilor.
Practicile lor iniþiatice sunt atestate în textelesanscrite,
retranscrise succesiv pânã în sec.V d.Hr., adicã pe vremea Sf.
Paulin de Nola.Dar ele aminteau de evenimente iniþiatice vechide
mai bine de 4.000 de ani.
Citându-l la rându-i pe Herodot, Eliade spunecã „bessii sunt un
trib preoþesc zalmoxian, asemeneatribului vechi al leviþilor”.
Nu ggratuit rreia iideea ppr. FFeier într-o cheiecu totul
surprinzãtoare, mãrturisind cã:„Dupã creºtinare, peºterile
(bessterra)
munþilor noºtri s-au creºtinat ºi ele devenind besserica
(biserica), cãci ica înseamnã casã. Astfel,dupã zicerea Sf. Paulin
de Nola, bessii sãlãºluiescîn lãcaºurile pãcii (casele pãcii).”
Mai mult, Sf. Apostol Pavel, propovãduitor al luiHristos în
mijlocul bessilor din Samotracia, raporteazãchenoza Mântuitorului
la actul de coborâre în peºterãa bessilor: „Iar aceea cã S-a suit,
ce înseamnãdecât cã S-a coborât în pãrþile cele de mai jos
alepãmântului?... Cel care S-a coborât, Acela este careS-a suit mai
presus decât toate cerurile... Altãdatãeraþi în întuneric, acum
sunteþi în luminã.Ca fii ai luminii sã umblaþi.”
Currtea de la Arrgeºº
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 33
Homo ssapiens
Despre eexistenþa ººi mmenirea bbessilorFFlloorriinn
HHOORRVVAATTHH
Cândva, lla ccumpãnaanilor, îîn nnoapteade SSfântul
VVasile,aºteptam ccu ttoþii, ppãrinþi ººi ccopii,sã rrãsune lla
ggeam îîntrebareape ccare oo ppunea ttotdeaunastraºnicul llãutar
GGrigorosu,mai îînainte cca vvioara llui
încântatã ººi gglasul TTincãi, ffrumoasa llui ffemeie,sã
llumineze îîntunericul ttrecerii ddintre aani: „„Somnaþi,dom’le
’’nvãþãtor?” NNu, nnimeni nnu ssomna! AAºteptam.Îl aaºteptam ppe
GGrigorosu ººi ppe TTinca. AAºteptam AAnulcel NNou, llepãdându-mmã,
ffãrã ssã ººtiu, aatunci, dde ccelvechi. AAcum ººtiu ccã ccel
vvechi sse dduce ººi nnu sse mmaiîntoarce, aaºa ccum vva fface ººi
ccel cce vva vveni. CCefãceam aatunci, îîn aacea aaºteptare, nnu
ººtiu. AAcum,ceea cce îînseamnã dde oo bbunã bbucatã dde vvreme,la
ccumpãna aanilor sstau dde vvorbã ccu mmine îînsumi,cu ttimpul
ccare ccurge nneoprit, ccu vviaþa… ÎÎncercând...încercând cce?
PPoate ssã-mmi rreamintesc ccã ssuntîncã aaici. SSã mmã
rreamintesc.
Sã tte rreaminteºti, ssã sscormoneºti îîn ppânteculzilei.
CCãutând-oo ººi ccãutându-tte. ÎÎncercând ssã aafli ccume ººi ccum
eeºti. FFãcând aasta vviaþa îîntreagã ººi, ppânã llacapãt,
nneaflând nnimic; ssau aaproape nnimic. ÎÎn aafarasentimentului ccã
mmereu llipseºte cceva ººi ccã ffericirea eedoar aaºteptarea
aacelei aabsenþe ººi cconºtiinþa eeternitãþiiei. ªªi uuneori
nnu-þþi ppoþi aaminti. PPoþi sspune, aatunci, amtrãiit? CCãci
vviaþa nnu-ii ddecât aamintire, ttimp sscris, ttrecut.
Dacã suntem doar pprin mmemoria nnoastrã, pprinceea cce aa ffost
ººi nnu mmai eeste, aatunci vviaþa nnu-ii ddecâtmemoria
mmorþii.
„A îînvia ddin mmorþi” îînseamnã ººi aa îînvia ddin
mmoarteafiecãrei zzile, ddin aamorþeala ggrijii dde ttine ppentru
aa tteda llumii, aa rreînvia îîn ººi oodatã ccu ssplendoarea
eei.
Fiinþã, llume, uunivers, iinfinit… CCuvinte pprin ccareîncercãm
ssã ccuprindem cceea cce nnu ee dde ccuprins. DDarcum aaltminteri
ssã iiei sseamã cca ssã ddai sseamã, ssã aafliºi ssã tte aafli ??
AAdicã ssã tte aaºezi îîn cclipa ººi llocul ccareþi-aa ffost
hhãrãzit.
La uurma uurmei cce eeste vviaþa? UUn llung, ffoarte llungºir
dde ggesturi, dde ttrãiri, dde ssenzaþii, ppe ccare aamintireanu
lle ppãstreazã ddecâtca aatingere aa ccevacunoscut, ddin
aadânc,ceva ccare uurcã, uuneori,aducând ccu ssine uunval dde
oobosealã, ddelehamite. TTot mmai ppuþineuimiri, ttot mmai
ppuþineelanuri, ttot mmai ppuþinepunþi sspre ttot mmai
ppuþinetãrâmuri nnecunoscute.ªi, uuneori,
sstrãfulgerãriparadiziace, cclipesupreme ppe ccarele ccâºtigãm ººi
llepierdem ccu nnonºalanþamilionarului, uuitate,fãrã aa llãsa vvreo
uurmãa ssimfoniei dde nnuanþe ccu ccare-þþi îîncarcã
ssufletul,pietrificãri, mmuzeul nnatural aal eeu-llui ddin ccare
mmemoriaaduce uuneori lla ssuprafaþã eexponate ffosilizate.
ªªioricât dde mmulte vvor ffi ffost ººi ooricât dde ttrufaº ssau
ddeînþelept aai sspune am ttrãiit, nnu îînseamnã nnimic,
ppentru
cã ssingurul llucru ccare cconteazã eeste trãiiesc, iiarasta nnu
ppoate ffi aadevãrat ddecât îîn ffaþa mmarilor ccâmpiiînzãpezite,
ffãrã uurme, uunde ttotul eeste pposibil, uundese ppoate îîntâmpla
ooricând oo mminune ººi ppoþi aauziîn îînchipuire ffoºnetul ccu
ccare ttrec cconstelaþiile.
Dimineaþa, cca oo iieºire ddin mmoarte! BBucuriasoarelui, iiarba
pprãfuitã ddin mmarginea ttrotuarelor,o ppasãre cchemând uundeva.
OOri ppuritatea zzãpezii:ca ssânul uunei ffemei oori oobrazul uunui
ccopil. IIeºind ddintine cca ddintr-oo aalbie pprea îîngustã,
ccãutând iinfinitatea,
maternitatea uuniversalã. DDar ppentru aasta ttrebuieca ttoate
aacestea ssã nnu ffi aavut, mmãcar oodatã îînviaþã, nniciun ssens!
UUn ggust dde lleºie, ddupã ccaretotul ddevine nnespus dde
pproaspãt. FFiindcã, llaurma uurmei, vviaþa nnu-ii aaltceva ddecât
mminuneaunui nneîncetat oobiºnuit, aa uunei nnesfârºite„banalitãþi”
ssau, ppoate, oobiºnuielnicul uuneinesfârºite ººi nneîncetate
mminuni dde aa ffi. AAdicãde-aa vvieþui, aavând cconºtienþa
aacestei vvieþuiri,acestui llung ººir dde cclipe ddulci-aamare,
aaceastãînsumare dde ssuferiri ccare nne sspun ccã ssuntemîn llume
ººi ccã llumea ee îîn nnoi ººi ccu nnoi. SSinguriîn ssingurãtatea
iinfinitã aa iinfinitei ssingurãtãþia uuniversului! AA ttrãi, aa
îîndura ccu sseninãtateºi îîndârjire cconºtiinþa eexistenþei ttale
ººi aa ffacedin aaceasta oo bbucurie.
Zilele ffug, aanul sse ggrãbeºte ssã-ººi îîncheiesocotelile ººi
vviaþa ffuge ccu nnoi ººi aadesea ffãrã
de nnoi sspre rrostul eei dde vviaþã. UUnde nne dducem,Doamne,
ttrãind, ccãci mmurind nn-oo ssã ººtim nniciodatã?Spre cce nni sse
îîndrumã ppaºii, ffiindcã ee ssigur ccãnu nnoi nni-ii îîndrumãm.
OOrbenia ee aa nnoastrã, ddrumulse dduce îîn ccalea llui,
ddimpreunã ccu nnoi.
Cumpãna aanilorHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU
-
Homo ssapiens
Currtea de la Arrgeºº
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201544
Dacã ssub aaspect ssacerdotal am luat înseamã criterii, repere
privindu-i pe cãlugãriisacerdoþi bessi, nu trebuie neglijatã
nici
existenþa altor mãrturii, prezentându-i sub o luminãsau dintr-un
unghi mai laic, în contextual lor socio-politic.
Dacã expresia bess-terra, mãrturisindu-i calocuitori ai
peºterilor, se inverseazã în ordineaalcãtuirii ei, vom da peste
terra-besstes, careaminteºte de vestiþii tarabostes, numiþi în
vremeºi pileati.
Despre ei ne spune Iordanes în Getica sa:„Aceia dintre ei care
erau de neam (ales sau nobil,n.n.) s-au numit la început
tarabostes, apoi pileati.Dintre ei se alegeau regii ºi
preoþii.”
Amintindu-ne de mãrturia regretatului Densusianu,vom lua în
calcul enunþul sãu elaborat în jurulsimbolisticii de pe moneda de
aur descoperitã lângãTurda: „Un tip cu barbã, pe avers
legendaARMIS-SARMIS (ARMIS – împãratulbasileu), iar pe revers
perspectiva uneivaste cetãþi cu muri (ziduri) construite dinpiatrã
tãiatã; înaintea porþii – semnul cruciifrânte, dupã cum se întâlnea
deseori peteracotele de la Troia; în dreapta, figurape jumãtate a
unui bou, cu capul ridicat.”
Putem înþelege cum de la seminþiastrãveche a arimilor, acel rege
Arimissau Armis, membru cu drepturi deplineal castei bessilor, prin
sacrificiul sãu,se identifica cu totemul taurului (Mitra).
Densusianu îl identifica pe Sarmiscu regele geto-dac, devenit,
prinrecunoaºterea supuºilor sãi, drept zeu.Adicã Sarmis ze getus
(Sarmis zeulgeþilor), de la care pãstrãm capitalaSarmizegetusa.
Potrivit scrierilor anticilor, acelepãmânturi terra besstes erau
condusede cãtre vestiþii Moºi, numiþi în lumeaelenisticã mysi.
Sfatul fiecãrei aºezãri geto-dacice era compus din zece bãrbaþi
aleºidintre cei mai caºti, drepþi ºi înþelepþi dintrebessi. El era
numit Sfatul moºilor sauDece, adicã cei zece. Când se
împlineasorocul, dintre cei zece unul pleca,desemnat sã-ºi continue
autoperfecþionarea în inimaMuntelui sacru, într-o peºterã, spre a
deveni, la ceascuvenit, candidat la demnitatea de Mare mag, urmaºal
Marelui Zalmoxis.
Cel plecat, dat cãtre munte, era socotit dece-datus, al zecelea
dat zeului spre a-i urma caleadesãvârºirii.
Deseori putea fi însoþit de un slujitor, bess ºiel, hotãrât a
sta în ascultarea celui plecat în munte.Interesant este faptul cã
acesta se putea întoarceprintre semenii sãi din aºezarea care l-a
trimisînsoþitor sau câine de pazã celui ce plecase pentru aurma
zeului Zalmoxis. Acest cone-ze, câinele zeului,întors între ai sãi,
era desemnat ºi recunoscut dreptcane-ze – cneaz, conducãtor,
întrucât se puteaîntoarce dupã ce a parcurs prima treaptã de
iniþiere.
Mai amintim cã acest dece, plecat dintre înþelepþiiaºezãrii
sale, este atestat ca practicã încã din vremearealizãrii tãbliþelor
de la Tãrtãria.
Aºa am avut în istoria geto-dacilor exemple caacel Dece-baal –
Decebal (baal – stãpân), stãpânulcelor zece, sau Deceneu ºi
numeroºi decedatus.
Întorcându-nne lla eevantaiul vvechilor llegendenãscute încã din
protoistoria noastrã, neamintim de faimosul Cad-moº, adicã
Moºul
venit din porunca lui Agenor sã-ºi caute sora numitãIo, rãpitã
de zeul suprem Diaus Pitar – DumnezeuPâine, de unde românii au
minunata, simbolicaexpresie pâinea lui Dumnezeu.
Ajuns pe meleagurile geto-dace, Cadmoº seînsoarã cu fiica lui
Ares ºi, prin bunãvoinþa zeului,o descoperã pe Io, dincolo de
Istru. Sora sa erapãzitã de balaurul închinat socrului sãu
Ares.Cadmoº îl omoarã ºi-l înalþã în propria sa lance,fixându-l
vertical pe trunchiul unui stejar. Balaurulapucase sã înghitã pe
jumãtate un lup, simbolularian al lui Lycaios – de unde dacii îºi
vor adjudecasimbolul suprem al balaurului cu cap de lup,totem sub
care se naºte mãreaþa Europã!
Revenind la tagma bessilor, pãrintele DumitruStãniloaie ne
aminteºte cã „Numele de bessi
îl purtau nu numai tracii de la sud de Dunãre, ci ºi ceide la
nordul ei”. De la ei, atribuind importanþa leuluica simbol de
conducãtor suprem, avem besse leonsau basileon, adicã bazileu
(conducãtor bizantin).
Tot de la bãtrânul Strabon pãstrãm precizarea:„La început, dacii
se numeau davi, adicã ceistrãlucitori, zeii fãuritori ai davelor,
cãci dava =strãlucire.
M. Eliade susþine cã a deveni dav sau davãînseamnã a deveni
zeu.
Pr. Feier ne aminteºte cã cea mai veche menþiunedocumentarã a
localitãþii Bistriþa, vine de la bess-terra-ze, adicã adeverirea ca
þarã a zeilor bessi.Tot el afirmã cã besii care slujeau Sfânta
Liturghiebizantinã pânã cãtre sec. XII, în care kyrie eleison,adicã
Doamne miluieºte, se rostea de zeci de ori, aulãsat o urmã
fascinantã în cuprinderea locuitorilor dinChirales, unde multã
vreme a funcþionat o mãnãstire
bessã, Bessi-neu, adicãsatul bessilor.
Reþinem deocamdatã cãmigratorul Teodoric ºi LeonBessul (Tracul),
Vasile al II-leaBulgarotonul, Constantin celMare ºi Justinian sunt
doarcâteva dintre strãluciteledescendenþe ale vechilorcãlugãri
bessi meniþi a neîndreptãþi sã cugetãm laimportanþa bessilor în
istoriaseminþiei noastre ºi chiarîn istoria acestei lumi.
Avem ddatoria ssã nneaducem aaminte cãopera strãromânului
Dionisie Exiguul sauCel smerit a fostposibil de
înfãptuitdatoritã istro-românului Justinian,împãrat al
Bizanþului.Dionisie, cãlugãr bessºi el, ca ºi împãratulridicat
dintre moesii bessi, confirmã faptul cã înprimul mileniu creºtin am
existat reprezentaþi câtse poate de onorabil. Din pãcate, ne-am
preocupatmai puþin de Justinian, promovându-l în prim-planpe
Constantin cel Mare, în mai toate consemnãrile.
Cu toate acestea, consemnarea binecredinciosuluiîmpãrat
Justinian cel Mare (482-565 d.Hr.) în Novelanr. 9 rãmâne în memoria
noastrã: „Fericita mea patrieîn care a vrut Dumnezeu sã vin în
aceastã lume, pecare a fãcut-o El... am hotãrât ca sfânt episcop
alPrimei Justiniane, patria noastrã, sã se înalþe la rangde
mitropolit ºi arhiepiscop al celorlalte provincii ºisã fie sub
autoritatea lui. Adicã Dacia Mediteraneana,Dacia Ripensis, Moesia
Secunda, Dardania,Provincia Prevalitana, Macedonia Secunda
ºiPanonia Secunda în care e cetatea noastrã Baciana.”
Dincolo de locul sãu de naºtere, Tauresium,pe care-l face
Justiniana Prima, împãratul va ridica,în nordul Dunãrii, Literata,
oraºul universitar careva fi consemnat cu timpul Lederata, în
documenteleromane.
Pe lângã impresionanta Sfânta Sofia, împãratula construit
Biserica Naºterii Domnului din Betleemºi biserica Mãnãstirii Sfânta
Ecaterina din Sinai,în care se slujea în limba bessilor!
Braþul înarmat al împãratului era asigurat devestitul general
Belizarie, traco-roman din Iliriculdunãrean, cel care cucereºte
Roma, redând gloriaobârºiei daco-getice a oraºului, decãzut sub
loviturilehoardelor migratoare.
Mai amintim despre codul lui Justinian, alcãtuitdin 12 cãrþi,
precum ºi Corpus Digesta, din 10 cãrþi,cele 154 de decrete
imperiale, Novelele, precumºi Codul Canonic.
Este de mirare cum besii, întemeietori aiEuropei, nu au suscitat
interesul unor cercetãrimai amãnunþite. Organizaþi asemeni
leviþilor, lucrarealor poate fi pusã pe seama faptului cã,
asemenilui Zalmoxis, ºi Moise s-a format în Egipt.
Dupã ieºirea din Egipt, Moise aºazã bazele religieimonoteiste,
Legea mozaicã, în timp ce Zalmoxis scriebazele religiei sale,
Legile belagine, creând cadrulde lucru pentru cãlugãrii bessi.
Bessii, chiar ºi dupã creºtinare, ºi-au cultivatlimba strãveche,
evoluatã în ceea ce numim „limbalatinã popularã”, vulgata sau vetus
romana. În limbaaceasta a studiat ºi a lucrat Dionisie cel Smerit,
poatechiar ºi atunci când a organizat arhivele
Vaticanului,devenind, el, un proto-român, fondator al
arhivelorpontificale, precum ºi întemeietor al dreptuluibisericesc
canonic.
Datoritã stãruinþelor sale, suntem noi azi în al2015-lea an de
la Naºterea Mântuitorului, pentrucã la 530 d.Hr. a instituit
numãrãtoarea care puneîn valoare Era creºtinã, adicã cele douã mari
calupuride vreme – î.Hr. ºi d.Hr.
Care dintre neamurile Europei, având asemeneainformaþii, le-ar
da uitãrii cu atâta uºurinþã?
Mai eeste uun llucru dde mmirare pe carese cuvine sã-l lãmurim.
În multe dintreconsemnãrile anticilor, mai ales în
documentele emise de cancelariile Romei, bessiiºi, dupã modelul
lor, toþi locuitorii Geto-Daciei eraunumiþi barbari. S-a
împãmântenit ideea cã barbarînseamnã o suitã de seminþii care, prin
culturã ºimanifestare, erau inferiori grecilor sau romanilor...
Luând în seamã doar cele câteva consideraþiidespre cultura ºi
existenþa bessilor enunþate anterior,ne putem pune întrebarea cum
puteau socoti aceia
drept inferioare seminþiile din care marilelor culturi îºi trag
rãdãcina?! Rãspunsulîl gãsim simplu în cu totul altã parte. Ceicare
prin legea lor sacrã se dãruiau iniþieriiîn taina muntelui pãstrau
barba naturalã,neatinsã de foarfeci, ºi, avându-i camodel, ºi
ceilalþi locuitori respectau acestlucru. Prin urmare, una este sã
fii purtãtorde barbã, adicã barbar, ºi cu totul altasã fii
considerat inferior acelor seminþii,barbar prin neevoluþie,
neºtiinþã...
Privitor la vechile practici dinprotoistoria noastrã, se
consemneazãfaptul cã, în cadrul ceremoniilor de iniþieresau de
intrare în casta tarabosteºilor, sepractica jertfirea unui taur,
numit la noimitra, adicã mit-ra – zeul poveste! Taurul
sau, în uzanþa colectivã, boul, alãturat numeluigeneric al
locuitorilor arimi a nãscut boi-arimii,de unde rezultã boierimea,
categorie socialãrecunoscutã pânã în epoca modernã.
Un alt simbol totemic, berbecul alb, îºi leagãexplicaþia de
faptul cã zeul trac Apollo a fosto vreme pãcurar (cioban) la oile
regelui Admetos.De la aceastã îndeletnicire zeul are o cetate
lanoi, Apullum (Alba-Iulia), unde se aduceau jertfesub forma
berbecului alb, cu coarnele întoarse.
Altarele lui Apollo aveau coloane simbolice dinlemn sau piatrã,
în vârful cãrora se aºeza ofranda,capul berbecului, dupã modelul
întemeierii aºezãrilorpãcurãreºti, Io-nicii, adicã biruitorii sub
semnul lui Io.
Din ce în ce mai recunoscutã astãzi, vechearelaþie
traco-egipteanã, inauguratã în protoistorianoastrã de zeiþa Io,
întemeietoarea primei dinastiide faraoni, este confirmatã prin
însãºi numele ei, Io,care stã de veacuri în fruntea titlurilor de
nobleþe aledomnitorilor noºtri: Io Mircea, Io ªtefan, Io Mihai
etc.
Mãrturia monoteismului egiptean, chiar dacãpentru o scurtã
perioadã, este regãsitã prin prezenþalui Ra în cuvintele noastre:
Ra – zeul, raza sau razeale simbolului suprem, soarele (Ra). Chiar
ºi în Ra-soria – rãsare. Pe lângã acestea, avem
nenumãratelereprezentãri ale taurului–boului cu soarele întrecoarne
din heraldica autohtonã. Mai amintim ºide simbolul caprei: de la
solstiþiul de iarnã pânã încumpãna dintre ani, soarele este mic,
departe, prinurmare, momentul nu e cinstit prin simbolul capuluide
bou, ci prin cel al caprei, cornutã redusã îndimensiuni. Aºa s-a
pãstrat dansul ritualic al caprei,adicã a capului mic al lui Ra –
capra. (Va urma)
-
Homo ssapiens
Currtea de la Arrgeºº
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 55
Denumirea „„Anticrist”apare pentru primadatã în Epistola
întâi
a lui Ioan 2, 18: „Copii, esteceasul de pe urmã; aþi auzitcã
vine (erchetai) un Anticrist;ei bine, acum (nyn) s-au ivitmulþi
anticriºti (antichristoipolloi) ºi de aici ºtim
cã este ceasul de pe urmã.”Pasajul este important din cel puþin
douã puncte
de vedere. În primul rând, el defineºte, prin binomul„vine
acum”, tensiunea eschatologicã tipic creºtinã(prezentã mai cu seamã
în epistolele pauline) ºi carese va generaliza începând cu secolul
al IV-lea.Anticristul va veni ºi, în acelaºi timp, se aflã
dejaprintre noi. El aparþine atât timpului viitor, eschaton-ului,
cât ºi prezentului (nyn). Pentru sectele creºtinede nuanþã
gnosticã, de pildã, tema sfârºitului lumiinu prezintã niciun
interes. Învierea a doua are locîn sufletul „pneumaticului” sau al
„desãvârºitului”;eschatologia se consumã aici ºi acum,
priniluminarea personalã. În al doilea rând, pasajulintroduce o
ambiguitate – care se va menþine de-alungul întregii istorii a
creºtinismului – privind naturaAnticristului. Avem de-a face, se
vor întreba mai toþiPãrinþii Bisericii, cu un singur Anticrist,
întruparea rãului total la sfârºitul veacurilor, sau cu o seriede
anticriºti „presãraþi” în epoci diverse ºi de careBiserica se va
împiedica la tot pasul?
În general, rãspunsurile vor conþine douãsecþiuni: una,
rezervatã anticriºtilor de mai micãanvergurã (în cadrul polemicilor
antieretice); alta,Anticristului final, sumã, recapitulare,
chintesenþãa tuturor anticriºtilor anteriori (în viziunea lui
Irineu,de pildã). Existã însã ºi unele poziþii tranºante.În
articolul sãu „Anticristul”, publicat în Supplémentdu Dictionnaire
de la Bible (vol. I, pp. 297-305),D. Buzy susþine teza conform
cãreia Anticristul nureprezintã un personaj individual premergãtor
celeide-a doua veniri a lui Hristos, ci constituie simbolulunui
grup de personaje malefice, un grup careîºi reînnoieºte componenþa
cu fiecare epocã.
Epistola ioaneicã presupune deja cunoscutpersonajul despre care
vorbeºte. Cititorii ei potenþialivor fi auzit, prin urmare, anumite
relatãri despreAnticrist. Autorul nu face decât sã aplice la o
situaþiecontemporanã un avertisment al lui Isus însuºi(procedeu
curent în iudaism, utilizat sistematicºi de cãtre autorii
creºtini). Anticriºtii sunt, în cazulde faþã, cei care îi neagã, în
bloc, pe Hristos,pe Tatãl ºi pe Fiul.
Anticristul sse ccaracterizeazã, aici, prinmanevrarea minciunii,
fiind un descendentdirect al „modelului pseudoprofetului” din
Vechiul Testament: „Cine este mincinosul (pseustes)dacã nu cel
ce tãgãduieºte cã Isus este Hristosul?”În capitolul 4 al aceleiaºi
epistole, Anticristul estenumit „profet mincinos”
(pseudoprophetes), dupãtradiþia deuteronomicã, un „profet” inspirat
de unduh mincinos (pneuma pseudes), cu consimþãmântullui Dumnezeu.
Credincioºii autentici ºtiu sã distingãîntre adevãr ºi masca
adevãrului, între „duhul luiDumnezeu” ºi „duhul Anticristului”. Tot
aici Anticristulpare sã stea în opoziþie directã cu Dumnezeu, iarnu
cu Hristos. Avem de-a face aºadar mai degrabãcu un „antitheos”
(termen folosit pentru prima datãîn sens peiorativ de cãtre Philon
din Alexandria),decât cu un „antiChristos”. De altfel, aºa
cumremarcã Peerbolte, un reputat biblist olandez, spredeosebire de
tradiþia sinopticã, primele douã scrisoriale lui Ioan îl „concep pe
Anticrist ca pe o fiinþãmetafizicã”, supranaturalã, iar nu
umanã.
A doua epistolã a lui Ioan insistã asupra unei altetrãsãturi a
personajului – capacitatea de a amãgi, dea-i duce cu vorba pe
creºtini. Ca în textul precedent,Ioan vorbeºte alternativ despre
anticriºti ºi despreun singur Anticrist. Meritã sã ne oprim o clipã
asupracuvântului grec prin care el îi caracterizeazã pe
anticriºti: planoi. Planoi se traduce îndeobºte prin„amãgitori”,
„înºelãtori”. În unele texte antice el aparecu sensul, puternic
colorat, de „ºarlatan”, „individcare trage lumea pe sfoarã”. Dar
sensul primordialal lui planos conþine ideea de „rãtãcire”.
Verbulplanein înseamnã „a rãtãci”, iar plane (de undeºi neologismul
„planetã”) desemneazã pur ºi simplu„rãtãcirea fãrã noimã”,
„devierea de la o anumitãdirecþie”. Prin urmare, amãgitorul
(planos) esteel însuºi un amãgit, un „rãtãcit” care, incapabilsã se
menþinã pe orbita normalã, amãgeºteºi rãtãceºte – insuflându-le o
credinþã oarbã,o pseudocredinþã – pe cei din jurul sãu.
În scrisorile ioaneice, aºadar, Anticristul esteun mincinos, un
fals profet ºi unrãtãcit/amãgitor. Nu trebuie pierdut dinvedere
dublul „statut” al personajului.„Anticriºtii”, la plural, se
referãsistematic la ereticii în opoziþie cucare comunitatea ioanicã
întrupeazão regula fidei apostolicã; „Anticristul”,la singular, se
referã la adversarulistorico-metafizic al Mântuitorului înpreajma
sfârºitului lumii. Exegeþii au
scos înevidenþãfaptulcã, spredeosebirede altefragmente
apocaliptice ale Noului Testament, cele ioaneice nulasã deloc
senzaþia unui apel angoasat. Autorul puneaccentul nu pe iminenþa
sfârºitului lumii ºi a Parusiei(a doua Venire), ci pe urgenþa ºi
fermitateacontracarãrii denigratorilor lui Hristos.
Comunitateaioaneicã de la sfârºitul secolului I (data
redactãriiscrisorilor) se aflã în pragul divizãrii. Pentru a
menþineteafãr nucleul credincioºilor, autorul aruncã în luptãcel
mai teribil argument: „Nu vã lãsaþi pãcãliþi – parecã vrea sã zicã
el – de falºii învãþãtori, cãci ei suntsemnul sfârºitului. Credeþi
în Isus, Hristosul, acumori niciodatã!”
Am ddat pprioritate eepistolelor 11, 22 ale lui Ioan(deºi
cronologic ele sunt posterioare celorpauline), întrucât aici
întâlnim pentru prima
datã menþionat cuvântul „Anticrist” (la singular ºiplural). Nu
este mai puþin adevãrat însã cã unul dintrecele mai importante
texte despre personaj aparþine(paternitatea rãmâne însã
îndoielnicã) apostoluluiPavel. Am în vedere capitolul al doilea din
A douaepistolã cãtre tesaloniceni.
Aproape toþi autorii creºtini care au scris despresfârºitul
lumii, despre Anticrist ºi despre a douavenire a lui Hristos
comenteazã, analizeazã sauinvocã, autoritativ, acest pasaj. Pavel
îi avertizeazãpe credincioºii din Tesalonic – cãrora, zice-se,
leprezentase subiectul îndelung ºi prin viu grai cu câtvatimp
înainte – sã nu se lase tulburaþi de „profeþíi”,„discursuri” sau
„scrisori” false propovãduind venirea„zilei Domnului” (hemera tou
kyriou), expresie cecalchiazã expresia ebraicã yôm YHWH (ziua
luiYHWH). Aceastã zi glorioasã va fi anunþatã deanumite semne
speciale; venirea ei reprezintãultimul act al unei drame ce se va
consumaîn preajma eschaton-ului. Drama va cuprinde:1) apostasia –
„apostazia” ºi 2) apariþia „omuluinelegiuirii”, a „fiului
pierzãrii”.
Ultimele douã expresii (ebraisme) îl desemneazãpe adversarul
eschatologic, nenumit ca atare în2 Tesaloniceni. Ideea de
adversitate, de rebeliunefaþã de Dumnezeu e puternic sugeratã în
trei rânduri:1) personajul malefic se numeºte „om al
nelegiuirii”(anomia); 2) el „se pune împotrivã”
(antikeimenos,adjectiv substantivizat în context, având în modclar
valoarea unui nume propriu); 3) „el se dã pesine drept Dumnezeu”
(aºezându-se în templullui Dumnezeu din Ierusalim). ªi, pentru a
subliniaºi mai mult analogia între Anticrist/Pseudocrist
ºiadevãratul Hristos, Pavel vorbeºte de o „parusie”a rãului,
precedând Parusia hristicã (o „parusie prinlucrarea lui Satan” – he
parousia kata energeian tou
satana). Parusia Anticristului,survenitã „în toatã puterea”,va
fi însoþitã de „semne ºiminuni” (mincinoase, dareficiente pe termen
scurt). Eava fi îngãduitã de Dumnezeupentru a le da ºi „fiilor
pierzãrii”(dintre oameni) satisfacþiaunei „antimântuiri”.
Deocamdatã îînsã(ne aflãm în faþaunuia dintre cele
mai disputate pasaje din NoulTestament) Anticristul este„þinut
în frâu”, „întârziat”,„reþinut” de o putere stranie,pe care Pavel o
numeºte îndouã rânduri, dar extrem devag ºi impersonal: 1)
„acum
ºtiþi ce-l reþine (to katechon), ca sã nu se arate decâtla
vremea lui”; 2) „taina fãrãdelegii deja lucreazã;ajunge sã fie dat
la o parte cel care o þine în frâu(ho katechon). Atunci se va arãta
nelegiuitul(anomos)” etc. Trei interpretãri aduse acestui dubletto
katechon–ho katechon s-au perpetuat în timp,dar ele nu fac decât sã
sporeascã, în niciun cazsã desluºeascã, misterul. Participiul
neutru („ceeace-l þine în frâu” pe Anticrist), s-a spus,
desemneazãImperiul Roman, versetul urmãtor referindu-se laîmpãratul
roman. Alþi exegeþi au propus pentru hokatechon chiar persoana
apostolului Pavel, neutrulfãcând aluzie la misiunea sa de
creºtinare a tuturorpãgânilor (oare nu spune Isus însuºi în
Evangheliadupã Marcu 13, 10 cã sfârºitul nu va veni decâtatunci
când vestea cea bunã va fi predicatã întregiilumi pãgâne?). A treia
interpretare, târzie, identificãpe to katechon cu Biserica, iar pe
ho katechoncu Întâistãtãtorul Bisericii. Uneori, prima ºi a
treiainterpretare s-au confundat, personajul care seopune venirii
Anticristului reprezentând o sintezãa împãratului roman (bizantin,
german, rus etc.)ºi a Întâistãtãtorului Bisericii (ortodoxe ori
catolice).Schema aceasta nu are pretenþii de aplicabilitatela
fiecare caz particular; ea reprezintã o simplãschemã-robot menitã
sã sistematizeze lucrurile.
Pentru interpretarea pasajului din 2 Tesalonicenipoate s-ar
cuveni invocate ºi cele câteva versete dincapitolul 20 al
Apocalipsei lui Ioan, unde se vorbeºtedespre eliberarea lui Satan
din iad dupã mileniulfericit. Aºadar, o altã soluþie (foarte
improbabilã însãºi aceasta, dar singura teologicã) ar fi
urmãtoarea:înfrângerea lui Satan ºi azvârlirea lui în iad pânã
lasfârºitul lumii ar reprezenta piedica „impersonalã”a parusiei
anticristice, Iadul (pãzitorul lui Satan) fiindpersonajul care se
opune deocamdatã manifestãriilui Anticrist în toatã puterea lui
distructivã. Soluþiaînsã omite câteva date esenþiale din textul
paulinicºi se referã mai degrabã la acþiunea diavolului(Anticristul
aflându-se deja în „balta de foc ºi depucioasã”). Ultima
interpretare (cronologic vorbind)– propusã de Lietaert Peerbolte –
meritã privitã cutoatã seriozitatea. Pentru explicarea
misterului,cercetãtorul olandez insistã, argumentat,
asupracaracterului pseudoepigrafic al scrisorii paulinice.
AAnnttiiccrriissttuull ººii aannttiiccrriissttoollooggiiaa
((II))Crristian BBÃDDILIÞÃ
-
Currtea de la Arrgeºº
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201566
Istoria dde llângã nnoi
Arhiereul bbasarabeanDionisie Erhana trecut la cele
veºnice. L-au cunoscut,l-au preþuit ºi l-au iubit
fraþiibasarabeni, dar cealaltãlume româneascã preapuþin. Vlãdica
Dionisie afost vicar în Basarabia, afost episcop plin la Ismail
ºicâtva timp locþiitor la Curtea
de Argeº. Prin Bucureºti nu zãbovea, pragurileautoritãþilor nu
le bãtea. Cine îl vedea întâia oarã,afarã doar dacã nu era un mare
psiholog, nu puteasã ghiceascã cu cine are de-a face. Un cãlugãr
sfios,îmbrãcat în haine aspre, mai totdeauna cu bãierileunei
traiste înfãºurate pe mâna stângã ºi cu mãtãniileînfãºurate pe mâna
dreaptã... La început mai purta ºipotcapetul caracteristic clerului
basarabean. Mergeaîncet, cu capul cam la o parte, era spânatic ºi
þineaochii în pãmânt... Câte parale puteai sã dai pe acestcãlugãr
provincial, evident venit în Bucureºti pentrucine ºtie ce nevoie a
mãnãstirii lui!...
Dar acesta era vlãdica Dionisie. Dacã aveaiprilejul sã-l
priveºti în faþã ºi sã-l auzi vorbind, erao revelaþie. Ochii lui de
o rarã limpezime, fruntealui albã ºi înaltã ºi cuvântul lui
neaoºromânesc, izvorând ca din cronici,îþi dovedeau o preþioasã ºi
apartepersonalitate.
De aproape cincizeci de ani de cândtrãiesc eu în Biserica
Româneascã ºiprintre sfinþii ei slujitori, credeþi cã amvãzut ºi am
studiat sute de exemplareclericale. Vlãdica Dionisie era uneminent
exemplar. Nu învãþase carteoficialã niciodatã. Fusese ºi
rãmãsesefiul, cãlugãrul ºi, pe urmã, stareþulMãnãstirii Suruceni.
ªi, cu toateacestea, era un mare cãrturarbisericesc. Nu mai vorbesc
de SfântaScripturã, pe care o ºtia pe dinafarã,dar vorbesc de
lungile lui cetanii, în limba ruseascã,de multele cãrþi pe care le
aprofundase în paceamãnãstirii ºi, îndeosebi, de literatura
patrioticã.
Vlãdica Dionisie era, însã, mai mult decât unputernic
autodidact. Era un suflet dãruit de sus cuincomparabilul dar al
credinþei. Era o inimã încinsãde focul tainei creºtine. Convorbirea
lui, mãrturisirilelui particulare ºi liturgice aveau cãldura ºi
sclipirilesfântului jeratic, pe care-l purta ascuns sub hainalui de
aba cãlugãreascã.
Am avut norocul sã stau în preajma acestuiprincipe al credinþei
creºtine multe ceasuri. Dacãceea ce vorbeam împreunã ar fi fost
lucruri desprelume ºi despre oameni, s-ar cuveni sã nu lepomenesc.
Dar este tocmai cazul despre carevorbeºte Sfânta Evanghelie: „ceea
ce aþi grãit laureche, în odãi, se va vesti depe acoperiºuri”
(Luca, 12, 3).
Va vveni vvremeacând credinþa ceavie, devotamentul
doctrinei ºi pilda vlãdicãiDionisie Erhan sã fie largmãrturisite
ºi propovãduite,spre fericita lui pomenireºi spre întãrirea
inimilor.
Azi, la câteva zile dupãplecarea lui dintre noi, vom
evoca acele seraficesfinte liturghii, pe carele prezida
arhiereulDionisie. Uneori, preafericit, fãceam ºi euparte din
soborulliturghisitor, alteoristam într-un ungher,priveam ºi
aºteptamsã-mi soseascãmomentul predicii.Vlãdica Dionisie,
înconjurat de preoþi, conducea dumnezeiasca slujbã.Nu privea pe
nimeni, nu mai fãcea nicio observaþie,nu mai vorbea decât cu Mielul
lui Dumnezeu, pe
care îl slujea ºi cãruia i se închina pânã la pãmânt...O, de
câte ori aº fi voit sã adun la aceastã
priveliºte înalt pilduitoare pe teologii, pe dascãliinoºtri ºi
chiar pe colegii arhiereului Dionisie!
Din fericire, este o lume întreagã basarabeanãcare îmi este
martorã ºi care, odatã ºi odatã, va ºtisã ºtie sã spunã multe
despre acest fiu al neamuluinostru ºi despre acest arhipreot al
BisericiiMântuitorului.
Dionisie Erhan a avut un rol puþin cunoscut lumiimai depãrtate
ºi o activitate lungã în zilele mãreþeale Unirii. În Mãnãstirea
Suruceni, al cãrei stareþ era,cãlugãrul Dionisie Erhan îi aduna pe
prieteni, sfãtuia,
hotãra... în ceasurile celegrele premergãtoare.Toþi basarabenii
patrioþide acum un sfert de veacau fost dacã nu ucenicii,dar cel
puþin bine sfãtuiþiivânjosului patriotDionisie Erhan.
Discreþia rarã aacestui om ºi umilinþalui monahalã au
acoperitpururea ºi au stinsluminile arãtãrii în vileag.Precum
foarte puþini ºtiudespre teologul care era,tot aºa ºi despre
inimalui româneascã.
A plecat dintre noi cu acelaºi pas anonim, cuaceeaºi înfãþiºare
de cãlugãr prost, cu aceeaºismerenie admirabilã, cu care trecea pe
strãzilecapitalei noastre. A închis ochii în pacea pãzitãde sfinþii
îngeri a mãnãstirii lui de baºtinã.
Auzã vrednicul arhiereu Dionisie, când va veniîn faþa Cerescului
Stãpân: „Bine, slugã bunã ºicredincioasã! Intrã întru bucuria
Domnului tãu!”(Matei, 25, 21).
(Articol apãrut în Informaþia zilei, an III, nr. 620,din 29
septembrie 1943, p. 1. Foto 1: Mitropolitul GurieGrosu ºi episcopul
Dionisie Erhan, împreunã cu stareþiiºi stareþele sfintelor
mãnãstiri din Basarabia interbelicã;Foto 2: Mãnãstirea
Suruceni.)
EEppiissccooppuull DDiioonniissiiee EErrhhaann
Miza pprincipalã a fragmentului respectiv este justificarea
întârzierii celeide a doua veniri a lui Hristos înaintea
creºtinilor din Tesalonic. „Dece Hristos întârzie sã vinã ºi sã
aducã pacea ºi mântuirea fãgãduite?”,
se va fi întrebat comunitatea cuprinsã de nerãbdare. Pentru cã,
rãspunde autorulepistolei, venirea lui Hristos se înscrie într-un
scenariu mai amplu, ale cãruietape se cuvin respectate. Înaintea
lui Hristos trebuie sã aparã „omul nelegiuirii”.ªi de ce acesta, la
rândul sãu, întârzie sã-ºi facã apariþia? Întrucât existã
„ceva”,rãspunde autorul epistolei, o putere misterioasã, ori
„cineva”, un personajmisterios, care-l þine deocamdatã pe
„nelegiuit” în frâu (to sau ho katechon).Peerbolte trage concluzia
cã acest katechon, la neutru sau la masculin, nu trimitela niciun
referent concret (putere impersonalã sau personaj istoric). Autorul
l-aintrodus numai pentru a explica prelungirea, devenitã
insuportabilã, a aºteptãriiParusiei, iar pretinsa complicitate
între Pavel ºi tesaloniceni a fost montatãanume pentru a spori
gradul de veridicitate al raþionamentului.
Oricare ar fi fost însã intenþia cu care autorul epistolei va fi
inserat acestecuvinte enigmatice, interpretarea katechon-ului ca
figurã a împãratului roman,apãrãtor al creºtinismului, s-a bucurat
de cel mai mare succes de-a lungul vremii,bineînþeles, dupã
Constantin cel Mare. Anticristul îºi va face apariþia direct –
fãrãmascã, fãrã sã-i pese de nimeni ºi de nimic – pe scena lumii
abia dupã dispariþiaultimului împãrat. Vom întâlni frecvent acest
topos în apocaliptica medievalã,atât bizantinã, cât ºi
occidentalã.
Recapitulez: Anticristul din 2 Tesaloniceni întruchipeazã în
primul ºi în primulrând „nelegiuirea” (înþeleasã ca „impietate”,
„profanare”). El se considerã pe sineDumnezeu ºi se proclamã ca
atare în faþa lumii întregi. Acþioneazã prin „puterealui Satan”
(neconfundându-se cu acesta) ºi-i amãgeºte pe necredincioºi
prinminuni, farmece ºi semne mincinoase. Hristos îl va ucide prin
„suflarea gurii Sale”.(Va urma)
LLaa mmooaarrtteeaa vvllããddiiccããii DDiioonniissiieeGalla
GGALACTION
Episcopul DDionisie EErhan ((din bbotez DDimitrie), ss-aanãscut
lla 22 nnoiembrie 11868, îîn BBardar, jjudeþulLãpuºna, BBasarabia.
AA ffost ffrate îîn MMãnãstireaSuruceni ((1883), rrasofor ((1890),
ttuns îîn mmonahism îîn 11899,ierodiacon ((1900), iieromonah
((1904), sstareþ aal mmãnãstirii(1906), eegumen ((1915). LLa 222
iiulie 11918 aa ffost hhirotonitarhiereu, îîn CCatedrala
MMitropolitanã ddin IIaºi, ccu ttitlul „„alIsmailului” ((vicar aal
AArhiepiscopiei CChiºinãului). LLocþiitor ddeepiscop aal CCetãþii
AAlbe-IIsmailului ((1932–1933), aapoi aalesepiscop eeparhiot ((20
ooctombrie 11933, îînscãunat lla 115 mmai1934), ppãstorind eefectiv
ppânã îîn 11940. ÎÎn vvara aanului 11940,în ttimp cce AArmata
SSovieticã oocupa BBasarabia, ss-aa rrefugiatîn RRomânia.
La 116 iiulie 11940, mmitropolitul OOlteniei, ssub aa
ccãruijurisdicþie ccanonicã sse ggãsea EEparhia AArgeºului, ll-aa
ddelegatsã cconducã aaceastã eeparhie, aaflatã aatunci vvacantã.
RRãmâneîn ffruntea EEpiscopiei aargeºene, ccontinuând ssã ppoarte
ttitlul„al CCetãþii AAlbe-IIsmail”, ppânã lla 111 iiulie 11941,
ddeºi îîn zziuade 44 iiunie, aacelaºi aan, sse ffãcuserã aalegeri
dde eepiscop ttitular.
Fusese aales aarhimandritul FFilaret JJocu, îînsã SSfântul
SSinod,în ººedinþa ddin 55 iiunie 11941, aa iinvalidat aaceastã
aalegere.
În aaceastã ssituaþie, ddelegarea eepiscopului DDionisie
llaconducerea EEparhiei AArgeºului aa ccontinuat. AA mmai
ppãstoritpânã lla 111 iiulie 11941, ccând, ddestul dde ssuferind,
aa ppãrãsitEparhia aargeºeanã. LLa sscurt ttimp ddupã aaceasta, aa
ccerutretragerea lla ppensie, cceea cce ii ss-aa aaprobat lla 116
aaugust1941. DDupã pplecarea dde lla EEparhia AArgeºului, ss-aa
rreîntors îînBasarabia ººi aa mmai ttrãit ppânã lla 117 sseptembrie
11943. AA mmuritla CChiºinãu ººi aa ffost îînmormântat lla
MMãnãstirea SSuruceni.
A ffost uunul ddintre lluptãtorii ppentru rrealizarea
sstatuluinaþional rromân uunitar.
A ffost uun bbun îîndrumãtor aal aactivitãþii
mmisionar-ppastoraleºi cculturale ddin EEparhia IIsmail, uunde aa
îînfiinþat oo ttipografie,un oorfelinat ºº.a. AA sscris ddiferite
aarticole îîn pperiodicebasarabene.
(Sursa: Istoriia AArhiiepiiscopiieii AArgeºuluii ººii
MMusceluluii,Curtea dde AArgeº, 22012, ººi
hhttp://www.crestinortodox.ro/dictionarul-tteologilor-rromani/dionisie-eerhan-887433.html)
1
2
-
Currtea de la Arrgeºº
Istoria dde llângã nnoi
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 77
Îmi aamintesc de primiimei ani de ucenicie.Eram, acum 50 de
ani,
un grup de tineri arhitecþi, uniicolegi de studenþie, alþii
dinpromoþii apropiate, lucrând laProiect Bucureºti, în
SectorulSistematizare, cu lefuri mici,dar cu visuri mari. O
rochie
sau o bluzã „la modã” era o raritate pe care cu greureuºeai sã
þi-o procuri de la „Consignaþia” sau dela „pachet”. Atmosfera în
atelier era o continuarea zilelor petrecute la facultate, cu lucru
pânã searatârziu, cu „predãrile” de proiect la care colaboramîntre
noi, ajutându-ne în spirit camaraderesc saucu sâmbetele cu „schiþã
de schiþã” (un fel deextemporal), închiºi în atelier 12 ore, care,
defapt, nu se încheiau decât atunci când Nea Vasile,laborantul ºi
omul bun la toate, ne stingea lumina dela tabloul electric. Stãteam
cocoþate, cât era ziua delungã, pe o imensã planºetã, alcãtuitã
prin alãturareaaltor patru planºete mai mici pe care era caºerat
pehârtie „ciocan” planul oraºului. Trãgeam în tuº cu„trãgãtorul” ºi
coloram cu tempera diversele zoneale Bucureºtiului, fixând apoi
vopseauacu „suflãtorul”. Eram îmbrãcate cuhalate sau ºorþuri pe
care se putea cititoatã gama cromaticã folositã la lucru.Cu toate
astea, eram veseleºi tinereþea compensa sãrãcia.
ªeful nostru era arh. TraianStãnescu, nu cu mult mai în
vârstãdecât noi, poate cu vreo zece ani.Proiectul la care se lucra,
de marecomplexitate ºi anvergurã, erao propunere de sistematizare
ºimodernizare a Bucureºtiului. Nimeninu avea experienþa necesarã.
Aveam doar entuziasmºi energie. ªi mai aveam ceva. Un ºef de
proiect cu„greutate” – arh. Horia Maicu, susþinut în ascensiuneasa
spectaculoasã (profesor la Institutul de Arhitecturãºi arhitect-ºef
al oraºului), apreciat la vârful ierarhieipentru ceea ce realizase,
Casa Scânteii ºimonumentul comemorativ al „eroilor comuniºti”
dinParcul Carol. Pentru acesta din urmã, a fost gratulatcu titlul
de „Seacã lacuri”, deoarece a modificat ºimicºorat lacul din parc,
desfiinþând astfel ºi GrotaGiganþilor a sculptorului Paciurea. Era
însã un inspiratmanager, promovându-i pe cei mai buni
profesioniºtidin tânãra generaþie. El era cel cu intrare „sus”, cel
curelaþiile, cel „cu pâinea ºi cuþitul”! În clãdirea
sediuluinostru, situat cu vedere la Piaþa Universitãþii, aveabiroul
de proiectare cu un etaj mai jos. Îl vedeamde la balcon, de multe
ori, sosind cu maºina neagrãoficialã, înalt, subþire, elegant,
purtând pe cap o micãtocã neagrã de astrahan. Se miºca uºor, ca o
felinã,la fel probabil în alesele medii unde era primit.
Noi nnu nne ppuneam pprobleme existenþiale ºinu încercam sã
dezlegãm traseul drumurilorcãtre „înalta societate”. Ne preocupam
de
lucrul nostru, învãþam, înþelegeam ºi ne perfecþionampe mãsura
avansãrii lucrãrii. Bucureºtiul urma sãdevinã un oraº modern.
Respectând dezvoltareaistoricã a capitalei, cu o structurã
radial-concentricã,proiectul completa, amplifica ºi controla
dezvoltareaoraºului. Aºa s-au nãscut cele trei inele concentricede
circulaþie, în particular, „Inelul 2” despre careeste vorba mai
jos.
Adevãratul ºef de proiect era arh. TraianStãnescu, cunoscut în
lumea arhitecþilor ca „Bebe”sau „frumuseþea blondã”. La biroul lui,
geamul eradeschis în timpul iernii, iar afarã, pe stradã, umbla
cucapul descoperit, îmbrãcat doar cu un trenci pestecostum, în
zilele geroase. Se spunea cã i s-ar firecomandat acest regim
drastic pentru menþinereatinereþii. Era un om ambiþios, muncitor ºi
exigent cusubalternii, dar, în acelaºi timp, gata oricând sãlucreze
cot la cot cu noi, la nevoie. Se lupta cu toategreutãþile
materiale, cu colaboratorii de diferitespecialitãþi. I-a succedat
în anii urmãtori lui H. Maicu,ca arhitect-ºef al oraºului, dar
niciodatã cu puteridepline, doar ca adjunct, locul de arhitect-ºef
„plin”rãmânând în tot acest timp vacant. I se fãcea astfelo mare
nedreptate, dar cine sã mai aibã acumbun-simþ ºi timp sã exprime
niºte scuze...
Într-o zi, derularea vieþii noastre obiºnuite
s-a întrerupt brusc. Ca izbitã de o furtunã, uºaatelierului s-a
deschis. Am ridicat toate privireaîn direcþia uºii. Cu o miºcare de
rotaþie, executatãcu dezinvolturã, Maria Tãnase s-a oprit în
mijloculcamerei. Cãci ea era! La un pas în urma ei,profesorul
nostru, arh. Octav Doicescu.
Pentru aa îînþelege aaceastã ppoveste, trebuiesã fac câteva
precizãri. În proiectul reþelei decirculaþie a oraºului figura un
aºa-numit Inel
2. Un segment din acesta, care fãcea legãtura întreCalea
Vãcãreºti ºi Piaþa Pieptãnari (Eroii Revoluþiei),trecea peste o
zonã cunoscutã ca Valea Plângerii(situatã lângã Cimitirul Bellu),
unde, pe terenurineconstruite, se cultivau zarzavaturi. Un astfel
deteren, moºtenit din familie, aparþinea Mariei Tãnase.Aflând
despre pericolul de a-ºi pierde grãdina, venisesã vadã cu ochii ei
proiectul ºi sã protesteze!
În faþa noastrã, Maria Tãnase continua sã-ºidesfãºoare
splendidul spectacol. Noi, spectatorii,captivaþi de apariþia divei,
nu ne mai puteam luaochii de la ea.
Era îmbrãcatã ca în reviste: o fustã albã plisatã,bluzã neagrã
cu buline albe mari, pantofi albi cu tocºi o pãlãrie albã cu boruri
mari. În timp ce-ºi susþinea
cauza, se rãsucea pe tocurile înalte, fãcând ca fustasã-ºi
desfãºoare pliurile.
– Unde e Inelul 2? … Ãsta e Inelul 2?! Sã vãspun eu cum este
problema asta! La expoziþiainternaþionalã din America (vezi nota),
la pavilionulnostru, am cântat de au rãmas toþi cu gura
cãscatã.Atunci m-a cerut de nevastã un milionar americancare putea
sã acopere cu limuzinele lui tot inelulvostru! Nu m-a lãsat inima
sã rãmân acolo. Mãgândeam la þara mea, la oraºul meu, la
grãdinamea!... ªi voi treceþi cu inelul vostru peste ea?!Octav!
Octav (se adresa din când în cândprofesorului), ce zici, ce
neobrãzare!
Între timp, apãruse în atelier ºi arh. TraianStãnescu, ºeful
nostru, care, dupã câteva vorbeºoptite cu prof. Doicescu, a
calmat-o cu farmecullui binecunoscut ºi au pãrãsit împreunã
încãperea.Dupã plecarea ei, multã vreme nu am contenitsã comentãm
evenimentul.
Consideram cã povestea s-a încheiat ºi aproapeo uitasem, când,
dupã vreo douã sãptãmâni, primim,printr-un mesager, o scrisoare.
Era adresatã: „lui NeaMiºu de la Sistematizare”. Conþinutul nu
poate
fi rezumat ºi nici reprodus. Într-un limbaj mai multdecât
colorat, ni se comunica totalul ei dispreþ ºidorinþa explicitã: „mã
p... pe strãzile voastre!” etc.,încheind apoteotic: „sã mã pupaþi
în c...!”
Soarta a fãcut ca, dupã câþiva ani de la aceastãvizitã, sã vedem
de la balconul aceluiaºi atelierfuneraliile celebrei cântãreþe, al
cãrei convoi a trecutpe sub ferestrele noastre. Mii de oameni au
însoþit-ope ultimul drum, de la Teatrul Savoy pânã la
CimitirulBellu. Carul mortuar, acoperit de flori, era precedatde o
maºinã-stropitoare care deschidea drumul prinmulþime. Atunci am
rememorat apariþia ei în mijloculnostru, am revãzut cu mintea
chipul ei încã frumosîn acea vreme ºi am regretat cã am
dezamãgit-o,profanând grãdina ei, amintirile ei de tinereþe.
Eraprobabil una dintre ultimele ei dorinþe, salvarea aceluiloc,
dorinþã pe care noi, tinerii, nu am înþeles-o.
Dupã aani dde lla aaceste îîntâmplãri, ne putem„mândri” cu
faimoasa „Casã a Poporului”,pentru care s-au dãrâmat cartierele
situate
pe pantele dealului Uranus, cu casele lor pline defarmec,
biserici ºi ºcoli cu valoare istoricã ºi artisticã.S-a modificat
relieful, distrugându-se corniºa lunciiDâmboviþei, singurul loc ce
oferea o perspectivãinteresantã oraºului, aºezat neinspirat pe
terenulplat al câmpiei.
Familii întregi au fost dislocate ºi gospodãriidistruse. În
raport cu aceastã catastrofã, necazulMariei Tãnase, peste a cãrei
grãdinã trecea Inelul 2,pare acum minor.
S-au creat bulevarde prin strãpungeri brutale înzone locuite,
realizând o esplanadã grandioasã cãtreconstrucþia megaliticã de la
un capãt, dar care, lacelãlalt capãt nu duce nicãieri, urmând doar
direcþiagestului incoerent al conducãtorului.
Constat cu regret cã, dupã o lungã aºteptare, înprezent s-a
realizat puþin din tot ce se prevãzuse,doar un fragment din
structura inelului, anume PodulBasarab, ºi acesta dupã o
îndelungatã gâlceavãmeschinã. Soluþia noastrã, printr-un pasaj
denivelatpentru intersecþia din Piaþa Universitãþii,
laborioasele
planuri pentru circulaþie ºi parcãri ºi multe altele sunttoate
ignorate ºi dupã instalarea noii conduceri a þãrii.
Acum 50 de ani credeam cã este de ajuns sã-þiimaginezi ºi sã
crezi cã drumurile duc undeva, cãInelul 2 va lega cartierele,
oamenii ºi, poate,idealurile.
Mult mai târziu i-am înþeles semnificaþia. Cã Inelul2 a fost
camaraderia, prietenia ºi sinceritatea carene-a unit atunci ºi a
dãinuit pânã în ziua de azi, înciuda vicisitudinilor anilor
parcurºi. De fapt, pentrunoi toþi, generaþia de atunci, acesta a
fost tinereþeanoastrã, Inelul 2.
Notã: Este vorba de Expoziþia Universalã New Yorkdin 1939, la
care arh. Octav Doicescu a proiectat pavilionulRomâniei ºi la care
Maria Tãnase a cântat acompaniatãde un taraf de lãutari, spre
încântarea publicului american.Aºa se explica relaþia amicalã între
cei doi. Cu aceastãocazie, (se spune cã) un american bogat ar fi
cerut-oîn cãsãtorie. Fragmentul cu M.T. a apãrut, sub o
formãdiferitã, în Arhitecþii promoþiei 1953-1959.
Afirmareprofesionalã. Amintiri, Ed. Victor, Bucureºti,
2009,coordonator arh. Ofelia Stratulat, pag. 109-111.
IInneelluull 22Constanþa VVAIDDA HALIÞA
Dupã 223 AAugust (nenorocoºi cum suntem,iatã-ne obligaþi încã
odatã sã pornim cuacest reper), artiºtilor de teatru,
cântãreþilor
ºi teatrului nu le mergea prea bine, nu aveau sãlipe unde sã
joace, deºi bucureºtenilor nu le pierise,în sãrãcia de dupã rãzboi,
gustul pentru spectacol,epic combinat cu romantism sau umor,
caracteristicromânilor, nu tuturor meridionalilor
(contraexemple:bulgarii noºtri sau grecii contemporani).
Am auzit-o pe Maria Tãnase live o singurã datã,pe scena unei
grãdini de cinematograf din Bucureºti,interpretând cântecul pe care
ea însãºi l-a scris:„Cine iubeºte ºi lasã/ Dumnezeu sã-i dea
pedeapsã/târâiºu’ ºarpelui/ ºi pasu’ gândacului,/
vâjâitu’vântului,/ pulberea pãmântului”. Maria Tãnase a venitîntr-o
fustã viu coloratã, cu multe falduri care seînfoiau ºi, cu toatã
modestia dezolantã a cadrului,a pus în blestemul rostit un munte de
suflet, parcã
mai înfricoºãtor la versurileabia ºoptite. Nu puteam
atunciînþelege cântecul, nu suntsigur cã-l mai pot încãînþelege
acum.
Îl mai vedeam, la teatrulOdeon de astãzi, pe Emil Botta în
Othello, uneori cuMihai Popescu în Iago sau în Romeo, cu Mimi
Bottaîn Julieta, pe N. Stroe, într-o modestã ºi perifericãgrãdinã,
apoi la Savoy, actualul C. Tãnase, sau peMircea Criºan, în pauza la
filmul Drumul spre stelecu David Niven, la Cinema Gioconda, imitând
cusucces la public motorul unei motociclete. Ne mai„occidentalizam”
sau ne deplângeam paranoiceºecurile la ore foarte târzii la Mon
Jardin, restaurantazi dispãrut, când un saxofon apuca
tulburãtoareaBaladã a lui Ciprian Porumbescu. Însã, vom reveni.
AAccttoorrii,, ccâânnttããrreeþþii,,tteeaattrruu..
ÎÎnncceeppuuttuurrii
DDrragoº VVAIDDA
-
88
Istoria dde llângã nnoi
Currtea de la Arrgeºº
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 2201588
Scriitorul ffrancez dde oorigine rromânã EugenIonescu a fost
pentru o scurtã perioadãde timp profesor de limba francezã la
Seminarul Teologic „Neagoe Vodã” din Curteade Argeº. Aceastã
perioadã de profesorat la Curteade Argeº se poate reconstitui pe
baza documenteloraflate în fondul de arhivã alSeminarului Teologic
din Curtea deArgeº pãstrat la Arhivele Naþionale –Serviciul
Judeþean Argeº.
În aceste documente a rãmasconsemnat cã Eugen Ionescu, nãscutîn
anul 1909 (la Slatina), a terminat în1928 Liceul „Sf. Sava” din
Bucureºti cuDiplomã de Bacalaureat ºi a absolvitFacultatea de
Litere din cadrulUniversitãþii Bucureºti în anul 1932,cu Diploma de
Licenþã nr. 18.399.A susþinut examenul de capacitateîn 1935 la
Bucureºti, iar ulterior a fostnumit profesor de Limba Francezãla
Gimnaziul Mixt din Cernavodã (1).
Ministerul Instrucþiunii, prin Serviciulde Învãþãmânt Bucureºti,
i-a aprobat solicitareade transfer, începând cu 1 septembrie 1935,
dela Cernavodã la Seminarul de la Curtea de Argeº,unde a fost numit
profesor titular provizoriula Catedra de limba francezã (2).
În anul ºcolar 1936-1937, Eugen Ionescu a predatlimba francezã
la clasele I, a II-a, a III-a (câte 3 orela fiecare) ºi la clasele
a V-a, a VII-a, a VIII-a (câte2 ore la fiecare), în total, 15 ore
pe sãptãmânã. Dinlista nominalã a personalului didactic de la
Seminarde la 1 aprilie 1936 reiese cã profesorul Eugen
Ionescu era cãsãtorit (am putea spune „proaspãtcãsãtorit”, în
1936, cu Rodica Burileanu, nãscutã la9 decembrie 1910, de profesie
avocat, fiica lui MihailBurileanu, director al ziarului Ordinea
(3)), fãrã copii,avea gradul militar de caporal T.R.,
contingentul1934, arma Infanterie din cadrul Regimentului 3Olt –
Slatina ºi era încadrat în mod efectivîn învãþãmânt de 1 an ºi 7
luni (4).
La 29 octombrie 1936, inspectorul general Al.Batist din cadrul
Ministerului Instrucþiunii Publice ainspectat activitatea didacticã
a profesorului titular-provizoriu Eugen Ionescu la ora de Limba
Francezãde la clasa a IV-a ºi a consemnat în scris astfel:„S-a
examinat lecþia «La région de la Saône».Examinarea a fost fãcutã
prin întrebãri puse în limbafrancezã ºi constat cã în scurt timp
d-sa a obiºnuitpe elevi sã întreþinã o uºoarã conversaþie în
limba
francezã. S-a dat ca lecþie nouã «La région desAlpes». ªi la
explicaþie dl. profesor procedeazãmetodic, folosindu-se în
colaborarea clasei. Lecþiaar fi fost ºi mai uºor propusã dacã
ºcoala ar dispunede o hartã a Franþei. Dl. profesor pronunþã
frumosºi desigur cã în clasele inferioare (I ºi II) va izbuti
ca sã facã ºi pe elevisã pronunþe mai corectºi altfel decât
pronunþãcei din clasa IV.” (5)
Activitatea ssadidacticã laCurtea de Argeº
a fost însã de scurtãduratã ºi instabilã.În perioada 1
septembrie– 10 decembrie 1936,profesorul Eugen Ionescuacumulase
cele mai multeabsenþe de la catedrã,totalizând un numãr de
49 de absenþe,dintre care 45erau „motivate”cu ordinelenr. 53.263
ºi 62.279din 1936, iar 4absenþe eraunemotivate ºi fãrãcerere de
concediu.Din cele 49 deabsenþe, 38 au fost
suplinite de alþi profesori, iar 11 au rãmas
nesuplinite.Absenþele repetate de la catedrã din anul 1936 aufost
consemnate la 29 septembrie, 6, 7, 10 octombrieºi între 3 – 13
noiembrie 1936 ºi au fost motivateparþial printr-un „concediu de
boalã” (6). În aceastãperioadã, la Seminarul Teologic din Curtea de
Argeºmai erau ºi alþi profesori în aceeaºi situaþie, a
cãroractivitate didacticã era suplinitã în mod constant dealþi
profesori, aºa cum era cazul profesorului deistorie, proaspãt
absolvent de doctorat în strãinãtate,Mihai Berza, dupã cum reiese
din statele de platãale personalului didactic din perioada
1937-1938.
În februarie 1937, Ministerul Instrucþiunii,al Cultelor ºi
Artelor, cu ordinul 24.642,a aprobat numirea profesorului Eugen
Ionescu,cu titlu provizoriu, la Catedra de limba francezãde la
Seminarul Central din Bucureºti, catedrã
care devenise vacantãprin decesul profesoruluiºi scriitorului
Anton Holban(decedat în ianuarie 1937),iar orele de limba
francezãde la Seminarului Teologicde la Curtea de Argeº urmausã fie
suplinite de profesorulGh. Murgioiu (7).
În aacelaºi aan, prin ordinul ministrului nr. 138.970din
septembrie 1937, înaintat SeminaruluiTeologic de la Curtea de
Argeº, profesorul
Eugen Ionescu a fost delegat într-o „funcþiuneadministrativã”
din Ministerul Instrucþiunii – fãrãalte menþiuni despre funcþia
ocupatã – ºi urma„sã primeascã din învãþãmânt 20% din salariu,pe
tot timpul cât va funcþiona în Minister fiindconsiderat în concediu
din oficiu de la catedrã”pentru anul ºcolar 1937-1938, conform art.
173din Legea de organizare (8).
De-a lungul anilor ºcolari 1937-1938 ºi1938-1939, profesorul
Eugen Ionescu a fosttrecut în continuare în schema de încadraresau
în statele de platã a salariilor de laSeminarul din Curtea de
Argeº, deºi catedrade limba francezã era suplinitã de
alþiprofesori. Pentru perioada septembrie –noiembrie 1937, suma de
2.730 de lei,cuvenitã conform statelor de platãprofesorului Eugen
Ionescu, a fost depusãla Administraþia Financiarã Argeº, iar
pentruluna decembrie 1937, suma de 1.028 lei afost depusã tot la
Administraþia FinanciarãArgeº ca reþinere pentru Casa Corpului
Didactic (9). În mod practic, Eugen Ionescu a avut o
activitate
didacticã de scurtã duratã ºi intermitentã în perioadaseptembrie
1935 – februarie 1937, când a funcþionatîn mod oficial ca profesor
de limba francezã laSeminarul Teologic de la Curtea de Argeº, însã
a fosto apariþie care a rãmas în amintirea absolvenþilor…
Note1. Arhivele Naþionale – Argeº, fond Seminarul Teologic
„Neagoe Vodã” din Curtea de Argeº, dosar 690/1937, f.254. 2.
Ibidem, dosar 677/1936 f. 218. 3.
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comu
nism/studii_articole/personalitati
_in_vizor/Eugen%20Ionescu.pdf, 2014.
4. Arhivele Naþionale – Argeº, fond Seminarul Teologic„Neagoe
Vodã” din Curtea de Argeº, dosar 690/1937, f.323; 677/1936 f.
206.
5. Ibidem, registru nr. 803/1921-1938, f. 81, 82v. 6. Ibidem,
dosar 677/1936, f. 232; 690/1937, f. 5;
680/1936, f. 110v. 7. Ibidem, dosar 687/1937, f. 26; 687/1937,
f. 18. 8. Ibidem, dosar 687/1937, f. 160, 252, 254, 284.9. Ibidem,
dosar 699/1937, f. 1.557; 687/1937, f. 1.558.
EEuuggeenn IIoonneessccuu llaa CCuurrtteeaa ddee
AArrggeeººAurrell RRADDU
La iiniþiativa AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, oo
pplacã dde mmarmurã rrealizatã ccu ssprijinul
RRotarexim-RRm.Vâlcea, aa ffost aaºezatã ppe pperetele LLiceului
FForestier ddin CCurtea dde AArgeº, uunde ffuncþiona îîn aanii
11935-337Seminarul TTeologic „„Neagoe VVodã” ººi uunde SSeminarul
aa rrevenit îîn uultimii aani ((foto). DDezvelirea pplãcii aa aavut
llocpe 115 ddecembrie 22014, pprilej ccu ccare SSeminarul TTeologic
aa oorganizat uun ssimpozion ddedicat llui EEugen IIonescu.
Lacrima AAnei
Traian VVasilcãu, pseudonimTraianus, ss-aa nnãscut lla 22
aaprilie 11969,în ssatul VViiºoara, rraionul EEdineþ,Republica
MMoldova. AAbsolvã, îîn 11993,Facultatea dde IIstorie ººi
EEtnopedagogie,Universitatea PPedagogicã ddeStat „„Ion CCreangã”
ddin CChiºinãu.Participant aactiv, îîncã ddin ttimpulstudenþiei,
lla mmiºcarea dde eeliberare
naþionalã. MMembru aal UUniunii SScriitorilor ddin MMoldova ººi
aal UUniunii SScriitorilordin RRomânia. MMaestru îîn AArtã ((2011).
SScrie ddin 11983, ddebuteazã eeditorialîn 11995 ccu vversuri.
Dintre vvolumele ppublicate: Poemele rregretelor ttârzziiii,
1995; Riisiipiitorul dde iiubiire,1995; Un cclopot ppentru
BBasarabiia, 1996; Zeiiii nnu mmor îîn ccer, 1997; Spiitale
ppentruîngerii, 1997; Potopul ccultural, 1999; Siinceriitatea cca
ssentiinþã, 1999; Poeme dde ppetiimpul ttãceriiii dde aaur, 1999;
Prãbuºiit îîn fflorii, 2000; Coliindã ppentru nniiciiodata
mmea,2000; Moartea îîn ppremiierã, 2001; Regele îînviins, 2001;
Demiisiionarea ddiin uumiiliinþã,2003; Atentat lla vveºniiciie,
2006; Ciiocârliia ccântã ffãrã ttãlmãciirii, 2007; Eternulînnãscut,
2008; Când ss-aau ffost sspus îîngeriiii, 2009; Regãsiit îîn ccer.
TTriilogiiepsalmodiicã, 2009; Prãdalniiciiii ddiin ccrãiia lluii
DDumnezzeu. PProfeþiiii aadeveriite, 2011;Sãrutul mmãriiii, 2011;
Cameleoniismul lla rromânii (ÎÎngândurãrii bbasarabene),
22012;Cãlugãr ffãrã sschiit, 2012; Sfeºniic îîn rrugãciiune, 2012;
Inscriipþiiii ppe eetern. OOperetãcute îîn 99 vvolume, 2012-22014.
NNumeroase aapariþii îîn rreviste, lla rradio ººi TTV.
Poemele aalãturate ssunt iinedite.
Baladã ppe nnou
Manole ººi-aa îînchis iiubirea-nn zzid,Eu –– uun ppopor dde
mmierle ffredonândAl nnedreptãþii llied –– În ggând.
Sunt bbucuros, aaproape nne-nntâmplat.Mi-aa mmai rrãmas uun
llucru dde ffãcut —— Sã lle ffiu ccer ssurpatÎn aabsolut.
* ** **
Inundã sspaþiul bbãrcile ddin ccer,Privirile-mmi ttãcerii ssunt
eecou,Prin aaltã llimbã vveche îîmi pport ppaºii,Mai ccaligrafiind
uun ccântec nnou.
Timp nnu aa mmai rrãmas ddecât îîn ccerbi,Clipele llor
rrãstoarnã-nn ccurþi ppianeªi oochii mmei –– MManoli, MManoli
sstrãvechi ––Rãmân îîn ccãutãri dde AAne, AAne…
-
Currtea de la Arrgeºº
Anul VVI Nr. 11 ((50) Ianuarie 22015 99
Calea dde MMijloc
Se ppovesteºte ccã, într-odimineaþã, în cumplitaînchisoare de
la
Aiud, colonelul Gh. Crãciun,comandantul puºcãriei, treceaîn
revistã careul de deþinuþi.
La un moment dat, s-a oprit în faþa unui om înalt,slab, puþin
adus de spate ºi i-a zis:
– Ce faci, filosofule?Îl cunoscuse. Era Petre Þutea. Aºa de slab
cã-l
susþineau doi camarazi. Din cauza epuizãrii, capulîi cãzuse în
piept. Niciun rãspuns. Crãciun l-a privitsatisfãcut. Apoi s-a
întors cãtre mulþime, începându-ºilecþia politicã:
„Mã, fasciºtilor, bandiþilor! Aþi rãmas în urmã!V-aþi prostit!
Cã dacã eraþi deºtepþi nu ajungeaþi aici!Voi ºi Dumnezeul vostru!
Vi-l închipuiþi pe Hristos cuun crucioi în spate prin New York? Ar
râde ºi curcile,bã! Uite, am ajuns în Lunã ºi n-am dat de
niciunDumnezeu!“
Se depãrtase câtiva paºi. Atunci, Þuþea a ridicatmâna.
– D-le colonel! O clipã. Vreau sã vã întreb ceva!– Da! Ia zi,
mã, filosofule!– Nu vã supãrati, aþi crescut la oraº sau la þarã?–
La þarã, mã! Nu se vede? – ªi aþi avut porci?– Auzi vorbã? Cum sã
nu! Care gospodar
de la þarã nu creºte porci?– ªi... aþi vãzut dvs. porc sã
priveascã în sus?Povestea aceasta mi se pare cã spune despre
Petre Þuþea mai mult decât orice. Spune, pentrucã îi surprinde
esenþa – Þuþea a fost un spirit viu,sclipitor în formulãri ºi
tranºant în judecãþi. Nici nuºtiu care dintre cele douã componente
ale gândiriisale mã fascineazã mai tare.
Din pãcate, cei mai mulþi dintre români l-aucunoscut numai din
interviurile de televiziune – or,atunci, Þuþea avea 88 de ani. Se
instalase declinul.Apoi, articolele risipite prin presa vremii, ca
ºi cãrþileconfecþionate de edituri dupã moarte, sunt
inevitabilfragmentare ºi câteodatã ilizibile. E un adevãr –Petre
Þuþea n-a fost scriitor ºi nici filosof. ªi totuºi.
Geniul sãu, marele sãu talent a constat în aîmbrãca sistemul
dogmatic creºtin în haina oralitãþii.Cãutaþi pe internet
înregistrãrile video. Ascultaþi-l,priviþi-i ochii strãlucitori,
delectaþi-vã cu mimicasa infinit de expresivã. Veþi fi captivaþi.
Dacã treceaºa uºor „proba ecranului”, cum spun experþii
încomunicare, dacã reuºeºte sã ne captiveze ºi dupãmoarte, vã
închipuiþi cum era omul într-o discuþiefaþã cãtre faþã?
Unii considerã cã Þuþea a fost un Socrateal românilor. Mie mi se
pare prea puþin. E drept,provenea din ºcoala oratorilor spontani,
deschisãde Nae Ionescu, profesor capabil sã þinã un curs
defilosofie fãrã notiþe, pornind de la o temã care-i veneaîn minte,
urmãrindu-i dezvoltarea în istoria ideilor,bizuindu-se pe o memorie
fabuloasã. Întrucâtva, aºafãcea ºi Nicolae Iorga ºi Constantin
Noica.
Totuºi, mmi sse ppare ccã ÞÞuþea avea ceva înplus – ºi anume,
recursul la o vânã a vorbiriipopulare, sinteticã, tranºantã, fãrã
rest.
Formulãrile lui Þuþea au ceva din definitivul snoaveipopulare.
Chiar el spunea – la întrebãrilefundamentale „de ce?” ºi „în ce
scop?” aporeticaruralã româneascã rãspunde „d-aia”. Sintagmelesale
au consistenþa pietrei. Nu lasã loc de întors– le accepþi sau le
respingi.
Þuþea nu te duce, precum Socrate, în dilemã,demontându-þi
argumentaþia. Þuþea afirmã. DacãSocrate fãcea maieuticã, adicã
moºea adevãrul,scoþându-l din interlocutor ca pe un copil din
mamã,Þuþea îþi aratã adevãrul gata fãcut, bine crescut,în
splendoarea maturitãþii sale. Mã gândesc cã unastfel de stil –
imperial, apostolic – nici nu s-ar potrivioricãrui conþinut, ci
numai unuia dogmatic, tradiþional.ªi aºa ajungem la substanþa
gândirii lui Þuþea.
Gândirea lui Þuþea... ªi despre asta s-au scrismulte. Dacã ar fi
sã sintetizez, aº zice cã Petre Þuþeaa fost ultimul teocrat al
României. Un om de dreapta,
religios ºi monarhist, inamic al oricãrei revoluþii. UnJoseph de
Maistre de la Boteni. Pentru Þuþea, existaun singur Adevãr, ºi
anume, existenþa lui Dumnezeu,structurat trinitar ºi revelat
teandric, prin persoanalui Isus Hristos. De aici, omul ºi-a
dezvoltat întreagameditaþie, atent sã se plaseze sub
autoritateadogmaticã ºi sã fie cât mai clar întermeni.
Spunea chiar el: „M-a întrebatcineva odatã: Mã, Petricã, tu
cândte aºezi la masa de scris, cum scrii?– Sunt emoþionat de fila
goalã.Prima mea grijã e sã nu fiu pânditde demonul originalitãtii.
Urmãrescsã nu fiu original ºi sã fiu cuviincios.– Eºti inspirat? –
Nu, nu stãniciodatã un zeu în colþul camereimele când scriu eu.
Sunt foarteneliniºtit. Eu, care sunt creºtin...Am douã neliniºti:
sã nu se afle înexpunerea mea nicio inadvertenþãterminologicã ºi
nicio impietate.”
Punerea sub autoritateasistemului dogmatic l-a dus pe Þuþeacãtre
o limpezime de cleºtar. A înþeles toateconsecinþele sistemului, ca
un matematician careporneºte de la axiome, dezvoltând apoi, prin
operaþiilogice, un întreg câmp de teoreme. Probabil cã oexperienþã
la limitã i-a marcat gândirea – trecereaprin infernul
închisorii.
În tinereþe,vreo 12 ani,Þuþea a fost destânga. A scoso revistã,
cuPetre Pandrea,a scris „Deînchiriat” pezidurilePalatuluiRegal!
Apoi,în închisoare,victimã atorþionarilor,n-a mai gãsitaltã
soluþiedecât sã-ºipunã sufletulîn mâinile luiDumnezeu.
O spunea chiar el: „Când am vãzut, în închisoare,cã tot regimul
care mi se aplicã e inoperant, puteameu, ca om, sã-mi explic asta?
ªi atunci m-am gânditcã existã o forþã supracosmicã,
transcendentã,numitã Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta,ca
eu sã scap de înlãnþuire. Pentru cã, personal,nu mã pot dez-lãnþui
ºi elibera. Iar a vieþui acolo,la închisoare, fãrã asistenþa Lui nu
se poate;au fost oameni care au murit... Atunci s-a nãscutîn mine
credinþa nelimitatã în atotputerniciaºi atotbunãtatea divinã.”
Religia ccreºtinã, pe care ºi-o asumã fãrã rest,îi aduce
claritate ºi consolare. „Prima funcþiea unei religii reale este
consolatoare, fiindcã
fãrã religie am lãtra precum câinii. Ne naºtem, trãim,ne
îmbolnãvim, îmbãtrânim ºi murim. ªi întregpeisajul speciei om
culmineazã în cimitir. Destinuluman nu e o invitaþie la fericirea
de-a trãi. Singurulmod de-a evita neliniºtea metafizicã a
cimitireloreste religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare.Cu
filosofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meuCioran –
prin disperare.” De aceea, filosofia i se parede prisos – niciodatã
Þuþea n-a spus despre sine cãe filosof, ci gânditor creºtin. Nu
teolog, „cã n-am toateinstrumentele”, zicea, ci gânditor creºtin.
Unul carese miºcã între cele Zece Porunci ºi Predica depe Munte. Un
câmp larg, al misterului, din care senasc ºi etica, ºi istoria, ºi
politica. Ba chiar ºi ºtiinþa.Despre toate, Petre Þuþea putea sã
spunã ceva.ªi o fãcea antologic.
În