Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 213revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/213.pdfTRIBUNA 213 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev ist ãd

TRIBUNA 213PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 1 i u l i e 2 0 1 1

Cen

tenar C

zeslaw M

ilosz

Radu Þuculescu

Tudoran

Ilustraþia numãrului: expoziþie de ex libris la Turnul Croitorilor

Moºtenirea Sigismund Toduþã

Profil de scriitor Horia Lazãr

Democraþia, presa, opinia

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Ex libris de Ovidiu Petca

TIFF-TOP 2011

2 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

info

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

Centrul de Limbã ºi Culturã Polonezã dinCluj-Napoca

Centrul de Limbã ºi Culturã Polonezã a fostfondat în urma deciziei Senatului UBB în anul2003, ca unitate independentã, sub denumirea

de “Centru Interdepartamental pentru LimbaPolonezã, pentru Literaturã ºi Culturã a Poloniei”,adresându-se tuturor facultãþilor, la Universitatea“Babeº-Bolyai”. Centrul a fost fondat ca rãspuns lainteresul deosebit, manifestat de mediul academic alUniversitãþii, precum ºi al locuitorilor oraºului Clujpentru limba, cultura ºi istoria Poloniei. LocaþiaCentrului se gãseºte la Facultatea de ºtiinþe Economiceºi Gestiunea Afacerilor, la etajul patru, sala 402.Centrul a fost înfiinþat în urma iniþiativei proprii alectorilor polonezi, cu sprijinul Universitãþii “Babeº-Bolyai, ºi este, pe lângã Facultatea de Litere, locul încare îºi desfãºoarã activitatea lectorul polonez ºiasistenþii acestuia. Conducerea Centrului este preluatãde lectorul polonez.

LLiimmbbaa ddrreepptt cchheeiiee sspprree ccuullttuurrããActivitatea principalã a Centrului o reprezintã

predarea limbii poloneze, sub formã de cursuri facul-tative, care se adreseazã înainte de toate studenþilor,doctoranzilor sau cadrelor didactice ale tuturor facul-tãþilor UBB. Cursurile de limbã polonezã sunt oferiteîn cadrul Centrului de Limbã ºi Culturã Polonezã pen-tru toate nivelurile: începãtori, intermediari ºi avansaþi,iar printre studenþii care profitã de cursurile oferite denoi se gãsesc, de asemenea, ºi studenþi de la alte uni-versitãþi din Cluj. Anual, participã la cursuri aproxima-tiv 80 de persoane, iar interesul de a învãþa limbapolonezã este foarte mare. Toate cursurile sunt facul-tative ºi gratuite, iar cursurile sunt oferite atât de lec-tori polonezi, cât ºi de lectori români.

De-a lungul cursurilor, accentul principal se punepe comunicare ºi dezvoltarea capacitãþii de vorbire ºiînþelegere. Lectorii utilizeazã manuale ºi materiale dinPolonia, iar limba de predare, de la bun început, esteaproape exclusiv limba polonezã. Scopul lectoratuluieste sã transmitã în cel mai scurt timp posibil cât maimulte cunoºtinþe cu putinþã, astfel încât studenþii sãpoatã obþine un certificat de competenþã lingvisticã îndoi ani. În acest sens, existã o colaborare cu centrulAlpha al UBB, pânã în momentul de faþã, cinci per-soane au obþinut un asemenea certificat de compe-tenþã lingvisticã. Scopul pe mai departe este ca stu-denþii sã fie pregãtiþi pentru un certificat de compe-tenþã lingvisticã ce poate fi obþinut în Polonia. Înfiecare an, cu ajutorul Ministerului Polonez pentruProfesori Universitari ºi ªtiinþã, cel puþin doi dintre ceimai buni studenþi pleacã în Polonia, pentru un studiuintensiv al limbii poloneze, care dureazã trei sãp-tãmâni, cursurile fiind gratuite. Studenþii vor cãlãtoriîn Polonia ºi vor avea posibilitatea sã îºiîmbunãtãþeascã ºi pur ºi simplu sã utilizeze pe viucunoºtinþele de limbã polonezã.

MMaaii aapprrooaappee ddee PPoolloonniiaa llaa CClluujjDe-a lungul orelor de limbã polonezã, scopul

Centrului este promovarea culturii ºi a tradiþiilorpoloneze în rândul studenþilor ºi în tot mediul aca-demic, în tot oraºul. Centrul se ocupã de aceastã acti-vitate în douã moduri diferite: pe de o parte, orga-nizeazã diferite evenimente, fiind conectat la tradiþiaºi istoria polonezã, pe de altã parte, organizeazãproiecte mai mari, în cooperare cu alte instituþii, atâtlocale, cât ºi din strãinãtate; scopul acestora este de aface cunoscute cultura ºi tradiþia polonezã în Cluj.

Organizarea Ajunului Crãciunului ºi a Paºteluipolonez sunt puncte consacrate din programul

Centrului, precum ºi, de asemenea, sãrbãtoareaSfântului Andrei (Andrzejki - în luna noiembrie),necunoscutã în România. Sunt sãrbãtorite ºi diferitezile importante din istoria Poloniei, precum ZiuaIndependenþei în Polonia, în data de 11.11, precum ºiZiua Constituþiei, în data de 3.05. Serbãrile organizatede Centru sunt adresate, înainte de toate, cursanþilorºi întregului mediu academic, fiind, însã, deschise ºipersoanelor din afara universitãþii, interesate de culturapolonezã.

În afarã de serbãrile mari, organizate de Centru,numite mai sus, au loc, în colaborare cu numeroaseinstituþii din þarã ºi strãinãtate ºi cu ajutorul stu-denþilor, în mod regulat, evenimente ºi evenimentesolo, care au ca scop descoperirea culturii poloneze îndiferitele ei forme. De asemenea, se organizeazã ºi seride film, întâlniri tematice, seri de cântece poloneze ºiateliere culinare. Centrul doreºte, de asemenea, sãofere studenþilor care învaþã limba polonezã o plat-formã, în cadrul cãreia aceºtia sã îºi poatã realizaproiectele legate de limba, cultura ºi istoria Poloniei.

AAcccceess ssuubbssttaannþþiiaall llaa lliitteerraattuurraa ddee lliimmbbãã ppoolloonneezzãã ddiinnCClluujj

În cadrul Centrului se gãsesc biblioteca ºi sala delecturã. Fondul bibliotecii poate fi utilizat de cãtre stu-denþi ºi de toþi cei interesaþi, pe întreg parcursul anuluiacademic. Biblioteca nu are secþie de împrumut.Utilizarea cãrþilor este posibilã doar la faþa locului.Serviciile de bibliotecã sunt asigurate de voluntari, caresunt recrutaþi din cadrul studenþilor care învaþã limbapolonezã.

Biblioteca Centrului de Limbã ºi Culturã Polonezãcuprinde aproximativ în jur de 2000 de volume,colecþiile acoperind manuale pentru polonezã ca limbãstrãinã, istorie ºi literaturã polonezã, atât în limbapolonezã, cât ºi în traduceri în limba românã, albumemultilingvistice despre Polonia, o serie de materialecare trateazã regiuni specifice din Polonia, ce reprezin-tã numeroase locaþii turistice, dincolo de aceasta, seoferã CD-uri ºi o micã mediatecã.

Cea mai mare parte a fondului bibliotecii este re-prezentat de cãrþi în limba polonezã. În bibliotecã segãsesc însã ºi cãrþi în limba românã, (printre altele, tra-duceri din literatura polonezã) ºi cãrþi în alte limbieuropene, printre care în limba englezã, francezã ºialtele.

În afarã de cãrþile care se referã în mod direct laPolonia, existã, de asemenea, un volum mare de enci-clopedii ºi dicþionare, precum ºi cãrþi care se ocupã cutematici istorice ºi culturale generale.

PPuunnttee îînnttrree PPoolloonniiaa ººii RRoommâânniiaaÎn vederea promovãrii culturii poloneze la Cluj,

Centrul colaboreazã cu multe instituþii, atât din Cluj,cât ºi din alte oraºe româneºti, precum ºi cu instituþiipoloneze. Se colaboreazã îndeaproape cu InstitutulPolonez din Bucureºti ºi cu Ambasada ºi ConsulatulPoloniei din Bucureºti, principalii colaboratori fiindmulte centre culturale din Cluj, respectiv CentrulCultural German, Muzeul de Artã, Casa Municipalãde Culturã a judeþului Cluj, librãria Cãrtureºti ºi altele.

În Polonia, existã o colaborare cu UniversitateaIaghelonã din Cracovia, cu Micul Voievodat Polonez,cu Societatea Polono-Românã din Cracovia, cuUniversitatea Economicã din Varºovia ºi cu InstitutulCultural Român din Varºovia. Unul dintre colabora-torii foarte importanþi din Cracovia este Asociaþia“Perspectiva Esticã”, alãturi de care Centrul a organizatcel de-al treilea Festival al Culturii Române laCracovia.

Malgorzata Tomaszkiewicz

Într-o parabolã din El criticóón, Gracian nepovesteºte despre un rege care, dorind sãconstruiascã un palat somptuos, a vrut sã aflemai întâi care va fi durata vieþii sale. Haruspicii îlanunþã cã va trãi o mie de ani. Regele renunþãdezamãgit la construcþie. Pentru aºa puþin timp sepoate trãi ºi într-o cocioabã. Cu siguranþã maimarii zilelor noastre au pierdut simþul efemeruluivieþii ºi chiar tagma specializatã la facultate întruacest efemer pare sã-l uite. Citeam într-un articoldin Gândul (Afacerea “Soþia ºi parohia”,04.04.2011) cã absolvenþii de teologie au ajunsîntr-atât de doritori sã coopereze la creaþiaDomnului ºi sã se înmulþeascã încât au dat iamaîn mai noile tehnologii ºi au realizat, cu voiadomnului, un site matrimonial “Cetatea-Creºtinã”.Site-ul nu are o interfaþã primitoare. Se specificãde la început, cu litere roºii: “Dacã nu sunteþi dinBiserica creºtin ortodoxã ºi nu doriþi sã vãîntemeiaþi o familie, vã rugãm, nu vã înregistraþi.Nu se acceptã nici o înscriere fãrã adresa de mailverificatã. Confidenþialitatea este garantatã.Acceptãm doar membri care îºi fac o prezentaresuficient de detaliatã ºi în duh creºtin. Datoritãtimpului limitat, acceptarea poate dura osãptãmânã. Dacã într-o sãptãmânã nu aþi primitun email de confirmare, înseamnã cã înscriereanu a fost acceptatã”. Ca sã porniþi cu dreptul încursa pentru jet set -ul divin trebuie sã completaþi“Formularul” de dedesubt, în special cãsuþa“Credinþã” cu alegeri predeterminate, dintre care“particip deseori la Sfânta Liturghie” pare cel maiindicat rãspuns. Ca sã fie totul clar trebuiecompletatã ºi cãsuþa “Despre ecumenism”, subcare troneazã cãsuþa “Manele”. Sincer, eu una n-aººti ce sã rãspund. Maneaua ocupã un spaþiu vitalîn gândurile viitorilor preoþi dacã îi acordã un locatât de însemnat în economia matrimonialelordivine. Nu îmi dau seama dacã ascultarea sauneascultarea de manele este calea spre mântuire.Tot ce mai trebuie sã faceþi este sã apãsaþi, pepost de Enter, butonul “Doamne Isuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!”.

Ar trebui ca ºi cel mai sãrac cu duhul creºtinsã poatã sã-ºi dea seama cã ceea ce i-a îndemnatpe viitorii preoþi sã renunþe la adâncimeaspiritului ºi sã recurgã la superficialitatea reþeleieste nu atât caracterul virtual al însuºiDumnezeului lor, ci mai urgenta nevoie de a intraîn posesia Parohiei ºi a cocioabei efemere(preferabil cu etaj) fãrã de care nicio lucraresfântã nu poate sã se înfiripe. Cu siguranþã nu eaºa, ºi cel puþin câteva enoriaºe (poate virginelecare au întâietate) vor completa aplicaþia cu toatãevlavia de care sunt în stare, fãrã sã le treacã princap cã formularul respectiv poate fi privit cuaceeaºi atitudine cu care s-ar privi unul deemigrare. Dar a critica obiceiurile bisericeºti întrivialitatea lor lumeascã ar fi la fel de banalprecum criticarea unei vedete mondene pentrufustele prea scurte. Trivialitatea intrã în fiºapostului în ambele cazuri ºi nici lungimea diferitãa mai sus numitelor fuste nu ar putea sã instituieo demarcaþie clarã între cele douã joburi. Celpuþin la asta te duce gândul când citeºtiprezentãri de genul “la suflet – copil, la trup -bãrbat”, ... o ofertã cãreia fecioarele nu-i potrezista. Dar competiþia e durã. Nu ajunge sã ai îndotare doar un suflet neexperimentat. Citesc înacelaºi articol cã unii viitori posesori de Parohie

“doresc o partenerã educatã, prezentabilã,independentã, cu studii superioare. Tesalonic arecerinþe extrem de clare: îºi doreºte o partenerãînaltã de 1.65-1.75 m, cu greutatea 55-65 dekilograme, care sã aibã între 22-32 de ani ºi sã fiemusai din Bucureºti”. Am senzaþia cã nu ar fiacceptate defecte de producþie divinã, precum unnas prea mare spre exemplu, sau o gurã puþinsenzualã...

Dacã nu puteþi face diferenþa între Tesalonic ºiCãtãlin Botezatu înseamnã cã sunteþi un om altimpului sãu, obiºnuit cu omniprezenþa Lui holy-hollywoodian divinã: de la vedeta hip-hop ieºitãdirect din lumea gangsterilor pânã la politicieni ºiPapã, toþi îi mulþumesc în cor. Se pupã Oscaruri,cecuri, maºini ºi mii de alte bunuri (uneori chiarnevestele ºi icoanele) în numele Lui. El nu maieste atât Poruncitorul sau cel care insitutie oordine de dragul de a nu încurca oile lui cu alealtuia (oi rãtãcite pe care oricum ar vrea sã lesufoce numai cu iubire), ci e un soi de garantuniversal al succesului, un mastercard spiritual(cine preferã ontologiile regionale poate recurge la“zânul” bãncii Transilvania). Cã Dumnezeu nu semai ocupã demult de “partea blestematã” aafacerii stau mãrturie vechi obiceiuri. Dintre miilede mãrturii ale acestui fapt, aleg doar unul:uluitorul tablou Adorarea magilor (1510) alpictorului Jan Gossaert zis ºi Mabuse.Comentându-l, Allan Benett observã cã pictura arechivala cu publicitatea mai modernelor spaþiicomerciale din aeroporturi care vând produsespecifice locului, prezentând turistului toatã gamade care ar putea fi interesat: de la bijuterii pânã laoale ºi borderii. Tabloul prezintã personajele înhainele cele mai la modã ºi cele mai scumpe alevremii, iar Maria troneazã în centru þinând înbraþe Pruncul divin ce-ºi întinde mâna spre cupaplinã de monede de aur oferitã de unul dintreMagi.

Lãsând însã la o parte spectacolul de opulenþãºi de varieteu pe care Dumnezeu nu înceteazã sã-ljoace pe scena istoriei (sã ne gândim numai lacâte þãri trãiesc astãzi de pe urma turismuluidivin), cel puþin un lucru putem observa: cã el a fost ºi mai este încã un rãspuns la o nevoieprofund umanã, aceea de a se supune uneiautoritãþi, ca purtãtoare de sens. Puþini au fostaleºii care au scãpat cercului devenit vicios(autoritate-sens), putând striga cu forþã dinmijlocul solitudinii lor de dincolo de bine ºi derãu: “Credinþa salveazã, deci e falsã!”. ªi cândspun “nevoie” am în vedere un spectru larg deînþelesuri: de la nevoia biologicã (descrisã deDesmond Morris, nevoie de care s-au folosit ºi se vor folosi toþi politicienii abili) pânã la ceapsihologicã (experimentul Milgram) sau la ceaextrem de rafinatã (ºi aici nici nu mai areimportanþã dacã o numim spiritualã sauraþionalã) care refuzã sã acorde vieþii un sens înfuncþie de aspectele brutale ºi dogmatice în carese aratã adesea autoritatea. Începând de la greci(Heraclit, în mod special), trecând prin iluminism,existenþialism (o culme adolescentinã, fascinantãºi necesarã a mitului autofundãrii individuale),pânã la filosofiile actuale ale negocierii adevãrului(Rorty, Vattimo) asistãm la procesul de desprin-dere a producerii sensului de o autoritatedominatoare. El îºi extrage sevele dintr-o filosofiea devenirii, a uitãrii fiinþei, ce culmineazã în

eficienþa tehnicã ce redefineºte “adevãrul” ca fiind“lumea fãrã om”. Nu se pune problema de a-iconvinge pe unii sã devinã creºtini ºi pe alþii sãdevinã atei. Totuºi, e beneficã o rafinare cât maimigãloasã a nevoii de supunere. Autonomiailuministã sau existenþailistã a eului nu pare sãfuncþioneze decât pentru foarte puþini fãrã a seconfunda cu un atroce egoism, ºi dacã ne aflãmîntr-un nou Ev Mediu e pentru cã milioane deoameni preferã sã creadã în extratereºtri sau în –dau un exemplu halucinant -- Hitler care trãieºteîn subteran ºi a gãsit elixirul vieþii, decât sã nucreadã în nimic. E o simplã chestiune de educaþie,de emancipare? Ar fi prea simplu. Chiar dacã oconºtiinþã a morþii tinde sã fie eliminatã (aspectpe care l-am dezbãtut cu altã ocazie, Tribuna, nr.198), spaima de suferinþã ºi spaima deaneantizare continuã sã funcþioneze, iar untelepredicator precum Jim Bakker ºtie exact cevinde: “Avem un produs mai bun decâtdetergentul sau maºinile. Avem viaþa veºnicã!”.Educaþia, în mãsura în care nu se supune mituluieficienþei, nu va lucra niciodatã în favoareaobiectivitãþii radicale a unui adevãr al lumii fãrãom. În schimb ea va trebui sã facã faþã noiiprovocãri descrise atât de bine de LeszekKolakowski: “Nevoia legitimã de a avea un mit ºilegitima autoapãrare în faþa pericolului generat deun mit: aceastã ciocnire constituie punctulnevralgic al civilizaþiei noastre”. Chiar dacãoccidentalul alb a descopeit în tehnicã un rãspunsla unele din problemele sale (cel puþin cele legatede supravieþuire) lumea pe care a reuºit sã ocreeze, “scindatã, instabilã ºi pluralã” nu poateîncã sã dezmembreze relaþia dintre autoritate ºisens (cel puþin nu la nivelul funcþionãrii noastrebiologice). Brava lume nouã îmi aduce aminte decuvintele lui Buñuel care povesteºte cum, laînceputurile cinematografiei, lângã ecran exista un“Explicator” care cu ajutorul unui bãþ lungidentifica personajele ºi îi povestea publiculuiacþiunea. Creierul uman nu era deprins cu formacinematograficã de captare a miºcãrii ºi cusiguranþã nu e încã deprins nici cu fãrâmiþareamai vechii relaþii dintre autoritate ºi sens. S-arputea ca o totalã dispariþie a acestei legãturi sã fiechiar contraproductivã, sã fie o “afaceretenebroasã” de care autorul Iluziilor pierdute eraextrem de conºtient: “În creierul uman nu sepoate obþine acea îndoialã absolutã pe care o cereDescartes, dupã cum în naturã nu se poate obþinevid, iar operaþiunea spiritualã care ar face cuputinþã acest lucru, ar produce, ca ºi efectul uneimaºini pneumatice, o situaþie excepþionalã ºimonstruoasã. În orice domeniu, omul crede înceva”. Cu alte cuvinte, nu putem înainta decâtuitând fiinþa/autoritatea, adicã amintindu-ne ºiidentificând constant ceea ce trebuie sã uitãm.Numai odatã depãºitã aceastã dialecticã ne-amputea declara o specie nouã. Pânã una-alta omulfuncþioneazã ºi se bãlãceºte în producþia de iluziisalvatoare individuale sau globale (majoritateaactivitãþii creierului constã în elaborarea deexplicaþii vanitoase), una mai absurdã decât alta...Totuºi, nu e cazul sã disperaþi dacã sunteþi înaltãde 1.65-1.75 m, cu greutatea între 55-65 dekilograme, aveþi între 22-32 de ani ºi sunteþi dinBucureºti.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011 3

editorial

„O afacere tenebroasã”Oana Pughineanu

Ioan MuºleaLumea de-al doileaCluj-Napoca, Editura Eikon, 2011

Despre debutul excesiv amînat al poetuluiIoan Muºlea a scris, la vremea potrivitã,chiar în revista Tribuna, Anca Ursa.Cronicarul literar îi ºi schiþa portretul„arizonistului”-metronom: „Ioan Muºlea e unuldintre personajele uºor recognoscibile ale mediuluicultural clujean. Figurã patriarhalã, implicat într-omultitudine de evenimente, jurnalist, poet, cinefil,autor de interviuri ºi documentare, se dovedeºte oomniprezenþã generoasã ºi agreabilã. Formaþiatehnicã de inginer sau responsabilitãþileadministrative de pe traseul biografic par maidegrabã surse de documentare decât vocaþiiautentice.” În ce priveºte debutul poetuluiseptuagenar, tot Anca Ursa observa, recenzîndvolumul În cãtre pierdere (Eikon, 2009):„majoritatea textelor configureazã o bolgie la limitadintre percepþie ºi proiecþie, angoasantã ºifascinantã deopotrivã.” [s.m., ªt.M.]

A doua carte semnatã de Ioan Muºlea, Lumeade-al doilea, va amplifica precizia de scannerobsesional a vehicolului poetic, îmbogãþind oformulã marginalã, autenticã. Încã din primele douãpoeme, vin[o], Doamne ºi ***(deodatã’am înþeles ºivãd), sîntem ºocaþi de alegerea acestui psalmic bluesritmat demenþial, polifonic ºi monologal, oniriccrepuscular, simultan limpede ºi acid, redat într-oromâneascã somptuoasã, atemporalã: „vezi-mã,Doamne, venind dinspre neunde,/ ºi pleacãurechea, adastã,/ m’ascultã cu luare aminte:/ edrept, mã port cu straie de urît/ fiindcã ºtiu, fiindcãsimt/ ºi m’am pornit de la un timp/ sã rãtãcesc, sãbîjbîi/ în cãtre pierdere/.../ºi mã fereºte,/ mã apãrã,Doamne,/ dinspre lumea de-al doilea”; „în timp selasã ºi-n gînd – sub tãcere –/ un gust de cenuºã/ ºizilele’închise priceperii,/.../ ºi vãd într-un tîrziu/cum sinele întunecimii/ (superbul) slut/ se-ascunde/zace-adînc.” Poemele privilegiazã apostroful ºiparanteza, virgula ºi linia de pauzã, preluate însã numecanic m.ivãnescian, ci instituind propriul universcrepuscular (am mai zis), traversat de voci –chinuitoare, diabolice, rugãtoare, inofensive,scolastice etc. Serii de enumerãri ºi repetiþii (însuºititlul primului volum e recontextualizat ºireinterpretat), variante-alternanþe pronominale ºiverbale duc la-ncercarea aceasta de-a fixa obsesia –„mîlul luminii” omnipotent în lumea de-al doilea –cu polenul intact pe aripi, sub sticla rece deinsectar.

Sînt poeme ritmate atent, cu ruperi de sens,scandate parcã (asemenea unora din mult maitinerii Gabi Eftimie sau Vlad Moldovan) pe o scenãelectro, sub fascicule laser: „li te supune doar/ tepleacã ºi gustã,/ te pleacã ºi’învaþã/ tihna vînzãrii/(nu doare, þi-am zis,/ ºi nu te sugrumã...)/ dedã-teºi molfãie scîrna/ cocleala’împãcãrii/ miasmele-anume –/ ºi rîncedul împreunãrii/ ºi mai rîzi dacãpoþi,/ numa’nu scheuna!”(de-a’ndoaselea). Uneleparticipã la „potrivirea din nou a Realului”,construind un fel de totemuri albe, voit opace –departe de gustul pentru oribilul cãrnos din Elvirasau Gãnãu din Pantelimonul lui Es. Pop – ºi totuºiameninþãtoare, profetice. Altele implorã „nu credelarilor!”, cãci lumea noastrã – originarã, larvar-nediferenþiatã – îngãduie (deocamdatã) speranþa înrestructurarea minunatã, postcarnalã („Realul nu s-a

petrecut/ al nimãnui, nu încã”). Împãrþim un spaþiu„supus, îngust/ de lipsã” în care „rarã, lumina lui,murdarã,/ luminã’întoarsã,/ la care s-a umblat,/ neînsoþeºte/scaldã/ necontenit” (prolog la ce?), ºi astanumai pentru cã – deprindem dintr-o rarisimã arspoetica – „leoaicã tînãrã/ necruþãtoare/ luciditatea/ne strînge/ de gît” (lunichita). Similitarkovskian,cosmic, „arar, odatã cu iarba,/ începe aceeaºi/întoarcere’înceatã// ºi’întunecimea/ de peste/aceastã irosire/ stearpã” (întoarcere’înceatã, dar ºiînþelesul).

O datã cu scrîºnet, Pythia nu se mai adreseazãcelor bolnavi ºi insomniaci, particularilor suicidalietc., gãsind acuma cuvîntul exact, bãtînd deopotrivãîn metafizicul expiator ºi-n sociopoliticul sordid deazi: „toate îmi par a vesti/ sfîrºirea omului/muºcînd în Dumnezeire:/ scrîºnet aud larãstimpuri/ grozav/ întru adãugirea cãrþii/ atîtora/de se tot laudã/ cu morþii doar/ în vreme cecurajul/ celor vii/ de-adevãratelea/ abia de-l simt”.Ancorînd inima cãrþii-ntr-o împãcat-orgolioasãveºnicie: „ºi, ca ºi morþi, un timp, o vreme,/ înfrînte de-apururi,/ lumi sugrumate, am fost lãsaþi/ca sã ne’îngroape morþii”. Oracolul ºi-a împlinitmesajul, mesaj ce va fi ºters iarãºi – ca o mandaladin mîl colorat – pentru a fi recompus dinmateriale similare, restructurat, deformat: „Realul–/.../ e cel de dinaintea sau, poate,/ mai ºtii?, dedupã; oricum însã/ la fel de spãimos ºi fãr’demãsurã cît fãrã –/ oricum ai lua-o – (tîrziu amînþeles,/ amar, anevoie...) fãrã de’întoarcere” (fãr’demãsura).

Mai e loc pentru scenarii decadent-erotizate genEyes Wide Shut, ca în poemul sanctuar, unde apare„fãrã cap/ fãrã mîini/ maja desnuda/ schimonositãde tot/ crãcitã obscen/ écartelée”, dar ºi pentruacest [in memoriam Jan Palach], cîntec traumaticdedicat studentului ceh autoincendiat în Pragainvadatã de sovietici, la 16 ianuarie 1969: „în trupulars cãtre sfîrºitul iernii,/ atunci,/ spre primãvarã/ îidã un altul/ nou”. Pentru a încheia cu-n ulceratpsalm civic – cartea are ºi un compact þesut civic –construit, de asemenea, muºleanian, adicã implicit,pe-un glas ce nu mai are puterea sã(-ºi) numeascãucigaºul: „în clipa cea limpede/repede/ îi ceartã’nluminã/ prea de tot cînd ne asupresc/ & încalecã/ori poruncesc,/ ºi’atîtea noui legi/ tot mai ascunse,/

ne bagã pe gît,/ siluindu-ne.”Complementare, intense ºi justificate –

recomandãrile critice de pe coperta a patra. PentruIon Pop, „versurile frapeazã, în plan formal, tocmaiprin caracterul lor compact, de masã lingvisticã încare se aglutineazã ponderi sonore grele, purtate deo miºcare dificilã, trudnicã a numirii lucrurilor,atributelor, circumstanþelor, cu acumulãri sugerîndun mare efort cãtre expresie.” În vreme ce IrinaPetraº apreciazã „ambiguitatea construitã apoemelor, a cãror adresã e multiplã ºi liberã. Poþiciti manifeste ºi pamflete cu substrat politic,ideologic, infuzii de eticã ardeleneascã, dar aceleaºiversuri îºi conservã abil neclarul, þinta fiind oricînd«general umanã»”.

Puþine lucruri pot fi, într-adevãr, reproºateacestui volum: poate abuzul de „text”, dintr-orecuzitã „expirat”-optzecistã, poate inadecvareaciclului despre circ/saltimbanci la materia omogen-mîloasã, obsesionalã, agonalã a cãrþii; la fel,dedicaþiile, „cosmojongleriile” frînce. AltminteriLumea de-al doilea e una dintre cele mai personale,profunde ºi puternice încercãri poetice din anul2011, fãcînd tandem cu – numai – unelte de dormita „rebranduitului” Ioan Es. Pop.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Mandala din mîl coloratªtefan Manasia

cãrþi în actualitate

Vladimir Gazovic (Slovacia)

Vianu MureºanPavese, omul jignitCluj-Napoca, Editura Limes, 2011

Olecturã suprinzãtoare a „omului” Pavese estetema unei cãrþi publicate recent de VianuMureºan (Pavese, omul jignit, 2011). Un eseuîn cheie fenomenologicã al cãrui pretext este la primavedere sinuciderea celebrului scriitor italian la mijloculsecolului douãzeci. De la primele mãsuri ale unei„uverturi”, cititorul face prizã cu anvergura eseuluidisciplinat ºi totodatã liber, ce deschide luminiºuriinterpretative asupra (re)sentimentului jignirii, ducândspre alte puncte, apropiate ori îndepãrtate cerculuihermeneutic trasat în jurul centrului fix, ales printitlu. Pavese, omul ºi opera, opera ºi viaþa, viaþa ºiiubirea, iubirea ºi moartea, povara destinului, jignireaºi refuzul ei sunt recentrate de gestul morþii. Oparalelã cu Omul resentimentar al lui Max Scheler seimpune, fãrã ca aceasta sã patroneze însã orizontuleseului. Miza elevatã a cãrþii lui Vianu Mureºan nu segãseºte, cum s-ar putea bãnui, în reinterpretareaoperei pavesiene prin prisma celebrei autobiografiiMeseria de a trãi, în cazuistica rafinatã a erosuluieºuat, în ipostazele reflecþiei despre moarte dinpoeme, în recapitularea unor motive recursive alemitului (Dialogurile cu Leucó), prin ricoºeu, în criticamodernitãþii inautentice ºi anti-eroice. Ci mai degrabãîn asamblarea destinalã a tuturor acestora ºi încã aceva, pe deasupra, ceva ce þine de flerul eseistului dea revizita texte vechi cu un scop ascuns, trãdat în celedin urmã prin virtuozitatea a scriiturii ºi persuasiuneaargumentãrii. Acel ceva ce constituie caracterul auto-sustenabil al eseului, fãrã a þine seama de greutateasubiectului, cantitatea informaþiei, seducþia stilului.

„Opera lui Pavese vorbeºte o altã limbã – nunumai cea a scriitorului, a poetului, nu numai cea astilistului ºi mitologului literar – din momentul în careel ºi-a luat drept sarcinã transgresarea naturalitãþiimorþii prin provocarea ei eroicã.[…] Viaþa învinsã desine, probabil cã asta ar putea fi o caracterizare aactului lui Pavese”. 1

Se ºtie cã autobiografia transformã eu-l autoruluiîn personaj prin descrierea ºi în-scrierea cotidianului.Meseria de a trãi este unicã între autobiografii prinreflecþia asupra vieþii ºi simptomatologia dorinþei demoarte ca modalitate personalã de salvare. Atuncicând creaþia, la fel ca iubirea sunt zãdãrnicite decircuitul iterativ ºi absurd al vieþii, dorinþa de moartedevine un test al autenticitãþii individului. Intenþiaego-topograficã a oricãrei scrieri autobiograficepresupune construcþia unui loc organic al vieþii casubiect epistemic ºi moral. Istoria autobiografiei de laConfesiunile lui Augustin încoace fixeazã în „scene”contemplative fragmentaritatea vieþii pentru a permiteinterogaþii despre unicitatea acestora ca pãrþi ale uneitotalitãþii. În autobiografia lui Pavese, completitudinea(ne)finalizatã a vieþii devine subiect în sine,retrospectivã a biografiei fragmentate, interzise devoinþã, voinþa de iubire, de demnitate, în cele dinurmã voinþa de „voinþã”, mortificatoare ºi... defascinaþia morþii. Plauzibilitatea morþii devine maiangajantã decât realitatea vieþii, ficþiunea „auto-poieticã” a dispariþiei transcende impasul terifiant alvieþii.

„Lecturându-i opera, moartea apare permanent cao profeþie care sperãm sã fie falsã. Odatã treziþi dinlecturã, amintindu-ne cã într-adevãr ea s-a petrecut ºiîn acel mod, suntem obligaþi sã asociem profeþia cuun fapt efectiv împlinit, sã ieºim din discurs pentru aintra într-o altã realitate, care nu mai e viaþã. Lamodul exigent, nimic dintr-un discurs nu vine sã ne

explice efectul morþii. Oricât ar vorbi cineva, oricât aranunþa-o, moartea nu vine din acest motiv, nu seapropie în virtutea insistenþei profetice cu care estetatonatã. ªi, totuºi,... ea se petrece 2.

În definirea autobiografiei, Paul de Man scrie cãgenul autobiografic este determinat de „figura”(tropul) citirii ºi înþelegerii prezent într-un text,devreme ce fiecare text presupune un autor.3 De Manobservã caracterul antagonic al tendinþeiautobiografice de a se elibera de tropologic, ºi de a sereînscrie, în acelaºi timp, în aceastã tendinþã datoritãmodalitãþii alese de cunoaºtere, naraþiunea unei vieþi.Phillipe Lejeune defineºte autobiografia ca pact întreautor ºi cititor, surprinzând relaþia dintre autor,narator ºi personaj.4 Mai recent, E.S.Burt crede cãmomentul de cotiturã în definirea autobiografiei afost adus de Gustav Gusdorf (autobiografia ca„uniune impurã între un discurs al cunoaºterii ºi oretoricã persuasivã a justificãrii”). Pentru E.S.Burt,autobiografia este scriere a morþii subiectului(autobiography as autothanatographical writing)5.Ofensa, insulta adusã vieþii lui Pavese prin zãdãrniciagrotescã a erosului, construieºte, în corespondenþã cudorinþa de iubire, dorinþa de moarte. Sinuciderea unuimal-aimé rãzbunã idealitatea irealizabilã a erosului.Cursul destinal al lui Pavese se îndreaptã spreirepetabilitatea vieþii, alegerea fireascã fiindsinuciderea.

Existã în cuprinsul cãrþii lui Vianu Mureºanmotive suficiente pentru a înclina în mod voit (adicãcu metodã) tema jignirii spre un exerciþiu filosoficdespre creaþie ºi moarte, eros ºi zãdãrnicie, despreuzura suferinþei morale, despre melancolia în cele dinurmã ucigãtoare a singurãtãþii. Faptul se citeºte maiales în formulãrile unui diagnostician-hermeneut(„hermeneutica situaþiilor existenþiale”,„atenþionalitatea situaþiei”, „afectare-infectare-interafectare”), în câteva rame tropologice („sexul,bestia divinitãþii”, „scriitura morþii ºi scrierea demoarte”), ori în mini-capitolele în care definirea camod de apropriere a destinului pavesian predominãcopios („sinuciderea ca act de interpretare”, „jignirea,boalã socialã, complex relaþional”, „cum este omuljignit?”, „caracterul agonic al erotismului”). Înarsenalul problematic al eseului prevalentã esteevident interpretarea, nu doar cea a operei literare,(disputa despre intenþionalitatea operei literare/ deartã este tranºatã în favoarea intenþiei auctoriale), cide asemenea psihologia suicidului, iraþionalitateaerosului, reactivitatea ºi pre-logicul râsetului, oridiagrama destinalã a vieþii ca ironie tragicã. Cu toateacestea, interpretarea este în eseul de faþã într-un gradînalt intranzitivã. Nu viaþa ºi opera lui Cesare Paveseprimeazã ca obiect al interpretãrii, ci dualitatea creatã

de motivul jignirii ca termen inacceptabil al existenþei,ºi interpretabilitatea existenþei „urâte” (în ambelesensuri ale cuvântului), ºi prin urmare, negate. Ceeace face ca adesea cazul Pavese sã fie pus întreparanteze, pentru ca autorul eseului sã se lanseze înconsideraþii neaºteptate pentru temã, cu atât maipercutante cu cât ele rezoneazã în idiomul ºi ritmultemelor pavesiene. Numeroase asemenea ocazii deacompaniament „duplicitar” determinã faptul ca scarainterpretativã sã fie declarat subiectivã, empaticã,ludicã, ironicã, sarcasticã (vezi de pildã pp. 6, 10, 56,64, 112, 134, 145, 154) ºi, desigur, aºa cum oricine s-ar fi aºteptat, scara respectivã sã fie „criticã”,impersonalã, gravã, doctoralã, neutralã. Ferindu-se sãfie didactic, Vianu Mureºan recurge ingenios lamixarea celor douã cãi, asumându-ºi cu savoare risculîntrepãtrunderii acestora, preferându-l pe acestariscului empatiei totale pe care scrierea propriu-zisã l-ar fi adus în „dialogul” dintre el, autorul eseului, ºiPavese.

„Nici vorbã, n-am interpretat situaþia de viaþã alui Pavese ca un virtuoz cu ochii aþintiþi pe partiturã,pentru cã notele cele mai importante pur ºi simplunu se vãd. A trebuit sã evoluez orbecãind, cântânddin memorie, ºi unde nu-mi aminteam nimic,improvizând”.6

„Evoluþia” vis-á-vis de farul operei pavesiene eadevãrata temã a eseului lui Vianu Mureºan. Înpromisiunea eseului veritabil, autorul ºtie sã sfârºeascãscrierea sa înainte ca aceasta sã devinã un studiusavant, dar nu înainte de a incita suficient cititorul,pentru ca paginile lecturate sã fie memorabile cainformaþie, joc estetic, persuasiune, lecþie deimaginaþie.

Note:1 Vianu Mureºan, Pavese, omul jignit, Limes, Cluj,

201, pp. 32-33.2 Ibid. p.130.3 Paul de Man, „Autobiography as De-Facement” în

The Rhetoric of Romanticism, Columbia UniversityPress, New York, 1983, pp. 68-69.

4 Phillipe Lejeune, Pactul autobiografic, Univers,Bucureºti, 2000, pp. 11-14.

5 E.S. Burt, Regard for the Other. Autothanatographyin Rousseau, De Quincey, Baudelaire and Wilde,Fordham University, New York, 2009, pp. 3-4.

6 Vianu Mureºan, op.cit., p.11.

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Marius Jucan

Omul Pavese: un excursasupra destinului

Bordás Ferenc (Ungaria)

ªi al doilea volum, Captivul, Ed. Polirom,2006, al trilogiei Dorei Pavel (alãturi deAgata murind, ediþia a II-a, Ed. Polirom,2004, ºi Pudrã, Polirom 2010) continuã sondareaabisalului incontrolabil al fiinþei umane, acelaparat psihic, în care „pulsiunile distrugerii ºimorþii se înfruntã cu pulsiunile vieþii” (p. 222),plonjând scafandric, prin introspecþie, în lumeatulbure a inconºtientului, disecând minuþiospsihologia umanã. Romanul Captivul nu estedoar povestea unui regizor captiv în propriulproiect, ci o radiografie a unei umanitãþicomplexe, cu o psihologie deviatã, încãrcatã deangoase, distorsiuni, decepþii, manii, vinovãþii,nevroze, coºmaruri lãuntrice, cu personaje fragileºi vulnerabile, prin care Dora Pavel descinde dinromanul psihologic interbelic, este alãturi de celpostbelic, ilustrat de Augustin Buzura ºi NicolaeBreban, ºi deschide un drum nou în prozapostrevoluþionarã, inovând tematic ºi stilistic,fascinându-ºi cititorii prin actualitatea prozei salepline de suspans (acþiunea este fixatã laîntretãierea celor douã milenii), de erotismexacerbat, de senzaþional riguros distribuit, de oneostoitã plãcere de a povesti ºi de a scrie despreoameni, de a construi biografii care se þin minte,sondând instincte primare ºi analizândinfinitezimal condiþia umanã printr-o permanentãalternare a planurilor epice real – imaginar,prezent – trecut (evocat cu ajutorul memorieiafective fabuloase a protagoniºtilor).

Tematic, romanul abordeazã teme duale:dragoste maladivã – incest, atracþia vicioasã dintrecei doi gemeni Zedra ºi Zigu, copiii regizoruluiPeter Jedrijevschi, pasionat de un proiect: „O sãfac din teatrul ãsta unul celebru!” (p. 42).

Ponind de la tema „lumea ca teatru”, pe scenacãreia omul îºi împlineºte rolul hãrãzit, DoraPavel, prin antinomie, construieºte „teatrul calume”, prin care absoarbe realul unei lumi, opiesã cu subiect militar pusã în scenã deJedrijevschi ajungând sã fascineze spectatorii: „toþi

îl ascultã cu gurile cãscate, pentru cã poveºtilesunt noi, ele nu sunt niciodatã la fel, iar aici, pefront, ca ºi în teatru, se absoarbe orice, aºa rupþide lume cum sunt” (subl. n.; p. 154). În spectacolactorul îºi joacã jocul, numai în spectacol îndrãz-neºte sã plângã („sã-ºi plângã plânsul lui încet,care îi face aºa de bine”) (p. 155). Dar, dacã înlume actorul nu-ºi cenzureazã unele habitudini pecare le are, ticuri, gesturi, în spectacol renunþã laele, pentru cã „în teatru, întocmai ca pe front, ei(actorii, s.n.) s-au lãsat torturaþi de mii de ori uniide cãtre ceilalþi, sau poate nu torturaþi, ci, dimpo-trivã, ocrotiþi ºi mângâiaþi...” (subl. n.; p. 156).

Aici, în teatru, trãieºte o lume aparte, iarregizorul l-a transformat într-o colonie, în careactorii locuiesc efectiv, „trãiesc de bunã voie într-oizolare totalã de restul lumii”. Faptul nu treceneobservat de câteva publicaþii. „Teatrul Micrenaºte sublim din ruine, învãluit în mister ºifervoare”, se apreciazã într-un articol, sau: „Unsuspans existenþial în schimbul sãlilor pline”. Alþiiconsiderã cã aici curge „Povestea unor pustnici ºia misterului lor labirintic”, care s-au izolat, cumdeclarã unul dintre actori, cãci „agresiunii de-afarãîi preferãm lumea infailibilã de dinãuntru” (subl.n.; p. 160). Regizorul a mutat întreg personalulartistic în teatru, în a cãrui proximitate existã ºiun spital psihiatric, un institut de specialitate,acesta fiind locul lor de vieþuire, de recuperareprin forþa terapeuticã a jocului de-a lumea în acestunivers, pentru cei de-afarã un adevãrat ospiciu,în care însã locatarii sunt etern copii,predispoziþia lor ludicã având valoare catharticã,fiindcã, „descãtuºaþi de raþiune”, „deautocontrolul trivial ºi dezagrabil” sau „în numeleautenticitãþii [trãirii, n.n.]”, ei fac spectacol care sãplacã, fãrã sã trãdeze frumosul (p. 168). Despredoctorul Radic, personajul narator Zigumãrturiseºte: „Vorbeºte mult. Vrea sã mã facã ºipe mine sã vorbesc. Îmi spune cã asta mi-ar facebine. M-ar «elibera». M-ar ajuta sã înþeleg «ce-am

fãcut». ªi de ce am fãcut «ce-am fãcut». «Terapiaprin cuvinte». La fel de importantã ca «terapiaprin joc». Acum poate sã mi-o spunã. Cã actoriin-au fost actori, cum îi ºtiusem eu, dar au devenitactori. Din simpli pacienþi. ªi cã ideea recuperãriilor a fost a lui ºi a lui Jedri (captiv al acestuiproiect, în spectacol el joacã un rol secundar, daresenþial pentru reuºitã, de mare risc, actoriiproveniþi din spitalul legat, printr-un tunel, deTeatrul Mic, putându-l sacrifica. n.n.). Iarproiectul le-a reuºit. Pacienþii s-au vindecat, spuneel. Cum am putut vedea ºi eu, terapia prin teatrua dat roade [subl. n.]” (p. 213).

Esenþial în decriptarea acestor valori aleteatrului este Capitolul doisprezece (cifrã cuvaloare simbolicã în economia epiculuiromanesc), care îi surprinde pe cei doisprezeceactori la repetiþia piesei unde „pãreau niºte copiijubilând” (subl. n.; p. 163), încercînd sã urmezestrict indicaþiile regizorului lor, care le cerea sãlase „trupul sã vorbeascã pentru voi”, precum ºisã atingã performanþa „eliberãrii imaginii de subtutela literaturii”, toate astea, doar pentru a apãracaracterul veridic al jocului.

Desenul scenografic, plin de inventivitate, seroteºte ºi el tot în jurul acestei cifre: celedouãsprezece cercuri, trasate cu crete diferitcolorate, cu sãgeþi în dreapta, în stânga ºi înfundalul scenei, sunt menite a sugera crearealumii, prin actul procreaþiei, act sexual ilustrat deacest joc al perechilor, Jedri fiind rãnit, darrecuperat. La fel, cele douãsprezece cercuri potsugera ºi reluarea reprezentaþiilor, dupãvindecarea regizorului-actor, ajutat de secundulsãu, psihoterapeutul Romulus Radic, cel solicitatde la început de cãtre regizor sã gãseascã locul„mãºtilor” în acest scenariu dinamic, sã deacontur „bizareriilor din mintea lor”, cãci „numaitu poþi da dorinþei lor o ºi mai mare adâncire.[...] Iar limbajul, cuvântul – sã le punã afectul însurdinã, ca pe un obiect uitat.

În rest, rãmânem laolaltã. Eu cu tine, noi cuei, cu tot ce e omenesc în ei, bieþii, de cândlumea” (p. 61). Acest spaþiu, plin de capcane, alTeatrului Mic, condus de un „regizor sclipitor”,pe care un ziarist îl prezintã, într-un titlu, în

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

comentarii

Cezar NicolescuLil 1.0Bucureºti, Casa de pariuri literare, 2010

În 2003 am avut onoarea sã citesc la cenaclulEuridice al domnului Mincu („Euridice, eu mãduc sã mã culc”) ºi sã particip la un banchetde trei zile în demisolul de pe Griviþei însufleþitpe-atunci de Mady, Cezar & Roxana: beamlimonadã ºi Metaxa, vodcã Perfect, iar din cînd încînd Cezar ciuruia alieni, cu ochii ciobiþi, însevraj. Greu s-a hotãrît sã-mi arate strucutrileiniþiale din Lil 1.0 (poate cel mai frumos poem algrupãrii „Fracturi”, ocultat de o glorie literarãprematurã). ªi mai greu a decis sã-mi prezintevideopoemul creat pe tiparul Lil 1.0 (singurulvideopoem autohton despre care se poate spuneceva – imagini hipnotice, alb-negru,wongkarwaiene, muzica Rammstein, jeturitextuale, ce s-o mai fi ales?). Orgolios cît încape,Cezar n-a publicat pînã azi nimic: unul dintrecreierele revistei

& grupãrii Fracturi, realizator al website-uluihyperliteratura (scos la pensie de celãlalt„acþionar”), cãrtãrescian (dar asta nu trebuie sã-ldoarã, n-are nimic din cãrtãrescianismul însiropat,mimetic al Bãicuºilor gherguþieni, nostalghiavenindu-i ca o mãnuºã prinþului brãilean): „goalãîn pat/ sorbind o gurã de ceai/ trãgînd un fumdin þigarã,/ Lil recitind Dragostea, dînd încã opaginã,// tuºul din imprimantã se freacã de hîrtiaalbã, fierul de cãlcat frecîndu-se/ de ceea ce vomîmbrãca azi,/ hainele pe care le vom dezbrãcaazi/ de pe pielea cu gust de cacao cu lapte,// lapetite Lil touchée,// cînd ceara din pãr se usucã,/cînd fixativul din pãr nu îmi mai ascultã mîinile,/troleele încep sã se audã,/ limba asprã amotãnelului Tzutzi o sãrutã pe gît/ sub pãturacare ne înþeapã,/ ascultãm dioxidul ieºind dinsticla de pepsi/ Lil povesteºte/ de la genunchi înjos dezvelitã,/ mîzgãlitã pe sîni cu pixul/ «stripfor me baby»,// incoerenþa orelor dimineþii// cupicioarele strînse// cu cartea pe jos// cu coperþileînchise” (24 iunie 2001). Citeºti Lil 1.0 cu sufletul

la gurã, erotizat, adolescentizat, în starea aia pecare numai cãrþile vii ale acelor „happy few” þi-odau. Sã pot încheia: Casa de pariuri literare (aeminentului p/artizan un cristian) nu a riscat dedata asta nimic: Lil 1.0 e o carte-obiecttulburãtoare, erogenã, conþine un poem toxic-eliberator, iar gloria dîmboviþeanã & murdarã vaocoli-o – pun pariu – ºi acum.

ªtefan Manasia

Nostalgia corporatistã

Ironim Muntean

Lumea ca teatru, teatrul ca lume

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011 7

termenii „Charisma unui regizor sau magiaincendiarã a dãruirii” (p. 160), genereazã nu doaro atmosferã propice creaþiei, ci dezlãnþuie ºiinstinctele primare în interpreþii ce parhipnotizaþi, dar care, prin geniul lor atât deaproape de nebunie – cum explicit este textul dinFranz Kafka pus ca motto de romancierã: „Acolosunt oameni! Închipuiþi-vã, aceºtia nu dorm! [...]Pentru cã nu obosesc. [...] Pentru cã sunt nebuni.[...] Cum ar putea obosi niºte nebuni!” (FranzKafka, Copii pe ºosea) –, ating performanþa.

Compoziþional, Captivul este un roman gotic,cu osatura lui finã ºi individualizarea portretisticãîn tehnica miniaturalã, protagoniºtii fiind atraºi deacest spaþiu claustrant, dar magic. Nu lipsesc nicielementele romanului thriller plin de tensiune, cunote de senzaþional, de suspans gradat riguros. Încele trei pãrþi ale romanului, cele cincisprezececapitole, compuse fiecare dintr-un numãr variabilde secvenþe narative, structureazã romanul biplanreal – ficþiune, prezent – trecut, în imensul

monolog confesiv al lui Zigu Jedrijevschi, dinperspectiva narativã a cãruia se încheagã întreagaconstrucþie epicã, un ºuvoi de amintiri, situaþii,sentimente îngemãnate cu ale celor cu care intrãsuccesiv, ori rememorativ, în relaþie.

Romanul este construit în „oglindã”,verificându-se ideea cã, pentru Dora Pavel,literatura este autoproiecþie – actul creaþieiartistice este implicit, act existenþial, oglinda fiind,ca ºi pentru Ion Barbu, spaþiul purificãrii prinreflectare; literatura se dovedeºte a fi dificilãlibertate: „lumea purificatã pânã a nu mai oglindidecât figura spiritului nostru” (Ion Barbu, Poeziiºi prozã). Ilustrativ în acest sens este cazul Zedrei,pacienta de la rezerva 43 a Spitalului Sf.Anastasia (legat printr-o pasarelã de Teatrul Mic).Ea coboarã de la etaj la subsol, face „o incursiuneabisalã”. „Înainte de cotiturã, la parter, pe casascãrilor, la limita cu tavanul, o oglindã uriaºãvegheazã cu faþa-n jos” (subl. n.; p. 221). Nu sevede pe ea reflectatã în oglindã. „Printre petelegãlbui, care acoperã ca mucegaiul faþa oglinzii,[...] ea nu este, deºi... este! Pentru sine, care nu sevede pe sine în oglindã, e o absenþã, în timp cepentru ceilalþi, care n-o vãd, nici ei, acum, e totuºio prezenþã, dat fiind cã o lãsaserã mai devreme însalon” (subl. n.; p. 221). Cu bani luaþi de acasã,pe unde trece mai întâi, pacienta rãtãceºte pestrãzi, intrã într-o drogherie ºi i se oferã cu multãgentileþe o oglindã ovalã, pe suport, ºi „oglindaaia cu incrustaþii aurite o atrage tot mai mult, cao micã bijuterie” (subl. n.; p. 228), fãcând-o sãasocieze imaginea de acum cu dureri mângâiatealtãdatã, pe locul vânãtãii, de buzele frateluigeamãn Zigu, de care se simþea atrasã, acestexperiment astâmpãrându-i „foamea cunoaºteriide sine”, atunci decizând „sã evite orice iniþiativã

a minþii”, lãsându-se „pe de-a-ntregul numai învoia lui, a trupului” (subl. n.; p. 234), o foameaducãtoare de revelaþia propriei nimiciri. FraþiiZigu ºi Zedra fuseserã abandonaþi de mamã încopilãrie, o mamã care îºi teroriza fiica, dingelozie maladivã, ºi care o va pãrãsi dupã ce oumilise îngrozitor, aruncându-i astfel pe cei doigemeni unul în braþele celuilalt, într-o iubireincestuoasã psihologic, fãrã cãdere în pãcattrupesc, însã, fãrã ca fratele sã îºi atingã sora sausã o sãrute, dar purtând-o mereu în suflet,protejând-o, apãrând-o, mângâind-o cu privirea,suferind, nelãsându-se fascinat de alte femei, deºiîn teatru, ca designer vestimentar, simte ºi alteatracþii, consumate însã în relaþii pasagere. Nicimãcar posesiunea repetatã a surorii sale vitrege,Osea Tetean, printre baloturile de haine dincãlcãtoria teatrului (adolescenta despre care încãnu ºtie acest adevãr cumplit, legat de rudenia lor),nu-l liniºteºte, nu-l rupe de imaginea Zedrei, nu-lapropie de acea tânãrã, abia cunoscutã, desprecare crede, pe bunã dreptate, cã are instinctecriminale ºi care l-a dominat pe Zigu o vreme,prin insistenþa ºi iubirea ei, pentru slãbiciunile ºirãzbunarea ei, pentru satanismul ºi instinctele eicriminale. Pãrãsitã de el, Osea chiar încearcã sã-lsuprime pe Zigu, dând foc baloturilor între carefãcuserã dragoste, supunându-l ºi pe el uneiintoxicãri cu fum, paralizante. Totuºi, Zigu esteobsedat în continuare doar de sora lui geamãnã:„Chiar dacã iubirea mea a obosit, eu îþi voi mairepeta o vreme numele, ºi numele tãu, micuþo, seva afla printre puþinele vini de care mã voi lepãdacât de curând cu sinceritate. O, Zedra! Zedramea...” (p. 175).

Roman analitic ºi psihologic, Captivul estestructurat pe câteva niveluri, care se intersecteazãºi se multiplicã, surprinzând o familie complexã,în care pãrinþii se despart din cauza unei mamegeloase, care-ºi supune fiica, de micã, umilinþei,aruncându-i câte un os ca unui câine, fãcând-o sãse târascã pentru a i-l depune ei la picioare, osajuns laitmotiv, ce o urmãreºte ºi la disecþii laFacultatea de Medicinã, mai târziu, sau cât timpva rãmâne în rezerva 43 de la Clinica SfântaAnastasia. Zedra poartã cu sine mereu acea pungãcu oase, adunate încã din copilãria umilinþelorsale, cãci pentru ea ajunseserã sã aibã o „valoareterapeuticã”. Cei doi fraþi gemeni vor fi crescuþidoar de cãtre tatã, dormind împreunã pânã pe laºase ani, separaþi prea târziu, când deja apropiereadintre ei devenise maladivã, erotismul incestuos,chiar dacã Zigu nu o atingea ºi n-o sãruta pebuze, sora lui rãmânând mereu pentru el:„doamna”, „stãpâna”. „Toatã viaþa voi încerca sã-þiprind din aproape în aproape succesiuneagândurilor, a celor mãrunte, incontrolabile, a celorintermediare” (p. 133), mãrturiseºte Zigu,socotind sculptura Eternul idol a lui Rodin„emblemã iubirii noastre interzise”, cuplusculptural fructificat de Jedri ºi regãsit de cãtrefiul sãu, Zigu, într-o scenã dintr-o piesã montatãde regizor, în care cei doi actori, debordând detalent, realizau cu formele trupurilor lor oimitaþie perfectã a lucrãrii.

Construit din perspectiva narativã aprotagonistului Zigu Jedrijevschi, romanulCaptivul varsã în ºuvoiul memoriei atât imaginealui Zigu, cât ºi pe a celor cu care intrã în relaþie,cu vieþile lor, cu poveºtile lor existenþiale. Toatesunt legate de Teatrul Mic, care dupã renovarepreia proiectul lui Jedri, ajunge cu un spaþiu subpecetea magiei creatoare, dar ºi a unor energiimalefice, în care majoritatea evolueazã mocnit încerc închis, parcã sãlbatic, unde actorii elibereazãenergii distructive, ajungând ca niºte animale decirc greu stãpânite de bagheta îmblânzitorilor,

fiinþe tarate, cu porniri primare, care îl pun înpericol chiar ºi pe autorul proiectului (în scenafinalã a piesei, când joacã rolul decapitatului,Jedri fiind ucis de propria fiicã).

Marea artã a romancierei stã în dimensiuneatragicã a eposului (încheiat cu-n Epilog), în familiaregizorului îngrãmãdindu-se ca într-o tragedieanticã vinovãþii numeroase: cele ale unei mamegeloase (pânã ºi pe fiica sa), o mamã dezaxatã,pãrãsindu-ºi mult prea devreme soþul ºi copiii;vinovãþiile unui tatã prins, pânã peste cap, înproiectul sãu benefic, dar atât de riscant prinenergiile malefice ale bolnavilor recrutaþi înscopul recuperãrii lor prin teatru, prin capacitatealui terapeuticã; tensiunea erosului maladiv de caresunt stãpâniþi gemenii; Zedra, pãrãsitã de mamasa, se fixeazã afectiv de tatã; în cele din urmã,crima ei premeditatã. ªi în teatru, personajelesunt angrenate într-un mecanism alimplacabilului, încãrcat de capcane, unii dintreactori nerezistând pânã la capãt: Gregor Surugiu,compozitorul, profilat pe roluri tragice, care seconduce dupã afirmaþia lui Bioy Casares: „Însingurãtate este imposibil sã fii mort” (p. 86),trãieºte drama decãderii muzicianului al cãruinume îºi depãºise nepermis opera. „Pentru cãstrãlucitul student în arta dramaticã ºicomponisticã, autorul unei lucrãri muzicale multaºteptate ºi pe seama cãreia se înfiripase nu demult o adevãratã legendã, fusese pus dintr-odatãîn situaþia de a nu putea face dovada genialitãþii ºia originalitãþii sale. Fãrã a fi încã un «bun public»,munca lui se dusese, toatã, pe apa sâmbetei” (p.87). Distrus, actorul Gregor, care fusese jefuit,cãruia îi dispãruserã fragmentele componistice,face acum figura unui ins suferind. Cu adevãratsuferind, îndeplinind rolul de corepetitor, el estetot mai singur, mai abãtut, astfel încât moartealui nu a fost o prea mare surprizã, nici eforturilen-au fost prea mari pentru a se afla dacã sfârºitullui a fost accident, sinucidere sau crimã. Anchetacondusã de inspectorul Anelin n-a reuºit sãelucideze cazul: depoziþiile tuturor celor anchetaþiau împins lucrurile spre piste diferite, potenþându-se astfel caracterul de thriller fascinant.

Nu lipsesc nici descrierile (de interior), maipuþine decât în Agata murind, dar valoricindiscutabil egale, personal fiind impresionat depotenþarea metaforicã, limpezimea limbajuluiaforistic: „Oamenii au înzestrarea de-a gândi, nuînsã ºi pe aceea de a-ºi putea trece judecãþile,simultan ºi integral, în rostire” (p. 34), de scriituraîndelung cizelatã, aptã sã dezvãluie rafinateleincizii analitico-psihologice ºi tensiunea trãirilordezvãluite gradat, cu mare impact asupracititorului. Un ritm narativ impetuos, o frazareînvãluitoare care captiveazã ºi ºocheazã,conducându-ne în subteranele abisului existenþial,în pliurile sufletului insolit, pus sub lupa analizeiinfinitezimale, ce dezvãluie clar-obscurul uman,toate fac din Dora Pavel o voce puternicã, dândtragicului o dimensiune greu de gãsit în prozaromâneascã, într-un tipar epic fascinant prininvenþie, densitate senzualã, acuitatea percepþiei,iar, prin subtilitatea explorãrii lumii teatrului,amintind de prozatoarea americanã Susan Sontag(autoarea, printre altele, a romanului În America,regizor, om de teatru total preocupatã de aceastãartã: Boala ca o metaforã, Despre durereacelorlalþi), într-un sincretism artistic în care nu-isunt strãine arta regizorului, a scenografului, dar,mai ales, forþa creatoare proteicã.

Iuri Ljukshin (Rusia)

Însemnãrile mele despre proza lui Petre Barbuar putea avea un alt titlu, probabil mult maiatrãgãtor; bunãoarã, „Istoria” unui leneº cuprivirea îndreptatã spre un miraculos „Complex”cãlãtor... Nu sunt excluse ºi alte titluri, toateavînd sã semnaleze însã un talent incontestabil,un prozator înzestrat cu darul privirii narative,lucid, deschis lumii imaginarului, humorului„executat” în diverse registre ºi nuanþe, adeseainsolite ºi, în mod cert, originale.

De la Scara mea de incendiu, prefaþat deregretatul Laurenþiu Ulici, volum însumînd prozescurte, cariera literarã a lui Petre Barbuînregistreazã titlurile Tricoul portocaliu fãrãnumãr de concurs, Dumnezeu binecuvînteazãAmerica, Ultima tresãrire a submarinului legionarºi Blazare, ultima fiind obiectul reflecþiilor de maijos. Cititorul are sã sesizeze continuitatea unorsoluþii proprii discursului narativ, alternanþele

ipostazei naratoriale, humorul ºi un anume modde a trata în deriziune aspecte ale realului,ecourile acestuia asupra fiinþelor mai mult saumai puþin debusolate, stãruind în habitudini, în –sã le numim – reflexele condiþionate ale uneiexistenþe terne, nesigure, tîrîte, parcã involuntar,de orele istoriei... Apãrut la Editura Nemira în1998, romanul Ultima tresãrire a submarinuluilegionar ne fixeazã elocvent în atmosfera generalãa anilor premergãtori evenimentelor din 1989.Cronica romanescã se scrie într-un oraº deprovincie în anii 1986 ºi unul dintre protagoniºtie prof. Marian Ghiþã, directorul Casei de Culturã,împãtimit arheolog amator; peripeþiile suntfrecvent hilare ºi vag carnavaleºti, cu referinþe laepocã, la mentalitãþi, la o anume ambianþãinvoluntar tristã ºi anostã (un recital de poezie,relicvele arheologice cu inscripþii Made in Italy...)Spectacolul general e al unei mohorîte realitãþiexistenþiale (cotidianul trist ºi cenuºiu; anecdotacare subliniazã jocul unor evenimente, obsesii,confuzii, debusolãri ºi ezitãri la începutul unei noiperioade istorice).

În Blazare (2005), roman prefaþat pertinent deSanda Cordoº, un alt sistem de raporturiinterumane ne invitã sã urmãrim un alt Bîlci aldeºertãciunilor ºi al jocului, univers global pus înmiºcare de marionetele ºi de agenþii uneisuprarealitãþi întemeiate pe detaliile cotidianului:un Complex unde se „oficiazã” (ritualul ºiceremonialul dictate de timp!) la cozile mitice aleanilor ’70-’80, cu miºcarea agitatã a „maselor”, cuce anume se „bagã”. Ulterior, Complexul, veritabiltemplu al generozitãþii mimate, devine centrulaceluiaºi spectacol interpretat de fiinþe ratate, deobsedaþi de îmbogãþire, de emisari ai Diavolului

sau ai unor instituþii suspectabile. În spaþiul astfelconcentrat ºi mitizat, jocul îºi deruleazã diverselescene ºi acte, pînã la momentul supremeideclanºãri a imaginarului, încît farsa ºi burlescul,clownii prezenþi, momentele groteºti seconvertesc într-o istorie uluitoare; Complexul,locul unde se definesc evenimentele, timpul,durata, istoria, începe sã... cãlãtoreascã,parcurgînd un numãr impresionant de kilometri,grupînd ºi regrupînd forþele pentru a-l celebra într-un alt context al jocului.

Discursul naratorului e constant situat lapersoana întîi, de unde ºi comentariul reflexiv, oebuliþie continuã precum într-un protest afiºat ºireluat cu diverse modificãri. Costache Enoiu,„fãrã slujbã ºi fãrã bani”, trãieºte privind de lafereastra apartamentului miºcarea cotidianã aLumii, reunind Complexul, oamenii, bãtãliile dateîn spaþiile delabrate ºi abandonate alemagazinului, „Templul”; terasa, loc al unor hilareºi fanteziste spectacole, înmagazineazã „istoria”tristã a tîrgului de pe Dunãre în anii ’70-’80 ºi,ulterior, dupã 1990. Toate celelalte personajeexistã doar în funcþie de acest BÎLCI GENERAL,ca într-un hronic burlesc ºi demistificator sau caîntr-un roman picaresc unde toate faptele ºievenimentele sunt tratate cu sarcasm ºi humor, cuironie ºi un sentiment de frustrare ºi rãzvrãtire.

Familia Enoiu (tatãl, fost feroviar, mama cuvocaþia distribuirii produselor primite de la U.E.,Teodora, sora îmbogãþitã) e mereu invocatã deCostache, fiul, prizonier al ferestrei, al neantului,al frustrãrii ºi martor totodatã al acestui carnavalunde sunt prezenþi un inginer devenit negustor de perii, un misterios Adrian Dura, un fel deintrigant de mistere medievale ºi cuplul Lunescu,autorul unui braconaj în materie de televiziune(un studio ilegal, falsificînd biografii, inventînd –precum în farse – situaþii, oameni, evenimente),înzestrat cu darul limbajului scatologic ºi al cãruicanal TV produce Muie Show-uri (cuvîntul are osemanticã... generoasã, chiar ºi în „dicþionarul”prof. Rodica Zafiu, 101 cuvinte argotice,Humanitas, 2010, pe care îl recomand românilordoritori sã-ºi îmbogãþeascã vocabularul...).

Disponibilitatea lui Costache Enoiu de a privi(tentativele de a munci sau de a protesta au eºuatuºor) provoacã mecanismul acestei naraþiuniînrudite cu proza lui Hrabal sau cu aceea a luiGogol, fiind sursa comentariului narativ ºi aalternanþelor de voci: „O singurã perspectivã mi s-a deschis atunci: Complexul. M-am aºezat lafereastra bucãtãriei ºi am privit lumea miºunîndîn jurul acestei clãdiri în formã de potcoavã”.Privirea/contemplaþia deschide calea reflecþiilorunui Oblomov de provincie încãrcat de impresiiledeceniilor ºase ºi ºapte, dispus sã analizezeinsolitul unei noi perioade... Compensator,observaþia e antidotul ratãrii ºi stimuleazãenergiile unui ins necruþãtor cu toate aspectelesancþionabile în opinia sa: înmormîntarea tatãlui,cinismul evaluãrii cheltuielilor; insatisfacþiile ºinemulþumirile continue; destructurarea tuturorfactorilor generatori ai peisajului social ºi moral etc.

Starea de „beligeranþã” declaratã; agresivitateaºi frustrarea definesc personajul-martor graþiecãruia caricaturalul, jocul mãºtilor ºi farsa seconjugã sub semnul URÎTULUI, termeninseparabil, în cele din urmã, ºi definitoriu;explicaþia humorului negru, a discursului corozivºi cinic, enormul caricatural al show-urilor luiMihai Lunescu se aflã în privirea adesea

intratabilã a acestui personaj legitimat de logicaîntregii proze. Blazare e romanul unei blazãrisimulate, interpretate de un actor strãlucit graþiecalitãþii privirii sale, defel dispuse sã escamotezesau sã eludeze spectacolul cotidian al unui timpcvasirevolut. Momentul menit sã dea amploareinfrarealitãþii lumii înfãþiºate e acela al „plecãriiComplexului”. Tot ceea ce þinea de memoriaacestui „templu” demitizat e acum un atribut alimaginarului; el absoarbe, concentreazã ºielibereazã totodatã întîmplãri, fapte, evenimentemai mult sau mai puþin groteºti sau amendabilesub specia unor raporturi normale. „Complexulînainta ca un vas de croazierã fericit însingurãtatea valurilor de grîu”, noteazã naratorul,dispus sã încheie un timp al privirii ºi aljudecãþilor consemnate.

Romanul lui Petre Barbu Blazare e, fãrãîndoialã, o creaþie maturã ºi articulatã; el ratificãdefinitiv, sunt sigur, un scriitor, sperînd sã nudezerteze din breasla creatorilor de destine ºi deevenimente.

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Ion Vlad

Jocul ºi spectacolul vieþii

Katsunori Hamanishi (Japonia)

Elena Davicino (Argentina)

Tonul a fost dat, iatã, cu voce tare, astfelîncât în cãrþile imediat urmãtoareautoportretul trasat în linii ferme, tranºante,nu va face decât sã se impunã cu ºi mai multãforþã, apãsând pe ideile ºi atitudinile proclamateîn Structura nopþii. Deja titlul cãrþii urmãtoare,Blindajul final (1981) spune mult despre aceastãconsecvenþã a “obsesiei modelatoare”, iar poemeleo confirmã ca variaþiuni pe tema fortificãrii euluiimpulsionat de o energie din nou înflãcãratã, deconsistenþã cvasimetalicã, încorporatã iarãºi înmotivul tãierii, al preciziei chirurgicale a gestului(auto)modelator, al unei pasionalitãþi încordate, ceatinge, pe fond de “infern” lãuntric, de noapte aeului frãmântat, revoltat, cote de incandescenþãcãtre care se urcã cu paºi deciºi, nu înainte de fidesenat, cu aceeaºi precizie, treptele, cu un gustrezidual pentru abstracþiune, dar compensat înmare parte de forþa expresivã a câte unei notaþii-fantasmatice precum cea din finalul urmãtoruluicitat: “Mâinile cu care iubesc/ sunt mâini de cãlãusau chirurg/ cu ele ridic un imn distrugerii/pãcatului altoit pe sfâºietoarea minciunã,/ suntmâini pe care le transform/ în instrumente deprecizie maximã./ mâinile de pe creier”. Prinrepetare de la un poem la altul, “precizia” sedovedeºte a fi obsedantã ºi impune ca orice gestperseverent, ca ºi cum poeta însãºi ar avea nevoiesã se convingã de realitatea propriilor atribuiri:“stridenþa mea este aceea a preciziei”, “violenþã,tu eºti ce pot fi acum/ îndelung aºteptatã,pregãtitã metodic, cu precizie./ violenþa sunt eu”,“obsesia morþii, a spasmului./ þipãtul ce se întindeluând locul/ spaþiului. Neant. Marginea cuþitului./a lacului, a privirii, a vântului”, “sunt spasme de oprecizie metafizicã”, “în mine existã doar semnulmorþii./ bisturiul ºi precizia”, “complexul luminosal neputinþei/ convertit în cuþit”… Regimulhiperbolic e menþinut ºi pentru aceste definiþii desine cãrora li se acordã grade de intensitatemaximã, la limita autodistrugerii: “îmi sunt toxicãprecum o picãturã de cianurã./ ori pe ce punmâna mã prefac în scrum. / ºi sârma ce mãîmprejmuieºte e mortalã./ eu sunt sârma”. Iarceva mai departe: “Lucruri haotice se strâng petrupul meu/ puls de flãcãri ºi iad/ incomozii seomoarã în mine/ ringul plin de sânge”…

Din spaþiul unor asemenea exersãri ale posturiiviolente ºi infernale a eului se iese, salutar, înautentica viziune, de o plasticitate nu mai puþinbrutalã, amintind de pictura unui Soutine, cuîntâlniri insolite, de model suprarealist: “Pestemãcelarii ce stau adunaþi/ în colþul strãziisumbru./ n-am vãzut niciodatã atât de mulþifluturi/ zbãtându-se.// valuri aurii sorb ochii cenu sunt fãcuþi sã vadã/ ci sã taie./ o la-la!/ grupîncremenit, schizoid, ce urcã în gol, spre sine,/prin firele de înaltã tensiune ce îmbrãþiºeazã/câmpul, trec mâinile lor întunecate”… Abia finaluldeturneazã viziunea cãtre noþional ºi imagineaconvenþionalã: “tãcerea o torn în cupa morþii”…Alte remarcabile reuºite pot fi notate în apropiere:“Picãturi de ploaie mi se preling pe faþã./ dar teiiblonzi, inumani,/ în genunchi îmi sfâºie pãrul/sfere negre se rostogolesc în jurul inimii/ îmiarunc cuvintele/ în plãmânii voºtri nevãzuþi/…/nu mai pot distinge dâra de fum a avionului/ dedâra de fum a pãsãrii de pradã”, – cu un final ceidentificã ºi formal textul cu trãirea:“numaivãdmoarteaîntunericulesteplinde sânge”.

Ori aceste asocieri îndrãzneþe, cu balansuri întreconcretul ca ºi halucinant, de fundal expresionist,din care nu lipseºte mai vechea “sorã” traklianã:“ocolul lent, din ce în ce mai strâns, de fier,/ alextazului./ când din ziduri roºii se ivesccrãpãturile/ râsului./ o, rânjetul alb al puritãþii./douã feþe de copil rãmân împietrite./ sora neagrãmãrºãluieºte prin ceaþã./ tatãl îºi îngroapã familiaîn melancolie”… În Var, antologia din 1989,poemele noi urmeazã fãgaºul lãsat de Blindajulfinal: imaginarul sau, mai degrabã, “actulsudãrii…, act al dedublãrii”, despre care sevorbeºte într-un poem ce reia tematicaasocierii/disjuncþiei dintre senzual ºi intelectual,apar ºi mai apãsat aici. “Fierul inundã spaþiul”,“întrerupere de oþel” “legea de fier a mâinilormele” “Fier între Mâini/ expresia ultimã/ a Raseide Metal” ar fi câteva din aceste variaþii pe tema“blindajului” fiinþei ce-ºi cultivã în continuareipostaza rece, tãios raþionalã. Undeva se ºivorbeºte aici despre un “ofidism al Raþiunii”, cutrimitere, desigur, la episodul tentaþiei biblice, iarconcurenþa abstractelor redevine semnificativã capondere, cãci sunt frecvente formule ca : “orgoliuabisal”, “neant desfigurat”, “interiorul esenþeiorizontului”, “neputinþa aruncatã pe terasaadâncã/ a desfigurãrii”, “abisul faptei”, care sunãexterior-retoric. Câte un poem precum urmãtorul,de mare forþã a notaþiei vizionare rãscumpãrãadmirabil asemenea excese: “zidul orizontuluiscãldat în soarele alb./ iubire ºi posesiune fizicã.//umbra se retrage în umbrã./ mã satisfacMÂINILE./ mâinile introduse în creier/ cuprecizie violetã, de sânge./…/ Însângeratã.ATINSÃ./ atrasã de o iubire neagrã.// cu mâinileînstrãinate”.

Ciclul major al acestei cãrþi, unul dintrereperele solide ale operei de pânã acum, este însãcel intitulat “Poezia este opþiunea mea cea mai

îndepãrtatã”, care constuie o suitã organicarticulatã de arte poetice. Aici se realizeazã deplinacea sudurã dintre reflecþie ºi imaginarul careaduce concretele spre text, într-un discurs de oremarcabilã concentrare. Propoziþia din titlu,subliniat programaticã, strãbate, când mai clar,când mai difuz, toate poemele, însã, deºi reaparemotivul distanþãrii ºi al delimitãrii raþionale desenzorial ºi “real”, ba chiar de Text ca“Delimitator de profesie”, fuziunea între planurise produce organic, menþinând tensiuneaspecificã a viziunii poetei, între “rigoare ºiobsesie”, termeni asociaþi în chiar versurile dincare am citat. “Cuvintele adânci ale întunericului”sunt puse faþã în faþã cu Soarele care “smulgepielea de pe mâini”, simþurile devin mai acute,între repere reduse la esenþial: “tac ºi ochii îmisunt dilataþi de spaimã. Aud întunericul/atotputernic. Tãcere ºi sânge” (Insinuare). În altãparte: “ºterg sângele de pe pereþi pânã cândmâinile îmi devin albe./…/ amintirea Ta în faþadealurilor însorite devine/ halucinaþie ºi strigãt”,“dincolo de Limitã bucuria ºi eroarea/ esenþaacoperã creierul/ în splendidele deshidratãri alelimbajului./ un steag al nimãnui fluturã”. Stareaelegiacã a fiinþei îndurerate se transmiteinstrumentarului poetic desfãºurat la vedere,verbul se confruntã tensionat cu neliniºteasubiectului: “sunt bolnavã ºi aºtept mântuirea carenu mai vine./ îmi cunosc limitele ºi vina, darmoartea, oare, o voi cunoaºte?/ pe drum, printrecuvinte, seara; acum când cuvintele/ nupenetreazã, ci mediazã/ melancolia imensã dininteriorul laserului/ pe care îl îndrept spre noi cunepãsare./ ai spus odatã sã ne încruciºãmdeznãdejdea ºi frica/ cu metalicele tale degeteinumane”; sau: “aici, scriptor ºi poet îºi smulgunul altuia/ veºmintele greoaie.// aceste cuvintese întorc împotriva mea. arsã de sânge arsã/ decuvinte”…

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

lecturi

Poezia Angelei Marinescu (II)Ion Pop

Konstantin Kalinovich (Ucraina)

Fiicã a imprimeriei (nu a democraþiei), presa eparte integrantã a mass mediei. Prinsã învîrtejul masificãrii, apoi în cel alindividualismului comunicaþional, al exploatãriipersonalizate a tehnologiilor comunicaþionale cedespart mesajul de suportul lui material, aldramatizãrii emoþionale a faptului divers ºi alhibridãrii politicii ºi divertismentului, jurnalisticase aflã în faþa unui viitor nesigur, imprevizibil,care promite schimbãri rapide ºi numeroase.

Odatã cu tiparul, în Europa apar foi volantedestinate consumului public, editate de actoriprivaþi. Tributare gustului pentru noutãþi ieºite dincomun (crime, înfruntãri armate, naºterea unorfiinþe monstruoase) – replicã a interesuluimedieval pentru miracole ºi a spaimelor în faþaepidemiilor, foametei ºi calamitãþilor –, acesteaanticipã presa popularã a secolului Luminilor ºi azilelor noastre, strãinã oricãrei deontologii (1). Înparalel, „gazetele” oficiale de informare, ce aparîn secolul al XVI-lea la Roma, în Anglia,Germania, Olanda ºi Franþa sînt susþinuteprofesional de grupuri de comunicareinternaþionale, ce prefigureazã agenþiile de presãdin zilele noastre. Precedatã de publicaþiile dinFrankfurt (1587), Anvers (1605), Londra (1622), laGazette a lui Théophraste Renaudot (1631) reînvietradiþia propagandistã a genului analelor regilorFranþei. Prezentîndu-ºi abil organul de presãoficial ca pe o concesie acordatã unui antreprenorprivat, regimul absolutist al lui Ludovic al XIII-leaîi încredinþa lui Renaudot monopolul difuzãriiinformaþiilor politice, unele dictate chiar demonarh. Va fi urmat de cel al lui Ludovic al XIV-lea, care va crea monopolul de stat în domeniulinformaþiei savante (le Journal des savants, 1665)ºi al celei cultural-literare (le Mercure galant,1672, devenit Mercure de France în 1717, înîncercarea de a se opune concurenþei strãine).

Înfiinþate sub regimuri politice monarhice,primele periodice europene, ce nu fac decît sãtransmitã publicului o versiune a evenimentelorcontrolatã de autoritatea politicã pe care ocelebreazã, au o componentã corporatistãevidentã. Ea apare în încercãrile de extindere alectoratului prin abonamente colective, prindifuzarea în biblioteci ºi cabinete de lecturã, ºi deasemenea în acordarea de cãtre Renaudot a drep-tului de retipãrire a publicaþiei lui în provincie, înschimbul unei taxe anuale, pentru a evitacheltuielile poºtale, la acea datã foarte mari (2).

Revoluþia francezã inaugureazã, în presã, unpluralism care se va dezvolta în secolul al XIX-lea,îndeosebi sub forma exploziei descentralizate decotidiene politice. În 1850, în Paris apar 12 ziarepolitice, într-un tiraj de 160000 de exemplare iarîn provincie 70, trase în 75000 de exemplare; în1870, în Paris ies de sub tipar 36 de cotidieneimprimate în un milion de exemplare, înprovincie 100, în 350000 de exemplare (3).Proporþia inversã, în raportul capitalei cuprovincia, dintre numãrul periodicelor ºi cel alexemplarelor tipãrite, ca ºi apariþia preseimuncitoreºti (sãptãmînalul le Bon sens ºi laFemme libre, în 1832), uneori angajatã politic(l’Artisan, în 1830, l’Atelier, în 1840), diversificãpeisajul jurnalistic, tributar în mare mãsurãmodelului elitist al consumatorului de presã„luminat”, moºtenit din secolul al XVIII-lea –

concretizare a unei „opinii” în care numãrul redusal electorilor (aproxiamtiv 110000 sub Restauraþie)excludea participarea la politicã a mulþimilor.Ziarele le Constitutionnel ºi le Journal des débats,ce dispuneau în 1825 de cîte 20000 de abonaþidin sînul claselor avute (mai mult de o treime dinelectori!), au contribuit la regrupãrile interne aleacestora într-o competiþie electoralã închisã în faþaorientãrilor liberale ºi sociale.

Definirea modelului economic al presei decãtre Émile Girardin ºi creºterea rolului ei deopoziþie liberalã în preajma anului 1848, cîndredacþiile unor ziare precum le National ºi laRéforme devin pepiniere de viitori oamenipolitici, au lãrgit considerabil lectoratul. În primulnumãr al cotidianului la Presse din 15 iunie 1836,Girardin enunþa trei principii ce au asiguratexpansiunea durabilã a ziarului (4): scãdereaponderii cheltuielilor de producþie fixe (salariile,chiriile pentru birouri, amortizarea materialuluitipografic) prin sporirea tirajului ºi reducereaconcomitentã la jumãtate a preþuluiabonamentului; sublinierea rolului crucial alpublicitãþii ca sursã de venituri, condiþionatã însãde accesul la presã al unui public cît mai numeros(un publicitar va prefera întotdeauna un ziar cutiraj mare); fidelizarea cititorilor prinintroducerea de noi rubrici (divertisment ºi,îndeosebi, romane-foileton: în 1836, publicarea„pe bucãþi” a romanului lui Balzac Fata bãtrînã adublat imediat vînzãrile).

Dezvoltarea pluralismlui prin diversificare sedatoreazã ºi apariþiei unor noi genuri redacþionale(presa satiricã: le Corsaire, în 1822; ziare cucaricaturi: Charivari, în 1832; magazine depopularizare în rîndul muncitorilor: le Magazinepittoresque, în 1833; presa „de bulevard”: leFigaro, în 1854). Pe lîngã acestea, se ivescperiodice de specialitate (economice, financiare)sau destinate unui anumit gen de public (presãpentru femei sau copii).

Capacitatea de propagare selectivã – uneori

instrumentatã politic – a presei, legatã deindustrializarea, masificarea ºi mondializareadomeniului, pune problema puterii mass medieica oglindã a ideologiilor dominante sau,dimpotrivã, ca nucleu de contestare politicã, aredefinirii opiniei ºi a rolului intelectualilor înproducerea conþinuturilor de presã ºi a „spirituluipublic”.

Dacã reproºul de propagandã în folosulstatului, care a marcat începuturile presei oficialecontinuînd pînã în secolul trecut, mai ales înperioade de crizã sau de rãzboi (5), e tot maipuþin actual în democraþiile contemporane,capacitatea de a manipula informaþii, texte ºiimagini, promovatã în instituþiile private dar ºi încele publice sub forma „serviciilor de imagine” ºia „birourilor de relaþii cu presa”, genereazãneîncredere ºi neliniºti. Sacralizatã de Burke în1787 ca „cea de a patra putere”, presa zilelornoastre poate fi privitã, aratã Marcel Gauchet, nudoar ca o „contra-putere” ci ºi ca o „meta-putere”sau „anti-putere” (6). Pivot al procesuluireprezentativ ce produce spaþiul public, presa,instalatã între reprezentanþi ºi cetãþeni, apare ca o„contra-putere pe bazã de publicitate” fãrã forþãcoercitivã (nefiind aºadar o putere în senspropriu) – o instanþã publicã intermediarã al cãreirol e de a corecta derapajele reprezentãrii limitînd-o din exterior. Ca imagine a unei judecãþipublice distinctã de decizia politicã, jurnalismul –mijlocitor anonim în procesul reprezentãrii – „facesã existe o putere pe care nu o posedã el însuºi,care însã trece prin el ºi care nu existã fãrã el” (7).Fluidizarea microfizicã a unei puteri ce setransmite prin efecte de capilaritate, cum arspune Michel Foucault, e foarte vizibilã îndemocraþia de opinie, numitã de unii democraþiede supraveghere sau de control, de alþiidemocraþie participativã, „democraþie aefemerului” sau chiar „post-democraþie”, axatã peo figurã instituþional-tutelarã (judecãtorul) ºi peuna extra-instituþionalã (opinia). În acestdispozitiv, presa poate fi perceputã ca o „meta-putere” articulatã dogmatic cu ideologiadrepturilor omului tratatã emotiv sau compasionalºi cu controlul public al puterii. Transformatã în„putere mediaticã” prin exaltarea ecoului

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

Horia Lazãr

incidenþe

Democraþia, presa, opinia

Claudio Lara (Argentina)

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 213 • 16-31 iulie 2011

psihologic al imaginilor ºi prin exacerbareasemnificaþiei sondajelor, ea tinde sã devinã o„anti-putere”. Indispensabilã funcþionãriidemocratice (personalul politic e silit sã recurgã laaceleaºi mijloace mediatice, fie cã e în poziþie deputere sau de candidat la putere; impactul unuiinterviu televizat e întotdeauna sporit deanunþarea lui prealabilã în presa scrisã),activitatea jurnalisticã face însã sã se nascã,închizînd cercul în care se înscrie, bãnuialacomplicitãþii cu puterea reprezentativã, prinaceasta delegitimatã, ºi mitul conspiraþiei politico-mediatice. În halucinaþia supravegherii populare,formidabilã maºinã de „incapacitare” a legalitãþiielective, presa e expediatã în golul suspiciuniigeneralizate ce anunþã „democraþia neputinþei”(fr. „démocratie d’impouvoir”) (8) – ciclul infernalal voinþei nelimitate de a ºti ºi al neîncrederiicontagioase: o evoluþie prin care vocaþiapropagandisticã a anilor 1950, împãrtãºitã atît dedemocraþia creºtinã cît ºi de socialism (discursuriritualizate adresate maselor asociate la edificareaviitorului), se preschimbã în doctrinã acomunicãrii politico-mediatice, a cãrei þintã eopinia. Trecerea de la propaganda totalitarã lacomunicarea neoliberalã, de la retorica convingeriila cea a seducerii ºi de la masificare la construireaopiniei prin alchimia informaþiei, în caresondajele cumuleazã funcþia de schimb întreoamenii politici ºi opinie, ºi de presiune exercitatãasupra partidelor ºi aleºilor (9), aduce pe scenapoliticã o nouã categorie socialã: experþii înpublicitate politicã ºi în comunicare, careîmpreunã cu consilierii ºefilor de stat ºi airesponsabililor politici formeazã grupuscule cuvizibilitate redusã ce lucreazã în umbra puterii,inspirînd deciziile politice majore prin sfaturi lacerere, dar care nu dau seamã de activitatea lornici în faþa organelor legal constituite nici încadru de partid (10).

Luînd locul propagandei, privitã de corifeiiRevoluþiei franceze, ai revoltelor populare din1848 ºi ai virtuþilor republicane ca echivalent alinstruirii populare ºi ca instrument de întãrire ademocraþiei, expertiza politicã a zilelor noastre,confiscatã de „partidele miºcãrii” (11), îºi înscrieanalizele în fluctuaþiile opiniei, la a cãrei formarecontribuie prin orientãrile pe care le promoveazã.Nesigurã, dezorientatã, schimbãtoare, rebelã ºiversatilã, opinia a fost calul de bãtaie almoraliºtilor ºi piatra de încercare a democraþieireprezentative. Glorificatã colectivist derevoluþionari ºi individualist de liberali, ea are oistorie ce se suprapune, în mare mãsurã, celei apresei, în clipele ei de mãreþie, cînd celebraantielitist virtuþile „poporului suveran” sau ale„maselor populare”, ºi în cele de declin, cînd va fiacuzatã recurent de venalitate ºi corupþie, ºi cînd„doxocraþii” acþioneazã prin mijlocirea presei sau,uneori, împotriva ei.

Ca obiect istoric, democraþia nu e ºtiinþaopiniei iar arta de a guverna nu e cunoaºterearealitãþii, ci capacitatea de a anticipa viitorul. Înzilele noastre, victoria democraþiei de opinieasupra celei reprezentative, a tehnologiilorelectronice asupra cabinei de vot ºi a interacþiuniiinformatizate asupra asupra dezbaterii dintreinterlocutori prezenþi în carne ºi oase ne pune înfaþa unei duble legitimitãþi a democraþiei: legalist-electoralã (votul) ºi sociologic-dinamicã (opinia ºimanifestãrile de stradã) (12). În triunghiul vot-opinie-stradã, opinia, ca stare politicã difuzã darpermanentã, se înrudeºte cu votul ca faptmajoritar, fiind însã lipsitã de caracterul universalal acestuia. Comparatã cu tumultul strãzii, ea e oputere imediatã, ce se impune însã fãrã violenþã.

Arbitrarã ºi neviolentã, opinia, tribunal

neinstituþional, e numitã de Pierre Bourdieu„mulþime la distanþã”. Adunarea fizicã într-unspaþiu de deliberare deschis nemaifiind practicatã,ziarul a înlocuit oratorii iar audienþa televizualãauditorul din piaþa publicã. Solicitat de mai multevoci (pluralitatea jurnalelor), individul e de acumscos din mulþimea fãrã formã, mediu alînfruntãrii arhaice a opiniilor, pîndit de primejdiaunanimitãþii totalitare, ºi se poate poziþiona, întimp, în funcþie de interesele lui, schimbîndu-ºiapartenenþa ºi preferinþele politice.

În douã articole celebre („Doxosofii”, 1972 ºi„Opinia publicã nu existã”, 1973), Bourdieupriveºte opinia ca pe o derivaþie a sondajelor.Susþinînd cu îndreptãþire cã toatã lumea nu poateavea opinii corecte despre orice, cã sondajeledefiinþeazã prin neierarhizare calitatea opiniilor ºicã oportunitatea sondãrii într-un anumit momentnu poate fi demonstratã, marele sociologconchide cã opinia e un produs artificial alsondajelor, ºi ca atare un instrument dedominare. Nuanþînd analiza lui Bourdieu, JacquesJulliard aratã cã opinia nu e efectul exclusiv alsondajelor, fiind un creuzet al pasiunilor,intereselor, tradiþiilor ºi culturii (13). Deºi admite,împreunã cu Bourdieu, cã sistemele electoraledemocratice tind sã atenueze înfruntãrile ºiviolenþa socialã în stare brutã, avînd astfel ofuncþie conservatoare, neprogresistã, cronicarulsãptãmînalului le Nouvel Observateur socoteºtecã, în conflictul dintre elitele „revoluþionare” ºicele parlamentar-liberale, opinia, contrapondere avotului universal, e rezultanta unor tendinþe carescapã de sub logica dominãrii etatice sau departid. Pentru el, democraþia de opinie, ca„aspiraþie la deliberarea permanentã” (14),dubleazã cu folos sistemul reprezentativ clasic.De exemplu, referendumul, ca tehnicã hibridã deconsultare a opiniei, împacã legitimitateauniversalistã a votului cu precizia momentanã aunui sondaj. Aºezatã la confluenþa dintreindividual ºi colectiv într-o temporalitate mixtã,referendumul e expresia unei opinii legitime,nepãrtinitoare, ce se exprimã în afara cadruluireprezentativ, fiind totodatã strãinã de presiuneastrãzii.

Într-o dezbatere asupra raportuluiintelectualilor cu mass media publicatã în revistale Débat (15), Pascal Ory aratã cã „intelectualulmediatic” aservit tehnicilor de difuzare aimaginilor în folos personal e o noþiune ce secere reexaminatã. A fi intelectual nu e o meseriedefinitã sociologic, nici o vocaþie în sensideologic, ci un mod de viaþã (o „situaþie”)întemeiat pe o legitimitate culturalã. Pe de altãparte, istoria mass media nu începe cutransmiterea fãrã fir a informaþiilor, ci cu tiparul,limbile vernaculare, saloanele literare ºi alte mediitehnologice de difuzare-decriptare a mesajelor. Însfîrºit, în împrejurãri favorabile, mediatizareaunor intelectuali, ce ocupã un spaþiu golit dereferinþe, poate fi acceleratã, ca în cazul lui Sartreºi Raymond Aron, filosofi cu formaþie germanãdar cu operã în francezã. Funcþia mediatoare aintelectualului, constitutivã, apare astfel înmodalitãþi instituþionale (intelectualul organic,neutru, neangajat) sau critice (intelectualulmilitant, cu mare vizibilitate).

Intrînd în cotidianul vieþii de intelectual,Philippe Raynaud aratã, la rîndul lui, cã spredeosebire de anii 1960, cînd R. Aron, Fr. Furet ºiP. Vidal-Naquet desfãºurau în paralel activitãþiºtiinþifice ºi de editorialiºti, în zilele noastremodelul dominant de intelectual e cel alcercetãtorului legitimat de confraþi, care odatãconsacrat se îndreaptã spre „probleme desocietate” ca expert validat ºtiinþific. Greu de

spus, în aceste condiþii, dacã e vorba dedescoperirea tardivã, între mijlocul ºi sfîrºitulcarierei, a unei vocaþii de serviciu social, sau deexploatarea conformistã a unei imaginiprofesionale printr-un prestigiu orchestratmediatic.

Anii 1980 au adus o redesfãºurare„enunþiativã” a activitãþii intelectuale, sub formarevistelor de specialitate depolitizate, fãrã vocaþiede acuzator public. Jean-François Sirinelli nereminteºte cã, încã din anii 1970, sistemulmediatic s-a interpus între producþia intelectualãºi public, asigurînd promovarea „noi filosofii”,numitã de unii, caustic, „pub-filosofie”. Tot eldistinge intelectualul-expert, care se serveºte demass media ca de un mijloc de exprimareobiºnuit, ºi intelectualul „people”, intrat înangrenaje mediatice de joasã calitate, axate pepunerea în scenã a intimitãþii ºi pe colportarea derevelaþii scandaloase, adesea false.

De la misiunea public-educativã încredinþatãde democraþiile incipiente la conºtiinþa uneiidentitãþi colective – conotatã economic– derezervã de cadre antreprenoriale aºezate întredecidenþi ºi salariaþi, intelectualii, purtãtori aiopiniei ºi adesea certaþi cu ea, formeazã un corpsocial moale ºi fragil, a cãrui legitimare trecealternativ prin merite ºi prin capacitateacivilizatoare. Statutul lor, nobil ºi precar, esimptomul crizei de reprezentare a democraþieizilelor noastre, împãrþitã între aspiraþia launiversalitate ºi principiul diviziunii interne amuncii între experþi, între politic ºi economic. Laacestea put