This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Bucătăria din Oltenia pastraza și astăzi obiceiul de a pregăti mâncarea în oale de pământ la
'test', tehnologie care oferă un gust deosebit mâncărurilor, ele poartă parfumul bucătăriei noastre
ţărănești.
În bucătăria oltenească se folosesc legumele proaspete, peștele, carnea de pasăre, vacă și porc,
lactatele și brânzeturile. Se pregătesc cum numai oltenii știu s-o facă, gustoasele ciorbe de praz și de
ștevie, fiertura oltenească, care este o ciorbă de pasăre și legume fierte în oală de pământ în spuză pe
vatră. Sunt recunoscute sarmalele gătite în oale de pămînt la 'test'.
Influenţa vecinilor s-a resimţit și în bucătăria din Oltenia: ghiveciul călugăresc, tocană
călugărească și altele.Când vorbim de bucătăria oltenească, nu putem
să nu amintim preparatele specifice acestei zone: ciulama de pui cu
mămăliguţă, roșiile umplute cu carne sau numai cu orez, tochitură
oltenească, saramură de peste și renumitiicarnaciori oltenești.
10Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
2.1 Bucătăria din Transilvania
Bucătăria din Transilivania a suferit de-a lungul istoriei influenţa bucătăriei austro -
ungare. În Ardeal se folosește mult slănină afumată, bine pregătită, care se consumă în tot
timpul anului, chiar și vară, fie că e tare, sau este folosită la prepararea diferitelor mâncăruri.
Mâncărurile obţinute în bucătăria din Transilvania, sunt mâncăruri grase, gustoase și
piperate, se realizează pe bază de carne și în special carne de porc, se folosesclegumele,
zarzavaturile, laptele și brânzeturile precum i ouăle. Ciorbele se acresc cu oţet sau zeamă de
varză și se îmbunătăţesc, 'se dreg' cu gălbenușuri de ouă, smântâna și făină, specific acestor
ciorbe este tarhonul. La obţinerea mâncărurilor se folosește untură de porc și rantasul obţinut
din ceapă înăbușită și făină pufin rumenită.Sosurile sunt în general albe dar și colorate cu boia
de ardei.
Sălăţele, că de altfel și sosurile se Îndulcesc cu zahăr. Se mănâncă mult paprica cu
găluște din făină și ouă fierte în apa cu sare. Bucătăria din Transilvania este renumită prin
preparate că: balmuș,, bulz. supă de chimen,
supă de varză albă cu smântâna, ciorbă
ardeleneasca de pore sau vacă, ciorbă de carne
cu tarhon, varză 'a la Cluj', ciuperci umplute,
gulaș, papricaș, afumături,tocături cu afumătură,
langosi, budincă s.a..
În bucătăria din Transilvania, vom găsi pe
lângă mâncărurile specifice zonei și mâncăruri de
pe tot cuprinsul ţării, aceste mâncăruri au fost
adaptate la preferinţele și obiceiurile locuitorilor din această parte de ţară.
11Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
2.7 Băuturi
Bogăţia dealurilor și a colinelor românești aduce după sine recolte bogate de struguri și fructe
precum: merele, prunele, cireșele, caisele, piersicile, corcodușele, vișinele. În România există numeroase
instituţii specializate în obţinerea vinurilor naturale și a băuturilor din fructe. Acestea, însoţesc adeseori
bogăţia meselor, mai ales în zilele de sărbătoare. Una dintre cele mai importante băuturi este vinul,
România având o bogată tradiţie în prepararea lui.
România este al nouălea mare producător de vinuri, iar recent piaţa de export a început să
crească. Se produc o mare gamă de soiuri locale (Fetească, Grasă, Tămâioasă) dar și universale
(Riesling, Merlot, Sauvignon-blanc, Chardonnay, Muscat Ottonel). Berea este și ea consumată cu
plăcere de către români, însoţind adeseori alimente din bucătăria tradiţională germană sau
românească.
O altă băutură preferată de români este ţuica (rachiul de prune, pălinca, obţinute prin distilare),
România fiind al doilea mare producător mondial de prune.
12Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Bucătăria franceză este caracterizată printr-o nemaipomenită diversitate, comparabilă
cu bucătăria chinezească sau cu cea indiană. Elementul comun este seriozitatea cu care gătitul
este privit în orice regiune. Pentru francezi, gătitul este o artă.
Fiecare provincie a Franţei are o bucătărie distinctă: în nordul Franţei se folosesc untul,
crème fraiche (un tip de smântâna specifică) și merele; în Provence (sud-est), uleiul de măsline,
condimentele și roșiile; în sud-vest grăsime de rată, foie gras (pate de ficat de gașcă) și ciuperci
porcini (cèpes); în nord-est se simte influenţa germană și se folosesc slănină, cârnaţii, berea și
sauerkraut. Pe lângă aceste patru regiuni principale, există multe tipuri de bucătărie locală, cum
ar fi VallA¨e de la Loire (Valea Loirei) faimoasa pentru felurile de mâncare delicate din peste de
apa proaspătă că și pentru vinurile albe, bucătăria din Basque caracterizată prin roșii și chili, sau
bucătăria din Rousillon, asemănătoare cu cea Catalană. Aceste diferenţe regionale sunt mai
estompate decât în trecut datorită migraţiei populaţionale dar sunt în continuare clar delineate.
În plus, bucătăria locală de ţara franceză trece printr-o perioadă
de renaștere puternică.
Pe tot teritoriul, bucătăria bucătăria franceză este
caracterizată printr-un număr mare de tehnici, unele extreme de
complicate care servesc drept bază. Orice bucătar poate spune că
mâncarea franţuzească nu tolerează ”scurtaturi” în domeniu.
Reţetele în șine rămân constant și clasice, deoarece se bazează pe
măiestria sosurilor și aluaturilor. Bucătarii trebuie să acorde
maximă atenţie celei mai simple preparări a unui fel, ceea ce se
traduce prin ignorarea timpului acordat.
13Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Capitolul III
Gastronom
ia Franc
eză
Tehnicile de bază au nevoie de măiestrie deosebită că și de o înţelegere intimă a
ingredientelor. Maestrul bucătar (le chef) știe nu numai din ce regiune vin cele mai fine boabe
de mazăre tânără (petits pois), dar și dince oraș, și acest lucru este valabil atât pentru
asparagus, cât și pentru conopidă. Dacă există un ingredient care merită să fie mâncat și gătit,
atunci cu siguranţă puteţi paria că există un reprezentant deosebit. Multe mâncăruri sunt
cunoscute datorită orașului care le-a făcut faimoase, spre exemplu Pessac pentru căpșuni,
mazărea din Saint-Germaine, untul din Isigny și multe altele.
Bucătăria se împarte în trei categorii:
3.1 Cuisine bourgeoise (Bucătăria burgheză )
Cuisine bourgeoise include feluri de mâncare clasice care nu mai sunt specific regionale și
au fost adaptate săcorespundă gusturilor claselor influente. Acest tip de gătit include sosurile de
smântână bogate și tehnici de gătit complexe, asociate de străini cu bucătăria franceză. Cea mai
înaltă categorie este cunoscută drept haute cuisine, o abordare extrem de complex și de rafinată
mâncării.
Din cauza faptului că haute cuisine este servită în străinătate sub numele de bucătărie
franţuzească, mulţi cred greșit că o masă tipică include feluri complexe și nedietetice. În realitate,
acest gen de mâncare este rezervat pentru ocaziile speciale, mesele tipice fiind simple.
Ceea ce este recunoscută în afara Franţei drept “gastronomie franceză” este de fapt
bucătăria elaborată a claselor bogate haute cuisine, restaurante la preţuri piperate. Această
bucătărie este influneţată de bucătăria din nord, cu o notă marcată de rafinament. Francezii
obișnuiţi nu mănâncă și nu prepară felurile în acest fel în viaţa de zi cu zi,mai degrabă consumă
felurile tradiţionale ale regiunii în care locuiesc sauîn care au crescut.
3.2 Cuisine du terroir
Cuisine du terroir este reprezentată de specialităţile regionale, folosind produsele locale de
calitate, în tradiţia ţărănească. Multe feluri de mâncare din această categorie pot apărea ca
nefiind specific franceze, deoarece stilurile regionale de gătit pot fi destul de diferite de stilurile
elaborate văzute în restaurantele franceze.
14Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
3.3 Cuisine nouvelle
Cuisine nouvelle sau nouvelle cuisine s-a dezvoltat în 1970 ca o reacţie la bucătăria
tradiţională. Ea este caracterizată printr-un timp de gătit mai scăzut, sosuri mult mai ușoare și
porţii mai mici prezentate într-o manieră rafinată și decorativă. Sunt incluse uneori și tehnici din
alte bucătării (în special Asia).
Acest tip de bucătărie a avut o influenţă profundă asupra stilurilor de gătit în întreagă
lume. O masă franţuzească poate începe cuun hors d’oeuvre fierbinte (sau pentru gustări, rece),
urmat de supă, felul principal, salată, brânză și în final desertul.
Francezii sunt ferm convinși că există o băutură potrivită pentru fiecare fel de mâncare și
ocazie. Vinul se bea la masă, dar rar fără mâncare. Un aperitiv (o băutură slabă, de exemplu Lillet)
precedă masa și un digestif (cum ar fi coniacul), poate urma.
Această relaţie strânsăîntre mâncare și vin justifică evoluţia paralelă a gastronomiei și a
vinului. Faptul că cea mai bună bucătărie franceză coexista în regiunile cu cel mai bun vin nu este
doar o coincidenţă. În Burgundia, Bordeaux, Provence și Touraine, vinul se găsește atât în felurile
de mâncare cât și în pahar. Șampania ca băutură nu acompaniază mâncarea cu graţie, și
asemănător, regiunea Champagne nu este recunoscută pentru bucătăria locală. O excepţie
notabilă de la această regulă (sunt desigur și altele) este Normandia, care cu ajutorul unor
ingrediente fantastice cum ar fi untul, smântâna, brânza, merele și bogăţiile marine, a produs o
bucătărie minunată fără ajutorul vinului.
15Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Rinichii, creierul, timusul și pancreasul animalelor tinere, sosurile și cârnaţii din sange,
piciorul de oaie, limba, intestinele și peritoneul sunt comune în bucătăria franceză pe picior de
egalitate cu carnea de miel, vită, porc, pui și vânat. Aceste ingrediente nu sunt considerate exotice,
ele reprezentând “inima” meniului burghez, fructele de mare fiind “sufletul” și vegetalele “trupul”.
Vinul si brânza sunt părţi integrale ale bucătăriei franceze (atât cea rafinată cât și cea
regională), atât ca ingrediente cât și separat.
Tradiţional, Franţa este o cultură a consumului de vin, dar mai sunt și alte băuturi
spirtoase.Berea este popularăîn rândurile tineretului în mod special. Alte băuturi includ pastis
(lichior de anason diluat cu apă rece din sud-est) sau cidru în nord-vest.
Pentru francezi, gătitul este într-adevar o parte din cultură, și reprezintă o mândrie
naţională.
16Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
4.1. Marea Sărbătoare a Ortodoxiei, Naşterea Domnului
Obiceiurile tradiţionale la români sunt strâns legate de obiceiurile culinare. Bucătăria
românească este o parte integrantă a obiceiurilor și datinilor care s-au păstrat de-a lungul
istoriei.
Crăciunul este întâmpinat de poporul român cu datini și obiceiuri care au devenit tradiţie,dar
și cu feluri de mâncare specifice. În această zi sfântă a Nașterii Mântuitorului nu lipsesc de pe
masă romanului preparateledin carne de porc: tobă, caltaboși, cârnaţi, sarmale cu mămăliguţă,
fripturi, traditionalii cozonaci și fructelelivezilor noastre: merele, perele zemoase, strugurii.
Frumuseţea datinilor străbune este întregită și de tăiatul porcului, care la românii de la sate
a devenit chiar un ritual.În momentul când se înjunghie porcul, sângele se lasă să curgă într-un
vas, se pune un pumn de sare și se amestecă bine cca. 20 minute pentru că acest sânge, să nu se
închege. În unele bucătarii acest sânge și cu diferite organe se folosesc la prepararea unor
produse cum ar fi tobă, caltaboși, sângerete, etc.
Carnea afumată se obţine din coltlete, costiţe, mușchiuleţi,
pulpă și spata.Cârnaţii se pregătesc din carne moale dar nu
prea grasă de la spata sau pulpă, dar se folosesc și toate
bucăţile de carne care 'au cazut' la fasonare.
Ritualul tăierii porcului se încheie cu 'pomana porcului', care
este o masă unde se servește carne prăjită cu usturoi și mămăliguţă, udată cu vin fiert.
17Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Capitolul IV
4.2 Învierea Domnului (Paştele)
Masa tradiţională pentru Paști este alcătuită la creștinii români din: drob de miel, ciorbă de
miel, friptură de miel, ca dulciuri se mănâncă cozonacul cu diverse umpluturi și pasca cu brânză.
Alături de aceste bucate se pregătesc ouă roșii. Tradiţia populară spune că, la răstignirea lui
Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coş cu ouă pe
care a vrut să le dea paznicilor. Aceştia au refuzat darul,
batjocorindu-L şi mai mult pe Iisus. Plângând în hohote,
Maica Domnului a lăsat coşul la picioarele Răstignitului.
Sângele, şiroind din trup, a împestriţat ouăle. Uitându-se
la ele, Iisus Hristos a şoptit că din acea zi toţi creştinii vor vopsi ouă roşii. În felul acesta, ouăle
roşii au devenit un simbol al Învierii.
Postul Paștelui, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la
mâncăruri de dulce să fie cumpătată și cu chibzuială.
4.3 Anul Nou, Sf. Vasile cel Mare
Românii petrec noaptea de Anul Nou, într-o atmosferă de bună dispoziţie, cu muzică și dans,
cu focuri de artificii,în urările colindătorilor. Este o noapte frumoasă, în care românii speră la un
an mai bun, cu sănătate, cu noi împliniri. În comparaţie cu alte popoare care sărbătoresc Anul
Nou în stradă, noi îl sărbătorim decent, cu familia și
prietenii. În prima săptămâna din an există în calendarul
Bisericii Ortodoxe o serie de sărbători pe care poporul
român le respectă și le cinstește după datină străbună.
Pe 1 ianuarie este sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare.
Această fiind continuarea sărbătorii Anului Nou, se serbează
mai ales în familie. Meniul din această zi începe de obicei, cu o ciorbă de potroace din curcan și
continuă cu gustări, salate, fripturi și plăcinte.
18Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
5.1. Pâques (Paştele)
Anumite tradiţii de Paște în Franţa implică mare parte din aceleași elemente cu care s-au
obișnuit românii, iar unele din aceste tradiţii se învârt în jurul ciocolăţii, peștelui și a clopotelor
bisericii. Sărbătorirea Paștelui în Franţa este foarte mult o parte a culturii franceze și multe din
tradiţiile franceze de Paște sunt legate direct de faptul că o mare parte a ţării se consideră a fi
romano-catolică. Fie că sunt cu adevărat practicanţi ai altei religii sau nu, Paștele este o
sărbătoare important celebrată de toţi francezii.
Ciocolata joacă un rol esenţial în timpul Paștelui în Franţa, însă nu doar sub forma ouălor și
iepurașilor de ciocolatăș se poate găsi deasemenea pești de ciocolată. Deși nu există nicio
corelaţie directă între peștii de ciocolată și Paște, se întâlnesc adesea aceste dulciuri în
magazinele din Franţa în perioada Paștelui.
De Paște, magazinele cu dulciuri sunt de obicei pline cu delicioasa ciocolată în formă de ouă
și iepurași. De cele mai multe ori, aceste dulciuri arată mai degraba ca opera de artă decât
bomboane și, la fel cum ar privi o capodoperă, adeseori francezii stau pur și simplu să le admire
în vitrine. Alături de acești iepurași și aceste ouă frumos decorate, se pot găsi și clopote de
ciocolată. Aceste clopote sunt direct legate de Învierea lui Hristos și de sfârșitul Postului Mare.
Deși este adevărat că Paștele este o ocazie fericită atât pentru copii cât și pentruadulţi, copiii
sunt cei care par a se bucura cel mai mult de sărbătoare. În acest spirit al distracţiei, copiii se
delectează cu jocuri specific Paștelui.
Mâncarea de asemenea joacă un rol important în sărbătorile franceze, iar Paștele nu este o
excepţie de la regulă. Cel mai adesea, francezii vor avea pe masă carne de miel, un anumit tip
de supă (de exemplu, supă de ceapă), multă pâine proaspătă, și desigur, delicioasele chifle
calde. De la ciocolata delicioasă și jocurile distractive ale copiilor până la bisericile magnifice,
este ușor de văzut că Paștele este o sărbătoare foarte important în Franţa. Puternic influenţată
19Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Capitolul
V
Tradiţii fra
nţuzeşti
de romano-catolicism, această sărbătoare este atât de sumbră, cât și veselă pentru cei care
participă, fiind ceva extreme de rar ca francezii să nu participe la aceste festivităţi.
5.2 Noël (Sărbătoarea Crăciunului), Le Reveillon (Revelionul)
După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an,
tradiţiile de Crăciun în Franţa au început să se contureze. Această sărbătoare este o ocazie
important pentru francezi, pentru că ţin foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toţi
membrii să se reunească la masă. În Ajunul Crăciunului, cei mici își pregătesc conștiincios
ghetuţele și le lasă lângă sobă, așteptând cu nerăbdare ca Moș Crăciun (Pere Noel) sau Micuţul
Iisus (Le petit Jesus) să le umple încălţămintea cu dulciuri. Cei care nu și-au ascultat părinţii în
timpul anului și au făcut numai năzdrăvănii se tem ca nu cumva „Pere Fouttard” (Tata Fouttard)
să îi viziteze noaptea și să îi bată cu o nuielușă. Tot în Ajun se împodobește bradul, numit de
francezi „Sapin de Noel”, care poate fi văzut în toate casele, în toate pieţele și în toate birourile.
În ziua Ajunului toţi membrii familiei postesc, iar la miezul nopţii merg să asiste la slujba
religioasă, numită “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopţii). Lăcașurile de cult sunt
foarte luminoase și colorat împodobite, iar clopotele bat aproape tot timpul pentru a le atrage
atenţia oamenilor că trebuie să vină la slujbă. După Liturghie, oamenii se îndreaptă spre casă,
unde vor serba, printr-o masă copioasă, “Le Reveillon” (Revelionul). Masa este compusă din
feluri de mâncare neobișnuite pentru restul anului, cum ar fi curcan cu castanet sau foie gras.
Desertul tradiţional este “Buche de Noel”, o ruladă din ciocolată și castane în formă de buștean.
Pe vremuri, francezii obișnuiau să taie un buștean, să-l pună pe foc de Crăciun și să îl lase să
ardă până de Anul Nou, iar odată cu trecerea timpului acest obicei s-a transformat în delicioasa
prăjitură. După ce cina se încheie, familia se pregătește de culcare, nu înainte de a lăsa câteva
bucate pe masă, de a aprinde o lumânare la fereastră și de a pune lemne pe foc, în cazul în care
Maica Domnului se hotărăște să le treacă pragul.
Tradiţiile de Crăciun în Franţa sunt foarte simple în ziua propriu-zisă a Nașterii Domnului:
familia se adună în jurul bradului și deschid darurile lăsate de Pere Noel, urmând să își petreacă
întreaga zi împreuna, povestind și cântând colinde.
20Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
6.1 Reţete tradiţional romaneşti
Ardei umpluţi
Ingrediente:
10- 14 ardei, functie de marime
500 g carne de porc macinata
500 g carne de vita macinata
1/2 cana orez
2 cepe
1- 2 oua
2 rosii, optional
4 linguri ulei
2 linguri faina
1/2 l bulion
1 lingurita zahar sau dupa gust
8- 10 linguri smantana sau iaurt gras
1 legatura marar verde, tocat marunt
1 legatura patrunjel verde, tocat marunt
sare
piper
smantana pentru servit, optional
21Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Capitolul VI
Reţete
Preparare:
Alegeti ardeii sa fie aproximativ de aceeasi marime, rotunzi si carnosi, spalati-i, curatati-i de
seminte si cotoare si lasati-i la scurs cu gura in jos.
Caliti in putin ulei incins 1 ceapa tocata marunt si daca aveti carne ce urmeaza sa fie
macinata acasa, treceti-o prin masina de tocat impreuna cu ceapa calita si racita, iar daca o
aveti gata macinata, doar adaugati-o.
Separat, opariti orezul spalat, 2- 3 min, in apa usor sarata, apoi puneti-l la scurs.
Amestecati intr-un bol carnea cu ceapa, orezul, jumatate din cantitatea de verdeata tocata,
oul, sarea, piperul si umpleti ardeii fara sa indesati foarte tare.
Asezati-i intr-o cratita cu gura in sus punand deasupra fiecaruia cate o rondea de ardei si
turnati peste ei sosul obtinut din: cealalta ceapa tocata si calita, la care adaugati faina, iar cand
incepe sa se ingalbeneasca turnati bulionul (eventual putina apa), zaharul si lasati pe foc sa dea
cateva clocote. La sfarsit adaugati smantana, omogenizati si luati imediat deoparte.
Turnati sosul peste ardei si dati cratita la cuptor, la foc mediu, circa 1 ora.
Asezati peste ardei rondele de rosii (optional), presarati restul de verdeata si dati din nou la
cuptor pentru cateva minute pana ce rosiile incep usor sa se rumeneasca.
Serviti ardeii calzi cu sos si smantana deasupra (optional).
22Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Tochitură cu mamaliguţă
Ingrediente:
500 gr pulpa de porc
100 gr costita afumata
200 gr ciuperci
1 ardei gras
2 cepe
150 ml suc de rosii
3 catei de usturoi
100 ml ulei
sare, piper
Preparare:
Se taie pulpa de porc cubulete. Costita se taie si ea cubulete mici. Uleiul se incinge intr-o
cratita si prajim bucatile de carne sarate si piperate. Se scoate carnea si se rumenesc bucatile de
costita afumata care apoi se scot deoparte.
Se curata , se spala si se taie marunt ciupercile, ceapa si ardeiul gras si se calesc impreuna in
uleiul in care s-a prajit carnea si costita.
Se calesc timp de 5 minute dupa care adaugam 150 ml suc de rosii si se inabusa la foc mic. Se
adauga si usturoiul tocat, carnea si costita si se lasa sa dea 2-3 clocote impreuna.
Se serveste tochitura cu mamaliguta, se poate presara cu patrunjel verde tocat si eventual cu
cascaval razuit cine doreste.
23Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
6.2 Reţete traditional franţuzeşti
Cordon Bleu
Ingrediente:
500 gr. cotlet de porc 250 gr. cascaval 300 gr. sunca 2 oua faina pesmet sare piper ulei
Preparare:
Se bate cotletul cu ciocanul de snitele , se
condimenteaza cu sare si piper dupa gust .
Se taie cascavalul si sunca feliute .
Pe fiecare bucata de carne punem o felie de cascaval si o felie de sunca si se ruleaza , se
prinde cu scobitori in ambele parti ale ruloului .
Batem uale cu sare , piper si adaugam faina .
Dam rulourile prin faina ,oul batut si pesmet si le prajim in uleiul incins pe ambele parti .
Se sevesc calde cu garnitura dorita , eu am servit cu cartofi la cuptor , salata verde si rosii.
Pofta buna !!!
24Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
Crème brûlée
Ingrediente:
5-6 galbenusuri daca sunt mai mici la 500 ml de smantana lichida 30-50 grame de zahar pt compozitie, putina vanilie. Mai aveti nevoie de zahar pentru caramelizat, cam o lingura de zahar pe portie
Preparare:
Se pune smantana lichida intr-un vas si se pune la
incalzit, trebuie adusa pana aproape de punctul de
fierbere dar fara sa fiarba, cu vanilie tija sau extract in
compozitie. In acest timp se freaca galbenusurile de ou cu
zaharul. Peste acestea se adauga smantana fierbinte si se
omogenizeaza bine cu un tel rotund. Se toarna in caserole
micute, de orice forma aveti, cele clasice sunt de lut,
rotunde si joase. Se pun in baie marie de apa firebinte
(acesta este un sub secret ) daca le puneti in apa rece ele
se vor raci in prima faza si apoi vor relua coacularea si asta va influenta onctuzitatea cremei. Se
aseaza in cuptorul preincalzit la 160 de grade.
Dupa ce ati asezat tava in cuptor adaugati apa pana la jumatatea vaselor de crema de zahar
ars. Se lasa timp de 25-30 minute depinde de cuptor.
Se lasa la racit, de preferabil 2-3 ore la frigider. Se adauga apoi un strat subtire de zahar si se
incepe caramelizarea.
Incredibil cat de simpla si buna poate sa fie, o crusta crocanta, un interior catifelat si aromat,
un desert simplu si perfect. Daca nu o serviti imediat nu faceti caramelizarea decat inainte de
servire. Daca nu aveti aparat de caramelizat, puneti in cuptor sub grill cateva minute, nu este
chiar acelasi rezultat dar sunteti pe aproape, crema trebuie sa ramana rece. Exista si niste prese
metalice speciale care se infierbanta si se pun direct peste zahar care sa inlocuiasca arzatorul de
caramelizat.
25Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati
„Mică enciclopedie de tradiţii românești”, Ion Ghinoiu, Editura Agora, București, 2008
„Alimentaţia poporului român”, Ion Claudian, 1939
„Universalitatea alimentaţiei. Istoria și particularităţile alimentaţiei la
români”(2000), Prof. dr. Iulian Mincu
Victor Săhleanu, "Omul și alimentaţia", Editura știinţifică și enciclopedică,
București, 1977.
“Tehnologia restaurantelor”, Radu Nicolescu, Editor Inter Rebs, București, 1998
“ Bucătăria românească”, Ion Negrea, Florea Busca, Editor Nera, București, 1998