A nul 1812 a fost pentru românii de peste Prut anul condamnãrii la o continuã luptã pentru supravieþuire naþionalã, culturalã ºi chiar reli- gioasã. De formele pe care le-a îmbrãcat rezistenþa naþionalã s- au ocupat numeroºi istorici, precum N. Iorga, I. Nistor, L. Casso, ªt. Ciobanu, G. Bezviconi, A. Boldur, C. Giurescu, Apostol D. Culea, Petre Cazacu º.a. Nu ne propunem sã facem o evaluare a formelor în care s-a manifestat rezis- tenþa pasivã ori activã a românilor la acþiunile de dez- naþionalizare a lor, întreprinse de autoritãþile þarist, ci ne vom opri în cele ce urmeazã asupra meritelor pe care le are Biserica ortodoxã românã, slujitorii ei din primii ani ai sec- olului al XX-lea, la renaºterea culturalã a românilor din Basarabia. Dupã ocuparea Basarabiei de cãtre Imperiul þarist, la Chiºinãu au fost „aleºi” ca episcopi: Gavriil Bãnulescu- Bodoni (1812-1821), Dimitrie Sulima (1821-1844), Irinarh Popov (1844-1858), care a intensificat acþiunile de subordonare a bisericii ortodoxe române din Basarabia, de rusificare a populaþiei prin serviciul divin, Antonie Socotov (1858-1871), Pavel Lebedev (1871-1882), Serghie Leapidevschi (1882-1891), Isak Polojenski (1891- 1892), Neofit Nevodcikov (1892-1898), Iacov Peatniþki (1898-1904), Vladimir Sinkov (1904-1908). Sub stãpânirea rusã, moldovenii de peste Prut, timp de peste o sutã de ani, n-au avut nici o ºcoalã „anume desti- natã culturii lor naþionale ºi peste 50 de ani nici o ºcoalã în care sã se predea limba lor mãcar ca o simplã curiozitate lingvisticã” (P. Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, 1812-1918). Revoluþia burghezã din Imperiul þarist de la 1905, printre altele, a pus ºi problema limbii materne în ºcoli. Cum, prin regulamentul seminariilor teologice din 1867, catedra de „limbã moldoveneascã” dispare, elevii Seminarului Teologic din Chiºinãu, în ziua de 20 noiem- brie 1905, au declarat grevã ºi între cele 27 de puncte ale petiþiei lor, la punctul 7 cer sã se introducã în programul ºcolar predarea obligatorie a limbii moldoveneºti. Episcopul Vladimir, sub presiunea evenimentelor ºi a adunãrii deputaþilor preoþilor ortodocºi din Basarabia intervine pe lângã Sinodul bisericii ortodoxe ruse ºi, prin adresa nr. 56, solicitã, încã în primãvara anului 1905, „de a se dezlega «Frãþimii pravoslavnice a Naºterii lui Hristos» din Chiºinãu a tipãri în limba moldoveneascã cu buchii slavoneºti (chirilliþa)” cãrþile Sfintei Scripturi ºi cele pen- tru slujba bisericeascã, precum Evanghelia, Psaltirea, Ceaslovul ºi alte asemenea, „dupã chipul cãrþilor care au fost tipãrite la Chiºinãu în veacul al XIX-lea”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse aprobã „tipãrirea mai sus numitelor cãrþi dupã cãutarea lor de cãtre þenzura duhovniceascã” ºi trimite ucaz în acest sens, în 25 aprilie 1905. În anul urmãtor, 1906, „Comitetul de învãþã- turã” din Chiºinãu, cu adresa nr. 562, solicitã desfiinþarea în „seminariul duhovnicesc” din Chiºinãu a catedrei de limbã evreiascã ºi „aºezarea în locul ei a catedrei de limbã moldoveneascã”. Urmare acestei cereri, „dupã ucazul Împãrãteºtii Sale Mãriri”, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotãrât cã „neaflând temei a desfiinþa cat- edra de limbã evreiascã..., de altã parte având în vedere tre- buinþele locuitorilor moldoveni aflãtori în Basarabia într- un numãr însãmnat (83%), Prea Sfântul Sinod unindu-se cu încheierea Comitetului de învãþãturã”, hotãrãºte a lãsa la voia „Preasfinþiei Voastre a introduce în clasele a 5-a ºi a 6-a din seminar predarea ºi învãþarea limbii moldoveneºti ca obiect neobligatoriu, cu mijloace finan- ciare eparhiale proprii în timpul liber al seminariºtilor”, iar rezultatele (notele) sã nu se ia în calcul la trecerea dintr-o clasã în alta. Ucazul de aprobare a fost comunicat cu adresa nr. 12.066 din 31 octombrie 1906. Aceste câºtiguri, pentru românii de dincolo de Prut, au însemnat foarte mult, dar nu suficient. În anul urmãtor, acelaºi Comitet ªcolar, cu adresa nr. 675, solicitã ca în clasele a V-a ºi a VI-a de seminar elevii sã înveþe „cântarea bisericeascã moldoveneascã” dupã dorinþa „preoþimii de loc”. Aceleaºi organe centrale aprobã solicitarea în ace- leaºi condiþiuni, adicã orele sã se facã în afara orelor de program ºi cu mijloace financiare proprii. Ceea ce ni se pare demn de remarcat în aceste rãspun- suri este cã decretele atestã faptul cã românii constituiau majoritatea populaþiei (83%). Decretul (ucazul) este trimis cu adresa nr. 2.617 din 14 decembrie 1907. Tipãrirea cãrþilor bisericeºti în limba românã a fost reluatã în Basarabia în anul 1883, de cãtre mitropolitul Gavriil, dar, dupã câteva luni de funcþionare a tipografiei, aceasta a fost desfiinþatã ºi vândutã de arhiepiscopul Pavel, în 13 ianuarie 1884. Cum am vãzut mai sus, Adunarea Deputaþilor din eparhia Chiºinãului a primit în anul 1905 aprobarea pentru tipãrirea cãrþilor în limba moldoveneascã. Pentru aceasta însã erau necesare fonduri ºi alte mijloace materiale. Pentru adunarea banilor necesari cumpãrãrii utilajelor a fost ales un comitet format din protoiereul Constantin Popovici, ieromonahul Gurie, preoþii Constantin Parfenie(v) ºi Alexandru Evstratie(v). Dupã deschiderea activitãþii tipografiei, în 26 octombrie 1906, în casele 22 22 Revista românã nr. 4 (50) / 2007 BISERICA STRÃMOªEASCà ROMÂNà BISERICA STRÃMOªEASCà ROMÂNà – SIMBOL AL CONTINUITÃÞII – SIMBOL AL CONTINUITÃÞII ªI AL REZISTENÞEI LA DEZNAÞIONALIZARE ªI AL REZISTENÞEI LA DEZNAÞIONALIZARE Vasile POP-LUCA Vasile POP-LUCA