Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 273revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/273net5.pdf · 2017. 12. 13. · TRIBUNA 273 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

TRIBUNA 273PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l XX I I I • 1 6 - 33 1 ii a n u a r i e 22 0 1 4

Ilustraþia numãrului: Kriangkrai Kongkhanun (Thailanda)

Arheologiacrimelor comunismului

Gheorghe PetrovComentarii

ªtefan Angiªtefan Manasia

Acad

emician

ulIrin

el Popescu

“Un

chiru

rg nu

are voie sã fie stãpân

it de fricã”

MariusBudoiu

Interviu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Charles CCausley

Zece ttipuri dde vvizitatori lla sspital

Prima intrã purtând armura de neonA virtuþii.Declanºând într-una zâmbete pentru orice eventu-alitateCãtre toþi cei prezenþiEa distruge speranþaDin piepturile bolnavilor,Care îºi dau seama pe locCã sunt neînstare sã facã faþãBunãvoinþei sale feroce.

Aºa un curaj afiºeazãFaþã de dezastrul uman!

Din fericire nu stã mult.Dupã o turã rapidã a salonuluiCam cum îºi afiºeazã steagul în MediteranaUn distrugãtor din anii treizeci,Se întoarce acasã pentru o sãptãmânãCu un pic de noroc, mai mult – Arsã de dogoarea propriului merit.

2

Al doilea apare, o revãrsare melancolicãDe flamuri teologice;Pãºeºte apãsat ca un vultur sãnãtosDistribuind speranþã congelatã.

Pacienþii îl privesc cu ferealã.Cei mai mulþi, încã nu prea convinºi de ade-vãrurileCerurilor, flãcãrilor iadului ori golului veºnic,Mizeazã pe siguranþãAcceptându-i amabilitãþileCu apatie abia mascatã,Cu excepþia unui bãtrân care plângeCu urã nou îndârjitã,„Carã-te! Carã-te!Carã... carã... carã... carã-Te!O datã!Carã-te!”

3

A treia îºi dezumflã victima vag zâmbitoareSpunându-iCum mai merg lobeliile,Câþi mâþi a fãtat pisica,Cum a cãzut o þiglã de pe acoperiºul bucãtãrieide varã,ªi cã nimeni nu a mai venit la bolnav de douãsãptãmâniFiindcã toatã lumeaE rãcitã ºi se teme sã nu aducãGermenii sãltãreþi la spital.Ochii pacientuluiÎngheaþã. Nu îl intereseazãLobeliile, pisica, þigla, germenii.Zãcând pe spate, hrãnit prin perfuzii, cu faþaDe culoarea unui faraon proaspãt dezgropat,Purtându-ºi scheletul pe deasupra pielii,Totuºi mintea-i sclipeºte ca o lumânare aprinsã,ªi-i pasã doar de aici ºi de acum,ªi nu cere sã vorbeascãDecât despre nenorocirea asta.

Nu e voie.

4

Al patrulea încearcã sã-ºi înveseleascãMama vârstnicã cu bancuri uºoareLa fel de ameninþãtoare ca schijele.„Azi-mâine o sã sari pe-aiciCa o gazelã,” zice.„O sã joci fotbal.”Zice, deloc deranjat de vederea kilogramelorDe ghips, lanþuri, scripeþi,ªi-o pereche de cârje proiectate mortal,„O sã faci saltul broscuþei, azi-mâine,” zice.„O sã faci zece lungimi de bazin.”La auzul acestor profeþii fantasmagoriceBãtrâna cascã cu teamã ochiiLa progenitura sa bolnavã, bolnavãGândind cã ºi-a pierdut minþile –

Ceea ce, din pãcate, pare a fi cazul.

5

Al cincilea, un uriaº de prin câmpuri,Cu costumul mirosind a lapte ºi fân,Se bãlãngãne stângaci de pe un picior de bouleanPe celãlalt, ca ºi când s-ar temeSã se aºeze definitiv în peisajul antiseptic.Din când în când mai scapã câte o ocheadãînspãimântatãÎn lãturi, ca ºi când s-ar teme sã nu gafezeVãzând vreo goliciune, ori ca nu cumvaSã se strângã pereþii în jurul lui.

Aduce flori, þinute delicat în degeteDe mãrimea ºi forma unor grinzi,Îºi pupã tandru nevasta pe obrazAtingerea unor buze de copil – Apoi se leagãnã, pe loc, treizeci de minutePe scaunul ºubred.

La sfârºitul orei de vizitãIese, cu respiraþia tãiatã,Clipind uºurat, în lumina sigurã.

Nu pare cã ar observaApusul.

6

A ºasea vizitatoare vorbeºte puþin,Insuflã siguranþã,Zâmbeºte dând încredere.Nu are paºaport negru pentru struguriOri vizã pentru ciocolatã. Strânge cu o mânãMirosind a proaspãt spãlat.O vârã pe nesimþite În noptierã; mai cautã niºte lucruri.Vorbeºte încet cu soraPe nevãzute, pe neauzite, despre pacient.Nu stã pânã trece toatã ora de vizitã.

Chiar ºi dupã ce a plecatPacientul pare sã o mai simtã acolo:O prezenþãCare îl susþine.

7

Al ºaptelea vizitatorMiroase a after-shave de bar.Adesea îºi gãseºte prietenulDormind dus: de-adevãratelea, ori fãcându-se,

2 TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Galeria Number 1, Bangkok

PPee ccooppeerrttãã: Kriangkrai Kongkhanun, Lunã neagrã,tehnicã mixtã 80 x 60 cm, 2013

(Continuare în pagina 6)

Maimuþele llui BBorel

În cunoscuta lui carte "Lé Hasard", matemati-cianul francez Emile Borel pune o problemã carea rãmas în literatura de specialitate sub numelede "maimuþele lui Borel".

Sã considerãm odatã cu probabilitateafrancez[ã], numãrul caracterelor întrebuinþate înscrierea francezã: litere minuscule, majuscule,semne de punctuaþie etc. ªi presupunem cã aces-tea ajung la numãrul 100 (în realitate sunt maipuþine). O carte de dimensiuni medii cuprindemai puþin de un milion de caractere. Care esteprobabilitatea ca sã obþinem aceastã carteîntreagã, alegând caracterele la întâmplare? sautrãgându-le la sorþi?

Este evident cã probabilitatea pentru primaliterã pentru a fi nimeritã tocmai aceea din carte,este o fracþie; tot astfel, probabilitatea ca a doualiterã [...] sã fie exact o literã din cartea datã estetot; Cum cele douã evenimente sunt indepen-dente, probabilitatea cã ele sã se producã simul-tan este egalã cu produsul probabilitãþilor lor: x = ( )2

Repetând acelaºi [procedeu n.n.] pentru a treialiterã, a patra literã etc. ªi cum am presupus cãcartea noastrã are un milion de litere, cu probabi-litatea ca hazardul sã producã exact cartea tiparu-lui este:( )1.000.000 = 10-2000.000

Dacã în locul unei simple cãrþi, am consideraun milion de cãrþi (câte presupunea Borel cãputeau la vremea apariþiei lucrãrii lui sã existe înlume, cifra [...] depãºitã) atunci probabilitatea catoate aceste cãrþi sã fie obþinute prin hazard esteegalã cu produsul a unui milion de factori egalicu factorul de mai sus ceea ce se scrie:10-2.000.000.000.000

Iatã însã ce apreciere face Emile Borel întreaceastã probabilitate ºi un fapt fizic cunoscut. Sãpresupunem cã avem douã recipiente A ºi B deacelaºi volum, umplute cu douã gaze diferite, la

aceeaºi presiune ºi la aceeaºi temperaturã. Dupãlegea lui Avogadro fiecare din recipientele dedimensiuni obiºnuite, conþine acelaºi numãr demolecule care este de ordinul de mãrime de10233 adicã de mai multe mii de miliarde.Experienþele aratã cã ºocul neregulat al mole-culelor face repede ca amestecarea gazelor sã fieomogenã, adicã cã este practic imposibil sã sedeceleze în acest amestec o heterogenitate apre-ciabilã. Din acest fapt experimental se conchide,independent de orice ipotezã teoreticã asupranaturii ºocurilor, cã la sfârºitul timpului destul descurt necesar difuziunii gazelor, fiecare din mole-culele a unuia din cele douã gaze are aceeaºiprobabilitate de a se gãsi în recipientul A sau înrecipientul B. Se ºtie însã din calculul probabili-tãþilor cã pentru 1023 pãrþi de "[...] sau [..]""écart"(adicã abaterea faþã de calcul) este de 1011, adicão sutã de miliarde: din comparaþia cifrelorrepetate cã existã o ºansã la 10 cã la un momentdat recipientul A sã conþinã 1011 molecule maimult decât recipientul B (sau invers). Dar acestnumãr corespunde facþiunii 1011 din numãrultotal de molecule, adicã a suta miime de milioni-me. Aceasta-i valoarea heterogenitãþii ce poate fiacceptatã într-un amestec de câþiva litri de gaz latemperatura ºi presiunea obiºnuitã. Este evidentcã o asemenea heterogenitate este inacceptabilãmãsurilor experimentale.

Ceea ce pare surprinzãtor este cã acest numãreste aproximativ acelaºi pe care l-am gãsit pentruca un milion de cãrþi sã poatã fi obþinute prinhazard; ceea ce ar reprezenta o heterogenitate acaracterelor tipografice.

Sã mergem mai departe cu Emile Borel. Sã pre-supunem cã s-au dresat un miliard de maimuþe casã tasteze la întâmplare pe clapele unei maºini descris ºi sub supravegherea unor contramaiºtriianalfabeþi, aceste maimuþe dactilografe lucreazãcu înverºunare zece ore pe zi la un milion demaºini de scris.

Contramaiºtrii analfabeþi ar strânge foileînegrite ºi le-ar lega în volume. La sfârºitul unui

an, aceste volume ar cuprinde copia exactã acãrþilor de orice naturã ºi din toate limbile cunos-cute în cele mai bogate biblioteci din lume.Aceasta este probabilitatea ca într-un momentfoarte scurt sã se includã în recipientul A un"écart" de ordinul unei sutimi de miimi de milion-imi în compoziþia amestecului gazos. A pre-supune cã acest écart produs în felul acesta, vasubzista timp de câteva secunde revine la aadmite cã în mai mulþi ani, armata de maimuþede care am pomenit mai sus, lucreazã în aceleaºicondiþii, va produce în fiecare zi copia exactã atuturor imprimatelor, cãrþi ºi jurnale, care vorapãrea în ziua respectivã ºi pe sãptãmâna urmã-toare pe toatã suprafaþa globului. Este, [...] Borel,sugestivele sale audite, mai simplu, sã spunem, cãastfel de "écart-uri" improbabile sunt pur ºi simpluimposibile.

Ceea ce m-a frapat în acest raþionament - carenu este chiar atât de corect cât ar pãrea la primavedere - este cã el a fost cunoscut încã din anti-chitatea romanã. Cicero îl înfãþiºeazã în modexplicit în De natura Deorum (liber II, XXXVII).Iatã ce spune filosoful latin. Pot oare sã vãd fãrãsurprizã pe un om convins cã niºte corpusculesolide ºi insecabile, care ascultã de legile gravi-taþiei, ar da naºtere prin întâlnirea lor fortuitã(concursione fortuita) la o lume în care domneºteo atât de frumoasã ordine? Cine admite posibili-tatea acestei generaþii, ar trebui sã admitã cã cele31 de caractere ale alfabetului reproduse în aursau în orice materie în exemplare nenumãrate,[.......], sã se organizeze în aºa fel încât sãformeze un foarte lizibil text din analele luiEnnius. ªi el spune textual: “grad nescio an ne inuno epidem versu possit tantum valore fortuna” -"mã îndoiesc foarte cã hazardul ar putea sã gru-peze aceste caractere ca sã formeze mãcar un sin-gur vers".

Atacul lui Cicero era îndreptat împotriva luiEpicur ºi epicurienilor care susþineau cã atomii semiºcã la întâmplare ºi prin întâmplarea lor fortu-itã ºi dezordonatã dau naºtere la o lume perfectã(mundem perfectem), sau mai curând unor luminenumãrate dintre care unele se nasc ºi altelepier. Dacã însã, spune Cicero, atomii pot, grupân-du-se, [forma n.n] o lume, atunci pentru ce nu arputea sã facã ei un portic, un templu, o casã, unoraº? Aceste lucrãri îi apar lui Cicero mai uºoaredecât de a face o lume ordonatã ca aceea în caretrãim.

Este clar cã este neglijat un factor în toate aces-te probabilitãþi: inteligenþa. Numai factorul int-electual ºi intervenþia lui poate "alcãtui" formelediscutate. Anaxagora l-a vãzut ºi Aristotel l-a ade-verit. Dupã cum se vede argumentul întrebuinþatde Cicero este acelaºi în esenþa lui cu acela a luiBorel, emis cu aproape douã mii de ani mai târ-ziu.

Mai departe, Cicero, imagineazã niºte oamenicare ar fi trãit sub pãmânt ºi ar ieºi deodatã laluminã ºi ar fi izbiþi de frumuseþea ºi ordinealumii (sintezã fãcutã de Aristotel ºi menþionatã caatare de Cicero). Dar tocmai aceastã ipotezã estereluatã de H. Poincaré în aticolul lui“l'Astronomie” din “La Valeur de la Science”, darel nu indicã sursa. Mã gândesc câte idei au circu-laþie ºi sunt repetate sub diverse variante, dar eleau fost emise de gânditori care nici nu mai suntpomeniþi.

Text îngrijit de Adriana GGorea ººi Mircea AArman

33



TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014 3

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XVIII)inedit

Kriangkrai Kongkhanun Flãmând (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm

Marius Cruceru, Înconjurând muntele fericirilor, ed. Ratio et revelatio, 2013

Cei care urmãresc în mod constant blogullui Marius Cruceru sunt, cred,familiarizaþi cu stilul lui rece, tãios, ironicuneori pânã la enervare. Postãrile de peplatforma ce-i poartã numele sunt de obiceiscurte, repezite, didactice, dându-þi senzaþia deneterminat dar, totuºi, de complet. Ca ºi cum aifi înþeles totul, dar îþi este imposibil sã redaiacest „tot” în întregime, în cuvintele tale.Întotdeauna ceva din interiorul postãrii are ungol pe care, deºi nu-l vezi, simþi nevoia sã-lumpli. Cu alte cuvinte, deºi textele lui Mariusdau aparenþa rãcelii didactice, ascund unsâmbure de mister ce te-ndeamnã sã-l culegi ºisã-l sfãrâmi între dinþi spre a-l gusta. Creeazã oaºteptare în cititor, o nevoie de a cãuta ceea cee ascuns între pliurile textului sau ceea ce a fostlãsat, cu bunã ºtiinþã, pe dinafarã. Fiindcã, înciuda aparentei platitudini, textele sale auadâncime. Rãceala din ele e „ipocritã” pentru aprovoca. Didacticismul e „jucat” pentru aîndemna la cãutare. Iar ironia tãioasã e folositãîn subsidiar pentru a te trezi. Nu e de mirare cãare atâþia comentatori, atâþia cititori, atâþiacontestatari, atâþia delatori.

Zilele acestea am parcurs febril comentariiledomniei sale asupra Predicii de pe Munte,apãrute într-o a doua ediþie sub titlul„Înconjurând muntele fericirilor” la edituraRatio et revelatio. Nu îmi amintesc sã fi trecutvreodatã, citind genul acesta de carte, prinatâtea stãri. De la bucuria unei înþelegerirevelatorii la angoasanta privire în oglindainterpretãrii, de la un hohot de râs scãpat dincauza unei afirmaþii vãdit ironice la sfârºirealacrimogenã în faþa demascãrii adevãrurilordure. A fost plãcut, a fost greu. Am vãzut totul,

dar parcã lipseºte ceva. Iar când spun cã lipseºteceva, simt cã aceastã afirmaþie se rãsfrângeasupra vieþii mele, nu asupra cãrþii. Ei bine, credcã aceastã stare de incomod gol ce se cereumplut este postulatã de maniera în careautorul abordeazã textul sacru în discuþie. Elvorbeºte despre periegezã, înþeleasã ca „rãs-tãlmãcire” în sensul de „deformare, mistificare,denaturare a ceea ce se spune”; o „invitaþie latipul de învãþãturã mimetic”, „undeva întremeditaþie, predicã, eseu, jurnal literar,scrisoare”. Cam ca pe blog. Doar cã aici discuþiase întinde frumos, sistematic, sãþios.

Dupã ce ai acceptat vademecum-ul autorului,faci un salt în gol, urmând ca, în cãdere, sãînþelegi cam care sunt noile reguli ale terenuluihermeneutic pe care urmeazã sã pãºeºti. Astfel,dacã nu ai ºtiut, afli cã Isus a fost ironic.Desigur, ca sã înþelegi aceastã nouã perspectivã,þi se explicã ce este ironia ºi care este miza ei.Existã ºi o schemã în aplicarea ironiei, iarautorul îþi aratã cum funcþioneazã ea folosindu-se de câteva dintre fericirile sau îndemnurile dinPredica de pe Munte.

De aici încolo, dupã ce ai înþeles cãinterpretarea autorului are filtre noi, cã regulileterenului pe care tocmai ai aterizat sunt camsucite, eºti dus, pas cu pas, prin capitolele 5-6-7ale Evangheliei dupã Matei. Afli cã fericirea, unconcept filosofic comprimat între graniþelelumescului, depinde prea mult de timp ºi spaþiupentru a fi posibilã. Mai degrabã un peºte, cu omemorie de câteva secunde, ar putea fi fericitatunci când înghite câteva firimituri de pâinepresãrate în apã. Afli, deci, cã fericirea este ostare promisã, inaccesibilã aici ºi acum. Fericireacreºtinã este o fericire a morþilor, ceea ce facempe pãmânt asemãnându-se mai degrabã cuintonarea acelui cântecel pe notele cãruia nejucam în copilãrie: podul de piatrã s-a dãrâmat…Afli cã neprihãnirea nu are nicio legãturã cu

tratatele de eticã, cu comportamentul moral, curespectarea unei legislaþii. Cã Legea divinã esteimposibil de respectat de cãtre oameni, cãcreºtinismul este, practic, imposibil. Crezi cã aimotive sã divorþezi dacã soþul sau soþia tacomite adulter? Dimpotrivã, dacã divorþezi tu oîndemni la adulter, singura soluþie pentruproblema recuperãrii relaþiei cu adulterinul fiindiertarea. Crezi cã e suficient sã zici DA sau NU,în locul jurãmântului? Aflã cã Da-ul tãu este celmult un probabil, iar Nu-ul tãu este negociabil.Þi se pare cã Dumnezeu stã prin temple saucatedrale ºi cã numai acolo þi se audrugãciunile? Aflã cã un loc mai adecvat pentruca o rugãciune sã fie primitã este în subsol,printre borcanele cu murãturi. Ascunde-te cândte rogi, fii un actor priceput când posteºti. Crezicã materialitatea e blestematã ºi cã Dumnezeu eun comunist? Dimpotrivã, este în favoareaacumulãrii de capital, dar nu vrea ca frigiderulºi ºifonierul sã-þi fie altare. Crezi cã nu ai voiesã judeci? Ba judecã, dar foloseºte aceeaºimãsurã ºi pentru tine ºi pentru celãlalt. Dacãsoþia ta a curvit iar acum are o aºchie în ochi,înainte de a o ajuta sã ºi-o scoatã prin haruliertãrii, dã la o parte buºteanul preacurviilortale. Aºchia din el a sãrit. De fapt, aflã cã nuvei vedea cât de mare e bârna din ochiul tãupânã nu vei sãri în ajutorul cuiva. Prin Predicade pe Munte, „Domnul ne ia de dupã cap, netrage deoparte ºi ne aratã de unde priveºteTatãl” (pag. 200).

Epilogul trateazã una dintre cele mai ardenteprobleme ale mediului evanghelic: relevanþa.Marius Cruceru atacã problema din interiorulsemantic al termenului, arãtând cã, dinnefericire, el a ajuns sã fie asociat tot mai multcu ideea de adaptare, acomodare, ajustare.Folosindu-se de cele trei elemente cu care esteidentificat ucenicul (sarea, lumina, cetatea),autorul, dupã ce atribuie relevanþei înþelesurileoriginare (a ridica, a înãlþa, a fi sus, a ieºi înevidenþã – de la latinescul relevo), explicã în ceconstã sau ar trebui sã constea relevanþaBisericii de azi. Nu în secularizare ºi nici înghetoizare. Nu într-o relaþie ontologicconstitutivã cu lumea. De fapt, faþã de lume,Biserica trebuie sã se manifeste sacrificial,contrastant, misterios, agresiv, distinctiv,exclusivist. Biserica nu trebuie sãsupravieþuiascã. Nu acesta este scopul ei. Eatrebuie sã se dãruiascã. Nu paraziteazã lumea,ci se dãruieºte ei. Dar trebuie sã fie vizibilã, sãanuleze mizeria, sã nu facã compromisuri.„Sarea alungã sângele; lumina, întunericul;cetatea, duºmanii” (pag. 225). Scopul ei:proslãvirea, elevarea lui Dumnezeu.

Din punctul meu de vedere, Marius Crucerua scris o carte mult prea vie pentru a fiînghesuitã între numeroasele comentarii bibliceaplicate Predicii de pe Munte. Tonul tãios,argumentarea bine mânuitã, ironia þintitã înadormitoarele interpretãri tautologice, cuconsecinþe catastrofale în ce priveºte viaþa ºiscopul Bisericii, iatã câteva dintre motivele carefac din acest volum un manual hermeneutic detrãire creºtinã, bun de þinut în buzunarulmemoriei ºi de aplicat, oricând, oriunde, maiales ca oglindã.

44




Dorin Mureºan

Despre un Isus altfelcãrþi în actualitate

Kriangkrai Kongkhanun Gemeni (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm

Dorin Almãºanu, Georgeta Nazarie, Aºii. 100 de mari sportivi în microportrete, Cluj-Napoca, Ed. Remus, 2013, Prefaþã ºi Postfaþãde prof. dr. ing. Radu Munteanu

Mare pacoste sã fii scriitor ºi sã nu temai poþi lãsa de scris. Ba, de cele maimulte ori, sã nu te mai lase scrisul învoia ta ºi sã te þinã „captiv” în voia lui. Dinpreaplinul tãu (ideea aparþine Antichitãþii ºi sereferã mai ales la zeul – zeii – care fac lumea)dai ºi altora. Spui ce ai vãzut. Dai seamã. N-arfi greºit sã se spunã cã „faci” o lume. Ambilorautori (vezi CV de la pag. 2) li se cuvincuvintele de mai sus. Dl. prof. univ. DorinAlmãºanu a trecut de mult de 20 de titluri(poezie, prozã, cãrþi de culturã, de specialitate,articole, piese de teatru etc.), e un „înrãit” într-ale scrisului. D-na Geta Nazarie, fostã atletã –campioanã –, actualmente profesoarã(antrenoare) de atletism, este mai nou venitãîntr-ale scrisului (are publicate pânã acum douãtitluri, un volum scris împreunã cu dlAlmãºanu, celãlalt de strictã specialitate), nunumai cã iubeºte lumea sportului, dar ºiîncearcã sã ni-l facã mai familiar, sã ni-l aducãmai aproape, sã ni-l scrie mai pe înþeles.

Cartea de faþã – Aºii. 100 de mari sportiviîn microportrete – are referire strictã la lumeafascinantã a sportului. Nu despre sport, dediferite genuri, ne vorbeºte, ci despre sportivi.Despre aºii din diferite discipline sportive. Suntavuþi în vedere aºii din toate, dacã nu mã înºel,domeniile sportive. Anii vieþii sportive, aniitrãiþi printre noi, evoluþia în domeniulsportului, medalii, omagieri, activitãþi puse înslujba sportului, atitudini, controverse etc.

Sunt prezenþi în carte sportivi de pe toatemeridianele ºi paralelele lumii. Vedem, ºtiam cãsportul este un domeniu globalizat ºiglobalizator. ªtim ºi prin aceastã carte cã existãvârfuri autentificate prin concursuri, prin

medalii, prin muncã asiduã. Mari sportivi, mariantrenori, multe terenuri de „joacã”. Marivoinþe. A voi înseamnã a acþiona. Mai mult, avoi sã fii primul în domeniul tãu. Primul, înîntreaga lume. Primul în faþa tuturorpopoarelor, naþiilor acestei lumi.

În fapt, prezentând doar 100 de maricampioni, autorii au în vedere omul careajunge, prin muncã, prin efort susþinut ºi, nuîn ultimul rând, prin sine însuºi la (aproape)desãvârºire. Cartea este aºezatã în pagini, nucronologic ci alfabetic. Nu este decât o opþiunetehnicã, care nu exclude partea istoricã dindemersul lor, din evoluþia unei disciplinesportive. Istoric înseamnã aici ºi evoluþiatehnicilor, dar ºi a tehnologiei sportive. Nuexclude nici existenþa, în unele cazuri, adopajului. În unele planuri sportive bãnuit(atletism), în altele dovedit (ciclism).

Nu poþi sã nu te întrebi citind cartea, dar ºiurmãrind multele programe de televiziune dindomeniu, ce-i determinã pe aceºti oameni sãdoreascã, sã vrea sã fie „primii”. Pânã la ei, lamarii sportivi, existã, ca peste tot, un loccomun, o laturã statisticã. Foarte mulþi facsport, puþini reuºesc sã se impunã pe planeuropean (continental), mondial, olimpic. Cutoþii sunt „supuºi” unei discipline specifice, darºi uneia care ne duce cu gândul la ascezã. Nutrimitem la bibliografie, dar un anume fel deascezã (dacã aceasta poate fi de mai multefeluri) este prezent în pregãtirea, în mintea, înviaþa oricãrui sportiv de excepþie. Sigur cãvedem realizãrile fiecãruia, dar uneori nepreocupã mai puþin ceea ce le face posibile.„Munca” aceasta nu este deloc spectaculoasã,face parte din aurul obþinut, dar nu estespectacol. Evoluþia de moment, triumfulindividual (sau de echipã) are ca bazã opregãtire deosebitã: fizicã, moralã, psihicã,cognitivã etc. În pregãtirea de azi a sportivilortoate acestea sunt avute în seamã, sunt

necesare. N-ai cum sã fii un bun exemplu fãrãa fi trecut efectiv prin asceza fzicã ºi spiritualãcerutã de scopul propus. Scopul este acela de afi mai bun decât semenii tãi, mai bunînseamnã a fi om ºi a fi mai aproape de zei.Dacã nu chiar zeul însuºi. Spectatorii de azi,de ieri ºi de mâine, adorându-ºi idolii, o spunrãspicat. Statisticul stã pe bancã în tribune ºiovaþioneazã, cel care-l depãºeºte are alt loc, altstatut. (De unde ºi marea rezervã a unora – atuturora – faþã de dopaj. Care, se spune decãtre unii, face parte din „meserie”.)

Mulþi dintre marii campioni sunt minori(vezi, pentru noi, Nadia Comãneci), alþii autrecut printr-o experienþã deosebitã, alþii auevoluat pânã târziu (ca viaþã sportivã activã),alþii au abandonat, apoi ºi-au reluat activitateade mare performanþã. Dupã mari performanþe,mulþi au devenit mari antrenori sau jucãtori/antrenori/ manageri. De top.

Aºa cum îi admirãm ºi iubim pe campioni,aºa ar trebui sã le admirãm ºi naþia lor. Nu-ipuþin lucru. De fapt, este fundamental. Oparte din sentimentul nostru de bine, derãzboinic, de onoare, de victorie se revarsãasupra lor. Cu ei, atunci când triumfã, suntemnoi înºine. Îi iubim, ne iubim. Ovaþionãm,facem baie în fântânile publice din centruloraºului. Bem bere. Victoria lor ne aparþine.Am confiscat-o. Oricare ar fi, sunt de-ai noºtri,sunt o parte din noi înºine, dacã nu chiar noiînºine. Cu ei, prin ei ieºim din statistic. Dinlocul comun. Care loc, vãzându-i, ne dãmseama cã pute. Nu-l simþim, cãci este loculnostru de zi cu zi.

Asceza noastrã este bucuria. Aici, în noiînºine, se petrece ceva deosebit, trãim obucurie misticã. Fãrã sã ºtim. Poate. Nu neidentificãm cu naþia omului, ci cu el însuºi. Cuzeul. Suntem, pentru o clipã, el. Zeu. El,campionul, se întoarce la asceza sa, pe care n-ocunoaºtem ºi care nici nu ne intereseazã.Faptul cã le ridicãm statui, cã numim arene ºistadioane ºi sãli de sport, cã denumim strãzicu numele lor spune mult. Despre ei, dar maiales despre noi. Spune faptul cã, asemeni lor,putem fi ºi noi. Buni. Buni nu neapãrat însensul moral, ci în acela mai profund, adicãomeneºte buni. Adicã zei.

Sigur cã unii campioni au ºi bani, ºi glorie.Binemeritate acestea. Numai cei care scriu n-aubani, ºi uneori n-au nici gloria meritatã. Doaratâta glorie ºtiu sigur cã au, prin ceea ce fac iesdin locuri comune, ies din statistic. Asceza lor,pentru cã fãrã ea nu se poate, este ºi cartea defaþã.

Dacã a mai scrie o carte poate fi numitã„glorie”!

Oricum, calea spre glorie – ºi la campioni,ºi la autori – este calea spre Singur.

55



5TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014

Ioan Negru

Aºii sau Despre o anume ascezã

Kriangkrai Kongkhanun Transformat (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm

ªtefan EhlingNu-l blamaþi pe ambiþiosReºiþa, Editura Tim, 2013

În romanul lui ªtefan Ehling, apãrut de curând(Nu-l blamaþi pe ambiþios, Reºiþa, Editura Tim,2013) apare zugrãvitã o umanitate dramaticã,tragicã, uneori, chiar. Aºa stau lucrurile cu „þãraniimijlocaºi”, de pildã, majoritatea covârºitoare aproprietarilor þãrani de pãmânturi din România.Este vorba despre cei care vor fi, mai târziu,numiþi „chiaburi”, „bogãtani”, „exploatatori”, ºicare vor fi þinta unor atacuri deºãnþate alecomuniºtilor, veritabile crime împotrivadrepturilor omului. Una dintre aceste uriaºesamavolnicii purta numele de „cote” ºi reprezentao taxã, un bir pus de autoritãþile comuniste pebunurile, produsele ºi proprietãþile celor nu vroiausã intre în gospodãriile colective. Deºi cotele erauabsolut aberante, imposibil de plãtit, þãranulromân le-a suportat ºi le-a achitat. Îndãrãtnicii aufost însã închiºi, bãtuþi ºi trimiºi la Canal, zeci demii de þãrani sfârºind, astfel, tragic. În cele dinurmã, înscrierea în colectivã a devenit obligatorie,iar cotele au fost desfiinþate: „Aveam 17 ani cândprimarul mã angajase sã fiu delegat la una dinbatozele care treierau pe ariile satului. Era ultimulan când România a mai plãtit ruºilor pentrureparaþii de rãzboi ºi, în consecinþã, au fostdesfiinþate cotele pe care þãranii trebuiau sã le deastatului.”

Nu numai þãranii au avut, însã, de suferit, ci ºiintelectualii, politicienii, militarii, preoþii,profesorii. Toþi cei care avuseserã o influenþãasupra „maselor populare” erau potenþial vinovaþifaþã de regimul comunist. Literatura gulaguluiromânesc oferã, de pildã, un exemplu stupefiant(printre alte mii): un profesor din Bucureºti, penume Popescu Ion, este arestat de Securitate.Aceasta viza, de fapt, o altã persoanã, tot Popescu

Ion, însã... inginer. Dupã lãmurirea confuziei v-aþifi aºteptat, fireºte, ca profesorul sã fie eliberat, cuscuzele de rigoare. Nici vorbã! Profesorul estelãsat în continuare în arest, considerându-se cã,oricum, în statutul sãu de intelectual, poartã elvreo vinã.

Aceastã tragedie nu era însã decât un prim pasîn infernul intelectualilor din România comunistã.Profesori universitari, profesori de gimnaziu oride liceu, învãþãtori etc. au fost înlocuiþi cu„profesori de tip nou”, îndoctrinaþi, cu studiisumare, dispuºi sã slujeascã necondiþionat noulregim. Intelectualii reali, de marcã, aceia careaveau ºi conºtiinþã, ºi moralitate au înfundatpuºcãriile, fiind vinovaþi pentru simplul motiv cãau fiinþat în vechiul regim, ºi pentru neaderareaentuziastã la noua stãpânire: „Dupãcontrarevoluþia din Ungaria, Gheorghe Gheorghiu-Dej îl convinse pe Nikita Hruºciov sã retragãtrupele sovietice din þarã. Câþiva dintre profesoriide marcã ai ºcolii noastre fuseserã daþi afarã dinînvãþãmânt, pentru cã li se descoperiserã niºtepete în dosar, era un val de ostilitate pe careregimul îl manifesta faþã de intelectuali.”

Romanul lui ªtefan Ehling este ºi o radiografienecruþãtoare a „umanitãþii” generate de cãtrecomuniºti. Astfel, cei care s-au autoproclamatconducãtorii „celei mai avansate societãþi” (sic!) sedovedeau a fi, în fapt, niºte infractori,delapidatori ºi profitori fãrã perdea. Sub mascacolectivismului ºi a raiului proprietãþii tuturor seascundeau „boierii cei noi”, aristocraþia roºie, pusãpe cãpãtuialã în orice chip.

Mai mult decât atât, aceastã nouã „elitã” asocietãþii româneºti s-a înconjurat de o serie delegi aberante care sã o protejeze, în vreme ce audeclanºat un veritabil rãzboi perfid împotrivacelor care ar fi schiþat vreun gest de împotrivire:„Era informat în privinþa celor întâmplate la balulde la Castel, bãnuia cã discutasem cu Ionuþ

despre cum îl ferchezuiserã tractoriºtii ºi-mi spusecã era de datoria lui sã mã previnã cã nu era binedacã îi þineam partea lui Ionuþ, care e fiu de fostchiabur ºi un destabilizator în viaþa satului.Acuzaþiile lui privind implicarea tractoriºtilor,precum ºi a altor tovarãºi de la fermã în bãtaiacare i se dãduse erau o modalitate de a arunca cunoroi în realizãrile agriculturii socialiste. Foºtiiexploatatori se pricep foarte bine la treburi dinastea. Era bine ca eu, un tânãr student, cu originesocialã sãnãtoasã, sã rup prietenia cu odraslelefoºtilor asupritori ai poporului.”

Una peste alta, comunismul a distrus coloanavertebralã a naþiunii, care „se cuantificã” înoameni. Cei merituoºi, valoroºi, morali, harnici ºiconºtiincioºi au fost înlocuiþi cu leprele societãþii,cu scursorile ei. Oameni de nimic, lipsiþi descrupule, dispuºi sã afirme, sã spunã ºi sã facãorice pentru a-ºi proteja postul, poziþia ºiavantajele.

Întotdeauna omul a avut nevoie de modele.Fiecare epocã ºi-a avut eroii, începând dinAntichitate, continuând cu cavalerul medieval ºi„sfârºind” cu eroul care îºi dã viaþa pentru patrie,aºa cum face ºi tatãl eroului din roman. Nu sepoate spune cã „societatea cea mai înaintatã” nuºi-a avut propriii eroi: cinstiþi, curaþi, harnici,devotaþi semenilor lor ºi comunitãþilor. Aceasta,însã, doar... pe hârtie, ºi anume în literaturaproletcultistã. Aceasta tinzând sã impunã un „alttip de culturã” (cultura proletariatului) a sufocat,sub protecþia ideologiei comuniste ºi a forþeiSecuritãþii ºi a Armatei Populare, orice altãmanifestare ideologicã, de gândire ori artisticã.

A luat naºtere o „literaturã” lipsitã total deorice valoare de care, din pãcate, nu s-au feritnume mari ale culturii noastre: Petru Dumitriu,Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, G. Cãlinescu º.a.Dincolo de schematismul lor, aceste personajesufereau de un mare defect: nu aveau niciolegãturã cu realitatea.

66




Gheorghe Secheºan

Lume, umanitate ºi omenie încomunism

Nu se ºtie niciodatã.

Lui nu-i pasã; patruleazã prin salonCãutând pacienþi de rangul al doilea, cu

obrazul pierit,Care n-au vizitatoriºi care se fac cã-s aþipiþiOri cã citesc cãrþi necompactate.

El analizeazã fãrã astâmpãr naturaFiecãrui necaz, ºi e darnic cuEfuziunile ce inspirã încredere, cum ar fi,„A, o sã vã fie mai rãuPânã vã faceþi mai bine.”

Cu cinci minute înainte ca soneria sã punctezeSfârºitul vizitei, prietenul sãu deschide un ochiDe ceas deºteptãtor.Vizitatorul îºi verificã ceasul.Zi de talcioc. Va mai fi deschis la Raþa ºi

fazanul.

Curajul trebuie realimentat cu combustibil.

8

Al optulea vizitator pare infinit maiTerminat, bolnav ºi infirm decât toþi

pacienþii.Obrazul îi e de un gri costisitor.

Priveºte împrejur cu ochi antediluvieniCa dinspre celãlalt capãtAl timpului.Pare sã se fi sculat din groapãCa sã aparã aºa.E un suflu de flori albe împrejurul lui;Aerul ºifonat al unui giulgiu puþin folosit.Încet îi dã pacientuluiO pungã cu biscuiþi de casãMai tari ca gloanþele,O prãjiturã de parastas tare ca lemnul – „S-o ai la ceai,”Ori un vas cu fructe atât de greuCã ameninþã sã-i rupãDegetele de sticlã.

Pacientul, peste mãsurã de încurajat,Îi mulþumeºte entuziast, nu pentru Portocale, biscuiþi, prãjiturã,Ci pentru priveliºtea tonicã

A cuiva clar mai bolnavDecât el însuºi. Depãºeºte momentul de crizã;Intrã în convalescenþã.

9

Al nouãlea vizitator este viaþa.

10

Al zecelea vizitatorDe obicei nu este numit.

traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

(urmare din pagina 2)

Maestrul Ioan Golcea dirijor de cor,conferenþiar dr. la UniversitateaNaþionalã de Muzicã Bucureºti, înzestratcu o putere de analizã fenomenologicã deosebitãprezintã în volumul de faþã un pelerinaj imaginaral însemnãrilor sale intermitente, pe o traiectorietriunghiularã între revelaþie, idee ºi semn.Conceperea lor înfãþiºeazã – printr-o coloristicãbogatã a genurilor miniaturale -, fie cugetãrimeditative, deseori cu skepsis, fie sentinþeîmbrãcate în aforisme sau în formulãrile concisede maxime sau, pur ºi simplu, reflecþii deschiseadresate „semenilor sãi”– procese ce destãinuieidei ºi sentimente care îl frãmântau de multãvreme ºi care solicitã în mod expres un dialog alcititorului cu ele.

Tematica cuprinzãtoare a volumului,sistematizatã în ordinea alfabeticã spicuieºte unflorilegiu din acea bogãþie a trãirilor sufleteºti careîi caracterizeazã pe muzicienii interpreþi, în speþãpe dirijori, de la primul lor contact cu partitura laînsuºirea acesteia cu adânci rezonanþe sufleteºti,de la desãvârºirea momentelor interpretative îndialog cu formaþia coralã ºi pânã la transmitereamesajului evidenþiat în inimile spectatorilor.

Ni se propune ºi nouã cititorilor osensibilizare esteticã similarã cu demersul dirijoralde mai sus, de la lecturarea textului lacomprehensiunea ei ideaticã ºi emoþionalãîndemnându-ne la prelungite meditaþii asupraintenþiilor ºi confesiunilor tãinuite în miniaturiletextului oferit.

Parcurgând la prima vista volumul maestruluiGolcea ºi re-ajungând la coperta sa construitãtriunghiular pe a cãrui suprafaþã a încãput ªcoaladin Atena a lui Rafael – gândurile m-au purtatlung ºi lat în labirintul triunghiurilor. La

triunghiurile din Timaios, de acolo la Terapeutuldin pictura lui René Magritte, apoi la Triunghiul

semantic Richards-Odgen1 ºi înapoi lasistematizarea de cãtre autorul volumului a celortrei componente ale sensului ideilor sale. Pe vârfulde sus revelaþia, în stânga ideea ºi în dreapta,semnul.

Câte triunghiuri! – m-am mirat ºi rãtãcindu-mãprintre ele cãutând ieºirea am constat cu surprizãcã totul este la locul lui, cã totul se potriveºte, ºicã meditaþiile mele nu sunt asocieri gratuite, ciele provin intenþionat subînþelese ºi tãinuitepremonitiv din semnificaþiile celor treicomponente de vârf sugerate de autor.

În dialogul Timaios, Platon prezintã faimoasalui teorie despre procesul generativ-geometric aluniversului plecând de la cea mai simplã figurãgeometricã (triunghiul dreptunghic isoscel).

Terapeutul, acest pelerin misterios configuratºi el triunghiular – metonimia capului, pãlãria învârful de sus, în cel de stânga bastonul cametaforã a hoinarului, iar în partea dreaptã,traista tipicã oricãrui pribeag – ne atrage gândurilenoastre într-o imponderabilitate a alternativelorîntre da ºi nu, lãsându-ne „singuri, liberi” de adecide între acceptarea ºi refuzarea meditaþiilorsugerate în maximele din volum. În „inima”figurii tãinuite, pe suprafaþa triunghiului, aparecolivia cu doi porumbei din care unul ar încercaieºirea la libertate, altul stã retras ºi ghemuit înteama faþã de orice aventurã ºi risc, retrãind,parcã, niºte aventuri anterioare ºi consumându-leîn amintire. Psihologii susþin cã interiorul colivieireprezintã metafora ambiguitãþii firii umane,alternativa chinuitoare a dorului ºi fricii libertãþii.

Triunghiul semantic Richards-Odgenstructureazã „la rece”, în vârful de sus, ideea de lacare pleacã comunicarea, la colþul stâng,purtãtorul vehiculant al ideii, simbolul ºi îndreapta, vectorul conducãtor spre obiectuldenotat (referent). „O teorie literarã este, atunci,o teorie a discursului în care referinþainterfereazã, în limbajul poetic, cu atitudinea.”

…M-am reîntors la matricea triunghiularã a luiIoan Golcea. Fãrã însã de a renunþa la ideleaferente ale lui Platon despre micºorarea continuãa triunghiurilor generative pânã în stadiul lorinapreciabil.

Elementele ideatice fine micºorate lanesesizabil – Conþinut preexistent, Eul propriu,Semenii – constituite în triunghiuri minimalereprezintã componentele structurale ale sistemuluide comunicare aforisticã ce stã la bazaDicþionarului lui Ioan Golcea. Îl citez: „asupraizvorului de stãri ºi trãiri am stabilit o ierarhie -deseori provizorie - a noþiunilor la care se poateface apel în cadrul lecturii, fãrã a se raportaîntregul conþinut al ideii la cuvântul propus spreexemplificare decât în mãsura în care forþaproprie de intuiþie a interlocutorului intrã în

empatie cu aceea a autorului. (…) confesiuneadevine expresia verbului primordial coborât înimagini, cuvinte sau atitudini expresive” (pp. 6,8).Apare deci alter ego-ul triunghiului Richards-Odgen al comunicãrii impersonale, acel alimaginilor, cuvintelor sau atitudinilor expresive:

Vârful de sus ne rememoreazã gândurile luiPlaton asupra componentelor minuscule abiasesizabile a revelanþei preexistente. Iatã explicaþiaautorului: „Din punctul A porneºte conþinutulpreexistent revelant care se înveºmânteazã cuexperienþa individualã a contemplatorului(punctul B) ºi cu spaþiul de vibraþie al semenilor(punctul C), de la care provin ecourile sau tãcerilereferitoare la conþinutul preexistent. Activareaacestui sistem tripartit, asemãnãtor celuimetabolic, circulator sau respirator, are menireade a constitui omul în integralitate prin forþainepuizabilã a cuvântului interior” (p. 8). Autorulconchide: „cuvântul se manifestã ca o prezenþãsurprinzãtoare ºi spontanã în audiþia interioarã,vorbind despre «natura» lucrurilor sauînþelesurilor negrãbite ale acestora; ele continuãmiºcãrile ºi ritmurile naturii profunde alerealitãþilor de dincolo de funcþia lor utilitarã,stimulând o reîntoarcere la punctele originare aleacestora” (p. 8).

Sensul componentelor structurii – Revelanþa[sic!], Eul, Alterul sãu – sunt îmbibate detrãsãturile emoþionale acompaniatoare aleexpresiei. Spicuim, spre edificarea modului decomunicare în trei laturi cugetãri ale autoruluiîndreptate spre comprehensiunea afectivã acomponentelor evidenþiate. Sã le citim ºi sãmeditãm cu ochi închiºi asupra lor întrezãrindtotodatã conotaþiile inerente ale celorlalte sistemetriunghiulare evocate mai sus:

Revelaþie: Sã stãm, mereu sub acoperireaLuminii! (p. 182).

Idee: Ideea nu vine decât în mintea cui îitrebuie ºi cui îi este familiarã (p. 92).

Semeni: Ce este întâlnirea zilnicã cu semenii?Un ºir nesfârºit – ºi plin de semnificaþii – deTREZIRI ale FORÞELOR care DORM în noi ºi pecare le ACTIVÃM cu acest prilej (p. 191).

Toate textele sunt scrise într-un mod „reliefat”.Cuvintele esenþializate devin vizualizate prinengramarea lor cu majusculã sau cursiv (italic) în

77



TRIBUNA • NR. 273 • 16-31 ianuarie 2014 7

ªtefan Angi

(Des)tãinuiri triunghiularecomentarii

88




fraza aforisticã.În primul aforism – Revelaþia – metaforizantul

Lumina întrã pe toposul frazei cu majusculã ºidevine simbolic: metaforizantul (lumina) îltransformã în simbolizant – Lumina. Ne reveleazãdeci nu oricare luminã ci ea însãºi, ceademiurgicã, precum ni se destãinuie în aforismul8 despre revelaþie: Dumnezeu este SOARELE iarHRISTOS este LUMINA (p. 183).

Polul B, cel de stânga a triunghiului –Experienþele Eului propriu cuprinse în idei – poatefi încãrcat semantic prin aforismul despre idee.Reliefarea cursivã ideea nu vine decât…perifrazeazã stadiul de har al Eului care-ºiînveºmânteazã cu experienþa sa individualã ideeacãtre care râvneºte cu scopul de a o comunicasemenilor sãi.

Colþul drept (polul C) apare atins într-unsingur cuget al autorului, despre Semeni. Înfragmentul „ºirul nesfârºit de semnificaþii…”transpare confruntarea de cãtre Platon a celordouã tipuri de triunghi – Triunghiul dreptunghicisoscel, Triunghiul dreptunghic scalen –: „Dintrecele douã triunghiuri, cel isoscel este de o singurãalcãtuire, cel scalen – de un numãr nelimitat”.Este Ideea care ne conduce la raportul Unului cumultiplul la Thoma d’Aquino în argumentareaexistenþei ca Unu a Dumnezeului. Sau, maiînainte, în patristicã, la natura frumosuluitranscendental la Augustin în contemplarearelaþiei dintre Demiurg ºi creaþiile Sale.

Cu bastonul ºi traista de pribeag aleTerapeutului lui R. Magritte pornim sprecunoaºterea aforismelor din volum. Constatãm pedrum cã aforistica autorului nostru prinde viaþãpe traiectoriile unor genuri reflexive pe cât deapropiate pe atât de rodnice între ele sintetizândtensional similitudinile ºi deosebirile întreconfesii, cugetare, meditaþie ºi skepsis.

Oferim cititorului spre edificare maxime dinDicþionar selectate de noi în policromia sensuluimicrocosmic triunghiural pentru fiecare nuanþãmai sus semnalatã. Ele sunt ca un caleidoscop pecare îl poþi recompune într-un mare numãr de re-construcþii, toate, însã, în spiritul autorului:

Aforism cugetat reprezintã Metafora - “Unînþelept tot privind cerul a conºtientizat cã-ºipriveºte sufletul. De aceea obiºnuia sã spunã: «decâte ori priveºti înaltul, cobori în tine!»” (p. 129).

Enunþ de sentinþã cu amprenta maximeiîntâlnim în „„Dor? Numai monodia poate exprimape deplin DORUL; armonia, polifonia ºi celelalte«ingrediente» muzicale doar intensificã emoþia”(p. 64).

Cugetare confesivã sugereazã „Pierderi? Odatãcu plecarea profesorului Lupescu am pierdut ocãlãuzã, iar prin retragerea profesorului Iliuþ amun stâlp mai puþin la podul drumului meu cãtreîmpãrãþia Domnului (p. 159).

Cu concizie lapidarã apare definirea subiectivãa conceptului de „Operã de artã? Opera de artãeste obiectul care nu MOARE” (p. 148).

Nu lipsesc nici reflecþiile antitetice precum în:„Rãutate? Rãutatea este legea fundamentalã aomenirii, apropiindu-se de nedreptate. Ar trebuiesã nu uitãm cã fãcând un mic BINE provocãmIZBÃVIREA semenilor. De aici vine proverbulcelor disperaþi: sã nu lãsãm nici o faptã bunãnepedepsitã!” (p. 174).

Skepsis pãtrunzãtor cu bivalenþã distinctivãîntre sentimente ºi formele sale purtãtoare sedesprinde din: „Arhetip?? Dumnezeu-Creatoruleste cel care a sãdit Arhetipurile ca o copie aArmoniei universale în mediul terestru. Arhetipulse aseamãnã cu inima omului: este situat încentru ºi pulseazã neîntrerupt. Arhetipul se

manifestã prin FORME, inima prinSENTIMENTE” (p. 20).

Cele mai apropiate cugetãri de inima ºisufletul autorului provin, de sigur, din sferaprofesiei sale:

„Muzica? apropie fiinþa umanã de ea însãºiîndemnând-o sã parcurgã calea lungã spre propriasa înþelegere” (p. 139).

„Dirijorul? este expresia culturii muzicale, aexperienþei lãuntrice, a implicãrii ºi a libertãþii saleîn raport cu fenomenul fluid al sunetelororganizate într-o construcþie cu sens” (p. 63).

Intenþia deliberatã a autorului este de adetermina pe cititor la cuprinderea meditativã atextelor sale, la ecoul ºi la gândirea acestora pemai departe în conºtienþã, developândsemnificaþia cuvântului interior: „de a constituiomul în integralitate” (pp. 8-9).

Aceastã intenþie deliberatã este totodatãpurtãtoarea unor confesiuni ascunse aflate aiciîntr-o stare a destãinuirilor pe care cititorul opoate finaliza în acord sau în dezacord, cu saufãrã voia autorului, dar oricum predestinat sã lecunoascã în prealabil. Cunoaºterea lor îi va oferiindubitabil satisfacþia aventurii trãite în imperiulideilor capturate pe care transcendându-le vareajunge împrospãtat în þinuturile cotidianului.

Note:1 Ioan Golcea, Dicþionar triunghiular între revelaþie,

idee ºi semn, volumul I., Editura Transversal,Târgoviºte, 2012

2 A se vedea: Platon, Opere VII. Editura ºtiinþificãBucureºti, 1993 p. 169, ºi Anexa 6

3 Sorin Alexandrescu, Introducere în poetica mod-ernã, în: x x x, Poeticã ºi stilisticã. Orientãri moderne,Editura Univers, Bucureºti 1972 p.XCII.

4 Cf. Adrian Lemeni, Ontologia simbolica acosmologiei lui Platon si Aristotel în:http://www.crestinortodox.ro/editoriale/ontologia-simbolica-cosmologiei-platon-aristotel-70093.html,accesat 14 dec. 2013 orele 11,50

5 Költo András, A kalitka testa vándor.Pszihokritika (Pelerinul încorporat în colivie.Psihocriticã), în: Mindennapi pszichológia folyóirat(revista Psihologia cotidianã) 2011/6.

Cf: http://www.mipszi.hu/cikk/120113-kalitkatestu-vandor-pszichokritika Accesat 14 dec. 2013 ora 19,30

6 Sorin Alexandrescu, Op.cit p. XCII.7 Cf. Studiul 101. Solidele Platon (15), Roseta

albastrã, joi, 18 iunie 2009, Publicat de GRIGOREROTARU în:http://rozetaalbastra.blogspot.ro/2009/06/101-solidele-platon-15.html, accesat 14 dec. 2013, 0ra 11,46.

8 „Iar pe toate aceste corpuri trebuie sã leconcepem atât de mici încât, luat câte unul, fiecare sãfie, datoritã micimii sale, invizibil de cãtre noi, maselelor putând fi vãzute numai când se aflã adunate maimulte la un loc. Cât despre proporþiile privindnumãrul, miºcãrile ºi celelalte puteri ale lor în general,de bunã seamã cã zeul, în mãsura în care fireanecesitãþii se lãsa de bunã-voia ei înduplecatã, le-a adusla desãvârºire, cu grijã pentru fiecare amãnunt, ºi le-aîmbinat dupã cuvenita proporþie” Timaios, Ed.cit., p.172-173.

9 Omul în integralitate este un concept care poatefi privit sub dublu aspect, acela al nescindãrii fiinþei încorp, suflet, spirit ºi altul, al impresiei generale,nediferenþiate, rezultatã din totalitatea senzaþiilorprimite de la organele interne, numitã cenestezie (gr.koinos = comun; aisthesis = senzaþie).

10 Platon, Op.citat p. 16911 Thoma d’Aquino, Summa theologiae, Vol.I

volumul I, intitulat „Despre Dumnezeu“,unde îi consacrã capitolul XI „Despre unitatea lui

Dumnezeu“. De asemenea în: „Summa contragentiles“, Cap.42

12 Augustin, Mãrturisiri, cartea a 10-a, cap. VI.13 Avem în vedere semnificaþia acestor noþiuni

genuine în consens cu sensurile lor stabilite îndicþionare enciclopedice:

Confesii: mãrturisire a unor fapte, a unor gândurisau sentimente intime;

Aforism: cugetare enunþatã într-o formã concisã,memorabilã;

Cugetare: gândire, meditare, meditaþie, reflectare,reflecþie, reflexie, (înv.) schepsis. (O ~ adâncã.);

Reflecþii: proces de examinare profundã a unei idei,situaþii sau probleme; cugetare adâncã; meditaþie;

Schepsis: minte, pricepere; perspicacitate. Cuschepsis = cu judecatã, cu chibzuinþã;

Meditaþie: specie a genului liric, cuprinzând reflecþiidespre condiþia umanã.

Kriangkrai Kongkhanun Nãscut (2013) tehnicã mixtã 60 x 80 cm

Pentru mine sezonul de toamnã-iarnã 2013al Clubului de Lecturã „Nepotu’ luiThoreau” a însemnat certificatul dematuritate al acestui fenomen (încã)underground clujean. Îl voi numi undergroundatîta vreme cît actanþii sãi nu se aflã pe poziþiide putere, stîlpi ai canonului etc. ºi cît timpsigla Thoreau nu atrage finanþãri (prea) mari saunu intrã în corsetul unor legi/reguli care sãrobotizeze manifestarea ce a adus, în ultimiiani, celebritatea serilor de miercuri dincafeneaua culturalã Insomnia (Str. Universitãþii,nr. 2, Cluj). :i, totuºi, civilizaþia ºi societateaaceasta de pub „alternativ” – spuneam dintru-nceput – ºi-a dat, în 2013, testul de maturitate:doisprezece scriitori de prim-plan au citit înºedinþele Thoreau sau în evenimente conexe, aufost lansate/ prezentate unele din cele maiaºteptate cãrþi ale anului ºi, spre uºurarea mea,toate astea nu au inhibat deloc vocilecomentatorilor: acide ºi ironice dar niciodatãlipsite de civilitate. Pentru cã moderatori, gazde,autori invitaþi la masa lungã de pe mica scenãde cãrãmizi, membri mai noi sau mai vechi aiguerillei thoreau-iste, public (deloc intimidat!)alcãtuiesc, lalolaltã, haloul legendar alfenomenului ce dominã Clujul literar aldeceniilor unu ºi doi din noul mileniu: nutrebuie sã mã credeþi pe cuvînt, e suficient sãnavigaþi pe Google sau pe Facebook, sã vizitaþipaginile revistelor de culturã sau blogurile activeîn zona aceasta ºi veþi avea mãsura impactului,importanþei pe care „Nepotu’ lui Thoreau” leare, deadevã, asupra comunitãþii literarenapocane, ardeleneºti ºi – de ce nu – româneºti(asta în momentul în care o parte însemnatãdin cei mai buni scriitori ai ultimelor promoþiiau citit texte de cenaclu, s-au lansat ºi semanifestã în cadrul Clubului de Lecturã).

Anul acesta, în cabina micului Cessna 182imaginar, alãturi de mai sus iscãlitul, de JánosSzántai ºi François Bréda (gazdele noastreerudite & bonome), a intrat ºi tînãrul poet ºicronicar literar ªtefan Baghiu, încã student alLiterelor clujene. Modulul de patru are însãelasticitatea lui, permite o acoperire mai bunã azonelor de comentariu. Evident, nu e bãtut încuie. Tot anul acesta, în sezonul de toamnã-iarnã, am beneficiat de asistenþa MinisteruluiTineretului ºi Sportului, prin reprezentantul sãupe pãmînt, Timoftei Man: o parte din invitaþiinoºtri „externi” au avut, astfel, drumul ºicazarea decontate, obligîndu-ne sã aducem doiautori (în locul unuia) în cadrul cîtorva seriThoreau ºi chiar sã mãrim frecvenþa ºedinþelor.Au citit texte, au rãspuns întrebãrilor, s-au

apãrat ºi au polemizat cu cititorii/ ascultãtorii/criticii doisprezece autori. Încerc o evocarediacronicã a serilor Clubului de Lecturã, dinsprecea mai recentã (pe mãsurã ce dinamulamintirilor va funcþiona) cãtre prima:

Miercuri, 18 decembrie 2013, cînd jumãtatedintre studenþii clujeni luau trenul sau autocarulînspre casã, doi poeþi semi-braºoveni au venit sãne citeascã ºi sã ne vorbeascã despre cãrþile lorrecent lansate: Vlad Drãgoi cu Metode-le sale,Florentin Popa (pe care l-am descoperit cascriitor în aceste zile) cu debutul sãu puternic,Trips, heroes & love songs. Ambele cãrþi au ograficã excelentã pentru cã ambele au apãrut lamica ºi pretenþioasa Casã de Editurã MaxBlecher. Prieteni literari în viaþa realã, Flo Popaºi Vlad Drãgoi re-valorificã sursele umoruluinegru (cinic, de o mie de ori mai cinic decît ofãceau odinioarã Acosmei sau Sociu), replicile ºicazuistica unui cinema violent de serie B (dealtfel, omul cu camera pe umãr e personajulcîtorva memorabile poeme marca Drãgoi).Poemele, prozastice, narative, descriptive,aglutinante au ceva din sintaxa – de niºã – ajocurilor computeristice. O nouã direcþie înpoetica postdouãmiistã, da, însã o metodã care– avertizeazã deja critica – nu poate fi întinsã caelasticul la infinit.

Joi, 12 decembrie, în Salonul SomonilorAfumaþi de la Insomnia, au citit Bogdan Coºa ºiDan Sociu. Bogdan ne-a (re)familiarizat cuuniversul din romanul Poker, Black Glass(Cartea Româneascã, 2013) fiind a doua parte aunei proiectate trilogii ºi, totodatã, o lecturãmai consistentã. Stilul cool ºi americãnescîntîlneºte aici imagini de mare expresivitatepoeticã, o remarcabilã intensitate a privirii ºi,chiar, un soi de filozofare post-existenþialistã (înlinia Sartre, Camus, Houellebecq). Dan Sociu acitit din minuscula ºi fermecãtoarea lui carte,Vino cu mine ºtiu exact unde mergem (TracusArte, 2013): poeme expresioniste amintinddesenele ºi picturile unui Dumitru Gorzo,injectate cu reflecþii „stîngiste” ºi acele bufoneriicare au încãlzit sala ºi mi-au reamintitfrumuseþea nepretenþioasã a unor borcane binelegate, bani pentru încã o sãptãmînã – între noifie vorba, cartea care îl consacrã pe Dan Sociu.

Joi, 5 decembrie, de la ora 20 a fost rîndullui ªtefan Baghiu sã devinã actor în propriulshow cinepoetic. Pentru cã imediat dupãlansarea volumului de debut Spre Sud, la Lãceni(Cartea Româneascã, 2013) în librãria BookCorner, ªtefan ne-a invitat la un after party încafeneaua Insomnia, proiectîndu-ne un film

experimental (în regie proprie), însoþit defragmente din poemele sale lungi, narative,spectaculare, psihedelice (chemîndu-mi, cumva,în memorie un proiect, de prin anii 1960, al luiJim Morrison).

Miercuri, 27 noiembrie, Rita Chirian ºiClaudiu Komartin au performat pe scenaThoreau, într-un fel de duet dintr-un fel de jamsession: poeþii au citit intercalat, lãsînd poemelesã dialogheze, agresiv, tandru, coroziv, sfidãtor.Atît Rita cît ºi Claudiu au citit din cele mai noicãrþi ale lor, Cobalt (Casa de Editurã MaxBlecher, 2013) ºi Asperger (Cartea Româneascã,2012), dar ºi texte inedite, ºocante, fãrîme aleunui discurs postapocaliptic, postbiologic, densºi grav – poate cã permanenta „gardã” agravitãþii e neajunsul acestor poeme altfelrafinat construite.

Miercuri, 13 noiembrie, ne-a citit, cu vociletuturor „federeilor”, inclasificabilul poet NicolaeAvram, din cea mai recentã ºi polifonicã operã asa, All Death Jazz (Casa de Editurã MaxBlecher, 2013). La cererea publicului, invitatulne-a revelat ºi poeme mai vechi, din Federeii saudin Cîntece de sinucigaº, acesta din urmãvolumul sãu de debut, valorificare insolitã apoeziei lui Georg Trakl. La fel ca Viorel

99




ªtefan Manasia

La manºa micuþului Cessna 182,survolînd undergroundulclujean...

(Continuare în pagina 19)

Kriangkrai Kongkhanun Boalã spiritualã 4 (2011)

Firul ssubþire aal rreplicilor nnoastrecând e pajiºtea proaspãt tunsãse nasc cai din firul subþireal replicilor noastre

când ne stingemþigãrilecoastele lorse desprind

ne ciocnimatingerile urmeazã un cursnumai al lornu e doar umezealaochilorci o coardãce ne aruncãsau ne desface

în spatele nostrude la înalþimea ultimului nornechezatul lorne umple sângele de pene

Paloarecând ne e sângele plecatalbimatât de multîncât degetele încep sã lase urme de cretã

Existã ooameniexistã oameni

ce-ºi deschid ochii în aripile fluturilorîn fire de iarbãsau într-o stâncã tolãnitã la soare

ce respirãpãturi de ploaiece-ºi rod pielea degetelor pânã la os

ce-ºi lipesc corzile verzide spatele celor ce mergcu inima în mâini

Gândhai sã ne liniºtimtu, eu ºi câinele tãu

***îmi strigai numelecu atâta uºurinþãîncât am fost nevoitsã nu-þi rãspund

Când þþi-ee ssufletul pplecat vvin þþiganii când þi-e sufletul plecatvin þiganii fac foculdanseazã

furã caifrig berbeci la proþap

când þi-e sufletul plecatumbli pe picioarelealtorate sprijini de pereþi sfãrmaþiurli de singurãtateºimþi goliciuneaspaþiul vidca ºi cum sânii þi-ar fi doar tuºelecomiceale unui desendintr-o toaletã publicã

când þi-e sufletul plecatvin þiganiiard cãtranfac oale cetârneþevi sparg seminþe-n cortiar bãtrâneledezvirgineazãnoile mirese

când þi-e sufletul plecatte prinzi de vorbeca ºi cum ar fi lianelesensuluilaºi urme adâncipe sexul muºcatal bãrbaþilor

când ai sufletul plecatvin þiganiiºi te cer la fier vechi

În ffiecare ssearãîn fiecare searãcând mor sufletul îmi coboarã într-o panã de gâscãvisele mele sunt ale pãsãriimã leagãn pe gânduride gâscãam gâtul lung ºi ciocul ascuþit

în fiecare searã când dormparfumul spatelui tãue lubricspãlãm rufe pe malul unui râuºi nu se ºtie care din noi e piatraºi care e sãpunul apa ne umflã viseleplanete albastrese nasc când ne privim ochiispãlãciþi de pleoape

în fiecare searãcând bemne strângem într-un colþmã priveºti de parcã somnul ºi moarteasunt penele unei gâºte bete

ce-ºi vinde poemelepe un cinzeci de votcã

Te vvreau llichidãstai ºi te umbreºtemã þine de mânã pe stradãvorbeºte-mi pe ºoptitearuncã-mi ocheade peste cosiþele talede blond mã priveºti cu verdecu cãpruiîmi umpli seara

te vreau lichidãuscatã e doar varafãrã ploaiepãmântul sterpvacile obositedintr-un abator vestictu curgipe lângã mineam impresiacã duc de mânã izvorulcã-mi aluneci mereu prin mâiniprin degete ºi artere

te vreau lichidãca sã te pot beape secetãpe uscãciuneîntr-un deºertunde beduiniisorb sângele cailor

te vreau lichidãîntr-un pat de searãcearºaf de abur fii

eºti adierea nota aproape inodorãa unui parfumce miroase a fiinþã

1100




Alexandru Roºupoezia

AAlleexxaannddrruu RRooººuu

EExxiissttãã ooaammeennii

ce oameni au fost

odatã la Cluj-Napoca,nici nu are rostsã mai dezgropi epoca,o las sub iarba verde,crescutã din nostalgii

s-ar putea credecã, dacã scrii,despre asta poezii,s-ar putea sã-i învii

dacã aº ºti cã-i adevãrat,atâta aº scrie,pânã ce-aº fi publicatîn Tribuna c-o poezie!

LLuucciiaann PPeerrþþaa

parodia la tribunã

1111




MMiirrcceeaa AArrmmaann:: Domnule Academician IrinelPopescu, sunteþi una dintre autenticele personali-tãþi ale acestei þãri. Cînd v-aþi gîndit sã deveniþimedic?

IIrriinneell PPooppeessccuu:: În timpul liceului, pentru cãMedicina era consideratã o facultate foarte bunãºi pentru cã a fost dorinþa mamei.

- Vorbiþi-ne, vã rog, despre activitatea dum-neavoastã.

- M-am format la ºcoala profesorului DanSetlacec, care a fost o personalitate formidabilã,atît ca chirurg, cît ºi ca om. În plus, ne-a obiºnuitsã citim ºi sã publicãm, lucruri fãrã de care nupoþi face o carierã academicã. Faptul cã ampublicat foarte devreme, sub îndrumarea lui, aavut o mare influenþã asupra carierei meleulterioare. Pe de o parte am ajuns sã am unnumãr semnificativ de lucrãri, unele dintre ele înreviste de mare prestigiu (cum ar fi Annals ofSurgery sau Transplantation, ca sã dau doar douãexemple), iar pe de altã parte am fost ferit defenomentul atît de des întîlnit în prezent (dinpãcate chiar la niveluri „foarte înalte”) alplagiatului.

Mi-am desãvîrºit pregãtirea în Statele Unite,sub îndrumarea profesorilor Thomas Starzl ºiCharles Miller, la Pittsburgh ºi, respectiv, NewYork. Au fost trei ani de lucru intens, în care, lafel, îmbinam activitatea operatorie cu cea decercetare ºi cu publicistica. Cele 4 lucrãripublicate în acea perioadã în reviste de vîrf, caautor principal sau coautor, rãmîn printre celemai importante lucrãri ale mele.

Dupã întoarcerea în þarã, principalul obiectiv l-a constituit înfiinþarea unui program naþional detransplant de organe ºi introducerea transplantuluide ficat ca metodã terapeuticã în România. Amreuºit sã îmi ating ambele obiective, cu ajutorul

unor oameni deosebiþi precum Radu Deac, MihaiLucan, Dan Tulbure, Victor Zota etc., ºi a uneiechipe de transplant hepatic din care au facutparte Mihnea Ionescu, Vlad Braºoveanu, DoinaHrehoreþ, Mirela Boroº.

- ªtiþi cîþi oameni aþi salvat? Þineþi evidenþacelor care mai trãiesc datoritã doctorului IrinelPopescu?

- Nu am þinut niciodatã o astfel de evidenþã,dar, desigur, sînt de ordinul miilor. Þin evidenþabolnavilor transplantaþi, care sînt peste 400, cu osupravieþuire globalã de peste 70%, care se ridicãla nivelul celor mai bune statistici din lume.

- Cum vã aratã o zi de muncã?

- Încep dimineaþa la ora 7. Am încercat sã vinchiar mai devreme, dar am constatat rapid cãpentru consultaþii e aproape nepoliticos sã chemioamenii atît de matinal, iar pe secþie bolnavii abias-au sculat, nu ºi-au facut toaleta ºi femeile deserviciu fac curãþenie. Deci cred cã 7 e o orãnormalã ºi încep întotdeauna cu consultaþiile. La7,30 avem raportul de gardã. Dupã aceeaurmeazã relaþiile despre bolnavi, urgenþele„birocratice” (semnãturi pe diverse documente) ºiscurte întîlniri de lucru cu reprezentanþi aifirmelor de medicamente, cu cei care organizeazãstudiile clinice etc.

De fiecare datã îmi propun, dar nuîntotdeauna reuºesc, sã fac ºi vizita de dimineaþã.Oricum, echipa pe care o conduc faceîntotdeauna aceastã vizitã ºi îmi raporteazãsituaþia. Dupã ora 9, de obicei, începe activitateaoperatorie, care nu se ºtie niciodatã cînd seterminã. Pe model american, am introdusconferinþele interdisciplinare de dupã-amiazã(conferinþa oncologicã, conferinþa de transplant).Problema vizitei rãmîne oarecum similarã: atunci

cînd pot, o fac eu, personal, împreunã cu echipa,iar cînd nu pot, o face echipa. Vizita de dupã-amiazã este principala vizitã a zilei. Între timp,printre picãturi, mai discut cu colaboratorii desprelucrãrile ºtiinþifice, particip la ºedinþelecolectivului de cercetare etc. Seara încerc sã mãpun la punct cu ultimele noutãþi apãrute înrevistele de specialitate sau pe site-urile deInternet la care avem abonament.

Acesta ar fi un program obiºnuit, fãrãtransplant hepatic. Numai cã transplantul hepatica devenit o activitate curentã în ultimul timp. Înacest an am fãcut, de cînd m-am întors dinconcediu, cam 3 pe sãptãmînã. Cele mai multedintre ele se petrec dimineaþa (începînd de pe la5), noaptea sau în week-end. Nu e o problemã, cuun asemenea ritm m-am obiºnuit încã dinperioada de formare din Statele Unite, undeacesta este considerat normal.

- Sînteþi primul medic din România care aefectuat un transplant de ficat. Ce a fost înmintea dumneavoastrã înaintea acelei operaþiiistorice? Nu v-a fost fricã?

- Nu, un chirurg nu are voie sã fie stãpînit defricã. În cazul meu era vorba chiar de ceva maimult de atît, la început trebuia sã fac ºi prelevareaficatului de la donator (operaþie deloc uºoarã), ºipregãtirea acestuia pentru implantare (operaþieseparatã, care necesitã ºi ea 30-45 de minute),îndepãrtarea ficatului bolnav ºi, în sfîrºit,implantarea noului ficat. Au fost operaþii care audurat ºi 12 ore sau mai mult în total. În acesttimp, cu siguranþã, nu ai voie sã te laºi dominatde fricã. De altfel, în opinia mea, singuracircumstanþã în care poate sã aparã frica esteaceea în care nu ºtii foarte bine ce ai de fãcut.Pentru cã dacã ºtii, atunci tot acest lung intervalde timp înseamnã o succesiune de gesturi caretrebuie sã se desfãºoare într-o anumitã ordine ºicu maximum de precizie. În consecinþã, nu are dece sã-þi fie fricã, ci, din contrã, trebuie sã temobilizezi aºa încît toatã experienþa ºi toatecunoºtinþele pe care le-ai acumulat sã se reflecteîn rezultatul final al operaþiei.

- De ce aþi ales chirurgia, nu internele saupsihiatria, de exemplu?

- Internele m-au atras de la început întrucît mis-a pãrut cã implicã un volum mai mare decunoºtinþe ºi cã solicitã mai mult gîndirea med-icalã. Din pãcate, însã, în vremea studenþiei mele(mijlocul anilor ’70 din secolul trecut) mi s-apãrut cã eficienþa specialitãþilor medicale este mairedusã. La vremea respectivã nu existau multipleleposibilitãþi tehnologice de astãzi, datoritã cãroramedicii interniºti au ajuns sã facã multe manevreinvazive, unele din ele chiar cu alurã chirurgicalã,ºi sã obþinã rezultate net superioare acelor ani.

- Mai aveþi timp ºi de altceva decît de spital?

- Desigur, cãlãtoresc destul de mult, e drept cãmai ales pentru congrese medicale, joc tenisaproape în fiecare week-end, citesc destul demultã literaturã ºi, din cînd în cînd, mai ajung ºila cîte un spectacol.

- Un chirurg seamãnã cumva cu Dumnezeu,dacã de multe ori depinde de el viaþa unuibolnav?

de vorbã cu academicianul Irinel Popescu

“Un chirurg nu are voie sã fiestãpînit de fricã”

interviu

1122




- Nu, în niciun caz. Ambroise Paré, un marechirurg din secolul XVI, spunea: „Eu l-am operat,Dumnezeu l-a vindecat” tocmai ca sã arate cît deumil e rolul chirurgului în raport cu actulmiraculos al vindecãrii, în care, de foarte multeori, intervine ºi voinþa divinã.

- Stimate domnule doctor Irinel Popescu, cesimþiþi cînd þineþi ficatul unui om în mînã? E oîntrebare inevitabilã.

- Pentru chirurg nu e o situaþie contemplativã,care sã lase loc de reflecþii metafizice. Din contrã,de cele mai multe ori este vorba de o situaþie încare trebuie fãcut ceva de urgenþã pentru ca acelficat sã-ºi reia funcþia normalã în organismul unuibolnav care are nevoie de el. La sfîrºitul operaþieipoate eventual sã existe un moment de reflecþieºi, eventual, de satisfacþie legat de reuºita uneioperaþii. Cînd eram în Statele Unite un chirurg ºi-a pus semnãtura folosind laserul cu argon peficatul transplantat. Nu cred cã e un gestrecomandabil, dar în cazul respectiv era, pe lîngãmîndria profesionalã, ºi un fel de defulare dupã ooperaþie grea.

- Conduceþi Clinica de Chirurgie ºi TransplantHepatic de la Fundeni. Sunteþi mulþumit delogisticã ºi, în general, de ce se întîmplã însistemul nostru sanitar? Care ar fi calea spre maibine în domeniu? E nevoie de alte legi, ºtiu ºieu...?

- Sistemul de sãnãtate din România este unuldintre cele mai slab cotate în Europa din cauzanivelului scãzut de finanþare, care a atras altefenomene negative, cum ar fi lipsa de motivaþie acadrelor medicale, emigrarea masivã a medicilor ºiasistenþilor medicali, lipsa de performanþã înmulte domenii datoritã lipsei de mijloace etc. Lapunctul la care am ajuns în prezent nu cred cãexistã soluþii-miracol. Lucrurile trebuie rezolvatetreptat, este nevoie de timp ºi rãbdare ºi, maiales, de încredere cã totul se va schimba.

- Sistemul medical românesc parcã este unpacient în agonie. De ce „medicaþie” ar aveanevoie ca sã fie viabil?

- Sintagma „capital uman” aproape s-ademonetizat ºi, cu toate astea, rãmîne principalasoluþie. Din pãcate, aici sîntem în plinãdegringoladã. Lipseºte o strategie coerentã ºi petermen lung, posturile de decizie sînt ocupateconjuctural ºi schimbãrile sînt prea dese. Iarimixtiunea politicã, nu numai în administraþie,dar, uneori, direct în profesia medicalã, grãbeºte ºimai mult degringolada.

- Ce pãrere aveþi despre noile generaþii demedici, despre cei rãmaºi, nu cei care au preferatsã plece sã lucreze în strãinãtate? Parcã sunt maislab pregãþiþi decît medicii care au terminatfacultatea înainte de 1989...

- Probabil. Medicina nu mai atrage la fel demult ca pe vremuri, iar cei mai buni dintre ceicare se hotãrãsc sã o facã pleacã foarte repede,spre locuri mai bine plãtite ºi în sisteme mai bineorganizate.

- Fiind o voce de necontestat din lumeamedicalã, vã rog sã comparaþi condiþia mediculuidin România cu a omologilor din Franþa, sãzicem, nu din SUA, ca decalajul sã nu fie chiarenorm.

- Condiþia medicului din România este, larîndul ei, una dintre cele mai precare la niveleuropean. România nu a reuºit, pînã în prezent,sã ofere medicului veniturile care sã-l aºeze pelocul pe care medicul îl are în societãþileoccidentale. Într-un astfel de sistem, medicul fiedevine demotivat ºi se deprofesionalizeazã, fieîncearcã sã „repare” ceea ce societatea ar trebui înmod normal sã îi ofere, prin mijloace care îl facvulnerabil. Sistemul privat încearcã, într-o anumemãsurã, sã corecteze aceste racile, dar trebuie sãþinem cont de faptul cã în România majoritateacadrelor medicale lucreazã în sistemul public.

- Ce aþi spune, prin intermediul Tribunei,tinerilor care vor sã facã medicinã?

- Cã medicina rãmîne o meserie nobilã ºi fru-moasã, care cere multe sacrificii, dar cãreia meritãsã i te dedici, pentru cã ºi satisfacþiile sînt pemãsurã. Dupã mine, progresele ºtiinþei contempo-rane, care se petrec chiar sub ochii noºtri, vorduce la progrese ºi mai mari în viitorul apropiat ºide aceea cred cã medicina este o carierã care me-ritã aleasã.

Interviu realizat de MMiirrcceeaa AArrmmaann

Kriangkrai Kongkhanun Atingerea ignoranþei (2009) xilogravurã 60 x 80 cm

Kriangkrai Kongkhanun Compoziþie (2013) TM

1133




Capacitatea de a înþelege ce nu merge bineîn economie nu ar fi atât de importantãdacã i-am considera pe economiºti la fel cape meteorologi, prezicãtorii de vreme...

La fel l-am privit ºi pe Roubini, am ignoratpreviziunea lui (pe mai multe zile înainte), toþifiind interesaþi doar de ziua de azi, adicã sã luãmsau nu umbrela cu noi.

Dacã profesia economicã ar fi luatã în serios,dacã marea masã a companiilor ºi-ar stabili planulde cheltuieli ºi investiþii pe baza previziunilorlansate de economiºti, dacã guvernul ar apela laaceºti specialiºti pentru a gãsi rezolvareaeconomicã a problemelor lor politice... nu am fiajuns în asemenea impas economic.

Din experienþa economicã, ºcolile demacroeconomie s-au strãduit sã gãseascã rezolvãripentru crizã. Astfel încât keynesiansimul1 ºiºcoala din Chicago2, cu o vechime de 70 de ani,degeaba au fost resuscitate pentru a înlãtura crizaeconomicã... erau perimate ºi nu puteau produceefecte. Chiar dacã ºcoala din Chicago aimpulsionat dupã 2000 folosirea inginerieifinanciare pe scarã largã, faptul cã aceasta s-afãcut pe spinarea omului de rând a avutconsecinþe devastatoare, contrare ideii dereglementare în sistemul financiar.

Pentru a putea fundamenta ideile economicede la sfârºitul secolului al XIX-lea, s-a conturateconomia matematicã modernã, poate odatã cuinteresul manifestat de cãtre Karl Pearson, coleg laCambridge cu John Maynard Keynes, ºi carecredea cã economia este importantã prin „metodasa, nu prin materialul folosit”. Fizica matematicãºi aplicarea sa în studii sociale ºi economice, aînceput sã fie aplicatã timid, pe sectoare aleeconomiei, dar în special încercându-se oexplicaþie mecanicistã a formãrii preþurilor. Dardezavantajele întâlnite ca: distribuþia discretã,discontinuitatea, comparaþiile cantitative forþate,disproporþia rezultatelor la schimbãri mici (seobþin efecte foarte mari), lipsa de omogenitate înipoteze ºi concluzii, au dus la cãutare de noi ºinoi metode de a putea „matematiza” economia.Astfel, aplicându-se calculul integral, se ajungea larezultatul cã întregul nu este egal cu sumapãrþilor... cã fenomenul economic este discontinuuºi în salturi... sau cã la eforturi mari rezultatuleste nesemnificativ dacã este grevat de fiscalitate.

Economia prematematicã, gânditã în sec. XIX,era mult prea politizatã (denumirea de economiepoliticã nu este întâmplãtoare), iar schematizareasistemului comercial ºi de schimb, conform luiMill ºi Hume, încerca sã vadã economia ca unorganism viu, care rar se supune unor modeleconcrete. Ei considerau cã „hazardul” poate ficombãtut doar prin speculaþie ºi continuaadaptare la o piaþã instabilã, generându-se practicicare permit orice fel de mãsuri, cu condiþiaobþinerii de profit. De aceasta Keynes, când a fostsolicitat sã facã o prognozã, a fãcut-o doar pentruo sãptãmânã, spunând cã pe termen lung „toþisuntem morþi”, accentuând astfel credinþa cãrelaþiile de bazã din economie au un caractervariabil, iar proiecþiile extinse în timp au rezultatefoarte incerte. De altfel, Keynes, nu credea

aproape deloc în modele matematice... “Teoriageneralã a ocupãrii forþei de muncã, a dobânzii ºia banilor”, cartea sa cea mai cunoscutã, conþinedoar un sistem matematic minim (algebrãelementarã).

Eºecul inflaþionist din deceniul 8 al secoluluitrecut a îngropat definitiv ideile lui Keynes, ºiparþial cele ale ºcolii din Chicago, lãsând locapariþiei noilor teoreticeni sub umbrela clasicilor(aºa-ziºii neoclasici), eminamente finanþiºti ºicontinuatori ai tradiþiei monetariste.Monetarismul, teorie absolut paleativã, cuinterpretãri forþate (depinde de cine plãteºte), atâtde dragã guvernelor de pretutindeni ºidintotdeauna, propunea conceptul de „piaþãeficientã”, adicã un non-sens, prin Scholes, Millerºi chiar ºi Eugene Fama, prin lucrãri ample ºi unamalgam de teorii asupra portofoliului modern ºiale sale instrumente derivate. Pânã în anul 2000,cei cu gândire similarã au ajuns sã domine atâtlumea universitarã economicã ºi financiarã (care-ºidovedeºte din nou inconsistenþa), cât ºi marilefirme de pe Wall Street. Iatã cum aceste teoriimonetariste au cuprins ca o tumoare gândireaeconomicã, chiar dacã obiecþiile de mai susrãmâneau valabile ºi în cazul lor. ªi s-au maiacordat ºi premii Nobel pe astfel de teorii alespeculaþiei guvernamentale sauproguvernamentale, chiar dacã practica dovedeacã pieþele financiare în perioadele de stres (deexemplu: sfârºit sau început de an calendaristic),nu urmau nici pe departe trendurile prezentate înrespectivele modele. Un exemplu clar este dat derecentul dezastru al creditelor, când s-a dovedit cãpracticile de modelare ale economiei au contribuitdoar la excesele de îndatorare a cãror implozie adeterminat un adevãrat haos (haloimãs) financiarmondial.

Sã argumentãm: conceptul de piaþã care stã labaza celor mai multe modele macroeconomice aleneoclasicilor, este modelul de economie „Arrow-Debreu”. El este un tip de economie fãrãprobleme, aproape perfectã, capabilã sã sedeblocheze singurã, sã se regleze singurã, adicã oeconomie cu pieþe complete, unde orice activ saupoziþie de risc poate sã fie transformat fãrã urmeºi greutãþi în activ condiþional, adicã un altinstrument financiar „derivat”. Astfel s-a impusideea falsã cã instrumentele financiare derivatereduc riscul (!), în fapt s-au acumulat datorii ºi auproliferat produse financiare pe care nimeni nu leînþelegea (nici chiar vânzãtorii).

Dar de fapt, criza creditelor þine doar delãcomia nestãpânitã, de tertipuri, de speculaþie lalimita sau peste limita înºelãciunii ºi chiar defraudã bancarã. Cât de uºor au fost cãlcate înpicioare noþiunile convenþionale de eticã ºi onoarecând la orizont a apãrut posibilitatea de a obþineprofituri imense!

Deci, cu sau fãrã avantajul statisticii (ºi eaposibil manipulatã), fãrã niciun modelmacroeconomic solid fundamentat, economiaclocoteºte, iar guvernele în loc sã potoleascã focul(sau poate cã aceasta e întenþia) îl aþâþã ºi mairãu. Au fãcut exact lucrurile contraindicate, adicãau crescut ratele dobânzilor, au încetinit

investiþiile, au scãzut balanþele comerciale prinfiscalizare excesivã ºi nu au limitat împrumuturileguvernamentale. Unii spun cã economia nu este oºtiinþã, sau cã este mai puþin fundamentatã decâtmeteorologia, pentru cã datele sale suntaproximative, supuse erorilor, urmãrind doarefectele reevaluãrilor monetare, cã are metodeanalogice ºi metaforice.

Aºa cã eu ce sã cred mai repede, cã avemcreºtere economicã sau cã mâine o sã vinã ploaia?

Mã mai gândesc, dar pânã una-alta sã nu-miuit umbrela...

NNoottee::

1. Keynesianismul reprezintã un curent îngândirea economicã (macroeconomie), apãrut însecolul XX, introdus de economistul britanic JohnMaynard Keynes. Acesta a pledat pentru opoliticã activã în favoarea sectorului public îneconomie, realizat nu numai prin acþiuni de tipmonetarist ale bãncilor naþionale, dar ºi printr-opoliticã fiscalã energicã - ambele mãsuri fiindmenite sã reprezinte o contrapondere la ceea ce elconsidera ineficienþa relativã a sistemuluieconomic privat, ºi a ciclurilor economicegenerate de acesta. Keynesianismul a fost iniþiatîn lucrarea Teoria generalã a ocupãrii forþei demuncã, a dobânzii ºi a banilor (1936). N.A..

2. Friedmanismul nu poate fi complet înþelesdecât în contextul rãdãcinilor sale istorice, iaraceste rãdãcini istorice sunt aºa-numita ºcoalã deeconomie de la Chicago din anii 1920 ºi 1930. Elînsuºi profesor la Universitatea din Chicago,Friedman este, în prezent, liderul necontestat alcelei de a doua generaþii, sau a ºcolii moderne dela Chicago, care are adepþi printre economiºtiiprofesioniºti de pretutindeni, cu centre majore deiradiere la Chicago, UCLA ºi la Universitatea dinVirginia. Prima generaþie, sau ºcoala originarã dela Chicago, era consideratã de stânga la vremearespectivã, dupã cum într-adevãr ºi era, dupãindiferent ce criteriu autentic liberal. ªi cu toatecã Friedman a modificat o parte din modalitãþilede abordare specifice ºcolii, el încã rãmâne, înfond, un reprezentant al Chicago-ului anilor ’30.Programul politic al primilor economiºti de laChicago este cel mai bine revelat în extraordinaralucrare a unui fondator ºi mentor politic al ei deprim rang: „A positive Program for Laissez-Faire”(„Un program concret pentru laissez-faire”), deHenry C. Simons. Programul politic propus deSimons era de tip laissez-faire numai într-un sens(involuntar) satiric; într-adevãr, el se compuneadin: (a) o politicã drasticã anti-trust, depulverizare a tuturor firmelor de afaceri ºi asindicatelor ºi de reducere a lor la dimensiunimicuþe, ca de fierãrie, în vederea ajungerii lacompetiþia „perfectã” ºi la ceea ce credea Simonscã înseamnã „piaþa liberã”; (b) oatotcuprinzãtoare schemã de egalitarism silit, deegalizare a veniturilor prin structura impozituluipe venit; ºi (c) o politicã proto-keynesianã destabilizare a nivelului preþurilor, prinimplementarea unor vaste programeexpansioniste, monetare ºi fiscale, în timpulrecesiunilor. N.A.

opinii

Iacob Altman

Diferenþa dintre economie ºimeteorologie

Sã reluãm discuþia pe tema comportamentuluiabuziv, penibil colonialist al reprezentanþilormarilor puteri (cu excepþiile notabile aleRusiei ºi Chinei) la Bucureºti, comportament caretrebuie sã înceteze de îndatã ºi, eventual, cu scuzepublice. Dacã nu, în timp, pierderile vor fi pemãsura tupeului, agresivitãþii ºi prostiei acestordiplomaþi. Niciun tratat, nicio cutumã nu lepermit acestor imperiali închipuiþi ºi, de altfel,comici sã ne dea public lecþii, sã meargã înParlament (aceºti reprezentanþi nu au voturi înspate) ºi sã-i tragã de urechi pe incompetenþii ºicorupþii noºtri. În treacãt fie spus, dacã, dupã 20de ani de democraþie (frumos cuvânt vag careacoperã interese foarte pãmânteºti!), clasa politicãromâneascã e vai de mama ei, reprezentanþiiacestor puteri (ºi puterile occidentale însele) îºi aupartea lor de contribuþie. Care se mãsoarã totprin incompetenþã, corupþie ºi interese partizaneinavuabile.

Dar aceastã «contribuþie» occidentalã trebuiereevaluatã critic pentru ca pe viitor sã nu mai fie

posibilã. Cu toatã asocierea noastrã la UE ºi laNATO, România este încã un stat independent. ªinicio asociere nu e eternã ºi ireversibilã, mai alesdacã se dovedeºte cã produce mai multe daunedecât beneficii. România e încã la fel deindependentã ca Franþa ºi Germania, cu toatecedãrile de suveranitate sugerate în tratate, cedãriechivalente, chiar dacã nu ºi egale. Þãrile mari ºibogate din UE, plus SUA ºi Israelul nu ne faccadouri în bani. Exportul de ideologie ºi interese(de democraþie, spun ei – sunã mai bine) înRomânia e în favoarea lor în primul rând. Vezicum procedeazã ºi cu ce cazne cu Moldova,Georgia ºi Ucraina. Propagandiºtii din interior,numai teoretic români, sunt plãtiþi de ei. Prinfirme, prin burse, prin diferite forme subtile decorupþie. De altfel, singura cheltuialã serioasã pecare au fãcut-o în România aceste puteri a fostpentru propagandã, mass-media, politicieni ºiînalþi funcþionari aserviþi. Plus investiþiile în câteva«instituþii poliþieneºti» cum sunt DNA ºi ANI,dacã informaþiile mele sunt corecte.

Au avut, în schimb, liber la toatã economiaromâneascã. Vedem cum stãm cu sistemul bancarromânesc, care e, de fapt, unul strãin. Pentruaccesul în UE am plãtit cât nu face ºi, foarteprobabil, nu va face nici în viitor, adicã marileîntreprinderi, plus resurse naturale au fost cedateîn condiþii inechitabile, cu mari profituri pentrupartea occidentalã. Pe de altã parte, se vedelimpede cât interes au occidentalii sã nedezvoltãm în chestiunea absorbþiei fonduriloreuropene. Dacã aceste fonduri erau într-adevãrpentru noi, pentru dezvoltarea României, ºi nunumai pe hârtie de propagandã, fondurile erau demult absorbite. Chiar ºi de mediocrul guvern Boc.

Slujul ºi pupatul papucilor vizirilor euro-atlantici e treaba celor meniþi chiar acestui job.Sau al papagalilor imitatori bãºtinaºi, slabi deînger, lingãi, oameni de nimica. În plus, la aceastãorã Occidentul (Europa de Vest plus SUA),producãtor de mare crizã globalã (moralã,politicã, economicã), are nevoie la moral deasemenea lingãi, plãtiþi sau spontani. Asemenealingãi le aduc aminte – ºi asta le face mare plãcere– de cei 30 de ani glorioºi, iar americanii au avutparte chiar de un timp dublu, când au dominatrestul lumii fãrã realã concurenþã. În plus, acum îistreseazã rãu China, India, Rusia, Brazilia, Turcia,Iranul, Africa de Sud ºi alþii.

Tema e vastã ºi meritã dezvoltatã.Deocamdatã pot sã le recomand diplomaþilorstrãini spre lecturã – cu un respect drãmuit,pentru cã nici ei nu mã respectã prea mult pemine ºi pe concetãþenii mei – pe istoriculIonnescu-Gion, cu ale sale studii despre epocafanariotã, cu dese referiri la diplomaþii aflaþi înpost la Bucureºti în vremea lui vodã Mavrogheni.Diplomaþii strãini de la acea vreme (sfârºit desecol XVIII ºi început de XIX), mari trãgãtori desfori ºi autori de conspiraþii, erau cu deosebirecaraghioºi ºi ineficienþi în accidentata geografieumanã a Bucureºtiului. ªi aproape cã aº face unpariu: primul om politic care va merita respectulromânilor va fi cel care va expulza un diplomatbãgãcios ºi obraznic, fãrã sã rupã neapãrat relaþiilecu þara acestuia.

1144




Apucãturi fanariote sau oprãbuºire în istorie

Petru Romoºan

Kriangkrai Kongkhanun Aripã întunecatã (2013) tehnicã mixtã 80 x 60 cm

Kriangkrai Kongkhanun Compoziþie (2013) TM

1155




Moto: „Lumea virtualitãþii este lumea proprie spirit-ului omenesc. Ca lume a universalului, ea este poziþialimitã cãtre care se miºcã omenirea în necesitãþile ei deechilibru, de mântuire” (Nae Ionescu, Cunoaºtereamediatã. 1929-1930, Prelegerea V-a)

Presimþind la Nae Ionescu o firecontemplativã (1), Mircea Vulcãnescuasociazã aceastã observaþie a sa cu unelemeditaþii naeionesciene asupra problemei acþiuniiºi contemplaþiei. El incearcã sã punã în luminãrolul „posibilului” (al „virtualului”) în concepþiadespre existenþã a fostului sãu profesor. În carteascrisã dupã moartea „prin otrãvire” (apud. PetreÞuþea) a lui Nae Ionescu, Mircea Vulcãnescu vaconsemna opinia Profesorului dupã care (în faþapropriei existenþe) omul nu poate avea alt roldecât de spectator, întrucât „lucrurile se fac” (ºifãrã intervenþia omului) atunci când ele sunt„coapte sã se facã” (Nae Ionescu aºa cum l-amcunoscut, 1992, p. 149). O idee cumva similarãnotase ºi un alt fost student care scrisese cã „NaeIonescu nu te povãþuia decît pentru a teconstrînge sã înþelegi cã pentru labirintul reflexivnu existã un fir al Ariadnei. Trebuie sã rãzba

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 273revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2014/03/273net5.pdf · 2017. 12. 13. · TRIBUNA 273 PANTONE pportocaliu 1 PANTONE Black Black 4 lei Consiliul

Documents