BOLILE,DAUNATORIIGRAULUISI COMBATEREA
LOR1.BOLILEGRAULUISICOMBATEREALORProductia plantelor agricole,
inclusiv a graului, inregistreazapagube datorita diferitelor boli
infectioase si neinfectioase.Bolile infectioase sunt produse de
agenti patogeni, indeosebide ciuperci. Bolile neinfectioase
(neparazitare, fiziologice) suntproduse de factorii nefavorabili ai
mediului ambiant (factoriclimatici, pedologiei, de nutritie, agenti
poluanti etc.).Agentii patogeni ai bolilor infectioase ale graului
suntvirusurile, microplasmele, bacteriile si ciupercile.Cele mai
maripagube sunt produse de ciuperci, dupa care urmeaza cele
cauzatede virusuri, bacterii si
micoplasme.1.1.BOLIPRODUSEDEVIRUSURISe cunosc pana in prezent peste
30 de viroze la grau. Acestea se deosebesc intre ele prin
insusirile morfologice, biochimice siserologice ale virusurilor,
prin vectorii care transmit virusurile, prinspecificitatea gazdei,
prin simptomele bolii de planta-gazda.Transmiterea bolii de la
plantele bolnave la cele sanatoase se face de regula prin insecte
(indeosebi afide), care sunt principaliivectori ai virusurilor care
ataca graul. Virozele pot fi, de asemeneatransmise prin lastari,
seva, seminte si polen.Metoda cea mai economica si mai eficace de
combatere avirozelor graului este cultivarea soiurilor
rezistente.Principalele viroze specifice graului sunt:Piticirea
graului(Wheat dworf)Prezinta o mare asemanare cu mozaicul graului
de toamna.Simptomele bolii.Caracteristica principala a
planteloratacate este talia pitica provocata de actiunea fitotoxica
a virusuluisi de actiunea de suctiune a sevei de catre
vectori.Atacul este maipronuntat cand se produce la plantele tinere
si mai putin accentuatcand are loc in faze de vegetatie mai
avansate. In primul cazplantele nu inspica, in al doilea caz pot
inspica, dar boabele sunt nedezvoltate si sistave. Pe frunzele
plantelor atacate apar pete deculoare verde deschis, care mai
tarziu devin galben-brune. Cutimpul petele se unesc, determinand
ingalbenirea si necrozareafrunzelor.Combaterea boliise efectueaza
prin cultivarea soiurilorrezistente.Mozaicul striat al
graului(Wheart streak mosaic,yellow mosaic)Simptomele
bolii.Plantele atacate raman mici, iar pefrunzele acestora apar
striatii discontinui, de culoare verde-galbuie,dispuse paralel cu
nervurile frunzei. Atacul este mai intensprimavara, cand
temperatura creste, determinand piticirea siingalbenirea plantelor.
Frunzele devin de culoare galbena,necrotice si se rasucesc, spicele
raman sterile.Prevenirea si combaterea bolii.Cultivarea soiurilor
de graurezistente la atacul virusului constituie metoda cea mai
sigura. Prinutilizarea liniilor de substitutie cromozomiale si de
translocatieintercromozomiala cu speciile de Agropyron si Aegilops,
se vorputea crea soiuri rezistente.Mozaicul patat al graului(Wheat
spot mosaic, Wheatspot, Wheat spot chlorosis)Simptomele bolii.Sunt
vizibile incepand din faza deplantula, cand pe frunze apar pete
mici de culoare verde deschis.Pe masura ce plantele inainteaza in
vegetatie plantele seinmultesc, devin necrotice , se maresc si se
unesc intre ele siimprima frunzelor o culoare galbena aurie, de
unde si denumireade cloroza patata. In afara acestui fenomen poate
apare sifenomenul de piticire , determinand chiar moartea
plantelor, maiales cand mozaicul este asociat cu mozaicul striat al
graului.Prevenireasicombaterea bolii.Se efectueaza prin
aceleasimetode ca si in cazul mozaicului striat al
graului.1.2.BOLIPRODUSEDEBACTERIIPutrezirea bazala a
glumelorSimptomele bolii.Boala debuteaza prin aparitia
culoriiinchise sau a unor striatii de culoare inchisa pe jumatatea
inferioaraa glumelor. Tesuturile din dreptul zonelor colorate incep
sa seinmoaie, proces care se extinde si asupra rahisului si
bazeiboabelor. Concomitent, la baza glumelor apare exudatul
bacterian.Boabele raman mici, nedezvoltate, avand baza embrionului
usorcolorata in brun sau negru. Boala se manifesta rar pe
frunze.Agentul patogeneste bacteria Pseudomonas atrofaciens
(McCull).Prevenirea si combaterea bolii.Desi nu s-a stabilit daca
bacterioza se transmite prin seminte, tratarea acestora cu
substante bactericide este necesara.Innegrirea glumelor.Este o
boala foarte raspandita.Simptomele bolii.Constau in aparitia unor
pete si striatiilongitudinale de culoare bruna sau neagra pe glume,
frunze siariste. Boabele, in caz ca se formeaza, au partea
bazalanedezvoltata si-si pierd capacitatea germinativa.Agentul
patogeneste Xanthomonas translucens.Prevenirea si combaterea
bolii.Deoarece bacteriile persista6 luni este necesara dezinfectia
semintelor. Aplicarea unei rotatii incare graul sa revina mai rar
pe aceeasi sola si distrugerea ierburilor-gazda dau rezultate bune.
Metoda cea mai indicata este utilizarea soiurilor rezistente la
boala.Arsura spicului.Simptomele bolii.Se manifesta prin aparitia
pe spic a unorexudate de culoare galbena. De cele mai multe ori
spicele afectate de boala se deformeaza si devin cleioase.Agentul
patogen.Este bacteria Corynebacterium tritici(Hutch) Burk. Vectorul
acestei boli este Anquina tritici.Prevenirea si combaterea
bolii.Metodele folosite pentrucombaterea nematodului Anquina
tritici sunt valabile si pentru combaterea arsurii spicului.
Trebuie evitata cultivarea graului pesolurile umede, deoarece
daunele produse de boala se
micsoreaza.1.BOLIPRODUSEDECIUPERCIMajoritatea bolilor graului sunt
produse de ciuperci.Ciupercile, ca si insectele, poseda cea mai
mare capacitate deinmultire si de adaptare la conditiile de
mediu.Datorita mecanismelor lor multiple de a forma noi
rasefiziologice, ele prezinta un permanent pericol pentru grau
chiar siatunci cand dispunem de soiuri rezistente.Fainarea
graului(Erysiphe graminis).Fainarea este una dintre cele mai
importante boli ale graului.Simptomele graului.Fainarea apare pe
toate organeleaeriene ale plantei, cel mai frecvent pe frunze si
pentru care esteconsiderata o boala foliara. Boala apare in special
pe parteasuperioara a frunzelor din etajele inferioare ale plantei,
in oricefaza de vegetatie a graului.Atacul se caracterizeaza prin
aparitiaunor pete de culoare alba cenusie la suprafata organelor
plantei,care reprezinta miceliul ciupercii.Agentul patogen.Este
ciuperca Erysiphe graminis f. sp.tritici March.Prevenirea si
combaterea bolii.Metoda cea mai indicataeste combaterea pe cale
chimica a bolii cu fungicide sistemiceselective.O alta metoda este
cultivarea soiurilor rezistente la fainare.Pentru diminuarea
pagubelor produse de fainare un rol importantil detin masurile
agrofitotehnice: utilizarea unei rotatiicorespunzatoare a
culturilor, distrugerea samulastrei si a resturilorvegetale ramase
dupa recoltare, respectarea epocii optime desemanat, a densitatii
normale, aplicarea corecta a ingrasamintelorcu azot, fosfor si
potasiu.Rugina galbena a graului(Puccinia striiformis).Cele mai
pagubitoare epitifii sunt cele care apar inainte sauin timpul
infloritului. Ca si fainarea, atacul de rugina galbenaintensifica
procesele de transpiratie si respiratie si diminueazafotosinteza,
stanjenind astfel functiile de nutritie.Astfel, suntafectate
negativ dezvoltarea si vigoarea plantelor si umplereaboabelor,
facand sa scada productia.Simptomele bolii.Acestea sunt forma
liniara a pustulelor cuuredospori de pe frunzele plantelor adulte
de grau si culoareagalbena stralucitoare a uredosporilor, de unde
si numele de 'ruginastriata' sau 'rugina galbena'. Striurile se
afla intre nervurile frunzeicare limiteaza raspandirea lor
laterala. Cand sunt conditii favorabile pentru dezvoltarea
ciupercii, striurile conflueaza si pot sa acopereintreaga suprafata
a frunzei.Agentul patogen.Acesta este ciuperca Puccinia
striiformisWest f. sp. tritici Erikss.Prevenirea si combaterea
bolii.Cel mai eficace mijloc decombatere a ruginii galbene a
graului este cultivarea de soiurirezistente. Metoda cea mai eficace
este combaterea chimica prinfolosirea fungicidelor sistemice cu
actiune curativa si eradicativa. Casi la fainare se recomanda si
aplicarea masurilor culturale.Rugina bruna a graului(Puccinia
recondita Rob)Se mai numeste si rugina frunzei si este cea mai
raspanditadintre cele trei rugini.Simptomele bolii.Atacul se
manifesta in special pe limbulfrunzelor si mai rar pe teci si
tulpini. Cand atacul este puternic,frunza se acopera in intregime
de pustule, care nu se unesc insa.Pustulele sunt acoperite de
epiderma, care mai tarziu se exfoliazapunand in libertate
uredosporii.Agentul patogeneste ciuperca Puccinia recondita
Rob.Prevenirea si combaterea bolii.Cultivarea de soiurirezistente
constituie cel mai eficient mijloc de prevenire a bolii.Celelalte
metode sunt asemanatoare cu cele mentionate la ruginagalbena.Rugina
neagra a graului(Puccinia graminis Pers.)Este denumita si rugina
tulpinii. La noi, rugina neagra agraului constituie o problema
numai pentru soiurile de grau detoamna tardive.Simptomele
bolii.Denumirea de rugina neagra provine dela culoarea bruna inchis
a uredosporilor si a teleutosporilor. Semanifesta pe toate organele
plantei: tulpina, frunze (teci si limb), glume si ariste prin
aparitia de pustule.Datorita vatamarii epidermei pe suprafete
intinse, procesul detranspiratie al plantei se mareste foarte mult,
ceea ce are dreptconsecinta o sistavire accentuata a boabelor de
grau.Agentul patogeneste ciuperca Puccinia graminis
Pers.).Prevenirea si combaterea bolii.Cea mai buna si sigurametoda
de evitare a bolii este cultivarea soiurilor rezistente si
asoiurilor precoce care scapa de atac. Dintre
masurileagrofitotehnice este indicata rotatia corespunzatoare a
culturilor,precum si celelalte masuri prevazute la celelalte doua
rugini.Fusarioza spicelor de grau(Fusarium spp.)Boala mai este
cunoscuta sub denumirea de arsura spicelor,inrosirea spicelor sau
albirea spicelor de grau.Pierderile de recolta se reflecta in
sterilitatea florilor si slabaumplere a boabelor. Toxinele
secretate de agentii patogeni careproduc boala si care se
acumuleaza in boabe sunt toxice atatpentru animale cat si pentru
om.Simptomele bolii.Partile afectate sunt spicele si portiuneade
tulpina imediat sub spic. Spicele infectate devin moi si isi
pierdclorofila, se albesc treptat si se usuca. Ele raman mici si
erectecomparativ cu cele neinfectate. Atacul poate cuprinde
catevaspiculete, jumatate sau chiar spicul intreg.Daca atacul se
produceinainte de inflorire, spicele raman seci, daca se produce
dupainflorire are loc sistavirea boabelor. La baza spiculetelor, pe
rahis,apar miceliul si conidiile ciupercii sub forma unor pernite,
deculoare roz-portocaliu.Agentul patogen.Principalii agenti
patogeni sunt: Fusariumgraminearum, Fusarium avenaceum, Fusarium
culmorum siFusarium nivale.Prevenirea si combaterea bolii.Metodele
cele maiimportante sunt: aplicarea fungicidelor in timpul perioadei
devegetatie, in fazele de inspicare si inflorire, folosirea
soiurilor rezistente, aplicarea unei rotatii corespunzatoare si
ingroparearesturilor de plante infectate.Fusarioza radacinilor,
coletului si plantulelor de grau(Fusarium sp.)Speciile de Fusarium
care produc fusarioza spicelor de grau ataca si celelalte organe
ale plantei.Pagubele produse de aceasta boala se reflecta in
numarul scazut de plante si de frati la m2, precum si in numarul,
marimeasi greutatea mai mica a boabelor.Simptomele boliise
manifesta prin brunificarea radacinilorsi a coletului si prin
putrezirea plantulelor.Agentul patogen.Speciile de Fusarium care
producfusarioza spicelor de grau sunt si agenti patogeni ai acestei
boli.Prevenirea si combaterea bolii.Putrezirea plantulelor degrau
poate fi combatuta prin folosirea de samanta sanatoasa sauprin
dezinfectarea semintei cu produse fungicide. Semanatul mai tarziu
micsoreaza perioada de expunere a plantulelor in sol latemperatura
optima de dezvoltare a speciilor de Fusarium. Serecomanda o
fertilizare adecvata care sa contribuie la dezvoltareaunor radacini
si tulpini viguroase.Trebuie evitata ingrasareaexcesiva cu azot,
care indirect, prin cresterea abundenta aaparatului foliar duce la
pierderi mari de apa din sol, favorizandevolutia bolii.Mucegaiul de
zapada(Fusarium nivale).
Pagubele produse de aceasta boala constau in
distrugereafrunzelor care uneori poate fi totala.Simptomele
bolii.Caracteristica cea mai importanta esteaparitia unei pasle
miceliene si a sporodochiilor de culoare roz pefrunzele plantelor
de grau de toamna, dupa topirea stratului dezapada. Frunzele pot fi
partial sau total atacate. Acestea se brunificasi apoi se
usuca.Agentul patogeneste Fusarium nivale.Prevenirea si combaterea
bolii.Nu sunt cunoscute soiuride grau rezistente. Se recomanda
tratarea semintelor cu fungicide pentru a proteja plantele de
infectiile din sol. Dintre masurileagrofitotehnice, rotatia
corespunzatoare a culturilor si semanatul graului mai tarziu
toamna, la sfarsitul epocii, dau rezultate bune.Septorioza
graului(Septoria sp.)Boala apare in zonele cu clima mai rece si
umeda.Sunt afectate mai mult boabele, care raman sistave si se
pierdcu pleava, la recoltare. Pagubele sunt mai mari cand vremea
esteumeda timp mai indelungat in perioada cuprinsa intre inspicare
si coacerea in lapte (Nelson, 1980).Simptomele bolii.Boala se
manifesta pe toate organeleplantei si in tot cursul perioadei de
vegetatie. La inceput apar peteclorotice, care cu timpul se
necrozeaza, pe frunzele de la baza,apoi pe cele din etajele
mijlocii si in cele din urma pe frunzele superioare, pe teci si pe
spic.Agentul patogeneste Septoria tritici cu forma
perfectaMycosphaerella graminicola.Prevenirea si combaterea
bolii.Metoda cea mai eficace esteutilizarea soiurilor de grau
rezistente. O importanta deosebita
incombatereoaumasurileagrofitotehnice.TratareaseminteicuCriptodin
reduce cantitatea de inocul prevenind ofilirea plantulelor.Malura
comuna a graului(Tilletia sp.)Este una dintre cele mai raspandite
si mai pagubitoare boliale graului, diminuand atat productia de
boabe cat si calitateaacestora.Datorita tratamentelor facute cu
substante chimice, boala semai semnaleaza decat cu totul izolat
unde tratamentul facut lasamanta este necorespunzator.Simptomele
bolii.Plantele atacate sunt de obicei maiscunde, iar sistemul
radicular al plantelor este slab dezvoltat.Simptomele
caracteristice apar odata cu inspicarea, candculoarea spicelor si
frunzelor devine verde-albastruie. Spiceleatacate sunt mai subtiri,
glumele mai rasfirate. Boabele infectatesunt mai scurte, mai groase
si au o culoare bruna-cenusie.In urmastrivirii, boabele elibereaza
o pulbere fina de culoare neagra cumiros de peste alterat. La
treierat, boabele malurate sunt distruse,contaminand astfel boabele
sanatoase.Agentul patogen.Principalele specii care produc
maluracomuna sunt Tilletia caries si Tilletia foetida.Prevenirea si
combaterea bolii.Cultivarea soiurilorrezistente si folosirea unei
seminte lipsite de germeni constituiemijloacele cele mai eficace.
Dintre masurile agrofitotehnice serecomanda semanatul la epoca
optima.Malura pitica(Tilletia controversa)Simptomele boliisunt
asemanatoare cu cele produse de malura comuna, deosebindu-se prin
faptul ca plantele atacateprezinta o piticire accentuata, nu
depasesc 1/3 din inaltimeaplantelor sanatoase. Plantele atacate
infratesc mai puternic, iar fratiiau o rigiditate mai
caracteristica.Spicele au aspect foarte rasfirat.Boabele sunt mai
mici si rotunde decat cele sanatoase, sunt tari, iarcontinutul lor
este constituit dintr-o masa compacta, negricioasa sicu acelasi
miros caracteristic de peste alterat, ca la malura comuna.Agentul
patogeneste ciuperca Tilletia controversa.Prevenirea si combaterea
boliise face prin cultivarea unorsoiuri rezistente si respectarea
masurilor agrofitotehnice.Taciunele zburator al graului(Ustilago
tritici)Simptomele bolii.Taciunele zburator devine vizibil odata
cuinspicarea plantelor de grau. Spicele atacate inspica mai
devremedecat cele sanatoase si se observa de la distanta, avand o
culoareneagra, contrastand cu spicele sanatoase care au culoarea
verde.Spicele infectate sunt transformate in intregime intr-o
masapulverulenta uscata de culoare neagra, care reprezinta
fructificatiileciupercii.Agentul patogeneste ciuperca Ustilago
tritici.Prevenirea si combaterea boliise bazeaza pe cultivarea de
soiuri rezistente, tratarea semintei cu fungicide sistemice de
tipul Carboxinei, masuri culturalesi certificarea
semintei.Helmintosporioza graului(Helminthosporium tritici)Pagubele
produse de aceasta boala variaza in functie de fazade vegetatie a
plantelor si de conditiile climatice.Simptomele bolii.Primavara
apar primele simptome alebolii, pe frunzele de la baza, sub forma
de pete ovale, eliptice,fusiforme, de culoare galben-bruna,
conturate marginal de odunga bruna-cenusiu. Centrul petelor se
coloreaza in brun inchisdatorita fructificatiilor ciupercii.Boala
devine evidenta in cursullunii mai cand petele conflueaza, ocupand
suprafete mari dinfrunze care se usuca de la varf spre baza. Dupa
inspicat, boalaevolueaza pe frunzele etajului superior, determinand
,datoritaevolutieirapide,uscareaprematurasisfasiereafrunzelor.Deoarece
frunzele se usuca prematur, umplerea si maturareaboabelor sunt
stanjenite, asa incat raman sistave si productia scade.Agentul
patogen.Forma perfecta este ciuperca Pyrenophora trichostoma, cu
stadiu imperfect Helminthosporium tritici repentis.Prevenirea si
combaterea bolii.Cel mai economic mijloc decombatere este
cultivarea se soiuri rezistente. Alte masuri sunt:folosirea de
samanta libera de parazit, distrugerea miristii sisamulastrei
infestate, precum si combaterea
chimica.2.DAUNATORIIGRAULUIDiferitele specii de daunatori pot
produce pagube atat dinpunct de vedere cantitativ, cat si
calitativ, graului aflat in orice fazade vegetatie.Sunt specii de
daunatori al caror ciclu de dezvoltare sedesfasoara in intregime in
culturile de cereale paioase, ca:nematodul graului, gandacul
ghebos, mustele cerealelor, unelespecii de afide, viermele rosu al
paiului, tripsii cerealelor, viespeagraului, carabuseii
cerealelor.Graul reprezinta gazda si implicithrana preferata pentru
cele mai multe specii de daunatori specificicerealelor
paioase.Evolutia daunatorilor graului este influentata de
conditiileecologice din lanurile de grau.Vom prezenta daunatorii
graului care se intalnesc maifrecvent si care determina pagube mai
mari.Tripsul graului(Haplothrips tritici).Plante atacate si
daune.Plantele gazda pe care a fost semnalat tripsul graului
apartin la 10 familii, predominand insa speciile din familia
graminee: grau, orz, ovaz, secara, orez, golomat, pir, obsiga
(Banita si colab., 1982).In urma atacului adultilor pe rahis si
spiculet, se produceatrofierea organelor florale si deci,
sterilitatea partiala sau totala aspicului, aparand astfel
simptomul caracteristic de 'albeataspicului'. In locurile intepate
apar puncte brune, necrotice, iarspicele sunt deformate, cu
aristele rasucite, indoite si zbarcite.Larvele ataca indeosebi
boabele in formare pana la faza de coacerein ceara. Boabele atacate
in faza de lapte nu se mai dezvolta sidevin sistave. Pe boabe apar
portiuni decolorate, tegumentul este putin incretit, iar santul
ventral se adanceste si se largeste.Tripsii,pe langa faptul ca
determina scaderea productiei pana la 10 % ,provoaca deprecierea
calitatii glutenului si a insusirilor biologiceale semintelor
(Banita, 1976).Din boabele atacate rasar plante cu oslaba
capacitate de vegetatie.Prevenire si combatere.Pentru prevenirea
aparitiei ataculuide tripsi se recomanda masuri agrofitotehnice ca:
rotatia culturilorla 3-4 ani, arderea miristei, discuitul miristei,
aratura de toamna sisemanatul la epoca optima si folosirea
soiurilor precoce.Paduchele verde al cerealelor(Schizaphis
graminum)Paduchele verde al cerealelor, ca insecta migratoare, se
dezvolta numai pe cereale si ierburi spontane. Cele mai
atacatesunt: graul, orzul si sorgul. Insecta poate ataca graul atat
toamna in primele faze de vegetatie cat si primavara si vara, mai
ales in ultimele faze de vegetatie.Atacurile puternice toamna
determina uscarea plantelor, iar in perioada formarii boabelor
determina reducerea productiei, atat cantitativ cat si calitativ.In
afara de sugerea sevei, caracteristica tuturor afidelor, aceasta
specie injecteaza un lichid salivar care este foarte daunator,
distrugand clorofila si vatamand structura celulara a
plantei.Prevenire si combatere. Populatiile de afide pot fi
mentinute la densitati numerice coborate prin semanatul graului la
epoca optima, precum si prin distrugerea samulastrei care
constituie principalul rezervor de populare a culturilor cu
afide.Se foloseste si combaterea chimica, fiind recomandate
tratamentelecuSinoratox R35 sau Carbetox 37 in doza de 1,5
l/ha.Plosnitele cerealelor(Eurygaster sp.)Plante atacate si
daune.Plosnitele cerealelor ataca cerealelepaioase, indeosebi
graul, precum si diferite graminee spontane.Adultii, pentru a se
hrani, ca si larvele inteapa toate organele aeriene ale plantei
(frunze, tulpini, spice, boabe).Vatamate,tesuturile plantei din
zona atacata se distrug. Din cauza atacului,planta intreaga poate
pieri sau infrati abundent. Atacul pe tulpina,cand spicul este in
burduf produce avortarea spicului.Ovareleintepate inainte sau la
scurt timp dupa fecundare se usuca, iarboabele nu se mai formeaza,
Boabele intepate in faza avansata decoacere prezinta un punct mic
negru in centru unei pete dedecolorare.Atacul plosnitelor
hibernante, desi se manifesta petoate organele aeriene ale plantei,
predomina totusi pe frunze situlpini. Atacul larvelor si adultilor
noii generatii are loc aproape inexclusivitate pe boabe, care
determina pierderi cantitative cat sicalitative.Degradarea boabelor
de catre plosnite are ca urmarereducerea greutatii hectolitrice si
a celei absolute, a energiei si afacultatii germinative, precum si
a calitatii de panificatie.Prevenire si combatere.Metoda cea mai
eficienta si cea maiutilizata este combaterea chimica . Prognoza
atacului si planul decombatere se elaboreaza pe baza cunoasterii
rezervei biologice apopulatiei de plosnite in locurile de diapauza,
rezerva stabilita prinefectuarea de sondaje toamna si primavara
inainte de emigrareadin paduri.In vederea avertizarii aplicarii
tratamentelor chimice, atatimpotriva adultilor hibernanti cat si a
populatiei noii generatii, estenecesara determinarea densitatii
plosnitelor hibernante care auemigrat in culturile de grau, precum
si a densitatii de larve carealcatuiesc noua generatie de
plosnite.Cercetarile efectuate au dus la stabilirea momentelor
optime de aplicare a tratamentelor si a pragurilor economice de la
care trebuie aplicate tratamentele (Popov si colab., 1982,
1983).Pentru o cultura de grau cu o vegetatie si densitate normala
, tratamentul chimic impotriva adultilor hibernanti se aplica numai
in cazul in care densitatea de plosnite este de minimum 5
exemplare/m2sinumai dupa ce, cel putin 80 % din populatia de
plosnite a parasit padurea.Referitor la populatia noii generatii se
considera justificata economic aplicarea tratamentului chimic
atunci cand se inregistreaza o densitate de peste 3 exemplare/m2,
iar majoritatea dintre acestea au trecut de varsta a 2-a. In solele
in care dupa aplicarea tratamentului se gasesc densitati mai mari
de 3 larve/m2se efectueaza un nou tratament. Alaturi de
tratamentele chimice se recomanda si masuri
agrofitotehnice.Gandacul ghebos(Zabrus tenebrioides)Larvele
gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee
cultivate si spontane. Hrana adultilor o constituie boabele de
grau, secara, iar pagubele produse de ei sunt mai mici decat cele
produse de larve.Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu
partile aeriene ale plantelor si niciodata cu radacini. Ele trag
frunzele in galerii, consuma parenchimul, ramanand doar nervurile
care uscandu-se iau aspectul unor ghemotoace fibroase.Plantele
atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate
prezenta sub forma de vetre sau generalizat. In conditiile unei
monoculturi pronuntate, a unui regim de precipitatii favorabil
speciei si in lipsa tratamentelor chimice s-au semnalat pana la 90
% plante
distruse.Preveniresicombatere.Dupacercetariefectuates-aelaborat un
sistem de prevenire a atacului, bazat pe tratamentulsemintei cu
insecticide. Tratamentele chimice se pot imbina curotatia
culturilor.Viermi sarma(Agriotes sp.)Plante atacate si
daune.Larvele sunt extrem de vatamatoare. Culturile de grau sunt
atacate, mai ales in toamnele calde si cu umiditate suficienta in
sol. Frunzele planuitelor atacate manifesta o tendinta de ofilire
si ingalbenire de la varf spre baza si de cele mai multe ori se
usuca.La planuitele infratite atacul poate determina uneori o
infratire suplimentara, care duce insa la o diminuare a productiei.
Culturile de grau raman rarite, iar plantele care nu pier dau o
productie scazuta.Prevenire si combatere.Pentru prevenirea atacului
sicombaterea viermilor sarma, o mare insemnatate o au masurile
profilactice si tratamentele semintei cu substante chimice.Viespea
graului(Cephus pygmaeus)Plante atacate si daune.Viespea are o
preferinta pentrugrau. Larva se hraneste in interiorul tulpinii cu
tesutulparenchimatic, rozand galerii neregulate, care se umplu
curumegus si excrementele sale.Ca urmare a atacului, greutatea
absoluta a boabelor scade. Se poate produce ruperea paiului
sicaderea spicului la pamant.Prevenire si combatere.Tratamentele
foliare nu sunt eficace. Dintre masurile agrofitotehnice,
dezmiristirea, aratura adanca si rotatia culturilor pot avea un
anumit rol in
prevenireainmultiriiinmasaadaunatorului.Metodaceamaieficaceo
reprezinta folosirea soiurilor rezistente.Nematodul boabelor de
grau(Anguina tritici)Plante atacate si daune.Este un parazit
monofag, cresterea si dezvoltarea sa fiind asigurata numai pe
plantele de grau.Nematodul provoaca la plantele de grau modificari
morfologice importante si perturbari profunde ale principalelor
procese fiziologice si biochimice.Tulpinile plantelor infestate au
internoduri scurte, talia plantelor micsorandu-se de 2-3 ori
comparativ cu plantele neinfestate. Spicele sunt deformate, laxe,
de doua ori mai scurte decat spicele sanatoase , iar pe anumite
portiuni sunt stirbe din cauza florilor avortate si a lipsei
boabelor.Boabele sunt transformate in gale si se diferentiaza de
boabele sanatoase atat prin culoare cat si forma, confundandu-se ca
aspect exterior cu boabele malurate.Prevenire si combatere.Samanta
din lanurile infestate sa nuse foloseasca la semanat. Se recomanda
distrugerea gozurilor, iarpe terenul respectiv sa nu se semene grau
timp de 2 ani.Analiza senzoriala si fizico-chimica a materiilor
prime si a covrigilor1 Analiza senzoriala a materiilor prime
1.1 Analiza senzoriala a fainiiPrincipiul metodei: Metoda are la
baza determinarea cu ajutorul simturilor (vazului, mirosului,
gustului, tactil) a urmatorilor indici de calitate: culoare, gust,
miros si infestare.Materiale necesare:Culoare - lopatica de
lemnspaclu sau placa de sticlabalanta tehnicavas cu apa rece Miros-
pahar Berzeliustermometrusticla de ceasbalanta tehnica Gustbalanta
tehnicaInfestarelupa cu putere de marire de minimum 5xsita de
matase sau de tesatura din fibre sintetice nr. 4xxMod de lucru:
Culoarese cantaresc 50g faina si 50g faina etalonse intind pe o
lopatica de lemn (straturi dreptunghiulare egale)- se preseaza
straturile cu o placa de sticla- se compara cele doua straturi- se
introduce lopatica intr-un vas cu apa rece circa 1 minut- se scoate
lopatica si se lasa sa se zvante la temperatura camerei- se compara
cele doua straturi Miros:Varianta I:Se cantaresc 10g fainaSe pune
faina intr-un pahar si se adauga 25 cm apa cu temperatura de 60 -
70CSe acopera paharul cu o sticla de ceas si se lasa circa 4 5
minuteSe agita, apoi se lasa in repaus pana se depune fainaSe
ridica sticla si se miroase lichidulSe decanteaza lichidul si se
miroase fainaVarianta IISe cantaresc 5 g fainaSe freaca in palme
fainaSe miroase faina Gust:Se mesteca 1g de faina. Se stabileste si
prezenta impuritatilor minerale Infestarea:Se cantaresc 0,5 kg
fainaSe cerne faina ,se examineaza restul de pe sita cu lupta
pentru a constata prezenta insectelor sau acarienilor vii1.2
Analiza senzoriala a drojdieiPrincipiul metodeiMetoda are la baza
determinarea cu ajutorul simturilor (aspect, gust ,miros,vaz,
pipait) a indicilor de calitate.Conform STAS: aspectul -
drojdiatrebuie sa se prezinte ca o masa solida cu suprafata neteda;
consistenta drojdia in calupuri trebuie sa fia densa, sa se rupa
usor, sa nu fie lipicioasa sau vascoasa; culoarea trebuie sa fie
cenusiu-deschis, cu nuanta galbuie uniforma in masa; gustul trebuie
sa fie corespunzator drojdiei proaspete. Nu se admite gustul ranced
sau amar. mirosul trebuie sa fie caracteristic drojdiei .Nu se
admite miros de mucegai saualte mirosuri straine.1.3 Analiza
senzoriala a covrigilorPrincipiul metodeiMetoda are la baza
determinarea cu ajutorul simturilor (aspect, gust ,miros,vaz,
pipait) a indicilor de calitate.Aspectul exterior: forma
caracteristica produsului fara deformari, cu sectiunea fitilului
cat mai uniforma,Starea si culoarea cojii: suprafata neteda si
lucioasa, in afara de portiunea presarata cu condimente, fara
arsuri, zbarcituri, lipituri, etc.; culoare galbena aurie uniforma
;Aspectul miezului: Poros, fara goluri mari, bine copt gust dulceag
specific, miros placut2 Analiza fizico-chimica2.1 Determinarea
aciditatii fainiiAciditatease poate determina prin: metoda cu
alcool etilic 67% vol.; metoda cualcool etilic 90% vol.; metoda
suspensiei in apa.Principiul metodei:Extractul apos al probei de
analizat se filtreaza cu solutie de NaOH 0,1 n in prezenta
fenolftaleinei ca indicator.Reactivi:NaOH 0,1
nfenolftaleina-solutie 1% in alcool etilic 70% vol.Mod de lucru1.se
cantaresc 5 g de faina pe o sticla de ceas2.se pune faina intr-un
pahar curatse pun 50 cm3 apa si se agita permanent pentru a evita
formarea cocoloaselor4.se pun 3 picaturi de fenolftaleina5.se
filtreaza cu solutie NaOH 0,1 n pana la aparitia culorii roz, care
persista un minutCalcul:
V - volumul solutiei de NaOH 0,1 n folosit la titrare,in cm3M -
masa probei luata pentru determinare ( 5 grame)0,1 - normalitatea
solutiei de NaOHSe efectueaza in paralel doua determinari din
aceeasi proba pentru analiza.Ca rezultat se ia media celor doua
determinari:Repetabilitate:Diferenta dintre rezultatele a doua
determinari paralele efectuate de acelasi operator, in cadrul
aceluiasi laborator trebuie sa nu depaseasca 0,2 g de
aciditate.STAS - aciditate maximum Faina alba(tip 480)-2,2 Faina
semialba (tip 780)-3 Faina neagra(tip 1300)-4Rezultate
personale:V1=1,2 ml NaOH 0,1 nm=5gD1:gradeD2:gradegrade
aciditateConcluzie:Am obtinut valoarea 2,6 deci faina este
semialba.2.2 Determinarea glutenului umedPrincipiul
metodei:Separarea substantelor proteice dintr-un aluat obtinut din
25g de faina de grau si din 15,5 cm3solutie NaOH 2% prin spalarea
manuala a aluatului cu solutie de NaCl sau apa curenta.Reactivi
necesari: NaCl 2% cu apa curenta solutie de iod ca indicatorMod de
lucru1. se prepara o solutie de sare 2%2. se cantaresc 25 grame de
faina si se pun intr-un vasse pune peste faina 15,5 cm3 solutie de
NaCl 2%4. se framanta aluatul 3-4 min5. se lasa la odihna aluatul 5
minute6. se spala aluatul 30 de minute cu NaCl 2% sau cu apa
curenta la 20C7. la sfarsitul spalarii se determina:a) proba cu
iod-sa nu colorezeb) proba cu apa-sa nu produca opalescenta8se
zvanta glutenul-prin manevrarea lui in palmele uscate9 se
cantareste glutenul (M)Calcul:sauGu-gluten umedM - masa glutenului
cantarit in grameM - masa de faina luata in analiza(25 grame)STAS:
Faina alba:26 Faina semialba:25 Faina neagra:24Rezultate
personale:D1: m1=6g
D2:m=6,2
Concluzie:Conform STAS faina este de culoare neagra.2.3
Determinarea aciditatii covrigilorPrincipiul metodei:Extractul apos
al probei de analizat se titreaza cu solutie de NaOH 0,1n in
prezenta fenolftaleinei ca indicator.Reactivi : NaOH 0,1n
FenolftaleinaMod de lucru:1.Din proba de analizat se cantaresc 25g
miez, si se introduc intr-un vas de sticla de 500 cm cu dop
slefuit.2.Se masoara 250 cm de apa ,se adauga peste paine la
inceput 30 cm se amesteca pana la obtinerea unei paste omogene. Se
adauga si restul de apa pana la 250 cm.Se lasa in repaus 5
minute.4.Se filtreaza prin hartie de filtru.5. Din solutia
decantata se iau 50 cm(corespunzatori la 5g de proba) si se pun
intr-un pahar curat.6.Se pun 3 picaturi de fenolftaleina.7.Se
titreaza cu solutie de NaOH 0,1n pana la aparitia culorii roz care
persista 30 secunde.Calcul :Aciditatea se exprima in grade de
aciditate.1 grad aciditate reprezinta aciditatea din 100g proba
care se neutralizeaza cu 1 cm NaOH,solutie n.[grade de aciditate la
100g produs]V - volumul solutiei de NaOH 0,1n folosit la titrare,in
cmm - masa probei corespunzatoare volumul de filtrat luat pentru
determinarea in grame(5 grame)Rezultatele se calculeaza cu o
zecimala.STAS: 3 gradeRezultate personale:V=1,5cmM=5ggrade
aciditateV2=1,6
Concluzie:Aciditate =3,1 grade aciditate2.4Determinarea sarii
din covrigiMod de lucru1.Se cantaresc 5 grame proba pe o sticla de
ceas2.Se pun intr-un balon cotat de 200 mlSe pun 170 cm apa
distilata calda(40-50C)4.Se amesteca pana se obtine o suspensie5.Se
completeaza pana la semn cu apa distilata6.Se filtreaza prin hartie
defiltru7.Se iau 25 cm filtrat si se pun intr-un pahar curat8.Se
pun 3-4 picaturi de fenolftaleina9.Se titreaza cu NaOH
0,1n(hidroxid de sodiu) pana la roz pal10.Se pun 0,5 cm K2CrO4
10%(cromat de potasiu)11.Se titreaza cu AgNO3 0,1 n ( azotat de
argint) pana la rosu caramiziu12.Se noteaza volumul de AgNO3 si se
introduce in formulaCalcul:
0,005845 - reprezinta grame NaCl corespunzator la 1 cm AgNO3 0,1
nV - cm AgNO3 0,1n folositi la titrareV1 - volumul balonului
cotat(200 cm)V2 - volumul de proba folosita la titrare(25 cm)M -
masa probei luata in analiza(5 grame)STAS: % NaClPaine si produse
de patiserie 1,2-1,3% NaClRezultate personale:V1=1,5 ml AgNO3 0,1
n
2.5 Determinarea capacitatii de hidratare a fainiiPrincipiul
metodei:Determinarea cantitatii de faina,corespunzatoare unei
cantitati cunoscute de apa necesara pentru formarea unui aluat, in
conditii stabilite.Mod de lucru: Se umple un mojar cu faina din
proba de analiza si se niveleaza suprafata fainii cu o rigla de
lemn. Se face o adancitura in faina din mojar, prin apasare cu un
pistil. Se masoara cu pipeta 10 cm apa curenta, cu temperatura de
18-20C,si se introduce in adancitura formata in faina. Se amesteca
apa cu faina ,la inceput cu o spatula ,apoi prin
framantareaaluatuluicu mana , urmarindu-se o cat mai
bunaomogenizare. Se continua framantarea ,inglobandu-se treptat
cate o putina faina. Aluatul se considera de consistenta normala
cand la atingerea acestuia cu o bucata de sticla nu se lipeste de
aceasta.Aluatul obtinut se cantareste.Se efectueaza in paralel doua
determinari din aceeasi proba pentru analiza.Calcul si exprimarea
rezultatelor:Capacitatea de hidratare se exprima in %
apaCapacitatea de hidratare =[%]m1 - masa apei folosita la
determinare , in grame(10g)m - masa aluatului rezultat dupa
framantare,in grameCa rezultat se ia media celor doua
determinariRepetabilitate:Diferenta dintre rezultatele a doua
determinari paralele efectuate de acelasi operator, in cadrul
aceluiasi laborator trebuie sa nu depaseasca 1,2g la 100g
proba.Stas fainaCalitatea fainiiFoarte bunaBunaSatisfacatoare
Faina albaPeste 58%Peste 60%Peste 64%
Faina semialba54-58%58-60%60-64%
Faina neagraSub 54%Sub 58%Sub 60%
Rezultate personale:D1m=26gM1=10gCapacitatea de hidratare
=D2m=25gM1=10gCapacitatea de hidratare =Concluzie:Conform STAS-ului
faina analizata este faina alba satisfacatoare.2.6 Determinarea
umiditatii fainiiPrincipiul metodei:Se determina pierderea de masa
prin incalzire la 130 + sau -2C.Aparatura: Etuva Fiola de cantarire
cu capacMod de lucru:Intr-o fiola de cantarire cu capac se
cantaresc 5g faina. Fiola cu proba intinsa in strat uniform se
introduce descoperita cu capacul alaturi in etuva incalzita la 140
-145C. Se regleaza etuva la 130+ sau -2C si se mentine 1 ora la
aceasta temperatura. Apoi se acopera fiola cu capacul, se scoate
din etuva, se introduce in exticator, care contine clorura de
calciu anhidra (bulgari-pentru a absorbi umiditatea). Dupa racire
se cantareste din nou cu o precizie de 0,01g.Calcul :Umiditate
=[%]M1 - masa fiolei cu proba de faina inainte de uscare ,in
grameM2 - masa fiolei cu proba de faina ,dupa uscare ,in grameM0 -
masa fiolei in grameRezultatele se exprima cu o
zecimala.Repetabilitate: Ca rezultat se ia imediat aritmeticacelor
doua determinari efectuate in paralel nu trebuie sa depaseasca 0,5g
apa la 100g proba.STAS: 14,5%