ADHD ADHD Centrul Naþional de Sãnãtate Mintalã Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“ Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „Carol Davila“ Bucureºti Asociaþia Românã de Psihiatrie a Copilului ºi Adolescentului ºi Profesii Asociate (ARPCAPA) „Nu vã sfidez, am ADHD!“- GHID PENTRU PÃRINÞI -
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Broºurã realizatã de Centrul de Excelenþã pentru Evaluare, Tratament, Formare de Specialiºti
ºi Cercetare pentru Copiii ºi Adolescenþii cu Profile Atipice de Dezvoltare, sub coordonarea
Centrului Naþional de Sãnãtate Mintalã în cadrul Programului naþional de sãnãtate mintalã
al Ministerului Sãnãtãþii - Profilaxie în patologia psihiatricã ºi psihosocialã a copilului
ºi adolescentului cu ADHD ºi tulburãri de spectru autist.
Cu sprijinul:- Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“ - Clinica de Psihiatrie a Copilului
ºi Adolescentului
- Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „Carol Davila“ Bucureºti - Catedra de Psihiatrieºi Psihologie a Copilului ºi Adolescentului- Asociaþia Românã de Psihiatrie a Copilului ºi Adolescentului ºi Profesii Asociate (ARPCAPA)
Coordonator: Prof. Dr. Iuliana Dobrescu
Echipã proiect:Dr. Gianina Cristina AnghelDr. Simona BuzilãDr. Nicoleta BeacãAsist. Univ. Dr. Iuliana EparuDr. Ramona GheorgheAsist. Univ. Dr. Raluca GrozãvescuDr. Simona MacoveiAsist. Univ. Dr. Laura Mateescu
Citiþi unei mame. Seamãnã descrierea cu a copilului dumneavoastrã ?l Îi este greu sã stea liniºtit; pare mereu pus pe „pe fugã“.l Acþioneazã ºi vorbeºte fãrã sã se gândeascã înainte.l Începe dar nu terminã lucrurile.l Este distras cu uºurinþã de alte lucruri care se întâmplã în jur.l Întrerupe oamenii sau se amestecã în activitãþile altor copii.
Dacã rãspunsul la aceste întrebãri este da, atunci poate veþi dori sãcitiþi broºura ºi sã aflaþi mai multe despre ADHD. Este o afecþiune neuro-biologicã care debuteazã în copilãrie. Poate schimba felul în care copilul
acþioneazã, gândeºte, se simte ºi, mai ales, performanþele ºcolare.
Dumneavoastrã, ca pãrinþi, vã puteþi gândi cã aveþi un copil cuADHD dar nu stiþi ce sã faceþi ºi cui sã vã adresaþi. Aceastã broºurã vãoferã informaþii despre tulburarea în sine, modalitatea de diagnosti-care, opþiunile terapeutice ºi modalitãþi practice de intevenþie asupracomportamentului copilului. ªi, mai presus de orice, vã asigurã cã nusunteþi singur în lupta dificilã pe care o aveþi de dus.
l ADHD este o tulburare neuropsihiatricã relativ frecventã.l Simptomele devin observabile încã din perioada de preºcolar sau ºcolar mic.
Dacã nu este tratatã poate genera o serie de comportamente disfuncþionale ºipatternuri emoþionale cu impact negativ asupra performanþelor ºcolare ºi rela-þiilor interpersonale la adolescent ºi adult.
l Simptomele principale sunt: hiperactivitatea, impulsivitatea ºi deficitul deatenþie.
CÂT DE FRECVENT ÎNTÂLNITÃ ESTE ADHD?
l ADHD este una dintre cele mai frecvent diagnosticate tulburãri ale comporta-mentului în copilãrie.
l Este estimat cã tulburarea afecteazã 3 pânã la 7 % dintre copiii de vârstãºcolarã (American Psychiatric Association - APA), fiind astfel o mare problemãde sãnãtate.
l În multe cazuri, simptomele persistã la adolescent ºi adult.l Tulburarea este de 3 ori mai frecventã la bãieþi decât la fete.
De ce copilul meu are ADHD? Care estecauza? Cu ce am greºit noi ca pãrinþi?
l ADHD este o tulburare neurobiologicã complexã.l Existã puþine dovezi în acest moment despre
faptul cã ADHD poate fi determinat pur ºi simplu
de factori sociali sau de mediu.
Auzim tot mai des în ultima vreme pãrinþi care se plâng de comportamentul „greu destãpânit“ al copiilor, educatori ºi profesori exasperaþi de elevi neastâmpãraþi ºi neatenþi.Consecinþa: copilul este aspru pedepsit ºi uneori chiar exclus din colectivitate. Puþini ºtiu
însã cã aceºti copii pur ºi simplu nu-ºi pot controla comportamentul ºi întâmpinã difi-cultãþi mari în ceea ce priveºte concentrarea atenþiei asupra unei singure activitãþi, fie ea chiar legatã de joacã. Aceste manifestãri fac parte din cadrul ADHD (Attention DeficitHyperkinetic Disorder) - denumirea americanã din DSM. Denumirea europeanã este de
Tulburarea activitãþii ºi atenþiei. Vechea denumire din 1906 era Instabilitate psihomotorie.
„Copilul este tatãl omului adult.“ (William Wordsworth)
l Cele mai importante cauze par sã fie cele legate de factori neurobiologici ºigenetici. Aceasta nu înseamnã cã factorii de mediu nu influenþeazã severitateatulburãrii ºi în special gradul disfuncþionalitãþii ºi suferinþei cu care copilul sepoate confrunta, dar aceºti factori nu pot declanºa singuri boala.
l Cercetãrile au demonstrat cã ADHD se transmite genetic, de la pãrinþi la copii.Pentru ca predispoziþia sã ducã la apariþia ADHD, factorii genetici trebuie core-laþi cu factorii de mediu ºi psihosociali. Un mediu familial stresant (eveni-mentele din familie precum ºi aspectele particulare ale funcþionalitãþii ei) con-tribuie la instalarea simptomelor de ADHD. Totuºi, pãrinþii nu sunt vinovaþi deapariþia ADHD, dar au un rol important în înþelegerea ºi participarea activã latratament!
ADHD se poate moºteni?
l Cercetãrile recente au evidenþiat cã, cel maiprobabil, ADHD este de naturã geneticã.
l Existã un grad mare de transmitere ereditarã -69-90%.
l Rudele de gradul I ºi II ale pacienþilor cu ADHDau risc de 5 ori mai mare pentru ADHD, iar
copiii unui pãrinte cu ADHD pot sã aibã în pro-porþie de 50%, la rândul lor, ADHD.
l Sunt mai multe gene implicate care opereazãprin efectul lor asupra temperamentului ºi asu-pra proceselor chimice de la nivel cerebral.
Este afectat creierul copiilor cu ADHD?
l S-a evidenþiat o activitate mai slabã în anumi-te zone din creier implicate în controlul com-portamentului, al dispoziþiei ºi menþinereaatenþiei (cortex prefrontal, ganglioni bazali ºicerebel).
l Existã un dezechilibru al unor substanþe chi-mice (neurotransmiþãtori) din creier. Altfel spus„fiºierul cuminþeniei este virusat“ ºi nu funcþio-neazã pentru cã are o cantitate scãzutã de
mediatori.
5
Ghid pentru pãrinþi
Creierul meu ADHD nu poate respecta nici o regulã. Þine prea mult la felul sãu de a fi! (Un copil cu ADHD)
Factori dobândiþi l Perturbã dezvoltarea normalã a creierului înainte, în timpul sãu dupã naºtere.l Cei mai importanþi sunt: toxemia gravidicã (infecþii neonatale), greutatea micã
la naºtere, encefalita/meningita în primul an de viaþã, traumatismul cranian,expunerea intrauterinã la substanþe toxice (nicotinã, alcool, plumb).
Factori psihosociali l Pierderea unui pãrinte sau separare la vârste mici.l Copii crescuþi în instituþii sau în familii dezorganizate.l Condiþii sociale precare.l Familii cu numãr mare de membri.l Boli mintale în familie.
Alþi factori de mediu l Au fost incriminate substanþe chimice prezente în dieta alimentarã (încã din
1978 de cãtre Feingold): salicilaþii, aditivii alimentari, coloranþii, conservanþii,aromele artificiale, zaharul rafinat dar sunt necesare alte studii viitoare pentrua dovedi cu certitudine.
l Mediul complex în care trãiesc copiii, plin de stimuli vizuali ºi auditivi (jocurivideo, tv, calculator, internet).
l Modificãri frecvente ale personalului de îngrijire, pãrinþi grãbiþi ºi foarte ocupaþi.
COPILUL MIC (<3 ani):l Plânge frecvent ºi se liniºteºte greu.l Prezintã tulburãri de somn datorate hiperactivitãþii
ºi neliniºtii.l Are dificultãþi de alimentaþie, mãnâncã puþin, suge
cu greutate, plânsul interferã cu alimentaþia.
COPIL PREªCOLARl Parcã e condus de un motor.l Are o curiozitate nemãsuratã.l În joc este distructiv, gãlãgios, se rãneºte des.l Solicitã o atenþie excesivã din partea pãrinþilor; are frecvente crize de furie.l Poate prezenta întârziere în dezvoltarea motorie, în achiziþia limbajului.l Coopereazã cu dificultate, dupã lungi insistenþe.l
COPIL DE VÂRSTÃ ªCOLARÃl Este neliniºtit / hiperactiv.l Este distras cu uºurinþã.l Întâmpinã dificultãþi în efectuarea temelor.l Este impulsiv ºi de multe ori chiar agresiv.l Poate asocia: tulburãri de învãþare (35%), ticuri, enurezis / encoprezis.l Este dezorganizat.l Nu are simþul timpului ºi nu estimeazã timpul.l Are dificultãþi în relaþionarea cu grupul de vârstã.l Are abilitãþi de autoîngrijire insuficient dezvoltate.l Nu respectã regulile.l Relaþii tensionate cu profesorii / educatorii.
ADOLESCENTl Este mai puþin hiperactiv dar foarte impulsiv.l Rãmâne în continuare neatent, distractibil, plictisit.l Se comportã inadecvat la ºcoalã (risc de a fi suspendaþi, exmatriculaþi,
de a refuza ºcoala).l Prezintã probleme de disciplinã la ºcoalã ºi în familie.l Are accese de furie ºi toleranþã scãzutã la frustrare.l Nu recunoaste autoritatea ºi poate dezvolta comportamente antisociale.l Relaþii tensionate cu cei de aceeaºi vârstã.l Are stimã de sine scãzutã.l Este apatic ºi predispus la depresii.l Are risc crescut de abuz de substanþe, activitate sexualã precoce,
delicvenþã juvenilã.
„Un copil poate oricând sã-l inveþe pe un adult trei lucruri: cum sã fiemulþumit fãrã motiv, cum sã nu stea locului niciodatã ºi cum sã cearã
CE ANALIZE SUNT NECESARE? În prezent nu existã nici un test de laborator pe baza cãruia sã se stabileascã
diagnosticul de ADHD. Nu sunt relevante analizele de sânge, de urinã, EEG, CT,RMN sau alte metode (de obicei rezultatele analizelor sunt normale).
Deºi manifestãrile clinice pot fi cu uºurinþã identificate de cãtre majoritateapersoanelor din anturaj, diagnosticul ADHD este stabilit cu exactitate doar demedicul specialist psihiatru
Acesta va face o evaluare complexã, pe baza informaþiilor obþinute direct dela copil, pãrinþi ºi educatori, respectând criterii bine strucurate cuprinse în ma-nualele de diagnostic DSM-IV ºi ICD-10 ºi interpretând cu atenþie rezultateletestelor psihologice specifice pentru aceastã tulburare.
Câteva din simptomele cele mai frecvent întâlnite la copiii cu ADHD seregãsesc mai jos.
INATENÞIAl Eºueazã adesea în a da atenþia cuvenitã detaliilor ori face erori din neglijenþã în efectuarea temelor ºcolare, la serviciu, sau în alte activitãþi.
l Adesea are dificultãþi în menþinerea atenþiei asupra sarcinilor sau activitãþilor de joc, adesea pare cã nu ascultã când i se vorbeºte direct.
l Adesea nu se conformeazã instrucþiunilor ºi este incapabil sã-þi termine te-mele, sarcinile casnice.
l Adesea are dificultãþi în organizarea sarcinilor ºi activitãþilor.l Adesea evitã, are aversiune faþã de /
nu este dispus sã se angajeze însarcini care necesitã un efort men-tal susþinut.
l Adesea pierde lucruri necesare pen-tru diverse sarcini sau activitãþi.
l Adesea este uºor de distras destimulii irelevanþi
l Adesea este uituc referitor la activi-tãþile cotidiene.
HIPERACTIVITATEAl Adesea se joacã miºcându-ºi în permanenþã mâinile sau picioarele sau se
foieºte pe scaun.l
Adesea se ridicã de pe scaun în clasã sau în alte situaþii în care este dedorit sã rãmânã aºezat.l Adesea aleargã sau se caþãrã excesiv de mult, în situaþii în care acest lucru
este inadecvat (la adolescenþi sau la adulþi poate fi limitat la senzaþiasubiectivã de neliniºte).
l Adesea are dificultãþi în a se juca sau a se angaja în activitãþi care sedesfãºoarã în liniºte.
l Adesea este în continuã miºcare sau acþioneazã ca ºi cum ar fi împins deun motor.
l Adesea vorbeºte excesiv de mult.
IMPULSIVITATEAl Adesea rãspunde înainte ca întrebãrile sã fi fost complet formulate.l Adesea are dificultãþi în a-ºi aºtepta rândul.l Adesea întrerupe sau deranjeazã pe alþii (de exemplu, intervine în con-
versaþiile sau în jocurile altora).
„Nu putem proteja copiii de viaþã; de aceea este importantsã-i pregãtim pentru ea“ (Rudolf Dreikus)
CUM ªI CÂT DE UªOR POATE FI TRATAT ADHD?l ADHD este o tulburare care poate fi tratatã, dar nu vindecatã.l Deºi existã mai multe opþiuni de tratament pentru îmbunãtãþirea comporta-
mentelor inadecvate, nu existã totuºi o soluþie rapidã pentru rezolvarea proble-melor.
1. Cât mai multe informaþii despre ADHDl Informarea reprezintã prima etapã de tratament deoarece vã va ajuta sã în-
þelegeþi modul în care copilul gândeºte, simte ºi acþioneazã.l Cu cât veþi ºti mai multe despre ADHD cu atât veþi înþelege faptul cã aveþi
un „copil special“.l Copilul are probleme ºi nu el este cauza acestor probleme!
2. Tratament medicamentosl În funcþie de severitatea simptomelor ºi mãsura în care acestea influen-
þeazã funcþionarea copilului în mediul familial, social ºi ºcolar, medicul poatedecide administrarea de medicamente cu scopul îmbunãtãþirii atenþiei ºi di-minuãrii gradului de hiperactivitate.
l Existã medicamente specifice pentru aceastã tulburare în þarã ºi ele pot fiprescrise doar de cãtre medicul specialist pe baza experienþei acestuia.
l Medicaþia îl poate ajuta pe copil în viaþa de zi cu zi, ajutându-l sã-ºi con-troleze unele dintre problemele de comportament care creazã tensiuni între
Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai.(Henry Ward Beecher)
3. Psihoterapia în ADHD
l Pe lângã medicaþie, este mult mai importantã însã construirea su-
portului familial ºi educaþional care sã antreneze copilul într-unprogram de terapie comportamentalã pentru a corecta anumitemanifestãri ale acestuia.
l Copiii cu ADHD sunt greu de disciplinat.l Deseori, ei nu rãspund la pedeapsã ºi declanºeazã frecvent stãri
de tensiune ºi conflicte ca raspuns la criticã, pedeapsã sau oricealtã formã de negativism din partea celorlalþi.
l Cu toate acestea, ei au nevoie disperatã de mãsuri de disciplinãfermã, de obiºnuinþe, de multã rãbdare din partea celorlalþi ºi de
încurajare chiar ºi pentru cel mai mic progres.l Din pãcate puþini pãrinþi ºtiu ºi reuºesc sã facã acest lucru ºi sã înþeleagã cã în faþa unui copil cu ADHD pãrintele este în control,dar nu controleazã.
l Stabiliþi alãturi de întreaga familie reguli clare ºi simple.l Stabiliþi un tabel cu reguli aºezat la vedere, negociat cu copilul.l Realizaþi un program zilnic, de rutinã, cu stabilirea unui orar de trezire, timp petre-
cut la lecþii ºi joacã, pregãtirea pentru culcare curecompensã simbolicã imediatã.
l Seara se contabilizeazã eºecurile ºi reuºitele.l Realizaþi împreunã cu copilul un caiet de reguli
pentru ºcoalã în care profesorul sã acorde punctepentru comportamentele pozitive.
l Desenaþi un tabel unde acumuleazã puncte care sevor constitui într-un „premiu“ material la sfârºitul zileisau sãptãmânii (jetoane colorate, bile albe / negre,smiley etc.).
l Evitaþi sã oferiþi copilului cadouri zilnice mari drept recompensã pentru comporta-mentele dorite.
l Lãsaþi-l pe copil sã participe la stabilirea recompenselor pe care le poate câºtiga -de exemplu minute în plus la calculator.
l
Stabiliþi un program de exerciþii fizice zilnice (plimbãri, înscrierea în cluburi ºcolare,practicarea mãcar a unui sport) pentru un management bun al excesului deenergie.
Nu prea multã dragoste rãsfaþã un copil, ci prea puþinã disciplinã.(Gaveo)
l Nu-i cereþi mai multe lucruri deodatã, formulaþi întotdeauna numai o cerinþã.Cereþi de la copii acþiuni rezonabile!
l Pentru realizarea unei sarcini complexe este utilã fragmentarea acesteia în sarcini
mai mici.l Pentru a eficientiza timpul folosiþi o clepsidrã; astfel transformaþi realizarea unei
sarcini într-un joc ºi-l ajutaþi sã evalueze timpul.l Toate persoanele implicate în îngrijirea copilului trebuie sa adopte aceeaºi atitu-
dine în faþa unui anumit comportament.l Nu încercaþi sã schimbaþi mai multe lucruri deodatã: alãturi de regulile familiei,
stabiliþi maximum 2-3 comportamente care se doresc a fi schimbate pentru o sãp-tãmânã.
l Pentru a sublinia consecinþele unui anumit
comportament folosiþi recompensa socialãimediatã, lãudând copilul imediat ce a reuºitsã îndeplineascã o sarcinã.
l Nu folosiþi pedeapsa corporalã ca pedeapsãci retragerea recompensei zilnice.
l Nu folosiþi niciodatã dragostea ºi afecþiunea carecompensã - acestea sunt lucruri de carecopilul trebuie sã se bucure indiferent defelul în care se comportã.
l Oferiþi-i copilului timp „de calitate“ zilnic, câteva ore în care acesta sã se poatãbucura de toatã atenþia pãrinþilor, împãrtãºind o activitate plãcutã sau relaxantã.
l Atunci când îi cereþi ceva copilului, folosiþi propoziþii scurte, fiþi fermi ºi evitaþi expli-caþiile nesfârºite. Ex.: „Vreau ca tu sã ....“
l În situaþii tensionate, atunci când copilul devine agitat, este recomandabil sã fie tri-
mis singur într-un loc liniºtit (de ex. în camera lui) pentru a se calma. Se va folosiun ton ferm, autoritar, fãrã prea multe explicaþii. De ex.: „Te rog, acum te duci ...."l Nu ignoraþi micile realizãri. Încercaþi sã vedeþi ceea ce copilul face bine în loc sã
cãutaþi numai ceea ce face rãu ºi daþi de înþeles cã aþi remarcat. De ex.: „Ce mãbucur cã astãzi ai reuºit sã faci ....“.
l Încercaþi sã nu începeþi o propoziþie folosind „Nu“, ci sã-i daþi o comandã pozitivã.De ex.: „Nu vei trânti uºa“ se transformã în „Te rog încearcã sã închizi uºa fãrãzgomot“.
l Vorbiþi cu ei, nu lor! Asiguraþi-vã cã atunci când îi vorbiþi este atent la dvs.!
l Stabilim un timp clar pentru începutul ºi sfârºitul temei.l Realizãm un plan scris cu sarcinile ce urmeazã sã fie îndeplinite ºi când anu-
me trebuie terminate.l Alegem un loc cu puþini stimuli externi pentru efectuarea temelor.l Închidem calculatorul, casetofonul ºi telefonul mobil în timpul efectuãrii teme-
lor pentru limitarea distractorilor.l Permitem scurte pauze (5-10 min.) dupã o anumitã perioadã de timp petrecutã
la birou - perioadã bine stabilitã împreunã de pãrinte ºi copil.
CEI CU ADHD SUNT COPII MINUNAÞI!
l Nu uitaþi sã construiþi o relaþie pozitivã cu copilul dumneavoastrã.l Amintiþi-vã cã el este deja respins de prieteni, criticat ºi aude constant numai
despre ceea ce face greºit.l Renunþaþi la aºteptãrile prea mari - toþi copiii vor sparge lucruri, le vor rãstur-
na, le vor strica sau murdãri. Copiii cu ADHD poate cã o vor face doar cevamai mult ºi mai des.
l Dacã aºteptãrile sunt prea mari, copiii devin frustraþi, descurajaþi ºi renunþã.l „Care e scopul? Nu voi câºtiga oricum. Niciodatã nu fac ceva bine!“
l Copilul descurajat este un copil care simte cã nu e bun, aºa cã de ce sã semai strãduiascã?
Copiii au mai multã nevoie de un model
de urmat decât de critici!
Când vrei sã lauziun copil laudã-i faptele, nu-l lauda pe el. Fãcând astfel vei încuraja comportamentul,
l Sala de clasã ºi studiul în general reprezintã o mare provocare pentru copiiidiagnosticaþi cu ADHD, care nu pot sta liniºtiþi, nu pot fi atenþi ºi adorã sã vor-beascã cu colegii. Deºi mulþi dintre ei sunt foarte deºtepþi ºi capabili sã acu-
muleze cunoºtinþe, simptomele pot sã interfere cu evoluþia ºcolarã favorabilã.
Deoarece copiii îºi petrec o mare parte din timp la ºcoalã este necesarã:l informarea profesorilor cu privire la ADHD ºi la comportamentele care decurg
din aceastã tulburare;l menþinerea unei legãturi strânse pãrinte - profesor;l instituirea unor mãsuri educaþionale individualizate pentru ameliorarea com-
portamentelor problematice din clasã.
19
Ghid pentru pãrinþi
„Copiii trebuie crescuþi pentru ei, nu pentru pãrinþi“(Nicolae Iorga)
l Hiperactivitate
l Nu-ºi pot aºteptarândul
l Nu acordã atenþiedetaliilor
l Fac greºelidin neatenþie
l Întrerup frecventactivitatea altor persoane
l Se grãbescsã rãspundã adeseaneîntrebaþi
E de preferat sã fie aºezat copilul în primele bãnci;sã fie menþinut contactul vizual profesor-elev.
Sã se stabileascã sarcini care permit ridicarea„controlatã“ din bancã (ex. sã ude buretele)
Sã se stabileascã împreunãcu copilul anumite gesturi prin caresã fie atenþionat atunci când este neatent.
Sã se stimuleze atenþia copilului cu fraze de tipul:„Atenþie, acest lucru este important!“
Sã fie încurajat când urmeazã regulile; sã se acordeun feed-back imediat pentru acþiunile sale.
Sã existe un plan al lecþiei, accesibil;sã i se explice copilului ce sarcini are de îndeplinit.
l Dacã un copil este criticat, învaþã sã condamne.
l Dacã un copil este tratat cu ostilitate, învaþã sã se lupte.
l Dacã un copil este ridiculizat, învaþã sã fie timid.
l Dacã un copil este tratat cu îngãduinþã învaþã sã aibã rãbdare.
l Dacã un copil trãieºte în ruºine, învaþã
sã se simtã vinovat.
l Dacã un copil este încurajat, învaþã sã
fie încrezãtor.
l Dacã un copil este lãudat, învaþã sã
preþuiascã.
l Dacã un copil trãieºte în corectitudine,
învaþã sã fie drept.l Dacã un copil trãieºte în siguranþã,
învaþã sã aibã credinþã.
l Dacã un copil este aprobat, învaþã sã
se placã pe el însuºi.
l Dacã un copil trãieºte în prietenie ºi
acceptare, învaþã sã gãseascã dragos-
tea în lume.
(Dorothy Law Nolte)
Aceste sfaturi oferã doar o privire generalã asupra abordãrii com-portamentale a copilului cu ADHD.
Un tratament corect se face sub îndrumarea specialiºtilor în sãnã-tatea mintalã a copilului ºi adolescentului, care în cadrul unei echipemultidisciplinare (medic psihiatru, psiholog, asistentã medicalã depsihiatrie, psihopedagog, asistent social) participã la iniþierea ºi moni-torizarea tratamentului psihofarmacologic ºi elaborarea alãturi de fami-lie a programului terapeutic individualizat de terapie comportamentalã.
American Psychiatric Association (2000) - Diagnostic andStatistical Manual of Mental Disorders fourth Edition TextRevision. Asociaþia Psihiatrilor din România, Bucureºti
Department of Health and Human Services / National Institutesof Health - A look at Attention Deficit HyperactivityDisorder (ADHD)
ADHD: Diagnosis and Treatment in Pediatric Primary Care -Mark Cavitt, M.D.
Attention-Deficit Hyperactivity Disorder - Mary Fowler, A publi-cation of the National Dissemination Center for Childrenwith Disabilities 3rd Edition, April 2002 / Resourcesupdated 2004