Berstein,Milza,Istoria Secolului XX,Vol.iii

7/29/2019 Berstein,Milza,Istoria Secolului XX,Vol.iii

http://slidepdf.com/reader/full/bersteinmilzaistoria-secolului-xxvoliii 1/229

Edition original:

HISTOIRE DU XXe SIECLEpubli6e dans la collection initialdirig6e par Serge Bertein et Pierre Milza

Copyright © HATIER, PARIS, 1993

Copyright © B.I.C. ALL srl 1998

ISTORIA SECOLULUI XXsub redactia lui Serge Berstein §i Pierre Milza

Aceasta carte a fost editata cu sprijinulMINISTERULUI FRANCEZ AL AFACERILOR EXTERNE§i al AMBASADEI FRANTEI IN ROMANIA In cadrul Programului Nicolae lorga.

ISBN: 973-571-062-5

ISBN: 973-571-065-x

Toate drepturile rezervate Editurii BIC ALL.

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiata fara permisiunea scrisa a

Editurii BIC ALL.

Copyright ©199 8 BIC ALL

All rights reserved.Drepturile de distribute in strainatate apartin in exclusivitate editurii.

1he distribution of this books outside Romania is prohibited without the written

permission of BIC ALL.

Editura BIC ALL face parte din GRUPUL EDUCATIONAL ALL

Editura BIC ALLBucure§tiBd. Timi§oara nr. 58, sector 6

cod 76548 - Bucure§ti

S : 413 1850, 413 1158, 413 4321, 413 0720fax: 413 0540.

® : 413 1612, 413 0329

.." U .. VConstantin Vlad §i C.C. Buricea -Mlinarcic

Dominic Cemea

. J

Tiparit la r

Atolierele Tipografice

METROPOL

Distribute

Rodactori:

Coperta:

/z ,

ISTORIA

SECOLULUI XX1 ■ T f A C ) IS ;

^ S . S tJO T e C A

VOL. 3 INCAUTAREAUNEI NOI LUMI

(1973 PANAINZILELE NOASTRE)

SUB REDACTIA:

SERGE BERSTEIN §1PIERRE MILZA

SERGE BERSTEIN, GISELE BERSTEIN,

YVES GAUTHIER, JEAN GUIFFAN,

OLIVIER MILZA, PIERRE MILZA

Traducere: MARIUS IOAN

B C U C l u j - N a p o c aEDITURA ALL

RISTH 2010 00536





0 Lunga

Criza Insolita

(1973-1983)Capitolul 1

Aflata in germene in dezechilibrele cre§terii anilor ’60, odata cu

aparitia §omajului §i a inflatiei, criza economica se ive§te la lumina

zilei in anii '70, printr-un ansamblu de dereglari care afecteaza

succesiv sistemul monetar international, piata mondiala a petrolului §i

o gama larga de industrii vechi sau ajunse la majoritate. Criza love§te

mult mai puternic Europa occidentals §i Statele Unite decat Japonia,

in timp ce unitatea factice a lumii a treia se sparge Tn cioburi.Combinatie imediata Tntre §omaj §i inflatie, a§a-numita “stagflatie”,

duce la e§ecul majoritatilor politice Tn lupta fmpotriva crizei; masurile

de relansare economica bazate pe analizele lui Keynes

demonstrandu-§i limitele, guvernele revin la politici mai liberate bazate

pe o interpretare structural^ a crizei Tn cadrele unor relatii

international neschimbate, Tnsa prea putin capabile sa duca la o

veritabila concertare.



Ana l iza Cr izei:

Mec a n isme§i Ev o l u t ii

DOUA SEMNE PRECURSOARE:

§OMAJUL §1INFUTIA

In a doua jumatate a anilor '60 apareau deja la lumina zilei mai multe semne

premonitorii la criza care urma sa vina, incepand cu aparitia unui §omaj moderat

insa rezistent in timp §i cu o tending nelini§titoare de cre§tere a pre{urilor in

(arile industrializate.

Desigur §omajul nu prive§te decat 2 sau 3% din populajia activa, de la {ara la

(ara, insa cre§terea sa sugereaza deja ca, {inand cont de modernizarea tehnica a

produc(iei, puternica cre§tere economica nu este suficienta pentru a absorbi

valul crescand de tineri, care solicita o slujba, nascu|i in perioada de baby boom

de dupa razboi.§i mai evidenta insa este mi§carea ascendenta a pre{urilor care tinde sa

atinga rata anuala de 5%. Multa vreme moderata §i mai degraba euforizanta,

inflajia constituie o componenta structurala a marii cre§teri economice care a

necesitat in mod constant crearea de moneda suplimentara, atat pentru a finanja

creditele acordate gospodariilor §i intreprinderilor cat §i pentm a alimenta

cheltuielile publice partial improductive ale statului intervenjionist, contabil al

inconvenientelor ecologice §i sociale ale cre§terii. La randul lor marile

intreprinderi supuse presiunii constante a revendicarilor salariale ca §i unor mari

cheltuieli de innoire, publicitate, de intrejinere nu au ezitat sa sporeasca preturileproduselor pentru a-§i pastra intacta marja de profit. Ele au incercat totodata sa

dilueze conflictul generat de cursa in spirala a prejurilor §i salariilor in masa, in

general slab organizata a consumatorilor confrunta'i cu o cre§tere permanenta a

prejurilor mai mult sau mai pujin compensata de cresterea salariilor nominale.

Oricare ar fi fost resorturile care au armat mecan smul inflationist, acesta nu

a putut functiona decat grajie unei mai mari supl.'ji in crearea de moneda,

condijie a furnizarii catre agenjii economici a masek r monetare indispensabile

alimentarii cre§terii prejurilor.



CRIZA SISTEMULUIMONETARDE LA BRETTON-WOODS (1971-1973)

Cu mai multa exactitate se poate spune ca inca din 1967 Sistemul monetar

international (SMI) intra intr-o faza de criza acuta. In noiembrie, devalorizarea

“istorica” a lirei sterline zguduie un pic mai mult sistemul monetar de la Bretton-

Woods deja serios amenin(at de slabirea ireversibila a dolarului. In fa(a deficitului

bugetului §i balanjei de conturi care traduc imposibilitatea Statelor Unite sa

llnan(eze simultan cucerirea cosmosului, “marea societate” dorita de

administrajia democrata §i efortul de razboi din Vietnam, responsabili trezoreriei

federate americane nu rezista in faja tentajiei de a recurge la tiparirea de

bancnote, abuzand de privilegiile recunoscute dupa 1945 monedei dominante.

Emi§i in dorinja de a realiza o contrapondere a deficiturilor americane §i

multiplicate prin jocul creditului international, dolarii se raspandesc in lume (mai

ales in Europa sub forma de “eurodolari”) pe punctul de a reprezenta, in 1971, de

5 ori salvarea rezervelor de aur de la Fort Knox (50 miliarde de dolari fa (a de 10

miliarde). Crearea in 1969, a unui nou instrument de plati internajionale subforma Drepturilor speciale de tragere (DST) emise de FMI §i gerate sub controlul

acesteia nu a reu§it sa indigueasca mareea eurodolarilor in moment ce in 1971

ne aflam in fa(a primului deficit comercial al Statelor Unite din secolul XX.

Tocmai pentru a incerca sa stopeze acest mecanism de criza financiara,

pre§edintele Nixon anun(a, pe 15 august 1971, suprimarea convertibilitajii

dolarului in aur §i instaurarea unei suprataxe provizorii de 10% pe importurile

americane. Negocierea international;} care urmeaza acestei decizii unilaterale a

Casei Albe va duce la o reajustare monetara, ratificata pe 18 decembrie 1971 prinacordul de la Washington; dolarul este devalorizat in timp ce marca germana §i

yenul sunt reevaluate, iar francul §i lira sterlina i§i pastreaza vechea paritate;

marjele de fluctua(ie autorizate sunt largite de la 1la 2,25% in plus §i in minus fa (a

de noile parita{i.

Aceasta reforma a SMI de la Bretton-Woods dovedindu-se insuficienta pentru

a restabili echilibrul comercial al Statelor Unite (in realitate generat de scaderea

competitivitajii economiei americane), o noua devalorizare cu 10% a dolarului

intervine pe 13 februarie 1973. Spre deosebire de ce se intamplase in 1971, nici

un acord general nu inso(e§te aceasta decizie americana din moment ce mini§trii

de finanje ai Statelor membre ai CEE (care au elaborat in 1972 un mecanism al

fluctuajiilor limitate, cunoscut sub numele de “§arpele monerat european”)

decid sa nu urmeze devalorizarea dolarului. Urmeaza o dezordine generalizata a

monedelor care anun(a sfargitul sistemului monetar de la Bretton-Woods, FMI

pierzand de fapt cea mai mare parte a puterilor sate de control.

7 / 0 l u n g a c r iz a in s o l i t A (1973-83)



Dtv.ordinea monetara agraveaza dezechilibrele economiei adaugandiiu orlitudinile legate de schimb problemelor najionale, legate de inflajie §i

de/.cliizcind posibilitatea de speculare asupra schimburilor care deturneaza

capitalurile disponibile de la investijiile productive. Cat despre deprecierea

dolarului, moneda dominanta in care se realizeaza doua treimi din

roglementarile schimburilor internajiionale (§i care serve§te in principal la plata

pctrolului), ea nu poate decat sa incite exportatorii care au posibilitatea sa-i

rovalorizeze cursul produselor lor de export, un moment in care puseul

inflationist din 1972-1973 genereaza o foarte mare cre§tere a materiilor prime.

PRIMUL §OC PETROLIER §1 CRIZA DIN 1975

Primul §oc petrolier survine intr-o conjuncture de dezvoltare maxima in 1972-

1973, producjia industrials atingand atunci nivelurile sale cele mai ridicate ca

urrnare a cre§terii generalizate a economiilor dezvoltate.

Principalii exportatori de petrol -energia cre§terii economice -s-au regrupat

dupa 1960 in sanul OPEC (Organizajia Jarilor exportatoare de petrol) in scopul dea stopa degradarea veniturilor lor; in realitate, pretul petrolului s-a diminuat cu

40% in raport cu prejul produselor industirale intre 1949 §i 1970. Astfel OPEC va

angaja cu marile companii petroliere anglo-saxone (a§a-numitele Majors ) o serie

de negocieri (conferinta de la Caracas in 1970, Teheran in 1971) care sunt

punctul de pornire a unor transformari profunde insa progresive a piejelor

petroliere. Pe moment prejul barilului create cu 20% iar Jarile producatoare objin

55% din beneficiile objinute din producjie. Razboiul israeliano-arab din

octombrie 1973 furnizeaza OPEC-ului ocazia de a furniza petrolul ca o arma, deci

de a adopta o pozijie mai dura in vederea accelerarii procesului de mutajie a

piejei petroliere in profitul producatorilor. Prejul barilului de petrol bmt care

rri >scute de la 2 la 3 dolari intre 1971 §i octombrie 1973 ajunge la 12 dolari in

ianuarie 1974: o cre§tere de patru ori in patru luni! Aceasta puternica cre§tere

vine dintr-o data sa amplifice cre§terea prejurilor materiilor prime, cerute, din ce

in ce mai mult de cre§terea industrials in timp ce seceta din Sahel §i cumpararile

masive de cereale efectuate de URSS in 1973 due la cre§terea prejurilor agricole.

in aceasta complexa situajie de accentuare a inflajiei §ocul petrolier

doclan§eaza efectiv un mecanism de criza printr-un dublu efect in aparenjacontradictoriu. El amplifica cre§terea prejurilor in Jarile importatoare (incidenja

sa estimandu-se la circa 3% asupra inflajiei din zona OCDE) insa opereaza

simultan prin sporirea facturilor petroliere o prelevare evaluata la cca. 1,5% din

produsul najional brut in aceea§i zona OCDE. Cea mai mare parte din Jarile



industrial care au adoptat deja masuri de austeritate bugetara pentru a stopa

puseul inflajionist din 1972-1973, se vad constranse in 1914 sa-§i reduga

iinporturile de petrolot devenit prea scump, deci sa-§i alimenteze activitatea

cconomica prea dependents de nivelul aprovizionarilor cu energie petroliera.

Rezulta de aici o severa recesiune care determina intreprinderile sa-§i

lic hideze stocurile inainte de a primi noi comenzi. §omajul se agraveaza brutal, el

atinge global peste 5% din populajia activa din Jarile OCDE, ducand la o scadere

a consumului §i franand in consecinja tendinja productiva in timp ce cre§terea

produselor petroliere susjine inflajie de aici inainte superioara ratei anuale de

10% in Jarile industrializate.

Mecanismul crizei se intrejineêl insu§i. Aceasjfi contracjie a activitajii

industrial mondiê are drept afect logic reducarea puternica a cererii de

materii prime ate caror prejurt trebuie sa scada amputand veniturile deja

modeste ale tmilor exportata/re ale lumii a treM. Jarile sarace sunt obligate fie

sa-§i redujra importurile/de bunuri indjistriale, provocand o diminuare

suplimentara a cererii nrondiale, fie sa re curga la datorii pentru a-§i menjine

iiivelul/umparaturilor/De aici inainte vizfm avea de-a face in acela§i timp §i cus('adOTea cererii §i ci/cre§terea datoriijor.

0 RELANSARE INSESIZABILA

Intre 1976 §i 1979, Jarile industrializate cauta drumul spre o relansare

economica care pare sa nu se realizeze in ciuda eforturilor lor. Reinceputa inca

din 1976, cre§terea ratei medii anuale a PNB din zona OCDE se stabilizeaza la3,4%, deci cu doua procente mai pujin faja de perioada 1960-1972, iar volumul

schimburilor internajionale nu cre§te decat cu 4% pe an faja de 7% pe an in

deceniul precedent. Ace§ti indicatori temporaji ai relansarii par totu§i sa

deschida perspective favorabile in masura in care trei elemente pozitive vin sa-i

susjina. Pe de o parte prejul barilului de petrol nu mai cre§te decat moderat §i se

stabilizeaza practic incepand din 1977 in jurul cifrei de 15 dolari, in timp ce

excedentele financiare ale OPEC se “recileaza” convenabil in Jarile

industrializate §i alimenteaza creditele necesare Jarilor in curs de dezvoltare,ceea ce indeparteaza spectrul, care fusese de temut o perioada, al unei grave

lipse de capitaluri. Pe de alta parte aceste locomotive ale economiei mondiale

care sunt Statele Unite, Germania Federala §i Japonia cunosc intre 1975 §i 1978 o

cre§tere prominjatoare de ordinul a 5% pe an in timp in lumea a treia un numar

de “noi Jari industrializate” devin parteneri dinamici chiar daca concurenja lor

este adeseori redutabila. 5n fine, politicile de reglementare conjuncturala

9 / 0 LUNGA CRIZA INSOLITA (1 9 7 3 -8 3 )



elaborate in principal de jari industrializate par capabile sa juguleze criza, facand

sa alterneze fazele de sprijin ale activitajii economice (mai ales prin

indemnizarea §omajului care evita prabu§irea cererii) §i masurile de austeritate

destinate sa stopeze derapajele inflajioniste.

In aceste condijii sentimentul de nelini§te pe care-1 incearca speciali§tii

provine mai pujin din modestia ratei cre§terii §i progresiv cat din persistenja a

doua dezechilibre fundamentale:

- in primul rand dezordinea monetara se agraveaza in ciuda voinjei

permanent exprimate de a restabili paritajile stabile in cadrul unui sistemmonetar international inoit §i fondat pe DTS. in realitate, acordurile din Jamaica

oficializeaza in ianuarie 1976 disparijia anului ca etalon monetar §i lasa fiecare

stat membru al FMI sa-§i aleaga politica sa monetara, ceea ce revine la a aproba

flotarea generalizata a monedelor. Cursul dolarului se prabu§e§te in timp ce

petro-dolarii vin sa se adauge eurodolarilor reprezentand in primavara lui 1979 un

total de 720 miliarde de dolari, enorma masa de capital generatoare de inflajie §i

factor permanent de dezechilibru al piejelor financiare prin extrema sa

mobilitate in timp §i in spajiu.

- Instabilitatea piejelor de materii prime nu este mai pujin deranjanta. Dupa

care a urmat crizei din 1975 cursul materiilor prime cunoa§te doua momente de

cre§tere puternica, insa efemera in 1977 §i 1979, intretaiate de perioade de

cadere a prejurilor. Aceasta evolujie in dinji de fierastrau contrariaza previziunile

pe termen mediu ale importatorilor §i exportatorilor §i special pe acelea ale

exportatorilor lumii a treia care nu mai pot conta pe incasari stabile pentru a-§i

programa dezvoltarea. §i, daca in cadrele ONU §i in special au UNCTAD sunt

adoptate principii destinate sa regularizeze piejele internajionale de materii

prime nici o realizare concreta nu a vazut lumina zilei in timp ce revolujia

iraniana din 1979 declan§eaza un al doilea §oc petrolier.

COTITURA DIN 1979-1980 §10 NOUA PRABU§IRE

intre 1980 §i 1982, al doilea §oc petrolier provoaca o noua criza economica cu

atat mai grava cu cat ea este insojita de o politica fmanciara restrictiva. Pe o piaja

petroliera mondiala tensionata de o puternica cre§tere (care nu depa§e§te totu§i

capacitajile de producjie), §i caracterizata printr-o oarecare dezorganizare

(Majors in pierdere de viteza, OPEC pe pragul divizarii, aparijia unor noi

producatori in afara OPEC cum ar fi Mexicul sau Marea Britanie), intreruperea

lomporara a livrarilor iraniene ca urmare a revolujiei islamice este suficienta

pentru a provoca in randul operatorilor economici comportamente de panica

care provoaca o cre§tere irajionala a prejurilor. Barilul se negociaza la 32 dolari la

slar§itul lui 1980, deci prejul sau s-a dublat intr-un an, cre§tere brutala care

reinoie§te cre§terile primului §oc: un surplus al inflajiei estimat la 3 sau 4% pe an

pentru importatorii care suporta simultan ca urmare a cre§terii facturilor lor

petroliere o prelevare de 4 pana la 5% din produsul lor intern brut. Acest §oc este

suficient pentru a arunca din nou in criza Jarile din OCDE. Cre§terea economica

incetine§te puternic in 1980 §i 1981 apoi devine global negativa in 1982, producjia

industrials scazand cu circa 5% chiar in acest an. Daca volumul schimburilor

internajionale rezista inca in 1980, el inregistreaza un recul in 1981 §i 1982 pentru.1 intra intr-o faza durabila de stagnare (atins in 1979, nivelul de 2 000 miliarde de

dolari pentru ansamnblul comerjului intemajional nu va fi regasit decat in 1987).

Inflajia atinge din nou pragul fatal de 10% in 1980, iar §omajul atinge 10% din

populajia activa in 1982, reeditandu-se ca urmare combinajia de stagflajie dejaobservatain 1975.

Trei observajii contribuie la a face aceasta criza mai nelini§titoare decatprecedenta:

-Ea este in primul rand mai severa §i mai generala, neocolind de aceasta

data nici economiile socialiste care intrea (parjial §i din motive care le sunt

proprii) intr-o perioada de marasm ireversibil §i, pe termen lung, mortala pentru

aceste regimuri, nici Jarile lumii a treia (cele mai putemice dintre ele ca Brazilia,

Mexic, sau cele mai dinamice ca Coreea de Sud sau Taiwan cunosc o franareputernica a cregterii lor economice).

-in al doilea rand, primele semne ale unei scaderi a prejului petrolului (care

anunja un “contra§oc” petrolier) apar rapid, relevand un caracter artificial al

cregterii din 1980, intr-un moment in care importatorii au mijloacele de a pune

rapid in funcjiune energii de inlocuire (prin inmuljirea centralelor nucleare).

incepand din 1982-1983 OPEC-ul inregistreaza o scadere a incasarilor sale

globale, ceea ce are drept efect reducerea sau chiar suprimarea circuitului petro-

dolarilor care alimenteaza inainte creditul intemajional.

-in fine, §i este de departe faptul cel mai important, SUA a adoptat dupa 1980

o politica monetara restrictiva insojita de dobanzi foarte ridicate. Aceasta

intoarcere la ortodoxia liberala accentuata de administrajia Reagan are drept

efect atragerea catre Statele Unite a majoritajii capitalurilor disponibile in lume

ducand la cre§terea considerabila a cursului dolarului (care se schimba cu 8

franci in august 1983 faja de 3,98 franci in octombrie 1979). Importurile facturate

in dolari (doua treimi dn totalul mondial) devin mai scumpe §i, acum creditul

intemajional devine rar §i scump, Jarile deficitare sunt nevoite sa-§i diminueze

cumparaturile in detrimentul activitajilor economice. Pentru ca au facut enorm

de multe datorii pentru a-§i susjine economia in anii ’70, cand creditul era ieftin §i

pentru ca nu reusesc sa ofere in aceasta perioada noi garanjii pentru a objine noi

10 1 1 / 0 LUNGA CRIZA INSOLITA (19 73- 83)



imprumuturi, Jarile lumii a treia §i anumite Jari socialiste intra intr-o criza

financiara majora. Inca din vara lui 1982, Mexicul, Argentina, Polonia §i apoi

Brazilia se declara in incetare de prej §i objin de la creditorii lor o renegociere a

datoriei, adica o “imblanzire” a scadenjelor impotriva angajamentului de a

adopta o gestiune financiara mai riguroasa, deci mai pujin orientata spre

expansiune economica decat in anii precedent

De la Jarile industriale liberate confruntate cu doua §ocuri petroliere in cinci

ani pana la Jarile membre OPEC de aici inainte confruntate cu o scadere a

incasarilor lor §i la economiile socialiste in criza la acelea ate lumii a treia pemarginea prapastiei financiare, lumea intreaga pare a fi prabu§ita intr-un profund

marasm. Rare sunt Jarile, ca Japonia sau vecinii sai din Asia in curs de dezvoltare,

care reu§esc sa-§i pastreze o rata anuala de cre§tere de ordinul lui 5%. Ramane

ca rarirea creditului, scaderea prejului petrolului, §i intr-o maniera mai generala

intoarcerea la un liberalism mai intransingent in materie sociala sa pregateasca

condijiile unei dezinflajii ate carei prime efecte se fac simjite in 1982 in Jarile

OCDE (prejurile cresc cu 7% in acel an); maladia inflajionista care afecteaza

economiile de zece ani pare ca a fi stapanita.

0 Criza Insolita

CuEfecte Contrastante

“ STAGFLATIA”

Perioada de marasm economic care se deschide in 1975 cuprinde caractere

clasice comune tuturor crizelor economice moderne, cat §i simptome mai

originate, dintre care cel mai derutant este fara indoiala combinajie inedita dintre

recesiune §i inflajie.

Manifestarea cea mai obi§nuita §i cea mai evidenta a crizelor economice

consta in stoparea brutala a cre§terii urmata de o scadere durabila a ritmurilor

crejterii economice. In 1975 grupa Jarilor OCDE care dejin o pozijie dominanta ineconomia mondiala inregistreaza pentm prima oara dupa razboi un recul in cifre

absolute de ordinul lui 1% din produsul sau intern brut global in raport cu anul

1974, ceea ce marcheaza o ruptura fara termen de comparajie cu recesiunile

care incetinisera periodic marea cre§tere a celor “treizeci de ani glorio§i” de

dupa 1945. Un alt semn negativ, schimburile comerciale acuza in 1975 o



contracjie cu 5% a volumului lor, subliniind astfel §i mai mult caracterulinternational al crizei. Aceasta i§i va manifesta curand gravitate sa particular prin

durata, chiar daca prabu§irea intr-o depresiune a putut fi evitat contrar

scenariului anilor ’30. Intr-adevar, intre 1975 §i 1983, marile producjii

semnificative au continuat sa creasca, atingand multe dintre ele nivelul lor record

in 1979, iar bogajia najiunilor masurata prin PNB (de altfel iluzoriu umflata de

inflajie) §i-a reluat curba sa ascendenta insa in cele doua cazuri cu ritmuri

neregulate §i foarte scazute in raport cu deceniile precedente. Cre§terea anuala

medie a OCDE se gase§te astfel adusa la nivelul de 2%, faja de 5,4% intre 1960 §i1972, deci redusa cu mai mult de jumatate. Pe de alta parte, aceste cifre medii nu

exprima prea bine aspectul haotic al crejterii: daca criza din 1975 a fost urmata

de patru ani de relansare, uneori ezitanta, o noua veritabila cadere se produce

intre 1980 §i 1983, odata cu un nou recul al producjiei §i al schimburilor, fara ca

de aceasta data economiile socialiste §i ale Jarilor in curs de dezvoltare sa poata

scapa marasmului cum reu§isera intre 1975 §i 1979. Dupa ce lovise cu prioritate

Jarile capitaliste liberate, criza tinde sa devina cu adevarat mondiala la inceputul

anilor ’80.

Cre§terea §omajului, care atinge 5,5% din populajia activa din Jarile OCDE

inca din 1975 §i peste 10% din 1982, traduce ravagiile operate in viaja

intreprinderilor prin scaderea importanta §i de durata a cre§terii economice.

Aceasta se duce la faliment cele mai fragile din intreprinderile mici §i mijlocii ate

caror depuneri de bilanjuri provoaca concedieri brutale §i masive. Printre firmele

rezistente mai numeroase sunt cele care nu au nici o nevoie de a angaja

personal suplimentar din moment ce ele lucreaza deja sub capacitatea lor de

producjie iar perspectivele de cre§tere par.

Totu§i cre§terea §omajului rezulta dintr-un mecanism mai complex decat 1-arsugera aceasta schema simpla §i clasica. Intr-adevar, spre deosebire de ce se

intamplase in anii ’30, numarul de locuri de munca nou create este mai mare

decat al celor suprimate, grajie mai ales dinamismului industriilor de varf §i

activitajilor legate de dezvoltarea serviciilor. Insa aceste noi locuri de munca

create nu sunt suficiente nici pentru a crea pierderile inregistrate in industriile

tradijionale §i, fenomen mai vechi, in agriculture, nici a satisface cererea de noi

locuri de munca sporita de sosirea pe piaja muncii a numeroaselor generajii de

dupa razboi care vin sa inlocuiasca an dupa an generajiile primei jumataji asecolului ajunse la varsta pensionarii. Foarte puternica cerere de lucru feminina

care caracterizeaza Jarile dezvoltate §i care inso{e§te, la urma urmelor,

fenomenul de cre§tere a economiilor nu face decat sa amplifice acest fenomen

demografic fundamental. Un factor tehnologic vine sa agraveze efectul pe piaja

muncii a acestor date conjuncturale §i demografice in masura in care un numar

crescut de conducatori de intreprinderi cauta solujia crizei in modernizarea

1 3 / 0 LUNGA CRIZA INSOLITA (19 7 3 -8 3)



echipamentelor lor productive, pe scurt inlocuirea cu un capital mai eficient amuncii umane considerate mai pujin rentabile.

In total Jarile OCDE numara impreuna 15 milioane de semeni in 1975 §i peste

30 milioane in 1982, care anunja in ciuda indemnizarilor substanjiale o noua

ameninjare de contracjie a cererii §i care dau masura problemei sociale care se

instaleaza in democrajiile angajate pana atunci pe calea luptei pentru reducerea

inegalitajilor.

Insa fenomenul care reprezinta caracteml cel mai original §i mai derutant al

crizei anilor '70 este inflajia, persistenja sa §i mai mult cre§terea sa intr-o

perioada de recesiune economica. Inca din 1975 cre§terea prejurilor atinge 10%§i se menjine in anii urmatori la acest nivel ridicat de “inflajie cu doua cifre”, in

mod general considerata incompatibila cu o gestiune economica sanatoasa

pentru ca ridica ratele dobanzilor in detrimentul consumului §i al echilibrului

fin^nciar al intreprinderilor. Rezumata in neologismul de “stagflajie” aceasta

combinajie inedita de inflajie §i §omaj este contrara faja de experienja crizelor

precedente care se tradusesera pana in anii ’30 printr-o deflajie. Ea contrazice

rezultatele teoretice ale curbei lui Philips, economist australian care demonstrase

ca §omajul §i inflajia evoluau in mod necesar in inversa proporjionalitate una faja

de cealalta, cre§terea §omajului trebuind sa neutralizeze revendicarile salariale,

deci sa provoace o scadere a salariilor antrenand ea insa§i o scadere a costurilor

de producjie §i in final a prejurilor bunurilor produse. Intreaga gandire liberala

admitea postulatul conform caruia pe perioada de criza, restabilirea echilibrelor

favorabile relansarilor economice necesitau o reducere concomitenta a

prejurilor §i salariilor.

Neajunsurile unei infiajii puternice §i durabile sunt cu atat mai pujin

contestate cu cat experienja a fost deja parcursa in perioadele care au urmat

celor doua razboaie mondiale. Cre§terea prejurilor deformeaza statisticile care se

afla la baza previziunilor economice; ea falsifica condijiile concurenjei

comerciale intre Jari care cunosc rate ale inflajiei sensibil diferite, §i mineaza

orice efort de armonizare monetara intre astfel de Jari. De o maniera generala ea

alimenteaza comportamentele speculative in detrimentul objiunilor productive

singurele capabile sa aduca solujii reale recesiunii §i subutilizarii forjei de munca.

Stapanirea inflajiei §i a §omajului constituie deci un obiectiv prioritar a politicilor

de lupta impotriva crizei.



Cre§terea

PIB

1961-1973 1974-1980 1981-1990 1991

Statele Unite 3,9 2,1 2,8 1,4Japonia 9,7 4,6 4,2 3

Germania 4,4 2,2 2,1 4,7

Franta 5,7 2,6 2,2 1,7

Italia 5,9 3,8 2,3 1,4Reqatul Unit 3,1 1 2,5 -1,1

Cre§terea

productiei

industriale

1961-1973 1974-1980 1981-1990 1991

Statele Unite 5,2 2 2,6 -0,2

Japonia 12,3 2,4 4,1 3,5Germania 5 0,9 1,8 -

Franta 5,3 2 1,1 1,5Italia 6,6 3,1 1,3 1,3

Regatul Unit 2,8 0,3 1,7 -1,8

Inflatia 1961-1973 1974-1980 1981-1990 1991

Statele Unite 3,2 9,2 4,7 4,8Japonia 6,2 9,6 2,1 2,8

Germania 3,4 4,7 2,6 2,7Franta 4,5 11,1 6,3 3Italia 4,7 16,8 9,7 6,3

Regatul Unit 5,1 15,9 6,6 6,3

§omajul 1961-1973 1974-1980 1981-1990 1991

Statele Unite 4,9 6,9 7,1 6,3Japonia 1,3 1,9 2,5 2,2

Germania 1 4 8,2 7,2Franta 1,1 4,9 9,3 9,1Italia 5,3 6,8 10,6 11,2

Regatul Unit 2,1 4,5 9,6 7,4



0 CRIZA INDUSTRIALS MAJORA

Chiar daca agricultura majora cunoa§te dificultaji recurente care Jin in mare

masura de incoerenjele piejei produselor alimentare, marasmul durabil al

industriilor este acela care arata, fara indoiala, mai bine semniflcajiei crizei anilor

’70. inca de la sfar§itul anilor ’60, ritmul cre§terii producjiei industriale scade cu

un sfert prin raport. la prima jumatate a deceniului, demonstrand o tendinja de

saturajie a piejelor solvabile. In ceea ce prive§te gama bunurilor electrocasnice

care au susjinut cre§terea, gospodariile Jarilor dezvoltate se apropie de pragul desaturajie. De asemenea, §i in ce prive§te automobilul, vanzarile corespund din ce

in ce mai mult inlocuirii vehiculelor uzate ceea ce face cererea mai pujin intensa

decat in perioada in care era vorba de cumpararea primului automobil. Nici Jarile

socialiste, nici Jarile in curs de dezvoltare nu au mijloacele de a compensa

aceasta franare relativa a cererilorin Jarile industriale liberale.

Industriile pilot ale primelor doua revolujii industriale sunt cele care cunosc

cele mai grave dificultaji in Jarile dezvoltate, de la industria textila la acea a

automobilului trecand prin siderurgie. in curs de restructurare inca din anii ’60,

industriile textile ale Statelor Unite §i ale Europei occidentale sufera din plin

concurenja Jarilor in curs de dezvoltare care exploateaza in acest domeniu

tradijional al producjiei avantajele comparative ale mainilor de lucru mai ieftine.

in Jarile CEE alimentele se inmuljesc provocand suprimarea a 700 000 de locuri

de munca, marea majoritate feminine, in cajiva ani.

Industria de baza a reconstrucjiei de dupa razboi, siderurgia din Jarile

dezvoltate nu cunoa§te nici ea o soarta mai buna. Expansiunea sa se confrunta

de aici inainte cu pieje in mare masura saturate, in timp ce costurile sale de

producjie deja sporite de imbatranirea echipamentelor §i sarcinile salariale suntridicate §i de cre§terea prejurilor combustibililor energetici pe care marile

complexe siderurgice le consuma din abundenja. in aceste condijii este

imposibil sa faca faja concurenjei ojelurilor japoneze produse de echipamente

produse in ultimii 20 de ani, nici de a participa la echiparea Jarilor in curs de

dezvoltare, caci cele mai dinamice dintre acestea sunt decise sa-§i creeze

industrii siderurgice moderne §i competitive pentru a dispune de baze industriale

najionale. inca din 1969, siderurgi§tii americani objin masuri protecjioniste in faja

importurilor; in 1978 siderurgia franceza se prabu§e§te sub povara datoriilor in

cadrele unei siderurgii europene pe care Comisia de la Bruxelles a declarat-o in“stare de criza manifesta” in 1980.

Cat despre construcjia de automobile, marea industrie a cre§terii in cei

“treizeci de ani glorio§i” §i apanaj al Statelor Unite §i al Europei, ea cunoa§te

prima sa criza grava in 1975, nu numai ca urmare a scumpirii carburanjilor §i a

16



creditului (ratele dobanzilor urmand inflajia), ci §i sub efectul concurenjei inedite

.1 ina§inilor japoneze care aduce o lovitura redutabila industriei americane §i

provoaca prabu§irea producjiei britanice.

Alte ramuri industriale sunt mai mult sau mai pujin atinse in acel moment, fie

(,I este vorba de construcjiile navale europene, incapabile sa reziste concurenjei

V'mtierelor japoneze mult mai productive (§i chiar a aceleia a Jarilor din Est), fie

ca este vorba de multiplele activitaji, din filiera petrochimica (de la rafinare pana

la materiale plastice §i textile sintetice) confmntate cu cre§terea costului materiei

prime.In schimb industriile de varf §i in mod singular ramurile de activitate legate de

electronica dau dovada de dinamism fara totu§i a compensa complet pierderea

de locuri de munca provocata de criza generala a activitajilor industriale. Cum

am mai aratat, aceasta scoate la iveala punctele slabe ale industriilor mai vechi §i

demonstreaza ca criza anilor ’70 corespunde in realitate unei profunde mutajii a

modurilor de producjie §i de distribujie la scara planetara.

ECONOMII NAJIONALE

AFECTATE IN MOD INEGAL

Ca §i precedentele, criza anilor ’70 a avut beneficiarii §i perdanjii sai, din

moment ce ea corespunde in realitate la o redistribuire parjiala a forjelor

economice in lume.

in ciuda unei deschideri mai largi catre exterior, economiile socialiste

evolueaza inca in mare masura separat de restul lumii, iar situajia lor depinde in

primul rand de un sistem de planificare dirijista care se arata din ce in ce mai

pujin eficace. Nu este mai pujin evident ca URSS-ul, foarte mare producator-

exportator de petrol §i gaz natural, a beneficial de pe urma §ocurilor petroliere

care dimpotriva au afectat puternic partenerii sai sociali§ti. Din 1975 in 1982

datoria externa globala a Jarilor din Est a crescut de trei ori, de la 26 la 81 de

miliarde de dolari, evolujie care demonstreaza deschiderea relativa a

economiilor socialiste faja de schimburile mondiale.

in grupa beneficiarilor se deta§eaza in primul rand exportatorii de petrolmarea lor majoritate regrupaji in OPEC. Considerabila reevaluare a cursurilor a

permis Jarilor din organizajie sa acumuleze rezerve globale estimate la circa 400

miliarde de dolari in 1981 §i sa devina in acela§i timp o sursa esenjiala de

distribuire a creditului internajiional prin jocul reinvestirii petro-dolarilor,

mecanism totu§i gerat in mare parte de marile band occidentale. Cele mai

populate dintre aceste Jari s-au angajat in planuri de dezvoltare economnica

1 7 / 0 l u n g A c r iz a in s o l it A ( 1 9 7 3 8 3 )



uneori prea ambijioase pentru evolujia piejei petroliere dupa 1982 (cazul

Mexicului sau a Nigeriei), sau chiar pentru a objine adeziunea poporului lor

(cazul revolujiei islamice din Iran). Daca mana petroliera a imbogajit in mod

incontestabil exportatorii, ea nu le-a permis in marea majoritate a cazurilor sa-§i

rezolve toate problemele legate de subdezvoltare.

Printre Jarile lumii a treia, anumite state nepetroliere au reu§it o dezvoltare

spectaculoasa pe plan industrial. Alaturi de Brazilia, Argentina sau India al caror

demaraj industrial este mai vechi, este special cazul celor patru Jari atelier din

Asia care sunt Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong §i Singapore care, printr-unefort susjinut de investijii au profitat de pe urma atuurilor lor specifice. Nivelul

foarte scazut al salariilor le-a permis sa cucereasca zone de piaja din ce in ce mai

deschise exporturilor, Hong-Kong §i Singapore beneficiind in plus de pe urma

pozijiilor lor geopolitice ce au devenit centre financiare active. De aici rate de

credere apropiate de 10% pe an sfidand criza mondiala pana la punctul de a

provoca delocalizari parjiale a marilor firme occidentale care sunt din ce in ce

mai dornice a-§i implanta unitaji de producjie in Asia in curs de dezvoltare in

scopul de a reimporta ulterior aceasta producjie periferica in Jarile lor de origine.

in 1980, Jarile din zona OCDE au cumparat de la noile Jari industrializate 18% din

importurile lor de bunuri industriale, iar procentul Statelor Unite este de 25%,

acest procent fund mult mai puternic in ce prive§te textileie §i confecjiile ca §i

aparatura electrica si electronic! Coreea de Sud vinde deja nave, produse

siderurgice §i uzine intregi pe care le cumpara in principal Jarile lumii a treia

care-§i procura inca din 1980 mai mult de o treime (37,4%) din importurile lor

industriale recurgand la comerjul Sud-Sud: tot atatea zone ale piejei mondiale

pierdute de Jarile industriale din Nord.

Totu§i marea majoritate a Jarilor subdezvoltate nu sunt nici exportatoare depetrol, nici “noi Jari industrializate”. in faja conjuncturii aleatorii cea maii mare

parte a Jarilor subdezvoltate depind in intregime de cursurile schimbatoare ale

materiilor primp pe rarp ■<=exporta §i mult nu au alte resurse decat acelea de a

recurge la datorii (imprumutand de la band occidentale o parte din petro-dolarii

reciclaji) pentru a incerca sa satisfaca minimul de trai al unor populajii in

explozie demografica. in mod global, datoriile lumii a treia care erau interioare

dfrei de 100 miliarde de dolari in 1973, au crescut de la 180 la 626 miliarde de

<lolari intre 1975 §i 1982, atingand atunci punctul de ruptura aflat la originea crizei

d<' plaji evocata mai inainte. La baza scarii saraciei se deta§eaza un grup de JarinuiiK’roase care de la Bangladesh la Caraibe trecand prin Africa neagra se aflau

mli o sitnajie precara alarmanta; comunitatea internajionala le distinge sub

iiumclcdt' “ (arile ceie mai pujin avansate” carora trebuie sa le rezerve ajutoarele

i ell' mai avanlajoase.

in



Situajia Jarilor industriale este contrastantS chiar daca toate se resimt dupa

urma crizei. Statele Unite, a cSror putere productivS §i mai ales al cSror nivel

li’hnologic rSmane fara egal, cunosc o cre§tere onorabilS intre 1976 §i 1979. Pe

ik'-o parte (piaja petrolierS americanS rSmanand pana in 1981 izolatS faja de

piaja mondiala (in virtutea acordurilor de la Achanaccary care dateazS din 1927),

cr('§terea prejului barilului nu a avut decat slabe repercursiuni asupra prejurilor

interne. Pe de altS parte, administrajia Carter a dus o politica de rate ale

dobanzilor moderate §i deprecierea dolarului, opjiuni favorabile expansiunii

( reditului §i susjinerii exporturilor, in timp a sectoarelor cele mai fragile aleeconomjei americane erau protejate printr-un evantai complex de mSsuri

vamale. Punctul slab ramane totu§i deteriorarea competitivitajii reale a

produselor americane pe piaja mondiala, de o asemenea manierS ca politica de

relansare geratS de democraji nu poate evita accentuarea deficiturilor atat la

nivelul bugetului federal cat §i al balanjei exteme, cu riscul de a submina pozijia

dominants a dolarului. Pentru a incerca sa stopeze aceasta evolujie defavorabila

pre§edintele Carter il nume§te in 1979 pe Paul Volkerin fruntea Rezervei federale

(Fed) cu misiunea de a restabili o gestiune monetara ortodoxS, deci mairiguroasS §i de natura a restaura statutul intemajional al dolarului. Aceasta

mtoarcere in forJS a monetarismului nu este decat elementul central al unei

politici literale ale carei masuri de dereglementare (a piejelor energetice, a

Iransporturilor, a serviciilor financiare) constituie o alta components esenJialS.

Europa occidentals, care a fost leagSnul primei revolujii industriale este

loarte puternic lovita de crizS; in ciuda intrSrii in producjie a sondelor din Marea

Nordului, efectul §ocului petrolier sunt aici larg resimjite, iar deprecierea

dolarului constituie o piedicS pentru exporturile bStranului continent, in timp ce

producjia industrials europeanS suferS de pe urma imbStranirii echipamentelor.In schimb, Piaja ComunS oferS cadrul unei organizajii comerciale al oricSrui

dinamism rezistS destul de bine efectelor crizei. Totu§i, dezindustrializarea este

in special gravS in Marea Britanie unde se prSbu§esc literalmente industrii

cxtrem de importante ca a siderurgiei §i automobilului. Pe continent, situajia

apare §i mai contrastantS. In timp ce Franja i§i menjine pozijiile pe baza

Idinologiilor sale avansate (aerospaJialS, nuclearS, telecomunicajii) insS

intarziind periculos modernizarea industriilor sale vechi (textile, siderurgie,

metalurgie), Germania Federala constituie un pol de rezistenjS in faja crizeimodernizandu-§i rapid ramurile care stau de multS vreme la baza puterii sale

industriale (chimie, construcjia de ma§ini si electrotehnica) §i rSmane astfel un

pol major al momentului intemajional.

Totu§i Japonia este cea care pare sS fi gSsit rSspunsurile cele mai eficiente in

faja crizei adoptand solujii originate insS conform tradijiilor najionale. GrupSrile

nipone realizeazS o completa integrare funcjiilor financiare, productive,

1 9 / 0 l u n g A c r iz A in s o u t A ( 1973 - 83 )



comerciale in forme §i practici care asociaza forja ansamblului suplejii gestiuniiinterne, mai ales in materie de relajii sociale. 0 politica de incurajare a inova Jiilor

ofera firmelor Japoneze controlul brevetelor de fabricare in timp ce totu§i

cercetarea fundamentals ramane modesta in arhipelag. 0 analiza perspicace a

piejelor internajionale §i a perspectivelor lor de evolujie ofera objiuni comerciale

eficiente §i rentabile. Prin intermediul MITI (Ministerul industriei §i comerjului

intemajional) guvernul define§te marile linii ale strategiei economice japoneze

pe care intreprinderile le aplica cu supleje. Economia japoneza a putut astfel sa-

§i menjina o rata de cre§tere suficienta pentm a evita §omajul mizand atat pe o

piaja interioara dinamica §i, din ce in ce mai mult, pe exporturile unei game deproduse foarte concurenjiale, ojeluri speciale, nave, automobile, produse

electronice destinate marelui public. Reu§ita japoneza pare astfel sa reprezinte

consacrarea unui nou mod de producjie destinat sa inlocuiasca vechiul sistem

fordist de la inceputul secolului.

In total, derivele care insojesc aceasta criza nu asculta de o regula simpla.

Diversitatea lumii a treia iese la lumina in timp ce noii imbogajiji ai petrolului nu

au reu§it sa-§i amorseze cresterea lor economica mai bine decat noile Jari

industrializate, §i in timp ce numeroase Jari se afunda in subdezvoltare §i in

datorii. Intre cei trei mari poli ai lumii economice ai OCDE Europa pare a fi cea

mai ameninjata de declin, neavand nici puterea Statelor Unite, nici dinamismul

Japoniei. Aceste rea§ezari in clasamente traduc inegala rapiditate de adaptare a

diferitelor economii la noile condijii create de criza; ele sancjioneaza eficacitatea

politicilor adoptate, fara totu§i ca nimic sa fi fost definitiv tran§at la inceputul

anilor ’80.

Gest iun ea Ezit an t a A Cr izei

SOLUTIA “ KEYNES-ISTA” §1 LIMITELE SALE

Caracterul insolit al “stagflajiei” a luat inijial pe nepregatite responsabilii

politicilor economice din cea mai mare parte a statelor. Formajiunile politice de

dreapta erau determinate sa reduca cauzele crizei la accidentul conjunctural al$ocurilor petroliere §i la concurenja Jarilor in curs de dezvoltare, in timp ce

acelea de stanga puneau sub acuzajie strategia firmelor multinajionale §i apelau

la o relansare planificata sprijinita pe un vast sector najionalizat care ar fi scapat



logicii perverse a profitului privat. Primele subestimau valoarea §i profunzimea

crizei, iar cele din urma ignorau capacitate de adaptare a capitalismului in

perioadele dificile. Un compromis provizoriu s-a stabilit in practica sub forma

unei gestiuni conjuncturale ce-§i imprumuta rejetele din mesajul Keynesist.

'I’ehnicile utilizate seamSnS de la o {ara la alta: indemnizarea §omajului, scSderea

ratei dobanzilor §i recurgerea la deficit bugetar constituie instrumentele relansSrii

in timp ce cre§terea bate pasul pe loc; sporirea presiunii fiscale §i cre§terea ratei

dobanzilor sunt mijloacele utilizate pentru a ingheja o conjuncture care devine

prea inflaJionistS.Intre 1974 §i 1979, planurile de relansare §i de inghejare se succed in toate

Jarile conform unei gestiuni a§a-numitS stop and go care evitS depresiunea

generalizatS insa nu aduce solujii definitive crizei. in realitate, daca redistribuirea

keynesista atenueazS incontestabil neajunsurile sociale ale crizei, ea are in egalS

masura drept inconvenient adancirea deficiturilor consolidand prin sprijinul

cererii o inflajie deja alimentata de cre§terea costurilor de produc{ie ale

intreprinderilor (sporirea tarifelor energetice, a salariilor, credite scumpe).

MSsurile de austeritate nu au dealtfel decat o foarte mica influenjS asupracre§terii prejurilor, exercitand in acela§i timp efecte nocive de incetinire a

cre§terii economice.

o c r i z A d e m u t a t i e a s t r u c t u r i l o r

Rezistenja crizei in faja terapeuticii keynesiene ii convinge pe economi§ti ca

marasmul provine in realitate printr-un blocaj durabil al sistemului de producjie§i de consum de masS care permisese marea cre§tere economica a celor

“treizeci de ani glorio§i”. In Jarile dezvoltate, consumul cre§te mai lent decat in

trecut ca urmare a stagnarii demografice, a saturSrii relative a piejelor cu bunuri

de folosinja indelungata ajunse la stadiul reinoirii §i al ponderii excesive a

datoriilor gospodariilor. La randul sau, producjia mai pujin stimulata de cerere

este franata de epuizarea modului de producjie generat de a doua revolujie

industrials §i edificat cu termenul de “fordism”. Munca la banda nu mai pare fi

capabila sa aduca noi spomri de productivitate cu atat mai mult cu cat muncitoriimanifests prin rata crescandS a absenteismului cS nu ii mai accepta

constrangerile. in schimb, sindicalismul care (S-a dezvoltat odatS cu fordismul

este suficient de putemic pentru a smulge patronatului spomri salariale cel mai

des superioare sporurilor de productivitate in detrimentul profitului

intreprinderilor. IncS de la sfar§itul anilor ’60, ace§tia vin sS-§i aducS efortul de

investire care va dispare aproape complet dupa 1973. in Franja de exemplu, rata

21/

Ol u n g a c r iz A in s o l it a

(1973 83)



de cre§tere a investijiilor se reduce de la 7% pe an intre 1970 §i 1973 pana la

numai 0,5% pe an intre 1973 §i 1978. Capitalul tinde atunci sa se indrepte catre

Jarile din lumea a treia cand nu abandoneaza pur §i simplu investijiile productive

in profitul plasamentelor speculative favorizate de dezordinea monetara.

Modemizarea tehnicilor de producjie, grajie mai ales difuzarii aplicajiilor

electronice §i restaurarea rentabilitajii capitalului care se impun inca de atunci ca

fund condijiile veritabile ie§irii din criza. Ele sunt insojite aproape pretutindeni de

o intoarcere la liberalism care inseamna §i e§ecul metodelor keynesiste.

REVENIREA IN FORjA A LIBERALISMULUI

Spre deosebire de anii ’30, principiile liberate - chiar daca nu intotdeauna

practicile -fusesera pastrate in mare parte in materie de comerj internajionale.

Incepand cu 1979, asistam la o revenire in forja a liberalismului in aproape toate

Jarile dezvoltate, o data cu succesul tezelor monetariste definite de §coala din

Chicago al carui cel mai celebru economist este Milton Friedman, premiul Nobelpentru §tiinje economice in 1976. Deja experimental in anii ’70, monetarismul

afirma ca moneda joaca un rol esenjial in funcjionarea economiei §i ca in

consecinja este sarcina guvernanjilor de a programa riguros evolujia cantitativa a

masei monetare in scopul de a jugula inflajia. Intervenjia statuiui limitandu-se in

mare parte la aceasta regularizare (§i exact in acest intervenjionism restrans

consta §i opjiunea liberala), agenjii economici (intreprinderi, gospodarii) vor

trebui sa-§i adapteze comportarea evolujiei ratei dobanzii care nu poate decat sa

creasca din moment ce este stopata evolujia ofertei monetare. Din 1979, noua

politica monetara a administrajiei Carter aplica cu stricteje aceste precepte.

Ascensiunea lui Margaret Thatcher la postul de Prim ministru al Marii Britanii

in 1979, apoi alegerea lui Ronald Reagan la Casa Alba in 1980 fac ca Jarile anglo-

saxone sa fie motoarele experienjei neoliberale. Monetarismului consolidat,

noile echipe conducatoare ii adauga mai multe proiecte care se indreapta clar in

sensul dezangajarii statuiui. Printr-un ambijios program de privatizare al

intreprinderilor najionalizate britanice, o hotarare ferma de a reduce impozitele

in Statele Unite, §i in ambele cazuri o voinja de a suprima toate reglementarile

considerate abuzive §i paralizante pentru activitatea economica (vorbindu-seastfel chiar de “dereglementare”). in Europa continental, opjiunea liberala nu

('sic mai pujin ferma chiar daca ea este marcata de caractere legate de tradijiile

najionale.

in (icrmania Federala, unde Bundesbank nu s-a indepartat niciodata de la o

Ki'sliiinc monetara riguroasa de la fondarea sa, cancelarul Helmut Schmidt pune

22



accentul pe necesitatea de a restaura beneficiile intreprinderilor afirmand ca

“profiturile de astazi sunt investi[iile de maine, iar inuesti[ile de maine creaza

locurile de munca de poimaine” .

in Franja, guvernul Raymond Barre i§i modifica metodele de gestiune intr-un

sens mai liberal dupa alegerile legislative din 1978, suprimand mai ales ajutorul

acordat de stat intreprinderilor care nu prezinta garanjii suficiente de insanato§ire

a situajiei lor §i incercand sa inlature rigiditajile de funcjionare inventariate dupa

15)60 in raportul Armand-Rueff. Dupa ce a fost brutal respins prin ascensiunea

stanga la putere in 1981, liberalismul va trebui incepand cu 1983 sa incerce saIcinpereze ambijiile dirijiste ale primilor doi ai gestiunii socialo-comuniste, in

special printr-o restaurare spectaculoasa a imaginii intreprinderii private §i o

gestiune monetara din ce in ce mai riguroasa.

Deci prin insanato§irea monetara §i financiara, prin eliberarea forjelor piejei,

prin restabilirea marjelor de profit ale intreprinderilor prin care diferitele guveme

sperau sa inlature criza, lasand sa acjioneze liber forjele de distmgere §i creajie

sau de redistribujie care se intrepatrund in aceasta criza, liberalismul pare sa

ofere cadrele cele mai favorabile reu§itei modernizarii economice in curs; insa in

ciuda prognosticurilor optimiste, costul social al acestei mari mutajii parea a fifoarte greu de suportat sub dubla forma a unei rate ridicate a §omajului §i a

aparijiei unei noi saracii in chiar sanul societajilor cele mai bogate ale planetei.

CONCERTARE INTERNATIONAL

INSA c o o p e r a r e l i m i t a t A

Spre deosebire de depresiunea anilor '30 care provocase rapid o ruptura a

relajiilor economice §i financiare, concertarea intemajionala a rezistat crizei

anilor ’70. Daca ea a putut sa pastreze in trasaturile esenjiale dinamismul

schimburilor economice §i financiare ea nu a reu§it totu§i sa ob{ina ca diferitele

state sa coopereze veritabil intr-o lupta comuna impotriva efectelor crizei.

Pomit in cadrele GATT in 1973, un nou ciclu de negocieri multilateral

cunoscut sub numele de runda Tokyo va duce in 1979 la un acord prevazand noi

reduceri tarifare vamale ca §i la adoptarea unor coduri destinate sa combata

obstacolele tehnice sau juridice in calea schimburilor. Este adevarat ca, incheiatesub acelea§i auspicii ale GATT, AMF sau acordurile multifibre, care tree din 1974

la reglementarea importurilor de produse textile provenite din Jarile

subdezvoltate, capata un tur suficient de putemic protecjionist incepand cu 1977.

Chiar daca se inmuljesc masurile de protecjie a intereselor najionale sub forma

unor acorduri de autolimitare a exporturilor negociate intre partenerii comerciali,

23 / O LUNGA CRIZA INSOLITA (1973-83)



sau uneori sub forma mai rigida de cote impuse de importatori, comerjul

intemajional ramane activin anii ’70. Puternic afectat de criza din 1975, el i§i reia

expansiunea incepand din 1976 pentru a atinge in 1979 cel mai inalt nivel al sau

atat in valoare cat §i in volum, inainte de a fi mai durabil afectat de noua criza din

1980-1982. Cat despre schimburile financiare, acestea sunt in mod constant

stimulate §i prin activitatea intensa de credit intemajional abundent alimentata

de reciclarea “petro-dolarilor”, cat §i prin investijiile de delocalizare care

beneficiaza in special noile Jari industriale din America §i Asia.

Cooperarea internajionala in faja crizei este mai pujin eficienta. Nici

intalnirile anuale ale conducatorilor Jarilor cele mai bogate ale lumii (intalnirea la

varf de la Rambouillet in 1975 la cea de la Williamsburg in 1983), nici conferinja

a§a-numita Nord-Sud care este Jinuta la Paris in 1976-1977 nu au permis

depasirea intereselor najionale sau regionale pentru a armoniza politicile de

lupta impotriva crizei. Numai acordurile de la Lome negociate in 1975 apoi in

1980 intre CEE §i ACP (Jarile in curs de dezvoltare din Africa, Caraibe §i Pacific)

pareau novatoare in masura in care pun la punct un mecanism de garantare a

incasarilor din exporturi a Jarilor ACP.

In fine in ce prive§te cooperarea Est-Vest, promisiunile de deschidere din

1973 par sa se atenueze din 1975, in timp ce Statele Unite leaga acordarea de

avantaje comerciale liberei circulajii a evreilor din URSS (amendamentul

Jackson) pentru a face loc unei noi perioade de tensiune intre 1979 §i 1980

(embargou decretat de Pre§edintele Carter impotriva URSS-ului vinovat de a fi

invadat Afganistanul).

0 Economie

Convalescenta

(1983-1993)

Keluarea cre§terii economiei este antrenata, incepand din 1983, de

nguroasa relansare americana §i este Tnsotita de o stapanire durabila

■i inflatiei Tn tarile industrializate de o modernizare a structurilor de

productie §i de comunicatie o data cu generalizarea revolutiei

mformatice. Lunga recesiune care apasa economia dupa 1990 arata

totu§i dificultatile §i limitele Tnnoirii realizate Tn anii '80. Prosperitateal.irS precedent a activitatilor financiare se bazeaza Tn realitate pe

grave dezechilibre Tn special pe o cre§tere generala a datoriilor carevor duce la franarea cre§terii economice. Tabloul social este numit Tn

mare masura de persistenta unui important §omaj de o repunere Tn

discutie a institutiilor statului-providenta §i de o criza profunda a

sindicalismului. In timp ce sistemele socialiste din Europa s-aupr3bu§it, capitalismul progreseaza, Tnsa acumuland dezechilibre care

creaza destule riscuri pentru functionarea democratiilor liberale.

25 / O ECONOMIE CONVALESCENTA



RELANSAREA AMERICANA §1 REiNTOARCEREA LA

PERIOADA DE CRE§TERE ECONOMICA

Statele Unite ies din severa criza economica din 1982 printr-o puternica

relansare care va determina cre§terea produsului intern brut la circa 6% intre

vara lui 1983 §i 1984, antrenand crearea de 6 milioane de locuri de munca

suplimentare (ceea ce va cobori rata §omajului la 7,4% in 1984), in timp ce rata

de cre§tere a prejurilor scade din nou la 4,7%: economia americana se elibereaza

in mod evident din constrangerile “stagflajiei”. Poate un pic prea devreme

salutata de administrajia republicans de tip reagan, relansarea economica este

mai ales fructul unor stimulente tipic “keynesiste” adica o reducere a ratei

dobanzilor pe termen scurt §i mediu care are drept efect relansarea vanzarilor de

automobile §i a construcjiei de locuinje §i pe de alta parte o majorare fara

precedent pe timp de pace a cheltuielilor militare (legata direct de proiectul

Inijiativa apararii strategice - SDI a§a-numitul “razboi al stelelor”) care da un

impuls puternic cercetarii, dezvoltarii §i industriei de armament. Oricare ar fi

cauzele acestei relansari, aceasta deschide pentru Statele Unite o perioada de

cre§tere de o durata nemaiintalnita, din moment ce ea se prelunge§te cu un ritmanual mediu de aproape 4% pana la recesiunea din 1990: ea a fost fara nici o

indoiala favorizata de masurile liberale, mai ales de reducerea impozitelor.

Consecinja cea mai remarcabila a acestei relansari americane este faptul ca

a antrenat imediat dupa ea ansamblul economiei mondiale prin intermediul

comerjului exterior. Intr-adevar in Statele Unite, cererea interna s-a dovedit a fi

prea dinamica pentru a putea fi in intregime satisfacuta de producjia najionala. A

trebuit deci sa creasca importurile (cu 23% in 1984), iar importanja piejei

americane este de o asemenea natura (este estimata la un sfert din piajamondiala) incat aceste cumparaturi suplimentare au provocat o cregtere de 9% a

schimburilor, relansand astfel durabil comerjul intemajional care stagna dupa

1980. Intr-adevar dupa ce au atins un plafon intre 1985 §i 1987, data la care

scliimburile internajionale au reatins nivelul de 2 000 miliarde de dolari al anului

1979, acestea au redemarat in 1988 pentru a depa§i in 1989 valoarea globala de

3 000 miliarde de dolari §i a realizain 1990 o cifra de afaceri de 3 500 miliarde de

dolari.



Nu toate Jarile au profitatin egalS masura de pe urma acestei puternice forjei Ii ■locomojie a economiei dominante. in primul rand Jarile asiatice, Japonia §i

Coreea de Sud, dar chiar §i India §i China au fost principalii beneficiari ai

icdemararii schimburilor pana intr-acolo incat in 1984 traficul din Oceanul Pacific

.1 depa§it pentru prima oarS in istoria comerjului international pe acela din

Oceanul Atlantic. Liderul economic necontestat al zonei asiatice, Japonia

datoreaza competitivitajii sale marea sa eficacitate comercialS; excedentele

^cumulate fac din Japonia prima putere financiara a lumii incepand din 1987.

Din Canada pana in Brazilia, Jarile emisferei occidentale au urmat, in ce

I >rive§te relansarea economica, Statele Unite, in timp ce CEE absorbitS deicstructurarea sa industrials, s-a cuplat mai pujin bine la locomotiva americanS

(cre§terea nu depS§e§te aici 2,4% in 1984. Producjia industrials intarzie in a

i ('atinge nivelul pe care il avusese inainte de criza asprS din 1980-1982; de abia in

1986 Franja §i Italia reu§esc aceasta.

Alte jSri ignorS practic aceastS relansare a cre§terii. in Estul Europei,

economiile sociale se infundS intr-o crizS ireversibilS, in Sudul planetei cea mai

mare parte a jSrilor lumii a treia se vad constranse ca autoritate datoritS datoriilor

lor §i cum sunt in acelasi timp penalizate prin caderea puternicS a prejurilor

materiilor prime (inclusiv petrolul dupS 1985), ele nu mai au mijloacele de apocni o relansare economics.

Deci amploarea acestei perioade de cre§tere a anilor ’80 trebuie relansatS; ea

prive§te cu prioritate Jarile industrializate sau pe cale de industrializare rapidS, se

slabile§te la o medie anualS intre 2 §i 3% pentru ansamblul economiei mondiale,

ceea ce este o cifrS destul de scSzutS fajS de performanjele anilor ’60 (§i acest

lecul relativ afecteazS chiar §i economiile cele mai dinamice), §i in fine ea se va

incheia printr-o lungS recesiune care incepe in jSrile anglo-saxone in 1990 §i nu

este incS resorbitS in 1993.

Studiind evolujia economiei mondiale dupS 1975, anumiji observatori ignorS

iinpactul relansSrii din anii 1980 §i trag mai degraba concluzia cS este vorba de o

lungS fazS de stagnare, dand poate totu§i dovadS de un pesimism excesiv.

O DEFLAJIE DURABILA

Amorsata inca de la inceputul deceniului in Jarile anglo-saxone care au fost

primele care au adoptat o politics monetarS restrictiva, reculul inflajiei segeneralizeazS apoi in principalele Jari industriale unde cre§terea prejurilor este

stopata dupS 1984, fiind menJinutS in jurul lui 5% pe an. Chiar dacS situajia

politica incertS de la inceputul anilor ’90 face sS renascS cateva tensiuni




inflajioniste, acest caracter masiv §i durabil a deflajiei marcheazS o rupturS totals

cu situajia de criza a anilor ’70.

Printre factorii care s-au conjugal pentru a jugula inflajia, trebuie subliniatS in

primul rand voinja politica a guvernelor care au avut printre principale obiective

rigoarea bugetarS §i au favorizat austeritatea salarialS cu scopul de a rupe spirala

inflationists a salariilor §i preturilor. Aceste opjiuni caracteristice liberalismului au

fost adoptate cu succes dupa 1982-1983 de guvernarea socialists a Franjei.

In acela§i timp, puternica scadere a cursurilor materiilor prime, simbolizatSprin prSbu§irea prejului barilului de petrol (incS 25 de dolari in 1985 §i numai 10

dolari in 1987) are o influenjS extrem de favorabilS asupra costurilor de producjie

din JSrile industrializate care imports cea mai mare parte a necesitSjilor lor

energetice §i de materii prime.

DupS acordurile monetare de la hotelul Plaza din New York in septembrie

1985, de valorizarea profundS a dolarului tinde sa amplifice acest avantaj, cel

pujin pentru JSrile cu o monedS relativ puternicS, din moment ce numeroase

produse de pe piaja internaJionalS se negociaza in devize americane.

In fine modernizarea tehnicS a producjiei, grajie aparijiei unei noi generajii

de ma§ini cu eficacitate sporitS ca urmare a automatizSrii, a provocat un nou

demaraj al sporurilor de productivitate a muncii in JSrile industrializate.

Aceste patru grupe de factori au intervenit in proporjie variabilS in diferitele

jSri industriale, insS toate au contribuit la o reducere a costurilor de producjie:

deflajia a antrenat o relativS scSdere a ratei dobanzilor urmand sarcinile

financiare ale intreprinderii, sporurile de productivitate a muncii au fost insojite

de o moderare a salariilor, iar scSderea prejurilor materiilor prime s-a repercutat

direct asupra prejurilor produselor industriale. Contrastul este puternic fajS desituajia numeroaselor JSri subdezvoltate mai ales fajS de acelea din America

LatinS care, departe de a cunoa§te un proces de deflajie sunt dimpotrivS prada

unei hiperinflajii care poate depS§i rata exorbitantS de 1000% pe an, cum este

cazul Braziliei de exemplu. Deflajia apare deci ca un fenomen extern de selectiv

intr-o lume in care factorii favorabili unorii defavorizeazS pe ceilalji.

O MODERNIZARE ECONOMICA IN PLINA DESFA§URARE

Deja pornite in JSrile cele mai avansate incS din anii '70, modernizarea

tehnicS §i restructurarea financiara a economiei se amplifies in deceniul 1980-

1990, conflrmand aparijia unei noi revolujii industriale §i informatice aflatS intr-o

fazS de gestajie de aproape un sfert de secol. AceastS transformare profundS se

traduce desigur prin avantul noilor activitSji direct legate de filiera electronics

28



iii.sil si prin inoirea industriiior ajunse la maturitate §i putemic zguduite de crizele

illn 1975 §i 1981-1982. Filiera textila - confecjii in care producjia se realiza

Irmlijional cu o mana de lucru numeroasa utilizeaza de acum inainte tehnici de

vArf (cum ar fi raza laser pentru croirea materialelor textile) care necesita

mubilizarea unor capitaluri mult mai importante ca in trecut. in vechile Jari

industrializate, siderurgi§tii i§i arunci vechile echipamente la fier vechi,

Inlocuindu-le cu complexe echipamente cu curgere continua sau cu miniojelarii

de capacitate redusa insa foarte bine adaptate nevoilor in schimbare ale piejei

(solujie inaugurate in Europa de Bresciani, siderurgi§tii italieni din regiuneaUrcscia).

Industria automobilului se afla la o noua tinereje modificand totodata

modelele fabricate §i modul de producjie. Mai u§oare, grajie folosirii unor

materiale plastice rezistente pentni a consuma mai pujin carburant, ma§inile

miideme sunt in egala masura echipate cu dispozitive antipoluare. Vechii

Mvuritaji “pasive” asigurate prin grosimea tablelor (mai ales in ce prive§te

ma$inile americane) i se substituie securitatea “activa” depinzand de progresul

lehnicilor de franare §i de Jinuta de drum in timp ce funcjionarea generala a

motoarelor devine mai fiabila grajie utilizarii crescande a componentelorI'lcctronice. Metodele de producjie se transforma in paralel necesitand investijii

considerabile. Liniile de asamblare a vehiculelor folosesc din ce in ce mai pujin

lucratori specializaji §i utilizeaza din ce in ce mai mult roboji electronici. Conform

■islemului inaugurat in Japonia de firma Toyota, producjia a§a-numita in “flux

mtins” se adapteaza precis cererii imediate prin eliminarea unor stocuri costisitor

de administrat, iar calitatea sa este controlata de o astfel de maniera incat orice

defect este inlaturat cu scopul de a reduce cheltuielile de garanjie dupa vanzare;

0 colaborare permanenta in cadrul “cercurilor de calitate” intre cadre §i

muncitorii din intreprindere permite ameliorarea constanta a producjiei. Aceste....tode sunt imitate cu un succes inegal in Europa §i Statele Unite (experienja

"Saturn” de la General Motors).

in aceste ramuri de activitate este vorba de o tendinja generala de a inlocui

vechiul tip de producjie de masa printr-o producjie de mai buna calitate §i mai

1line adaptata evolujiei adeseori imprevizibile a cererii.

Expansiunea produselor electronice care intra in componenja noilor rejele

i la comunicajie moderna reprezinta punctul de varf al noii revolujii economice

care stimuleaza industria §i serviciile legate de informajie. in anii ’80 informatica

s a difuzat cu adevarat in randul micilor intreprinderi §i al marelui public subIi irma principals a microcalculatoarelor personale {personal computer sau PC)

adaptate unor funcjii multiple care merg de la gestiune pana la jocuri.

Telecomunicajiile intra in egala masura intr-o noua epoca cu posibilitatea oferita

de electronica §i de sateliji de a transmite instantaneu in timp real mase de




informajii considerabile de la un punct la altul al planetei; aceasta modernizare a

transmisiei informajiei permite de-altfel descentralizarea unitajilor de producjie,

condamnand astfel vechea logistica de concentrare tehnica care caracterizeaza

a doua revolujie industrial!

Prin importanja capitalurilor pe care le necesita ca §i prin noile strategii de

producjie §i de comercializare pe care le implica, modernizarea economica a

anilor ’80 a generat o intensa mi§care de restructurare financiara a

intreprinderilor. in sectoarele mai vechi, firmele au tendinja sa-§i diversificeactivitajile adeseori in direcjia industriilor de varf. 0 mare societate petroliera ca

ESSO de exemplu a devenit astfel o veritabila companie energetica (sub noua

sigla EXXON) preocupandu-se in special de producjia de energie nucleara; US

Steel a depa§it domeniul strict sidemrgic devenind USX, in timp ce General

Motors s-a angajat in activitaji aerospajiale. in sectoarele de varf in schimb,

concurenja a determinat firmele sa-§i concentreze eforturile asupra unei activitaji

prioritare, dupa exemplul conglomeratului intemajional ITT (International

telegraphy and telephone ) care se reorienteaza in domeniul telecomunicajiilorpentru a face faja concurenjei celuilalt uria§ american care este ATT (American

telegraph and telephone ) in acest domeniu de avangarda.

In Franja, fara care prezinta un caz special in domeniu, statul a luat in

propriile maini inijiativa restructurarii, procedand in 1982 la najionalizarea

grupelor dominante ale economiilor najionale, intervenjie masiva care a fost

ulterior temperata prin cateva privatizari intre 1986 §i 1988. Totu§i, in marea

majoritate a cazurilor, recompunerea permanenta a grupelor industriale a

rezultat din fuziune sau din absorbjii liber negociate la bursa; ea a luat totu§iadeseori forma clasica in Statele Unite insa mai pujin obi§nuita in Europa a

ofertelor publice de vanzare de acjiuni.

Aceste operajiuni financiare au ignorat practic frontierele politice; firmele

europene au investit mult in Statele Unite in timp ce strategia japoneza pare mai

diversificata, prihtr-o imparjire a plasamentelor externe intre Asia in dezvoltare,

Statele Unite care au beneficiat in a doua jumatate a anilor ’80 de importante

fluxuri de capitaluri nipone §i CEE care intereseaza in mod special gruparile

japoneze prin prisma deschiderii marii pieje unic de pe 1 ianuarie 1993. Cu

excepjia investijiilor asiatice ale Japoniei, Statelor Unite §i secundar ale Europei,

lumea a treia a fost neglijata de investitori. Deci intre ace§ti trei poli dominanji ai

lumii liberale se redistribuie capitalul, mai ales in favoarea Statelor Unite in

funcjie de strategia intreprinderilor care se afla pe calea de a depa§i stadiul

multinajionalizarii pentru a deveni cu adevarat “mondiale” , altfel spus ele au o

vi/.iune globala a puijei internajionale §i i§i determina opjiunile de producjie §i de

vanzare direct in funcjie de datele objinute la scara planetara.



O NOUA RECESIUNE DUPA 1990

Dupa vara lui 1990 o noua recesiune care in 1993 nu era inca depa§ita a venit

nil inlrerupa lunga cre§tere economica a Jarilor industrializate. Declan§ata printr-

i ' rre§tere a ratei dobanzilor in Jarile anglo-saxone, ea s-a generalizat ulterior in

l.inlc dezvoltate apoi a lumii a treia. In ciuda faptului ca a durat relativ pujin,

n/boiul impotriva Irakului pentru eliberarea Kuweitului a constituit un factor de

piclungire a marasmului economic in timpul anului 1991, recreand un climat de

Iik ertitudine politica §i provocand o cre§tere totu§i limitata a tarifelor petroliere;I >i.il)ii§irea economiilor socialiste a umbrit in mod evident §i mai mult tabloul

1'ionomiei mondiale dupa 1990. Manifestarile acestei noi crize sunt cele mai

■l.isice: recul al PNB in Statele Unite la sfar§itul lui 1990 §i inceputul lui 1991, rata

ilf cre§tere anuala maii mica de 3% in principalele Jari industrializate, cre§terea

V'limjului mai ales in Statele Unite §i Marea Britanie, ansamblul acestor date

' I' I.ivorabile provocand un blocaj §i uneori chiar un recul al investijiilor care nu

pii.ite decat sa intarzie relansarea. §i de aceasta data producjia industrials este

■i'ii mai afectata. Nu numai redresarea recenta a ramurilor tradijionale ca

'.ulerurgia este compromisa din nou, dar chiar §i ramura de varf prin excelenja,Inlorinatica, traverseaza o perioada de turbulenje suficient de serioase pentru a

,ii luce in dificultate chiar §i uria§ul american IBM, practic pentru prima data in

Istoria sa.

Kvolujia comerjului intemajional de marfuri vine sa confirme §i sa intrejina

M.iderea producjiei; cre§terea sa se diminueaza in 1990-1991 (numai 3% in plus

I,i(a de 1990) iar aceasta franare apare cu atat mai nelini§titoare cu cat ea este

Insojita de o criza a negocierilor multilaterale in cadrul GATT, inceputa in 1986 la

iuijiativa pre§edintelui Reagan, runda Uruguay avea drept obiectiv nu numai

n .ilizarea unei noi scaderi a taxelor vamale in continuarea acordurilor incheiatein anii '60 §i ’70 (runda Kennedy §i runda Tokyo), insa mai ales eliberarea

schimburilor de servicii §i inlaturarea mecanismelor de protecjie a piejelor

.iîicole. Acest ultim punct a impiedicat ca negocierile sa se incheie la scadenja

prevazuta pentru decembrie 1990, r.egociatorii CEE neacceptand sa sacrifice

politica agricola comuna (PAC) in fa‘a exigenjelor americane. Compromisul

a^ricol realizat in decembrie 1992 se confrunta cu o puternica opozijie a

Iriinierilor europeni ale caror manifestajii (mai ales la Strasbourg in 1993) risca

•■aimpiedice incheierea unui acord general cu privire la comerj.

Aceste dificultaji dovedesc inrautajirea climatului economic general lainceputul ultimului deceniu al secolului; ele se complica in 1992 cu o noua

■M'jjtere a tensiunii pe piejele monetare, episod revelator al dezechilibrelor




financiare care au caracterizat anii ’80. Anul 1993 se deschide cu perspective

sumbre.

Dezec h il ibr e Fi nanc i a re

Per sist en t e

DINAMISM §1 FRAGILITATE

ALE ECONOMIEI FINANCIARE

Susjinute de relansarea comerjului intemajional, stimularea de reconstrucjia

marilor grupe multinajionale insa alimentate in egala masura de mi§cari

speculative de mare amploare, tranzacjiile financiare au cunoscut o expansiunefara precedent in anii ’80. in paralel acest dinamism a objinut mari beneficii de

pe urma completei liberalized a operajiunilor de schimb, a dereglementarii a

activitajii bursiere dupa exemplul oferit de Stock Exchange de la Londra in 1986

(a§a numitul “Big Bang"), de pe urma posibilitajilor tehnice care le ofera

informatica §i telecomunicajiile care pun in relajie permanenta principalele pieje

financiare ale planetei (cotare in timp real 24 de ore din 24) §i chiar de pe urma

gerarii tranzacjiilor de calculatoare, special programate in acest scop, in 1990

piejele internajionale ajung sa schimbe echivalentul a 1000 miliarde de dolari pezi, volum de necomparat cu nevoile de finanjare a comerjului intemajional

(3 500 miliarde de dolari pe an) §i mai pujin au fluxurile de investijie

intemajionala (de ordinul 360 miliarde de dolari in 1990). Economia financiara a

capatat deci o mare autonomie in raport cu producjia §i schimburile de bunuri

reale. De§i nu este o noutate, aceasta disociere care s-a amplificat brusc prezinta

§i unele riscuri, cu atat mai mult cum ea se explica in mare masura prin

comportamente speculative cu instrumentele financiare de creajie recenta (noile

instrumente financiare), mult prea volatile pentru a fi stapanite intr-un mod

convenabil. Grave tulburari bursiere au sancjionat excesul acestor practici

speculative in acela§i timp cu cat ele demonstrau anumite contradicjii ale

relansarii economice ale anilor ’80.

Crahul bursier din 1987 ilustreaza destul de bine fragilitajile financiare ale

cre§terii americane. Caderea de 508 puncte inregistrata luni 19 octombrie 1987

de indicele Dow Jones (ceea ce reprezinta o pierdere de 22,8% intr-o singura



ydinja!) trebuie pusa in relajie directa cu o cre§tere a ratei dobanzilor operatado catre rezerva federala, masura impusa de necesitatea de a atrage capitaluri

I x'ntru a acoperi extrem de importantele deficite americane (incepand de atunci

operatorii s-au orientat spre cumpararea de obligajiuni cu dobanda radicala,

ii'iiunjand la acjiuni ale caror cursuri au scazut in consecinja). Dupa o

succesiune de §edinje bursiere nefavorabile, bursele europene au vazut scazand

iudicele lor cu o treime in mai pujin de o luna, in timp ce New York §i Tokyo

picrdusera respectiv un sfert §i o cincime din nivelul lor anterior. Injectarea

masiva de lichiditaji care a urmat (cre§tere cu 40% intr-un an) a permis sprijinirea

cconomiei §i menjinerea unui oarecare climat de incredere, insa comporta deasemenea riscul de a realimenta inflajia.

Mult mai bine surmontata decat aceea din 1929, aceasta cadere bursiera a

dat totu§i semnalul unor dezordini financiare recurente caracterizate prin

importante oscilajii ale cursurilor valorilor imobiliare §i mai grav prin lunga criza

.1 bursei din Tokyo (Kabuto cho ) care, dupa ce ameninjase intre 1987 §i 1989

supremajia Wall Street-ului a suferit intre 1990 §i vara lui 1992 o pierdere de o

Ireime din valoarea globala a patrimoniului sau imobiliar. Aceasta criza

sancjioneaza fara indoiala mult prea rjapida ascensiune a forjei financiare

japoneze in anii ’80 in acela§i timp denunjand excesele speculative care

demonstreaza relativa lipsa de experienja a gestionarilor japonezi. 0 cre§tere a

puterii economice §i financiare care nu este lisita de asemanari cu cea operata

cu trei sferturi de secol mai inainte in Marea Britanie §i Statele Unite trece

adeseori prin redutabile framantari. Situajia este cu atat mai nesigura cu cat

Iramantari politice intrejin in permanenja nevrozitate piejelor financiare, fie ca

este vorba de razboiul impotriva Irakului in 1991, sau de prabu§irea brutala a

icgimurilor socialiste din Europa de Est dupa 1990.

Totu§i, absenja unei discipline monetare acceptate de principalii actori aieconomiei mondiale este factorul primordial al dezechilibrului finanjelor

internajionale. Net supraevaluat prin politica de prestigiu a pre§edintelui Reagan,

si prin aceasta raspunzator de adancirea deficitului financiar american, dolarul

nu a mai putut fi stabilizat la justa sa paritate economica in ciuda inmuljirii

acordurilor create in acest scop (acordurile de la Hotelul Plaza din New York in

si'ptembrie 1985, acordurile de la Louvre la Paris in februarie 1987...). Flotarea

cursurilor de schimb (pe care sistemul monetar european incearca sa o evite in

('EE de la crearea sa in 1979) ofera mult prea multe ocazii de a specula cu

rezultate fructuoase asupra monedelor insa cu riscul de a destabiliza relajiilet'conomice cum demonstreaza noul episod al scaderii anormale a dolarului din

vara lui 1992.




Fenomenul cre§terii datoriilor care s-a generalizat in decursul anilor ’80

influenjeaza politicile monetare ale principalelor state §i contribuie la randul sau

la menjinerea dezordinilor financiare.

0 CRE§TERE GENERAIA A DATORIILOR

Mo§tenite din perioada creditului acordat cu u§urinja a anilor ’70, cre§tereadatoriilor nu a fost decat partial stopata de politicile monetariste ale anilor ’80.

Dupa 1983 cre§terea economica §i in primul rand cea a Statelor Unite a fost

susjinuta prin recurgerea sistematica la deficituri care au generat ele insele o

cre§tere generala a datoriilor. In Jarile industrializate gospodariile au consumat

fie credit de o asemenea maniera cat rata lor de indatorare a crescut puternic

intre 1980 §i 1989 reprezentand uneori pana la doua treimi din totalitatea

veniturilor disponibile, in timp ce economisirile au scazut periculos.

intreprinderile recurgand in egala masura la imprumuturi pentru a-§i finanja

modernizarea §i a-§i relansa producjia, sectorul privat este putemic indatorat in

Jarile dezvoltate la inceputul anilor ’90. Finanjele publice nu sunt nici de la

adapost ca urmare a recurgerii permanente la deficit bugetar care a caracterizat

deceniul 1980-1990, fie pentru ca statul a participat la restructurarea economiei

najionale (prin ajutoare sau prin preluarea directa a controlului, cum este cazul

Franjei) fie pentru ca a trebuit aproape pretutindeni sa indemnizeze un §omaju

de durata fara ca cotizajiile percepute sa-i permita sa-§i echilibreze conturile.

Abuzand de statutul aparte al dolarului, atat moneda najionala, cat §i ptincipala

moneda de reglementare internajionala, Statele Unite au lasat sa se acumulezegigantice deficite interne §i externe care nu pot fi acoperite decat prin crearea de

moneda (solujie prea pujin conforma monetarismului inconjurator) sau printr-un

apel masiv la piejele internajionale de capital. Importanja economiei americane

este de o asemenea natura incat orice decizie a autoritajilor monetare de la

Washington se repercuteaza asupra ansamblului economiei mondiale prin

intermediul ratei dobanzilor.

"indatorarea lumii a treia reprezinta un caz aparte, cu atat mai acut cu cat in

1982 principalii debitori se declara in incapacitatea de a-§i apara scadenjele.

Importanja acestei probleme rezida mai intai in masa datoriei raportate la

capacitatea financiara a debitorilor: o suma totala de 1341 miliarde de dolari la

sfar§itul lui 1990 (insa pujin sub 1200 miliarde de dolari daca excludem datoriile

Jarilor socialiste), antrenand rambursari care absorb circa un sfert din incasarile

de pe urma exporturilor PVD. Ea este legata in egala masura de concentrarea

geografica a debitorilor (cei mai importanji sunt cei latino-americani), ceea ce



constituie o ameninjare pentru numeroase band internajionale creditoare,

Incepand cu acelea din Statele Unite. Inmuljirea acordurilor de ree§alonare

Inclieiate sub egida Fondului Monetar Intemajional, punerea la punct a unor

••isleme complexe de consolidare a datoriilor, acordarea de noi imprumuturi

unor Jari alese pentru potenjialul lor de dezvoltare (planul Baker remaniat prin

planul Brady din martie 1990), sau anularea unei parji a datoriilor de origine

publica a Jarilor celo^mai sarace formeaza un evantai de solujii parjiale. Aceste

masuri au evitat izbucnirea unei crize financiare majore, extrem de temuta dupa

1982; daca ele nu au reu§it intotdeauna sa rezolve fondul acestei spinoase

probleme a unei indatorari care a fost lasata sa atinga proporjii periculoase, ele

I>.»r totu§i capabile sa amortizeze progresiv §ocul. Efortul de rambursare impus

debitorilor din lumea a treia ajuns la situajia paradoxala ca dupa 1982, data la

( are noile credite objinute au scazut putemic, fluxurile de capitaluri mergand

ilinspre Jarile sarace catre Jan e bogate au devenit mai mari decat cele inverse ca

urmare a raririi creditelor acc date Jarilor din lumea a treia dupa 1983 (in 1990

mca, soldul este de 43 miliarde de dolari pentru Jarile subdezvoltate indatorate),

lenomen prea pujin favorabil decolarii economiei Jarilor din sudul planetei.

La inceputul ultimului deceniu al secolului problema datoriilor se deplaseazacatre Jarile socialiste europene. Incapabile sa ramburseze datoriile contractate

anterior (evaluae la circa 150 miliarde de dolari in 1990) aceste Jari in completa

i k'scompunere economica solicita dimpotriva noi credite pentru a-§i accelera

tranzijia catre economia de piaja. Un nou organism, Banca Europeana pentru

Reconstrucjie §i Dezvoltare (BERD) a fost instaurat in aprilie 1991 avand dublul

obiectiv de a favoriza liberalizarea economica §i democratizarea politica a

Ii istelor Jari socialiste.

Problema datoriilor internajionale ramane cu atat mai preocupanta in 1982

cu cat economisirea susceptibila de a compensa s-a rarefiat §i ca nu mai existacreditori stabili de cand OPEC-ul se afla marcata de contra§ocul petrolier, iar

.laponia care ii luase locul se gase§te ea insa§i confruntata dupa 1990 cu o grava

criza bursiera.

CONSTRANGERI FINANCIARE

§1INCETINIREA CRE§TERII

Adancirea deficitelor financiare §i acumularea de datorii care este urmarea

directa a atins un asemenea nivel in anii ’80 incat ansamblul activitajii

cconomice este supus unor constrangeri.




Acestea sunt mai ales paralizante in lumea a treia in care greaua sarcina a

datoriilor sufoca literalmente cre§terea Jarilor supraindatorate: pentru a onora cel

pujin o parte din scadenjele lor ele sunt nevoite sa-§i reduca consumurile, sa

reduca la minim incompresibil importurile §i sa-§i dezvolte la maxim exporturile

§i sa opereze puternice reduceri in investijiile lor productive (care ar implica

importuri de echipament) de care totu§i depinde viitorul dezvoltarii lor. Fie ca

prima austeritate ceruta de FMI in contrapartida cu reesalonarea datoriei lor

externe, fie ca se lasa prada unei hiperinflajii ca in Brazilia, aceste Jari fragile,

supuse unor puternice presiuni demografice, se scufunda intr-o saracie din ce in

ce mai exploziva cum o demonstreaza framantarile grave survenite in Algeria,

Argentina, Venezuela, Gabon, Liberia, Somalia... Aproape trei cincimi din

umanitate continua sa traiasca intr-o situajie extrem de precara §i care se

degradeaza in continuare in anii ’80. In deceniul precedent abundenja creditului

intemajional permisese unui anumit numar de Jari din lumea a treia sa menjina o

rata a cre§terii relativ puternica. Aceste Jari contribuisera in consecinja la

sprijinirea activitajii Jarilor industrializate de unde cumparau utilajele necesare

industrializarii lor §i modernizarii infrastructurilor lor (mari §antiere de amenajare

a mijloacelor de transport §i a ora§elor). Dupa 1982, criza datoriilor externe a

redus cea mai mare parte dintre acestea la a nu mai fi decat partenere

economice extrem de marginal pentru Jarile industrializate care nu mai dispun

astfel decat de propria piaja interna pentru a-§i alimenta cre§terea.

Or, majoritatea acestor Jari dezvoltate sunt ele insele supuse unor

constrangeri financiare legate de deficitele lor §i de datoriile lor. Intreprinderile §i

gospodariile de aici sunt prea puternic indatorate pentru a continua sa recurga la

imprumuturi pe care bancile, devenite prudente datorita falimenjtului a numero§idebitori, nu le mai acorda la fel de facil. Aceste restricjii voluntare sau impuse

franeaza expansiunea cererii in numeroase Jari in care relansarea apare cu atat

mai dificila.

Pe de alta parte, cu excepjia Japoniei, care, urmand recomandarile raportului

Maekawa, se decide dupa 1987 sa-§i dezvolte piaja interna crescand puternic

cheltuielile sale bugetare, principalele Jari industriale liberale sunt deja prea

deficitare §i indatorate pentru a-§i permite sa utilizeze in continuare bugetul ca

instrument de reglare conjuncturala. Pentru a ingheja sau dimpotriva a stimulaactivitatea lor economica, ele nu mai au alta resursa in afara aceleia de a

manipula rata dobanzilor pe termen scurt cu toate riscurile de dezordine

monetara pe care aceasta o comporta in perioada schimburilor libere §i flotante.

Aceasta este extrem de bine ilustrata inca o data de situajia critica din vara lui

1992. Pe de o parte, cancelarul Kohl care ezita sa sporeasca o presiune fiscala pe

care mulji dintre germanii din vest o gasesc deja excesiva, practica o politica a

ratei dobanzilor ridicate (aproape de 10%) cu scopul de a atrage in Germania



i.ipilaluri indispensabile relansarii economice a parjii rasaritene a Jarii. Pei el,Halt mai al Oceanului Atlantic, pre§edintele Bush, sperand in continuare sa

.uiiorseze, inaintea alegerilor prezidenjiale, o relansare economica §i neputand

s.i diminueze impozitele fara a risca sa agraveze in continuare deficitul bugetar,

Kcado rata dobanzii americana la cel mai scazut nivel posibil (mai pujin de 3,5%,

i ,ue este egala cu ritmul inflajiei).

Rezultatul acestor doua opjiuni contradictorii este de a determina dejinatorii

ill’ dolari sa renunje la ace§tia in favoarea marcilor care ofera o remunerajie

evident superioara. Aceste mi§cari speculative se traduc printr-o scadere a

dolarului care atinge cel mai scazut nivel din istoria sa in raport cu marea (1,40m.irci pentru 1 dolar) §i printr-o cre§tere a marcii care ameninja funcjionarea

sistemului monetar european, piatra unghiulara a tratatului de la Maastricht aflat

in curs de ratificare in Jarile membre ale CEE. Monede la fel de importante ca lira

sleriina, lira italiana §i peseta spaniola au trebuit devalorizate din septembrie in

limp ce atacurile impotriva francului francez s-au succedat (fara succes) de-a

lungul toamnei 1992. Aceasta dezordine §i aceasta incertitudine provoaca la

rAndul lor mi§cari bursiere periculoase §i determina intreprinderile sa practice o

politica de a§teptare care duce la incetinirea cre§terii industriale.

Se constata deci ca in ciuda unei cereri potenjiale enorme in Jarile in curs dedezvoltare §i in fostele Jari socialiste, §i a unor rezerve de cre§tere importanta in

Jarile industrializate liberate, dezordinile financiare au efecte recesioniste care

liaiieaza ansamblul activitajii economice mondiale. Cvasistagnarea care rezulta

de aici in marile Jari industriale nu ajuta deloc la rezolvarea problemelor sociale

nascute de criza anilor 1975-1983, si carora nici cre§terea nici modernizarea

anilor ’80 nu au reu§it sa aduca solujii eficiente, aceasta atunci cand nu le-au

agravat.

Co n sec in t el e So c i a l e

Al e Mu t a iiei Economice

In Jarile OCDE, procesul de modernizare economica caracterizat de anii ’80 a

avut profunde repercursiuni asupra volumului §i structurii forjei de munca.

Relansarea cre§terii nu a fost suficienta pentru a resorbi §omajul mo§tenit dinanii crizei din 1975-1983; subutilizarea forjei de munca s-a menjinut in grade

variabile de la {ara la Jara, insa a devenit pretutindeni o problema sociala majora.

3 7 / O ECONOMIE CONVALESCENTA



TRANSFORMAREA MUNCII

Revolujia industrials §i informatica a transformat in primul rand munca,

necesitand adeseori calificari mai ridicate, evoluand in pas cu procesele tehnice

introduse in tehnologiile de fabricajie. Ea a provocat in paralel o ampla mi§care

de “dezindustrializare”, adica de recul al muncii in industrie in masura in care

numeroase posturi de munca pana atunci ocupate de muncitori au fost preluate

de ma§ini automatice comandate de calculatoare. Cum crearea de noi locuri de

munca in ramurile pilot ale electronicii §i informaticii nu a compensat disparijialor in sectoarele traditionale, volumul locurilor de munca industriale a regresat

pretutindeni in valoare absoluta, iar ponderea sa relativa in raport cu ansamblul

populajiei active a scazut §i mai mult (a scazut la o valoare situata intre un sfert §i

o treime din populajia activa de la Jara la Jara).

In acela§i timp, numarul total al locurilor de munca a crescut ca urmare a

cre§terii activitajilor de servicii (care de aici inainte ating peste jumatate §i pe

alocuri mai mult de doua treimi din populajia activa in Jarile dezvoltate). In

schimb locurile de munca agricole §i-au continuat refluxul inceput de multa

vreme §i accelerat o data cu inceputul anilor ’60 (ele nu mai reprezinta decat

intre 3 §i 10% din populajia activa in Jarile industriale avansate).

Problema este ca incepand cu anii ’80, crearea de locuri de munca in

serviciile publice sau private nu a mai echilibrat pierderile adijionate ale

agriculturii §i industriei §i nu a putut a fortiori satisface puternica cerere de

munca a generajiilor, inca foarte numeroase, nascute in anii ’80, cu atat mai mult

cu cat tinerele femei sunt mai dornice decat in trecut sa objina un loc de munca.

UN §OMAJ IREDUCTIBIL

in anii ’80, §omajul atinge circa 30 de milioane de persoane din populajia

activa din Jarile OCDE, iar duratele medii de §omaj se prelungesc in acela§i timp,

depa§ind uneori un an intreg (§omaj de lunga durat.'.). in Europa, o persoana

activa din zece nu are servici. in Statele Unite unde, p.ajie puternicei relansari a

cre§terii economice, rata §omajului in randurile pop jlajiei active a scazut in

dreptul lui 5%, recesiunea care a inceput in 1990 a facut-o sa remonteze in jur de

7%, nu departe de nivelurile europene. Singura Japonia a reu§it sa-§i pastreze o

situajie favorabila cu numai 3% din §omeri. In Europa §i Statele Unite cifrele

§omajului trebuie deaitfel reevaluate in funcjie mai ales de existenja

“muncitorilor descurajaji” care nu mai sunt contabilizaji ca §omeri de serviciile

38



slalistice competente pentru ca au sfar§it prin a renunja sa mai forjeze u§ile prea

crmetic inchise ale piejei forjei de munca.

Atingand preferenjial regiunile §i activitajile nerentabile pentru care fostele

(,ni, geografic inchise in inima continentelor, constituie un gen de model,

ymiajul tinde astfel sa izoleze selectiv grupe sociale din ce in ce mai precis

i<lentificate. Este vorba de muncitori prea slabi calificativ pentru a conduce

ma§ini perfecjionate, de femei a caror sosire masiva pe piaja muncii a

(submerge) dezvoltarea activitajii terjiare pe care aceasta o insoJe§te, §i de tineri

care aparin generajii numeroase pe pieje insuficiente creatoare de noi locuri demunca pentru a-i primi pe toji. Fiecare dintre aceste trei categorii defavorizate

cunoa§te rate de §omaj de trei sau de patru ori mai mare decat rata medie.

Nu credem ca este cazul sa insistam asupra teribilei risipe de bogajie pe care

(i reprezinta pentru o societate excluderea tinerilor din activitatea profesionala; in

ca/ de situajie de subutilizare a forjei de munca prelungita, inclusiv §ansa lor de

Inserjie sociala este grav ipotecata.

“ FLEXIBILITATEA MUNCII”

In paralel cu extinderea subutilizarii forjei de munca, criza a favorizat

iumuljirea activitajilor precare, acceptate ca experienje. Cel mai adesea

cre§terea numerica a serviciilor subalterne, corespunzand unor munci slab

ealificate, slab productive, slab remunerate (in cadrul rejelelor de alimentajie

publica rapida sau in intreprinderile de gradinarit §i de salubritate de exemplu), a

permis reducerea efectivelor §omerilor. In egala masura crearea unorii ilreprinderi fragile in general pujin durabile, se traduce printr-o cre§tere a

muncii independente in detrimentul celei salariate clasice, mi§care mai

puternica in Marea Britanie in ultimii ani.

Tendinja dominanta este aceea a flexibilitajii muncii, dorita de numeroase

organizajii patronale §i accepta ca un factor de (assouplissement) a raporturilor

intre munca §i distracjie de catre numero§i tineri sau femei. Este vorba de a

modula timpul de munca in funcjie de activitatea economica, pe perioade de

.ijustare foarte variabile, mergand practic de la o saptamana la durata intreaga aviejii profesionale. Aceasta presupune revizuirea legislajiei sociale considerata

prea rigida in fixarea orarelor de munca, sau prea (sourcilleuses) in ceea ce

prive§te procedurile de concediere (a se veea recentele dezbateri franceze

asupra autorizajiei administrative pana atunci necesare inaintea oricarei

eoncedieri, suprimata in 1986 §i a carei restabilire este dorita de o parte a

slangii). Bineinjeles, nojiunea de flexibilitate a muncii se Iarge§te §i in ce prive§te

3 9 / O ECONOMIE CONVALESCENTA



domeniul geografic, necesitand o mai mare mobilitate regionala §i interregionalaa mainii de lucm. Ea implica in egala masura o determinare din ce in ce mai

individualizata a remunerajiilor, care devin din ce in ce mai pujin dependente de

grilele salariale ierarhizante de o maniera constrangatoare. Societatile de lucm

temporar care fumizeaza intreprinderilor mana de lucru la comanda §i dupa

necesitaji au cunoscut o dezvoltare rapida de-a lungul anilor '80.

Toate aceste modificari necesita o descentralizare a negocierilor cu privire la

noile condijii de munca; ele tind sa se locaiizeze la nivelul fiecarei intreprinderi,

al fiecarei institujii, in mod destul de diferit de vechea practica a acordurilor

najionale elaborate de marile confederajii sindicale §i apoi inscrise in convenjiicolective cu aplicabilitate generala.

REPUNEREA IN DISCUJIE A BUNASTARII SOCIALE

Dupa 1945, ameliorarea condijiilor sociale ale cetajenilor se impusese ca un

obiectiv politic prioritar in democrajiile liberate, mai ales in Europa. lata de ce

criza anilor ’70 incitase guvemele, chiar §i pe cele mai liberate, sa consolideze

masurile de protecjie sociala, mai ales indemnizand substantial §omajul cum o

recomanda dealtfel mesajul keynesist. Or, in ciuda relansarii economice din anii

’80, bunastarea sociala parea ameninjata in numeroase Jari industriale, nu numai

ca urmare a unei reacjii liberate plina de reticenja faja de intervenjionismul

social al statuiui, dar §i ca urmare a limitelor progresului economic inregistrat in

cursul deceniului, suficient de modeste pentru a asigura finanjarea unor politici

sociale indrazneje.

In primul rand, §omajul agraveaza inegalitajile in sanul societajilor care se

straduiesc sa le reduca. intr-adevar, riscul §omajului opereaza un clivaj intre

activitajile profesionale “protejate” care garanteaza o munca §i activitajile

“expuse” ameninjarii constante de a o pierde, diviziune care a determinat

anumiji sociologi, printre care Alfred Sauvy, sa vorbeasca de “societaji duale”.

Situajia cea mai ingrijoratoare este fara indoiala aceea a §omerilor ajun§i la

sfar§itul perioadei de indemnizare care vin sa sporeasca efectivele celor ajun§i la

extrema saracie, situajie cu atat mai §ocanta in randurile unor najiuni

considerate ca prospere in mod global.

Pe de alta parte, clasele mijlocii a caror ascensiune sociala simboliza reu§ita

economiilor liberate, mai ales in Statele Unite §i in Europa Occidentals, au catevamotive de a nu mai avea o atat de mare incredere in viitorul lor ca inainte:

cadrele nu sunt nici de la adapost de §omaj ca la inceputul crizei; deflajia liberala

a facut politicile salariale mult mai restrictive decat in anii ’70, in timp ce chiar



I ni'lcvarile fiscale tind adeseori sa creasca; in fine regimul pensiilor face sa apara

Hi.ive dezechilibre financiare care determina o reducere a prestajiilor colective.

Clasele de mijloc ale anilor ’80 se afla deci intr-o situajie evident mai pujin

I >iivilegiata decat acelea ale anilor ’60; copiii nu regasesc sau regasesc foarte

dilicil nivelul de trai §i ritmul de ascensiune sociala al parinjilor lor.

In fine, rezumand ansamblul acestor nelini§ti, politicile a§a-numitului Welfare

Stale inaugurate dupa razboi sunt in curs de redefinire in sensul unei reduceri a

K.iranjiilor individuate asumate de colectivitajile najionale. Ameninjand echilibrulbugetelor najionale §i regimul asigurarilor sociale, criza a plasat intr-adevar statul

I irovidenjial in imposibilitatea de a menjine nivelul de protecjie pe care il asigura

in vremea prosperitajii. Astfel §omajul rezistent creaza sarcini financiare noi in

limp ce subutilizarea forjei de munca amputeaza automatic resursele destinate

indemnizarii sate, de unde necesitatea de a reduce subsidiile varsate fiecarui

joiner.

Pe un plan mai structural criza demografica a Jarilor dezvoltate provoaca

liiotutindeni o imbatranire a populajiei care ameninja regimurile pensiilor §i ate( heltuielilor cu sanatatea, cheltuieli care cresc foarte rapid in funcjie de varsta.

inca din 1985, cheltuielile de sanatate absorbeau de exemplu in Franja deja

aproape 14% din veniturile gospodariilor de toate varstele, §i a fost nevoie ca §i in

alte Jari sa se lase o parte mai mare a cheltuielilor medicate in sarcina pacienjilor

( ( reation d’un forfait hospitalier et relevement du ticket moderateur). in plus, cea

mai mare parte a guvernelor favorizeaza inca de pe acum dezvoltarea unor

lormule de asigurare individual^ cu scopul de a completa varsamintele

urganismelor colective care gereaza cotizajiile obligatorii destinate pensiilor de

lulraneje.

in anii ’80, societajile occidentale cunosc deci un nou progres al

mdividualismului, produs atat de dezagregarea fostelor comunitaji socio-

(‘conomice cat §i de afirmarea din ce in ce mai puternica a unui egoism social.

Aceasta evolujie “liberala” in situajie de criza inca latenta necesita menjinerea

unor corective fondate pe principii de solidaritate, sub ameninjarea unor grave

tulburari ate corpului social. lata de ce regimurile de protecjie sociala

miadacinate de multa vreme in institujiile marilor democrajii liberate sunt

i liomate sa dureze, cu prejul unor reforme mergand in sensul unei mai mariI i.irticipari individuate la acoperirea riscurilor sociale.



in toate mari Jari occidentale, criza anilor ’70 a minat aparatele sindicale,

reduse la o strategie defensiva care sa privilegieze securitatea locului de munca.

In anii ’80, modernizarea accelerata a economiei a afectat profund substanja

insa§i a sindicalismului reducand efectivele in branjele care erau odinioara

puternic sindicalizate in detrimentul activitajilor de servicii traditional mai pujin

deschise acjiunii sindicale. !n plus, la inceputul deceniului, combativitateaguvernelor liberate a constrans la capitulare sindicate suficient de puternice ca

acelea ale muncitorilor din industria automobilelor din Statele Unite, sau ate

minerilor britaniciin 1984.

Criza recenta a sindicalismului se traduce mai intai printr-o scadere a

efectivelor sindicale care s-a amplificat dupa 1980: in 1988, rata de sindicalizare a

salariajilor a scazut la 38-39% in Marea Britanie §i in Germania Federala, 17% in

SUA, 9% in Franja; ea ramane mult mai ridicata in Jarile scandinave (70% in

Suedia) unde existenja unor mi§cari social-democrate puternic inradacinate afranat considerabil reculul mi§carii sindicate.

in paralel cu declinul efectivelor, concepjia sindicalismului se transforma.

Militantismul aderenjilor se diminueaza iar muncitorii recunosc din ce in ce mai

pujin validitatea reprezentarii lor sindicate, devenita prudenta in acest climat

latent de suspiciune (pe care o exprima de exemplu succesul unor “coordonari”

extrasindicale aflate la originea unor greve recente cum ar fi acelea ate

infirmierelor sau ale §oferilor de camioane in Franja). 0 data cu declinul

sindicalismului integral dupa 1945 in procedurile de negociere sociala, cel mai

adeseori sub arbitrajul statuiui, un pilon esenjial al funcjionarii societajilor

occidentale este afectat. Consecinjele ar putea fi grave pe termen mediu, cel

pujin daca nu se dezvolta un nou sindicalism format din organisme centrale care

sa acjio'neze in numele muncitorilor care sa le mandateze prin votul lor fara a fi

totu§i personal sindicalizaji (a se vedea in aceasta problema analiza lui Pierre

Rosanvallon in lucrarea “La question syndicate", Calmann-Levy, 1988).

Incomplet corijata de relansarea anilor ’80, dezechilibrele economice,

sociale, financiare generate de criza anilor ’70 comporta, prin insa§i durata lor,

riscuri pentru stabilitatea democrajiilor liberate. Menjinerea procedurilor denegociere sociala §i salvgardarea sistemelor de solidaritate colectiva pareau la

debutul ultimului deceniu al secolului XX drept condijii susceptibile sa asigure

continuitatea practicilor democratice, in momentul in care autoritarismul

birocratic al regimurilor socialiste dusese la un e§ec rasunator. Va fi nevoie de

reujita procesului de modernizare economica, la desavar§irea acestuia in cele

din urma, §i de o consolidare poate mai pujin de objinut, a concertarii

42



Internajionale, in special in ceea ce prive§te disciplina monetara §i relajiile

linanciare. Or, la sfar§itul anului 1992, suntem nevoiji sa constatam ca la scara

planetara ca §i la dimensiunile mai reduse ale continentelor, riscurile de

laramijare conflictuala, traduse prin imaginea “balkanizarii” vin sa ameninje

<.itizele de deschidere §i de cooperare internajionala, pe care le evoca tema

"mondializarii”.

4 3 / 0 ECONOMIE CONVALESCENTA



O Lume

Dest a bil iza t a

Capitolul 3

“Razboiul de Kippour” marcheaza, o data cu primul “§oc petrolier”, in

1973, debutul unei degradari a raporturilor dintre Est §i Vest agravata

la sfar§itul anilor ’70: pe fondul crizei economice mondiale §i al

retragerii americane are loc o ofensiva comunista pe toatecontinentele. Totu§i, invazia Afganistanului de catre sovietici Tn 1979

provoaca o vie reactie a Statelor Unite care Tncearca atunci sa

contureze ambitiile URSS, mai ales Tn materia armamentelor

strategice o data cu desfa§urarea noilor rachete Tn Europa §i

elaborarea unui ambitios proiect de aparare strategics (SDI). Aceste

eforturi §i relansarea initiativei americane pe un teren Tn care U RSS

facuse sa-§i avanseze pionii pe la mijlocul anilor '70 determina pe

liderii sovietici la moderatie. Optiunile lui Gorbaciov vor duce la

“desatelizarea” Europei de Est apoi la descompunerea U RSS

Tncepand cu 1989. Daca razboiul rece este astazi de domeniul

trecutului, lumea ramane Tn prada proliferarii conflictelor regionale dince Tn ce mai putin controlate de marile puteri.

44



COTITURA DIN 1973

NOILE RAPORTURI DE FORTA DIN ORIENTUL MIJLOCIU

Dupa “razboiul de §ase zile”, situajia din Orientul Mijlociu a evoluat favorabil

mlversarilor Israelului. Aavut loc mai intai intre 1968 §i 1970, o stabilizare a puteriiIn cea mai mare parte a statelor arabe. In Libia, colonelul Ghadafi domne§te

dupa 1969 asupra unei Jari slab populate insa puternica datorita bogajiei sale in

I x'trol. In anul precedent, o lovitura de stat militara in Irak 1-a adus la putere pe

KHieralul Bakr, care se apropie de Moscova §i se reconciliaza cu cursii

qeneralului Barzani, rebeli de decenii impotriva guvernului de la Bagdad.

Normalizare §i stabilizare in egala masura in Siria unde generalul Assad a preluat

puterea in noiembrie 1970, §i in Iordania unde regele Hussein s-a angajat in

acola§i an - cu succes - intr-o incercare de forja impotriva combatanjilorli.ilestinieni, in curs de a face legea in regatul sau. Aceasta lovitura de forja

impotriva fedayinilor a antrenat o criza grava cu Siria §i Egiptul, insa la Conferinja

(a i i lor nealiniate de la Alger in septembrie 1973, s-a ajuns la reconciliere generala

Intre liderii statelor arabe.

Al doilea factor favorabil, bunele relajii pe care Siria, Irakul §i Egiptul -acesta

iliii urma pana in iulie 1972, data la care Anouar al Sadate a decis sa trimita

mapoi cei 20000 de tehnicieni §i “consilieri militari” sovietici - le intrejin cu

IIRSS, ceea ce le-a permis sa acumuleze importante stocuri de arme moderne. inplus, evolujia relafiilor intre cele doua mari puteri ofera egiptenilor §i aliajilor lor

ii libertate de mi§care pe care nu o avusesera inainte. intr-adevar, acordurile

rcalizate in mai 1972 §i iunie 1973 au stabilit clar ca in materie de pace

inlernajionala, Statele Unite §i URSS nu au alta preocupare decat de a preveni

"lensiunile periculoase” care ar putea sa conduca la razboiul nuclear. Ceea ce

lasa de-o parte conflictele periferice limitate §i deconecteaza complet problema

israeliano-araba din jocul mondial al superputerilor. Aceasta abstenjiune

concertata a americanilor §i ru§ilor confera Jarilor din “linia intai” o autonomie de

(lecizie pe care cele mai motivate o vor utiliza fara sa mai stea pe ganduri.

Acestor atuuri de ordin politic §i diplomatic li se adauga importanja

cantitativa a oamenilor §i a armelor. in ce prive§te numai statele riverane

Israelului, raportul de forja este de 12 la 1 in favoarea arabilor in ce prive§te

cfectivele populajiei, de 2 la 1in ce prive§te elementele imediat mobilizabile, tot

de 2 la 1 in ce prive§te avioanele §i de 3 la 1 in domeniul tancurilor. Desigur,

armata israeliana pastreaza in numeroase domenii avantaje calitative, insa



lucrurile nu mai seamana cu situajia din trecut. Armatele arabe, in special aceea

a Egiptului, au facut in §ase ani progrese remarcabile, atat tehnice, partial grajie

consiliilor sovietice, cat §i psihologice. Primele ciocniri serioase din Sinai vor

demonstra opiniei mondiale stupefiate ca aceea§i soldaji care i§i abandonasera

in 1967 uniformele in de§ert, devenisera capabili sa lupte in camp deschis §i sa

faca sa bata in retragere una din cele mai bune armate ale lumii.

“ RAZBOIULDE KIPPOUR” §1CONSECINJELE SALE

Pregatita in cel mai mare secret, ofensiva egipteano-syriana incepe pe 6

octombrie 1973, ziua sarbatorii evreie§ti de “Yom Kippour”. Efectul surpriza §i

folosirea unor noi arme sofisticate furnizate de ru§i (avioane Mig-21, rachete sol-

aer SAM 6, etc.) fiind esenjiale, ele objin succese sensibile in Sinai §i Golan.

Totu§i, de pe 16 octombrie, armata israeliana preia inijiativa stabilind un cap de

pod pe malul de vest al Canalului de Suez §i angajand o manevra care va duce o

saptamana mai tarziu la incercuirea armatei a Ill-a egiptene. In acest interval,

Consiliul de securitate a votat o incetare a focului care nu este decat parjial

aplicata iar cele doua mari puteri, fiecare de partea sa au de pus la punct un

gigantic pod aerian destinat sa alimenteze cu arme §i material aliajii lor

respectivi. In timp ce sovietici, care vor cu orice prej sa evite pentru Egipt

umilinja unei demte militare complete, fac cunoscut guvemului de la

Washington ca sunt pregatiti sa intervina direct in conflict, americanii

reacjioneaza riguros. Washingtonul il avertizeaza pe Brejnev ca nu va tolera o

inijiativa unilateral a URSS intr-o zona vitala pentru interesele Occidentului.

In timp ce o noua incetare a focului este decisa pe 24 octombrie de Consiliul

de securitate §i se angajeaza negocieri intre beligeranji, criza internajional se

reinstaleaza rapid. Ea a permis celor doua superputeri sa testeze la cald “regulile

jocului” care ar trebui sa impiedice declan§area unui conflict planetar, §i sa

demonstreze restului lumii ca in circumstanje grave, deciziile majore raman

supuse voinjei lor conjugate. In acela§i timp, ea a subliniat limitele

“condominiumului” americano-sovietic (denunjat de ministrul francez Michel

Jobert), §i a dat la iveala liniile de mptura a unui sistem intemajional pana atunci

dominat de relajiile Est-Vest: pe de-o parte demonstrand ca celor doua mari

puteri le era din ce in ce mai greu sa controleze jocul actorilor secundari; pe de

alta parte facand brusc sa iasa la iveala posibilitajile de acjiune ale unei a treia

lumi condamnata pana atunci la neputinja resemnata sau la vehemenja verbala.

46



In Africa §i In Oceanul Indian

MIZA AFRICANA

Pana In 1975, Africa a rSmas la mare distanjS de confmntarea Est-Vest. Cu

excepjia Algeriei §i a fostului Congo belgian, decolonizarea s-a operat aici pe cale

pa§nicS, adeseori prin intrarea in ansamblurile conduse de fostele metropole

(Commonwealth, Comunitatea francezS). Astfel s-au menjinut legSturi

numeroase intre acestea §i tinerele state nascute din dezmembrarea imperiilor

constituite in secolul trecut. Franja mai ales a conservat o influenjS importantS in

partea occidentals a continentului, ca §i in Africa Centrals, intrejinand relajii

privilegiate cu state “moderate” ca Coasta de Filde§, Gabon §i Senegal, insa in

egala masura sprijinind regimuri autoritare ca acela al lui Mobutu in Zair sau

Bokassa I in Africa Centrala.Or, continentul african reprezintS astSzi o mizS capitals a politicii

internajionale. Constituit din state economic slabe §i politic instabile, cu frontiere

artificial fixate de coloni§ti, sfagiat de conflicte socio-politice, exprimand foarte

vechi rivalitSji etnice §i religioase, el ofera IScomiei marilor state industriale

imensele resurse ale subsolului sau. In procentaj din producjia mondiala, Africa

(mai ales in partea sa centrala §i meridionals) furnizeazS astfel la inceputul

deceniului ’80 circa 75% din diamante, 70% din aur §i cobalt, 50% din vanadiu §i

platinS, 30 la 35% crom §i mangan, 20% uraniu §i cupru, etc.: tot atatea produse

vitale pentru economiile lumii dezvoltate. La aceasta se adaugS pozijia pe care-1

ocupS pe calea petrolului, (joignaut par le Cap) golful Persic Jarilor puternic

consumatoare de energie importate din Europa de Vest §i formand cu JSrile

riverane Oceanului Indian §i Asiei de Sud-Est, un “an al crizelor” devenitS in

' ultimii cincisprezece ani zona cea mai disputatS in confruntarea planetarS intre

, principalii actori ai jocului intemajional.

INTRAREA IN SCENA A CELOR DOUA MARI PUTERI

Pana atunci prea pujin interesatS de Africa, URSS s-a implantat aici solid dupS

1975. Relativa dezangajare a Statelor Unite, consecinjS a crizei morale care a

urmat rSzboiului din Vietnam, §i condijiile in care s-a operat decolonizarea

portughezS, i-au permis sS facS sS-§i avanseze pionii in Mozambic unde ea



intrejine bune relajii cu singura mi§care de eliberare, FRELIMO, §i in Angola. Inaceasta din urma Jara, intervenjia directa a soldajilor cubanezi, ei in§i§i sprijiniji

de URSS care a furnizat prin poduri aeriene un material considerabil, a permis

mi§carii MPLA a lui Agostinho Neto sa triumfeze asupra adversarilor sai mai

conservatori din FNLA §i UNITA, in momentul in care, la sfar§itul lui 1975, ace§tia

pareau sa fie pe punctul de a invinge cu sprijinul armat al zairezilor, sud-

africanilor §i americanilor (aflaji in relajie cu FNLA din 1960 insa impiedicaji sa se

angajeze mai puternic ca urmare a rezistenjelor Congresului) §i chiar a

chinezilor.

In partea orientals a continentului, sovieticii au marcat puncte importante

dupa 1975, inijial in Somalia, apoi schimband aceasta alianjS in 1976 cu cea a

Etiopiei, un stat de 30 milioane de locuitori, dispunand de resurse importante §i

capabili sa devinain profitul lor “jandarmul” Cornului Africii. §i aici este vorba de

20 000 de cubanezi trimi§i de Ogaden pentru a-i vana pe somalieni, gata sa

profite de situajia creata la Addis Abeba de cSderea Negusului Haile Selassie

(inlocuit de tineri ofijeri convertiji la “marxism-leninism”) acaparand aceasta

provincie a imperiului etiopian, care au luat aceasta decizie. Influenja sovieticS in

Africa a realizat deci in anii 1970 progrese spectaculoase. Angola §i Etiopia,membre ale CAER, Mozambicul, Congo, Beninul au devenit solide bastioane

aliniate diplomajiei Kremlinului, care intrejine pe de alta parte excelente relajii

cu Algeria §i Libia, susjine in Namibia combatanjii mi§cSrii SWAPO, in luptS

impotriva Africii de Sud (care continua sa exercite sfidand deciziile ONU, un

protectorat de facto asupra acestei foste colonii germane).

Occidentalii au reacjionat in mod divers acestei ofensive a URSS §i a aliajilor

sai. Sub pre§edinjia lui Jimmy Carter, Statele Unite se distanJeazS de puterea alba

sud-africanS, expusS - ca urmare a politicii sale de segregare (apartheid ) §i

acjiunii sale in Namibia -ostilitSjii celei mai mari pSrJi a statelor continentului. ElefavorizeazS pe de alta parte in stransS colaborare cu Marea Britanie, instaurarea

in Rhodesia (devenita Zimbabwe) a unui guvern dominat de majoritatea neagrS.

Totu§i, dupa alegerea lui Ronald Reagan, Washingtonul a reinodat cu politica sa

tradiJionalS de sprijinire a Africii de Sud §i a regimului ultra-conservator din Zair.

La randul sau, Franta a jucat pana in 1981 in Africa de Vest §i Centrala un rol de

“jandarm” regional, sprijinind puterile instaurate impotriva inamicilor lor din

interior, intervened militar in Ciad, in Sahara occidentals (fostS spanioIS)

impotriva rebelilor frontului Polisario susjinuji de Algeria, §i in Zair.Nimic nu este insa stabil totu§i in aceasta zona eminamentele schimbatoare

a planetei, in care orice evolujie intr-un sens sau in altul, poate fi repusa in

discujie de pe o zi pe alta. Dupa 1988-1989, dezmembrarea URSS, replierea

confederajiei mo§tenitoare a statutului sau de superputere mondiala §i sfar§itul

razboiului rece au facut ca continentul african sa fie in mai mica masura obiectul



ilv.ililajii superputerilor cat locul in care se dezvolta confrlicte locale §i regionale

.mtonome faja de strategiile marilor puteri. Aceste conflicte sunt cu atat mai

himioroase si pline de consecinje pentru populatiile africane cu cat se deruleaza

I ir fondul unei agitajii interne, rivalitaji etnice, foametei (in Jarile Sahelului,

Sudan, Angola §i mai ales in Somalia) §i deturnarii catre alte orizonturi a unor

llnxnri financiare importante rezultate ale, din ce in ce mai scazutului interes pe

niro-i reprezinta regiunea pentru principalii actori internajionali.

0 ZONA INSTABILA: OCEANUL INDIAN

Kivalitatea puterilor in Africa §i in Orientul Mijlociu s-a extins astazi §i statelor

nvcrane acestei regiuni. Prezenji prin Etiopia §i Yemenul de Sud, aproape de

Marea Ro§ie, sovieticii puteau teoretic pana la o data recenta, incepand din

Angola §i Mozambic, sa exercite o presiune asupra rutei navale a Capului, altfel

s|>us asupra arterei petroliere a Occidentului. Aceasta le-a asigurat tinand cont de

inogresele spectaculoase ale marinei lor de razboi un atuu important in

I'vcntualitatea unor conflicte locale §i regionale. De aici pana la a “taia ruta

pi'trolului”, mai era insa mult de facut pentru ca supremajia navala a Statelor

I inite §i aliajilor lor ramasese incontestabila, ca §i numarul §i calitatea bazelor pe

care le dejineau in Atlanticul de Sud §i prin jurul Oceanului Indian, precum §i

n’licenjele Jarilor amice §i aliate de a-i conceda URSS-ului altceva decat facilitaji

portuare. Fara a vorbi de casus belli care ar fi putut constitui pentru blocul de vest

n anieninjare directa asupra aprovizionarii sale petroliere.

§i aici, ca §i in Orientul Mijlociu, nu se poate decat constata mai marealluiditate a raportului de forje care Jine de evolujia situajiilor interne asupra

i ,’irora puterile mari §i mijlocii au o influenja din ce in ce mai slaba.

Noi Tensiuni

(Intre Sfar§itul An ilo r’70 §11987)

O LUME DESTABILIZATA

Lumea a intrat de la sfar§itul deceniului l^într-o noua perioada de tensiuni

internajionale, trecand intr-o oarecare maniera la “destindere” la o “pace fara

clan”. Rajiunile acestei schimbari de climat sunt numeroase §i complexe. In

5 3 / O LUME DESTABILIZATA



Occident, americanii §i aliajii lor repro§eazS sovieticilor de a fi tras avantaje de peurma destinderii objinand -contrar principiilor enunjate de Kissinger -avantaje

unilaterale: recunoa§terea fara o contrapartidS a stau quo-ului mo§tenit din

rSzboi, progresia lagSrului socialist in Asia de Sud-Est §i in Africa, acordurile de

cooperare permijandu-le, prin intermediul livrSrilor de cereale americane §i

transferurilor de tehnologie sa-§i acopere anumite deficienje ale economiei lor, §i

mai ales eforturilor de inarmare fScand din URSS prima putere militarS a

globului. La randul lor, liderii de la Kremlin repro§eazS pre§edintelui Carter §i

consiliemlui sau Zbigniev Brzezinski de a utiliza politica drepturilor omului pentru

a realiza o imixiune in afacerile interne ale Jarilor socialiste §i pentru a incerca sale destabilizeze. De-o parte §i de alta, intr-un climat ingreunat de efectele crizei

economice mondiale, inijiativele adversarului sunt interpretate intr-un sens

ofensiv. URSS-ul se teme de o apropiere mai stransS intre Washington §i Beijing

care ar genera o incercuire a blocului de Est. Occidentalii sunt nelini§tiji de

ameninjSrile asupra securitajii Europei §i aprovizionSrii sale cu petrol.

Sfar§itul destinderii coincide cu acela al “condominium”-ului americano-

sovietic. PradS unor grave dificultaji interne, cele doua mari puteri au vSzut

influenja lor scazand in lume in momentul in care apar noi poli de putere §i noi

centre de decizie: China, Japonia, CEE, Jarile OPEC, etc. Numeroasele sunt astfelconfiictele “periferice” care le scapS de sub control §i riscS sa genereze o

confruntare generala. Pericolul este cu atat mai mare cu cat diver§ii actori ai

jocului mondial dispun de armamente din ce in ce mai importante §i

perfecjionate §i i§i mutS terenul de confruntare pe acela al terorismului

intemajional, un alt factor de destabilizare al planetei.

E§EC §1 REVENIRE AMERICANA IN ASIA CENTRALA

Sub pre§edinjia lui Jimmy Carter, Statele Unite inregistreaza un grav e§ec in

Asia occidentals ca urmare a revolujiei iraniene. InceputS in ianuarie 1978,

aceasta va duce un an mai tarziu la caderea §i exilul Shahului, in timp ce o

“republica islamicS" este instauratS la Teheran. Sub impulsurile imanului

Khomeiny, reintors din exilul sSu in Franja pentru a prelua conducerea

“revolujiei islamice” , noul regim a inlocuit dictatura poliJieneascS a lui Mohamed

Reza cu aceea - §i mai sangeroasS incS - a clerului shiit §i practicS, in toate

domeniile, contrariul politicii practicatS de Shah. MultS vreme “jandarmulgolfului” in favoarea Statelor Unite, Iranul se repliazS astfel asupra lui insu§i

reducand cu 50% vanzSrile sale de petrol inchizandu-§i frontierele influenjelor

occidentale fSrS totu§i a se apropia de URSS §i ameninjand sS exporte revolujia

54



*ii inlegrista in toate Jarile musulmane. Altfel spus, el constituie dupa 1979 un

ii Mr nl de destabilizare intr-o zona in care Washingtonul trebuie sa se

muljumeasca astazi cu aliaji mai pujin siguri §i mai ales mai pujin puternici:

I qiptul §i Arabia Saudita.

Insa, intervenjia sovietica in Afganistan este aceea care marcheaza fara dubii

iulilura decisiva in relajiile dintre Est §i Vest. In 1978, aceasta Jara a carei

fconomie§i societate aconservat numeroase trasaturi de arhaism, a fost terenul

i nii'i lovituri de stat militare a unui guvern pro-sovietic, curand dominat de Nur

Muliamed Taraqi, lideml facjiunii celei mai dure a partidului comunist. Acesta va

proceda la numeroase reforme de structure §i exercita o represiune riguroasa

impotriva notabilitajilor tradijionale: marii proprietari §i mollahii, insa este

ns.isinat in septembrie 1979 de partizanii primului secretar al partidului,

I lafizullah Amin. Pentru a-1 elimina pe acesta din urma considerat de ei incapabil

s,l faca faja guerillei contra-revolujionare, sovieticii decid trei luni mai tarziu sa

Ihlervina militarin Afganistan, angajand in aceasta acjiune mai multe zeci de mii

ill* oameni §i un material considerabil, plasandu-1 in fmntea noului guvern pe

liijerul aripii moderate a partidului, Babrak Karmal. Pentru Kremlin este vorba de

ii impiedica conform “doctrinei Brejnev” o Jara inijiata in “tabara” socialists sa

mai iasa din aceasta, insa in egala masura de a cuceri pozijia apropiata de Golful

I’ersic, intr-un moment in care jandarmul iranian se gase§te in plina criza §i de a

ilejuca ceea ce considera o manevra de incercuire a americanilor §i chinezilor.

IVira indoiala Moscova a subestimat amploarea reacjiilor adverse. In timp ce in

Adunarea generala a Najiunilor Unite sunt 104 voturi care condamna inijiativa sa

(laja de 18 pentru §i 18 abjineri) §i ce mini§trii afacerilor exteme ai Jarilor

Islamice, reuniji in ianuarie 1980 la Islamabad, sunt unanimi in a denunja"agresiunea contra poporului afghan”, prejînteleX arfeTgecreteaza embargoul

.isiipra livrarilor de cereale §i boicotarea jocurilor olimpice de la Moscova. Este

fcdevarat ca liderul Casei Albe considera ca “lovitura de stat de la KabouF’ ca o

"ameninjare pentru pacea mondiala”.

Afacerea afgana are drept efect trczirea la realitate a Americii, multa vreme

liaumatizata de Vietnam. Conjungandu-§i efectele ciTchestiunea ostaticilor de la

Teheran (52 de membri ai ambasadei americane retinuti in caplivitate_limp de..

114 de zileT. inltiativa Kremlinului a cantarit puternic in mijcarea de opinie care 1-.i purraT~la'pri§edinJie, in noiembrie [98(h pe republicanul Ronald Reagan.,

reûnoscut peTTtru antisovietismul saTrmilitflnt i-pentru^Q.stilitatea faja de politica

<le “destindere” practicata de tandemul Nixon-Kissinger.



ACUTIZAREA TENSIUNILOR DIN ORIENTUL MIJLOCIU

Vechi conflicte §i noi rivalitaji se conjuga pentru a face din Orientul Mijlociu o

zona periculoasa pentru pacea lumii. In faja ascensiunii integrismului musulman

§i a voinjei de autonomie a micilor actori regionali, superputerile intampina din

ce in ce mai multe dificultaji in a controla situajia §i a gera intr-o maniera

concertata -pomind de la supozijia ca ele o §i doresc -crizele care apar in acest

sector. Daca arbitrajul lui Jimmy Carter a permis restabilirea pacii intre Egipt §iIsrael (acordurile de la Camp David m septembrie 1978), toate teritativele

ulterioare d£La pune capat conflictului intre statul evreu §i celelalte Jari arabe §i

pentru a gasi o solujie chestiunii palestiniene au_eûat.

Dezbinat datorita rivafitajilor intre refugiajii palestinieni, “islamo-progresi§ti”,

maronijii cre§tini §i alte minoritaji susjinute de unui sau altul din statele riverane,

Libanul a fost parjial ocupat de sirieni, apoi invadat de Israel in iunie 1982, ceea

ce a antrenat -”dupa asediul Beirutului - eliminarea provizorie a OLP. Dupa

aceasta data, el va fi supus atat infiuenjelor conflictuale ale principalelor puteri

regionale cat §i sangeroaselor lupte interne, prelungite de un terorism cu

ramificajii planetare a carui principals Jinta o constituie Europa de Vest.

§i mai caracteristic epocii de sfar§it de “condominium”-ului in aceasta

regiune, apare razboiul care a opus intre 1980 si 1988 Iranului lui Khomeiny §i

Irakul lui Saddam Hussein pentru posesiunea stramtorii Chott-el-Arab. Luptele

dintre aceste doua Jari in zona golfului persic au generat peste un milion de morji

fara ca Washingtonul sau Moscova sa fi putut face ceva pentru a-i pune capat. Un

acord de incetare a focului a fost in cele din urma acceptat de cei doi beligeranji

in august 1988, consecinja atat a starii de epuizare. a economiilor lor cat §i aeforturilor depuse de secretarul general al Najiunilor Unite. Totu§i intoarcerea la

perioada de pace a fost de scurta durata.Jntr-adevar, invazia in august 1990 a

micului stat Koweitian, bogat ca urmare a imenselor sale resurse petroliere, de

catre Irakul lui Saddam Hussein, a prOVScat o reacjie CTasiunanima a Jarilor

membre ale ONU. Dupa mai muite luni de embargo care a fost votat in

unanimitate de Consiliul de Securitate, organul suprem al ONU ajdeds, cu J2

voturi contra doua-(£uha §T Yemen) §i o ahjinere (China) jia jmtorizeze

recurgerea la forja irnpOtrTyaJrakului pentru a-l_ cons (range sa evacuezeKuweitul. Pe 17 ianuarie 1991, forjele coalizate a 29 de Jari, sub_egida Statelor

Unite (care au angajat TrTaceasta acjiuneîorje considejabile), au deschis

ostilitajile impotriva Irakului §i au repurtat in cateva saptamani o victorie

zdrobitoare asupra acestuia.

Dintre toate zonele planetei afiate in prada tensiunilor intre state §i grupari

etnice, Orientul Mijlociu §i Apropiat continua sa formeze zona cea mai instabila §i

56



rr.t mai periculoasa pentru pacea lumii. Fara indoiala, intoarcerea la putere alitl >uri§tilor in Israel, in 1992, §i inijiativele luate de noul prim-ministru Ytzhak

l<al)in pentru amorsarea unui proces de pace au modificat pujin climatul

iWaJiilor dintre statul evreu, Jarile arabe §i palestinieni. Siria generalului Assad de

I'xcmplu parea mai pujin ostila decat in trecut unei reglementari care i-ar

prrniite sa recupereze macar o porjiune din zona Golan. Insa principalii

frsponsabili politici trebuie sa ia in considerajie §i intransigenjii din cele doua

labere: pe de o parte colonii instalaji in teritoriile ocupate de Israel in 1967, care

siisjin blocul Likoud §i partidele religioase, pe de alta parte organizajiile

I’xlremiste palestiniene §i islamiste, care nu considera ca ar trebui sa se faca vreo

<liila vreun compromis cu statul evreu.

Nimic nu este definitiv decis nici in Irak unde Saddam Hussein, dupa ce a

ieu$it sa-§i salveze puterea la inceputul lui 1991, a trecut incepand cu aceasta

il.ilri la o acjiune de zdrobire a opozijiilor etnice §i religioase, kurda la nord §i

ihiita la sud determinand pe aliajii occidentali (Statele Unite, Franja, Marea

Hrilanie) sa desfa§oare o cortina aeriana asupra regiunilor amenirijate. Miza

princ ipala este aici legata de riscul proliferarii nucleare, mai multe state din

rrKiune, incepand chiar cu Irakul, fiind in masura se pare de a se dota in scurtlimp cu un echipament atomic care le-ar permite sa-§i impuna legea in faja

Unora dintre vecinii lor §i mai ales sa indeparteze orice intervenlie a puterilor

cxlcrne regiunii__________

AMERICA LATINA

Pana la sfar§itul anilor ’70, Statele Unite au vegheat cu mare grija asupra

mcnjinerii statu quo-ului social §i politic in emisfera occidentals. Insa hegemonia

hi parea din ce in ce mai contestata, mai ales in aceasta “zona rezervata”

li.idijionala care este America Latina. Pana atunci fara a mai pune in discujie

fxistenja unui regim aliat URSS-ului in Cuba, americanii prin toate mijloacele au

in.icticat o politica de indiguire a “comunismului”, conforma intereselor lor

n onomice §i strategice, ca §i acelora ale claselor conducatoare locale, intr-o

/ona in care subdezvoltarea cronica sail efectele unui decalaj economic rapid

Mint insojite de enorme disparitaji sociale §i favorizeaza contagiunea

ti’volujionara. Astfel in numele apararii “lumii libere” , ei §i-au adus continuu•.|iiijinul dictaturilor militare ultra-conservatoare, furnizand acestor regimuri un

itjutor financiar §i militar, antrenandu-le polijiile §i armatele, intervenind direct (la

‘l.mto-Domingo in 1965) sau indirect (in Chile in 1973) pentru a elimina echipe

5 7 / 0 LUME DESTABILIZATA



conducatoare considerate periculoase pentru interesele lor §i pentru stabilitatea

regiunii.

Atitudinea Washingtonului faja de statele latino-americane a suferit o

transformare profunda insa de scurta durata sub pre§edinjia lui Jimmy Carter.

Proclamandu-§i ata§amentul faja de principiile drepturilor omului §i ale

suveranitajii najiunilor, acesta a practicat -nu fara unele distorsiuni -o politica de

'ajutor selectiv faja de statele continentului, reducand sprijinul militar §i financiar

acordat unor Jari ca Chile, Argentina sau Uruguay. Fara un alt rezultat pentru

democrajie decat acela de a crea o solidaritate de fapt intre Jari cu regim atat dediferit ca dictaturile militare sud-americane §i Uniunea Sovietica, acuzate in egala

masura de violarea drepturilor omului. Mai ales dorinja afi§ata de guvernul

american de a nu mai considera America Latina ca o “zona rezervata” unde era

de datoria sa sa menjina ordinea §i securitatea - adica de a se opune oricarei

modificari a statu quo-ului - a favorizat ascensiunea unor forje progresiste

pretinzandu-se a Fi sau nu a fi castriste, mai ales in zona Caraibelor.

In martie 1979, stanga a cucerit astfel puterea prin forja in insula Grenada §i in

iulie a aceluia§i an pre§edintele din Nicaragua, A. Somoza a fost nevoit sa ia calea

exilului, haituit de luptatorii de guerilla din Frontul Sandinist de Eliberare. Somoza

nu era numai §eful de stat atotputernic al acestei mici Jari din America Centrala.

El ii era in mare masura §i proprietarul, dejinand o treime din pamanturile

cultivate §i cea mai mare parte a industriei (dupa cutremurul din 1972 el

deturnase in profitul sau ajutoarele venite din strainatate). Reducerea ajutorului

militar operata de Jimmy Carter, ajutor militar pe care predecesorii sai il

acordasera cu generozitate lui Somoza, a dus in mare masura la succesul

adversarilor sai. Victoriogi ace§tia s-au aparat de acuzajia de a fi comuni§ti. Insa

riscul de contagiune revolujionara pe care-1 poata experienja sandinista §iajutorul pe care noul regim 1-a acordat rezistenjelor din Salvador §i Guatemala au

avut ca rezultat mobilizarea in Statele Unite a partizanilor revenirii la politica

“bajului” (Big Stick).

Astfel, dupa alegerea lui Ronald Reagan, “Republica imperiala” (Raymond

Aron) a reinodat cu anumite practici ale trecutului. Incercand sa evite

destabilizarea Americii Latine, ea a restabilit ajutorul sau catre regimurile care

respectau cel mai pujin drepturile omului §i a susjinut acjiunea juntelor militare

sau a guvernelor gata sa utilizeze orice mijloace -inclusiv masacrul deliberat al

populajiei civile ca in Salvador - pentru a pune capat mi§carii subversive.

Washingtonul nu dispune totu§i de acelea§i facilitaji ca acum zece sau

cincisprezece ani pentru a menjine in aceasta zona a lumii concepjia sa pax

americana. El trebuie sa Jina cont de voinja de independenja a conducatorilor

latino-americani §i de aparijia unor noi actori regionali ca Mexicul sau Brazilia,

dornici §i ei sa exercite un drept de a-§i spune parerea asupra afacerilor

<niilinentului ca §i de rezervele formulate faja de politica sa de anumiji lideri

tMvldentali (Pre§edintele Mitterand in special) sau de catre aceea aI m11•ma Jionalei socialiste.

Aceasta criza a leadership -ului nord-american in America Latina s-a

iiMiiifestat cu o acuitate deosebita in timpul “razboiului din Malvine”, in

I'limavara lui 1982, in timp ce pre§edintele Reagan a fost nevoit sa sprijine Marea

lliiliinie impotriva Argentinei intr-un conflict caruia nu i-a putut impiedica

il«*( lan§area §i care a permis sovieticilor §i cubanezilor sa ca§tige puncte

Importante in regiune, susjinand, cel pujin verbal, cauza “antiimperiali§tilor” deIti liuenos-Aires. Nu se poate tagadui ca aceste dificultaji americane au contat in

iiislaurarea unui regim democratic in Argentina (alegerea lui R. Alfonsin la

pre$edinjia republicii §i inceputul unei represiuni legale impotriva militarilor din

losla junta) in decembrie 1983. In fine, daca intervenjia Statele Unite in Insula

iiMMiada in noiembrie al aceluia§i an se explica in primul rand prin voinja

W.ishingtonului de a raspunde atentatului de la Beirut (200 de soldaji americani

ill lorjei multinajionale de interpunere uci§i de explozia unui vehicul sinuciga§

un arcat de explozibil), in virtutea doctrinei “represaliilor periferice”, nu este mai

I'lijin adevarat ca opjiunea din Caraibe traducea voinja guvernului Reagan de a-§i

"Mlirma autoritatea in acest sector al lumii cum a demonstrat-o de altfel ajutorul

wins mi§carii “contra” antisandiniste din Nicaragua, apoi intervenjia din Panama,

In decembrie 1989, destinata sa rastoarne regimul dictatorial corupt alIjiMieralului Noriega.

EUROPA DE EST

In acesta perioada, URSS cunoa§te in egala masura dificultaji crescute in a

n ii njine coe ziunea tabere sale supus a unor forje centrifuge. Democrajiile

populare din Europa de Est cunosc o mi§care contestatara din ce in ce mai

pulernica. Aceasta repunere in discujie permanenta a modelului sovietic §i a

1" '8( ,mon 'e ‘ exe rc ita ta dF Kfim l iD.ie . lê §te ~ dinS ^ fg e n p âôna l i. smini ji l-

liiTvent exploatate de liderii comunisti in§i§i pentru a restaura un consens pe

'. w<- (1031™ majHT tlerynistaiiu iTjaLeai£jnj,tare sa-l r ne ntr na ~ ^ca pat l de la

l.n.lTaTanTaspecte foarte diferite.

l o a i i in a lu i 1 9 ^ . ip . . ce f l_ mai mare p ar t e d in t re d emo cra j i i l e

p o p ula re d in Es tu l Eu ro pe i , co n tes ta j i a a ramas u n fen o m e iTm n o r i t a l~e a~ a

' ' ipfl taTTn I3ol on ia un îr a c te r de 'TnagaTln ace asta Jara r evolta in tell igents iei a

' j^l igat repe de - cons ecinta d ificultat i lor ec onom ice s i a puternici i crej teFi a

IM(-Ju r i i â ] ime n t e lo 7 ~ â jT ia i mare p ar t e a lu mi i m u n c i to re§t i j i J a ran e§ ti

59 / O LUME DESTABILIZATA



sprijinindu-se pe un sentiment national puternic §i pe audienja foarte puternica a

bisericii catolice sporita §i mai mult de alegerea in 1978 a unui papa polonez,

Ioan-Paul al II-lea. Aici, refuzul modelului sovietic a dus in 1980 la un val de

agitajie §i de greve care a obligat Partidul Comunist sa recunoasca pentm prima

data existenja legata a unui sindicat independent de partid, Solidamosc

(Solidaritatea), condus de Lech Walesa (premiul Nobel pentru pace, 1983). Insa

persistent tulburarilor §i mai ales nelini§tea liderilor Jarilor din Pactul de la

Var§ovia, pu§i in faja unei evolujii prea pujin conforme practicilor in vigoare de

treizeci de ani in democrajiile populare, au determinat elementele dure dinPartidul Comunist Polonez sa preia inijiativa unei lovituri de forja, permijand

sovieticilor sa faca economie de o intervenjie armata.

Pe 13 decembrie 1981, generalul Jaruzelski a proclamat “starea de razboi” in

Polonia, a dispus arestarea liderilor solidaritajii §i a pomit un proces de

“normalizare” care a provocat vii reacjii in Occident §i a sporit tensiunea intre Est

§i Vest. 0 saptamana dupa proclamarea “starii de razboi”, generalul Jaruzelski ii

adresa lui Leonid Brejnev, cu ocazia celei de-a §aizeci §i cincea aniversari a

numarului 1 sovietic un mesaj de muljumire in care declara, dezvaluind in

acela§i timp rolul jucat de URSS ia “normalizarea” poloneza:“A(i contribuit enorm la cauza dezvoltarii intema(ionalismului proletar. Noi sa

mul[umim pentru in(elegerea pe care a[i aratat-o situa[iei diddle §i dramatice din

/iara noastra, pentru ajutorul economic care permite atenuarea efectelor

dificulta(ilor pe care le cunoagem. Societatea poloneza a putut sa se convinga

inca o data ca in momentele dificile ea poate sa conteze intotdeauna pe prietenii

sai sovietici. Vom ramane fermi in principiile consolidarii ideii socialismului,

independen[ei §i suveranitd{ii statuiui polonez. Vom lupta neabatut pentru

dezvoltarea democratica in spiritul reinoirii socialiste, pentru punerea in practica

a principiilor marxism-leninismului in co ndole nalionale poloneze. ”

Din 1981 §i 1988, Polonia a fost supusa unui veritabil regim de stare de asediu,

fara 'ca aceasta consolidare a totalitarismului sa permita in vreun fel redresarea

economiei sau sa duca la reducerea la tacere a opozijiei. Astfel sub dubla

presiune a “societajii civile” poloneze - a carei rezistenja a continuat sa se

exprime prin intermediul unui sindicalism clandestin -§i a URSS, de aici inainte

inclinat mai dqiraM sa favorizeze reforme pentru a evita o situajie §i mai grava,

generality Jamzelskâ inijiat in 1988 un proces de liberalizare care a dus la

incetarea starii de razboi”, la legalizarea sindicatului, solidaritatea §i la alegericare au asigurat acestei organizajii, in ciuda restricjiilor impuse de putere,

reprezentarii electorate (doua treimi din mandate fiind un start rezervate

Partidului Comunist), un veritabil triumf electoral (iunie 1989). Pentru prima oara

din istoria democrajiilor populare din Est, un guvern prezidat de un noncomunist,

M. Tadeusz Mazowiecki, a fost constituit in august 1989. In decembrie 1990, Lech



Ililrcprinsa de numarul unu sovietic al vulnerabilitajii de fapt a unei puteri care

Itdtea pana atunci de neatins a incitat Kremlinul sa-§i modereze conduita §i sa

fncA pasiuni asupra aliajilor sai pentru ca ace§tia sa o modifice pe a lor in acela§i

mills.

Prlmele manifestari de reintoarcere la destindere au privit dialogul direct intre

miperputeri. Acesta are ca obiect principal chestiunea armamentelor nucleare.

Inc.I de la sfar§itul deceniului precedent cursa pentru superioritate in acest

iltimeniu capatase o alura nelini§titoare, apasand extrem de puternic asupra

liugetelor statelor respective §i concurand la acutizarea tensiunilor intre celei|i iiia state. Pentru a contracara desfa§urarea in est a rachetelor cu raza medie de

m jiurie SS-20, NATO la cererea cancelarului vest-german Helmut Schmidt, a

Irplicat instaland la randul sau rachetele Pershing I, rachetele de croaziera care

nincninjau direct teritoriul URSS. In 1983, pre§edintele Reagan i§i prezenta

"lni|iativa de aparare strategica” (IDS) a§a-zisa “razboiul stelelor” un proiect care

vl/a sa dezvolte pe termen lung un sistem de protecjie antiracheta extrem de

mump §i considerat prin acesta inaccesibil sovieticilor. in fine, un efort

i onsiderabil era de pus de-o parte §i de alta pentru a spori numeric §i perfejiona

Mi liotele cu foarte lunga raza de acjiune.

0 prima decizie importanta pentru a frana aceasta competifie sinuciga§a a

lost luata in 1987 odata cu tratatul FNI (Forje nucleare intercontinentale),

Himinand toate rachetele nucleare intermediare (Pershing, SS-20) desfa§urate in

cell! doua tabere §i angajand negocieri cu privire la vectorii strategici (START:

Strategic arms reduction talks ) §i armele convenjionale.

Reincalzirea raporturilor Est-Vest a avut urmari rapide asupra conflictelor

| ii riferice. Dupa sfar§itul lui 1987, acestea au diminuatin intensitate §i in numar.

In limp ce sovieticii i§i retrageau trupele din Afganistan la sfar§itul lui 1988 §ivlclnamezii incepeau sa evacueze Cambogia §i sa negocieze cu diferitele

Ii.k jiuni ale rezistenjei cambogiene, instaurarea unui guvern de coalijie, se

migajau negocieri in Nicaragua intre forjele contra, intre Algeria §i Maroc §i

Sahara Occidentals, intre Africa de Sud §i adversarii sai marxi§ti pentru cautarea

mini modus vivendi in aceasta regiune, intre guvernul angolez §i adversarii sai din

UNITA, intre Ciad §i Libia unde este schijata o liberalizare a regimului, intre cele

•Inna Coreei pentru un inceput de normalizare a raporturilor lor, intre Grecia §i

I nrcia ale caror rivalitaji din Marea Egee sau conflict cipriot le inrautajisera, de o

lunga perioada, relajiile. Manifestarea cea mai spectaculoasa a acestui dezghej a

Ii isl acceptarea de catre Iran §i Irak a incetarii focului cemta de ONU in iulie 1987

pe care secretarul general Perez de Cuellar a reu§it sa o faca efectiva.




SFAR§ITUL RAZBOIULUI RECE

Ca urmare a intalnirilor dintre George Bush §i Mihail Gorbaciov, o data cu

dezarmarea care incepuse sa opereze in Est, cu reculul puterii sovietice §i de

desatelizare a Europei de Est, climatul relajiilor internajionale s-a destins foarte

simjitor. in noiembrie 1990, reuniunea de la Paris pentru a doua intalnire la varf a

Conferinjei pentru Securitate §i Cooperare in Europa (CSCE) a inmormantat

definitiv razboiul rece. “Charta de la Paris” semnatS de reprezentantii a 34 de jari

prezente a proclamat cu aceasta ocazie sfar§itul “erei confruntSrii §i divizarii” §i

voinja statelor semnatare de a “edifica §i consolida democrajia ca singur sistem

de guvernSmant” . In iulie 1991, a fost parafat la Moscova acordul START: este cel

mai important dintre acordurile de dezarmare incheiat vreodata intre cele doua

mari puteri dupa aparijia armei nucleare. Acest text prevede o reducere cu 25

pana la 30% a armamentelor lor strategice §i mai ales pentru prima oarS

stabilegte o procedure de control a potenjialului celor doua puteri, ceea ce

sovieticii refuzasere intotdeauna. Calificat drept “prima intalnire la varf de dupa

razboiul rece”, reuniunea Bush-Gorbaciov care s-a jinut in capitala “Rusiei”, a

incercat sa puna bazele unui “parteneriat durabil”. Statele Unite au acordat

URSS- clauza najiunii celei mai favorizate §i au propus acesteia un “ajutor pentru

a converti in scopuri pa§nice" industria sa militare.

0 data cu dezintegrarea URSS, parjial transformata in Confederajia Stat

Independente (CSI), nu ia capat numai razboiul rece. 0 data cu ea §i sistemul

bipolar instaurat acum aproape o jumState de secol dispare. CSI intr-adeVar, in

sanul cSreia Republica RusS de-acum prezidatS de Boris Eltzin, constituie piesa

esenjialS, ramane o mare putere industrials §i militare, insa mijloacele sale deacjiune sunt departe de a fi la fel de considerabile ca acelea de care dispunea

fosta URSS. Cu atat mai mult cu cat noul stat cunoa§te imense dificultaji legate

de trecerea la economia de piaja §i de resuscitarea najionalismelor §i

particularismelor etnice. Chiar daca ele insele traverseazS o perioada ecnomicS

dificilS, Statele Unite se vad deci investite in faja unei lumi in mutajie rapidS, cu

responsabilitSji plane tare fare precedent pe care ele nu pot sa le asume decat

parjial.

incetarea “condominiumului americano-sovietic” nu a fost insojita in acestecondijii de disparijia conflictelor periferice. A existat deopotrivS tendinja

multiplicSrii §i agravSrii acesteia, care a aparut in Orientul Mijlociu sau in

numeroasele zone unde se confruntS comunitSji inamice (in Sri-Lanka, in

Bumndi, Somalia, Liberia, Africa RSsSriteanS §i Meridionals, Irlanda de Nord,

Jara Bascilor, etc.).

66



Ceea ce este nou dupa marile schimbari intervenite In Est este ca o parte

lnlti'aga a Europei pana atunci pusa la adapost de aceste fenomene ca urmare a

•i.ilelizarii sale faja de una din superputeri, se confrunta astazi cu sangeroasa

problema a najionalismelor. Este astfel exemplul fostei Iugoslavii supusa de doi

mil unor convulsii etnice, mai ales in Bosnia unde se confrunta intr-un razboi

rxlrem de atroce soldajii armatei federate §i milijiile sarbe §i bosniace sub

inlvirile neputincioase ate restului lumii.

SIAr§itul bipolaritapi risca deci sa se traduca in anii care urmeaza in proliferarea

ronflictelor regionale care scapa din ce in ce mai mult inijiativelor puterilor mari

■)l mijlocii. Rezulta de aici o ameninjare permanenta pentru pacea lumii agravata

i mai mult prin faptul ca in acest sfargit de secol XX rivalitatea intre actorii

iiilcrnajionali a capatat alte aspecte decat razboiul clasic o data cu extinderea

!rr< irismului §i al folosirii mu''iforme a armei economice.




Cr iza

Amer ic ana

De la sfar§itul anilor ’60, Statele Unite au intrat intr-o criza economica

care a demonstrat o scadere de competitivitate a economiei lor in fata

economiilor rivale japoneza §i europeana, chiar daca ele raman pe

primul loc mondial. Nu mai putin grava este criza politica, marcata descandalul Watergate, de revelatia ingerintelor CIA §i de afacerile de

coruptie. Integritatea morala a pre§edintelui democrat Jimmy Carter

nu reu§e§te sa Tmbunatateasca imaginea executivului care

acumuleaza e§ecuri economice §i Internationale. Anii ’70 vad reculul

pozitiilor americane in lume dupa dezangajarea din Vietnam, iar

comunismul ca§tiga teren chiar daca Statele Unite realizeaza o

apropiere fata de China §i URSS. Alegerea republicanului Ronald

Reagan la pre§edintie manifesto dorinta americanilor de redresare

bazata pe liberalism economic §i social §i pe anticomunism Tnexterior. Succesele sale Tn politica externS §i aparenta sa reu§itaeconomica obtinuta cu pretul unor datorii enorme nu rezista Tn fata

recesiunii incepute Tn 1990, care va conduce la e§ecul succesorului

sau George Bush Tn 1992 Tn fata democratului Bill Clinton.



Cr iza E conomica

MANIFESTABLE SALE

Este vorba de o criza cu manifestari clasice. In 1973, Statele Unite se

i onfruntS cu o serie de dificultaji: razboiul din Vietnam, scandalul Watergate §i

■riza economica mondiala. Cele cateva recesiuni de scurtS durata §i de slabaInlensitate care avusesera loc dupa 1945 nu zguduiserS increderea americanilor

in soliditatea economiei lor, cSci ele erau urmate de relansari adeseori riguroase.

Tolu§i exstau semne de slabiciune care nu dispar inca de la mijlocul anilor ’60:

yiinajul (niciodatS mai pujin de trei milioane de §omeri), capacitatea industrials

nciitilizata la maximum, deficiturile bugetului §i balanjei comerciale §i mai ales

Inllajia. Inca inainte de primele semne ale crizei mondiale fusese nevoie sa

dcvalorizeze dolarul in 1971, dupa ce se luase cu patru luni mai devreme decizia

cA aceasta nu va mai fi convertibil in'ani pentru ca stocurile de aur dejinute nu

mai reprezentau decat o slaba parte a datoriilor externe. Aceasta devalorizare sedovede§te insuficientS §i trebuie practicata o a doua de 10% in februarie 1973,

dupa o noua alerts monetara §i economica. Este sfar§itul unui mit al dolarului

stabil §i dominator, iar optimismul poporului american este afectat.

Embargoul arab asupra petrolului in toamna lui 1973 provoaca o criza

i-ncrgetica care nu face decat sa accentueze dificultSjile. Inflajia depS§e§te 13%,

somajul cre§te, producjia industrials stagneazS §i in 1974 deficitul comercial

.ilinge 5 miliarde de dolari. Guvernele americane sunt puse in faja unei probleme

ic’dutabile a unei crize atat monetare cat §i economice.

POLITICILE LUPTEI IMPOTRIVA CRIZEI

Pentru a lupta impotriva crizei, presedinjii americani au de ales intre aceste

clouS prioritSji care apar antitetice: a salva moneda sau a relansa economia. Cu

scopul de a facilita demarajul economic §i de a resorbi §omajul dolarul este ISsat

sa se devalorizeze, ceea ce avantajeazS exporturile §i investijia de capital strSin in

mlreprinderile americane insS inflajia continua sS se accentueze. In acela§i timp,consumul intern este relansat prin scaderea ratei dobanzilor care faciliteazS

creditul - mijlocul cel mai frecvent utilizat - sau printr-o scSdere a presiunii

liscale. In loc de a alege relansarea economics, liderii prefers sS salveze

moneda. Lupta este astfel condusS nu impotriva §omajului, pentru cS nu vor fi

69 / C r iz a a m er ic a n A



create locuri de munca ci, impotriva inflajiei. Restricjia creditului prin cre§terea

ratei dobanzii provoaca o diminuare a consumului intern care antreneazS o

scadere a producjiei, o cre§tere a §omajului, o scadere a exporturilor, promotorii

acestei metode a§teptand de pe urma acestei restabiliri a echilibrului financiar o

relansare economica ulterioarS.

Pregedinjii Nixon §i Ford acordS prioritate relansSrii economice insa ei nu pot

stopa inflajia. Pre§edintele Carter care le succede practica simultan §i una §i alta

din aceste politici; rezulta de aici o confuzie si un cumul al inconvenientelor celor

doua metode. La sfar§itul mandatului sau in 1980, inflajia depS§e§te 13%,producjia industrials este in declin, §omajul atinge 8 milioane de persoane, adicS

10% din populajia activa. incepand cu 1980, pre§edintele Reagan alege cu

prioritate calea redresSrii monedei practicand o politica a dobanzilor ridicate insa

el sperS in acela§i timp sa provoace o relansare economica prin scSderea

impozitelor. Daca incepand cu vara lui 1982, inflajia inregistreaza un recul, iar

dolarul incepe o redresare spectaculoasS (trece intre 1981 §i 1985 de la 4,5 F §i

9 F), recesiunea economica pare intr-o prima etapS sa se extindS in timp ce ea

afectase pana atunci in mod esenjial numai construcjiile §i industria

automobilului, ea atinge in cursul verii 1982, industrii siderurgice a ma§inilor-

unelte, chimia, textilS, industria petroliere §i industria turisticS. Numarul de

§omeri atinge atunci 10 800 000 aproape 10% din populajia acitvS in timp ce

cre§te deficitul bugetar ca §i cel al balanjei comerciale. Se pare ca ne indreptSm

catre un e§ec al politicii pre§edintelui Reagan in timp ce la sfar§itul lui 1982

acesta, renunjand la una din dogmele sale, decide o cre§tere a impozitelor

pentru a face faja deficitului. insa incepand cu 1983 se produc semne de

redresare economica in Statele Unite: producjia este relansatS, §omajul incepe

sa scadS in timp ce inflajia ramane indiguitS de rata dobanzii ridicata §i un dolarputernic.

O COMPETITIVITATE IN DECLIN,

INSAATUURI IMPORTANTE

Se poate constata de acum inainte ca in Europa Oc ;identalS §i Japonia pe de

o parte §i Statele Unite pe de alta, decalajele in ce prive§te nivelul de viajS §i

productivitatea muncii s-au redus. Acest declin relativ al economiei Statelor Unite

se poate observa astfel pe piaja interna unde concurenja strSinS spore§te, chiar

§i in sectoarele in care americanii sunt bine plasaji cum ar fi cel al automobilului

sau al electronicii §i pe piaja mondiala unde ponderea industriei americane nu

inceteazS sa regreseze.

70

LOCUL INDUSTRIEI STATELOR UNITE IN LUME (IN %)In Statele Unite 1960 1970 1979

Automobile 95,9 82,8 79Electronice 94,4 68,4 49,4

Calculatoare 95 63,8 56,9

In lume 1962 1970 1979Vehicule cu motor 22,6 17,5 13,9

Avioane 70,9 66,5 58Marini agricole 40,2 29,6 23,2

Cu excepjia agriculturii §i a catorva pujine alte sectoare, scaderea

productivitajii muncii este pretutindeni simJitS. Ea este atribuitS unei serii de

l.ictori: schimbarea in compozijia mainii de lucru (cre§terea procentajului

linerilor muncitori care au mai pujin experienja) scaderea cheltuielilor cu

<crcetarea... Economi§tii radicali insists asupra nemuljumirii muncitorilor

impotriva proliferarii reglementSrilor §i monotoniei muncii, iar partizanii

liberalismului economic cel mai total leagS scaderea productivitajii de intervenjia

sectorului public susjinand ca efortul de a redistribui veniturile duce la scaderea

motivajiei muncii. in fine se constata ca investijiile se reorienteazS dinspre

sectoarele productive ale caror profituri sunt in scadere in favoarea sectoarelor

<le servicii neproductive, comerciale sau publicitare.

insa Statele Unite i§i pot pastra in ciuda crizei titlul de prima putere

cconomica mondialS. Ele posedS o imensS piajS internS de 230 milioane de

consumatori cu venituri in medie ridicate. Ele sunt terenul de experienjS al noilorproduse §i laboratorul ideilor §i tehnicilor pentru cercetStorii din intreaga lume.

Agriculture americana este cea mai puternicS din lume, cea mai dezvoltatS, cea

mai bogatS §i cea mai inovatoare: Statele Unite au exportatin 1976, 36 milioane

lone de grau, adicS mai mult de jumState din totalul mondial, 45 milioane tone

de cereale secundare (aproape douS treimi din totalul mondial) §i 15 milioane de

lone de oleaginoase, adicS peste jumState din totalul mondial. Un report al CIA

prezice ca in deceniile viitoare, lumea va depinde din ce in ce mai mult in

supraviejuirea sa de exporturile agrare americane. Statele Unite dejin astfel cca

90% din acjiunile mondiale in domeniul informajiei §i ocupS prin aceasta o

pozijie dominants pe piaja informaticii.

SocietSjile multinajionale de origine americanS instalate in afara Statelor

Unite au producjie de patru ori superioara exporturilor americane; se poate vorbi

in ce ne priveste de o “a doua AmericS”. in fine, dolarul i§i consolideazS pozijia

71 / C r i za a m er i c a n a



de moneda de schimb international;! din moment ce, dupa acordurile de la

Jamaica din 1976, el este admis in locul aurului ca mijloc de plata international.

MARILE FIRME MULTINATIONALS DIN LUME (CLASIFICATEDUPA CIFRA DE AFAC ERI)

1 General Motors automobile Statele Unite

2 Royal-Dutch Shell petrol Regatul Unit - Olanda

3 Exxon petrol Statele Unite

4 Ford automobileStatele Unite

5 Toyota automobile Japonia

6 IBM informatica Statele Unite

7 IRI holding industrial Italia

8 General Electric materiale electrice Statele Unite□ n n n i i il 1 I n i l

9 British Petroleum

10 Daimler-Benz

petrol

automobile

Kegatul unit

GermaniaStatele Unite

11 Mobil

12 Hitachi

petrol

holding industrialJaponia

C r i z a P o l i t i c a (1973-1980)

O CRIZA DE iNCREDERE

In ianuarie 1973, americanii ies din razboiul din Vietnam care, dupapre§edintele Nixon, a fost “cel mai lung §i mai dificil pe care 1-a cunoscut

America”; s-ar putea adauga §i cel mai traumatizant, caci este prima oara in

ciuda unui efort militar colosal, Statele Unite nu-§i pot impune condijiile

adversarului lor. increderea americanilor in eficacitatea aparatului lor militar este

diminuata. in acela§i an ei suporta primele efecte de mari crize economice

mondiale §i un scandal politic, Watergate, vine sa se adauge acestei dezorientari

a opiniei publice americane aducand o lovitura foarte dura increderii pe care o

acorda institujiilor sale politice.

La inceput, Watergate aparea ca o simpla problema de efracjie: cinci“instalatori” (de fapt fo§ti agenti ai serviciilor secrete) sunt surprin§i in iunie 1972

in timpul etapelor preliminare ale campaniei prezidenjiale in flagrant delict de

efracjie in sediul Comitetului National Democrat instalat in imobilul Watergate

din Washington. Ei tocmai plantasera acolo microfoane. Ancheta indica ca ace§ti

72



iiitineni se aflau in stransa relate cu apropiaji colaboratori ai pre§edintelui Nixon,

i.n Senatul creaza o comisie de ancheta. Afacerea capata proporjii §i mai

Importante cand un fost adjunct al pre§edintelui arata ca acesta inregistreaza de

(Ini ani conversajiile §i comunicajiile telefonice care au loc in biroul sau.

Ca urmare a unei lungi batalii procedurale, senatorii il constrang pe

prejedinte sa comunice benzile magnetice care demonstreaza complicitatea sa

In afacerea Watergate §i tentativele sale de a sufoca ancheta. Sub presiunea

liderilor republicani din Congres, Nixon este nevoit sa demisioneze pe 9 august

l!)74 pentru a evita ca impotriva lui sa se lanseze procedura a§a-numita de

"impeachment". Este astfel inlocuit de vice-pre§edintele Gerald Ford, recent

immit in locul lui Spiro Agnew care demisionase §i el la randul sau ca urmare a

11nor probleme cu justijia! Un astfel de §oc nu va ramane fara consecinte: in

<iuda integritajii morale a pre§edintelui Ford, Congresul manifesta cea mai mare

niMiicredere faja de inijiativele executivului, iar majoritatea sa democrata se

npune celei mai mari parji ale masurilor prezidenjiale. Asistam astfel la o

M'cichilibrare a puterilorin favoarea Congresului.

Revelajia intervened CIA in afacerile interne din Chile va contribui §i maimult la criza morala. 0 comisie de ancheta a senatului duce la un raport care

rsle un rechizitoriu impotriva centralei de spionaj: 7 milioane de persoane sunt

ligate de acesta dintre care 500 000 americani. CIA cu sprijinul pre§edintelui

Nixon §i a secretarului de stat Kissinger a cheltuit sume importante pentru a

provoca e§ecul guvemului de stanga al pre§edintelui Allende de Chile in

si'ptembrie 1973. Astfel Senatul va propune dezmembrarea agenjiei §i plasarea

acesteia sub controlul direct al Congresului.

Lumea afacerilor este atinsa la randul ei de valul de scandaluri care afecteaza

siatele Unite. Importante firme americane sunt acuzate de a fi oferit mita unorpersonality politice straine pentru a-§i asigura contracte profitabile. Revela|ia

icestor practici contrare moralei politicii americane determina opinia sa se

mdoiasca de un sistem de valori pe care-1 considera pana atunci un model

Intangibil.

E§ECUL LUI JIMMY CARTER (1977-1980)__

In 1976, Jimmy Carter, guvemator al Georgiei din 1970, se impune drept

eandidatul democrat care il va infrunta pe pre§edintele Ford. Acesta este foarte

pu(in popular §i a fost cu mari dificultaji numit drept candidat republican

devansand cu foarte pujin pe rivalul sau conservator Ronald Reagan, guvemator

.il Californiei, care reprezinta aripa dreapta a partidului republican. America care

7 3 / C r iz a a m e r i c a n a



a suportat de curand e§ecuri economice §i politice §i scandaluri este sensibila in

faja programului lui Carter care vrea sa regenereze politica americana

sprijinindu-se pe valorile Americii profunde §i provinciate §i il va alege pe

candidatul democrat care ca§tiga in faja rivalului sau cu peste un milion de voturi

in advans. Noul pre§edinte, baptist convins este un om de dreapta; el injelege sa

puna morala deasupra tuturor in acjiunea sa politica. Trebuie, declara el in

ianUarie 1976, sa cerem o publicitate completa a intereselor industriale §i

financiare ate tuturor personajelor oficiale; niciunul dintre acestea nu va trebui sacontinue o activitate care poate sa-i fie in contradicie cu interesul public. El insu§i

va face publice conturile finanjelor sate personate §i se angajeaza sa faca aceasta

in fiecare an de-a lungul duratei mandatului sau. Jimmy Carter, ofijer de marina a

preluat in 1953 plantajia de arahide a familiei sate. El se pozeaza in aparator al

drepturilor omului, se pronunja impotriva rasismului, fara a dori sa realizeze o

integrare cu forja (va numi un negru, Andrew Young drept reprezentant al

Statelor Unite la ONU), sancjioneaza Jarile care violeaza drepturile omului cum ar

fi Argentina, Etiopia, Uganda, trimite personal o scrisoare de incurajare

dizidentului sovietic Sakharov. El este convins ca responsabilitatea pre§edintelui

trebuie sa fie aceea de a restaura autoritatea morala a Jarii in materie de politica

externa. Or, declara el, “orice politico care susfine dictatorii sau creaza refugia(i,

care prelunge§te suferin{a sau irttarzie justi[ia rasiala, slabesjte aceasta

autoritate".

Insa aceste bune sentimente nu se traduc printr-o redresare a politicii

externe.

Departe de a fi impresionaji de admonestarile presedintelui Carter, sovieticii

i§i intensified lupta impotriva dizidenjilor lor. E§ecurile repetate ate politiciiexterne ii determina pe americani sa constate ca imaginea Jarii lor in lume se

deterioreaza §i il considera pentru aceasta vinovat pe pre§edintele Carter.

Ezitarile lui Jimmy Carter in materie economica nu permit Americii sa iasa din

criza. Pre§edintele a vrut in aceasta perioada sa faca din lupta impotriva risipei

energiei marea chestiune a mandatului sau. In 1977, Statele Unite consuma 850

milioane de tone de petrol dintre care 400 sunt importate §i in 10 ani importurile

s-au dublat. El propune deci un plan de economii najionale bazat pe diminuarea

importurilor §i utilizarea resurselor najionale, caci declara el in aprilie 1977, “de

acum in zece ani s-arputea sa nu mai gasim petrol de importat din nici o (ara la

nici un pre( acceptabil (...). Daca nu ac(iondm repede vom suferi o criza

economica , sociala §i politica care va ameninta libertatea institu{iilor noastre".

insa Congresul respinge propunerile sale.

Foarte curand se adance§te prapastia intre speranjele pe care americanii §i le

pusesera in pre§edintele Carter §i modestia realizarilor sate. Imaginea

pre§edintelui in ochii opiniei publice se inrautaje§te, iar alegerile de la

74



"imnatatea mandatului” din 1978 arata un recul al democrajilor §i o neta

alunecare a electoratului spre dreapta. Din acest moment, reinoirea mandatului

l>M'!j(‘dintelui Carter in 1980 se arata a fi compromisa: bunele sentimente nu sunt

snliciente pentru a rezolva criza americana. Iar aceasta se face cu atat mai

Miujita in ochii americanilor cu cat o data cu sfar§itul razboiului din Vietnam se

amorseaza un recul al pozijiilor americane in lume care, din 1973 in 1980 nu

imeteaza sa se deterioreze.

0 Pozitie ! n Lume

in Relativ Declin (1973-1980)

Myoa / REV1ZUIREA STRATEGIEI MONDIALE

Razboiul din Vietnam care se incheie la inceputul lui 1973 a costat poporul

american 45 000 de morji, 300 000 de raniji §i peste 150 miliarde de dolari. In

locul victoriei scontate Statele Unite nu au reu§it decat sa-§i deterioreze

Imaginea. Cand r&tiunea care se pretindea campioana libertajii in lume afla ca

un locotenent american a masacrat intreaga populate a satului vietnamez My-

l.ai, aceasta este cuprinsa de oroare. Astfel pacea semnata, pre§edintele Nixon

ajulat de consilierul sau special pentru politica externa, viitorul secretar de stat

I Itniry Kissinger, aplica o noua strategie care fara a fi una a dezangajarii -Statele

I uite sunt totu§i liderul “ lumii libere” -pune capat unei supraangajari militare §i

iliplomatice. Prezenja militara, Statele Unite vor s-o substituie cu asistenja

ludirecta mai pujin costisitoare pentru ei in oameni §i bani. Nu se mai pune

I iroblema de a “concepe toate planurile, de a pregati toate programele, de a

i wcuta toate deciziile §i a intreprinde intreaga aparare a na(iunilor lumii libere

Pe scurt, Statele Unite nu mai se recunosc a fi nici atat de bogate, nici atat de

pillernice militar pentru a apara singure numai ele Jarile ameninjate de

i omunism. De aici inainte aliajii trebuie sa participe cu maximum de puteri la

propria lor aparare. Realist, pre§edintele Nixon incearca deci sa aplice o strategie

adoptata mijloacelor de care dispune. Intervenjiei directe §i masive, el ii prefera

un angajament selectiv §i suplu §i preconizeaza in mai mare masura utilizarea

iliplomajiei. Aceasta noua strategie implica renunjarea americanilor la pozijiile

7 5 / C r iz a a me r ic a n a



care pana atunci erau considerate drept “tabu”. Este o revizuire totala a politicii

externe a Statelor Unite care trebuie avuta in vedere.

Unui din aspectele cele mai frapante ale acestei revizuiri este deschiderea

catre China. Deja amorsata inaintea sfarjitului razboiului din Vietnam aceasta

este mai ales motivat prin preocupari strategice, chiar daca interesele economice

nu sunt absente. Aceasta politica consta in a exploda rivalitajile ideologice care

separa China lui Mao Zedong §i URSS-ul dupa inceputul anilor ’60. Apropierea

dintre Statele Unite §i China comunista trebuia sa-i determine pe sovietici sa faca

concesii americanilor caci nu ar putea accepta fara riscuri stabilirea unor relajii

privilegiate cu adversarii lor. in timp ce Jara lor ignora in mod deliberat China

comunista dupa 1949, data crearii sale, americanii au surpriza sa afle in iunie

1971 ca Kissinger tocmai a avut o intalnire cu primul-ministru chinez Zhou Enlai.

in februarie 1972, Nixon se intalne§te cu Mao Zedong §i o charta stabile§te

coexistent pa§nica intre Statele Unite §i China comunista care va fi dealtfel

admisa in ONU.

Cum pre§edintele Nixon prevazuse deja deschiderea catre China va antrena

o apropiere cu sovieticii care-1 invita la Moscova in mai 1972. Este prima oaracand un pre§edinte a! Statelor Unite se duce in URSS; este de asemenea

inceputul negocierilor cvasipermanent intre cele doua puteri care i§i recunosc

responsabilitaji speciale in menjinerea pacii mondiale. Un prim acord este

semnat asupra limitarii armelor strategice (SALT 1). in iunie 1973, o calatorie a lui

Brejnev in Statele Unite va duce la acorduri bilaterale care stabilesc relajii

comerciale intre cele doua puteri §i fac din Statele Unite primul fumizor al

Uniunii Sovietice. Totu§i, Congresul american sub presiunea opiniei publice,

ridica ca o condijie cu calea ratificarii lor imbunatajirea politicii sovietice faja de

emigrarea evreilor.

Capitaluri §i tehnologii americane vor penetra in economia sovietica.

Simbolul apropierii URSS-SUA este zborul spajial “Soiouz-Apollo” in iulie 1975: a

fost nevoie de luni de intensa cooperare pentru ca o nava cosmica sovietica §i

una americana sa se cupleze in spajiu iar strangerea de maini a comandanjilor

de bord este televizata pentru lumea intreaga.

UN RECUL PE SCENA INTERNATIONAL^

Politica de destindere nu exclude totu§i nici rivalitajile nici tensiunile. Cand

§efii de stat ai celor doua mari puteri se intalnesc ei nu abordeaza chestiunile

arzatoare §i prin puteri interpuse ei continua sa se confmnte atat in Orientul

Mijlociu cat §i-n Vietnam de exemplu. Or, aceasta rivalitate parea sa se intoarca

76



iii avantajul URSS din moment ce in diverse parji ale lumii comunismulin.ircheaza puncte. Astfel in 1975, Vietnamul de Sud se prabu§e§te sub valul

nlcnsivei comuniste in timp ce menjinerea independenjei sale era singurul

Im>iicficiu pe care americanii il objinusera de pe urma razboiului. La solicitarea

|ir<‘$edintelui Ford de a acorda un ajutor excepjional guvernului sud-vietnamez,

( ongresul refuza categoric. Este ora pasivitajii, atat in Asia unde kmerii ro§ii

1'ii'iau controlul Cambogiei in aprilie 1975 fara ca Statele Unite sa reacjioneze,

cAl $i in Africa unde criza etiopiana §i decolonizarea Angolei permit o extindere a

Inlluenjei sovieticilor ajutaji de cubanezi. In decembrie 1975, Angola devine o

"republics populara §i democratica” .

“Rar s-a vazutin istorie o Jara ca Statele Unite acceptand cu atata pasivitate o

uchimbare radicala a raportului de forje”, declara la acel moment Henry

Kissinger.

Pe moment, este mai ales Kissinger insu§i cel impotriva caruia opinia publica

se revolta. Ea este indignata de represiunea exercitata impotriva dizidenjilor in

UKSS §i de faptul ca in numele realismului politic Statele Unite nu protesteaza.

Aslfel incat pre§edintele Ford trebuie sa-i retraga lui Kissinger pre§edinjia

Consiliului de securitate american. Insa pre§edintele insu§i se supune acestori ritici atunci cand refuza sa-1 primeasca pe Soljenitsyne pentru a nu supara

kremlinul? De la pre§edintele Carter opinia publica a§teapta o atitudine mai

lerina faja de sovietici mai ales dupa intervenjia militara a acestora in Afganistan

In ianuarie 1980. Pentru a-i juca o festa Moscovei, pre§edintele Carter alege calea

■ipropierii de China acordandu-i acesteia clauza najiunii celei mai favorizate pe

plan comercial (favoare intotdeauna refuzata URSS-ului).

Eforturile pre§edintelui Carter de a redresa situajia Statelor Unite in lume nu

sunt deloc incununate de succes. Daca el reu§e§te sa objina semnarea la Camp

David (septembrie 1978) a acordurilor de pace intre Egipt §i Israel, el i§i cai leteriora puternic imaginea in Iran. Revolujia islamica a ayatolahului Khomeiny

slideaza deschis puterea americana luand ca ostateci personalul ambasadei

Statelor Unite de la Teheran in noiembrie 1978 §i menjinandu-i in detenjie in

<iuda demersurilor presante ale guvernului american. 0 operajiune de comando,

organizata de pre§edinte pentm a-i elibera pe ostateci, e§ueaza in aprilie 1980.

Acest e§ec, adaugat tuturor celorialte, plaseaza Statele Unite intr-o pozijie de

slabiciune in faja URSS. Daca comparam harta mondiala a zonelor de influenja

sovietice §i american in 1950 cu aceea din 1980 putem observa u§or reculul

Slatelor Unite in faja ascensiunii URSS.

77 / C r iz a a m e r ic a n A



I NTOARCEREA LA CONSERVATORI SM

(1980-1992)

in noiembrie 1980, candidatul republican Ronald Reagan este ales capre§edinte al Statelor Unite cu 51% din voturile exprimate, invingandul-1 pe

pre§edintele in funcjiune Jimmy Carter (41%) §i un candidat independent,

Anderson (7%). Alegerile au aparenjele unui succes cople§itor cu favoarea

curentului conservator reprezentat de noul pre§edinte, din moment ce acesta

ca§tiga in 45 de state din 50 (printre care toate statele din Sud - cu excepjia

Georgiei -care votau in mod traditional cu democrajii). in plus, republicanii objin

majoritatea in Senat §i ca§tiga teren in Camera reprezentanjilor.

De fapt, trebuie nuantat acest triumf al lui Ronald Reagan. Abstenjionismul in

mod traditional, puternic in alegerile americane la toate nivelurile, a atins de

aceasta data 53% din alegatorii potenjiali. Ronald Reagan nu a fost deci ales

decat de 26,9% dintre ace§tia. Important abstenjionismului se explica prin faptul

ca cei doi principali candidaji erau §i unui §i altul conservatori; liberalii fara

reprezentant au votat in numar mult mai mic decat de obicei. Victoria lui Ronald

Reagan reprezinta mai ales o voinja de schimbare cu orice prej §i o respingere a

lui Jimmy Carter, considerat prea ezitant. Noul ales il alege ca vice-pre§edinte pe

George Herbert Bush, fost director al CIA §i fost ambasador al Statelor Unite la

ONU.Noul pre§edinte s-a nascut in California in 1911. A facut in anii 1930 o cariera

de actor la Hollywood, in anii 1950, el s-a legat de mediile de afaceri §i a aderat in

1967 la partidul republican. Cu sprijinu) aripii conservatoare a acestui partid este

ales in 1967 guvemator al Californiei §i-§i pastreaza acest mandat pana in 1975,

guvernand de o maniera pragmatica in ciuda caracterului intransigent al

programului sau. in prima declarajie care urmeaza alegerii sale la pre§edinjia

Statelor Unite, el propune americanilor sa ia un “nou start”. Obiectivul sau este

de “a repune America pe picioare §i de a reariima marele spirit american de

servici beneuol, de cooperare, de initjaliva in div id ua l ; un spirit care, ca un curent

profund §i puternic, anima toata istoria natiunii noastre". Este vorba de a reda

increderea poporului american in valorile fundamentale ale civilizatiei sale,

zguduita de succesiunea de crize pe care a cunoscut-o Jara dupa 1973.

..

O PRE§EDINTIE POPULARA

I’entru Reagan §i conservatorii care-1 inconjoara, la originea tuturor relelor

nvldfl in sporirea excesiva a puterilor statuiui §i in intervenjionismul acestuia.

I iclmie deci reformate sau nuanjate reglementarile care sunt obstacole in calea

i|t*/voltarii industriei §i trebuie lasate sa funcjioneze liber mecanismele piejei.

Uonald Reagan ataca imediat probleme cele mai urgente, deficitul bugetar,

V 'i luvjul care atinge aproape 8 milioane de americani §i inflajia care atrage

111,5%. Pentru a le rezolva el pune in aplicare “teoria ofertei” care nu a fost inca

(ili lodata incercata intr-o Jara industrials. Motorul acestei operajii consta in a

iliiuinua impozitele in schimbul caruia se a§teapta de la americani (§i mai ales

'I' 1.1cei mai bogaji §i de la marile societaji) sa investeasca §i sa creeze noi locuri

ili- munca, generatoare la randul lor a unei mase impozabile pe care ar suprima

in i'sl deficit bugetar. Cum la inceputul operajiei veniturile statuiui vor scadea

lu'buie in mod necesar operate restricjii in bugetul federal ceea ce antreneaza o

(rducere a numarului de funcjionari federali: §i o scadere a cheltuielilor sociale.

I In alt domeniu al politicii lui Ronald Reagan care tran§eaza cu practica

liicdecesorului sau, acela care anunja politica externa pe care el o anunja ca a fi

i|i' “mana forte” . Faja de Uniunea Sovietica pe care o prezinta drept “imperiul

Mului”, el define§te un program strategic de mare anvergura, “ inijiativa apararii

*<li.itegice” (IDS, boteaza §i “razboiul stelelor”) care prevede o supraveghere §i

Inlorvenjii in spajiu. Este vorba de a “restaura o marja de securitate” faja de URSS

i imsiderata ca fiind economic §i financiar incapabil sa se angajeze pe aceasta

i Hie. Efortul trebuie sa se indrepte mai ales asupra apararii Europei, punctul slab

•nl <tiirasei lumii occidentale. Considerand destinderea drept o cale cu sens unic

Ifivorizand numai expansiunea comunismului, pre§edintele regase§te impotriva

flicstuia tonul epocii razboiului rece.

De-a lungul anilor, diversele dezvoltari ale acestei politici pe care

prcfedintele, folosind aptitudinile sale de vechi actor §tie sa le prezinte cu

.ibilitate americanilor (este supranumit “marele comunicator”), fac din el cel mai

popular din pre§edinjii Statelor Unite. Triumfal reales in 1984 fara ca democrajii

.1 i poata opune un adversar de masura sa, el va incheia in noiembrie 1988 in al

i Inilea mandat pastrandu-§i o reala popularitate. Faja de obiectivele inijiale, ce

I illanj poate reprezenta administrajia sa?

in 1988, Statele Unite se afla in pace §i par prospere. Ronald Reagan a scos

(ara din miza §i a reusit sa redea americanilor, care se temeau sa-§i vada Jara

■mgajata pe calea declinului, increderea. Pre§edinjia lui “Reagan Magnificul” este

COlisiderata ca o reu§ita, iar el a fost comparat cu John Kennedy, amandoi

lialandu-se “pentru a permite americanilor sa fie mul(umi(i de /ara lor”, insa in

79 / C r iz a a m er ic a n a



afara acestei asemanari, subliniata mai ales cu scopuri electorate in ideea de a

atrage alegatorii democraji, ideile §i practica lui Reagan in politica interna sunt

foarte departate de acelea ate lui John Kennedy. Acesta vroia sa suprime saracia

in Statele Unite §i reu§ise sa o faca sa inregistreze un recul in timp ce la sfar§itul

mandatului lui Reagan aceasta a sporit mai ales in randurile oamenilor de

culoare.

De fapt, este “America mijlocie” cea care poate fi satisfacuta de pre§edinjia

lui Reagan. Inflajia este controlata, §omajul a scazut de la 9,5% la 5,4% dinpopulajia activa (fund mai ridicat in randul negrilor, unui din trei dintre ace§tia

aflandu-se sub pragul saraciei). Insa aceste rezultate nu au putut fi atinse decat

cu prejul unei datorii colosale caci o mare parte din economiile anunjate de

Reagan in ce prive§te cheltuielile civile nu au putut fi Eradicate din motive

electorate, iar cheltuielile militare au continuat sa creasca. Prelevarile fiscale care

apasa asupra americanilor au ramas la fel de puternice ca §i inainte, caci daca

impozitele au fost diminuate aceasta diminuare a fost compensate prin sporirea

cotizajiilor sociale §i a taxelor locate. Pentru a echilibra finanjele americane,Reagan spera sa conteze pe economiile cetajenilor care ar fi urmat sa dispuna de

venituri sporite. Or acestea au luat calea consumului, iar America de la sfar§itul

anilor ’80 traie§te mai bine decat i§i permite. Trebuie facut deci apel la strainatate

pentm a acoperi un deficit de 150 miliarde de dolari, pe care Reagan il lasa

mostenire succesorului sau la Casa Alba.

In schimb, japonezii sunt aceia care paseaza in Statele Unite excedentele lor

de economii de 100 miliarde de dolari (bonuri de tezaur, active industriale sau

imobiliare), suscitand temerea de-ai vedea progresiv preluand controlul asupraansamblului societajilor cotate pe Wall Street. Deficitul american reprezinta deci

o mo§tenire grea, cu atat mai mult cu cat dolarul, moneda de rezerva

intemajionala nu se poate baza pe deficituri.

Totu§i, bilanjul politicii externe apare mult mai fericit, astfel incat pre§edinjia

lui Ronald Reagan se incheie pe pozijii autentice acelor de la inceputul

administrajiei sate. Sosirea la putere a lui Mihai Gorbaciov in 1985 a permis

trecerea progresiva de la tensiune la destindere cu URSS. Cele doua guveme ale

Statelor Unite §i Uniunii Sovietice au intr-adevar de rezolvat o problema comuna:

cre§terea cheltuielilor militare antreneaza dificultaji care nu pot dura fara sa

aduca prejudicii enorme Jarilor lor. Ele provoaca Statelor Unite, deficitul bugetar,

scaderea cheltuielilor sociale §i deschis calea investitorilor straini care cumpara

intreprinderile americane; in URSS ele sunt vinovate de deficiturile alimentare,

intarzierile in modernizare antreneaza nemuljumirea populajiei. insa nici una

dintre cele doua mari puteri nu se poate gandi sa-§i restranga cheltuielile cu

inarmarea fara a objine reciprocitate din partea celeilalte. lata de ce diplomajii §i

§efii de statintreprind negocieri care a d s in final la acord ri de de armare



VREMEA DEZILUZIEI: GEORGE BUSH(1988-1992)

I’opularitatea lui Ronald Reagan §i succesele aparente ale pre§edinjiei sale

i splica de ce la alegerile prezidenjiale din 1988 americanii 11aleg la Casa Alba pe

vli c-pre§edintele George Bush, prezentat drept fidelul sau continuator. Acesta

i"ili?ales cu 54% din voturi faja de 46% ale adversarului sau democratul Michael

Dukakis (cu un absenteism de 50%). Pre§edintele Statelor Unite, membru al unei

litinilii patriciene de pe coasta de Est pare drept un om de mare experienja. Fost

•IIIi•('! al CIA, fost ambasador al ONU §i la Beijing el a jucat de-a lungul

|>M'$edinJiei lui Ronald Reagan rolul unui veritabil pelerin al administrajiei

.h iloricane, neincetand sa se deplaseze de-a lungul intregii lumi pentru a

|inv.('nta politica Statelor Unite. 0 data alegerea sa asigurata el i§i fixeaza drept

•>l)li;ctiv sa menjina o “America puternica §i hotarata in lume cu o mare inima in

Interior". Pentru aceasta el face apel la unitate §i reconciliere, ceea ce este abil

iliii partea unui pre§edinte care nu poate conta pe un Congres cu o majoritate

rrpublicana, democrajii avand asigurata dominajia lor §i consolidandu-§i

Hiajoritatea de care dispun in cele doua camere. Sarcina noului pre§edinte nu

iip.ire deloc a fi u§oara.

Totu§i experienja de care dispune in materie de politica externa, superioara a

■ii cleia a tuturor predecesorilor sai la pre§edinjie constituie pentru el un mare

nlliil. De fapt, George Bush trebuie sa se confrunte cu o situajie contrastanta. In

Interior trebuie sa faca faja problemei grave a deficitului bugetar §i sa plateasca

IMi'Jul politicii de cheltuieli pe credit facute de administrajia Reagan. Problema

i Hatat mai dificila de rezolvat cu cat el trebuie sa se confrunte cu un Congres

ili'inocrat hotarat sa nu-i faciliteze aceasta sarcina. In ciuda promisiunilor sale

electorate, George Bush va fi nevoit sa apeleze la sporirea impozitelor, evident

Impopulara. Doar cu prejul unor interminabile negocieri cu Congresul care vor

I ii me virtual statul federal in incetare de plaji el va reu§i sa objina adoptarea

Imgetului la sfar§itul lui 1990. Insa la exterior, criza URSS-ului, prabu§irea

imperiului sovietic, politica conciliatoare a lui Gorbaciov fac din Statele Unite

Miigura superputere mondiala. Astfel, jucand rolul de jandarm al lumii, ele objin

condamnarea de catre ONU a agresiunii Irakului impotriva Kuweitului in august

l!)90 §i preiau conducerea unei coalijii internajionale care, dupa ce stabilise

nnbargoul impotriva Irakului declan§ase in ianuarie 1991 “razboiul din Golf’

pentru a-1 obliga pe pre§edintele irakian Saddam Hussein sa evaueze Kuweitul.

K.ipida victorie objinuta, prea pujin costisitoare in pierderi umane pentru coalijie,v.i duce forja americana pe glob pe un varf care nu mai fusese atins de multa

vreme §i popularitatea pre§edintelui Bush zenit.

81 / C r i z a a m e r ic a n a



Insa daca pana in 1990 Statele Unite cunosc o perioada de prosperitateanormal de lunga (pentru ca ea dureaza dupa 1982 in timp ce fazele de

prosperitate nu au depa§it deloc 6 ani dupa 1945), recesiunea se produce in 1991.

Producjia najionala a carei cre§tere fusese de 3,9% in 1988 §i care de atunci nu a

incetat sa scada, ajungand la 2,5% in 1989 apoi la 1% in 1990 devine negativa in

1991 cu -0,7%. Prima consecinja a acestei crize este presiunea §omajului care

trece de la 5,5% din populajia activa la 7,1% la inceputul lui 1992, afectand astfel 9

milioane de americani. Cat despre deficitul bugetar, administrajia americana

prevede ca acesta va atinge recordul in 1992, reprezentand 6,7% din PNB, rata

cea mai ridicata dupa 1946. Pentru a gasi un remediu a acestei deteriorari asituajiei economice, pre§edmtele Statelor Unite conteaza pe o relansare

economica care se lasa a§teptata §i pe rejetele politicii economice a lui Reagan:

facilitaji fiscale consimjite unor anumiji agenji economici de la care se spera ca

se vor solda cu injecjia sumelor astfel economisite in economie, redistribuirea

unei parji a sumelor prelevate asupra bugetului apararii, facut mai pujin

indispensabil prin disparijia adversarului sovietic. insa speranja de a vedea

cre§terea atingand 2,2% in 1992, an electoral, aparea drept o dorinja pioasa.

in aceste condijii, pre§edintele Bush este foarte viu criticat pentru politica sa

economica despre care sondajele arata ca este recuzata de peste doua treimi din

americani. I se repro§eaza pre§edintelui de a nu se arata suficient de ferm faja de

japonezii care sunt acuzaji, mai ales de constructorii de automobile de a fi

raspunzatori de recesiunea americana. Opinia publica §i democrajii care sunt

majoritari in Congres cer o politica care sa-i constranga pe Japonezi sa cumpere

marfuri americane sau in cazul unui refuz, interdicjia pentru ace§tia de a mai

vinde in Statele Unite, atitudine puternic indepartata de liberalismul economic

propovaduit de republicani. in 1990, deficitul comercial al Statelor Unite cu

Japonia atinge 41 miliarde de dolari.

S f Ar § i t u l C o n s e r v a t o r i s m u l u i

CAMPANIA ELECTORALA DIN 1992

La inceputul verii 1992 in timp ce este lansata campania pentru alegerile

prezidenjiale americane, popularitatea lui George Bush se afla in punctul sau cel



mi.ii |os, opinia publica repre§andu-i de a fi consacrat toate eforturile politicii

inlerriajionale §i de a se fi dezinteresat de soarta americanilor. Totu§i, convenjia

ti'imblicana il alege pe pre§edintele in exercijiu drept candidatul sau la alegerile

•ini loamna, reconstituind echipa victorioasa in 1988 de vreme ce lui George

lliisli i se adauga vicepre§edintele Dan Quayle, puternic contestat de asemenea

)l ( Onsiderat inapt de o mare parte a opiniei publice sa exercite in caz de

I'Vi'ntualitate funcjiile prezidenjiale. Insa handicapul echipei in funcjiune este

i nnsiderabil, sondajele fiindu-i constant si puternic defavorabile. Iar de aceasta

ilul.t, contrar situajiei din 1988, democrajii opun pre§edintelui un adversar dein.iic in persoana guvernatorului lui Arkansas, Bil Clinton, caruia i se alatura un

nil sudist, Albert Gore. Supranumit “cel mai bun guvemator din Statele Unite” Bill

i Union este de asemenea cel mai tanar (a fost ales la 32 de ani guvemator al

ilnlnlui Arkansas). Modelul sau este fostul pre§edinte John Kennedy care a

I'M unis sa schimbe Jara §i a facut pe americani sa creada ca §i putea. Acest om

i Hi i Sud, moderat, a fost constant reales guvemator dupa 1982 ceea ce este o

Inimoasa performanja in viaja politica americana. §i aceasta pentru ca pentru ca

"Hill cel §iret” cum este numit a §tiut sa atraga industrii catre unui din statele celem.ii sarace ale Jarii §i a reformat aici sistemul educational pana intr-acolo a-1 face

un model najional, serios atuu al jocului sau politic cand se §tie ca problemele

lnvajamantului au trecut acum pe primul plan al preocuparilor americanilor care

ilonunja mediocritatea crescanda a sistemului educajional. Insa alegerea lui

i Imton §i Gore demonstreaza de asemenea voinja democrajilor de a modifica

im.iginea partidului lor. Tradijional acesta era aparatorul minoritajilor religioase

gl (>tnice §i, cum o reaminte§te pastorul negru Jesse Jackson, protectorul celor ce

Iraiesc in ghetourile urbane. Formand o echipa alcatuita din sudi§ti moderaji,M'prezentanji ai clasei de mijloc, partidul democrat injelege sa-§i râlijeze clasa

mijlocie alba a sudului care vota in mod tradijional democrat dar care s-a

Hulepartat de aproape o generajie orientandu-se catre Grand Old Party ,

permijand republicanilor sa-§i asigure dupa aproape douazeci §i cinci de ani (cu

v'lirta excepjie a pre§edinjiei Carter) un veritabil monopol al Casei Albe. Bill

Clinton injelege sa fie omul reorientarii spre centru care trebuie sa ofere

partidului democrat un profil mai moderat decat acela de reprezentant al

minoritajilor defavorizate.

ALEGEREA LUI BILL CLINTON

Alegerile triunghiulare de marji 3 noiembrie 1992 fac din Bill Clinton cel de-al

•T.Mea pre§edinte al Statelor Unite dupa cum o anunjau sondajele. El ca§tiga intr-



adevar net adunand 43% din voturi faja de 38% ale pre§edintelui in exercijiu

George Bush §i 19% ale celui de-al treilea candidat, miliardarul texan Ross Perol,

al carui scor, excepjional de ridicat demonstreaza dezamagirea americanilor faja

de cele doua mari partide tradijionale.

Explicarea infrangerii pre§edintelui in funcjiune rezida in nemuljumirea pe

care o incearca faja de el clasa de mijloc americana, puternic afectata de

marasmul economic. Ea s-a indepartat de partidul republican ca urmare a

absenjei unor solujii credibile pentru problemele sale §i dificultajile sale in

programul lui George Bush. Acesta intr-adevar nu are in vedere deloc remedii

pentru §omaj, pentru declinul sistemelor educajionale §i de sanatate care

preocupa in mod esenjial americanii in timp ce Bill Clinton s-a angajat sa trateze

toate aceste probleme interne ale Americii. Ca o dovada, California, statul cel

mai populat al Jarii §i care desemneaza 54 de electori insa in care rata §omajului

este dintre cele mai ridicate ( 10% din populajia activa) a votat cu democrajii in

timp ce daduse voturile sale lui George Bush la alegerile precedente. In plus

comunitajile cele mai afectate de criza au votat cu Clinton masiv, negrii 90%,

hispanicii 62%.

Aceste alegeri pareau sa marcheza o cotitura in viaja politica americana.

Camera Reprezentanjilor, din care cei 435 de membri sunt supu§i realegerii,

ramane o majoritate democratica, insa ea a suferit o importanta reinoire, fara

precedent, dupa 1948 din moment ce 109 Reprezentanji, deci un sfert din

efective sunt noi ale§i. Aceasta inoire este in favoarea minoritajilor etnice care

ca§tiga douazeci de alegi in Camera Reprezentanjilor unde se afla de aici inainte

38 negri, 17 hispanici §i 4 asiatici. 0 alta noutate: pentru prima oara statele din

sud au ales 5 negri.

Femeile beneficiaza in egala masura de aceste alegeri: ele sunt de aiciinainte 47 in Camera faja de 28 cat erau inainte.

Acelea§i noutaji pot fi remarcate in Senat, dintre ale carui mandate se

reinoiesc doar o treime. Patru femei in plus i§i fac intrarea in aceasta adunare

conservatoare, ceea ce va duce numarul lor la §ase, iar una din noi venite,

senator de Illinois este prima femeie neagra care patrunde in Senat.

Alaturi de acest Congres care ramane in majoritate democrat, noul

pre§edinte al Statelor Unite se va inhama la dificila misiune de a redresa

economia americana regasind cre§terea economica. In plus, printre preocuparile

sale prioritare figureaza probleme prea multa vreme neglijate de predecesorii

sai: sida, protecjia mediului, necesare reconversie a industriilor apararii. Or,

sarcina nu este u§oara, caci mo§tenirea lasata de cei doisprezece ani de

pre§edinjie republicani sub Reagan §i Bush este extrem de puternica: datoria

este de 290 miliarde de dolari. Cum sa gase§ti in aceste condijii mijloacele de a

realiza programele de ajutor pentru educajie §i sanatate, de protecjie a mediului,

84

s

•IliiMiI.'ind in acela§i timp economic pentru investijii publice despre care se spera

g| vor permite sa creeze 8 milioane de locuri de munca? Exprimand experienja

uiM'l Americi care se dedica cautarii unei “ noi frontiere” Clinton se plaseaza sub

... Inia doi dintre predecesorii sai democraji, Roosevelt care a vrut sa scoata

Americadin criza prin politica New Deal §i J. F. Kennedy care !§i propusese ca

tiii< Inaeradicarea saraciei §i rasismului. Va Fi oare suFicient acest dublu model?

85 / C r iz a a m er ic a n a



INTRE AFIRMARE

§1INCERTITUDINE

Capitolul 5

Coeziunea CEE este zguduita de criza economica mondiala la care

ea nu a §tiut sa reactioneze Tn mod global. Marea Britanie Tncearca o

politica de “contract social” odata cu laburi§tii apoi prin D-na Thatcher

Tntre 1979-1990 o politica neoliberala ultraconservatoare, moderata

de succesorul acesteia John Major. In RFA, dificultatile economice §i

politice bine stapanite de guvernul socialist al lui Helmut Schmidt seatenueaza Tn anii ’80 sub conducerea cre§tin-democratului Helmut

Kohl, insa reunirea Germaniei din 1990, daca deschide tarii noiperspective, Ti ridica Tn egala masura serioase probleme. Italia la

randul sau cunoa§te o serie de crize. Caderea celor trei dictaturi ale

Europei Meridionale permite o noua largire a CEE care se

reechilibreaza astfel catre Sud. incepand cu 1985 cei Doisprezece

Tncearca sa relanseze constructia europeana transformand C EE Tntr-

o mare piata unificata Tncepand cin 1993 §i punand astfel bazele uneiveritabile uniuni economice.

86



I l u z i i l e P i e r d u t e

ALE MARII BRITANII

iN FAJA CRIZEI

Criza mondiala nu ocole§te in mare mare masura Marea Britanie decati#IHalte state europene. Insa spre deosebire de alte Jari industrializate,

illllMiltaJile sale economice incepute intre 1973-1974 nu sunt datorate in primul

M i n i “§ocurilor petroliere” . Grajie punerii in funcjiune a unor importante

• vploatari de hidrocarburi in Marea Nordului la sfar§itul anilor ’70, Marea Britanie

.»(<• dimpotriva singura mare Jara a Europei (alaturi de Norvegia) care poate

i*l.i/i sa-§i asigure independenja energetica. Insa acest atuu considerabil nu

ImniIc contrabalansa criza structurala a economiei sale care sufera o apatie de

n|ir(iape un sfert de secol (rata medie anuala de cre§tere este de 2,6% intre 1950

4! I!)75 faja de 4,8% pentm Franja §i 5,7% pentru Germania de Vest). In randuliiiilerilor industriale Marea Britanie este chiar depa§ita de Italia in anii ’80...

In faja unor importante revendicari sociale accentuate de criza economica, a

iIHh ultajilor integrarii sale in Comunitatea Europeana, a dezvoltarii

iidjionalismului irlandez, galez §i scojian, Anglia va adopta mai multe atitudini: 0

politica de conciliere o data cu laburi§tii la putere intre 1974 §i 1979; 0 politica de

lii’iiliberalizare in forja 0 data cu “Thatcherismul” din 1979 in 1990; un

lieoconservatorism mai pragmatic §i moderat o data cu John Major dupa 1990.

Marea putere care domina lumea in secolele XVIII §i XIX trebuie sa se bata astazi

111 cnergie pentm a stopa un declin evident.

“ CONTRACTUL SOCIAL” AL LABURI§TILOR (1974-1979)

Reveniji la putere in febmarie 1974 cu un avans foarte strans de voturi intr-un

context de grava criza sociala, laburi§tii reu§esc sa relanseze activitatea

t'conomica pe jumatate paralizata amorsand o politica de “contract social” cu

•.indicatele asupra salariilor, prejurilor §i legislajiei muncii. Incununat de acest

prim succes, guvernul Wilson provoaca noi alegeri in octombrie 1974 cu scopul

de a-§i consolida pozijia. Insa laburi§tii nu ca§tiga decat 2% din voturi in plus, iar

8 7 / C e iNTRE AFIRMARE §1 INCERTITUDINE



CELE DOUA MARI PARTIDE DIN VIAJA POLITICADIN 1974 PANA IN 1992

Procentul voturilor obtinute la alegerilepentru Camera Comunelor

Numarul de locuri

in Camera Comunelor

Guverne

1974 1976 1979 1990 1992

Conservatori d a Laburi?ti



ide 18 mandate suplimentare nu le asigura decat o slaba majoritate

pmlamentara. Intr-adevar, ca §i in februarie, declinul conservatorilor este insopt

lie o puternica ascensiune a liberalilor ca §i a na{ionali§tilor scojieni §i galezi,

twa ce va pune in discujie bipartismul tradijiional care facilita alternanja

juvemamentala.

Incertitudinea politica cre§te §i mai mult o data cu demisia surpriza a

(irlrnului-ministru Wilson in aprilie 1976 inlocuit de James Callaghan §i cu

lufrangerea mai multor laburi§ti la alegeri parjiale. Constrans sa “piloteze foarte(iK'caut” in funcjie de susjinerile condijionale ale deputajilor liberali, scojieni sau

Uiilczi, guvernul Callaghan reu§e§te sa se menjina la putere pana in martie 1979

i ind pentru prima oara dupa 1924, o motiune de neincredere este votat in

i nuiera Comunelor. Camera se dizolva, iar conservatorii care au in fmntea lor

<l!n 1975 o femeie, Margaret Thatcher, inving iar alegerile din mai 1979.

i Acest e§ec electoral al laburi§tilor se explica in parte prin ruperea

"contractului social” incheiatin iunie 1974 intre guvernul Wilson §i Trade-Union.

Ace§tia acceptasera intr-adevar o politica stricta a salariilor in schimbul mai

multor masuri, abrogarea legilor antisindicale votate de conservatori, noii

Hrttionalizari, garanjii impotriva concedierilor... Dirijismul guvernelor Wilson §i

i rtllaghan ca §i “miracolul petrolier favorizeaza o neta redresare a economiei

lullanice in 1977 §i 1978. insa salariajii care au vazut puterea lor de cumparare

rrnla scazand in 1976 §i 1977 refuza orice nou sacrificiu: o serie de mari greve

t/liucnesc: in decursul iernii in 1978 nemul|umind opinia publica §i izoland cu atat

mai mult un guvern aflat la discrejia coalijiei adversarilor sai din Camera

•iimunelor.

INCEPUTURILE DIFICILE ALE “ DOAMNEI DE FIER”

(1979-1982)

Infmntea conservatorilor victorio§i in alegerile din mai 1979 D-na Thatcher i§i

linpune puternica sa personalitate care ii va atrage repede prenumele de

•loamna de fier”. Rupand total cu dirijismul laburist, noul prim-ministru

|Uopovaduie§te dimpotriva un neoliberalism cvasi absolut, acjiunea guvernului

iM'buind sa se limiteze in principal la controlul monedei. Aceasta schimbare de

(irlentare a politicii economice se manifesta mai ales printr-o tentativa de

Mslructurare industriala (de najionalizari, inchiderea intreprinderilor nerentabile

i it !ji a anumitor mine...) §i printr-o atitudine foarte ferma fa|a de sindicat.

In ciuda catorva succese bilanjul economic §i social ai primilor ani ai





scade cu 2% In 1981; cat despre numarul §omerilor, aiia trece de la 1,3

milioane in mai 1979 la peste 3,3 (14% din populajia activageptembrie 1982...).

Acest §omaj care afecteaza in primul rand tinerii, muncitc jmigranji §i Irlanda

de Nord (unde rata depa§e§te 22% din populajia activa) ni»|e lipsit de legatura

cu numeroasele probleme care framanta societatea b ica: bataliile intre

mods §i punks, revoltele rasiale de la Brixton (din sudul Ldrei) recrudescenja

crizei irlandeze... Decizia “doamnei de fier” §i slabele re ie ale politicii sale

generaS^&tunci o vie opozijie uneori chiar §i in reurile partidului de

guvernamant insu§i. in martie 1981, laburi§tii modera(i ,ca{iva conservatoriopu§i “thatcherismului” fondeaza un partid social-dem i. Aliat cu vechiul

partid social-democrat. Aliat cu vechiul partid liberal 3sta ob(ine cateva

succese la alegerile parjiale lasand deschisa speranja ur;i “treia cai” intre o

putere autoritara §i un laburism cazut prada dezbinar interne inainte ca

“afacerea Malvinelor” sa nu repuna totul in discufie.

in dificultate in dorupniul intern, D-na Thatcher irteaza dimpotriva

succese de necontestat dw politica externa. Relansand pcipiul “ renegocierii

tratatului de la Roma idee care aparjinea laburi§tilor 11974, ea objine o

puternica reducere a contribu{iei britanice la CEE (in tii]Ce Wilson obpnusc

concesii mai mult de forma decat de fond). Ea reu§e§te sag ca Marea Britanic

sa joace un rol important in reglementarea problemei rocfene care va duce lii

intemeierea unui nou stat independent, Zimbabwe, in apij |980, §i mai ales ea

nu ezita sa raspunda prin for(a ocuparii insulelor Falkl< (Malvine) de catrc

armata argentiniana pe 2 aprilie 1982. Victoria militara iegatului Unit pe M

iunie dupa doua luni §i jumatate a unui razboi anacronic jtrarnodern totodali

este aclamata de cvasitotalitarismul din faja britanicilor. tjt climat de uniuiic

najionala din juml guvernului D-nei Thatcher a contribjin mare masura Li

succesul alegerilor legislative din iunie 1983.

“ANII DE GLORIE” AI D-NEI THATCHER083-1988)

“Thatcherismul” marcheaza astfel profund cu ampre($a, viaja economki

§i sociala a Marii Britanii: importante privatizari (gaz, tejji, distribuirea api'lj

transporturi aeriene, siderurgie...), reducand sectorul pi| britanic cu peslr"

treime; scaderea puterii sindicatelor dupa e§ecul marfeve a minerilor dm

1984-1985; ostilitate sporita a guvernului britanic faja deftorarea unei polilni

europene in cadrele Piejei Comune... Neo-liberalismul tli êrist, ruda apropinll

a “reaganismului”, repurteaza fara indoiala catev succese: cre§teN

90



productivitajii industriale, scaderea inflajiei intre 1982 §i 1987, scaderea §omajului

Intre 1986 §i 1990, restabilirea autoritajii statului... Pe plan internajional,

Icrmitatea “doamnei de fier” in fa (a construcpei europene flateaza o opinie

publica britanica intotdeauna suficient de rezervata fa [a de Piaja Comuna.

Insa aceasta “revolulie conservatoare” spore§te disparitajile sociale §i

ii'gionale: a§a-numi{ilor yuppies, marii profitori ai avantului afacerilor din City li

si) opun cei dezavantajap de restructurarea industrial, victime ale masurilor care

ilecteaza pupn cate pupn drepturile dobandite pe vremea “statului providenjei”;

vilalitapi sudului Angliei i se opune declinul fostelor “jari negre” ... Astfel MareaHritanie a anilor ’80 cunoa§te in mai multe randuri puternice izbucniri de

violenja: framantari rasiale mai ales in 1985; huliganism pe stadioanele de fotbal

ca la Heysel din mai 1985 §i Sheffilal in aprilie 1989.

Slabip prin declinul sindicalismului muncitoresc §i prin dezbinarile lor interne,

l,il)iiri§tii nu pot sa-i impiedice pe conservatori sa-§i pastreze o confortabila

majoritate la alegerile din 1987. Batuji pentm a treia oara consecutiv, opozanjii

lli.itcherismului” vor incerca sa se restructureze pentru a aparea ca o alternative

l><>li(ica credibila: in martie 1988 se creaza o noua formapune centrista, partidul

ii'inocrajilor sociali §i liberali (SLD), fuziune a majoritajii din partidul social-

li'inocrat (nascut dintr-o sciziune a partidului laburist din 1981) cu vechiul partid

hi trial; in octombrie, la congresul de la Blackpool, Partidul Laburist sfar§e§te prin

A le declara de acord cu economia de piaja cum o facusera §i sociali§tii germani

11 llad-Godesberg in 1959. Chiar in sanul partidului conservator intransigenja

*' •unnei Thatcher in materie de politica europeana mai ales va genera o surda

Mpo/itie interna.

DECLIN §1 SUPRAV1ETUIRE A THATCHERISMULUI DUPA

1989

I >('-abia in iunie 1989, cu ocazia alegerilor europene, D-na Thatcher sufera

i li milei e§ec politic Marcate de o puternica rata a absenteismului (64%) §i de

t|wirl(iaunui curent ecologist important (15%), insa lipsit de viitor, acest scrutin

<m|«<partidul laburist devansand net partidul conservator (40% din voturile•pilinate faja de 34%). Aceasta dezaprobare se explica prin reaparijia unei

npnitante probleme economice (incetinirea cre§terii, neta reluare a inflajiei...)

pilHlr-0 puternica nemuljumire legata de o reforma a sistemului de protecjie

" lnlA In aprilie 1988, care a redus considerabil rolul “statului providenja”.

I'l/iilenla impotriva D-nei Thatcher se accentueaza in sanul partidului

•mcrvMor care-i repro§eaza crearea in aprilie 1990, a unui nou impozit local

91 / CE INTRE AFIRMARE§I INCERTITUDINE



ANGLIA IN FATA NATIONALISMULUI CELTIC

Anii ’70 sunt in egala masura marca{i de o puternica presiune nationalists in I

“foile celtice” ale Marii Britanii, nu numai In Irlanda de Nord zguduita de violenle Iframantari dupa 1968, §i in egala masura §i in Jara Galilor §i in Scoria. infrinjatel

reSpectiv in 1925 §i 1927, Plaid Cymru (partidul nationalist galez) §i Scottish I

National Party (partidul national sco|ian) care nu aveau pana atunci decat o!

audienja foarte limitata, objin primele lor succese electorate la sfar§itul anilorl

I960. Ele vor vedea efectivele lor crescand considerabil, iar numarul de voturi

acordare urcand cu ocazia fiecarei alegeri locate sau rationale, mai ales in Sco(i,i

ur»de se a§teapta enorm de pe urma “miracolului petrolier” din Marea Nordului,

alegerile din octombrie 1974, cei trei deputati din Plaid Cymru §i cei 11 din

SNP constituie un sprijin deloc de neglijat al slabei majority laburiste. insa in

ni artie 1979, un proiect de “devolu(iune” care ar fi urmat sa doteze Tara Galilor $i

S<ô{ia cu o adunare aleasa cu puteri mai mult sau mai pu(in importante esle

foart? impopular, poll-tax §i care o constrange sa accepte intrarea lirei sterline in

sistemul monetar european in octombrie. 0 luna mai tarziu, la congresu!

conservator, fostul sau ministru al apararii (demisionat in 1986), Michael

Heseltine, se prezinta impotriva ei la alegerile pentru conducerea partidului $|

reu§e§te sa o aduca in balotaj. “Doamna de Fier” demisioneaza curand din

funcjiiie sate de prim-ministru (22 noiembrie 1990), dupa unsprezece ani de

“doiimie” insa pentm succesiunea sa, partidul conservator alege pe un apropial

de-ai sau, John Major, tanarul sau ministru de Finance, preferat lui Michael

ês?ltine.

Pormand un guvern care regrupa diferite tendinje din sanul partidului

rnaioritar, noul prim-ministru nu intarzie sa se distanteze fa|a de aspectele cele

Hnai controversale ate politicii sociale thatcheriste (anunja suprimarea poll-tax in

ffiartie 1991). insa el pastreaza marile sate linii in politica economic,!

(coritinuarea privatizarii), intemajionala (alinierea alaturi de Statele Unite

razboiului din Golf) §i europeana (refuzul protocolului relativ la politica sociala cu

ocazia semnarii tratatului de la Maastricht in februarie 1992). in ciuda unel

c°hjuncturi economice foarte defavorabile (scaderea produsului interior brut,

puternica inflate §i ascensiunea §omajului), uzura puterii §i... prognosticurile

s°hdajelor, conservatorii ca§tiga inca o data in alegerile legislative in aprilie 1992.

Priricipala preocupare a lui John Major, consolidatin postul sau de prim-ministru,

est<' de acum inainte aceea de a scoate Marea Britanie din noul marasm I

economic in are zbate (ara de la inceputul anilor 1990.



■ n* *)rin re ereri um' *n recu' Pe Plan electoral in anii '80, naponalismul galez■|Cot anau continuat totu§i nu mai pujin sa se afirme pe plan cutural.

?rava este situapa Irlandei de Nord care se impotmole§te intr-un veritabil

1/ in c m upa debutul anilor 70, problema reunificarii insulei suprapunandu-

M»11 ,iaim inainte primelor revendicari privind egalitatea civica §i sociala intre

Jportanta mmoritate catolica §i majoritatea protestanta. Preluarea

F ;|nc*e' ôr< direc» de catre Londra in 1972 nu va pune capat

in in an or, ce e doua comunitap orientandu-se dimpotriva din ce in ce mai5 * *atre I[?Pri? Zentan ' *or ce' rna' extremi§ti: referendul Paisley de laIfpcsanp provizorie pentru catolici. Atentate, represiuni, greva foamei

Mu m ea ui o )y Sands■ §i a altor noua alp militanp naJionali§ti in 1981) raman

■tfta coti lana a Irlandei de Nord intr-un razboi care a facut deja peste 3 00 de

WCinc. *ngura mica raza de speran|a: acorda de la Hillsborough semnat la 15■ Itrn rie intre D-na Thatcher §i primul-ministm al Republicii Irlanda,

rr<t itzgera . In schimbul recunoa§terii suveranitapi britanice asupra Irlandei

•...

or ’ .?uvei™ de.*a Dublin obpne un drept de observare cu privire la soarta■ ton (u catoice din aceasta |ara. Insa aceasta prima tentativa serioasa de

I I I .imentare po itica a conflictului se ciocne§te de dubla ostilitate a extremi§tilor

ItOestanp §i a catolicilor din IK A. La mai mult de douazeci de ani de la

... framantanlor, problema Irlandei de Nord ramane nerezolvate.

d e l a

Ge r m a n i a

d e

Ve s t

l a G e r m a n i a U n i f i c a t a

RFG IN FAJA CRIZEI ECONOMICE

W, Dupa lunga perioada de cre§tere aproape neintrerupta, RFG sufera in 1974-

ili7o0 recesiune ca urmare a efectelor niasurilor de stabilizare monetara luate in

. §i prirnu ui §oc petrolier . Incetinirea activitapi economice se manifesta

m.ii aes prin scaderea consumului, investipilor §i exporturilor ca §i printr-o

. ie§tere a §omajului (750 000 de persoane in 1974,1 350 000 in februarie 1975).

uvernu social democrat al lui Helmut Schmidt (care a succedat lui Willy

ran t in mai 4) reu§e§te sa surmonteze criza inca din 1976 printr-o politica

ugetara avora i a relansarii investipilor §i consumului cu prepil unei puternice

CTC| eri a investipilor statului pe piaja interna. Un acord tacit cu sindicatele





....

Dupa contestajia universitara a anilor ’60, RFG cunoa§te in anii ’70 unimportant val de terorism, opera a unor mici grupari minoritare cum ar fi

I m<(iunea armata ro§ie”, grupata in jurul lui Andreas Baader, al carui scop este

ili’ ,i rasturna prin violenja regimul burgliez. Ace§ti tineri contestatari, adeseori

|iniveniji din mediile instarite, se rafuiesc in primul rand cu reprezentanjii acestei

mh ieta(i pe care vor sa o distruga (oameni de afaceri, bancheri, judecatori...),

IA<.ind ca ora§ele germane sa traiasca sub teroarea atentatelor §i bombelor.

Aivsl val de violenja culmineaza in 1977 cu rapirea apoi asasinatul lui Hans

V1.-Iitin Schleyer, pre§edintele patronatului german §i “sinuciderea” a trei dintre

|nlii(’ipalii conducatori ai “bandei lui Baader” in inchisoarea Stammhein. Acesti llniat de teroare §i de represiune polijista care-1 descriu mai ales Heinrich Boll in

Muiianul sau “Onoarea pierduta a Katharinei Blum" (1974) §i M. Von Trotta in

liliiuil sau “Anii de plumb" (1981) marcheaza profund societatea germana fara a

■mlrena totu§i o recrudescenja electorate a neonazismului cum vazusem

llil.implandu-sein timpul crizei din 1965-1969.

lnca de la inceputul anilor ’70, dimpotriva in direcjia mi§carii ecologiste §i

pftcifiste se va orienta o mare parte a opozitiei extra-parlamentare. In 1979, cea

m.ii mare parte a organ izajiilor ecologiste se regrupeaza intr-o formajiune

|iolitica, “Verzii” care devin rapid punctul de raliere a tuturor mi§carilor

11mtestatare vest-germane, animand mai ales marile manifestatii impotriva

imielor nucleare de la inceputul anilor ’80. Acceptand cadrul legal §i

|iaflarnentar, “Verzii” i§i vor face intrarea in mai multe diete regionale, apoi in

bundestag unde anticonformismul lor va intra in conflict cu unele obiceiuri

liicotajenite.

ALTERNAINTA POLITICA IN ACTIUNE

Inlocuirea lui Willy Brandt prin Helmut Schmidt in funcjia de Cancelar in 1974

mi pune capat coalijiei socialist-liberale la putere dupa 1969. Aceasta invinge din

noil in alegerile legislative din 1976 fi 1980, acestea din urma fiind marcate de o

puternica ascensiune a partidului libeval (FDP) care incearca atunci sa ob(ina o

pozijie mai puternica in cadrul coalijiei. In dezacord cu SPD asupra proiectului de

I mget, FDP decide sa paraseasca guvernarea in septembrie 1982.

Liberalii incheie atunci un acord cu cre§tin-democraJii §i pentru prima oara in

Ktoria Republicii Federate, o “mojiune de neincredere constructive” este votata

in Bundestag pe 1 octombrie 1982. Helmut Schmidt este de curand inlocuit in

luncjia de Cancelar de liderul noii coalijii CDU-FDP, cre§tin-democratul Helmut

Kohl. Alegerile legislative anticipate din martie 1983 consolideaza majoritatea noii

95 / C e i n t r e a f i r m a r e § i i n c e r t i t u d i n e



VIATA POLITICA GERMANA DIN 1972 PANA LA REUNIFICARE

Procentul voturilor obtinute la alegerile pentru Bundestag

60%

50%

40%

30%

20 %

10%

0%

48.6 ................ 48.8 ........... .. .4i)’V — -------- --- M * ------ -----—_

............... 42,09 e t ‘f p e e e e e e e tn 38,2 ' 37

7Q 1C 16 j g i

5,6

1972 1976 1980

NumSrul de locuri din Bundestag

1983 1987

300

250

200

150

100

50

0

.42 ..... .39.S3

193 186

. 46

27

1969 1972

Cancelari §i guverne

1976 1980 1983 1987

1974 1982

Partide Cancelari

■■ ...... i Cre§tini-democrati oSociali-democrati

t-CCf- Sociali democrati {^>j Cre^tin-democrati

e e e e Liberal! (FDP) Guverne

a v e Verzi ES

KSS

Coalitie SDP-FDP

Coalit ie CDU-FDP



mali(ii guvemamentale gra{ie netului succes al CDU, in timp ce “verzii”(••cologiftii pacifi§ti) i§i fac pentru prima oara aparijia in Bundestag (5,6% din

viiluri §i 27 de mandate) §i liberalii nu reu§esc sa se menjina aici decat cu greu,

■ilcgatorii lor neaprobandu-le schimbarea brusca de opinie. Daca alegerile

legislative din 1987 menjin la putere coalijia CDU-FDP, peisajul politic german

continua sa se modifice la sfargitul anilor 1980 o data cu inradacinarea unui

pillcrnic curent “verde” (8,3% din voturi la legislative^ din 1987) §i ascensiunea

unci noi formajiuni de extrema dreapta (fondata in 1983), partidul republican

(7% din voturi la alegerile europene din iunie 1989).

In politica externa, continuandu-§i eforturile in favoarea Uniunii europene(temnarea actului unic in februarie 1986), cancelarul Kohl i§i inmul{e§te dupa

I'187 contactele cu noul guvern sovietic. Rolul important jucat de RFG (in sanul

NATO) in diferitele acorduri asupra armelor nucleare dintre 1987 §i 1989, ca

ilubla vizita a lui George Bush §i Mihail Gorbaciov la Bonn in primavara lui 1989

vor plasa de aici inainte diplomajia vest-germana in avangarda noii faze de

ili'stindere intemajionale, ceea ce ii va permite sa joace un rol important in criza

din Kuropa de Est din anii 1989-1990.

UNIFICAREA GERMANA §1 PROBLEMELE SALE

Caderea zidului Berlinului §i prabu§irea Republicii Democratice Germane

iucqpand cu noiembrie 1989 vor bulversa datele economice §i politice ale

<iermaniei de Vest. Inca de pe 28 noiembrie, cancelarul Kohl prezinta un plan in

/•ice puncte pentru unificare, aparand astfel ca un precursor §i un mare artizan al

imitajii germane. Grape “undei verzi” date de cele patru puteri victorioase din al

iloilea razboi mondial (in special de URSS-ul lui Gorbaciov), procesul de unificaremcepe sa fie pus in practica in februarie 1990. De pe 1iulie se realizeaza uniunea

economica §i monetara a celor doua Germanii, deutschemark devenise singura

moneda a celor doua teritorii. Este vorba de fapt de o veritabila inghijire a RDG

de catre puternica RFG care plate§te costul acestei unificari. Aceasta intra oficial

In vigoare pe 3 octombrie: de aici inainte nu mai este decat un singur stat german

cu 78 milioane de locuitori insa cu o enorma disparitate economica §i sociala

Intre Vestul §i Estul Jarii. In schimbul anumitor concesii (confirmarea caracterului

di'finitiv al liniei Oder-Neisse ca frontiera germana-poloneza, renun|area la

posesia de arme nucleare §i chimice...), noul stat german §i-a regasit deplinasiiveranitate, aliajii renunjand la toate drepturile pe care §i le arogasera asupra

(. uii in 1945.

97 / C e In t r e a f i r m a r e § i i n c e r t i t u d i n e



In decembrie 1990, primele alegeri legislative ale Germaniei unificate sunt unveritabil triumf pentru coalitia condusa de Helmut Kohl: 54,8% din voturi (43,8%

pentru cre§tini-democrali §i 11% pentru liberali). Reticenjele social-democralilor

§i ale “verzilor” din fosta RFG in fata rapiditajii unificarii au contribuit in mare

masura la infrangerea acestora, ecologi§tii occidentali fiind chiar eliminaji din

Bundestag. Alji mari invin§i ai acestei consultari: extrema dreapta (partidul

republican) care, o data cu reunificarea i§i pierde principalul sau argument

electoral §i fostul partid comunist din fosta RDG rebotezat partid al socialismului

democratic, care nu objine decat 9,9% din voturi din zona orientala pe care o

dominase timp de peste patruzeci de ani.

ALEGERILE DIN GERMANIA DIN DECEMBRIE 1990Repartizarea celor 662de locuri din Bundestag FDp . jg

CDU ! Llniunea ere?tin-democrata

csu; Uniunea cre§tin so data

FDP: Partidul liberal

SPD: Partidul social-democrat PCS: Partidul socialismului democratic

(fost comunist)

Alianta 90: Ecologi§ti §i stanga alternative

ale§i in toata Germania

ale§i in fosta RDG

Insa, dupa climatul euforic din prima perioada a reunificarii, dificultajile nu

intarzie sa apara. Restructurarea §i privatizarea economiei est-germane

necesitand putemice investijii, costa foarte mult §i ridica puternice probleme

sociale. Slaba productivitate a intreprinderilor din fosta RDG dauneaza

ansamblului economiei germane al carei potenjial a crescut totu§i cu cca 7%.

Men(inut in jurul cifrei de 6% din populajia activa in zona occidentala, §omajul

atinge 17% in zona rasariteana (care nu-1 cunoscuse inainte). Incetinirea generala

a cre§terii §i costurile restructurarii celor cinci noi “Lander” provoaca vii

nemul{umiri in Vest in timp ce nemuljumirile sociale favorizeaza inmultirea



vli ilcnjelor xenofobe in Est. Toate aceste probleme legate de reunificarea Jarii

•\|)lica poate ca, in ciuda unei ratificari fara opozijii a tratatului de la Maastricht

in Bundestag in decembrie 1992 (543 voturi faja de 17 §i 8 abjineri), Germania

iti liiala pare mai pu{in presata decat fosta RDG sa incheie rapid uniunea

t«i onomica §i monetara a Europei.

E u r o p a M e r i d i o n a l a d u p a 1974

Anii ’70 sunt bogaji in evenimente pentru statele Europei Meridionale. Singura

1.11a democratica, Italia, este in acea perioada puternic destabilizata de terorism

in limp ce cele trei dictaturi, Portugalia, Grecia §i Spania, basculeaza intre 1974 §i

11)77 in tabara democrajiei c 'ea ce le va permite prin urmare sa adere la Piaja

I'omuna.

O DEMOCRAJIE IN CRIZA: ITALIA

Criza mondiala din 1973-1974 love§te puternic o economie italiana deja in

ilillcultate de la sfar§itul anilor ’60. Datoria externa, inflatia §i deprecierea iirei

mint insopte de o incetinire a activitajii industriale, sporind numarul de §omeri §i

ili- lucratori marginalizaji. Criza provoaca intr-adevar generalizarea unei veritabile

"economii subterane” marcata de o puternica dezvoltare a subantreprizelor, a

liaudelor fiscale §i a “muncii la negru” afectand mai ales tinerii, femeile §ilocuitorii zonelor sudice. Grafie acestui “sistem D”, italienii atenueaza rigorile

' li/ei pana la mijlocul anilor ’80, inainte ca {ara sa cunoasca intre 1986 §i 1990 un

vi'ritabil “boom” economic marcat de o puternica cre§tere industrials (de peste

li% pe an) care-i va permite sa devanseze Marea Britanie in clasamentul marilor

puteri.

Insa acest “al doilea miracol” nu permite Italiei sa surmonteze caren{ele

••Imcturale ale economiei sale: o enorma datorie publica (circa 110% din

produsul sau intern brut) alimentata de un puternic deficit bugetar, de serviciiI ml dice foarte deficiente, o rata a §omajului superioara cifrei de 10% din

populajia activa, o inflajie inca prea ridicata faja de cea mai mare parte a Jarilor

riiropene... Deja devalorizata cu 4% in 1990, lira este constransa sa iasa din

mecanismul de schimb al sistemul european in septembrie 1992, obligand

Kiivernul italian sa adopte un plan de o rigoare draconica pentru a scoate {ara

i linlr-o noua criza care accentueaza in continuare contradicjiile sale interne:



opozijia intre Nord §i Mezzogiorno, intre Italia industrial §i Italia “economieisubterane”.

Ca §i in Germania de Vest, societatea italiana cunoa§te in anii ’70 un val de

terorism urban, ofera adeseori a unor mi§cari de extrema dreapta dar mai ales al

“Brigazilor ro§ii” care, il rapesc §i asasineaza in 1978 pe liderul Democrajiei

cre§tine, Aldo Moro. Neputinja guvernelor de centru-stanga in faja acestei

dezagregari a statului se traduce la alegerile din 1976 printr-o ascensiune a

partidului comunist (+7,3% din voturi) care atinge un scor vecin aceluia al

EVOLUTIA VOTURI LOR OBTINUTEDE PRINCIPALELE PARTIDE ITALIENE DIN 1972 PANA 1992

50*

40%

30%

20%

10 %

0%1972

38,4 .. 38.7 ..... 38.5 ...... :....... ;........

— e- '28.3 \ 30

c e e e e e v e v c o - .. ...... 129.9

26,6 9 $ 16.1

> ?e'eetrtree 'eee crve'fw

14.3 ***4 o 11,4 -e f i e e e e e e e e f i i

....... ;............13,6

1976 1979 1983 1987 1992

k— 1Democrati cre§tini OOO Comuni§ti

Sociali§ti (PDS din 1992, caruia i se adauga 5,6%

pentru Refundamentarea comunista)

Democra|iei cre§tine (34,4% fa{a de 38,8%). Fara a se fi realizat pe deplin

compromisul istoric reclamat de PCI (care nu va objine posturi ministeriale ci

doar pre§edinjia unor mari comisii), antanta intre cele doua formajii italiene cele

mai putemice permite Jarii sa cunoasca o relativa stabilitate politica pana in 1979

inainte de revenirea la o noua perioada de criza guvernamentala in vechileformule de centru-stanga. Discreditata prin mai multe scandaluri politico-

fmanciare, Democrajie Cre§tina pierde chiar, pentru prima oara dupa 1945,

postul de pre§edinte al Consiliului de mini§tri in 1981.



E§ecul terorismului urban al Brigazilor ro§ii la inceputul anilor 1980 nu

constituie decat un scurt succes pentru democrajia italiana confruntata, in

I >i iucipal in Sud cu o alta tentativa destabilizatoare: aceea a Mafiei. De la

nsasinatul din 1982 al generalului Della Chiesa, insarcinat cu lupta antiterorista, la

Mi da al judecatorilor Falcone §i Borsellino la Palermo in 1992, organizarea

lerorista, in ciuda unei represiuni crescute, face faja in mod spectaculos

confruntarii cu statul. In aceasta dezagregare a Jesutului social al Italiei, clasa

politica se confrunta cu o scadere a increderii tot mai mare care se traduce mai

.iles printr-o anumita mefienja faja de institujiile §i formajiile tradijionale.Democrajia cre§tina scade la 32,9% din voturi la alegerile din 1983 §i partidul

comunist la 26,6% in 1987, singurul partid care a inregistrat cateva progrese fiind

iilunci partidul socialist al lui Betino Craxi, pre§edinte al Consiliului intre 1983 §i

1987.

inceputul anilor 1990 este marcat prin doua evenimente importante care

lisca sa modifice considerabil viaja politica italiana: pe de o parte disparijia

I'.irtidului comunist italian care, cu prejul unei sciziuni se transforma in partidul

democratic al stangii (PDS), pe de alta parte aparijia in Italia de nord a ligilor

najionaliste, cum ar fi Liga Lombarda care da expresie unui curent de contestajie

impotriva statului centralizat §i Sudului Jarii. La alegerile legislative din aprilie

1992, democrat-cre§tinii §i PDS inregistreaza un serios declin care contrasteaza

cu succesul Ligii Lombarde in Nord §i al mi§carii “Rete” (o mi§care anti-Mafia) in

Sud. Putemice scandaluri politico-financiare vin sa intareasca discreditarea

partidelor de centru stanga, de la sociaIi§ti pana la democra{i-cre§tini. intreprinsa

in primavara lui 1993, o reforma constitujionala va fi suficienta pentru a rezolva

criza morala §i politica a Italiei ameninjata in unitatea sa chiar de puternicele ligi

ale Nordului?

PORTUGALIA,

DUPA “ REVOLUJIA GAROAFELOR”

Este ultima mare decolonizare cea care se afla la originea rasturnarii celei

mai lungi dintre dictaturile europene (instaurata inca din 1926!). in timp ce

Portugalia se straduiefte in 1973 sa-§i menjina dominajia asupra “provinciilorafricane” in revolta (Angola, Mozambic, Guineea-Bissau), un gmp de capitani

decide sa puna capat acestor razboaie coloniale §i sa restaureze democrajia. Pe

25 aprilie 1974, o lovitura de stat planuita de “Mi§carea forjelor armate” (MFA)

pune capat regimului dictatorial al lui Caetano succesor al lui Salazar §i

restabile§te libertajile in Jara. insa noul pre§edinte al republicii, generalul Spinola,

101 / C e INTRE AFIRMARE §l INCERTITUDINE



pare rapid prea conservator in ochii MFA §i a partidelor de stanga reparute dup.'i25 aprilie (partidul socialist al lui Mario Soares, partidul comunist al lui Alvaro

Cunhal...). El va treui sa demisioneze in septembrie 1974 (§i va incerca fara

succes un puci in martie 1975). Puterea trece atunci intre mainile militariloi

progresi§ti susjinuji de partidul comunist pana la “normalizarea” din 1975 cand

sociali§tii §i inoderatii reiau situatia sub control, in timp ce economia sc

degradeaza, o lupta politica complexa in care intervin numeroase grupe dc

presiune, se desfa§oara in tara. invingatori relativi ai alegerilor din 1975 §i 197(i,

sociali§tii sunt nevoiji rapid sa abandoneze puterea, iar partidele de dreapta vorinvinge la alegerile din 1979. De atunci, normalizarea se accentueaza: stoparea

reformei agrare, suprimarea in 1982 a Consiliului revoiutiei, ultimul organism

militarinsarcinat sa menjina idealurile lui aprilie 1974...

Dupa 1983, Portugalia cunoa§te o alternanja lini§tita intre centru-stanga §i

centru-dreapta, socialistul Mario Soares, ales pre§edinte al Republicii in 1986 §i

reales intr-un mod stralucit in 1901, “coabitand” cu un guvern de centru-dreapta

condus de liderul partidului social-democrat Cavaco Silva, invingator al alegerilor

legislative din 1987 §i 1991.

Intrarea in Piata Comuna in ianuarie 1986, dupa lungi negocieri a stimulal

economia Jarii (rata anuala de cre§tere de ordinul lui 4%), Portugalia beneficiind

de importante ajutoare comunitare. Insa daca consumul a progresat global,

disparitajile ramane mari in acesta Jara in care protecjia sociala este foarte mult

ramasa in urma faja de celelalte Jari europene: salarii scazute, durata ridicata a

saptamanii de lucru (44 ore), pensii §i alocajii familiale scazute, subscolarizarea

copiilor...

GRECIA DUPA “ REGIMUL COLONEILOR”

in Grecia, invadarea Ciprului de catre armati turca va provoca caderea

“regimului coloneilor” in iulie 1974. Reintors din exil, liderul dreptei clasice,

Constantin Caramanlis, restabile§te libertajile in tara. Partidul sau, Noua

Democrajie, cucere§te cu o larga majoritate victoria in alegerile din noiembrie

1974 (53% din voturi §i 221 de mandate din 300) apoi, u o majoritate mai redusa

pe acelea din 1977 marcate de ascensiunea partdului socialist panelenic(PASOK) al lui Andreas Papandreu. Sub guvernul Caramanlis, Grecia incearca sa

continue “decolarea” sa economica in ciuda crizei mondiale si devine in ianuarie

1981 cel de-al 10-lea membru al Piejei Comune.

§apte ani dupa “dictatura coloneilor” neta victorie a stangii la alegerile din

1981 (172 de voturi PASOK, 13 partidul comunist faja de 115 Noua Democrajie)



vi. aduce la putere pe Andreas Papandreu in fruntea unui guvem socialistImogen care se menjine la putere dupa alegerile din 1985. Insa minat de mai

iniillc scandaluri, PASOK sufera un e§ec la alegerile legislative din 1989 §i 1990

in; aduc la putere Noua Democrajie, ca §i la alegerile prezidenjiale din mai

I'i'ii) ca§tigate de Constantin Caramanlis. Viu combatut de PASOK §i de Sindicate,

IK mi I prim-ministru, Constantin Mitsotakis, guverneaza Jara intr-un dificil context

ill* criza economica §i de agitajie sociala, Grecia avand mai multe probleme in a

mlegra Comunitajii Europene decat Portugalia §i Spania.

SPANIA, DE LA FRANCO LA GONZALES

in Spania, dictatura franchista nu va supraviejui multa vreme morjii lui

"<audillio” pe 20 noiembrie 1975. Proclamat rege al Spaniei doua zile mai tarziu,

luan Carlos (succesor desemnat de Franco insu§i inca din 1969) va dirija Jara sa

npu: democrajie fara prea multe probleme. Dupa o scurta perioada de tranzijie,

III >cralizarea regimului incepe din 1976. Partidele de opozijie, inclusiv partidulcomunist, pot participain 1977 la primele alegeri libere din Jara de dupa 1936. In

Cluda nostalgicilor franchismului, noua Constitujie spaniola din 1978 confirma

m i'asta opjiune democratica aprobata de marea majoritate a populajiei. Viaja

politica este dominata de Uniunea centrului democratica (UCD) fondata in 1977

de primul ministru Adolfo Suarez. Dificultajile economice nascute din criza

niondiala, revendicarile regionale din fara Bascilor §i Catalonia ca §i mai multe

i omploturi militare (§i in special spectaculoasa lovitura de forja a colonelului

irliero din Cortez la Madrid pe 23 februarie 1981) slabesc centrismul spaniol

sla§iat intre tendinje opuse. Dupa demisia lui Suarez in 1981 cu succesoml sauCalvo Sotelo nu poate impiedica e§ecul UCD la alegerile din octombrie 1982 net

castigate de partidul muncitoresc spaniol (PSOE) de Felipe Gonzales.

Tranzijia democratica asigurata, sociali§tii la putere vor pune accentul pe

I'conomie, Jinand cont mai ales de integrarea Spaniei in Piaja Comuna, realizata

dupa grele negocieri in 1986. Un plan riguros de austeritate §i de restructurare

cconomica permite diminuarea inflajiei §i a deficitului comercial, asanarea

industriei §i rajionalizarea producjiei. Grajie in parte sosirii masive de capitaluri

('xterne (olandeze mai ales), Spania cunoa§te cea mai puternica rata de cre§tere

din Comunitate la sfar§itul anilor 1980. insa acest avant economic se realizeaza

cu prejul unei importante rate a §omajului (de ordinul lui 2 0%) §i a puternicilor

disparitaji regionale, ceea ce provoaca o anumita nemuljumire in lumea

muncitoreasca. in ciuda unor importante conflicte sociale §i a persistenjei

terorismului basque al mi§carii ETA, sociali§tii inving din nou in alegerile

103 / C e In t r e a f i r m a r e § i in c e r t i t u d i n e



legislative din 1986 §i 1989, permi|andu-i astfel lui Felipe Gonzales s.'i

sarbatoreasca cei zece ani ai sai la putere in 1992 prin doua mari manifesta(ii

Jocurile olimpice de la Barcelona §i Expozijia universala de la Sevillia.

E u r o p a l a R a s c r u c e d e D r u m u r i

EUROPAiNFATACRIZEI

Cu cele 252 milioane de locuitori ale sale, Europa celor Noua care incepe sa

funcjioneze pe 1 ianuarie 1973 apare drept a doua putere economica a lumii

dupa Statele Unite. Uniunea vamala, deja realizata intre cele §ase |ari membre,

trebuie sa se extinda progresiv la celelalte trei noi Jari pentru a se incheia pe 1

ianuarie 1978 §i este avuta in vedere pentm 1980 crearea unei veritabile Uniunieconomice §i monetare. Insa din 1974, Comunitatea cunoa§te serioase dificultati

datorate mai multor factori:

-dezordinea sistemului monetar international, care demonstreaza rapid lipsa

de cooperare §i solidaritate intre (arile membre ale CEE;

-primul §oc petrolier care subliniaza absenja politicii energetice comune §i

atitudinile diferite ale statelor membre in faja Jarilor membre OPEC;

- atitudinea anumitor guverne (cerere de “renegociere” a tratatului de

adeziune de catre Anglia, masuri protecjioniste luate de Italia §i Danemarca) carepun in discujie insa§i bazele Pie|ei Comune.

Comunitatea trebuie inca de atunci sa abandoneze proiectul sau de Uniune

economica §i monetara pentm a salvgarda esenjialul, mai ales realizarea Uniunii

vamale §i menjinerea unei Politici agricole comune. Aceasta trebuie de altfel sa

se confrunte cu numeroase crize, suferind mai ales evenimentele imprevizibile

ale fluctuajiei monetare intre Jarile membre. Mecanismul infiinjat in 1972 pentru

a limita variajiunile intre devizele europene ele insele remorcate de dolar

(“§arpele in tunel”) nu impiedica mai multe reevaluari ale marcii §i slabirea

celorlalte monede comunitare. Instaurarea in 1979 al unui sistem monetar

european (la care Marea Britanie nu va adera decat in 1990) va permite totu§i o

relativa stabilizarea a ratelor de schimb in ciuda inevitabilelor “reajustari” (mai

afes in beneficiul marcii).

Insa CEE nu a putut sa adopte o atitudine comuna in ceea ce prive§te

aprovizionarile petroliere ceea ce, dupa e§ecul Euratomului, consacra absen|a



tttlcflrei politici europene in domeniul energiei. Acela§i iucru se poate spune §i

prnlru transporturi, dezvoltarea tehnologica, industrii... De asemenea nu pot fi

Kflslte masuri veritabile de lupta comune pentru lupta impotriva infiajiei §i

|nmajului care atinge in diverse grade toate {arile membre (12,3 milioane de

v Miiefi in CEE la sfar§itul lui 1983, deci 10,9% din populajia activa). §i daca, dupa

nil referendum cerut de guvernul laburist in 1975, Marea Britanie decide in final

tflmana in Piaja Comuna, sosirea la putere a D-nei Thatcher in 1979 va face

Inlrgrarea britanica inca §i mai dificila.

RESTRUCTURARE §1LARGIRE A CEE

Relativul e§ec al Uniunii economice intre cei “Noua” este de asemenea legat

partial problemelor ridicate de realizarea unei veritabile Europe politice in timp

(c Reuniunea la varf de la Paris, in octombrie 1972 avusese in vedere pentru 1980

ii.insformarea CEE intr-o “Uniune europeana” susceptibila de a-§i exprima

pflrerea pe o singura voce in politica externa. In decembrie 1974, §efii de stat §i

de guvem decid sa institujionalizeze intalnirile lor periodice, dand intr-o oarecare

maniera na§tere unui nou organism comunitar, Consiliul european, cu §edinje de

cel pujin doua ori pe an. Insa raportul asupra Uniunii europene, incredinjat

priinului ministm belgian Leo Tindemans, nu se va bucura in 1976 decat de o

primire foarte re|inuta §i de-abia in urma a numeroase discujii cei “Noua” vor

reu§i sa se in{eleaga asupra alegerii directe a Adunarii europene, §i aceasta

|>istrand modalitaji diferite de la Jara la Jara. Aceasta reforma a modului de

M'rutin nu va face deloc sa avanseze ideea europeana: prima consultare

romunitara in iunie 1979, mareata de o puternica rata a absenteismului (40%,ilintre care 70% Marea Britanie), nu este un fapt decat o juxtapunere a alegerilor

najionale, clivajele particulare fiecarei Jari fiind mult mai importante decat

mizele europene in objiunea de vot a alegatorilor. Prezidata de franjuzoaica

Simone Veil pana in 1982, apoi de olandezul Piet Dankert din 1982 in 1984,

“Parlamentul european”, in ciuda unei sporite reprezentativitaji, i§i pastreaza un

lol politic §ters.

Incepand cu 1974, caderea regimurilor dictatoriale din Europa meridionala

permite o noua largire a Piejei Comune. Deja asociata CEE din 1961, Grecia va

cere aderareain 1975 §i este admisa fara prea mari dificultaji pe 1 ianuarie 1981.in schimb, integrarea Spaniei §i Portugaliei ridica mai multe probleme ca urmare

,i nelini§tii numero§ilor agricultori francezi §i italieni in faja produselor iberice.

105 / C e in t r e a f i r m a r e § i i n c e r t i t u d i n e



Dupa lungi negoderi incepute In 1977, Jarile Comuni tafii dau lumina verde in

1985, permijand intrarea efectiva a Spaniei §i Portugaliei pe 19 ianuarie 1986.

Largirea CEE de la §ase la noua, apoi de la noua la doisprezece nu a reu§il

fara indoiala sa-i consolideze coeziunea. Totu§i puterea sa de atracpe ramane de

vreme ce din ce in ce mai multe Jari solicita aderarea: Turcia, Cipru, Malta,

106



Austria, Suedia, Finlanda. Dupa prabu§irea blocului comunist, anumite state ale

I uiopei de Est privesc de asemenea In aceasta direcjie... CEE incheiat in egala

m.isura cu numeroase Jari ale lumii a treia acorduri de cooperare: prin Convenjia

ilc la Lome, semnata in 1975 §i reinoita in 1979, 1984 §i 1989, ea este de aici

In.iinte asociata cu mai mult de §aizeci de Jari din Africa, Caraibe §i Pacific (ACP).

0 NOUA RELANSARE AIDEII EUROPENE (1985-1991)

De la mijlocul anilor '80, mai multe initiative interesante relanseaza o

construcjie europeana care parea oarecum blocata cum ar fi proiectul Eureka

(lansat de Franja in aprilie 1985) cu privire la relansarea tehnologica sau

|irogramul Erasmus (mai 1987) cu privire la schimburile universitare intre Jarile

( oinunitajii. in egala masura in 1985, Comisia de la Bruxelles sub impulsul noului

s,iu pre§edinte, francezul Jacques Delors, propune realizarea intre cei

Doisprezece a unei “mari pieje interne” pentru 1 ianuarie 1993. Adoptat de

Consiliul European reunit la Luxemburg in decembrie 1985, “Actul unic” estedficial semnatin februarie 1986. Extinzand campul de aplicare al tratatului de la

Roma, el define§te Europa ca “un spa(iu fara frontiere interne in care libera

i irculalie a marfurilor ,persoanelor §i capilalurilor va f i asigurata" prin eliminarea

luturor obstacolelor juridice, tehnice, fiscale §i sanitare. “Actul unic”, care

mtare§te intr-o oarecare masura puterile Parlamentului european, stipuleaza de

asemenea ca deciziile comunitare cu excepjia catorva cazuri bine precizate vor fi

de aici inainte luate cu o majoritate calificata §i nu in unanimitate ca pana atunci.

Ratificat fara probleme de parlamentele na(ionale, el a intrat in aplicare in 1993.

Realizarea “Uniunii economice §i. monetare” (UEM) ridica in schimb mult

mai multe probleme. Adoptat la reuniunea la varf de la Madrid in iunie 1989,

“planul Delors” prevede, in decursul a trei etape, crearea unei monede unice

emise de o banca centrala europeana. insa realizarea acestui obiectiv obliga

statele membre sa respecte un anumit numar de angajamente economice §i

monetare in cadrul unui calendar precis. Daca liberalizarea completa a

mi§carilor de capitaluri in interiorul CEE a permis demararea primei etape de 1

iulie 1990, gravele dificultaji cu care se confrunta mai multe monede europene

dupa septembrie 1992, antrenand ie§irea provizorie din SME a Italiei §i MariiKritanii, tind sa repuna in discu{ie Uniunea economica §i monetara, totu§i

confirmata la reuniunea la varf de la Maastricht din decembrie 1991.

Oficial semnat pe 7 februarie 1992, tratatul de la Maastricht nu are in vedere

numai realizarea UEM pentru 1 ianuarie 1999 cel mai tarziu, ci §i o veritabila

“uniune politica europeana”. Aceasta se traduce prin instaurarea unei cetajenii

107 / C e i n t r e a f i r m a r e $ i i n c e r t i t u d i n e



europene pe deasupra cetajeniei najionale, dand mai ales drept de vot tuturor

resortisanplor Comunitajii pentm alegerile locale §i europene in {ara in care i§i au

re§edinja. Aceasta se traduce de asemenea prin punerea la punct progresiva a

unei politici externe comune, susceptibila de a conduce, cand va fi cazul, o

aparare comuna. Largind competenjele Comunitajii in ce prive§te cercetarea si

protecjia mediului, acest tratat pune in sfar§it bazele unei Europe sociale in ciuda

reticenjelor Marii Britanii care refuza sa se angajeze asupra acestui punct.

0 EUROPA “A IA CARTE”?

Respingerea tratatului de la Maastricht de catre Danemarcain 1992, dificila sa

ratificare de catre Franja in septembrie, reticenjele Marii Britanii, devalorizarile

mai multor monede europene dupa toamna lui 1992 §i absenja politicii comune

in faja dramei din fosta Iugoslavie arata ca realizarea Uniunii europene nu se face

fara dificultaji. Crearea “spajiului economic european” , vasta zona de liber-

schimb regrupand CEE §i cele §apte Jari ale AELS este la randul sau repusa indiscujie de catre Suedia. in schimb dupa prabu§irea regimurilor comuniste in1989-1990, mai multe state ale Europei de Est spera in realizarea unei mari

confederajii europene unde §i-ar putea gasi locul... in acest sfar§it de secol XXinfaja cererilor de aderare a unilor, a refuzurilor sau restricjiilor altora (Danemarca

a ratificatin primavara lui 1993 un tratat de la Maastricht u§or modificat (pare a

se constitui o “Europa cu geometrie variabila” §i cu mai multe viteze.

E§ecul

Tentativei Liberale

in Franta


Incepand cu 1974, Franta trece printr-o criza economica care se

manifesto prin scaderea productiei §i sfar§itul cre§terii economice. Jara se zbate atunci intre inflatie care ii deterioreazS pozitia

internationala §i §omaj aflat la originea unor grave tensiuni sociale.Crizei economice i se adauga o crizS politics. Ales pre§edinte al

republicii in 1974, Valery Giscard d”Estaing este prins intre opozitia

de stanga dominata de Partidul socialist care are vant in pupa §i

concurenta gaulli§tilor, condusa de Jacques Chirac. Gratie dezbinarii

stangii primul ministru Raymond Barre reu§e§te totu§i sa pastreze

majoritatea de dreapta la alegerile din 1978. insa tentativa de a

rezolva criza economica sprijinindu-se pe mecanismele liberale ale

economiei de piata conduce fntr-o primS etapa la agravarea

§omajului. Acest e§ec este sanctionat la alegerile prezidentiale din

1981 prin alegerea lui Frangois Mitterand, apoi prin cucerireamajoritatii in Adunare de catre sociali§ti.

10 8 109 / E § e c u l t e n t a t i v e i l i b er a l e In F r a n t a ( 1974 -1981 )





d e l a C r i z a E c o n o m i c a

l a C r i z a S o c i a l a

UN NOU CONTEXT ECONOMIC: CRIZA

Dupa 1970, semnele de inrautajire a situajiei economice se inrautajesc in

intreaga lume. Primele manifestari sunt de ordine monetara o data cu

suspendarea convertibilitajii dolarului In 1971 care duce la prabu§irea sistemulni

monetar international. De aici inainte monedele nu mai sunt legate de aur §i nil

mai exista intre ele paritaji fixe: ele fluctueaza in funcjie de soliditatea §i de

inflajia mai mult sau mai pujin puternica pe care o cunosc diferitele |ari. Or,

francul francez supus unei putemice infiajii este in mod particular afectat. Acesto

dificultaji sunt puse in evidenja in 1972 in timp ce statele membre ale Piejei

Comune decid sa creeze “§arpele monetar european” care leaga monedele lot

unele de altele cu marje foarte stranse de fluctuate. Francul, a carui depreciere

este accelerata de inflate in raport cu celelalte monede, in particular fata de

marca germana, incearca cele mai mari dificultati din a se menjine in sistem si

trebuie in final sa iasa din acesta in ianuarie 1974.

!nsa daca manifestarile crizei sunt perceptibile pe lunga durata, cu adevaral

§ocurile petroliere sunt acelea care-i arata amploarea. Decizia luata in 1973 do

Jarile OPEC de a spori brutal prejul petrolului va duce la cre§terea acestuia dopatru ori in 1974, aruncand Franja intr-o depresiune din care ea nu va incepe sa

iasa decat in 1976. In 1979 “al doilea §oc petrolier”, generat de rasturnarea

monarhiei iraniene §i de sosirea la putere a imamului Khomeiny (ceea ce

antreneaza caderea produc|iei iraniene §i scaderea disponibilitajilor de petrol),

duce la o noua cre§tere: petrolul valoreaza de noua ori mai mult decat prejul sail

din 1972. Rezultatul acestor “doua §ocuri petroliere” este dezechilibrul balan|ei

comerciale a Franjei care importa trei sferturi din energia sa. Rezulta de aici un

important deficit, un efort de economisire a energiei pentru a limita importurilocostisitoare, insa care va antrena o scadere a activitajii economice §i mai ales o

prabu§ire a exporturilor franceze din moment ce prejul energiei face mai

scumpe produsele najionale. Dintr-o data toate progresele realizate dupa 1965 po

calea transformarii Franjei intr-o mare putere industrials exportatoare sunt

repuse in discujie. Pentru prima oara dupa sfar§itul celui de-al doilea razboi

mondial, asistam la o incetinirea §i chiar la o scadere a producjiei industrial*'

care scade cu 10% in 1975. Este de fapt cre§terea neintrerupta cea care parea sa



llrvina dupa razboi legea normala a economiei franceze. Franja a intrat in criza §ii'ii este de aici inainte ameninjata ca §i celelalte puteri industriale de aceste doua

limladii care sunt inflajia §i §omajul.

CANCERULINFLAJIEI

Contrar crizelor care fusesera cunoscute pana la cel de-al doilea razboi

mondial, scaderea producjiei este insojita nu de obi§nuita scadere a prejurilor §i

de o foarte puternica inflate, astfel se na§te o situajie originala de stagnare aproducjiei care insoJe§te inflajia, pentru care economi§tii au creat termenul de

"Magflajie”.

Inca din 1974, inflajia, menjinuta pana atunci sub pragul de 10%, atinge

ncrasta limita, iar Fran (a intra in epoca “ inflajiei cu doua cifre”. Dupa aceasta

data francul nu inceteaza sa se deprecieze in raport cu celelalte monede ale

marilor puteri industriale, in special cu marca germana, yenul japonez §i cu unele

imanje, dolarul american, aceasta depreciere rezultand in esenjial datorita

ihli’renjei ratei inflatiei intre Franja §i aceste {ari.

Daca explicajia acestei inflajii pe vreme de criza este destul de dificil de dat,clcctele ei sunt insa redutabile. Economi§tii estimeaza intr-adevar ca a doua

i .mze pot explica atat stagnarea producjiei §i desfa§urarea in continuare a unei

CRE$TEREA (VENITULUI ANUAL IN %)1970-1973 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980

5,8 5,4 2,8 -0,3 4,6 3 3,3 3,2 1,7

INFLATIA IN FRAN A 31 IN ALTE JARI IIVIPORTANTE (IN %)1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 1981

Franta

Marea8,1 15,2 11,7 9,6 9,6 11,8 13,4 13,6 14,1

Britanie 9,8 17,1 24,2 16,5 15,9 11,2 17,2 18 11,7RFG 6,6 6,9 6 4,5 4 2,4 ' 5,4 5,5 6,7Italia 11,4 19,3 17 16,5 17 13,3 21,4 21,2 18,6SUA 7,8 11,8 9,1 5,8 6,5 9 13,3 13,5 10,2

Japonia 11,3 25 11,8 9,3 8,1 3,5 5,8 5,8 4,1

1 1 1 / E§e c u l TENTATIVEI LIBERALE iN FRANJA (1 9 7 4 -1 9 8 1 )



puternice inflajii in lume: cre§terea prejurilor petroliere (care menjin prejurilo

ridicate impiedicand in acela§i timp desfa§urarea producjiei) §i dereglarea

sistemului monetar internajional care Iasa la indemana statelor o mare libertate

de a emite moneda.insa in randul factorilor sociali §i politici trebuie cautata explicajia unei inflajii

mai ridicate in Franja decat in alte Jari industriale: ponderea sindicatelor §i

existenja unei politici contractuale care permite sporirea salariilor nominale chiar

daca cre§terea producjiei inceteaza; importanja prestarilor sociale (dintre care

unele au tendinja de a cre§te in perioada de criza cum ar fi indemnizajia do§omaj) care, salvgardand puterea de cumparare menjin o puternica cerere chiar

intr-o perioada in care oferta este mai pujin importanta; u§urinja emiterii de

moneda care intr-o prima etapa permite alimentarea activitajii economice.

Aceste diverse elemente nu pot fi puse in discujie decat afectand nivelul de

trai al francezilor in timp ce menjinerea inflajiei evita dificultajile sociale §i

politice. Insa ele antreneaza o deteriorare a economiei franceze in raport cu

concurentele sale straine, o cre§tere a prejurilor produselor franceze, o pierdere

a piejelor exteme, un deficit al balanjei comerciale, deprecierea monedei. In

schimb, lupta impotriva inflajiei antreneaza o diminuare a activitajii economice §i

o agravarea a §omajului, plaga sociala a acestei crize.

AGRAVARFA SOMAJULUI

Inca din 1974, Franja cunoa§te o puternica cre§tere a §omajului. Aceasta

rezulta din doi factori: in primul rand numeroasele falimente ale intreprinderilor

provocate de scaderea activitajii economice datorata crizei, falimente care nu

ating numai intreprinderile cele mai pujin concurenjiale, ci §i pe acelea care au

facut datoriei pentru a rezista §i pe care o diminuare a vanzarilor le duce la

aceasta. Insa, in al doilea rand, §omajul este de asemenea datorat voinjei de

adaptare a marilor firme moderne care injeleg sa diminueze costurile reducand

numarul de salariaji §i automatizand la maxim activitatea lor: “ degresarea

efectivelor” devine o metoda de a reinsanato§i trezoreria intreprinderilor §i este

cu atat mai dificil de a lupta impotriva ei cu cat capata un aspect structural, legat

de modernizarea producjiei. Efectele cumulate ale acestor factori au drept

rezultat o cre§tere continua a numarului §omerilor 420 000 in 1974, un milion in

1977, un milion §i jumatate in 1980, doua milioane in octombrie 1981. La aceasta

data 8 ,9% din populajia activa franceza cunoa§te §omajul.

Lupta impotriva §omajului presupune o politica de relansare economica care

are drept efect agravarea inflajiei. Pentru a objine un recul al §omajului, statul

112

lli'lmie sa modifice artificial condijiile economice care prevaleaza dupa 1974.

Inlbuie ca ei insu§i sa creeze locuri de munca in sectorul public, fie sa

Iih urajeze intreprinderile §i sa creeze ele locuri de munca oferind avantaje

lin.mciare (subvenjii, facilitaji fiscale) facand ca creditul sa fie mai la indemana §i

iii.il presus de toate incercand sa provoace o relansare economica prin sporirea

|iiil(>rii de cumparare a consumatorilor. Pe un termen lung, toate aceste acjiuni

vi if duce la crearea de moneda, deci la relansarea inflajiei.

In acest context de criza economica, marcat printr-o perpetua oscilare intre

hi| ita impotriva §omajului §i lupta impotriva inflajiei, se desfa§oara viaja politicali.mceza dupa moartea pre§edintelui Pompidou in 1974. Post-gaullismul se

ilrzvolta astfel pe fondul crizei.

C r i z a P o l i t i c a : u n P r e §e d i n t e

FARA M a j o r i t a t e (1974-1978)

ALEGEREA LUI VALERY GISCARD D’ESTAING

Moartea lui Georges Pompidou provoaca o bulversare in sanul majoritajii

K.iulliste. Ea o Iasa intr-adevar pe aceasta fara un §ef politic clar desemnat spre

ileosebire de ceea ce se petrecuse in 1969. Jacques Chaban-Delmas, fostul prim-

ministru a carui popularitate in sanul opiniei publice, revelata de sondaje, il facerandidatul natural al gaulli§tilor, anunja cu atat mai mult intenjia de a se

prezenta. insa el este departe de a realiza unanimitatea in sanul UDR, cu atat mai

mult cu cat numeroase alte personalitaji i§i fac cunoscuta eventuala lor

candidatura, cum ar fi primul ministru Pierre Messmer sau fo§tii mini§trii ai

êneralului de Gaulle, Christian Fouchet §i Edgar Faure. insa rivalul cel mai

periculos al lui Jacques Chaban-Delmas este ministml de finanje Valery Giscard

d’Estaing, liderul republicanilor independenji, moderajii raliaji gaullismului. La

stanga, situajia este mai clara: cele trei partide semnatare ale programului

( omun de guvernare (comunist, socialist §i radical de stanga) il prezinta ca §i in

1965 pe Francois Mitterrand, devenit dupa 1971 prim-secretar al PartiduluiSocialist.

Primul tur al alegerilor prezidenjiale din 1974 este marcat mai ales dintre

rivalitatea dintre Jacques Chaban-Delmas §i Valery Giscard d’Estaing. Sigur pe

sprijinul UDR §i al principalelor personalitaji gaulliste, primul parea ca ar trebui sa

1 1 3 / E § e c u l t e n t a t i v e i l i b e r a l e In f r a n j a ( 1974 -1981 )



ca§tige. Insa destule elemente acjioneaza impotriva lui. Mai intai ostilitato.iconsilierilor lui George Pompidou, Pierre Juillet §i Marie-France Garaud care

inspire o mi§care de frond in sanul UDR: 43 de personalitaji gaulliste antrenate do

Jacques Chirac, ministru de interne §i Fidel al pre§edintelui defunct, semneaza un

apel care duce la favorizarea lui Valery Giscard d’Estaing. Jacques Chaban

Delmas are de asemenea impotriva lui o parte a electoratului conservator al

majoritajii, ostile reformismului de care el a dat dovada in perioada in care er;i

prim-ministru. Acest electorat se pronunja pentru liderul republicanilor

independenji. Acesta din urma se bucura in egala masura de sprijinul centrului

democrat al lui J. Lecanuet care raliaza de asemenea totalitatea centri§tilor

Utilizarea indemanatica a sondajelor care arata deteriorarea pozijiei candidatului

gaullist de catre partizanii lui Valery Giscard d’Estaing, o campanie de zvonuri

dirijate impotriva fostului prim-ministru, superioritatea prestajiilor televizate do

ministrul de finanje vor transforma intr-o grea infrangere e§ecul de acuni

previzibil al lui Jacques Chaban-Delmas.

In seara primului tur pe 5 mai 1974, daca Francois Mitterrand sose§te in frunlo

cu 43% din voturi, ceea ce reprezinta o puternica ascensiune a dreptei, Valery

Giscard d’Estaing invinge net concurentul sau gaullist (32,9% faja de 14,6%).Gaulli§tii au pierdut palatul Elysee pentru prima data dupa 1958. La al doilea tur

pe 19 mai 1974, Valery Giscard d’Estaing este ales pre§edinte al republicii. In

cadrul unei campanii pasionante al carei varf este confruntarea televizata dintro

cei doi candidaji rama§i in cursa, Francois Mitterand §i Valery Giscard d’Estaing,

acesta din urma ca§tiga in urma unui vot foarte strans (cu 50,8% din voturi) in

faja candidatului stangii. Mai pujin de 350 000 de voturi separa cei doi politicieni

in metropola. Pentru noul pre§edinte care a promis francezilor “schimbarea fara

rise” (aceea§i majoritate insa cu un lider ne-gaullist) §i s-a hazardat saprofeteasca ca alegerea sa va fi “debutul unei ere noi”, zilele ce urmeaza

alegerilor par destul de dificile: Franja este din punct de vedere politici taiata in

doua §i propria sa pnzitie este destul de fragila.

O SITUATIE POLITICA INCERTA

§eful de stat se gase§te intr-adevar prins intre doua pericole care nu-i Iasadecat o foarte stransa marja de manevra. Prima este aceea ca el nu este §eful

partidului majoritar. Pentru prima oara dupa 1958 pre§edintele republicii nu este

liderul sau inspiratorul UDR care, cu 183 de deputaji, ramane grupa dominanta a

Adunarii najionale. Valery Giscard d’Estaing nu poate in ce-1 prive§te sa conteze

cu adevarat decat pe o suta de ale§i republican-independenji §i centri§ti. El are

114



fllisoluta nevoie pentru a putea guverna de sprijinul UDR. Or, in tabara gaullista,<miipania electoral va Iasa cicatrice care inca nu s-au inchis: un numar de ale§i

nu accepta decat impotriva voinfei lor sa vada scapand din maini conducerea

H'gimului pe care 1-au fondat §i sunt tentati de o acjiune opozionista, redutabila

pentru §eful de stat care astfel s-ar priva de majoritate. Un al doilea pericol pe

•in? trebuie sa-1 infrunte noul pre§edinte al republicii este ascensiunea stangii

i nr<! ii interzice sa incerce aventura unor noi alegeri al caror rezultat depinde

Ionite mult de hazard. De fapt stralucitul rezultat objinut de Francois Mitterrand

( lire cat pe aici sa-1invinga a stimulat opozijia §i mai ales partidul socialist. Intarit

|uiu noi aderenti el i§i continua progresele in cadrele opiniei publice cum o arata

unndajele §i alegerile partiale. in toamna lui 1974, observatorii politici estimeaza

i a stanga este virtual majoritara in tara. In aceste condipi o noua dizolvare a

Adunarii najionale ar comporta un astfel de rise incat noul pre§edinte trebuie sa

rt‘iiun|e. El nu mai are de aici inainte alta alegere decat de a cadea la invoiala cu

inajoritatea gaullista din Adunare.

Prima sa preocupare este de a neutraliza mi§carea gaullista dintre care un

Hiare numar de membri sunt ostili sau rezervajii la adresa sa. Pentru a realiza

flrcasta, el se va sprijini pe acei membrii ai UDR care au susjinut candidature sa|l mai ales pe liderul lor Jacques Chirac. Acesta este numit prim-ministru. in

giivernul lui figureaza patru personalitaji membre ale UDR (insa nici una nu este

un lider de prim plan al mi§carii) ceea ce este pentru §eful de stat o maniera de

ii V afirma fidelitatea sa fa(a de majoritate §i a pune in dificultate orice opozijie

dcschisa, cu atat mai mult cu cat ea ar emana de la oameni care dupa 1958

illrma primatul §efului de stat in randul institutiilor. insa, pe de alta parte

prezenja in randul minigtrilor a unor oameni care s-au prezentat intotdeauna ca

miversari ai gaullismului, republican-independentul Michel Poniatowski,

i ('ntristul Jean Lecanuet, radicalul Jean-Jacques Servan-Schreiber are efectul

unei provocari pentru membrii mi§c.arii gaulliste. Jacques Chirac trage avantaje

<le pe urma dezorientarii acestora dupa alegerile care i-au facut sa-§i piarda

piezidenjia republicii pentru a prelua prin surprindere conducerea UDR in

ilocembrie 1974. Aflata sub controlul primului ministru care §i-a demonstrat

calitajile politice, UDR inceteaza sa mai fie un pericol pentru §eful de stat. insa

prejul acestei situajii rezida in faptul ca pre§edintele trebuie sa-§i menajeze

priinul ministrul, §ef al principalului partid al majoritajii §i cel care detine cheia

sprijinului parlamentar. Problema este astfel deplasata. Nu mai este de temut odizidenja a gaulligtilor insa la sfar§itul lui 1974, puterea lui Jacques Chirac este de

o asemenea maniera incat pe buna dreptate ne putem intreba daca: primatul

absolut al pre§edintelui care a marcat cea de-a cincea republica nu vedem

substituindu-se o “diarhie”, o putere bicefala in care primul ministru, §ef al

majoritajii parlamentare ar avea un rol egal cu acela al §efului statului, ales prin

1 1 5 / E § e c u l t e n t a t i v e i l i b e r a l e in f r a n t a ( 1 9 7 4 - 1 9 8 1 )





dupa modelul partidelor comuniste din Germania sau din Scandinavia, reduse l;i

dimensiuni nesemnificative de catre puternicile social-dernocratii. Aceasl.i

temere explica schimbarea sa de atitudine din vara lui 1977. Domic de a sc

distinge de partidul socialist (ca §i RPR-ul de giscardieni) el denunja “virajul l.i

dreapta” al partidului socialist §i inmulteste anatemele impotriva lideriloi

acestora §i a ideilor lor, in timp ce se prezinta pe el insu§i ca o forja revoIuJionar;i

intransigents prin intermediul unor discursuri tran§ante §i acjiuni spectaculoasc

(adeseori prost receptate de opinia publica). Astfel incat in preajma alegerilor din

1978 majoritatea §i opozijia sunt profund divizate. Franja este divizata in patrutendinje dintre care alianja de doua cate doua nu este decat formala, rivalitajilc

interne parand uneori sa fie mai puternice decat antagonismele care separ.i

majoritatea prezidenjiala de adversarii sai.

Aceasta divizare a stangii permite majoritajii sa invinga impotriva oricarei

a§teptari in alegerile legislative din 1978. Disputele intre comuni§ti §i sociali§ti

anuleaza efectul ascensiunii stangii in opinia publica. In primul tur, intr-adevar,

ansamblul partidelor stangii aduna 49,8% din voturi faja de 46,8% pentru

candidajii majoritajii prezidenjiale. Insa cicatricile lasate prin violenja atacuriloi

intre comuni§ti §i sociali§ti se soldeaza in al doilea tur cu o destul de neta

infrangere in numar de mandate a stangii (200 pentru aceasta faja de 290 pentru

majoritate). §eful statului este de aici inainte asigurat de o majoritate pentru

sfar§itul septenatului sau, chiar daca aceasta majoritate paralizeaza RPR

datorand dinamismului lui Jacques Chirac conservarea primei pozijii (cu 154 dc

ale§i).

Rezultatul alegerilor ii permit lui Valery Giscard d’Estaing sa-1 confirme pe

Raymond Barre in fruntea guvernului §i acestuia sa dezvolte fara obstacole grajie

consolidarii majoritajii politica liberala de lupta impotriva crizei pe care a ales-o.

E§ e c u l P o l i t i c i i

l u i R a y m o n d Ba r r e (1976-1981)

O TENTATIVA LIBERALA

DE LUPTA IMPOTRIVA CRIZEI

Raymond Barre i§i datoreaza numirea in fruntea guvernului in 1976 §i

menjinerea sa in post pana in 1981 (sfar§itul septenatului) competenjelor sale

economice.

11 8

REZULTATUL ALEGERILOR DIN MARTIE 1978

%

numarul de

locuri obtinute

Partdidul comunist 20,6% 86Partidul socialist §i radical de stanga 24,9% 114

Ecologi§ti 2,2% 0UDF 21,4% 124RPR 22,5% 154

Formatiuni diverse2,3% 12

I ste intr-adevar clar de acum inainte ca principala preocupare a Jarii este lupta

impotriva crizei economice care i§i dezvolta consecinjele dezastruoase asupra

economiei §i societajii franceze. Pentru a provoca o relansare economica

maintea alegerilor din 1978 Raymond Barre este numit in 1976 la palatul

Matignon. Pentru a scoate Franja din crisa inaintea scadenjei prezidenjiale din

l!)81 el este menjinut §i dupa alegerile legislative. El insu§i de altfel se prezinta ca

un tehnician al economiei inhamat la sarcina redresarii §i care disprejuie§te

"politica politicianista” . Fiind salutat pe rand ca “cel mai bun economist al

I ranjei” sau “mare§alul Joffre al economiei”, §eful de stat subliniaza sarcina

prioritara pe care i-o incredinjeaza §i care reprezinta atat miza septenatului sau

cat §i a eventualei realegeri din 1991.

Intre 1976 §i 1981, R. Barre va da efectiv prioritate luptei impotriva crizei

cconomice, dand dovada de o incredere de neclintit in validitatea analizelor sale.

Adept al teoriilor economice liberale, el este convins ca relansarea economica §i

icculul §omajului nu pot rezulta decat din restabilirea marilor echilibrecconomice §i nu din intervenjia statului. Inca din toamna lui 1976 el lanseaza

“planul Barre” care vizeaza sa redea economiei franceze competitivitatea sa

internajionala luptand impotriva inflajiei: prejurile §i tarifele publice sunt blocate

limp de trei luni in timp ce este pus la punct o lege de “supraveghere a

creditului” facand acordarea acestuia mai dificila. Ca urmare a acestei

insanato§iri fmanciare primul ministru a§teapta o relansare a exporturilor

antrenand o reluare a producjiei §i in consecinja reculul §omajului. Atenuata in

preajma alegerilor din 1978, aceasta politica este reluata cu mai mare vigoare

dupa succesul majoritajii.

Raymond Barre §i ministrul sau de finanje Rene Monory practica o politica

neo-liberala cum Franja nu mai cunoscuse dupa cel de-al doilea razboi mondial:

intreprinderile care nu pot subzista decat grajie ajutorului public (“canarii

schiopi” cum ii nume§te Raymond Barre) sunt abandonaji propriei soarte;

celelalte sunt eliberate de diversele forme de control care le limitau libertatea

1 1 9 / E § e c u l t e n t a t i v e i l i b e r a l e In f r a n t a ( 1974 -1981 )



(control al prejurilor, supravegherea creditului...); trezoreria lor este eliberata de

o parte a sarcinilor sociale, mutate in contul salariajilor sau al bugetului de stal;

in fine, economiile sunt incurajate sa se dirijeze spre investijia industrials. insa

aceasta tentativa de solujie liberala a crizei se soldeaza printr-o rapida cre§tere a

§omajului care tinde spre cifra de doua milioane in preajma alegerilor

prezidenjiale din 1981. In ciuda indemnizajiilor de §omaj, acesta va avea un

cuvant foarte greu de spus in comportamentul alegatorilor.

1981: ALTERNANJA

Primul tur al alegerilor prezidenjiale din 1981 opune mai pujin majoritatea

opozijiei (toata lumea se a§teapta pentru al doilea tur la un duel intre Valery

Giscard d’Estaing §i Francois Mitterrand, cei doi rivali din 1974) cat este de fapt un

concurs opunand in sanul celor doua coalijii aliatul cel mai slab forjei

dominante, obiectivul ultim fiind acela de a masura audienja marilor forjepolitice. Jacques Chirac in majoritate, Georges Marchais, secretar general al

partidului comunist in opozijie contesta proeminenja liderilor taberei lor §i nu-l

menajeaza deloc pe Valery Giscard d’Estaing in prima tabara sau pe Francois

Mitterrand in cea de-a doua. Primul tur il plaseaza in frunte pe pre§edintele in

funcjiune (28,2%) §i Francois Mitterrand (25,9%) care-i devanseaza pe Jacques

Chirac (17,95%) §i Georges Marchais (15,42%) fara a mai numara alji §ase “mici

candidaji”. Daca acest rezultat a§teptat nu surprinde pe nimeni in schimb doua

lucruri frapeaza observatorii: sensibilul recul al partidului comunist care pierde5% din voturi faja de 1978 §i scaderea de popularitate in randurile electoratului a

lui Valery Giscard d’Estaing al carui rezultat din 1981 cand este pre§edintele in

funcjie este inferior aceluia din primul tur din 1974.

In al doilea tur al alegerilor, pe 10 mai, va fi determinants coerenja alianjelor.

in timp ce Frangois Mitterrand prime§te sprijinul tuturor candidajilor stangii §i

extremei-stangi, inclusiv a lui Georges Marchais pre§edintele in funcjiune nu

inregistreaza decat ralieri parjiale, ezitante, rezervate in majoritate. Jacques

Chirac care anunja ca el personal va vota pentru pre§edinte, Iasa libertatea de vot

a alegatorilor sai inainte de a se razgandi §i de a lansa un apel in favoarea

rivalului sau aliat. Aceasta diferenja de mobilizare este cea care determina

infrangerea lui Valery Giscard d’Estaing. In seara celui de-al doilea tur el este

batut net, neadunand decat 48,2% din sufragii faja de 51,8% ale candidatului

socialist. Analiza scrutinului arata ca in mai mare masura absenteismul

majoritajii decat ascensiunea stangii explica succesul lui Francois Mitterrand.

Oricare ar fi explicajia pentru prima oara in istoria celei de-a Il-a Republici, un



I'rcjjedinte de stanga accede la Elysee. Este realizarea unei alternate pentrui me ponderea §omajului §i acea a crizei economice par sa fi fost determinante.

Victoria stangii va fi completata de alegerile legislative in iunie 1981. Dupa ce

1.1 numit ca prim-ministru pe Pierre Mauroy, lider de prim plan al partidului

Socialist, noul §ef al statului dizolva Adunarea nafionala aleasa in 1978 §i care

Hsca sa faca orice guvernare imposibila din moment ce stanga este aici

minoritara. Alegerile de pe 14 §i 21 ftmie vor duce la o veritabila mare victorie

fecialista, la confirmarea reculului comunist §i la infrangerea fostei majoritaji. In

il doilea tur, partidul socialist define majoritatea absoluta a mandatelor (284 din

IH8), §i 333 de deputa|i, alaturi de aliajii sai. Ca urmare a scrutinului, patrumini§trii comuni§ti vor intra in guvernul Mauroy.

REZULTATUL ALEGERILOR DIN 1981

% num§rul de

locuri

obtinutePartdidul comunist 16,18 % 44

Partidul socialist §i radical de stanga 37,6 % 284

Mi§cari de stanga 0,61 % 5RPR 20,91 % 83UDF 19,10 % 61

Formatiuni de dreapta 2,78 % 11

121 / E§ e c u l t e n t a t i v e i l i b e r a l e In f r a n t a ( 1 9 7 4 - 1 9 8 1 )



Per ipet iil e

SOCIALISMULUI IN

Fr a n t a (1981-...)

Capitolul 7

Indepartata de la putere de peste un sfert de secoj, stanga anunta In1981 un vast program de reforme ale structurilor. Insa nemultumirea

in fata transformarilor §i mai ales e§ecul economic conduc In 1983-1984 la o raliere la principiile liberalismului economic. Guvernul

Fabius incearca sa obtina un consens al francezilor §i sa

modernizeze tara. Aceasta schimbare de obiectiv este §i mai

accentuata de victoria dreptei la alegerile legislative din 1986, care vada na§tere unui guvern de "coabitare”. Reales in 1988, Frangois

Mitterrand placeaza acest septenat sub semnul deschiderii §i al

“Frantei unite”; Michel Rocard este insarcinat in fruntea unei majorita|isocialiste sa stabileasca consensul pentru a moderniza structurile

tarii. Revenirea crizei economiei in 1990, uzura puterii, scandalurile

conduc la o pierdere de audienta politica pe care succesorii sai nu vor

reu§i sa o stopeze. Alegerile din 1993 sunt marcate de revenirea inforta a dreptei inaugurand o a doua coabitare.



E§ e c u l S o c i a l i s t i n f a t a

C r i z e i (1981 - 1 98 4)

SCHIMBAREA

Indepartata de la putere de un sfert de secol stanga intreprinde, inca de la

nnenirea ei la putere, importante reforme pe care le plaseaza sub semnul

irliitnbarii. Ea pune pe primul plan al acjiunii sale lupta impotriva crizei

pci momice care decide sa o intreprinda cu noi metode. Contrazicand politica lui

Knymond Barre, guvernul Mauroy acorda prioritate luptei impotriva §omajului §i

M'lansarii activitajii economice. Obstacolele in calea creditelor sunt ridicate,

i.illile dobanzilor scazute. SM1C §i salariile joase sunt recalculate, reluarea

i onsumului fiind considered motorul relansarii producjiei. in fine, pentru a lupta

impotriva §omajului sunt consimjite avantaje intreprinderilor care creaza noi

locuri de munca §i incheie contracte de munca, iar durata legala saptamanala de

munca este scazuta de la 40 la 39 de ore de munca, preludiu al unei saptamani

i le 35 de ore.

i Probabil mai importante pe termen lung sunt reformele de structure care

trebuie sa modifice faja Jarii §i care se desfa§oara in jurul catorva mari axe:

-Descentralizarea este pusa in opera de Gaston Defferre, ministrul de interne.

I.i are ca obiect a apropia de populajie centrele de decizie. in comune,

departamente, regiuni autoritajile alese (primari, pre§edinji ai consiliilor generale

)l regionale) sunt de aici inainte insarcinaji sa execute deciziile adunarilor pe

care le prezideaza, puterile prefecjilor (care preiau numele de comisari ai

K*publicii) limitandu-se la conducerea serviciilor statului in departamentul lor.

- Najionalizarea este destinata sa completeze masurile luate la Eliberare,

plasand sub controlul statului cea mai mare parte a activitajii de credit §i a

lectoarelor cheie ale producjiei ceea ce-i ofera mijloacele de a orienta de o

maniera decisiva economia najionala. Intra astfel in sectorul controlat de stat

' inci grupe industriale care prin puterea §i competitivitatea lor, reprezinta

M*ctoare de varf ale producjiei (Compania generala de electricitate, Compania

Saint-Gobain, Pechiney-Ugine-Kuhlmann, Phone-Poulenc, Thomson-Brandt),

handle de afaceri ale caror depozite depa§esc un miliard de franci (§i in total 36

de band reprezentand 95% din depunerile najionale) §i doua companii

linanciare (Compania fmandara a Parisului §i Olandei, Compania financiara

1 2 3 / P e r ip e t i i l e s o c i a l is m u l u i In F r a n t a (1981 - ■)





conducatori ai Jarii. Unele dintre aceste dificultaji {in de opinia publica.

jteformele au fost initial primite bine de opinia avida de schimbare. Este epoca

Marii de grajie” in care toate masurile noii puteri se bucura de un ecou favorabil,

npozijia de dreapta parand izolata in lupta sa impotriva transformarilor. insa

pfogresiv schimbarea antreneaza nemuljumiri in diverse zone ale opiniei

I ml dice. Unii care au votat pentru noua majoritate sunt iritaji de o activitate

reformatoare considerata prea lenta §i incomplete, aljii sunt nelini§tiji sau

I'Kitesteaza impotriva reformelor care, bulversand situajiile anterior objinute par

sa le lezeze interesele sau sa le repuna in discutie avantajele deja objinute.

Nemuljumirile diverselor categorii sociale se inmuljesc: proteste ale

romercianjilor sau ale industria§ilor impotriva presiunii fiscale, manifestari aleCadrelor care nemuljumite de impozite §i de limitarea puterilor lor, ca urmare a

Icgilor Auroux, nemuljumirea medicilor impotriva transformarilor sistemului

medical, a profesorilor universitari impotriva proiectelor Savary, mari adunari ale

iparatorilor §colilor particulare impotriva textelor pregatite de ministru pentru a

Incerca sa unifice sistemul educativ, opozijia unui anumit numar de studenji la

ri'forma Universitajii, etc. Pe fondul unei crize economice §i de cre§tere a

presiunii fiscale, aceasta coagulare a nemuljumirilor va genera inca din 1982

mtarirea opozijiei.

Initial traumatizata de amploarea infrangerii din 1981, profund divizata intrepartizanii lui Jacques Chirac §i ai lui Valery Giscard d’Estaing care se acuza

rcciproc de a purta responsabilitatea e§ecului, opozijia i§i revine o data cu

primele manifestari de nemuljumire din partea opiniei publice. Ea duce in

Parlament violente batalii impotriva proiectelor de reforma practicand obstrucjia

prin inmuljirea amendamentelor, straduindu-se sa intarzie punerea in practica,

liimijand cele mai multe dintre noile texte Consiliului constitutional, insa, mai

ales ea este stimulata de sondajele de opinie care dupa 1982 releva scaderea

,ipoi chiar prabu§irea cotei de popularitate a noilor guvernanji. Sentimentul unei

Inoiri a opozijiei apare confirmat de succesul pe care aceasta il objine la

iliversele alegeri parjiale, la alegerile cantonale din 1982, alegerile municipale din

1983, alegerile europene din 1984. Ea dezvolta atunci o teza care prezinta drept

rfemera prezenja stangii la conducerea Jarii pe care ea o atribuie unei rataciri

lemporare a opiniei publice. Afirmand in toate ocaziile ca stanga nu mai este

majoritara in opinia publica, ea pregate§te cu grija viitoarele scadenje

(legislative din 1986, prezidenjialele din 1988).

1 2 5 / P e r ip e t i i l e s o c i a l i s m u l u i In F r a n j a (1981 - •)



E§ECUL ECONOMIC §1 CONSECINJELE SALE

Totu§i, in mai mare masura decat nemuljumirea opiniei publice s.m

revigorarea opozijiei, dificultajile provin de pe urma continuarii crizei economii«

pe care noua putere nu a reu§it sa o stopeze. In 1981, noii conducatoii mi

a§teapta la o relansare economica mondiala, iar politica lor de relansare pi in

consum are drept scop devansarea unei ie§iri din criza care este estimata ca HimI

apropiata. Or, nu se produce deloc a§a ceva. Franja duce de una singura <ipolitica de relansare care costa cu atat mai mult cu cat ea este xnsojita do

reforme sociale costisitoare in timp ce celelalte mari Jari industrializate raman

fidele politicii de restricjii in calea creditului §i consumului cu scopul de ,i

restabili marile echilibre. Aceasta politica impotriva curentului daca permilr

stoparea ascensiunii §omajului (stabilizat in jurul la doua milioane), va duce la

deteriorarea situajiei internajionale a Franjei. Cresterea impozitelor

intreprinderilor franceze le face mai pujin competitive, balanja comerciala isi

spore§te deficitul care atinge proporjii alarmante la sfar§itul lui 1982. Deficilbugetar §i deficit extern i§i conjuga efectele pentru a provoca deprtcierea

francului §i mai mult agravata de cre§terea permanenta a dolarului, moneda <lc

referinja a comerjului internajional. in trei randuri, in toamna lui 1981, iunie 1982,

martie 1983, guvernul trebuie sa devalorizeze francul.

Aceasta deteriorare a situajiei economice conduce in diverse etape incepand

din iunie 1982 la o schimbare a politicii guvernamentale. Fara a renunja la lupla

impotriva §omajului, aceasta acorda progresiv prioritate obiectivului economii

de restabilire a marilor echilibre in faja obiectivului social de cre§tere a niveluluide trai. Lupta impotriva inflajiei devine preocuparea esenjiala a puterii. Prejurile

§i salariile sunt blocate pana in toamna lui 1982 §i supuse unui strict control dupa

ie§irea din blocaj; scaderea puterii de cumparare a celor mai avuji este luata in

considerajie in timp ce guvernul promite imbunatajiri decat celor care primesc

salariul minim SM1C. Accentul este pus pe incetinirea cre§terii prejurilor,

redresarea balanjei comerciale, limitarea deficitului bugetar, u§urarea sarciniloi

fiscale ale intreprinderilor de la care se a§teapta sa investeasca pentru a provoca

relansarea.Aceste masuri nu sunt suficiente pentru a redresa o situajie care se

inrautaje§te de la luna la luna. in martie 1983 se produce cotitura decisiva.

Revelajia unui enorm deficit comercial, a unei datorii record, a unei degradari a

monedei antrenand speculajii impotriva francului, face inevitabile deciziile

capitale. Numai doua solujii sunt posibile.

Prima consta in a menjine marile caracteristici ale politicii urmate dupa 1981:

relansare moderata a consumului, prioritate acordata luptei impotriva §omajului,



■Ecplarea deficitului balantci comerciale §i a deteriorarii monedei. Insa aceastaI'nliiica ar implica ruptura cu Piaja Comuna, instaurarea unui sistem vamal

|iinl('('.lionist §i ie§irea Franjei din sistemul monetar european. Preconizata de

ministrul industriei §i al cercetarii, Jean-Pierre Chevenement, aceasta politica

■ If respinsa de primul ministru Pierre Mauroy §i ministrul de economie §i

liiMii(e, Jacques Delors.

Cu sprijinul pre§edintelui republicii, ei decid sa accepte constrangerile

inliTiiaJionale ale economiei de piaja §i ale disciplinei europene. De atunci se

Inipune necesitatea restabilirii marilor echilibre rupte in domeniile comerjului

IXlcrior §i al bugetului §i pentru a realiza aceasta nu exista decat o cale, aceea amislerita|ii care necesita sacrificii din partea populajiei.

Alegerea operata in martie 1983 marcheaza recunoa§terea esecului

economic al politicii angajate dupa 1981, prin care sociali§tii incercau sa

ilrmonstreze ca era posibil sa se rupa prin acjiunea statului cu logica

i dpitalismului §i economia de piaja. Intreaga cultura economica a socialismului

liniicez de dupa secolul XIX se vede astfel repusain discutie, chiar daca guvernul

M-liiza sa o recunoasca.

ESECUL ECONOMIC

§1 CRIZA SOCIALA §1 POLITICA (1983-1984)

Consecinjele noii logici economice nu intarzie sa-§i faca simjite efectele.

Rostabiiirea echilibrelor economice facuta necesara de objinerea din martie

1983, conduce la noi pa§i pe calea austeritajii.

0 restricjie a consumului francezilor este avuta in vedere in timp ce

lirpsiunea fiscala se spore§te. Aceasta politica de austeritate are drept rezultatfolansarea §omajului pana atunci stopat §i care-§i reia cre§terea dupa 1983.

Pe de alta parte, imposibilitatea de a continua sa finan{eze din fonduri

publice industriile deficitare §i voinja de a consacra investijiile modernizarii

.iparatului industrial conduce in 1983 $i 1984 guveniul la a restmctura economia

lianceza. In timp ce accentul este pus oeliberat pe informatica, considerata drept

i lieia viitorului, sectoml chimic nationalizat este restructurat in 1983. Lainceputul

Ini 1984, guvernul decide sa diminueze activitatea minelor §i a siderurgiei care

.icumuleaza deficite, ceea ce antreneaza inchiderea unor unitap §i suprimarea de

locuri de munca. De aici inainte cvantul de ordine al intreprinderilor naponalizatesau nu este acela al diminuarii efectivelor pentru a-§i restabili situajia financiara.

Consecinjele sociale ale politicii economice antreneaza o vie nemuljumire in

i.mdurile clientelei tradijionale a stangii (salariaji atin§i de §omaj, sindicate) dar

1 2 7 / P e r ip e j i i l e s o c i a l i s m u l u i In F r a n j a ( 1 9 8 1 - . . . )



de asemenea nelini§tea unei regiuni intregi care se tern sa suporte cheltuielile

modernizarii (Nord-Pas-de-Calais, Lorraine). Dintr-o maniera din ce in ce nut

neta dupa 1983, partidul comunit, de§i prezent la guvernare se distanjeaza de u

politica despre care considera ca se indeparteaza de angajamente electorale ale

stangii. Acestei nemuljumiri i se adauga nelini§tea aparatorilor §colilor private

Ministrul educajiei najionale, Alain Savary pregate§te un text destinat in intenti.i

sa sa puna capat disputelor pe teme §colare care opun in Franja pe laid

partizanilor §colilor particulare. Destul de bine acceptat de ace§tia din urma,textul este modificat de primul ministru cu scopul de a fi pe placul laicilor celoi

mai intransigent Urmeaza vaste manifestajii de protest care reunesc sute de mil

de parinji ai elevilor §colilor private. La sfar§itul lui iunie 1984 opinia public,i

franceza parea in plin divorj cu puterea: pe 17 iunie, majoritatea aduna numal

33% din sufragiile la alegerile europene (partidul comunist cazand la 11%); pe 24

iunie peste un milion de persoane manifesteaza la Paris impotriva politicii

guvernului cu privire la §colile private.

Con§tient de e§ec §i de ameninjarea care apasa asupra majoritajii pentrualegerile legislative din 1986, pre§edintele republicii decide sa ia o inijiativ.i

pentru a recuceri opinia publica. Acceptand demisia lui Pierre Mauroy cl

nume§te prim-ministru pe unui dintre apropiajii sai, Laurent Fabius, care-.'ji

fixeaza drept obiectiv sa “modernizeze Franja §i adune in jurul sau pe francezi",

In dezacord cu perspectivele noului guvern, comuni§tii parasesc cabinetul. Este o

noua faza a septenatului lui Francois Mitterrand care se deschide in vara lui 1984.

COTI TURA SPRE LIBERALISM

A SOCIALI§ TILOR (1 984- 19 88)

GUVERNUL FABIUS (1984-1986)

Chiar daca o schimbare a politicii majoritajii socialiste este perceptibila inc;i

din 1982, guvernul Fabius marcheaza cotitura decisiva catre o practica mai

liberala a puterii. Noul prim-ministru se preocupa in primul rand cu aplanarea

conflictelor generate de proiectele cu privire la §colile private. Noul ministru al

educajiei najionale, Jean-Pierre Chevenement abandoneaza textele legislative

puse la punct de predecesoml sau Alain Savary §i decide, spre marea



pmuljumire a sindicatelor din invajamant revenirea la situajia de statu quonnlerioara.

Acest litigiu rezolvat, acjiunea lui Laurent Fabius se indreapta catre doua

obiedive fundamentale pe care §i le-a asumat. Reconcilierea francezilor dincolo

ilr abandonarea proiectelor cu privire la §colile private, trece prin renunjarea la

marile obiective ideologice de la inceputul septenatului In favoarea unei gestiuni

liiai pragmatice a afacerilor care sa nu fie de natura a contraria o parte a opiniei

publice. Primul ministru care se vrea reformator §i liberal este privit cu simpatie

dc 0 mare parte a opiniei publice, chiar daca comuni§tii §i o parte a sociali§tilor

i rilica aceasta opjiune a sa de cautare a consensului pe care o considera ca fundUn abandon al programului stangii.

Insa ideea-forja a primului ministru, susjinut de pre§edintele republicii este

modemizarea Jarii, iar aceasta trece printr-o intoarcere la liberalism care

Indigneaza o parte a majoritajii §i ii determina pe comuni§ti sa treaca progresiv

din randurile acesteia ia neutralitate §i apoi chiar in opozijie. Pentru a moderniza

I ranja, guvernul practica intr-adevar o politica de larga restructurare industrials

Hi sectorul najionalizat, procedand la reducerea efectivelor care provoaca vii

fencjii sociale. Dealtfel, regula pe care primul ministru decide s-o impuna

Intreprinderilor najionalizate este aceea a limitarii intervenjiei statului in scopul■le a Iasa sa acjioneze liber mecanismele piejei. EI nu rateaza nici o ocazie de a

fjice elogiul productivitajii i rentabilitajii profitului. Pe Ianga aceasta intoarcere

Incontestabila catre liberalism tran§and cu politica urmata la inceputul

leptenatului, guvernul continua sa practice o politica de stricta austeritate cu

I'rivire la salarii care are drept rezultat antrenarea unei deflajii relativ rapide care

ipropie progresiv evolujia prejurilor in Franja de aceea a altor mari Jari

mdustrializate.

La inceputul lui 1986, rezultatele objinute sunt incontestabile. Inflajia este

slopata, marile echilibre sunt pe cale de a restabili conflictele de la inceputul

M'ptenatului sunt rezolvate sau aproape rezolvate.

Consecinjele politice ale acestei situajii sunt importante. Multa vreme aflata

la o cota scazuta popularitatea pre§edintelui republicii §i a primului sau ministru

urea din nou in sondaje. In ajunul alegerilor din martie 1986, partidul socialist,

eonsiderat invins in sondaje de multa vreme, porne§te o spectaculoasa

ascensiune care face ca rezultatele viitoarelor alegeri sa fie incerte, cu atat mai

mult cu cat majoritatea aflata la putere a restabilit votul proporjional care nu mai

lusese utilizat dupa 1956 §i care risca, favorizand extrema dreapta reprezentata

de Frontul najional al lui Jean-Marie le Pen sa interzica partidelor de dreapta sa

mmuleze majoritatea la care spera.

1 2 9 / P e rip e tiile SOCIALISMULUI IN F r a n ja (1981 - . . .)



ALEGERILE DIN 1986 §1 “ COABITAREA”

AJegerile din 16 martie aduc victoria dreptei, pe care ascensiunea Frontului

national a jenat-o fara totu§i a o priva de majoritatea absoluta cucerita insa doar

cu cateva voturi.

REZULTATUL ALEGERILOR DIIN 1986

% din voturile Numarul de

exprimate

(primul tur)

deputati

Partidul comunist 9,78 % 35Partidul socialist §i mi§carea

radicalilor de dreaptaUDFRPR

Mi§cari de dreaptaFrontul national

32.65 %

{ 41%

3,90 %

9.65 %

215

129

145

14

35

Aceste alegeri marcheaza instalarea partidului socialist in rangul de prima

forja politica a Franjei, chiar daca acest partid a pierdut majoritatea, prabu§irea

partidului comunist readus la audienja sa din 1932 §i ascensiunea Frontului

national care, pe tema luptei impotriva imigrajiei §i insecuritatii a putut sa atinga

o cota egala cu aceea a partidului comunist.

Alegerile din 1986 deschid o perioada inedita in istoria constitutionals a

Franjei de dupa 1958, “coabitarea” intre un pre§edinte de stanga §i o majoritate

de dreapta. inclinandu-se in faja verdictului sufragiului universal, Frangois

Mitterrand denume§te prim-ministru pe Jacques Chirac, §ef al noii majoritaji care

constituie un guvern RPR-UDF.In ciuda concurenjei primului ministru care se straduie§te sa apara in toate

domeniile drept veritabilul lider al executivului §i sa nu lase pre§edintelui decat

funcjii simbolice, Francois Mitterrand i§i pastreaza primatul in materie ne aparare

najionaia §i de politica externa. D elator al deciziei in materie nucleara el cere §i

objine coi itrolul asupra strategiei franceze, a deciziilor de fabricare §i alegerea

materialului. in egala masura, in ciuda voinjei primului ministru de a-i contesta

acest rol, el apare drept reprezentantul principal al Franjei la conferinjele

internajionale, singurul calificat sa angajeze Jara chiar daca deciziile pe care le ia

fac obiectul unor discujii prealabile. De fapt, largul consens care exista in acesteprobleme intre stanga §i dreapta faciliteaza coabitarea in acest domeniu.



UN LIBERALISM SISTEMATIC (1986-1988)

Nu acela§i lucru se petrece In politica interna. Pre§edintele 5§i pierde aici

practic intreaga autoritate, actjiinea sa limitandu-se la a face cunoscute rezervele

sau ostilitatea sa faja de anumite texte pe care votul Parlamentului il constrange

sa le promulgheze sau sa refuze sa semneze ordonanje punand in vigoare decizii

care nu au aprobarea sa obligand astfel pe primul ministru sa le treaca prin calea

parlamentara, mai lunga. Stapan al jocului in acest domeniu, primul ministrucare vizeaza palatul Elysee in 1988 injelege sa-i convinga pe francezi sa-1 aleaga

pe baza bilanjului sau guvernamental. Pentru a face aceasta, contrazicand in

permanenja politica sociali§tilor din 1981, el joaca cartea liberalismului cu

sprijinul tinerilor ultraliberali din UDF condu§i de Frangois Leotard §i Alain

Madelin.

Pe plan economic, acjiunc a este condusa de Edouard Balladur, ministru de

stat, ministru al economiei §i Lianjelor. Deciziile cele mai spectaculoase §i cele

maiincarcate de semnificajie sunt suprimarea impozitului pe marile averi (IGF)care satisface mediile de afaceri insa da na§tere acuzajiei stangii conform careia

guvernul i-ar favoriza pe bogaji §i privatizarea a numeroase intreprinderi

najionalizate in 1981 (Saint-Gobain, Banque de Paris et des Pays-Bas...), sau chiar

de Eliberare (la Societe generate). Daca suprimarea impozitului pe marile averi

('Ste rau primita de opinia publica, privatizarea se dovede§te a fi o operajiune

Icricita pentru ca ea muljume§te nu numai mediile de afaceri ci §i o parte a

populajiei invitata sa cumpere acjiunile societajilor privatizate. Pe plan social,

guvernul faciliteaza proceduriie de concediere, suprimand autorizajia

.idministrativa necesara pana atunci. in fine, in domeniul informaticii, inaltaAutoritate a audiovizualului este inlocuita printr-o Comisie najionala a

comunicajiilor §i libertajilor (CNCL) care va proceda curand la schimbarea

pre§edin(ilor, directori generali ai canalelor de radio §i de televiziune.

insa ardoarea legislative a primului ministru denunjata de opozijia socialists

ca fiind marcata de o voinja de revan§a sistematica §i de o voinja nu mai pujin

sistematica de a-i favoriza pe cei bogaji se va vedea rapid franata de rezistenja

opiniei publice. in decembrie 1986 violente manifestajii ale studenjilor constrang

guvernul sa renunje la a prezenta Parlamentului un protect de lege asuprainvajamantului superior banuit de a introduce selecjia. De asemenea guvernul va

da inapoi in faja emojiei provocate in sanul unei parji a opiniei publice in intenjia

sa de a face sa se voteze un nou “cod al najionalitajii” facand mai restrictive

posibilitajile de objinere a cetajeniei franceze. De fapt, se va observa destul de

icpede ca primul ministru este prins intre doua focuri. El trebuie sa se confrunte

pe de o parte cu ostilitatea faja de politica sa a sociali§tilor care il critica deschis,

131 / Pe rip et i i le social ism ului In F ra n ta (1981 - . . .)



sprijiniji de §eful de stat care ia in mod ostentativ distanja faja de principalele

decizii. in fine, Raymond Barre, fostul prim-ministru §i viitorul rival al lui Jacques

Chirac pentru postul de candidat al dreptei la alegerile prezidenjiale ii adaug/i

acestei opozijii critici de-abia voalate. insa, pe de alta parte, el este expas

acuzajiilor de slabiciune lansate impotriva lui de Jean-Marie Le Pen al carm

electorat ii este indispensabil daca vrea sa cucereasca victoria la alegerile

prezidenjiale. in fine, exercijiul puterii este pentru el sursa unor decepjii

Popularitatea sa slabe§te in sondaje in timp ce aceea a pre§edintelui republk iicare indepartat de gestiunea cotidiana a putut sa se Jina la distanja §i sc

straduie§te acum sa incarneze unitatea najionala, nu inceteaza sa creasca.

C e l d e -a l D o i l e a S e p t e n a t

a l l u i F. M i t t e r r a n d ( D u p a 1988)

REALEGEREA LUI FRANCOIS MITTERRAND

Toate sondajele plasandu-l pe Frangois Mitterrand la distanja in frunte,

veritabila miza a primului tur al alegerilor prezidenjiale de pe 24 aprilie 1988

rezida in faptul de a §ti care va fi adversarul sau din al doilea tur dintre cei doiprincipali candidaji ai dreptei, Jacques Chirac sau Raymond Barre. in al doilea

rand se a§teapta de la acest scrutin sa ofere noi informajii asupra gradului do

audienja atins de partidul comunist §i de Frontul najional.

Cum s-a prevazut, Frangois Mitterrand este net in frunte in primul tur cu

34,10% din sufragii. Adunate, voturile objinute de cei doi principali candidaji ai

dreptei de-abia reu§esc sa-1 depa§easca, adunarea voturilor lor neatingand 37%

Jacques Chirac (19,90%) a devansat desigur pe Raymond Barre (16,55%), insa el

nu atinge nici macar pragul de 20%. Fara indoiala acesta din urma se va desisla

in favoarea primului ministru insa insistand puternic pentru ca nici o concesie,

cat de minima ar fi aceasta sa nu fie facuta Frontului najional. Or, sarcina este in

aceste condijii imposibila pentru Jacques Chirac care nu poate spera sa fie ales

decat objinand §i cele 14,41% reunite de Jean-Marie Le Pen a carui ascensiunea

spectaculoasa este principala surpriza a scrutinului. Cat despre cele 6,78% reu§ilc

de candidatul comunist Andre Lajoinie, acestea arata continuarea declinulm

partidului comunist.



in aceste condijii realegerea facilS a lui Frangois Mitterrand este a§teptatS.

Invingand cu 54% din voturi faja de 46 ale primului ministru, pre§edintele

ippublicii cunoa§te o noua realegere triumfalS insa cu o majoritate care

<lrpa§e§te cu mult audienja partidului socialist in JarS. De altfel pe tema “Franjei

unite" va face pre§edintele campanie §i imediat dupa alegeri el va preconiza

"deschiderea” catre centri§ti. Cu acest obiectiv el il va numi prim-ministru dupa

■ili'geri pe socialistul Michel Rocard care incarneazS calea reformists §i posedS o

loala popularitate in opinia publica, nu neapSrat legatS de partidul socialist.

Al doilea septenat care incepe in 1988 se prezinta sub auspicii destul de

diferite de primul. Nu mai este de aici inainte problema unei rupturi cucapitalismul ci, in mai mare masura a unei gestiuni a economiei de piaja

impregnate de preocupari sociale care nu se distinge deloc de reformismul

<entri§tilor de traditie radicals sau democrat-cre§tinS. In plus, conjunctura

I'conomica pare favorabilS acestui proiect de gestiune reformists §i

consensualistS al societSjii care se profileazain spatele temei “Franjei unite”.

intr-adevSr, anii 1984-1985 vSd operandu-se o redresare a conjuncturii

cconomice. Franja iese din dificuItSjile pe care le-au introdus §ocurile petroliere.

AceastS perioadS, economic, favorabilS care dureazS panSin toamna lui 1990, va

constitui contextul in care se situeazS cea mai mare parte a acjiunii guvernuluiKocard, care caracterizeaza stilul §i intenjiile debutului celui de-al doilea septenat

.il lui Frangois Mitterrand.

POLITICA DE CONSENS

A GUVERNULUI ROCARD (1988-1991)

Centri§tii ezitand sS se alSture guvernului Rocard, pre§edintele republicii,

decis sa obJinS o majoritate stabilS, pronunjS dizolvarea AdunSrii najionale §i

tinerea de noi alegeri care vor avea loc pe 5 §i 12 iunie 1988.

Aceste alegeri suscitS in mica mSsurS interesul francezilor (procentul de

absenteism va atinge 34%) §i vor duce la un rezultat surprinzStor inedit in cea de-

a cincea republics. Majoritar ca numSr de voturi, dreapta pierde majoritatea

absoIutS de mandate pe care o dejinea dupS 1986, insS partidul socialist nu-§i

asigurS prin aceasta majoritatea ca urmare a unei ascensiuni nea§teptate a

partidului comunist.

133 / P e r i p e j i i l e s o c ia l i s m u l u i in F r a n j a (1981 - ■ )



REZULTATUL ALEGERILOR DIN 1988% voturi

exprimate

(primul tur)

numarul de

deputati

Partidul comunist 11,31 % 27

Partidul socialist §i mi§cari de stanga 37,54 % 279

Uniunea populara §i de centru din 40,44% 266

care:-UDF130

- RPR

- mi§cari de dreapta128

Frontul national 13

9,78 % 1 1

Partidul socialist dispune deci de o majoritate relativa pe care procedur.i

parlamentara a celei de-a V-a Republici ii permite sa o utilizeze pentru a guverna,

El nu poate fi intr-adevar rasturnat decat printr-o mojiune de cenzura insa pentru

aceasta ar trebui ca comunistii sa-§i alature voturile lor acelora ale dreptei pentru

a demite guvernul socialist, ipoteza pe care liderii acestuia o exclud imediat inc.'i

din primele zile de dupa alegeri.Spre deosebire de guvernul Mauroy dupa alegerile din 1981, guvernul Rocard

nu parea animat de vaste proiecte ideologice. Circumstanjele politice noi (voin(,i

de deschidere §i de uniune afirmata de pre§edinte, prea stransa majori talc

parlamentara care necesita acordul sau neutralitatea comunistilor §i pe ,i

centrigtilor) il obliga sa caute solujii consensuale. EI va repurta dealtfel destul de

curand un succes spectaculos in acest domeniu. In timp ce ultimile zile ale

coabitarii fusesera marcate de incidentele sangeroase din Noua Caledonic

facand sa apara temerea izbucnirii unui nou razboi colonial, Michel Rocard

objine, la sfar§itul lui iunie 1988, din partea diverseler parji implicate in acord cu

privire la restabilirea pacii care antreneaza punerea la punct al unui nou statut al

teritoriului.Insa esenjialul Jine mai ales de voinja primului min'stru de a trata problemelo

de fond care se ridica in calea societajii franceze cu sc >pul de a o adapta epocii

sale. Ramanand con§tient ca reformele fundamental sunt de lunga durata §i

prea pujin spectaculoase el le acorda totu§i preferinja in faja unor rasturnari care

ar genera polemici §i dezbinare.Astfel se decide el sa nu raspunda “la cald” mi§carilor suscitate do

nemuljumirile sociale. Acestea nu-l ocolesc deloc: guvernul sau va trebui sa so

13 4

nmfrunte cu manifestajii de strada - adeseori susjinute de opinia publica §i

lllicori de partidul socialist, chiar §i de pre§edintele republicii insu§i - ale

llm'nilor, personalului din justijie, infirmierelor... In curand va trebui sa faca faja

unci foarte grave revolte a suburbiilor care pune in evidenja disfuncjionarile §i

i livajele unei societaji franceze “cu doua viteze” in care tinerii, adeseori imigraji

din a doua generajie se vad lipsiji de locuri de munca §i de perspective §i respin§i

In cartiere defavorizate veritabile “ghetouri” ale saraciei.

in faja acestor multiple dificultaji “metoda Rocard” este mai pujin de a gera

|M' lermen scurt sub imperativele urgenjei cat de a aborda problemele de fond.Este, de exemplu, cazul problemei saraciei. Afirmand voinja sa de a refuza

l.ixismul financiar, de a lupta impotriva deficitului bugetar §i de a menjine marile

i'i liilibre, Michel Rocard injelege sa reinsereze in circuitele economice pe

liancezii care sunt pe cale de a fi marginalizaji. lata de ce inca din toamna lui

I!(88 objine votarea instituirii unui “venit minim de inserjie” (RM I) de 2 000 de

Iranci pe luna in favoarea celor mai defavorizaji, finanjat printr-un “impozit de

solidaritate pe avere” -care inlocuie§te “impozitul pe marile averi” suprimat dedreapta in 1986.

De aceea§i maniera, in timpul celor trei ani a guvemarii Rocard alte “mari

ymtiere” sunt abordate, vizand sa trateze aceste probleme esenjiale ale

nocietajii: modernizarea serviciului public, restructurarea grilei prea rigide a

luncjionarilor publici, ameliorarea sistemului educativ, adaptarea invajamantului

superior o data cu adoptarea planului “Universitaji 2 000”, instituirea “contribujiei

sociale generalizate” care se calculeaza pe ansamblul veniturilor, cu scopul de a

Imanja deficitul permanent al Securitajii sociale.

in paralel, guvernul vizeaza o dezvoltare economica a Jarii in respectul

marilor echilibre objinuta grajie unui larg consens.Este vorba deci, din multe puncte de vedere de o urmare a politicii anilor

11)84-1986, fara o transformare brutala care ar risca sa divizeze opinia publica.

Aceasta practica consensuala a viejii politice are consecinje multiple:

Ea agraveaza criza formajiunilor politice care nu mai reu§esc in acest climat

s,i-§i afirme identitatea. Partidul socialist este iritat de o practica guvernamentala

care lui ii pare prea timida pe plan social §i care antreneaza o inmuljire a

mi§carilor greviste, atat in domeniul public cat §i in cel privat.

Aceasta contestare interna i§i gase§te uri lider in persoana fostului prim-

ministru, Laurent Fabius care se pozeaza in rival al lui Michel Rocard §i care cu

sprijinul pre§edintelui republicii candideaza la postul de prim-secretar al

partidului socialist. Rivalitajile suscitate de ambijiile lui Laurent Fabius vor

nilminain 1990 cu dezastruosul congres de la Rennes, unde curentele din cadrul

partidului socialist sunt dezbinate intr-o lupta fara crujare.

■

1 3 5 / P e r i p e t n l e s o c ia l i s m u l u i In F r a n j a (1981 - . . . )



La randul sau, dreapta este paralizata intre teama de a-§i pierde orice rajiune

de a fi daca ea aproba o politica vecina cu a sa §i care se bucura de acordul

centri§tilor §i pericolul de a fi confundata cu extrema dreapta a Frontului najional

daca ea este prea radicala §i combate guvernul.

Opinia publica este dezorientata §i demobilizata prin disparijia marilor

dezbateri ideologice care marcau puternic clivajul intre dreapta §i stanga. Ea

reacjioneaza in timpul alegerilor refugiindu-se in absenteism sau votand "m

favoarea formajiunilor care par straine de societatea politica tradijionala. Frontulnajional pe de o parte, ecologi§tii pe de alta par a fi marii beneficiari ai acestei

mi§cari.

Declan§area razboiului din golf in ianuarie 1991 are drept efect consolidarea

§i mai puternica a consensului cu atat mai mult cu cat rapiditatea victoriei §i

costul sau pujin ridicat a viejii umane pentru coalijie dezarmeaza opozijia pe calo

a se na§te faja de conflict §i ii interzice acesteia sa gaseasca vreun sprijin in

opinia publica. La ie§irea din conflict, pre§edintele republicii §i primul sail

ministru se bucura de o mare popularitate. Insa aceasta nu va dura decat unmoment, viaja politica reintrandu-§i rapid in drepturi.

in fine practica rocardiana a puterii se bucura multa vreme de sprijinul

populajiei; aceasta, in toate sondajele, ii atribuie primului ministru rate ale

popularitajii ridicate, in timp ce cota pre§edintelui are tendinja de a scadea.

Intre §eful de stat §i §eful guvernului, multa vreme rivali in sanul partidului

socialist se inoada raporturi dificile. Chiar daca Michel Rocard da dovad.i

intotdeauna faja de pre§edinte de o dêrenja fara cusur, F. Mitterrand nu

disimuleaza deloc iritarea pe care o provoaca adeseori faja de primul sailministru, nemenajandu-1 pe acesta nici de critici indirecte, nici de atacurile

fidelilor. Astfel incat viaja politica franceza a anilor 1991-1992 se rezuma cel mai

adesea la tensiunea in stare larvara care domne§te intre Elysee §i Matignon §i

supozijiilor asupra §anselor mai mari sau mai mici ale lui Michel Rocard de a se

menjine la Matignon. Aceasta a§teptare ia capat in mai 1991 o data cu demisia

primului ministru ceruta de pre§edinte, demisie care are alura unei revocari fara

menajamente §i a unui dezacord faja de o politica considerata prea timida §i

prea consensuala.

CRIZA PUTERII SOCIALISTE (1991-1993)

Demisia forjata a lui M. Rocard dovede§te voinja pre§edintelui de a relua in

mana o situajie care parea ca ii scapa de sub control, a§a cum o demonstreaza §i

caderea sa in sondajele de opinie. De fapt rajiunile acestei crize sunt multiple.



Prima rezida fara nici o indoiala in schimbarea de conjunctura care s-a produs in

,il doilea semestru 1990 care face ca jara sa plonjeze din nou intr-o perioada de

<lificultaji economice marcate de o incetinire a cre§terii §i de o politica

sistematica de diminuare a efectivelor dusa de intreprinderi care lanseaza

jomajul care atinge in 1992 pragul celor trei milioane, deci peste 10% din

populajia activa. Aceasta situajie economica dificila intre{ine un climat de

nemuljumire de care, in mod natural, puterea este raspunzatoare cu atat mai

mult cu cat ralierea sociali§tilor la logica piejei §i la gestiunea intreprinderilor

dupa criteriile profitului ii priveaza de atuurile pe care le-a oferit multa vreme

promisiunea lor de a duce o alta politica sociala.In aceasta atmosfera, se produce impotriva pre§edintelui instalat la Elysee

inca din 1981, un fenomen de uzura a puterii, iar impotriva partidului socialist o

mi§care de respingere care tinde sa impute toate dificultajile de moment inclusiv

cele care sunt legate de conjunctura. Aceasta mi§care este amplificata de

opozijie care vede in aceasta situate o posibilitate de a recuceri o putere la care

ca inca spera §i care tinde sa transforme in dezbatere politica poblemele

najionale ale momentului.

in fine criza partidului socialist este accentuate de etalarea propriilor sale

dezbinari, de scandalurile politico-financiare (tentative de imbogajire individuals,i unor anumiji ale§i sau procedee ilegale de finanjare a partidului socialist de

catre birourile de studii §i a sistemelor de false facturi) sau prin consecinjele

scandalului legat de transfuzia unui sange contaminat cu virusul sida catre

hemofili pana in 1985. Acesta ridica problema responsabilitajiior politice ale

guvernului socialist al epocii §i conduce la deferirea in faja inaltei Curji de Justijie

.i lui Laurent Fabius, atunci prim-ministru §i de acum inainte prim-secretar al

partidului socialist §i a doi inalji responsabili ai acestui partid, Georgina Dufoix §i

Edmond Herve.

Or, tentativa de a realiza o relansare se va dovedi un e§ec. Numind ca

succesor al lui M. Rocard a carui popularitate ramane foarte ridicata, pe D-na

(■'.dith Cresson, prima femei prim-ministru din istoria franceza, §eful de stat spera

sa reia inijiativa. Precedata de o reputajie de energie §i de curaj, foarte critica faja

de politica prea timorata in ochii sai a predecesorului sau, D-na Cresson este

Insarcinata sa pregateasca jara pentru scadenja piejei unice din 1993 §i pentru

majoritatea la legislative^ din acela§i an de a reoferi un proiect social al

liuvernarii, de a remobiliza electoratul §i partidul socialist, insa numai stilul este

ncela care se schimba, limbajul mai dur al primului ministru §i brutalitatea

deciziilor sale tran§and cu cautarea consensului intreprinsa de Michel Rocard.

Foarte curand, primul ministru va atinge ni§te recorduri de impopularitate,.intrenand §i pre§edintele in caderea sa in timp ce pe fond, politica urmata nu

ilifera deloc de aceea practicata inainte §i nu reu§e§te nici sa duca la scaderea

137 / P e r ip e t i i l e s o c i a l i s m u l u i In F r a n j a ( 1 9 8 1 - . . . )



§omajului nici la provocarea unei oarecare relansari economice. Cedaud 1

presiunilor partidului comunist care cer plecarea sa, §eful de stat trebuie sa pun.i

capat mandatului D-nei Cresson in aprilie 1992 dupa mai pujin de unsprezece

luni de putere pentru a o inlocui prin P. Beregovoy, ministru al economiei .>1 j

finanjelor in guvernele Rocard §i Cresson §i care incameaza in ochii sociali§liloi I

ortodoxia bugetara, apararea francului §i menjinerea marilor echilibre

economice.

Primat favorabil de opinia publica, inspirand incredere prin experienja si I

prudenja sa, noul prim-ministru nu reu§e§te decat timp de cateva saptamani sa

menjina aceasta opinie favorabila. In ciuda eforturilor sale el nu reu§e§te ca

altadata Laurent Fabius sa faca opinia publica sa redevina favorabila sociali§tilor I

§i numai cu prejul unui enorm efort §i facand apel la ajutorul liderilor opozijiei

parlamentare va reu§i in septembrie 1992 sa objina ratificarea cu o majoritate

foarte stransa prin referendum a Uniunii europene prevazuta prin tratatul de la

Maastricht, in egala masura, propunerea de revizuire a Constitujiei anunjata de 1

pre§edintele republicii §i destinata sa aduca la zi Constitujia §i sa modifice durala I

mandatului prezidenjial se ciocne§te de vetoul unei opozijii care simte ai

puterea ii sta acum la indemana §i se arata decisa sa paralizeze pana la alegerile I

din 1993 un executiv pe care il considera condamnat §i pe care arde de

nerabdare sa-1 inlocuiasca. in ajunul alegerilor din 1993, majoritatea socialist;!

parea sa se indrepte catre un e§ec, iar opinia !§i pune intrebari asupra faptului

daca §eful de stat atins de o grava maladie T§i va incheia al doilea septenat <il

carui punct final se situeazain 1995.

ALEGERILE DIN 1993

§1 CEA DE-A DOUA COABITARE

Conform previziunilor sondajelor, alegerile din martie 1993 inregistreaz.i .

infrangerea fara drept de apel a sociali§tilor care pierd 4 milioane de alegatori si I

nu §i-au putut pastra decat §aizeci de mandate, in ciuda menjinerii partidului I

comunist la un slab nivel, stanga este zdrobita cu atat mai mult cu cat ecologi§til I

au realizat un scor mult inferior faja de ceea ce promiteau sondajele §i nu au nici |

un mandat. Este de asemenea cazul Frontului najional care continua I

ascensiunea sa in numar de voturi. RPR §i UDF care se prezentau sub sigla

comuna UPF (Uniunea pentru Franja), chiar daca ating abia 40% din voturi

dispun de o zdrobitoare majoritate de 449 de deputaji (485 cu celelalte fracjiuni

de dreapta) din 577.





Ur ss

SUB BREJNEV

(1974-1982)

Capitolul 8

Sistemul institutional instaurat prin Constitutia din 1977 pune accent

pe unitatea URSS. Repartizarea puterii prevazutS Tntre popor, stat §i

partidul comunist este de fapt un monopol al partidului comunist,

strans ierarhizat §i dominat de oamenii de aparat: membrii

Politbiroului §i Secretariatului constituie gruparea conducatoare a tarii

Leonid Brejnev se impune progresiv incepand din 1970 in fruntea

conducerii colegiale pSstrand aici un delicat echilibru intre diverseleclanuri ale aparatului de partid. Politica sa este marcata pe plan intern

de un imobilism ilustrat prin lupta contra dizidentei §i minoritatilor §i pe

plan extern printr-o intensa acitvitate diplomatics destinata sa extinda

influenta sovietica. Este In egalS masura o perioada de stagnare

economic^. Supusa unei puternice urbanizari §i penuriei de locuinte,

afectata de o criza a structurii familiale, societatea, lipsitS de viitor §i

de libertate nu mai crede in valorile muncii §i se rezuma la pasivitate

140



I N S T I T U T I I L E S O V I E T I C E

CONSTITUJIA DIN 1977

Spre deosebire de aceea din 1936 pe care ea o imbunataje§te, ea pune un

I accent mai mare pe imitate: “URSS incarneaza unitalea poporului sovietic, leaga

toate naliunile §i etniile in vederea edificarii in comun a conmunismului" (art. 70,dliniatul 2). Acela§i articol precizeaza ca “URSS este un stat multinational federal

unit...” , intr-adevar orice grupare care prezinta caracteristici etnice care-i sunt

proprii sau poseda traditii sau cultura sa au un statut particular recunoscut de

Uniune.

Constitujia stipuleaza un transfer progresiv de atributii ale statului catre

organizajiile sociale cum o anunjase §i Hru§ciov in cadrul prepararii trecerii de la

socialism la comunism cu care statul va fi “al intregului popor”. De fapt,

Constitujia pune accentul pe o “participare mereu mai larga a cetajenilor la

(jestionarea afacerilor statului §i a societajii” (art.9), recomanda intensificarea

activitajii organizajiilor sociale, intarirea controlului popular, luarea in

eonsiderare permanenta a opiniei publice prin mijloacele discujiei §i votului

popular (referendum). Ea insista asupra necesitajii pentru deputaji §i comitetele

executive de a da socoteala in faja alegatorilor.

Totu§i, Constitujia menjine atribujiile statului. In aparenja este vorba de o

repartizare a puterii intre popor, stat §i partid.

-Poporul, “veritabilul dejinator al puterii” (art. 2) alege Sovietul Suprem cu

doua Camere: Sovietul Uniunii (767 deputaji) §i Sovietul Najionalitajilor (750deputaji).

-Statul care este expresia voinjei sociale i§i exercita autoritatea grajie unui

I fjuvern §i a numeroase organe administrative.

-Partidul “care exista pentru popor §i in serviciul poporului” (art. 6 , cap. Ill)

este in egala masura forja care “conduce §i orienteaza societatea sovietica” Cart.

Ii). El este insarcinat sa defineasca marile orientari politice §i economice, sa

controleze aparatul de stat §i institujiile economice §i sociale §i sa numeasca in

posturile de raspundere “Nomenklatura” . Nu exista deci opozijie sau competijie

posibila intre stat §i partid, caci membrii cei mai sus plasaji ai statului sunt inegala masura conducatorii organismelor centrale ale partidului. Nici Parlamentul

nici guvernul nu pot sa faca alegeri politice care sunt de competenja exclusiva a

partidului, ei nu sunt decat cei ce le pun in practica.

141 / URSS s u b B r e jn e v ( 1 9 7 4 - 1 98 2)



14 2

In realitate, partidul, astfel insarcinat cu conducerea societajii este plasat mai

presus de aceasta §i el este acela care define in exclusivitate puterea.

-Fara indoiala votul cetajenilor permite desemnarea deputajilor, insa votul se

I,ice pe liste unice stabilite de partid. Sovietul suprem rezultand din aceasta

alegere §i reprezentand poporul nu este in realitate decat o camera de

Inregistrare.

- Organizajia partidului este paralela cu cea a statului. La fiecare e§alon

Irritorial §i politic, partidul poseda propria sa administrajie care o dubleaza pe

aceea a statului. Fiecarui minister ii corespunde in randurile partidului undepartament unde lucreaza speciali§ti §i care-i permite sa controleze §i chiar sa

participe la punerea in aplicare a proiectelor pe care le-a decis.

- Relajiile intre diversele e§aloane ale partidului sunt reglementate prin

conceptul rigid al “centralismului democratic” ale carui principii au fost puse de

I ,('nin. Acestea sunt formulate prin art. 19 al statutului partidului care stipuleaza:

a) alegerea tuturor organelor conducatoare ale partidului, de la baza pana la

varf;

b) darile de seama periodice ale organelor de partid in faja organizajiilor

icspective §i in faja organelor superioare;

c) disciplina stricta a partidului §i supunerea minoritajii faja de majoritate;

d) caracterul absolut obligatoriu al deciziilor organelor superioare pentru

organele inferioare.

Statul este organizat dupa acela§i principiu. Sovietele §i comitetele executive

formeaza un ansamblu ierarhizat. Insa in ceea ce prive§te administrarea statului,

siibordonarea este dubla: fiecare organ al acestei administrajii este subordonat

pe orizontala sovietului local §i pe verticala organului superior al administrajiei de

slat.Pe total, partidul este veritabilul dejinator al puterii.

PARTIDUL

Acesta a devenit un partid de masa incluzand peste 16 milioane de membri,

care reprezinta 10% din populajia activa. Elementul director al societajii, el

trebuie in principiu sa o reflecte in compozijia sa sociala. In fapt se constata

diferenje importante: partidul acorda prea pujin loc femeilor §i celor sub treizeci

de ani; muncitorii §i Jaranii sunt subreprezentaji in beneficiul cadrelor (proporjia

diplomaticilor in partid este de trei ori mai mare decat in societate, partidul

cerand conducatorilor sai sa aiba o pregatire superioara mai ales la e§a!oanele

1 4 3 / URSS s u b B r e j n e v ( 1 9 7 4 - 1 9 8 2)



cele mai inalte). Pe de alta parte, slavii sunt suprareprezentaji in raport cu

celelalte grupe etnice (61,2% ru§i fa|a de 52% propor(ia in randurile populajiei).

Printre aderenîi partidului distingem trei categorii:

- Militan(ii de rand (90% din efectiv) apartinand “organizajiilor primare" a

caror activitate se exercita la baza, adica la locul de munca (uzine, kolhozuri,

administrate...) §i cu o durata parjiala, neremunerata.

- Activi§tii (9% din efectivul partidului) sunt salariaji cu norma intreaga pe

posturi care fac parte din Nomenklatura de la scara districtului sau ora§ului.

-Appamtchiki (membrii aparatului): 1% din comuni§ti pot sa atinga nivelulsuperior al regiunii, al republicii sau sa exercite funcjii de orientare politica in

sanul organismelor directoare ale partidului.

Aceste organisme directoare sunt in numar de trei.

-Comitetul central reprezinta elita conducatoare a partidului. El numara 511

membri in 1976 dintre care 287 au drept de vot. Compozijia sa, care este destul

de stabila reflecta dorinja de a vedea reprezentate institujiile importante: 40% din

membri apar[in aparatului de partid, 30% aparatului de stat; urmeaza

reprezentanjii armatei (7%), ai diplomajiei (5%) ai polijiei §i sindicatelor (fiecare

1,5%)... Ru§ii sunt aici puternic majoritari (60%). Propor(ia (aranilor §i

muncitorilor este foarte slaba, iar varful partidului nu reflecta deloc compozijia

144



' In la baza §i cu atat mai pujin pe aceea a URSS-ului.De fapt, veritabile centre de decizie sunt Politburoul §i Secretariatul ai carui

iiK'mbri sunt ale§i dupa fiecare Congres al partidului de catre Comitetul central.

- Politburoul este compus din 23 de membri (14 votanji §i 9 “candidaji”)

lilulari ai celor mai inalte insarcinari de partid §i de stat. Este un veritabil guvern

care-§i impune deciziile sale celorlalte instanje politice. Ru§ii sunt aici §i mai

putemic majoritari decat in Comitetul central, iar media de varsta este ridicata

(70 ani).

-Secretariatul Comitetului central are 10 membri in 1980, dintre care 6 sunt §i

membri ai Politburoului. El se reinoie§te rapid; din membrii secretariatului din

1964 nu mai ramane nimeni dupa moartea secretarului sau general Brejnev, pe

10 septembrie 1982. Fiecare membru al Politburoului §i secretariatului se ocupa

de un sector precis de activitate §i aceste sectoare puse in comun acopera toate

domeniile viejii sovietice. Funcjia de secretar general al partidului este cea mai

importanta, puterea secretarului general este imensa, caci el conduce aparatul,

nume§te cadrele la cel mai inalt nivel. Insa dupa moartea lui Stalin §i

indepartarea lui Hru§ciov el are nevoie pentm a se menjine de sprijinul

Nomenklaturii care constituie astfel un veritabil partid in partid.Pentru a rezuma realitatea puterii in URSS, putem relua formula lui Merle

lainsod:

“Adevaratul Parlament al URSS este Comitetul central al partidului,

adevaratul guvern este Politburoul; iar adevaratul prim-ministru este secretarul

general". Or, din 1964 in 1982 aceasta din urma func(ie care face din titularul sau

numarul unu din Uniunea Sovietica a fost exercitata de Leonid Brejnev.

“ B r e j n e v i s m u l ”

ASCENSIUNEA LUI LEONID BREJNEV

Acest fiu de muncitor nascut in 1906 in Ucraina, lucreaza multa vreme in

uzina. Membru al Komsomolului in 1923 este admis in partid in 1931 §i accede la

o pregatire de inginer in metalurgie. Carierea sa politica se desfa§oara in umbralui Hru§ciov. In timpul celui de-al doilea razboi mondial el i§i asuma, cu gradul de

general, conducerea politica a frontului 4 Ucraina. Dupa razboi, participa alaturi

de Hru§ciov la reconstruct Ucrainei. La cel de-al XlX-lea Congres el devine

secretarul Comitetului central §i membru supleant al Prezidiului (Politburoul). El

1 4 5 / UR S S SUB B r e jn e v ( 1 9 7 4 - 1 98 2)



este exclus de aici la moartea lui Stalin pentru a fi reales la cel de-al XX Ini

Congres. Intre 1960 §i 1964 parase§te Secretariatul pentru a-1inlocui pe Voro$ll<>V

in fruntea statului, ca presedinte al Prezidiului Sovietului suprem, apoi ceden/fl

aceasta insarcinare lui Mikoyan pentru a reveni la Secretariatul Comitetului

Central. El este cel care il inlocuie§te pe Hru§ciov in fruntea partidului in timp <i»

acesta din urma este constrans sa-§i dea demisia. Principiul colegialitajii csln

atunci restabilit, insa de-a lungul anilor Brejnev atinge o pozijie mai puterni. A

decat aceea a colegilor sai.

Cultul personalitajii, atat de mult repro§at lui Stalin se reia o data cu el §i cliui

se amplified El este omul cel mai umplut de medalii §i de decorajii din URSS; ,i

primit de mai multe ori ordinul Lenin, medalia de Erou al URSS, medalia de .mi

Karl Marx... Opera sa scrisa este tiparita in mii de exemplare. Bustul sau a Ion!

ridicat in ora§ul natal. Presa ii acorda un loc privilegiat. Numele sau este inso(ll

de calificative elogioase. Lui Hru§ciov i se reproseaza nepotismul faja de ginerele

sau Adjoube'i; Brejnev incepand cu anii 1970 favorizeaza anumiti membri nl

familiei sale (fiul sau Iuri, ca delegat la cel de-al 25-lea Congres fara ca pozijia sa

in cadrul partidului sa justifice aceasta onoare, devine apoi ministru adjuncl .il

comerjului; ginerele sau este numit prim-ministru adjunct al afacerilor interne)

Aceste devieri de la practicile politice sunt tot atatea marturii ale puterii sale.

Aceasta ascensiune a lui Leonid Brejnev se face in mai multe etape:

- Pana in anii ’70, Brejnev imparte cu Kossighin responsabilitatea politicii

externe, domeniul sau rezervat fiind relajiile cu statele comuniste §i lumea ,i

treia.-Dupa aceasta data, il indeparteaza pe Kossighin de pe scena international.!

a carei sarcina §i-o asuma singur, ajutat de Podgornii pentru relajiile cu lumea ,i

treia.- In 1976, indepartarea lui Podgornii il Iasa singurul conductor al politicii

externe sovietice. In acela§i an, este numit mare§al a! URSS §i pre§edinte al

Consiliului apara.di de sta* ^ppa ce face din el suprem al armatelor sovietice.

- In 1977, il inlocuie§te pe Podgornii la pre§edinjia prezidiului Sovietului

suprem, astfel incat el este in acela§i timp §eful statului §i al partidului. Daca

aceasta concentrare a puterii pare a-1desemna ca fiind §ef al URSS, nu inceteaza

totu§i sa reafirme importanja principiului colegial: “Secretarul general al

partidului nu este un $ef, el nu poate de ordine. El nu este decdt primul intre egali

intr-o conducere colectiva aleasa de comuni§ti".

De fapt, autoritatea sa se bazeaza pe increderea pe care colegii lui o acorda.

Ace§tia recunosc ca “e/ a stabilit bune rela{ii umane in cadrul partidului, a

dezvoltat cooperarea ". inir-adevar, Brejnev are grija sa stabileasca un echilibru al

forjelor in sanul organismelor conducatoare in care toate aparatele importante

Mint reprezentate. El este delegatul partidului pe care 1-aconsolidat §i in randurile

ilr iiia a asigurat stabilitatea functiilor.

Totu§i, in ultimii ani ai viejii sale o boala il handicapeaza din ce in ce mai greu

le secretarul general §i problema succesiunii sale devine preocupanta,

siilienand lupte intre clanuri §i accentuand §i mai mult imobilismul politic care

‘"■le pe plan intern trasatura dominanta a perioadei brejneviste.

0 POLITICA INTERNA IMOBILA

Imobilismul este marcat prin stabilitatea cadrelor, continuarea acelora§i

n|)(iuni in politica externa ca §i coexistenja pa§nica, menjinerea practicilor de

planificare economica §i dorinja de a apropia conditiile de via|a ale taranilor de

icelea ale ora§enilor prin dezvoltarea unor “ora§e la Jara”, Agrogorod-urWe,

i iudva preconizate de Hru§ciov.

j Lupta impotriva dizidenjei continua. Semnand la Helsinki in 1975 actul final al

ronferinjei asupra securitajii §i cooperarii in Europa, URSS se angajeaza sa

faciliteze difuzarea informafiei, sa favorizeze exercijiul libertatjlor, drepturilor

civile, politicii economice, sociale, culturale... insa aceasta speranja de

liberalizare este curand decepjionata caci soarta contestatarilor ramane

neschimbata: arestari, internari, expulzari cu pierderea ceta{eniei sovietice.

Soljenijin este surghiunit in 1974. Saharov este trimis in exil la Gorki in 1980.

Mi§carea contestatara nu se va opri din atata §i va ca§tiga chiar §i mediile

muncitore§ti unde apare un “Sindicat liber al muncitorilor” in noiembrie 1977.

Dupa arestarea membrilor acestuia, un alt sindicat liber ii ia locul, SMOT

(IJniunea interprofesionala libera a muncitorilor)., Persecujia religioasa afecteaza toate cultele care nu accepta supunerea fata

de partid. Evreii care cer sa paraseasca Uniunea Sovietica nu obtin vize de ie§ire

decat cu foarte mari dificulta(i §i la capatul unor numeroase tracasari

administrative, sau chiar a unor persecupi pur §i simplu.

Economia sovietica prezinta in fine un bilanj extrem de deceptionant. Brejnev

nu inceteaza sa-i denun{e carenfele, “ rutina”, proasta gestiune, proasta calitate a

liroduselor”. Sectorul agricol este in special descurajant: este nevoie sa se

importe grau mai ales din Statele Unite (pana la 25 milioane de tone in 1979-

1980), iar aprovizionarea sovieticilor cu produse alimentare este adeseori dificila.

In sectorul industrial cre§terea anuala nu inceteaza sa se diminueze, regresand

de la 7,4% in 1971 la 3,4% in 1979, iar aceea a venitului najional ajunge in aceea§i

perioada de la 5,1% la 2%. in plus criza economica mondiala a provocat o

146 147 / URSS s u b Brejne v(1 974 - 1982)



s ta gnare a e xporturi lor catre vest , iar infla j ia pe care o cuno a§te occ ide ntul oblige

sovie t ic ii sa p la teas ca m ai s cum p m ate r ia lu l occ ide nta l de ca re a u nevoie .

Pentru a redresa s i tuajia , special i§t i i economiei se s traduiesc “sa

imbu na ta je a s ca e f ic ien ja

PERFORMAMNTELE ECONOMICE A URSS (VENITUL MEDIU

________ ANUAL AL CRESTERII ECONOMICE iN %)

1966-70 1971-75 1976 1977 1978 1979

Venitul national 7,2 5,1 5 3,5 4 2Productia

industrials8,5 7,4 4,8 5,7 4,8 3,4

Produse industriale 8,5 7,9 5,5 6 5 3,5

Produse de consum 8,3 6,5 3 5 4 3,3

Produse agricole 3,9 1,2 4,1 3 4 -4Investitii

Venitul real pe cap7,5 6,9 2 3,4 5,2 1

de locuitor 5,9 4,4 3,7 3,5 3 3

pr od uc jie i §i calitate a m un c ii”, revin la o co ns olida re a planifica rii gene rat e §i la o

d iminuar e a a u ton om ie i in t repr inder i lo r . Inc e pa nd d in 1981, forma do minan ta do

orga nizare §i de s t imulare a m un cii t rebuie sa f ie “brigada ” care i§i as uma

sa rc ina e xe cutari i une i mu nc i spe cifice §i repart izarii primelor. Chiar da ca nivelul

de trai al sovieticilor s- a imbu na ta jit , e l r am an e inc a infer ior ace luia al locuitorilor

de mo cr ajiilor occidenta le ce le m a i pu jin favorizate .

ROLUL ARMATEI SI AL DIPLOMATIEI

Partea d in buge t rezerva ta a rmate i demons treaza importan ja aces te ia . Ea

es te a ta t un e leme nt s t ra teg ic ca re a f irma pute re a URSS pe p lan ex te rn c a t §i una

din bazele puteri i in terne a le regimului . Ea are drept mis iune a ta t sa unifice

diferi te le pop oar e a le Uniunii, de a le e duc a c onfor m principiilor marxis t- leninis te

§i de a interzice or ice r e pune re in discujie a s tatu quo- ului inte rn din URSS ca §i allagarului socialist (intervenjia armatei sovietice in Cehoslovacia in 1968). Ea este

do ta ta cu un a rmamen t mode rn impor tan t : submar ine cu p ropu ls ie nuc lea ra ,

rachete . . .

Activita tea diplomajie i contras teaza cu imobil ismul intern. Daca re la j i i le cu

China ra ma n in cont inuare proas te , fiecare s ta t acuzandu- 1 pe ce la la lt de

he ge m on ism §i ex pan s ionis m in Africa , URSS cont inua sa- §i ex tinda influe nja §i

in Ame rica Latina e a intr e j ine re la jii cu paispr eze ce s ta te . In Orientul Apro piat, e a



|Corda sprijinul sau Jarilor arabe cele mai ostile Israelului cum ar fi Siria §i

|inlestinienilor. Ei intervin militar in Afganistan dupa decembrie 1979 unde ajuta

mivernul comunist sa se menjina. URSS profita astfel de pe urma destinderii

ptMitru a modifica echilibrul de forje in favoarea sa.

Acestui ansamblu alcatuit din politica interna imobila §i politica externa

nrtiva i s-a dat numele de “brejnevism”.

E v o l u t i a

S o c i e t a t i i S o v i e t i c e

POPULAJIA

Populajia sovietica atinge 262,4 milioane de locuitori in 1979. Este vorba de o

mcetinire a cre§terii demografice (0,9%) ca urmare a scaderii ratei natalitajii

( f , 8%o in 1937; 17,6%o in 1973). Cauzele sunt diverse: serviciul femeilor,

urbanizarea, frecventa divorjurilor, cre§terea exigenjelor culturale. Totu§i, trebuie

notate comportamentele diferite dupa regiuni: fecunditatea este mai ridicata in

Asia Centrala §i Caucaz §i de o maniera mai generala in regiunile musulmane

decat in regiunile europene ale Uniunii unde populajiile sunt in declin sau

stagneaza numeric.

-Partea poporului rus in continuare majoritar (52,4% in 1979) se diminueaza.

Ultimul recensamant indica 91 de najionalitaji. Najionalitatea se define§te prin

referirea la o limba. Slavii reprezinta 74,&% §i turco-mongolii 13,4%. Multe

najionalitaji au disparut §i unele din ele afiate in regres sunt foarte ameninjate

cum ar fi acelea de la periferia baltica.

- Femeile reprezinta 53,5% din populate. Constitujia afirma principiul

egalitajii intre barbat §i femeie, insa anumite restricjii sunt favorabile barbajilor:

intrarea in marile §coli, salarii mai ridicate §i mai mult timp liber. De altfel rolul

femeilor in cadrul partidului nu corespunde importanjei lor numerice §i ele nu

acced deloc la posturile de raspundere cele mai ridicate.

Dezvoltarea industrializarii URSS favorizeaza urbanizarea. Mi§carea se

accelereaza in ultimele decenii. Din 1970 in 1979 de exemplu, populajia urbana a

crescut de la 136 la 163,6 milioane de locuitori deci cu 20%. Ea reprezinta astfel

62% din total. Aceasta mi§care rezulta pe de o parte (12 milioane de persoane)

de pe urma sporului natural insa s-a facut mai ales in dauna populajiei rurale.

1 49 / U R S S s u b Bre jnev (1 97 4 - 1982)



- Intr-adevar, satele continua sa se depopuleze din diverse motive. Pe de

parte tinerii celibatari pleaca de buna voie la ora§ unde se stabilesc §i i§i

intemeiaza un camin. Pe de alta parte voinja guvernamentala de urbanizare a

satelor prin regruparea acestora in centre rurale de tip urban, a§a-numitele

Agrogorod, sparge cadrele traditionale ale viejii rurale fara a oferi toate avantajele

ora§ului.

In ciuda eforturilor in domeniul construcjiei, numarul persoanelor care

necesitau locuinja dupa razboi -25 milioane -§i cre§terea populajiei urbane ar fi

necesitat investijii superioare acelora consimtite de planuri. Criza de locuinje

ramane ingrijoratoare. In 1960, 60% din familii erau nevoite sa imparta bucataria

§i baia cu alji locatari. La inceputul anilor ’80 suprafaja autorizata pe persoana nu

putea sa depa§easca 9 m2 sub pedeapsa de amenda sau obligatia de a caza §i

alte persoane.

150





lupta constanta §i perseverenta impotriva fenomenelor antisociale" §i prinln

care citeaza “alcoolismul... incalcarea disciplinei muncii, indiferenfi, parazitismul

§i pretenl'ia de a ob[ine mai mult decat ceea ce societatea poate sa o f ere...".

Succesorul sau, Andropov ameninja lucratorii absentei§ti sau alcoolici <u

diverse sancjiuni (suprimarea primelor, rejineri din salarii...) caci el vede in

aceste doua vicii cauzele esenjiale ale slabei productivitaji a economiei sovietice,

Insa cata vreme muncitorul ameninjat de sancjiuni poate sa ceara mutarea sa in

alt loc de munca disciplina este greu a fi facuta respectata in intreprindere. Or,

dreptul de greva neexistand in URSS, aceasta schimbare este singura metoda

prin care un muncitori§i poate exprima nemuljumirea. Astfel instabilitatea mainii

de lucru este importanta: un muncitor din cinci i§i schimba locul de munca in

fiecare an.

Concediile anuale sunt de cel pujin cincisprezece zile lucratoare (o luna

pentru cei mai tineri de 18 ani). in anumite cazuri concedii suplimentare sunl

acordate (pentru cadre in funcjie de vechime sau de pericolul muncii). 60% din

sovietici pleaca in vacanje. Alegerea locului depinde de posibilitajile de primire,

de venituri §i de gusturi insa este adeseori sgmnul unei apartenenje sociale (deexemplu, intelighenjia prefera Jarmurile Mafii Negre sau ale Balticii, nu este rara

situajiain care noii muncitori se reintore'in satele lor de origine).

La nivelul distracjiilor anchetele efectuate arata progresul televiziunii care

absoarbe jumatate din timpul liber in mediul rural, 20% la ora§e. Lectura ramane

totu§i practicata in mai mare masura decat in Franja. Frecventarea muzeelor este

foarte importanta. Teatrul, cinemaul §i sportul se bucura de amatorii lor.

Raritatea ma§inilor nu favorizeaza evadarea din week-enduri §i concediile

anuale.Reabilitarea familiei a inceput o data cu Stalin. Constitujia stipuleaza in

articolul sau 53 ca statul o ia sub protecjia sa §i de fapt el este astazi principalul

sau arbitru §i sprijin. Viaja familiala nu mai este deci ca alta data o afacere

privata. Dealtfel, transformarile economice §i politice sunt raspunzatoare de

modificarea valorilor familiale. Astfel imaginea femeii casnice a facut loc aceleia

a femeii salariate §i angajate in edificarea socialismului.

in viaja cotidiana, dificultajile materiale provoaca tensiuni care fac ca familia

sa sufere. intr-adevar coabitarea intr-o locuinja a mai multor generajii ramanefrecventa. 70% din tinerele cupluri fara copii traiesc cu parinjii lor. Se constata ca,

dintr-un sfert de familii, trei generajii traiesc sub acela§i acoperi§. in fine, trebuie

adaugarea coabitarea unor familii diferite datorata crizei de locliinje. Deci nu ar

trebui sa ne mire numarul extrem de ridicat al divorjurilor mai ales la ora§ (la

Moscova se numara un divorj la doua casatorii).

Daca, in drept, egalitatea sojilor este recunoscuta, moravurile Iasa sa subziste

o mare inegalitate. 0 ancheta arata ca intre 60 §i 70% din sarcinile familiale ii

152



h-viii femeii §i ca timpul liber al acesteia nu atinge decat jumatate al aceluia al)o(ului §i se reduce la o treime o data cu venirea copiilor. Ea arata de asmenea

i ,i saptamana de lucru a Jarancii kolhoznice atinge chiar 88 de ore, ceea ce

pseamna zile de 12-13 ore inclusiv duminicile.

Termenul de patrie §i-a recapatat intreaga sa valoare o data cu moartea

milioanelor de sovietici cazuji In timpul celui de-al doilea razboi mondial. Bunul

Vetajean sovietic” este muncitorul care lucreaza pentru binele alor sai §i binele

(oniun care se confunda, disciplinat, care adera in totalitate la sistemul ale carui

Valori le transmite §i familiei sale. El a fost crescut in aceste principii inca de la

ccjkmai frageda varsta, prima sarcina a §colii fiind aceea de a educa comuni§ti.Kste de asemenea datoria familiei, partidului, Komsomolului, sindicatelor, presei,

.utei, armatei...

Portretul acestui “erou socialist” arata atenjia acordata moralei care

Invadeaza toate sectoarele de activitate a societajii. Legata de ideologia marxista,

ea este sociala §i nu individual sau religioasa §i trebuie sa duca la crearea

“omului nou”. Este considerat drept bun tot ceea ce permite edificarea societajii

Comuniste. Este condamnabil tot ceea ce o franeaza, ca alcoolismul care capata

dealtfel proporjii neliniftitoare (vanzarile de alcool au crescut de patru ori intre

1940 §i 1973), delincventa, crescuta o data cu urbanizarea sau abuzurile comise

tli' birocrajie care discrediteaza regimul. Anti-eroul este evident dizidentul...

De fapt, inca de la inceputul anilor ’80, liderii sovietici sunt nelini§ti{i de pe

urma sclerozei societajii care antreneaza pasivitatea in masa populajiei sovietice,

blocarea oricarei modernizari de catre birocrajie partidului §i o nelini§titoare

Inapoiere a URSS pe planul tehnologiei, productivitajii, rentabilitajii, ameninjand

viitorul regimului §i credibilitatea sa. Aceasta este problema cheie care se pune

in faja succesorilor lui Leonid Brejnev a carei lunga domnie se identified cu

stagnarea Uniunii Sovietice.

I

153/ U R S S s u b Bre jnev (1974 - 1982)



E§ecul

COMUNISMULUI


Dupa disparitia primilor doi succesori ai lui Leonid Brejnev, Mihail

Gorbaciov sose§te la putere in 1985. Hotarat sa redea dinamismul

unui sistem politic sclerozat, el pariaza pe o revitalizare a

comunismului prin democratie §i pune in aplicare Perestroika.Puterea sa este atunci contestatS atat de conservator!' ostili oricaror

schimbari §i de liberalii nerabdatori. Decizia lui Gorbaciov de a face

dreptate aspiratiilor nationale care se exprima amenintand unitateaUniunii ii impinge pe conservatori sa incerce un puci in august 1991;

e§ecul lor conduce la interzicerea comunismului in URSS. Perestroikaa condus in egala masura la abandonarea comunismului in Europa

rasariteana inca din 1989; caderea zidului Berlinului §i reunificarea

germana vor “descuia lacatele” §i rand pe rand toate tarile resping

comunismul §i dependenta de Moscova. Republicile sovietice, ele

insele i§i proclama independenta §i in decembrie 1991, U RSS se

dezmembreaza definitiv.



S U C C E S I U N E A L U I L E O N I D B R E J N E V

(1 982- 19 85)

IURI ANDROPOV (NOIEMBRIE 1982-FEBRUARIE 1984)

Moartea lui Leonid Brejnev pe 12 noiembrie 1982 nu permite totu§i rezolvarea

imediata a problemei succesiunii sale, in a§a mare masura puterea in URSS

depinzand de delicatul echilibru intre clanuri §i clientelele in care este divizata

hirocrajia sovietica.

Imediat dupa moartea lui Brejnev, comitetul central desemneaza ca succesor

in funcjie de secretar general al partidului pe Iuri Andropov. In varsta de 68 ani el

Irece drept mezinul echipei conducatoare sovietice a carei varsta medie este de

70 ani. Noul secretar general a realizat o cariera de om de aparat. Conducator alKomsomolului, intra in partid in 1939 §i in cadrul Comitetului Central in 1951.

Ambasador in Ungaria, joaca un rol important in inabu§irea revolupei ungare de

catre trupele sovietice in 1956. Incepand cu 1957 incepe cariera sa politica.

llnsarcinat cu “partidele fraje§ti” in sanul Comitetului Central, el controleaza de

fapt partidele comuniste la putere in Jarile din Est. In 1967, devine §ef al KGB,

post cheie in sanul elitei conducatoare. Cu acest titlu el este insarcinat cu

represiunea impotriva dizidenjilor. Membru al Politburoului din 1973 el figureaza

printre favoripi la succesiunea lui Brejnev. Numirea sa, sprijinita de coalijia

armatei, polijiei §i diplomatic!, reprezinta pentru apropiapi acestuia in special

pentru protejatul sau Constantin Cernenco un e§ec sensibil. Noul secretar

general parea a vroi sa puna rapid in practica o politica de reforme insa acestea

se confrunta cu imobilismul structurilor §i rezistenja aparatului birocratic

instaurat de predecesorul sau. In plus liderii sovietici practica o politica de

a§teptare prea pu(in dornici de a se angaja in spatele unui om a carui sanatate

I parea grav compromisa. De fapt, Andropov atins de paralizie moare pe 9

februarie 1984.

155 / E s ec u l c o m u n is mu l u i (1982 - 1991)



■il

KONSTANTIN CERNENKO

(FEBRUARIE 1984-MARTIE 1985)

Pe 13 februarie, Comitetul Central al partidului comunist il alege ca succcsm

al lui Andropov pe vechiul sau rival, Konstantin Cernenko, considerat a fi omul In!

Brejnev. Nascut intr-o familie de Jarani in 1911, §i el la randul sau a facut o carieiA

intreaga in organizajia de partid §i grajie lui Brejnev a cunoscut o rapid,!

promovare politica: supleant al Comitetului Central in 1966, membru titulai In

1971, secretar in 1976, el asigura secretariatul lui Brejnev in numele caruh

supravegheaza organizajiile locale ale partidului. Intrat in Biroul politic in 1977, |

membru titular anul urmator, el trece din acest moment drept succesorul Ini

Leonid Brejnev. Inlaturat la moartea acestuia in 1982, accede la postul suprem,

cincisprezece luni mai tarziu. Numirea sa in fruntea Uniunii Sovietice parea ,s.l

dea asigurari oamenilor de aparat pusi in funcjie de Brejnev, nelini§tiji dr

veleitajile reformatoare ale lui Andropov §i care vad in el un element de echilibm

intre clanuri; varsta sa (73 ani) pare sa garanteze stabilitatea §i nu bareaza nici

calea ambijiilor conducatorilor mai tineri. In fine temperamentul sau §ters parea

sa anunje intoarcerea catre o conducere colegiala. Insa numirea ca “numarul

doi” al partidului al lui Mihail Gorbaciov care-si datoreaza in mare mastna

ascensiunea politica a lui Iuri Andropov arata ca fortele care 1-au susjinut pi'

acesta raman puternice §i ca trebuie limit cont de ele. Nu mai pujin, alegerea in

postul de §ef de stat in primavara lui 1984 a secretarului general al partidului

arata ca el reprezinta cheia de bolta a compromisului realizat. Ramane ca

numirea in fruntea URSS a unui om mai in varsta decat Andropov, cu sanatate.i

compromisa, imbraca caracterul unei solujii de tranzijie, demonstrand dorinja destabilitate a generajiilor care au cunoscut teroarea stalinista §i se tem de oriee

rasturnare de situajie: ea nu face decat sa intarzie momentul inevitabil in care

noile generajii vor accede la putere §i vor trebui sa rupa cu imobilismul erijat in

principiu de guvernare. 0 data cu moartea lui Konstantin Cernenko pe 10 martie

1985, la treisprezece luni dupa sosirea sa la putere, a venit ora scadenjei.

ALEGEREA LUI GORBACIOV (MARTIE 1985)

Inca de pe 11 martie 1985, “nucleul conducator” compus din membri in

general varstnici decide in unanimitate sa il aleaga pentru succesiunea lui

Cernenko pe Mihail Gorbaciov in varsta de numai 54 ani §i considerat inca din

timpul bolii lui Cernenco (vara 1984) ca probabilul sau succesor. Nascut in 1931,

156

Inlrat in randurile partidului in 1952 in timpul studiilor sale de drept la Moscova,

(lorbaciov a devenil in 1955 inginer agronom §i responsabil al tineretului

romunist al regiunii Stavropol, in 1970, urea in ierarhia partidului devenind primul

lecretar al regiunii Stavropol, funcjie pe care o va pastra pana in 1978. La aceasta

dalii este promovat la Moscova pentru a prelua funcjia e secretar federal

K-sponsabil cu agricultura. Membru supleant al Biroului Politic in 1979, accede la

Miigul de membru titular inca din anul urmator. Este in acea perioada unui din

protejajii lui Andropov care il privea drept unui dintre posibilii lui succesori. insa

numirea sa se explica de asemenea prin propriile calitaji. Este singurul jurist deImmajie din Biroul Politic §i responsabil cu politica agricola a Jari.

Noul secretar general se arata mai intai a fi de o mare prudenja plasandu-se

aparent intr-o pozijie continuatoare a predecesorilor sai, afirmand ca §i Brejnev

necesitatea de a intensifica economiile sau preconizand ca Andropov

consolidarea disciplinei ata§amentul faja de principiile coexistenjei pa§nice sau

apropierea faja de China, insa el procedeaza cu o mare rapiditate la consolidarea

puterii sale, schirnband in cateva saptamani echipa conducatoare §i

indepartandu-i pe principalii sai rivali cum ar fi Grigori Romanov sau Andrei

(iromiko care se vede obligat sa renunje la postul de ministm de externe §i

earuia i se incredinjeaza postul onorific de §ef de stat. inca din vara lui 1985 el i§i

afirma astfel autoritatea plasandu-§i fidelii in posturile cheie.

G l a s n o s t § i P e r e s t r o i k a

(1985-1991)

PROGRAMUL §1INTENTIILE LUI GORBACIOV

Gorbaciov fixeaza acjiunii sale o dubla direcjie pe care o define§te prin

cuvintele Glasnost §i Perestroika. Prima, pentru care el pretinde a urma linia lui

Cernenco are drept obiectiv sa trezeasca sovieticii din letargie printr-un Iimbaj §i

metode ale adevarului. El este intr-adevar con§tient ca URSS-ul nu poate sa-§i

menjina rangul de mare putere nici sa iasa din epoca stagnarii daca sovieticii

continua sa nu se intereseze de efortul economic indispensabil §i de soarta

patriilor socialiste §i pentru a-i incuraja sa participe la opera de construcjie

socialista, el anunja un ansamblu de reforme intr-o lucrare intitulata Perestroika

(“Restructurarea”), reforme care trebuie in ochii sai sa reconcilieze socialismul §i

157 / E s e c u l c o m u n is mu l u i (1982 - 1991)



democrajia. Acest foarte vast program trebuie sa transforme intreaga via[a illn

URSS din moment ce el prive§te atat ceta|enii cat §i statul, partidul, via|u

economica... Gorbaciov il prezinta atat drept o veritabila revolufie §i (cu o iimm

abilitate) drept prelungirea naturala a gandirii fondatorului Uniunii Sovietice .1!

carui mo§tenitor veritabil se afirma a fi, repro§and predecesorilor sai de a nu II

urmat linia directoare a lui Lenin §i afirmand ca e! 0 va relua pentru a face din

URSS un stat socialist de drept, ce implica in mod necesar restabilirea libeiH

discujii §i autonomia aparatului de stat §i adunarilor alese fa{a de partid.

Gorbaciov nu-§i face deloc iluzii asupra dificultajii punerii in aplicare .1

acestor proiecte politice neignorand faptul ca se va ciocni de forje rezistente din

sanul partidului, ale conservatorilor care sunt, in 1985, numero§i §i puternici la

toate nivelurile mai ales la cele superioare ocupate de fidelii lui Brejnev. Politicii

sa care consta in a cere partidului sa se reformeze (din moment ce Perestroika

prive§te intre altele §i punerea in discujie a privilegiilor partidului) compoilA

pentru el, ca §i odinioara pentru Hru§ciov riscul de a fi destituit de Nomenklatura,

amenin(ata in statutul sau. Poate oare aceasta din urma sa accepte de a inceta s.1

fie o birocrajie de privilegiaji constituind 0 frana in calea progresului §i inoirii? V,i

admite ea oare inoirea cadrelor propusa pentru a permite accesul unui numai

mai mare al acestora la posturi de raspundere §i facilitarea democratizarii? Este

ea dispusa sa tolereze candidaturile multiple la alegeri? Sa ri§te sa piardA

posturile lucrative sau onorifice pe care le ocupa §i avantajele de toate genurilc

legate de detinerea acestor posturi? Va merge pana intr-acolo pana a recunoaslc

adevarul recomandarilor lui Gorbaciov in ochii caruia un candidat lipsit de §ansA

la alegeri poate fi dezarmat de partid §i poate infajisa dintr-o data in mod bnil.il

soarta dificila a masei concetafenilor sai? in alji termeni, Nomenclatura este ea,oare, gata, cum cere Gorbaciov, sa se sacrifice pentru binele tuturor sovieticilor?

Gorbaciov afirma ca partidul, compromis prin egoismul §i opjiunile sale

gre§ite in ochii poporului sovietic nu are alta solu(ie daca vrea sa raman'i

elementul conducator al societajii §i sa-§i recucereasca autoritatea morala pe

care a pierdut-o, decat aceea de a lucra de acum inainte pentru binele tuturor si

nu numai pentru al sau propriu. Mijlocul care trebuie sa permita atingerea

acestui scop este supunerea la votul popular a candidaturilor responsabililor

partidului. Secretarul general mizeaza pe faptul ca, pentru a fi ale§i sau reale§i,ace§tia se vor preocupa de aici inainte mult mai mult de nevoile alegatorilor lor.

158



PUNEREA IN APLICARE A PERESTROIKAI

[ Con§tient de obstacolele care i se ridica in faja, Gorbaciov i§i ia precaujiuni

pentru a-i impiedica pe adversarii sai politici sa-i faca rau. Pentru aceasta el

in|i ilege sa se sprijine pe societate pentru a invinge iner|ia sau rezistenjele

iniiservatorilor. Astfel va decide o modificare a institujiilor. In primavara lui 1989

n lost ales la capatul unei campanii electorale animate, un Congres al deputa|ilor

poporului dintre care o parte a membrilor a fost desemnata pe baza

Cfliididaturilor multiple §i cateodata chiar impotriva candidajilor oficiali aipaitidului (este cazul lui Boris Elfin, oaia neagra pentru conservatorii partidului, la

Moscova). Acest congres al deputajilor poporului este acela care a desemnat

I’.ulamentul, Sovietul suprem, §i care trebuie sa-§i desfa§oare activitatea in

lulervalul dintre sesiunile Congresului. De asemenea acest Congres al deputajilor

poporului este insarcinat sa-1 aleaga pe pre§edintele Sovietului suprem, §eful

■l.itului sovietic dispunand de importante puteri. Objinand alegerea sa in acest

post pe 22 mai 1989, Gorbaciov se pune astfel la adapost de o tentativa de

Inlaturare complotata de birocrajia partidului, caci va fi dificil sa se debaraseze

ile un secretar general care, fiind pre§edinte, ar conserva puterile statului.In acela§i timp, Gorbaciov exploateaza fiecare ocazie de a inlocui

conservatorii cu fideli ai sai in posturile cele mai importante. In primavara lui

1989, adversarii sai, care inca se afla in biroul politic sunt izolaji. Politica externa,

nrmata, KGB-ul sunt conduse de partizani ai secretarului general. Dupa triumful

partizanilor Perestroikai la alegerile Congresului pentru deputa{ii poporului, o

Ircime din membrii Comitetului Central, incluzand toji conducatorii vechii garde

brejneviste, sunt inlaturaji §i printre ei Andrei Gromiko.

Perestroika a schimbat considerabil condi{iile de viaja in Uuiunea Sovietica.

I .etargiei brejneviste i-a succedat schimbarea. Liberalizarea intelectuala permiteinijloacelor de informare in masa sa se exprime, iar sovieticii descopera

progresiv “paginile albe” ale istoriei lor. Destalinizarea, pomita odinioara de

llru§ciov este reluata cu mai multa vigoare §i dusa pana la consecinjele sale

logice, reabilitarea victimelor lui Stal:n in special a acelora ale marilor procese de

la Moscova (cu excepjia lui Iagoda, §cf al NKVD care condusese Gulagul). Dupa

Buharin §i tovara§ii sai condamnaji ir cursul celui de-al treilea proces de la

Moscova in 1938, Zinoviev, Kamenev, Piatakov §i Radek, victime ale primelor

procese sunt reabilitate. Trotski insu§i iese din uitare, i se recunoa§te rolul din

revolujia din Octombrie §i acela de fondator al armatei ro§ii §i este laudat pentrufaptul ca i s-a opus lui Stalin. Gorbaciov se bucura de sprijinul intelinghenjiei,

favorabila politicii de liberalizare.

159 / E $ e c u l c o m u n i s m u l u i (1982 - 1991)

1



Perestroika se manifesta in fine printr-o politica externa foarte activa. in

octombrie 1988, intervine un acord Intre China §i Uniunea Sovietica asupra

traseului frontierei orientate. Progresele realizate in discujiile asupra dezarmarii

cu Statele Unite, propunerile de limitare a armamentelor strategice sau

conventionale facute de Gorbaciov, retragerea in 1989 a trupelor sovietice din

Afganistan, decizia de retragere a soldajilor cubanezi din Angola, evacuarea

trupelor vietnameze din Cambogia fac ca Gorbaciov sa apara drept un om care

ofera garanjii pentm pace, in acela§i timp masurile de liberalizare luate ii dau o

imagine de un om al deschiderii: el intr-adevar a redeschis frontierele, a

depopulat pu§cariile, a permis Ungariei sa treaca la pluripartitism §i a acceptat ca

in Polonia generalul Jaruzelski sa negocieze o impartire a puterii cu Solidaritato.

in acela§i timp, el se bucura in Occident de o mare popularitate demonstrate do

calatoriile sale in RFC §i Franja in primavara §i la inceputul verii lui 1989. Pentru a

profita de aceasta imagine favorabila, pre§edintele sovietic pledeaza pentru

ideea unei entitaji europene pe care o boteaza “casa comuna” care ar urma sa

adune state de sisteme sociale §i politice diferite.

CONTRADICTHLE §1 LIMITELE PERESTROIKAI

Lupta lui Gorbaciov impotriva Nomenklaturii pentru punerea in practica a

Perestroikai depinde total de sprijinul societajii fara de care nu poate spera ca

economia sovietica ar putea face progrese. El spera sa ca§tige sprijinul populajiei

prin intermediul reformelor politice al alegerilor cu candidaturi multiple, al

libertajii de expresie, de drepturi la discujie, insa el spera de asemenea sa §i-o

ralieze reformelor economice. Acestea sunt bazate pe o autonomie mai larga a

intreprinderilor ceea ce implica o renunjare a constrangerilor pe plan najional in

scopul de a concilia imperativele najionale §i cererea locala in ce prive§te

bunurile de consum. El injelege in plus, fara a reveni asupra principiului

proprietajii socialiste, “sa apropie omul de proprietate” (prin exemplul dantl

pamanturi in arenda familiilor Jarane§ti), sa reconstituie o veritabila piaja, sa

practice o politica a prejurilor reale, sa ceara intreprinderilor ca ele sa objina

beneficii. Este clar ca daca masa populajiei aproba prin scrisori de incurajaro

trimise secretatului general linia de ansamblu a Perestroikai §i i§i manifesta

satisfacjia de a-§i auzi conducatorii schimbandu-§i limbajul ea a§teapta inainte

de toate o imbunatajire a condijiilor sale de existenja zilnica (alimentajie, bunuri

de consum) §i pe acest plan va judeca ea acjiunea lui Gorbaciov.

Perestroika genereala in fine un anumit numar de contradicjii §i provoaca

incontestabile rezistenje. in primul rand voinja de a permite o reala libertate de

160



cxprimare care se manifesta prin intermediul ziarelor, carjilor, televiziunii,i cinematografiei, antreneaza nu numai o sporire a aspirajiilor pentru libertate §i

democrajie, ci §i formularea de critici care nu vizeaza numai birocrajia, ci §i

sistemul comunist insu§i, exprimand preferinja unei parji a sovieticilor pentru o

democratizare in maniera occidental! Or, in nici un caz Gorbaciov nu se refera

la modelul occidental atunci cand vorbe§te de “Glasnost" §i “Perestroika”.

Pentru el consolidarea “democrajiei sociale” este sinonima cu buna funcjionare

a principiilor leniniste de guvernare. In aceea§i maniera in care prin “Glasnost”

I se poate injelege transparent, se poate insa injelege de asemenea un ansamblu

de informajii oferite societajii in scopul de a o mobiliza. In orice maniera,> Glasnost §i Perestroika se exercita in limite foarte restranse. Ele nu privesc nici

I armata, nici diplomajia §i nu trebuie sub nici o forma sa poata duce la

rasturnarea regimului. Gorbaciov afirma intr-adevar ca nu se pune problema de a

reveni asupra celor doua principii fundamental care stau la baza regimului §i

! care sunt dictatura proletariatului §i proprietatea statului asupra mijloacelor de

f producjie. Dealtfel el considera ca tot partidul este cel caruia ii aparjine sarcina

de a exercita controlul asupra populajiei §i opiniei publice. In gandirea

pre§edintelui sovietic, Perestroika este deci o strategie politica destinata inainte

i de orice sa consolideze statul sovietic in interior punand capat rupturii dintre•{ partid §i societate care il slabe§te pe plan extern. Democratizarea trebuie sa

I amelioreze o imagine §i o putere de atracjie acum §tirbita.

Exact raportandu-se la aceste obiective (pe care §i ei le imparta§esc) vor

1 critica conservatorii din partid Perestroika considerand ca ea pune in discujie

i chiar bazele sistemului sovietic. Ei incearca sa franeze reformele economice care

I pentru ei ar lichide socialismul. Ei accentueaza efectele negative ale Perestroikai,

I refuzul de a lucra care devine masiv, manifestajiile neautorizate, framantarile

I najionaliste care afecteaza provinciile baltice, Armenia, Georgia §i Uzbekistan ca

§i alte provincii periferice §i ameninja Uniunea Sovietica cu dezmembrarea. Ei! sunt indignaji de pierderea de influenja a Uniunii Sovietice faja de satelijii sai

europeni care injeleg totodata sa scuture jugul URSS §i sa respinga comunismul.

Voind sa transforme structurile instaurate de pe vremea lui Stalin, grajie

sprijinului unei societaji pe care predecesorii sai §i-o doreau pasiva, Gorbaciov §i-

a asumat un rise considerabil.

i

DECEPTIILE PERESTROIKAI

Anul 1990 este anul in care cre§terea framantarilor pare sa duca la repunerea

in discujie a Perestroikai ca urmare a resurgenjei sentimentelor najionale fapt pe

161 / E$ e c u l c o m u n is mu l u i ( 19 8 2 - 1 9 91 )



care Gorbaciov nu il prevazuse in planul sau de redresare a URSS. Confruntaii

interetnice au loc in Azerbaidjan, in Nagornii-Karabakh, in Kirghizia, Moldova... .si

conflicte najionale ameninja coeziunea Uniunii sovietice; Lituania se declar.i

independents, apoi Estonia, Letonia, Georgia §i Armenia; alte republici sc

proclama suverane: Federatia Rusa, Azerbaidjan, Uzbekistan, Turkmenia,

Tadjikistan, Moldova, Bielorusia, Ucraina. Republicile autonome reclama, la

randul lor, independent sau suveranitatea. Se poate observa ca ameninjarea

care apasa asupra Uniunii Sovietice este grava: legile Uniunii Sovietice nu mai

sunt respectate, recrujii din provinciile in dizidenja nu se mai prezinta pentru a-iji

efectua stagiul in armata sovietica, autoritatea sovietica se prabu§e§te

pretutindeni (republicile incheind acorduri intre ele ignorand autoritajile

centrale).

Con§tient de pericol, Mihail Gorbaciov se pronun Ja dupa februarie 1990

pentru o noua federajie sovietica pe principiul acordului voluntar cu diverse

forme de legatura. El pregate§te un “tratat al Uniunii" §i in aceasta perspective,

Congresul deputajilor poporului accepta proiectul unui referendum cu privire la

apartenenja la Uniune, care ar trebui sa aiba loc in primavara lui 1991, insa deja§ase republici §i-au afirmat voinja de independenja ceea ce reprezinta un

obstacol in calea politicii unioniste preconizata de Gorbaciov.

Economia sovietica se inrautaje§te constant dand la iveala falimentul

sistemului. Trenurile §i vapoarele nu mai sunt descarcate, alimentele nu mai

ajung in ora§e, iar piaja neagra este din ce in ce mai infloritoare. Toate reforme le

preconizate pana atunci de Gorbaciov nu au reu§it decat sa sporeasca lipsurilc

dezorganizand angrenajele tradijionale fara a le inlocui cu noi circuite. Aceasta

situajie genereaza nemuljumiri, framantari sociale, greve astfel incat Gorbaciovare in vedere o reforma economica profunda care ar avea drept scop trecerea

prin etape succesive de la economie dirijata la o economie de piaja planificata §i

controlata/'Primul ministru Rijkov face cunoscut Sovietului Suprem planul de

aplicare al acestei reforme, insa textul este atat de lung §i atat de confuz incal

deputajii il resping. De-a lungul verii puterea pare sa se orienteze catre o

liberalizare mai profunda a economiei conform vederilor lui Boris Eltzin,

pre§edinte al Federajiei Ruse, iar Parlamentul i§i autorizeaza pre§edintele sa

legifereze prin decrete timp de 18 luni pentru a introduce economia de piaja. in

realitate, decretele intaresc masurile disciplinare §i reforma economica este

amanata ca urmare a dezordinilor de orice natura care afecteaza Uniunea

Sovietica. La sfar§itul anilor ’90, se revine la o economie administrate, spre mare

decepjie a reformatorilor §i a partizanilor liberalismului economic.

' Ca urmare a acestor convulsii, Mihail Gorbaciov nu a incetat in aparenja sa-§i

consolideze puterile, slabindu-le pe acelea ale partidului. Astfel, in februarie 1990,

Plenara Comitetului aproba abandonarea rolului conducator al partidului -

162



"

introducand astfel multipartitismul - §i trecerea la un regim prezidenjialdemocratic. Cel de-al XXVlII-lea Congres PCUS in iulie modifica statutul Biroului

politic a carui structure devine federala, astfel incat aceasta institute pierde rolul

director politic §i este cantonata intr-un rol de armonizare interrepublicana. Dupa

realegerea lui Gorbaciov ca secretar general, Comitetul central este reinoit in

proporjie de 85% suferind astfel cea mai puternica epurare pe care a cunoscut-o

vreodata. Aceasta intarire a puterilor duce la aparijia unor intrebari cu privire la

destinul Perestroikai. In decembrie 1990 ministrul de externe §evarnadze i§i da

demisia pentru a protesta impotriva “avansarii spre dictatura” din URSS. La

randul sau Eljin se pronunja in Parlament impotriva unei noi sporiri a puterii luiGorbaciov pe care il acuza de a vroi sa revigoreze gestiunea birocratica

folosindu-se de KGB, armata §i polijie. Parlamentul il ignora §i ii acorda lui

Gorbaciov controlul total ? supra executivului. Conservatorii reca§tiga atunci

avantajul; postul nou creat d* vicepre§edinte §i de ministru de interne le revin.

Gorbaciov care anunjase ini :njia sa de a stopa forjele centrifuge ale Jarii

ameninja ca va administra direct regiunile rebele, ca va normaliza presa scrisa §i

relua controlul asupra televiziunii.

Perestroika i§i demonstreaza astfel contradicjiile: a introduce democrajia

inseamna a ameninja insu§i sistemul comunist §i existenja Uniunii Sovietice; avoi sa menjina coeziunea URSS §i regimul comunist implica recurgerea la forja §i

sfar§itul procesului democratic, intre ace§ti doi termeni ai alternative primul

este acela care va avea ca§tig de cauza.

1 9 9 1 : D e l a S f a r § i t u l

C o m u n i s m u l u i l a D i s p a r i t i a U r s s

NOUL PROIECT DE UNIUNE

in ianuarie 1991, aparent la inijiativa liderilor militari, armata sovietica

intervine in Jarile baltice, intai la Vilnius, apoi la Riga, provocand morji §i raniji.

Valul de indignare care izbucne§te in lume dupa masacrul de la Vilnius §i

manifestajia de la Moscova la care cu sute de mii de participanji care cer demisiapre§edintelui sovietic il determina pe Gorbaciov sa realizeze cu adevarat forja

sentimentului najionalist pe care pana atunci o subestimase. injelegand ca este

zadarnicsa se opuna mi§carii care determina popoarele Uniunii Sovietice sa vrea

1 6 3 / E § e c u l c o m u n i s m u l u i ( 19 8 2 - 1 9 9 1)



sa se conduca singure de aici inainte, sa-§i faca propriile legi, sa-§i adminisln /ii

economia a§a cum "considera, el se decide sa pregateasca un nou proied ilii

Uniune care ar urma sa Jina cont de aspirajiile lor §i ar permite daca v,i Ii

acceptat sa salveze ce se mai poate salva din coeziunea Uniunii Sovietice.

Referendumul federal cu privire la menjinerea Uniunii Sovietice are loc pe 11

martie 1991. Consultarea nu a putut totu§i avea loc decat in 9 republici din l'i

pentru ca cele trei republici baltice (Estonia, Lituania, Letonia) se declarasciA

demult independente, iar alte trei republici, Georgia, Armenia §i Moldova

anunja intenjia de a face la fel.

Chestiunii ridicate: "Considera[i indispensabila menjinerea Unit

Republicilor Sovietice Socialiste sub forma unei federa(ii reinoite de republit i

suverane §i egale in drepturi in care vor fi deplin garantate drepturile §i Liberld(llv

persoanelor de orice na(ionalitate?” majoritate sovieticilor consultaji (76%) Il

raspund “da”. Insa acest raspuns pozitiv corespunde in mai mare masura

dorinjei lor de reinoire §i suveranitate decat ata§amentului faja de Uniune

Evenimentele care ii urmeaza confirma rapid aceasta interpretare. Numai la

treisprezece zile dupa referendumul unional populajia din Georgia care refuza.sesa participe se pronunja pentru independent (care este proclamata pe 9 aprilie)

Cat despre Rusia care s-a pronunjat pentru Uniune ea manifesta in acela§i tini|>

dorinja sa spre o evolujie specifica decizand cu o strivitoare majoritate adoptaie.i

regimului prezidenjial.

Aceasta decizie capitala are drept efect imediat slabirea politica a In!

Gorbaciov care are acum un rival in persoana lui Boris Eltzin ales pre§edinte al

Rusiei prin vot universal pe 12 iunie 1991, ceea ce ii confera un avanta|

considerabil in faja pre§edintelui Uniunii care, nu a primit consacrarea votulul

popular. De fapt, Boris Eljin, con§tient de autoritatea pe care i-o ofera alegerea

sa, i§i consolideaza din ce in ce mai mult puterile in Rusia, privandu-1 in acelasl

timp pe Gorbaciov de orice mijloc de acjiune reala in interior, in acela§i timp in

care pe scena internajionala pre§edintele URSS ocupa totu§i primul loc ca

reprezentant al Jarii sale la intalnirea la varf a Jarilor industrializate reunite la

Londra in iulie 1991, de exemplu. El face cunoscut aici nevoile economice ale

Uniunii Sovietice in acela§i timp in care anunja voinja Jarii sale de a trece la

economia de piaja, privita ca o garanjie acordata Occidentului pentru objinerea

ajutorului scontat.

164



PUCIUL CONSERVATOR (18-21 AUGUST 1991)

Anunjarea trecerii catre economia de piaja semnifica faptul ca Gorbaciov

i ondamna economia socialists §i facand aceasta aduce o lovitura fatala dogmei

marxist-leniniste. Aceasta decizie constituie deci o cotitura fundamentals in

ilczemembrarea sistemului comunist. Intr-o prima etapa la Plenara Comitetului

Central al partidului comunist al URSS de pe 25 §i 26 iulie, ea va duce la

E abandonul principiului luptei de clasa. De atunci evenimentele se precipita,

('onservatorii nemaiputand suporta sa vada atingerile aduse principiilorliindamentale ale marxismului. Ei acceptasera cu greutate pierderea de influenja

n Jarii lor in Europa de Est dupa 1989. Ei se tem de dezmembrarea Uniunii

Sovietice. II considera pe Gorbaciov personal responsabil de ;destramarea

regimului §i a statului, de slabiciunile economiei §i de pierderea imperiului.

IConsiderand ca acesta nu mai este demn sa conduca statul §i partidul, ei

cstimeaza ca trebuie sa se debaraseze de el. tncep prin a-1 izola concentrandu-§i

atacurile asupra principalului lui consilier, Iakovlev, care demisioneaza la randul

|.s,iu din partid §i denunja ameninjarea unei lovituri de stat impotriva lui

(iorbaciov.

Aceasta are loc efectiv pe 19 august, cu o zi inainte de ziua in care trebuia

semnat noul tratat asupra Uniunii. Puci§tii il rejin pe pre§edinte prizonier in

I re§edinja sa de vacanja din Crimeea §i il declara “incapabil sa-§i asume

: funcjiunile din motive de sanatate”. Ei il numesc in fruntea statului pe

B vicepre§edintele URSS, Guennadi Ianaev §i organizeaza un “Comitet de stat

I pentru starea de urgenja” alcatuit din opt membri, care in afara noului pre§edinte

il include pe primul ministrul Pavlov, vicepre§edintele Consiliului apararii Oleg

■ Baklanov, pre§edintele KGB-ului Kriucikov, ministrul de interne Boris Pugo,

I mare§alul Iazov, ministrul apararii, pre§edintele Asociajiei intreprinderilor de stat

■ Alexandre Tiziakov §i pre§edintele Uniunii agrarienilor Vasssili Starodobtsev.

I Artizanii puciului sunt deci inaljii demnitari ai statului §i partidului, conducatorii

I polijiei, armatei, KGB-ului §i ai planificarii economice. Obi§nuit sa vada poporul

I supunandu-se pasiv legilor facute de conducatori ei, nu se a§teapta la o reacjie

populara in favoarea pre§edintelui §i ignora opinia lui Boris Eltzin, totu§i liderul

reformatorilor.

Or, de-abia a inceput puciul ca pre§edintele ms face apel de rezistenja §i cere

I armatei sa se alieze cu populajia pentru a face sa e§ueze “lovitura de stat

I reacjionara”. Pucijtii vor putea constata astfel ca poporul nu mai este la fel de

I pasiv ca inainte de Perestroika. El a capatat gustul libertajii §i nu mai dore§te sa o

I piarda. Responsabilizat el reacjioneaza §i coboara in strada pentru a manifesta

' impotriva puci§tilor la Moscova §i mai apoi la Leningrad. Gorbaciov se bazase pe

165 / E$ e c u l c o m u n i s mu l u i ( 19 8 2 - 1 99 1)



societate pentru a-i invinge pe conservatori. Din acest punct de vedere a reujil

partial chiar daca reacjia populara nu este nici atat de generalizata, nici atat de

masiva pe cat ar fi sperat.

Rezistenja condusa de Eljin, deconcerteaza pe pucigti care sunt dezbina(l

chiar a doua zi dupa puci §i se arata incapabili sa controleze situajia. in noaptoa

urmatoare o ciocnire intre o unitate de blindate §i manifestanji genereaza tni

morji. Totul se precipita de acum inainte, puterea puci§tilor se descompunc,

Boris Pugo, ministrul de interne se sinucide in timp ce ceilalji conducatori ailoviturii de stat sunt arestaji. in noaptea lui 22 august, Gorbaciov revine din

Crimeea §i i§i reia funcjiunile.

Occidentul a putut urmari fazele esenjiale ale acestor zile grajie televiziunii

Deconcertat la anunjul puciului, el se intreaba daca URSS-ul deja destul de

avansat pe calea libertajilor nu va cunoa§te o noua dictatura. El a admirat curajnl

lui Eltzin care urcat pe un tanc al forjelor ce aparau Parlamentul ms a facut apel

la armata sa fratemizeze cu muljimea. in fine el s-a bucurat de e§ecul puci§tilor si

a avut o senzajie de usurare atunci cand i-a vazut pe sojii Gorbaciov sanato§i si

nevatamaji intr-un moment cand toata lumea se temea pentru viaja lor.

Puciul a e§uat deci foarte repede, mai ales pentru ca puci§tii nu prevazuser.i

ca ar putea intalni o rezistenja serioasa §i nu pregatisera cu adevara!

operajiunea, pentru ca nu toata armata era dispusa sa-i urmeze, anumiji generali

cum ar fi comandantul forjelor de Vest, generalul Novojilov sau comandanlul

forjelor aeriene, generalul (§i viitor mare§al) §apo§nikov refuzand sa asculte de

ordinile comitetului de stat, iar alji ofijeri abandonand o mi§care perdanta !}ipentru ca KGB-ul de asemenea dezbinat. in concluzie, puci§tii care sperasera sa-i

redea partidului comunist pozijia sa dominanta vor ajunge la rezultatul exacl

opus: puciul semnifica lovitura de moarte data regimului comunist §i statului

sovietic.

SFAR§ITUL COMUNISMULUI IN URSS

Ca un gest simbolic al noilor vremuri, muljimea. imediat a doua zi dupa

e§ecul puciului demoleaza statuia lui Dzerjinski, ft ndatorul polijiei politice

(stramoa§a KGB-ului) §i se apropie momentul in care € a va ataca chiar memoria

fondatorului Uniunii Sovietice, demoland statuile lui Lenin, retragandu-i

portretele de pe edificiile publice §i din care, redand ora§ului Leningrad vechitil

sau nume de dinainte de 1914, Sankt-Petersburg. Veritabilul beneficiar al e§eculni

lo it rii de stat este Eljin care iese mai p ternic de pe rma acestor incercari si



I’iirlamentului ms decizand suspendarea activitajilor partidului comunist, al

l ederajiei Ruse. Insa discreditarea partidului, vinovat de a fi incercat o lovitura delor|a impotriva reformelor democratice este mult prea mare: cateva zile mai

l.irziu, Gorbaciov i§i da demisia din func(ia de secretar general al partidului

comunist al Uniunii Sovietice, dupa ce a invitat Comitetul Central sa se dizolve.

I’artidul Comunist este interzis atunci in armata §i in organismele statului. Pe 29

august 1991, Sovietul Suprem suspenda activitajile partidului comunist in intreaga

I iniune §i decide sa se autodizolve.

Ca urmare a disparijiei partidului comunist care de|inea efectiv puterea, de

aici inainte va exista un vid institutional. Pentru a-1 umple este necesara o noua

Constitute §i sunt insarcinate trei organisme pentm o perioada tranzitorie saconduca URSS-ul: un Consiliu de stat reunindu-1 pe Mihail Gorbaciov §i

conducatorii republicilor este insarcinat sa coordoneze politica externa §i

•liestiunile interne comune acestor republici, un Comitet interrepublican trebuie

sa regrupeze reprezentanjii tuturor republicilor pentru a coordona gestiunea §i

reforma economiei, iar un Consiliu al reprezentanflor deputajilor poporului este

insarcinat sa elaboreze noua Constitute a Uniunii. In fine, KGB-ul, instrument al

dictaturii proletariatului, supraviet-iieste pana pe 2 octombrie 1991 cand Consiliul

<le stat ii pronun{a dizolvarea care nu este in realitate decat o reorganizare pe trei

direcjii, pe viitor autonome, un serviciu central independent de informal, un

serviciu interrepublican de contra-spionaj §i un Comitet de stat pentru apararea

frontierele.

Epilogul, care inchide istoria comunismului in Rusia, este decizia luata pe 6

noiembrie 1991 ca urmare a inijiativelor similare luate in alte republici de a

dizolva partidul comunist al Federajiei Ruse. In toamna lui 1991 nu mai exista

partide comuniste in URSS, iar naufragiul partidului care constituia factorul

coagulant al Uniunii il antreneaza pe acela al Uniunii Sovietice inse§i.

MOARTEA URSS

In momentul puciului, un anumit numar de republici §i-au proclamat mai

mult sau mai putin formal independent sau au inceput procesul care conducea

la aceasta. Puciul va avea drept efect precipitarea mi§carii de dezmembrare a

Uniunii Sovietice. In saptamanile care urmeaza toate republicile, cu excepjia

Kazakhstanului §i Rusiei, i§i proclama rand pe rand suveranitatea §i desfacerea

legaturilor care le uneau de puterea federala. Pe 17 septembrie cele trei {ari

baltice sunt admise la ONU.

167 / E § e c u l c o m u n is mu l u i ( 19 8 2 - 1 9 91 )



Independent dorita de republici nu inseamna totu§i ca fiecare republic,iinjelege sa rupa legaturile cu celelalte pe toate planurile. Cate dintre ele ai Ii

viabile, singure in domeniul economic? '{’inand cont de aceste considerenlr

Gorbaciov consacra restul de influenja care i-a mai ramas incercarii de a salv.i

Uniunea, sperand sa reuneasca cel mai mare numar posibil de republici intr-o

noua federajie. in octombrie 1991, el elaboreaza astfel un tratat economic care

este semnat de opt republici (lipsesc in afara Jarilor baltice, Ucraina, Moldova,

Georgia §i Azerbaidjan), iar consiliul de stat pregate§te un tratat de uniune

politica pe baze federate. Puterea centrala nu ar mai urma sa exercite de acmi)inainte decat funcjiile care i-ar fi delegate de statele membre suverane, iar acesl<(

funcjii s-ar reduce in fapt la diplomajie §i problemele militare.

Aceasta noua uniune aparea destul de ipotetica, iar aceea care mai cred in

realizarea ei sunt din ce in ce mai rari. Boris Eljin care in fruntea Rusiei revendir.i

mo§tenirea puterilor URSS considera ca aceasta Uniune este o iluzie. intr-adevai,

noul Parlament insarcinat sa pregateasca Constitujia nu cuprinde decat deputaji

din numai §apte republici.

De fapt, Boris Eljin este acela care va da lovitura de grajie in URSS !jipre§edintelui acesteia incheind distrugerea centrului. Pe 8 decembrie el reune§l«-

la Minsk, capitala Bielorusiei pre§edinjii acestei republici §i pe acela al Ucrainei $i

toji trei, constatand ca URSS-ul nu mai are existenja reala decid sa creeze o

“Comunitate a statelor independente” (CSI) la care vor putea adera §i alte

republici si in cadrul careia ele i§i vor coordona politica economica §i bancarii

insa, ei nu Jin deloc cont de referendumul din primavara lui 1991, demonstrate!

prin aceasta cat de pujin credit acordau inijiativelor lui Mihail Gorbaciov. In zadai

face acesta apel la respectul legalitajii §i la obligajia de a consulta populajia,

mi§carea de disparijie a URSS-ului pare de acum imposibil de stopat: pe 14

decembrie cele cinci republici din Asia Centrala se raliaza CSI, curand imitate de

Armenia §i Moldova, apoi pe 16 decembrie de ultimul stat ramas fidel Uniunii,

Kazakhstanul care i§i declara la randul lui independenja. in timp ce secretarul de

stat american James Baker se deplaseaza la Moscova Eljin este acela care

expune proiectul de tratat militar al CSI §i anunja pentru a da asigurari Statelor

Unite §i Occidentului ca va exista un control unic al armamentului nuclear,

exercitat de catre Rusia.

Gorbaciov a pierdut ultima carte care-i mai ramasese, rolul de purtator de

cuvant al politicii externe a Jarii sale. Totodata este momentul pe care Eltzin il

alege pentru a anunja public ca institujiile inca in vigoare ale fostei URSS i§i vor

inceta funcjiunea la sfargitul anului 1991, §tire care prive§te in egala masura §i

institujia prezidenjiala a URSS. Luand act de pierderea puterii sale, Mihail

Gorbaciov anunja demisia sa la televiune pe 25 decembrie. El recunoa§te astfel

oficial moartea URSS deplangand “dezmembrarea statului §i ruinarea Jarii”.

168



in momentul in care i§i inceteaza existenja, atat URSS cat §i comunismul pe

care ea il incama, imperiul comunist stalinist edificat in Europa de Est a incetat

s.1 mai existe de cateva luni, iar ultimile sale vestigii sunt pe care de disparijie.

| S f a r § i t u l C o m u n i s m u l u i

[ i n E u r o p a d e Es t (1 9 8 9 - 1 9 9 1 )

PERESTROIKA §1 EUROPA DE EST

Dupa reprimarea in 1968 a “ socialismului cu fa|a umana” din Cehoslovacia §i

n data cu “doctrina Brejnev” care nu recunoa§te Jarilor socialiste decat o

siiveranitate limitata, democrajiile populare aparjinand Tratatului de la Var§ovia

nu mai au nici o alta alegere decat aceea de a adopta modelul sovietic sau de apractica doar cateva transformari de detaliu pentru a-1 adapta mai bine Jarii lor,

Insa aceasta nu se poate face decat cu acordul “marelui frate”.

Cand Gorbaciov lanseaza fara sa pe calea Glasnostului §i a Perestroikai, cele

jase democrajii populare legate de URSS nu reacJione|iza in aceea§i maniera.

(iustav Husak in Cehoslovacia, Nicolae Ceau§escu in Romania, Erich Honeker in

RDGsunt ostili oricarei schimbari. In Bulgaria, Todor Jivkov accepta reforme

cconomice parjiale insa considera inoportune §i periculoase reformele politice.

Dimpotriva, in Polonia §i in Ungaria Perestroika i§i face simjite mult mai rapide

pfectele.

POLONIA: VICTORIA SOLIDARITATII

. In Polonia, dupa 1980 s-a nascut o opozijie fa{a de regim. Greve violente,

Jjomind de la refuzul modelului economic §i politic sovietic dusesera la demisia

Ini Gierek, succesorul lui Gomulka dupa 1970 §i la inlocuirea acestuia de catre

j Jeneralul Jamzelski. Acesta confruntat cu existen|a unui sindicat independent de

i partid, Solidarnosc (Solidaritatea), condus de Lech Walesa, recunoscut legal deGierek, alege inijial o maniera forte de acjiune: pe 13 decembrie 1981 el dispune

. i<i fie aresta|i liderii Solidaritatii, dizolva sindicatul §i procedeaza la 0 brutala

I preluare a situajiei sub control.

I

169 / E§ e c u l c o m u n i s m u l u > (1 9 8 2 - 1 5 9 1)



insa prabu§irea economica a Jarii, imensa sa datorie externa, presiunilc

Occidentului, agitajiile populajiei confmntate cu dificultaji ecpnomicc

insuportabile, in fine sprijinul acordat de biserica Solidaritajii, il constrang pe

generalul Jamzelski sa deschida negocieri cu sindicatul ilegal in ianuarie 1989. Cu

scopul de a objine o conciliere cu acesta pentru a reca§tiga increderea unci

populajii din ce in ce mai ostila regimului, generalul adopta calea concesiuniloi

el accepta legalizarea sindicatului liber, recunoscand astfel pluralismul sindical inschimbul participarii Solidaritajii la alegerile legislative anticipate din mari 198!).

“MasjTrot^^ ianuarie oanaTi martie 1989 prevede alegeri liberc,

opozijia putand dispime de 35% din locnrile din Dieta fAduriarea principal.i),

PMUP (partidul muncitoresc unificat nolonez. de fapt partidul comunisl)

rezervandu-§i-le pe celelalte. in schimb un Senat ale carui puteri sunt pe de alt.i

parte extrem de limitate va fi ales liber. In fine, un post de presedinte al republii ii

va trebui creat, iar titularul acestuia va fi ales de cele doua camere. Dupa o

campanie electorate pasionanta dominata de candidajii solidaritajii alegerile de

pe 4 si 11 iunie 1989_se vor incheia cu o strivitoare victorie a opozijieiSolidaritatea i§i asigura 99% din mandatele din Senat si fatalitatea acelora

rezervate onozitiei in Dieta. In sc.himb. nrincipalii lideri ai PMIIP, rhiafZBac.i

candidati unici sunt invinsi datorita faptului de a nu fi putut sa adune in drenlnl

numelui lor un numar suficient de alegatori. Aceste alegeri vor genera o veritabil,i

criza a regimului comunist polonez, constrans sa negocieze cn opozijia rnndiiiili

in care s-ar nntea menjine la pntere~

Daca cele doua Camere il aleg (cu o majoritate de un singur vot) pe generalul

Jamzelski presedinte al republicii, acesta este insa obligat sa incredinje/c

'conducerea'guvernului unui membru al Solidaritajii. Taddeusz Mazowiecki. I,.i

sfar§itul verii 1989 s-a format astfel in Polonia primul guvern necomunist de dup.i

sfar$itul razboiului, PMUP detinand totusi cateva portofolii (printre care acela <il

infernelor §i al apararil)T Polonia-se gase§te angajata pe calea unui proces do

transformare politica pe care URSS nu 1-a impiedicat.

Victoria Solidaritajii este confirmata cand dupa demisia generalulul

Jamzelski, Lech Walesa este ales presedinte al republicii in 1990. in scopul de a

preciza pacea sociala necesara continuarii reformelor economice (Polonia i>c

angajeaza intr-adevSr pe calea economiei de piaja), Lech Walesa instaureaza migen de consiliu consuTlafly pe lSTTgd uie$edlnna~fepublicii care estecompus din

reprezentanji aifiecarui partid de la dreapta lationalista pana la fostii comunisl i

§i nu ascunde faptul ca perioada de tranzijie intre economia planificata si

economia de piaja va comporta numeroase dificultaji.

170



I lusak, printr-o echipa gorbaciovista insa acest savant montaj a fost dejucat deexplozia populara.

ROMANIA: SFAr §ITUL LUI CEAU§ESCU

Cat despre Romania, aceasta este supusa apasatoarei dictaturi a lui Nicolae

Ceau§escu care nu are in vedere decat cum sa-§i consolideze puterea personala

si sa-§i plaseze membrii familiei sale in posturile de comanda. Megalomania sa

care 1-a facut sa distruga vechile cartiere istorice ale capitalei sale pentm a

constmi in locul lor un centru administrativ arhitectural colosal, arunca locuitorii

in mizerie. Painea §i cea mai mare parte a bunurilor alimentare sunt rajionate,

salariile scad, iar electricitatea furnizata sufera restricjii. El respinge desigur cu

oroare o Perestroika care ar semnifica sfar§itul puterii sale absolute §i cvasi-

monarhice.

Pe 24 noiembrie 1989, Ceau§escu este reales in unanimitate secretar general

al partidului comunist roman; o luna mai tarziu, pe 25 decembrie, el este

executat. Regimul s-a prabu§it in cateva zile.

Totul a inceput la Timi§oara pe 16 decembrie, acolo unde armata a reprimat

cu violenpi framantarile populare. Cateva zile mai tarziu, muljimea chemata la

Bucure§ti sa-1 aclame pe Ceau§escu se intoarce impotriva lui. A doua zi, pe 22

decembrie, dictatorul fuge §i un Front al salvarii najionale, constituit din dizidenji

comuni§ti condus de M. Manescu, fostul ministm al afacerilor externe anunja ca

a preluat puterea. Timp de trei zile au loc lupte care opun armata, fidela

Frontului, §i elementele polijiei secrete, Securitatea, ramase fidele lui Ceau§escu.

Pe 25 decembrie se anunja ca cuplul Ceau§escu a fost judecat, condamnat la~~

moarte §i imediat executat. Inca de a doua zi se instaureaza o noua putere,

Consiliul Frontului Salvarii Najionale (CFSN) condus de Ion Iliescu, fost secretar

al Comitetului Central al PC roman inlaturat in 1971. El decide sa-§i asume

conducerea Jarii pana la primele alegeri libere care au loc in mai 1990. Maturat in

acela§i timp cu dictatura lui Ceau§escu, partidul comunist roman nu a fost

declarrat in afara legii cum ar fi dorit-o adversarii sai cei mari inver§unaji, insa

bunurile sale au intrat in proprietatea statului. Romania a incetat sa mai fie o

democrajie populara, iar partidele romane care nu mai avusesera dreptul sa

existe sunt reinfiinjate. Liderii lor pornesc curand lupta impotriva Frontului

Salvarii Najionale, acuzand mulji dintre membrii acestuia de a nu se fi convertit

decat de foarte pujina vreme la democrajie §i de a intrejine legaturi cu Moscova(este adevarat ca aceasta afirmajie este susjinuta de sprijinul acordat Frontului

de ministrul sovietic al afacerilor externe). Impotriva opozanjilor Frontul nu ezita

1 7 5 / E §e c u l c o m u n i s m u l u i (1 9 8 2 - 1 9 91 )



dealtfel sa foloseasca intervenjia armatei §i a polijiei §i chiar a minerilor chema(i

la Bucure§ti, care brutalizeaza manifestanjii cu lovituri ale cozilor de tamacop.

Insa Frontul Salvarii Najionale pare sa Jina solid Jara in mana: la alegerile din

1990, Ion Iliescu este ales pre§edinte al republicii, iar Frontul Salvarii Najionale

objine peste 66% din voturi. insa opozijia nu slabe§te §i il acuza pe pre§edinte de

a fi facut sa se traga inutil asupra populajiei dupa caderea lui Ceau§escu.

Acuzajie coroborata cu spusele unuia dintre principalii actori ai revolujiei

romane, Silviu Brucan care afirma ca, caderea lui Ceau§escu este rezultatul unui

complot pregatit de multa vreme de cajiva generali, de fogti membri de frunte ai

PCR cazuji in dizgrajie care au acceptat sa sacrifice partidul pentru ca acesta era

total discreditat dar care i-au conservat spiritul §i metodele. Romania nu §i-a gasil

inca stabilitatea.

SFAR§ITUL TRATATULUI DE LAVAR§OVIA

Devenise destul de clar in orice caz ca imperiul sovietic in Europa de Est s-a

prabu§it. Cu excepjia poate a Romaniei, partidul comunist a fost in rest

pretutindeni indepartat de la putere. Devenite state independente, fostelc

democrajii populare se angajeaza toate pe calea economiei de piaja §i un numar

dintre ele cer aderarea la Comunitatea economica europeana. in fine ele au doril

sa iasa din Tratatul de la Var§ovia, iar acest lucru se realizeaza pe plan militar in

februarie 1991. Redus la aspectele sale politice tratatul de la Var§ovia nu mai

aparea decat ca un cadru lipsit de conjinut care va dispare pe 1iulie 1991.

SOARTA TARILOR SOCIALISTE

NEMEMBRE ALE TRATATULUI DE LA VAR§OVIA

Aceasta contestare a sistemului comunist in Jarile Europei de Est urma sa

atinga oare cele doua Jari care reu§isera sa-§i pastreze independenja faja de

Tratatul de la Var§ovia §i de CAER, Iugoslavia §i Albania?

|ara mica care se simte ameninjata de putemic sau vecin iugoslav, Albania

are drept principal obiectiv salvgardarea independenjei sale.jSub conducerea lui

Enver Hodja, Albania care practica un comunism de tip stalinist, a rupt relajiile cu

URSS-ul revizionist al lui Hru§ciovin 1961, cu China, succesorilor lui Mao in 1978

§i dezvolta intr-un context de mare penurie economica repartizata de o maniera

egalitara, o experienja originala de reintoarcere la ideologia marxista cu scopul

176



Iliuririi “omului nou”, traind intr-o Jara izolata care nu conteaza decat pe propriileMile forje §i pe mobilizarea permanenta a populajiei sale.

0 data cu succesorul lui Enver Hodja, Ramis Alia, Albania, ultimul bastion al

Malinismului in Europa pana in decembrie 1990, incurajata de evolujiile din

celelalte Jari din Est se angajeaza pe calea multipartitismului. Alegeri pluraliste §i

1 llbere sunt promise pentru primavara lui 1991, insa partidul comunist nu injelege

ca prin aceasta sa-§i abandoneze §i ideologia marxista. Totu§i, o noua constitujie

In curs de elaborare, prevede dreptul la greva, libertatea religioasa, dreptul de

flsociere politica, economica §i cultural! De fapt trebuie a§teptat anul 1992 §i o

veritabilao parasire a Jarii de populajia sa care incearca sa fuga catre vest pentru

ca opozijia democratica sa reu§easca sa preia puterea in ciuda sprijinului pe care

1 zonele rurale il furnizeaza inca la aceasta data puterii comuniste.

Independents §i ea dupa ruptura din 1948; cu URSS-ul, Iugoslavia s-a straduit

de atunci, nu fara dificultaji sa dezvolte o experienja orignala de comunism

nebirocratic bazat pe principiul autogestiunii. insa, din 1950 pana la criza anilor

'80, sistemul funcjioneaza cu intermitenje, eforturile facute pentru

descentralizarea economiei §i crearea condijiilor unei pieje liberale generand

mari neplaceri, o puternica inflajie, un dezechilibm al balanjei comerciale §i o

I mare datorie externa, incepand cu 1983 Jara intra intr-o perioada de criza care nu

inceteaza sa se agraveze. Inflajia atinge o rata anuala de 200% in octombrie 1988

;i urea la 1000% in martie 1989. §omajul afecteaza 15% din populajia activa §i

datoria externa ramane considerabila. in plus, dupa moartea lui Tito in 1980, nu

mai exista un conducator de necontestat al carui prestigiu ar putea menjine

I coeziunea unei federajii multinajionale. Iar echilibrul acestei federajii este

ameninjat de dezvoltarea najionalismelor. Najionalismul sarb, sub conducerea

lui S. Milosevici, §ef al partidului socialist (fost comunist), a retras regiunii

Kossovo autonomia pe care Tito i-o acordase. insa cum aceasta regiune estepopulata in proporjie de 90% de albanezi (faja de 10% sarbi), rezistenja

populajiei impotriva sarbilor capata forma unor greve §i manifestajii. Celelalte

republici, mai ales Croajia §i Slovenia protesteaza impotriva politicii sarbilor

I acuzaji de a voi sa-§i asigure dominajia in cadrul federajiei. in schimb, sarbii

denunja tendinjele separatiste ale slovenilor §i croajilor. Intr-adevar in decembrie

I 1990, Slovenia se pronunja cu o majoritate pentm independenja. Modelul sau, ca

§i acela al Croajiei nU este o federajie centralizata, ci o confederajie in care

I suveranitaea statelor membre ar fi consolidate §i in care fiecare republica ar avea

j libertatea de a-§i alege propria cale de dezvoltare. Procesul de dezintegrare alI statului iugoslav se accelereaza cu atat mai mult cu cat rivalitajilor etnice li se

J adauga rivalitajile politice. Ca urmare a alegerilor libere care au avut loc in

republici in primavara lui 1990, comuni§tii, chiar daca trecuji printr-un proces de

renovare nu au objinut majoritatea decat in Muntenegm §i in Serbia in timp ce in

t-77 / E §e c u l c o m u n i s m u l u i ( 19 8 2 - 1 9 91 )



celelalte republici, partidele na|ionaliste necomuniste au invins in alegeri. Li

aceasta data tendinjele centrifuge adaugate antagonismelor ideologice fac

problematica supraviejuirea entitajii iugoslave.



POST-COMUNISMUL

in Eur o pa de Est

DUPA 1991

Capitolul 10

Creata pentru a pune capat existentei U RSS §i a institutiilor sale

centralizatoare, CSI apare ca un ansamblu vid §i se confrunta cu

spinoase probleme: militare legate de impartirea mo§tenirii sovietice,

economice legate de trecerea la economia de piata, politice o data curena§terea nationalismului §i multiplele conflicte etnice care rezulta

din aceasta, purtatoare ale riscurilor unor razboaie Intre noile state.

Fostele democratii populare se confrunta cu dificultati de aceea§i

nature. Instaurarea economiei de piata va duce aici la disfunctionari

grave care vor genera §omaj §i cre§terea preturilor. In anumite tari,

jocul democratic este falsificat de absenta unor altor cadre decat

acelea ale fostei Nomenklaturi comuniste §i de radicalizarea opiniilor

cel mai adesea in beneficiul extremei dreapta. Nationalism^ repune

In discutie existenta federatiilor multinationale. in fosta lugoslavierazboiul este deschis.

179 /P o s t - c o m u n i s m u l i n e u r o p a d e e s t d u p a 1991



C S I , 0 C O M U N I T A T E

G r e u D E R e a l i z a t

CREAREA CSI

Pe 21 decembrie 1991, pre§edinjii a unsprezece republici (numai Georqi.i

este absenta) se intalnesc la Alma-Ata pentru a confirma crearea Comunitajli

Statelor Independente (CSI). Ei afirma voinja lor de a construi state democraticr

de drept, de a respecta suveranitatea reciproca, de a dezvolta o cooperare intrr

ele pe baza unor acorduri politice, economice, culturale, de sanatate, §tiinjifice $i

comerciale... Ei se angajeaza sa respecte integritatea teritoriala a republicilor v

sa nu repuna in cauza frontierele existente. Ei confirma fidelitatea lor faja deprincipiile ONU §i ale Drepturilor Omului angajandu-se sa respecte obligajiilc

internajionale decurgand din acordurile §i tratatele semnate de URSS. Ei accepla

in fine ca Rusia sa fie mo§tenitoarea mandatului de membru permament la

Consiliul de securitate al ONU, dejinut pana atunci de Uniunea Sovietica.

CSI nu este deci nimic altceva decat o rascruce la care republicile ie§ite de pe

urma dezmembrarii Uniunii Sovietice enunja o declarajie de intenjii de buna

vecinatate. Ea nu are niciunul din atribujiile unui stat, nici cetajenie, nici

dipiomajie unica §i mult prea pujine institujii comune pentru ca ceea ceconteaza pentm republici este in primul rand independenja lor faja de

Comunitate. Viitoarele organisme de coordonare de-abia au fost schijate. La

sfar§itul reuniunii la varf de la Minsk de pe 30 decembrie, pre§edintele

Kazakhstanului i§i exprima decepjia: “Nu am fost in stare sa formam nici macai

un secretariat". Politica de aparare §i problemele economice se afla In centrul

dezbaterilor §i acela§i lucm se va intampla §i la intalnirile la varf urmatoare.

PROBLEMA MILITARA:

ARMATA UNICA SAU ARMATE NAJIONALE?

Nelini§tea Occidentului in faja riscului diseminarii nucleare rezultat al

dezmembrarii URSS face ca aceasta chestiune sa fie prioritara. Patm republici

180



poseda acest tip de arme: Rusia, Ucraina, Bielorusia §i Kazakhstan. Occidentaliiiccepta sa recunoasca in acest domeniu ca Rusia sa fie singura mo§tenitoare a

URSS in materie de armament nuclear, iar celelalte trei republici se angajeaza sa

Iransfere in Rusia, unde acesta va fi distrus, o parte a armamentului nuclear.

Totu§i pre§edintele ucrainiank, Kravciuk, insista pentru a pastra controlul

ansamblului procesului de distrugere a armelor nucleare provenind din Ucraina

tcmandu-.se sa ofere Rusiei arme care i-ar spori puterea §i ar oferi un mijloc de

presiune considerabila asupra vecinilor sai. In a§teptare, tmpele strategice ex-

sovietice sunt puse sub comandamentul mare§alului rus Saposnikov care ar

putea, daca diversele republici §i-ar da acordul, sa comande de asemenea §iforjele convenjionale.

Insa Ucraina, Azerbaidjanul, Moldova, Uzbekistanul si Turkmenistanul se

pronunja cu tarie impotriva ideii unei armate unificate §i i§i anunja ideile de a-§i

realiza propriile structuri de aparare. Bielorusia prefera sa adopte o solujie de

a§teptare: ea se va dota cu armata najionala in urmatorii doi ani lasandu-§i

forjele convenjionale sub comanda mare§alului Saposnikov. Aceasta opjiune in

;; favoarea unei armate a CSI este de asemenea facuta de Kazakhstan, Jara cu o

populajie foarte compozita in care elementul rusofon atinge 41%, de Kirghistan §i

Tadjikistan care sunt doua mici state care se tem de ambijiile putemicului lor

vecin, Uzbekistan, §i se simt incapabile de a avea o armata najionala pe masura

pericolului reprezentat, de Armenia care are nevoie de alianja Rusiei in faja

turcilor §i Azerbaidjanului.

De fapt, procesul creairii armatelor najionale pare sa devina, pe mai lung sau

I mai scurt termen, regula. Rusia care declara ca ea va fi ultima care i§i va crea

f una, incurajeaza totu§i celelalte republici sa i§i preia singure sarcinile militare din

multiple motive: cele mai puternice sunt de ordin financiar (aceasta armata

I costa foarte mult) sau politici (de a nu fi amestecate in conflictele interetnice

care insangereaza unele republici §i care pun in pericol viaja soldajilor ru§i).

In domeniul militar, Boris Eljin este expus atacurilor continue ale

pre§edintelui Ucrainei, Kravciuk, care ar dori sa vada disparand fosta armata

sovietica caci influenja rusa asupra acesteia este considerabila, iar elementele

■ conservatoare sunt numeroase in randurile corpului ofijeresc ceea ce reprezinta

un pericol pentru democrajie de-abia infiripata in statele CSI. Kravciuk

protesteaza cu vehemenja can Moscova i§i afirma autoritatea in materie militara,

in acela§i timp in care el afirma ca Rusia nu poate fi singura calificata sa discute

I cu occidentalii §i sa participe la negocierile cu privire la dezarmare aflate inI derulare intre Moscova si Washington. “Rusia, declara el, nu are mandat de a

1 negocia reducerea forlelor nucleare strategice ale CSI caci este vorba de arme

| care nu-i apar[in." Ucraina, joaca intr-adevar un rol foarte important in

dispozitivul de aparare in sanul CSI, iar arsenalul sau nuclear este mai important

■

181 / POST-COMUNISMUUN EUROPA DE EST DUPA 1991



decat acela al Franjei §i al Marii Britanii impreuna. Protestele pre§edintHul

ucrainian sunt dealtfel auzite, iar Ucraina objine din partea Washingtonului in

februarie 1992, in acela§i timp cu celelalte republici dotate cu armament nucloai

dreptul de a participa la negocierile cu privire la dezarmare.

Insa disputa militara dintre Ucraina §i Rusia nu se limiteaza numai l.i

domeniul negocierilor diplomatice. Ucraina injelege sa dea o definijie pe cat de

restrans posibila a armamentelor sale strategice care prin aceasta scapA

comandamentslui sau direct. Astfel Kravciuk decide sa considere ca nefiiml

strategice forjele navale din Marea Neagra in timp ce Moscova §i mare§ahll

§apo§nikov afirma contrariul. Disputa ruso-ucrainiana asupra flotei Marii Negri ■

invenineaza relajiile dintre cele doua Jari de-a lungul mai multor luni, iai

marinarii sunt somaji de unii sa depuna juramant de credinja faja de Ucraina $1

d ' ceilalji faja de Rusia. Situajia se degradeaza pana la punctul de a ajunge la

represalii economice de o parte §i de alta pana cand se va ajunge la decizia din

1992 faja de cei doi protagoni§ti de a-§i imparji flota, o parte revenind Ucrainol

Totu§i, problema care parea atunci rezolvata reizbucne§te cand Armenia

pretinde §i ea a avea dreptul la o parte din aceasta flota ex-sovietica. Toate

aceste dificultaji determina in cele din urma Rusia sa hotarasca pe 16 martir

1992 sa-§i creeze mai devreme decat prevazuse propriile forje armate. in aceea si

zi, Kazakhstanul anunja crearea unei Garzi najionale. in fapt, armata rusa ramane

subordonata pe planal operational comandantului forjelor unificate ale CSI astfel

incat in practica nu exista nici o schimbare faja de situajia precedents.

in cele din urma dupa recunoa§terea rapida de la inceputul lui 1992, a

unsprezece republici ale CSI de catre Comunitatea Economica Europeana, Jarile

membre ale NATO decid sa inveje statele independente din fosta URSS care

urmeaza sa fie recunoscute, sa participe la procesul diplomtic de a coopera

politica intre statele occidentale §i foste state membre ale Tratatului de la

Var§ovia, inclusiv Jarile baltice. ONU va admite in cadrele sale toate statele din

CSI.

0 ECONOMIE IN TRANZIJIE

DOMINATADE RUSIA

La Minsk, conducatorii celor unsprezece republici au decis ca desfa§urarea

reformelor economice inclusiv a procesului de privatizare a intreprinderilor sa fie

decisa de fiecare Parlament, iar tranzijia catre economia de piaja sa poata urma

ritmuri diferite. in realitate este vorba de o ficjiune pentru ca rubla este in acel

moment singura moneda existenta, iar Rusia i§i pastreaza monopolul do



: emisiune monetara astfel incat nu poate fi vorba de independent reala posibilapentru celelalte republici care sunt condamnate sa urmeze masurile luate de

Rusia. In timp ce aceasta decide sa liberalizeze prejurile la inceputul lunii

Ianuarie 1992, toate republicile trebuie sa se resemneze sa urmeze exemplul sau

sa adopte, doar cu cateva nuanje, masurile de protecjie prevazute in Rusia:

dublarea salariilor platite de stat, fixarea unor prejuri plafon pentru cateva

produse de baza ca alimentele (painea, laptele), medicamente, chiriile,

’ transporturile sau produsele energetice care au crescut de 2 pana la 5 ori.

Republicile neruse devin con§tiente ca un refuz al liberalizarii prejurilor ar fi dus

pentru ele la rezultatul ca marfurile produse de ele s-ar fi deplasat in masa catreRusia unde liberalizarea prejurilor permitea vanzarea la prejuri mai mari ale

acestora; de unde apare necesitatea unei alinieri a politicilor economice.

insa doua saptamani dupa inaugurarea acestor politici economice se

acumuleaza decepjii. Inflajia este mult mai puternica decat se prevazuse, iar

prejurile care ar fi trebuit conform previziunilor sa fie in medie de patru ori mai

mari sunt deja de zece ori mai mari. Statele nu au suficiente ruble pentru ca

! emisiunea de noua moneda este insuficienta faja de inflajie, iar salariajii intra in

j greva pentru ca nu §i-ai primit salariile ca urmare a insuficienjei bancnotelor. in

plus aceasta enorma inflajie nu este deloc compensate printr-o cre§tere a

producjiei cum se scontase, iar magazinele raman disperant de goale. Locuitorii

I continua sa stea ore intregi la coada adeseori in zadar pentru a-§i procura

produsele de prima necesitate cum ar fi laptele.

in aceste condijii, nemuljumirea cre§te, descurajarea se instaleaza, iar

I aceasta situajie favorizeaza pe nostalgicii trecutului pentru care totul era mai

bine inainte, deci in epoca stalinista. Au loc manifestajii impotriva guvernului

Boris Eltzin §i a primului sau ministru Egor Gaidar. Ele regrupeaza adeseori in

acela§i cortegiu conservatori comuni§ti care se revendica de la ideile staliniste §i

de reacjionari §i na{ionali§ti de extrema dreapta care ar dori restaurarea

Jarismului. Carora li se adauga manifestanjii democraji care nu injeleg sa lase

strada in mainile adversarilor reformei. La randul sau Eltzin, ca §i odinioara

Gorbaciov, este nevoit sa navigheze in spajiul stramt dintre gruparile adverse.

Fara indoiala el ii acuza pe “sabotorii reformei”, adica pe cadrele fostei

Nomenklaturi, comercianjii care stocheaza marfuri pentru a face sa creasca

prejurile §i afirma hotararea sa de a accelera reforma agrara §i privatizarile

f prevazute. insa el trebuie sa Jina cont fi de scaderea propriei sale popularitaji in

faja agravarii situajiei: o corupjie care generalizeaza §i genereaza imbogajiriI scandaloase, o contracjie a activitajii economice, o inflajie care depa§e§te

I 2 000% pe anul 1992, in timp ce totu§i 10% din prejurile care se refera la

produsele de stricta necesitate sunt inca reglementate de stat. Eltzin este nevoit

; sa incetineasca ritmul reformei §i sa renunje la liberalizarea prejului energiei pe

1 8 3 / POST-COMUNISMULlN EUROPA DE EST DUPA 199 1



care o prevazuse pentru primavara lui 1992. Supus ostilitajii constante n

pre§edintelui Parlamentului rus Hasbulatov reprezentant al fostei Nomenklatim,

el susjine cu din ce in ce mai pujina fermitate echipa de partizani a economiei dr

piaja condusa de primul ministru Gaidar, §i se apropie de grupul Uniunii civil <

care regrupeaza fostele cadre ale economiei §i ale armatei, adepte ale unm

reformism prudent §i conduse de Arkady Volski, reprezentantul marii industrii de

stat §i vicepre§edintele Federajiei Ruse, generalul Routskoi.

Aceste dificultaji economice ale Rusiei a carei pondere ramane determinant, i

in sanul CSI au nelini§tit Ucraina care este hotarata sa se debaraseze de situajiasa de dependenja faja de putemicul sau vecin. Inca de la inceputurile politicii dr

liberalizare a prejurilor ea duce lipsa de ruble §i decide in consecinja sa creezr

propria sa moneda. Obstacolele numeroase intampinate la punerea in practica a

proiectului ii intarzie realizarea, Insa liderii ucrainieni sunt hotaraji sa paraseasca

zona rublei, negtiind insa ce ar trebui sa faca cu miliardele de ruble pe care lc

poseda Jara lor. De-abia in iunie 1992, o data ce problema flotei Marii Negre este

rezolvata este trasata o solujie pe baza reglementarii schimburilor comercialo

bilaterale in funcjie de prejurile mondiale. §i alte state ale CSI au in proiect

crearea unei monezi najionale, cum ar fi Moldova, Armenia §i Belarus. Daca

aceste proiecte se vor realiza moneda rusa risca sa-§i vada viitorul compromis.

ASCENSIUNEA NATIONALISMULUI

§1CONFLICTELEINTERETNICE

Najionalismul care s-a aflat la originea dezintegrarii URSS este acuniconsolidat ca urmare a dezmembrarii acesteia §i a devenit principalul liant al

statelor nascute din dezmembrarea Uniunii Sovietice. Pentru aceste state

conceptul de independenja (§i faja de Rusia in special) capata o importanja

primordial! Ucraina constituie exemplul cel mai frapant. Ea respinge cu toate

forjele sale dominajia Rusiei in interiorul CSI §i fiindu-i destul de greu sa-i scape

acesteia ea refuza sa participe la proiectele de creare a unor organe centrale ale

Comunitajii §i sa admita punerea in practica a unor reguli comune §i sa

preconizeze incheierea unor acorduri bilaterale pentru rezolvarea principalelor

probleme. Najionalismul creaza nu numai tensiuni intre republici dar va duce la

declan§area razboaielor civile chiar in interiorul statelor facand din zona fostei

Uniuni Sovietice una cu riscuri crescute. Cele doua regiuni cel mai grav afectate

in CSI sunt Moldova §i regiunea Caucaz.

Moldova este un teritoriu cucerit In 1944 de URSS de la Romania. Regiunile

sale de nord §i sud sunt atribuite Ucrainei. In schimb aceasta a cedat Moldovei

18 4

Zona de la est de Nistru populata de slavi. In timp ce Moldova proclama in iunie

1990 suveranitatea §i intenjia sa de a cere alipirea la Romania, decizand imediat

ca romana sa devina limba oficiala a republicii, majoritatea rusofona din

Transnistria t§i proclama propria suveranitate. In mod similar, proclamarea

mdependenjei Moidovei dupa puciul din august 1991 este urmat de aceea a

Transnistriei. Sprijinul acordat de Rusia §i Ucraina acesteia din urma, sosirea

trupelor ruse venite sa intareasca milijiile locale aduc republica in pragul unui

razboi civil provizoriu evitat la sfar§itul verii 1991, printr-un acord care menjinestatu quo-ul.

■ GEOGRAFIA CONFLICTELOR IN CSI

In Caucaz, in schimb razboiul civil domne§te de mai multa vreme:

- In Sud, Armenia §i Azarbaidjan se confrunta inca din 1988 asupra statului

regiunii autonome Nagornii-Karabakh, populata in principal de armeni §i alipita

in 1923 Azerbaidjanului care refuza sa acorde acestui teritoriu autonomia pe care

o reclama. Armenii incearca sa protejeze satele populate de conajionalii lor §i

pentm aceasta incearca sa creeze prin forja armelor un coridor care sa

traverseze Azerbaidjanul. La randul sau, acesta se straduie§te sa protejeze azerii

ameninjaji de afi expulzaji de armeni. 0 problema strict simetrica se pune inNakhicevan, enclava azera in teritoriul armean.

K -§i mai grave inca sunt problemele care se ridica in Nord §i care sunt legate

de reacjiile suscitate de najionalismul georgian in plina ascensiune. Problema

cheie este aceea a osejilor care i§i afirma independenja. Stalin integrase Osejia

de Nord Federajiei Ruse, iar pe aceea de Sud Republicii Georgia. Inca din 1925,osejii reclama in zadar reunificarea teritoriului lor. Imediat ce najionalismuls

georgian se afirma, osejii se revolta §i proclama independenja creand Republia

Osejiei de Sud. In iulie 1992, la randul sau, Abhazia, partea de vest a Georgiei l§i

proclama suveranitatea. Noul numar unu al Georgiei, fostul ministru de externe

al Uniunii Sovietice, Eduard Sevardnadze, refuza sa recunoasca §i nu ezita sareprime cu armele secesiunea Abhaziei.

Aceasta contestare najionalista nu ocole§te nici Republica Rusa insa§i in care

doua republici autonome s-au declarat independente, Ceceno-Ingu§ia in 1991,

Tatarstanul in martie 1992. Este adevarat ca pe 3 martie 1992 celelalte

optsprezece republici autonome au acceptat sa semneze tratatul Federajiei insa

rezultatul nu s-a objinut decat la capatul a un an §i jumatate de negocieri §i

concesii succesive acceptate de Moscova in faja dorinjei de autonomie

manifestata de diversele popoare care constituie Rusia. Aceasta a fost nevoita sa

185 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE EST DUPA 1991



FINLANDA

^P*Taiiinn

ESTONIAVSUEDIA

^RigaLETONIADANEMARC,

LITUANIA

BELARUSPOLONIA

Varsovie

REPUBLICACEHA

SLOVACIABratislava

Vienaihisinau'

Budapesta

UNGARIA

AUSTRIAMOLDOVA

fSLOVENIA—' v |Slavonia ^ __ Liubliana* >. ZagreblTT!?'™- ROMANIA

Bucure§ti

Belgrad\ . . j

BOSNIA p r ' Sarajevo,

HERTEGOVINa P A *

( BULGARIA

Sofia.Kosovo}

Tirana

-ALBANIi

NORVEGIA

Berlin

GERMANIA

UCRAINA

£

'ransnistiitt

UNTENEGRUITALIA



STATELE NOI §1 ZONELE DE CONFLICT IN 1993

Ceceno-IngufetiaOsetia de

Nord~Marea Caspica

Abhazia

Tbilissi

AZERBAIDJANGEORGIAOsetia de Sus

lARMENlAp \ __ •Erevan-

Nagorno'

Karabah

Marea Neagra

Nahicevan(Azerbaidjan)

Zone de conflict ' URCIAin 1993

500 km

KAZAHSTAN

RUSIA

I Moscova

187 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE EST DUPA 199 1



recunoasca regiunilor un mai mare drept de a controla propria lor politii a

economica §i administrajia. Insa multe probleme raman inca deschise.

Najionalismul nu este apanajul neru§ilor sau minoritajilor. In Rusia rl

constituie punctul in jurul caruia se raliaza toji opozanjii §i chiar o mare parte .1

reformatorilor. El se exercita impotriva najionalismului ucrainian s.m

moldovenesc, prezentandu-se ca aparatorul minoritajilor ruse instalate in allr

republici, incicentele care se produc in acestea provocand avertismentele Ini

Boris Eltzin adresate colegilor sai pe care ii pune in garda impotriva tentajiei de rt

utiliza forja militara contra minoritajilor. Vicepre§edintele ms, generalul Routskol

este in special cunoscut pentru najionalismul sau §i el va pune in mod con§ticnl

paie pe foe deplasandu-se la locurile de conflict pentru a-i incuraja pe rusi l.i

rezistenja astfel incat pre§edinjii republicilor respective il acuza de a susjinc

forjele neocomuniste care viseaza sa restabileasca fostul imperiu comunisl

Najionalismul rus care este in special putemic in armata se dezvolta in toate

mediile societajii favorizat de decepjiile care se acumuleaza. Armata nu nsuportat pierderea Europei rasaritene, retragerea din Afganistan §i pierderea dr

putere a Rusiei pe scena intemajionala. inca din ianuarie 1992 mai multe mii dr

ofijeri se reunesc la Kremlin pentru a-§i manifesta mania §i dezamagirea. 1.1

declara ca sufera ca urmare a disprejului al carui obiect au ajuns, se consider,1

insultaji, privaji de strictul necesar de hrana §i locuinja.

Dezmembrarea URSS va duce astfel la aparijia unui periculos sentiment dr

frustare najionala grevat pe un fond de criza economica §i de dezordinl

najionaliste. Ru§ii nu se mai simt cetajenii unei superputeri, orgoliul lor najionaleste atins. Astfel incat viitorul democrajiei ruse apare precar, ameninjat de 0

lovitura de stat militara a carei apropiere este denunjata in permanenja. Or,

viitorul democrajiei ruse il condijioneaza pe acela al celorlalte republici ale CSI ,il

caror destin ramane inca puternic legat de acela al marelui frate rus.

D i f i c u l t a i i l e F o s t e l o r

D e m o c r a t P o p u l a r e

Problemele ridicate de sfar§itul comunismului in republicile ie§ite din foslo

Uniune Sovietica se regasesc tn diverse grade in fostele democrajii populare in

care se constata in aceea§i maniera dificultaji economice, probleme politice v

conflicte najionale



PERIPEJIILE INTOARCERII LA ECONOMIA DE PIATA

De aproape o jumatate de secol, economiile Jarilor din Europa de Est

luncjioneaza intr-un cadru socialist. Statul poseda toate marile intreprinderi §i in

I cele mai multe cazuri pamantul (cu excepjia Poloniei). El regleaza printr-o

I planificare autoritara reglementari foarte inguste §i prin intermediul unei

democrat proliferante producjia §i schimburile, el este cel care fixeaza prejurile

in funcjie de obiectivele §i intenjiile sale politice. Sistemul funcjioneaza rau,

■ generand penurii datorate incompetenjei birocrajilor, iar centralizarea sistemului

i antreneaza producjia excesiva §i inutilizabila in anumite cazuri, penurii sectoriale

■ care blocheaza ansamblul procesului economic in altele. Inerjia sistemului

genereaza completa ignoranja cu privire la ce este acela un prej de revenire, ca

$i probleme cotidiene pentru populajie care reu§e§te cu dificultate sa-§i procure

? strictul necesar §i totodata dezvoltarea unei “pieje negre” Infloritoare.

In dorinja de respingere a socialismului intra pentm o mare parte a sfar§itului

1 anilor ’80 §i voinja de a se debarasa de acest sistem arhaic §i pujin productiv cu

I scopul de a accede la modul de consum occidental care trece drept modelul

I visat. Astfel incat caderea comunismului in Europa rasariteana este insojita de

hotararea de revenire la economia de piaja, considerata solujia magica a

rezolvarii intarzierii acumulate faja de occidentul capitalist. Totu§i obstacolele in

[calea revenirii la economia de piaja par a fi considerabile.

Primele dificultaji sunt legate de procesul de privatizare al intreprinderilor

(publice, adica a cvasitotalitajii aparatului productiv. 0 simpla decizie politica nu

ar fi de ajuns. in cea mai mare parte a Jarilor Europei rasaritene, capitalurile

najionale sunt insuficiente pentm a cumpara intreprinderile §i a le face viabile

intr-o maniera normala. Recurgerea la capitaluri straine este deci singura solujie

care poate fi avuta in vedere insa ea nu este practicabila decat cu mari precaujii.

Trebuie vegheat ca intreprinderile sa nu fie vandute la un prej prea scazut, §i

Ijprocedat intr-o asemenea maniera ca investitorii straini sa nu capete un control

; prea important asupra economiei. §i in plus strainii nu sunt interesaji decat de

intreprinderile rentabile, susceptibile sa faca faja concurenjei pe piaja

internajionala, ceea ce nu reprezinta decat o foarte mica parte a potenjialului

I economic al fostelor Jari socialiste. in plus, acest proces de privatizare genereaza

§i inchiderea de intreprinderi sau concedierea unei parji a personalului din

[ intreprinderile cumparate, adica aparijia unui important §omaj care antreneaza

vii nemuljumiri sociale, cu atat mai mult cu cat mutajia spre liberalism este

insojita de disparijia protecjiei sociale, proprie fostului regim.

Daca anumite Jari ie§ite din socialism parvin destul de u§or la punerea in

practica a unui proces de privatizare, nu se poate spune acela§i lucru pentru

I189 / POST-COMUNISMUl IN EUROPA DE EST DUPA 1991



toate. Ungaria este probabil dintre toate Jarile socialiste cea in cazul careia

intoarcerea la economia privata se opereaza cel mai u§or. Este adevarat ca inca

din epoca comunista, Janos Kadar amorsase aceasta evolujie inodand legatmi

economice cu Occidentul §i lasand intreprinderilor o larga autonomie caic

provocase astfel o preocupare pentru rentabilitate destul de rare in lumea

socialists. Investijiile occidentale aici sunt importante, schimburile se inmuljcsi,

producjia este stimulata, cu prejul, este adevarat al unei destul de putemkv

inflajii §i al aparijiei unor fenomene de corupjie, de piaja neagra sau de

afacerism.In Germania de Est, aceste lucruri sunt totodata mai rapide §i mai

complicate. Reunificarea germana a determinat Republica Federala Germania

sa-§i asume sarcinile financiare ale revenirii la economia de piaja in fosta RDG.

Insa in acela§i timp procesul a fost angajat brutal §i masiv. 0 mare parte a

potenjialului industrial al Jarii a fost considerata invechita §i drept consecin(.i

abandonata. Celelalte intreprinderi sunt supuse unei importante scaderi a

efectivelor, inchiderii sectoarelor considerate nerentabile §i de aici rezulta un

important §omaj, antrenand o profunda nemuljumire in randurile populajiei in

timp ce locuitorii din Vest se plang de costurile excesive ale reunificaril

exprimate de exemplu in termenii presiunii fiscale.

Un ajutor mai mic din partea Occidentului, problema este destul de

asemanatoare in Polonia unde noii guvernanji au procedat la o brutala trecere la

economia de piaja, fara tranzijiile necesare, ceea ce a precipitat Jara in criza $1

penurie.In schimb, celelalte state ex-socialiste au considerat ca intoarcerea la

economia de piaja nu s-ar putea face decat progresiv cu scopul de a menaja

populajiile obi§nuite cu un standard de penurie insa §i cu o reala protecjiesociala §i cu scazute costuri de utilizare a echipamentelor colective, chirii,

transporturi sau caldura. Or, una din dificultajile privatizarii este legata de faptul

ca niciunul dintre intreprinzatorii privaji nu este gata sa preia asupra sa prejul

sistemului de protecjie sociala §i al investijiilor publice. De aici este mare tentajia

de a menjine lucrurile in starea in care sunt pentm a evita crizele insa acceptand

inapoierea economica §i largirea prapastiei care le separa de Occident. Aceleasi

dificultaji apar §i in ceea ce prive§te liberalizarea prejurilor. Ceea ce era proprin

sistemului socialist era ignoranja pana §i a conceptului de prej de revenire, nici o

tentativa serioasa de evoluari a prejurilor furnizate de catre intreprinderile

publice nefiind avuta in vedere. Sistemul nu putea deci funcjiona decat in

cadrele unei economii administrate §i planificate la adapost de concurenja

internajionala. Insa, de multa vreme, regimurile socialiste inse§i devenisera

con§tiente ca aceasta situajie se afia la originea inapoierii economice §i ca

trebuiea sa i se puna capat daca se dorea ca economia sa devina performanta.

T'I otu§i, §i aici pareau necesare transformarile etapizate. Experienja poloneza a

demonstrat ca schimbarile brutale fara tranzijie §i fara precaujiuni faja de

libertatea §i realitatea prejurilor conduceau la rezultate catastrofice, cre§terea

prejurilor produselor de prima necesitate cunoscand o veritabila explozie care le

Ifacea inaccesibile salariajilor ale caror salarii sunt ajustate cu intarziere §i drept

| consecinja veniturile reale cunosc o profunda eroziune.

Astfel principalul obstacol cu care se confrunta intoarcerea la economia depiaja este unui social. Adoptarea regulilor capitalismului liberal de economii

I capabili sa se suporte antreneaza o intreaga serie de probleme dramatice:

I neadaptarea faja de piaja numeroaselor intreprinderi care sunt condamnate la

I disparijie, iar salariajii lor la §omaj, scaderea nivelului de trai pentru majoritatea

1 care va duce la inmuljirea numarului de saraci in acela§i moment in care valul

liberal antreneaza §i dezmembrarea sistemului de protecjie sociala, fenomenul

de marginalizare a unei parji a societajii §i aparijia concomitenta a unei economii

I paralele §i a unor fenomene de delincvenja legate de saracie §i marginalizare.

Niciuna din Jarile din Est ie§ite din socialism nu este la adapost de aceasta

I evolujie. In schimb, pretutindeni liberalizarea prejurilor §i disfuncjionalitajile

I economice care rezulta permit unei inguste minoritaji sa se imbogajeasca

1 realizand profituri imense grajie penuriei care ii permite sa vanda cu prejuri

I ridicate marfuri rare §i cautate pe care ea reu§e§te sa le procure din strainatate.

Astfel incat vedem destul de rapid renascand o burghezie in Jarile fost-socialiste.

I Foarte adesea aceasta i§i afia originea in fosta nomenclature comunista din sanul

: l careia se recmteaza singurele cadre din Jara avand cuno§tinJe in materie de

I gestiune §i organizare economica. Insa in acest domeniu prospera de asemeneaI §i grupe de afaceri§ti care speculeaza cre§terea exploziva a prejurilor inclusiv

I fenomene de tip mafiot bazate pe grupari care incearca sa preia controlul

I sectoarelor cele mai rentabile, de exemplu al circuitului de import al produselor

I occidentale. intoarcerea la economia de piaja este insojita deci de tensiuni de

toate genurile susceptibile sa repuna in cauza o evolujie catre democrajie destul

| de recenta §i destul de fragila.0 DEMOCRAJIE FRAGILE

in aceea§i maniera ca intoarcerea la economia de piaja in domeniul

economic, recurgerea la votul universal §i la alegeri libere cu pluralitate de

candidaji a fost considerata mijlocul prin excelenja prin restabilirea democrajiei.

intr-o prima etapa, sistemul a funcjionat in Jarile cele mai evoluate ale fostei

zone a democrajiilor populare: in Germania de Est unde partidele Republicii

1901 9 1 / POST-COMUNISMUL iN EUROPA DE EST DUPA 1991



federate §i-au extins activitatea, in Ungaria unde relativa toleranja a epoui lui

Kadar §i a succesorilor sai a permis dezvoltarea unor forje de opozijie faja tin

comunism sau in Polonia care vede totodata menjinerea fostelor partidc umI

mult sau mai pujin aservite partidului comunist §i avantul unei puternice forje <l<

opozijie care este sindicatul Solidaritatea. Inaceste Jari vedem deci nascandu vun sistem de forje politice capabile sa susjina o viaja democratica pluralista. Invi

nu se poate spune acela§i lucru despre Jari ca Bulgaria sau Romania umli

ponderea partidului comunist era adeseori exclusiva §i unde puterea esln

disputata intre clanuri in general provenite din acest partid sau din mediile tin

tehnocraji care fara sa aparjina familiei comuniste, fusesera determinate :

colaboreze cu aceasta.

Dificultatea este intr-adevar in aceste Jari absenja sau raritatea cadreloi

opozijiei. Bineinjeles reflexia nu este valabila in Jari ca Polonia, Ungaria sau

Cehoslovacia unde alegerile au dus la inlaturarea comuni§tilor §i la sosirea Li

putere a conducatorilor forjelor de opozijie faja de comunism. In Polonia undr

Lech Walesa, fostul lider charismatic al Solidaritajii a fost ales prin sufragluuniversal pre§edinte al republicii, din randurile acestui sindicat ate tehnicieniloi v

ale mediilor apropiate bisericii catolice se va instaura un nou joe al forjeloi

politice in sanul caruia comuni§tii se vad practic eliminaji. §i in Ungaria §i In

Bohemia-Moravia alegerile libere aduc in curand la putere forjele de cenlin

dreapta. Insa raritatea cadrelor explica faptul ca Frontul de Salvare Najional,i

care preia puterea in Romania este in mare masura alcatuit din fo§ti comunisl

cazuji in dizgrajia lui Ceau§escu §i prin aceasta indepartaji de el de la putere sail

de faptul ca in Albania sau in Bulgaria de-abia prin etape foarte progresive foslnlideri comuni§ti sunt indepartaji de la putere §i inlocuiji de cadre sau tlr

tehnicieni care exercitasera deja importante funcjii sub regimul comunist.

Cu atat mai mult, in aceste Jari, democrajia lipsita de radacini, de tradijii §i tlr

cadre se dovede§te a fi extrem de fragila. Dificultajile economice §i decepjia unci

populajii care constata ca prabu§irea comunismului nu a avut pentru ea efectnl

imediat de a asigura un nivel de trai §i o prosperitate analoage acelora din Jarile

occidentale, antreneaza o radicalizare politica, discreditarea echipelor care an

realizat prabu§irea comunismului §i o tendinja spre respingerea proceduriloidemocratice. Inca de la alegerile din 1990 apamse evident ca in Germania de I si

comunismul pastra inca pozijii puternice, iar alegerile din octombrie-noiembrir

1992 din Lituania au consacrat infrangerea lui Vytautas Landsbergis, parintele

independenjei lituaniene §i victoria partidului comunist lituanian al carui §ef .1

devenit pre§edintele republicii.

Insa, mai mult decat resurgenja comunismului, democrajia din Jarile Europei

de Est este ameninjata de ascensiunea extremei drepte unde najionalismul care

a inflorit brusc pe ruinele comunismului a capatat curand nuanje neofasciste sail



■onaziste. In Germania de Est excomunista fenomenul este cel mai neliniftitor,

i.isismul §i xenofobia conjungandu-se in randul bandelor de tineri pentru a duceIn atacurile caminelor de emigrant incendiate §i devastate in aplauzele unei parji

n populajiei insa spre marea indignare a mediilor conducatoare ingrijorate de

icpunerea in discujie a unei jumataji de secol de viaja democratica model §i de

ilrzastmoasa imagine internajionala pe care ar da-o Germaniei acest val

w-onazist. Insa in forme diverse aceste fenomene se regasesc in Polonia unde

najionalismul regase§te ca pe o inclinajie naturala expresiile sale antisemite de

odinioara fara ca atitudinea bisericii a carei influenja ramane determinants sa fie

cxpusa cu claritate asupra acestui subiect, in Ungaria unde bande de skinheads

si' dedau la acte de violenja impotriva strainilor fara ca polijia sa se nelini§teascacu adevarat...

Astfel incat se poate ridica problema de a §tii daca viitorul politic al Europei

de Est eliberata de comunism va fi acela al unei democrajii de model occidental

sau un salt in trecut catre cele mai rele excese najionaliste antisemite §i

xenofobe de dinainte de 1939. Chestiunea merita cu atat mai mutl a fi ridicata cu

cat resurgenja najionalismelor parea sa conduca in acelagi timp aceasta regiune

a Europei catre reaparijia confiictelor etnice §i a disputelor de frontiera.

RESURGENTA NAJIONALISMELOR

Fenomenul constatat in Rusia este valabil §i pentru Europa Rasariteana in

Intregimea ei. Recurgerea la calea democratica care ofera cuvantul poporului nu

I va duce numai la respingerea comunismului, ci va arata ca sentimentul

dominant al popoarelor este acela al apartenenjei najionale §i al refuzului de a se

! afia sub dominajia unei alte najiuni. Astfel unui dintre primele rezultate ale

disparijiei comunismului care constituia principalul liant al ansamblelor

I I multinajionale din Europa de Est este dezmembrarea acestora. Am aratat deja cerol a jucat acest fenomen in Uniunea Sovietica.

El este marcant mai ales in cadrul celor doua mari ansamble multinajionale

ale slabilor de nord §i slavilor de sud constitute dupa primul razboi mondial in

I Cehoslovacia §i Iugoslavia. In primul caz, slovacii supu§i dominajiei cehilor

I manifesta cu tarie inca de la disparijia comunismului voinja lor de a se elibera

J din starea de subordonaji ai mai puternicilor lor vecini, in ciuda eforturilor

pre§edintelui Vaclav Havel de a menjine federajia. Alegerile din 1992 vor aduce o

I lovitura mortala federajiei cehoslovace. Ele vor duce la victoria centrului dreapta

I in Bohemia, unde moderatul Vaclav Klaus devine prim-ministru §i la aceleia aI najionalistului populist Mecar in Slovacia. In faja revendicarilor celui de-al doilea,

1 9 3 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE EST DUPA 1991



Vaclav Klaus decide sa nu se opuna cu forja voinjei slovacilor, ci sa grabeas< ,\ desparjirea care ar permite Bohemiei, mai bogata, mai dezvoltata, dispunand de

cadre §i de o infrastructure industrials sa se apropie cu o mai mare u§urinja de

Jarile Europei Occidentale, debarasandu-se de povara pe care il constituie

Slovacia. Astfel in august 1992 cei doi conducatori, cehi §i slovaci pun la pune!

procesul unei separari pe cale amiabila care va duce pe 1 ianuarie 1993 l.i

constituirea a doua state, unui ceh, celalalt slovac, reunite cel pujin provizoriu

printr-o uniune vamala §i monetara.

CAZUL FOSTEI IUGOSIAVII

Mult mai dramatica este migcarea care a dus la dezmembrarea Iugoslaviei

Supusa de multa vreme unor tendinje centrifuge, accentuate de divergenjele

politice, federajia iugoslava se dezmembreaza in 1991-1992 in §ase republici

(Croajia, Slovenia, Macedonia, Bosnia-Herjegovina, Serbia §i Muntenegru)

Acestea doua din urma dominate de comuni§ti na{ionali§ti dintre care omul forte

este liderul de la Belgrad, Slovodan Milosevici, decid sa reconstituie o “ republica

iugoslava” care contesta dreptul la existenja al celorlalte republici §i daca sub

presiunea comunitajii internajionale, Serbia §i Muntenegm sfar§esc prin a se

resemna cu faptul ca exista §i alte republici recunoscute de marile puteri, ele rui

admit in nici o maniera frontierele acestor state. Folosindu-se de existenja unor

minoritaji sarbe in republicile vecine, ele preconizeaza pur §i simplu construirea

unei “Mari Serbii” prin anexarea teritoriilor populate de sarbi. Pe cale militara

trupele de la Bergrad, sprijinite de milijiile sarbe locale, injeleg sa realizeze acesl

proiect. Astfel sarbii cuceresc Slavonia, provincia orientals a Croajiei §i ocupa cuforja 75% din teritoriul Bosniei-Herjegovina, asediind numeroase din ora§ele

acesteia incepand cu capitala Sarajevo. Aceasta cucerire militara este insojita de

o “purificare etnica” destinata sa o faca ireversibila. Acolo unde sarbii pun mana

pe un sat populat de croaji sau musulmani ii terorizeaza pe ace§tia prin

intermediul numeroaselor incalcari ale legii, distrug casele §i constrang populajia

nesarba sa fuga. In republica plurietnica pe care o constituie Bosnia-Herjegovina

aceste practici sunt limitate de musulmani §i de croaji care doresc la randul lor o

omogenizare atnica a zonelor pe care le controleaza. In ciuda presiunilor ONll

sau ale CEE, Comunitatea internajionala s-a aratat neputincioasa in a stopa acesl

conflict care parjole§te peninsula balcanica §i face sa domneasca in Europa un

focar de razboi care aminte§te tragic de ciocnirile najionaliste din secolul al XIX-

lea §i anunja dezmembrarea Bosniei.



Oare Europa rasariteana nu a ie§it din comunism decat pentm a recadea

prada najionalismului, xenofobiei §i antisemitismului? Drumul catre democrajia

moderna pare intr-adevar sa fie lung §i semanat cu multe piedici.

195 / POST-COMUNISMUL IN EUROPA DE EST DUPA 1991



0 J aponie

DinamicA

Capitolul 11

Foarte vulnerabila ca urmare a independent sale energetice,

Japonia sufera consecintele §ocului petrolier din 1973 §i cunoa§te

prima sa criza grava de dupa anii ’50. Insa, Tn mod contrarnumeroaselor tari industrializate ea reu§e§te sa o surmonteze destul

de rapid, restructurandu-§i In profunzime industria §i punand accentul

pe inovatia tehnologica. Aceasta redresare durabila bazata pe

importante exporturi, face din Japonia a doua putere economica

mondiala. In ciuda ponderii traditiei Tntarite de un puternic curent

nationalist §i conservator, societatea intra in era consumului care

cucere§te mai mult sau mai putin rapid toate paturile populatiei. Viata

politica, marcata de scandaluri financiare succesive, ramane

dominata de un atotputernic partid legat de mediile de afaceri. Insa

rolul Japoniei Tn relatiile international este departe de a fi pe masura

importantei sale economice §i financiare.



J a p o n i a i n F a j a C r i z e i :

A d a p t a r e s a u S f i d a r e

OTARAiN DIFICULTATE

Dupa douazeci de ani de puternica cre§tere practic neintrerupta, Japonia ca

i §i toate celelalte Jari industrializate este nevoita brusc sa faca faja “primului §oc

petrolier” in 1973-1974. Situajia este cu atat mai delicata pentru arhipelagul nipon

cu cat acesta este nevoit sa importe 83% din energia sa dintre care

I cvasitotalitatea petrolului necesar care provine in proporjie de 81% din Orientul

Mijlociu. Restricjiile aprovizionarilor care urmeaza razboiului de Kippour,

determinar guvernul japonez sa aplice un veritabil plan de urgenja in decembrie

I 1973 (limitarea circulajiei automobilelor, suprimarea iluminatului urban...).

Daca volumul aprovizionarilor devine destul de curand la normal, puternica

a prejurilor produselor petroliere va afecta brutal balanja comerciala a

japoniei: astfel costul importului de hidrocarburi trece de la 4,7 miliarde de dolari

in 1972 la 16,8 miliarde intre aprilie 1974 §i martie 1975!...

Inflajia atinge 18% inca din 1973, 24% in anul urmator, iar yenul, “deviza

regala” venita in ajutorul dolarului cu pujin timp inainte, trebuie sa fie devalorizat

in ianuarie 1974. Exporturile deja afectate de un veritabil razboi comercial cu

Statele Unite se diminueaza puternic. Industria japoneza, mare consumatoare de

energie cunoa§te o veritabila recesiune: in 1974-1975 un val de falimente (peste

tl2 0 00 ) love§te intreprinderile mici §i mijlocii, cele mai vulnerabile in faja crizei.

§omajul pana atunci practic inexistent i§i face aparijia, insa nu depa§e§te totugi2% din populajia activa. Pentru prima oara dupa douazeci de ani, Japonia i§i

[vede produsul najional brut diminuandu-se (cu 1,2% in 1974). Este acesta oare

sfargitul miracolului japonez?

In faja acestei crize, Japonia i§i va restructura rapid economia. Pentru a

reduce dependenja sa de petrol, va dezvolta alte surse de energie, mai ales

■aceea nudeara §i solara, impunand in acela§i timp severe economii de energie

REDRESAREA ECONOMIEI NIPONE

1 9 7 / 0 J a p o n i e d i n a m ic a



in industrie. Cum este totu§i nevoita in continuare sa importe hidrocarburi ca

orienteaza esenjiahil producjiei sale catre export pentru a putea plati o factura

energetica devenita §i mai costisitoare ca urmare a celui de-al doilea §«<

petrolier din 1979. Cautand din ce in ce mai mult sa se adapteze cererii mondialc,

Japonia nu ezita sa bulverseze intregul sau aparat productiv: industria grea, multa

vreme motorul cre§terii este de acum inainte mai pujin favorizata decat industria

u§oara in care accentul este pus pe inovajie. Anumite ramuri, cum ar fi alumininl,sunt practic abandonate in timp ce se dezvolta considerabil industriile de bunun

de consum §i de echipamente.

inca din 1975-1976, Japonia cunoa§te o puternica relansare a exporturilm

care procura 49 miliarde de dolari excedent comercial intre 1975 §i 1982. Aceasta

se explica nu numai printr-un prej de revenire competitiv (grajie in primul rand

salariilor mici ale intreprinderilor ce realizeaza produse in subantrepriza), ci si

calitajii produselor destinate exportului. in electronica, optica, fotografii',

ceasornicarie, industria japoneza se prezinta pe piejele externe ca aflandu-se in

punctul de varf al inovajiei tehnologice. Automobilele japoneze a caror producjii •

depa§e§te trei milioane de unitaji in 1970 ajungand la 7,4 milioane in 1980,

pornesc cu succes la asaltul piejelor americane §i europene. in timp ce cri/a

continua in cea mai mare parte a Jarilor industriale, Japonia reatinge o rata de

cre§tere moderata insa deloc de neglijat de ordinul a 5% pe an (faja de 10%

inainte de criza).

Enormele excedente ale balanjei comerciale ale Japoniei se realizeaza indetrimentul altor mari puteri industriale care, invadate de produsele japoneze,

protesteaza viguros impotriva practicilor considerate neloiale (dumping,

obstacole administrative pentru a limita importurile occidentale, furt tehnologic),

in mai multe randuri Statele Unite §i Jarile europene someaza Japonia sa sc

comporte ca un partener loial neezitand sa practice impotriva sa un oarecare soi

de protectionism (blocarea magnetoscoapelor japoneze in Franja in 1982-1983)

Acceptand sa reevalueze yenul dupa 1985 §i sa-§i limiteze de buna voic

exporturile in anumite domenii cum ar fi automobilul, Japonia ocole§tcobstacolul masurilor protecjioniste investind din ce in ce mai mult in strainatatc

(33 miliarde de dolari in 1987, dintre care 44% ii SUA), aratandu-§i astfel

capacitatea sa de a se adapta la orice situajie noua.

SFIDAREA JAPONEZA

Economia japoneza la inceputul anilor ’90 pare extrem de infloritoare intro



lumii, produsul sau najional brut reprezinta circa doua treimi din acela al SUA §i

este aproximativ egal al aceluia al Germaniei, Franjei §i Marii Britanii la un loc.

Grajie normelor excedente ale balanjei sale comerciale §i a puternicei reevaluari

a yenului intre 1985 §i 1988, Japonia a devenit in egala masura una din

principalele pieje Financiare internajionale. Dupa 1986 este primul creditor al

lumii, iar bursa de la Tokyo (indicele Nikkei) devine unui dintre principalele

barometre ale speculajiilor bursiere internajionale. Zece din primele

cincisprezece band mondiale §i ele asigura in mare parte supraviejuirea

sistemului financiar internajional cumparand cu regularitate bunuri ale tezaurului

federal american sau acoperind un mare numar de imprumuturi internajionaleemise la Londra.

In ciuda reevaluarii yenului §i a obstacolelor protecjioniste, exporturile

nippone raman considerabile ca urmare mai ales a avansului tehnologic al

numeroaselor produse japoneze (ei dejin un cvasimonopol in anumite sectoare

electronice). Pentru a ocoli masurile protecjioniste s-au facut investijii

considerabile dupa 1985 in “zone protejate”. Japonezii rascumpara astfel

numeroase firme aflate in dificultate in Statele Unite §i in Europa Occidentals

unde instaleaza propriile unitaji de producjie: numeroase firme de automobile

japoneze (Honda, Nissan, Toyota, Suzuki) produc direct in SUA in Marea Britanie

§i in Spania... Aceasta invazie de exporturi §i de capitaluri japoneze nu seproduce fara a suscita valuri periodice de “nippoflobie” in Jarile industrializate.

Cu un mare avans aflat in frunte in cursa pentru modemizarea economica,

Japonia nu este totu§i la adapost de crizele conjuncturale mai ales in domeniul

speculajiilor bursiere. Absenja resurselor naturale, imbatranirea populajiei sale §i

I concurenja in cre§terea in alte Jari asiatice (Taiwan, Coreea de Sud) pot in egala

j masura sa-i ridice unele probleme. insa nu arata deja Japonia ca are un anumit

talent pentru a se adapta oricarei noi dificultaji?

M u t a t i i S o c i a l e

§ i I m o b i l i s m e P o l i t i c e

LENTA EVOLUJIE A SOCIETAJII

Restructurarea economiei japoneze in anii ’70 a antrenat anumite schimburi

in amenajarea teritoriului ca §i in societatea nipona. Puternica scadere a

implantarilor industriale noi in zonele privilegiate a atenuat intr-o oarecare

masura disparitajile regionale §i a reechilibrat raportul ora§-sat in beneficiul

199 / O Ja p o n i e d i n a m i c A



acestuia din urma pana atunci sacrificate pe altarul expansiunii urbane. Puterilc

publice incurajeaza o politica de “revitalizare a comunitajilor locale” , in timp ce

in marile ora§e speculajia imobiliara fara precedent de la mijlocul anilor 1980

face ca proprietatea sa devina cvasi-inaccesibila marii majoritaji sa japonezilor,

inclusiv cadrelor salariate.

imbatranirea populajiei intre 1972 §i 1980 (procentul celor peste 60 trece de la

14,8 la 26,5% din populate) §i cre§terea generala a nivelului de trai due la

consolidarea tendinjelor conservatoare a societajii japoneze: reaparijia

simbolurilor Japoniei tradijionale (drapel, imn), restaurajia religiei shinto

considerata cvasireligie de stat (conform ceremonialului de la funeraliile

imparatului Hiro-Hito din 1989), rescrierea manualelor §colare intr-o optica

ultranajionalista. Rata scazuta a §omajului (intre 2 §i 2,5% din populajia activa),

marginalizarea sau reconversia sectoarelor arhaice (agricultori, micii

comercianji), cre§terea salariilor in marile intreprinderi contribuie in a face din

societate japoneza o imensa clasa de mijloc foarte conformista in care

paternalismul in intreprinderi §i clientelismul in politica raman valori sigure.

Insa valul speculativ de la sfar§itul anilor ’80 a facut sa apara §i noi imbogajijicare fac cheltuieli ostentative (cumparau opere de arta din Occident la prejuri

fabuloase) iar tinerele generajii mai individualiste §i materialiste, mari

consumatoare de jocuri, de produse occidentale §i de calatorii in strainatate nu

mai accepta ca generajia parinjilor lor sa faca ore suplimentare gratuite sau sa

renunje la concediile lor platite pentru a garanta succesul intreprinderii care ii

angajeaza. Influenja crescanda a mafiei japoneze in economie §i politica,

dezvoltarea delicvenjei juvenile, succesul romanelor pornografice §i a filmelor

erotice sunt in egala masura contraponderile acestei intrari a Japoniei insocietatea de consum.

0 VIATA POLITICA BLOCATA

in acest context de restructurare economica §i de mutajii sociale, viaja

politica japoneza, in schimb, pare a ramane imuabila §i prea pujin morala:

scandaluri financiare, malversajiuni, corupjie... ritmeaza o viaja parlamentara

destul de ferma din moment ce partidul liberal democrat (PLD) este la puterefara discontinuity din 1948. Divizata in facjiuni egale legate de grupele de

presiune economica, uneori chiar de mafia japoneza, PLD objine victorii destul

de facile la toate alegerile legislative grajie ponderii clientelei sale, mai ales a

celei rurale §i enormelor mijloace financiare de care dispun candidajii sai (ei

cheltuiesc fiecare in medie, circa 500 milioane de yeni pe campanie, deci circa

22,5 milioane de franci).



VIAJA POLITICA A JAPONIEI DUPA 1972

60*

50%

40%

30%

Procentul locurilor obtinutede principalele partide incamera Reprezentantilor

20%

10%

24 2421 21

26.5

/

V 6' / ' "V

10,7 U

° 7’6 «>6,5<?'

10,9 „ 0

,<? 7,6 :

5_3,i

______________ 2,9

1972 1976 1979 1980 1983 1986 1990

* ■"....1Partidul liberal-democratOPPflPP Partidul comunist

Partidul socialist £?£>£> Komeito

?Partidul social-democrat

Schimbarea Primului ministru este in general semnul unei crize interne a partidului liberal-democrat Opozitia pare sa aiba

forta unei alternative credibile.

Guvernele

TANAKA MIKI FUKUDA OHIRA

72 73 74 75 76 77 78 79 80

SUZUKI NAKASONE t akes™ UNO KAIFU MIYAZAWA

80 81 8 2 83 84 85 86 8 7 88 89 90 91 92 93

201 / O J a po n i e d i n a m ic a



De asemenea schimbarile de prim-ministru in Japonia nu sunt in general

decat punctul final al unei crize interne din sanul PLD legat adeseori de

descoperirea unui scandal financiar (cum ar fi acela denumit Recruit Cosmos din

1988). Divizata in formajiuni antagoniste (partidul socialist, Komeito, partidul

comunist), opozijia nu pare a fi deloc in masura sa furnizeze o alternative

credibila majoritar, totu§i puternic discreditat in opinia publica (fiecare alegere sc

desfa§oara cu o rata a absenteismului de 30%).

Inmuljirea scandalurilor politico-financiare in anii 1980, unificarea progresiva

a tuturor marilor centrale sindicale in 1987-1989 sub drapelul Confederajici

japoneze a muncii (Rengo ) §i ascensiunea socialigtilor dupa succesele lor la

alegerile pentru senat in 1989 Iasa totu§i posibilitatea unei viitoare restructured a

sistemului politic nipon.

O DIPLOMAJIE IN DEVENIRE

Politica externa a Japoniei a ramas multa vreme condijionata de slabiciunea

potenjialului sau militar, menjinand arhipelagul sub dependenja Statelor Unite §i

de imperativele economice care determina mai ales politica sa pro-araba in

conflictul din Orientul Mijlociu. In anii ’70, in inima unei zone in care sc

invecineaza sistemele militare sovietic, chinez §i american, Japonia incearca sa

ramana in bune relajii cu URSS (in ciuda contenciosului cu privire la insulelo

Kourile) continuand totu§i politica sa de alianja cu Statele Unite §i de deschidere

faja de China. §ase ani dupa restabilirea relajiilor sale diplomatice cu Beijing,Tokyo semneaza in august 1978 un tratat de pace §i prietenie cu China, punand

capat starii de razboi intre cele doua Jari. Dezangajarea progresiva a Washing-

tonului in sud-estul asiatic ii permite Japoniei sa joace un rol mai important in

aceasta parte a lumii, mizele economice conducand-o totu§i la o oarecare

prudenja: ea normalizeaza relajiile cu Indochina comunista inca de la caderea

Saigonului in 1975, susjinand in continuare Jarile ASEAN (asociajia creata in 1967

de cinci Jari ale Asiei de Sud-Est, Malaezia, Tailanda, Singapore, Indonezia §i

Filippine, careia i se adauga in 1984 §i Brunei).Al “doilea razboi rece” dintre 1979 §i 1985, conduce Japonia pe de o parte la a

se consolida militar (puternica sporire a bugetului apararii din 1981), pe de alta

parte a strange legaturile sale cu puterile occidentale. Insa “noua ordine

mondiala” de dupa 1985 §i prabu§irea blocului sovietic relanseaza problema

rolului §ters jucat de Japonia in relajiile internajionale in care ea este departe de

a juca un rol corespondent puterii sale economice. Absenta de la marile decizii

diplomatice (nu este membra permanenta a consiliului de securitate a ONU) ea



este constransa sa urmareasca pe occidentali in deciziile acestora: astfel in ciudaabsenjei angajamentului militar, ea i§i va aduce cea mai puternica contribujie

financiara la razboiul din Golf in 1991. Insa, uria§a ca putere economica Japonia

va ramane multa vreme un “pitic politic” sau va fi in curand chemata sa preia

responsabilitaji mai mari in dezbaterile internajionale?

,

2 0 3 / O J a po n i e d i n a m i c a



China in t r e

Modern izare

§i Norma l i za re

Capitolul 12

Sfar§itul erei maoiste este marcat de o lupta pentru putere Tntre o

tendinta tehnocrata incarnata de Zhou Enlai §i apoi de Deng Xiaoping

§i o tendinta extremists reprezentata de “banda celor patru”. La

moartea lui Zhou Enlai §i a lui Mao Zedong in 1976 se deschide o

scurta perioada de tranzitie. Insa in 1978 linia pragmaticului Deng

Xiaoping ca§tiga definitiv, iar China se lanseaza intr-o politica de

modernizare a economiei cu pretul abandonarii a numeroase principii

marxiste §i a unei deschideri catre capitalurile §i tehnicileOccidentului. Decolectivizarea satelor, liberalizarea preturilor §i

rena§terea unui sector privat bulverseaza o societate nehotarata intre

o intoarcere la vechile evaluari ale confucianismului §i modelul

capitalist. Totu§i puterea ramane intre mainile unui partid comunist

atotputernic care controleaza indeaproape viata politica §i culturala a

tSrii in ciuda contestarii unei mari parti a intelighentiei.



S f a r § i t u l E r e i M a o i s t e (1 97 3- 19 78 )

ULTIMELE MANIFESTARI ALE REVOLUTIEI CULTURALE

(1973-1976)

inceputa dupa eliminarea lui Lin Biao in 1971, revenirea la ordine in China

este continuata in 1972-1973 sub conducerea primului ministru Zhou Enlai,

secondat din aprilie 1973 de Deng Xiaoping care reapare pe prima scena politicadupa §apte ani de marginalizare. Economia se redreseaza, armata i§i vede rolul

politic in declin, iar sindicatele neglijate in perioada revolujiei culturale i§i reiau

activitajile.

Insa aceasta revenire la o politica “de centru” este viu criticata de extrema

stanga maoista animata de “gruparea de la Shanghai” (care va fi denumita dupa

caderea sa “banda celor patru”, caci era animata de trei militanji din acest ora§ §i

de Jian Qing, sojia lui Mao Zedong), impotriva lui Zhou Enlai §i a curentului

“gestionar” care domina al X-lea Congres al PCC in august 1973, radicalii maoi§ti

decid sa “lupte impotriva curentului". Ei incearca sa profite de o noua campanie

culturala lansata in noiembrie 1973 impotriva maestrului filozof al Chinei

tradijionale, Confucius (filozof din secolul al Vl-V-lea inainte de Cristos), pentru a

relansa mi§carea revolujionara, prezentandu-l implicit pe Zhou Enlai drept un

ministru confucian.

Acesta replica suprapunandu-i criticii lui Confucius pe aceea a lui Lin Biao,

prezentata acum ca deviant de “dreapta” dupa ce fusese denunjat ca “stangist”!

Aceasta companie concura impotriva lui Confucius §i Lin Biao (Pi Lin Pi Kong )

deturneaza astfel inca din februarie 1974 atacurile catre fostul protejat al lui Mao

Zedong alaturi de care extremi§tii de stanga se compromisesera candva... Zhou

Enlai iese invingator astfel in faja radicalilor maoi§ti, iar victoria sa seconcretizeaza in cea de-a patra Adunare najionala populara reunita in 1975 unde

el pune accentul pe necesitatea de a realiza “modemizarea atat a agriculturii,

industriei §i a apararii na[ionale cat §i a $tiin[ei §/tehnicii de a o maniera care sa

duca economia chineza pe primul loc in lume". Este deja definijia programului

care va fi adoptat de liderii chinezi in 1978: “Cele patru modernizari” .

Aceasta linie “gestionara” reprezentata de Zhou Enlai §i Deng Xiaoping (care

trece in acea perioada drept succesorul sau desemnat) este totu§i viu combatuta

de linia radicala. Lupta pentru putere intre cele doua facjiuni se reia cu mai mare

intensitate dupa moartea lui Zhou Enlai in ianuarie 1976. Chiar daca elogiul saufunebru este pronunjat de Deng Xiaoping, un conducator obscur, Hua Guofeng

2 0 5 / C h i n a in t r e m o d e r n i z a r e § i n o r ma l iz a r e



este numit drept prim-ministru a ad-interim in februarie, o alegere surprinzatoare

care nu este decat un compromis de circumstanja intre cele doua tendin{e care

se confrunta pentru putere.

INTERLUDIUL HUA GUOFEND (1976-1978)

Intr-o prima etapa, Hua Guofeng se alatura radicalilor maoi§ti pentm a ataca

violent pe Deng Xiaoping §i “de\iaJioni§tii de dreapta” . Aceasta campanieprovoaca in schimb gigantice manifestajii in Piaja Tien Anmen de la Beijing in

onoarea lui Zhou Enlai §i a politicii sale. Ele sunt reprimate pe 5 aprilie §i biroul

politic al PCC, confirmandu-1 pe Hua Guofeng in fruntea guvernului, il destituie o

a doua oara pe Deng Xiaoping din toate funcjiile sale fara totu§i a-1 exclude din

partid. La moartea lui Mao Zedong pe 9 septembrie 1976, infrangerea

“gestionarilor” pare a fi decisa, Hua Guofeng cerand atunci sa se combata cu

prioritate “burghezia din sanul partidului §i revizionismul exterior” (adica pe

Deng Xiaoping §i pe partizanii acestuia).Radicalii maoi§ti din “grupa de la Shanghai” inmuljindu-§i faradelegerile,

incearca sa o promoveze la puter epe Jiang Qing, vaduva lui Mao. Insa Hua

Guofeng dispune arestarea “bandei celor patru” pe 6 octombrie pentru “complot

impotriva puterii”. Ales pre§edinte al Comitetului central al PCC in ziua

urmatoare, primul ministru, reprezentant al unei linii neomaoiste moderate, pare

a fi omul forte al Chinei. Sprijinul politic de care se bucura este totugi limitat §i din

ianuarie 1977 este pornita o campanie pentm reintoarcerea la putere a lui Deng

Xiaoping.

FostuI vicepre§edinte al lui Zhou Enlai este in final reabilitat (pentru a doua

oara) in iulie 1977, repus in toate funcjiile in chiar momentul in care “banda celor

patru”, careia el ii fusese principala victima in aprilie 1976, este exclusa din partid

(ea va fi judecata §i condamnata in cursul unui mare proces in noiembrie-

decembrie 1990). Deng Xiaoping acceptand aparent sa stea in umbra lui Hua

Guofeng, acordul intre tendinja festionara §i linia neomaoisjta permite Chinei sa

se orienteze catre o noua politica economica pe calea celor “Patru Modernizari”

propusa de Zhou Enlai in 1975. De fapt, lupta pentru putere a inceput deja intre

cei doi oameni politici. Ea se va incheia cu o victorie rapida a lui Deng Xiaoping:la cea de-a IH-a plenara a Comitetului central al PCC in decembrie 1978, Hua

Guofeng §i partizanii sai sunt nevoiji sa-§i faca autocritica. Tendinja gestionara §i

pragmatica va ca§tiga definitiv in faja ultimilor mo§tenitori ai lui Mao Zedong.

206



C e l e “ P a t r u M o d e r n i z a r i ” § i

D e s c h i d e r e a C h i n e i

( D u p a 1978)

REFORMA ECONOMICA

0 data cu Deng Xiaoping se deschide dupa decembrie 1978 o era de

profunde reforme economice care vor readuce rapid la schimbari fundamentale

Jara. Aceasta noua politica numita de modernizare, este din multe puncte de

vedere opusa sistemului anterior: reabilitarea nojiunii de profit mai ales cu

reintroducerea unei mici pieje libere, apoi a unui veritabil sector privat; o mai

mare supleje a planificarii §i punerea la punct a unui “sistem de responsabilitaji” ,

legand mai direct remunerajia de producjie, permijand astfel reintoarcerea la

exploatarea familiala in agriculture §i la o larga autonomie de gestiune acordata

conducatorilor din intreprindere; deschiderea Chinei catre tehnicile §i capitalurilestraine (mai ales occidentale).

Pana in 1984-1985, accentul este pus mai ales pe decolectivizarea

pamanturilor antrenand disparijia comunelor populare. Revenirea la exploatarea

familiala §i la comercializarea produselor agricole §i provoaza cre§terea

spectaculoasa a producjiei §i a veniturilor Jaranilor intre 1979 §i 1985. Aceasta

liberalizare a zonelor rurale se extinde de altfel la alte activitaji economice

(artizanat, comerj, transporturi, mici industrii rurale) in timp ce in sectorul urban

§i industrial reformele reman foarte limitate: mai marea autonomie de decizie

acordata catorva intreprinderi de stat, crearea in sudul Jarii a cinci “zoneeconomice speciale” (ZES), zone libere permijand “experimentarea modurilor

de gestiune occidentale”.

insa, in octombrie 1984, cea de-a 111-ea plenara a celui de-al Xll-lea Comitet

central al PCC decide sa extinda aceasta politica de modernizare in ansamblul

economiei chineze. Campul planificarii este considerabil redus (sunt suprimate

de exemplu livrarile obligatorii de cote de produse agricole catre stat), sunt

liberalizate progresiv prejurile produselor agricole §i industriale. in ora§e,

restructurarea puterii in intreprinderi in 1984 §i generalizarea “ sistemului de

responsabilitaji” in 1987 transforma sectorul industrial unde apare concurenja.Autofinanjarea, imprumuturile bancare §i investijiile straine (deschiderea a 14

alte ora§e de coasta pentru capitalurile straine in 1984) preiau locul subvenjiilor

guvernamentale. Aceste reforme se traduc curand printr-o neta cre§tere a

207 / C h i n a In t r e m o d e r n iz a r e § i n o r m a l iz a r e



producjiei (mai ales industriale) §i printr-o imbunatajirea de ansamblu a nivelulm

de trai a populajiei, insa de asemenea printr-o puternica cre§tere a prejurilor si

un mare deficit al comerjului exterior (ca urmare a unei bru§te sporiri ,i

importurilor).

“ SOCIALISMUL” DE TIP CHINEZ

Aceste reforme pragmatice, repunand in mare masura in chestiunocaracterul socialist al economiei Jarii, afecteaza in profunzime intreaga societate

chineza. La sate, disparijia comunelor populare, revenirea la exploatarea

familiala §i cre§terea generala a nivelului de trai au bulversat societatea rural,i,

accentuand disparitajile regionale §i sociale, provocand pe de alta parte o

rena§tere a practicilor §i credinjelor trecutului. Reforma agriculturii a creat noi

Jarani bogaji §i noi saraci: ace§tia din urma, lipsiji de ajutor dupa disparijia

structurilor colective, emigreaza catre marile ora§e, deja suprapopulate, sail

catre a§a-numitele “mici burguri”, aglomerajii cu circa 10 000 de locuitori care sc

dezvolta in toate regiunile cele mai bogate ale Jarii. Pe planul mentaiitajilor, an

renascut la sate, culturile §i riturile vechi, vechile obiceiuri, rivalitajile tradijionale

intre satele vecine, solidaritajile familiale sau de clan, autoritatea patriarhala si

opresiunea sexista (declin al rolului §i statutului femii). Politica de planificare a

na§terilor adoptata in 1979 (un singur copil de familie) este rau aplicata sau da

na§tere unor practici inumane (numeroase fetije omorate de la na§tere pentru a

Iasa cuplului posibilitatea de a avea un mo§tenitor barbat). La sate, politica de

modernizare este insojita de o incontestabila intoarcere la numeroase structuri si

valori tradijionale.In ora§e dimpotriva, reformele economice au provocat sau accelerat o

evolujie a societajii urbane chineze tradijionale catre o societate moderna,

puternic influenjata de capitalism §i occidentalizare. Dezvoltarea industriilor,

comerjului §i a “micilor meserii” (care absorb in mare parte importantul §omaj

urban), cre§terea salariilor §i a nivelului de trai (in ciuda unei puternice inflajii),

relativa abundenja a bunurilor de consum (locale sau importate) au transformal

viaja ora§anului chinez. Insa aceasta reforma a antrenat de asemenea aparijia

sau dezvoltarea a numeroase fenomene de trafic, delicvenja §i criminalitate, ca §i

reaparijia corupjiei administrative.

Aceasta noua societate chineza, mai preocupata de modernizare §i de

imbunatajiri de ordin material decat de ideologie, ramane oficial socialists, in

ciuda revenirii in forja a valorilor filozofiei confuciene §i a numeroaselor

impmmuturi de la capitalismul occidental. 0 foarte relativa liberalizare religioasa

§i culturala a regimului, dupa debutul erei Deng Xiaoping, nu impiedica aceasta

208



imensa societate (aproape 1,2 miliarde de locuitori) de a ramane “in libertate

supravegheata” (Marie-Claire Bergere) sub controlul birocratic al atotputernicului

partid comunist.

CHINA SE DESCHIDE SPRE LUMEA EXTERIOARA

Noua politica economica chineza de dupa 1978 a fost insojita de o

deschidere mai larga spre lumea exterioara, in special catre Occident: acordcomercial cu CEE in februarie 1978; un tratat de pace §i prietenie cu Japonia in

august 1978, urmat de un important acord financiar §i comercial; stabilirea de

relajii deplomatice oficiale cu Statele Unite in decembrie 1978, urmata de o serie

de acorduri de cooperare §tiinjifica §i tehnica; intrarea Chinei in FMI in aprilie

1980; acord cu Marea Britanie in 1984 cu privire la viitorul Hong-Kong-ului (care

va trebui sa redevina chinez in 1987); noul tratat economic cu Japonia in august

1988. Aceasta politica de deschidere nu va fi deloc intrerupta decat de sancjiunile

economice luate impotriva Chinei dupa reprimarea mi§carii studenje§ti din iunie

1989. insa ca dupa exemplul CEE, cea mai mare parte a puterilor industriale i§ivor relua relajiile financiare §i comerciale cu China inca din 1990.

Aceasta deschidere economica catre Occident a antrenat o apropiere politica

a Republicii Populare Chineze cu Jari considerate multa vreme inamici

ireductibili (Japonia §i Statele Unite). Aceasta evolujie a diplomajiei chineze se

exprima in egala masura prin persistenja relajiilor sale tensionate cu URSS pana

la debutul anilor 1980: tensiunea chino-sovietica in Asia die Sud-Est a provocat

chiar un scurt razboi intre China §i Vietnamul (prosovietic) in 1979. insa, dupa

toamna lui 1982, cautand in continuare o cooperare economica cu puterile

occidentale, China incearca sa-§i reechilibreze politica sa externa afirmandu-§isolidaritatea cu Jarile lumii a treia §i reluand dialogul cu Uniunea Sovietica in

1984. Reprobarea internaJionala a masacrelor din Tian Anmen din iunie 1989 §i

prabu§irea blocului rasaritean care fac din Republica Populara Chineza unui din

ultimele State comuniste ale planetei, au accentuat totu§i izolarea sa diplomatics.

209 / C h i n a In t r e m o d e r n iz a r e $ i n o r m a l iz a r e



DESCHIDEREA" CHINEI

a Zona libera (Zona economica speciala)

_ Port deschis cu zona de dezvoltare

economica §i tehnica Peki n Qinhuangdao'

} ■ 1 ° ( / Tianjin o , —

/ / B oh a i nSf.

f COREEA

I D E N O R D

Marea gaibena

Uanyungangcy

Nantong

jShanghaiJAPONIA

Wuhan

ChongqingMarea Chinei

orientate Wenzhou

CHINAFuzhou

TAIWAN

^VIETNAM Hainan

Marea Chinei meridionale

L}AQS PHILIPPINES Sursa : !x Monde. 1nov.lW

De m o c r a t i z a r e a

Im p o s i b i l a

?

0 “ DEMAOIZARE” LIMITATA

§1CONTROLATA (1978-1986)

Victoria lui Deng Xiaoping in fa(a lui Hua Guofeng in decembrie 1978 parea sa

anunje nu numai o mare politica de reforma economica (“Cele patru



modernizari”) ci §i o liberalizare, deci o democratizare a Jarii. Insa

’ “demaoizarea” Chinei, simbolizata de reabilitarea postuma a lui Liu Shaoqi, in

februarie 1980, nu se va efectua decat foarte incet §i foarte prudent, pas cu pas,

pe masura eliminarii politicii adversarilor liniei pragmatice §i gestionare.

Incetul cu incetul, partizanii lui Deng Xiaoping cuceresc principalele parghii

de comanda ale Jarii §i Hua Guofeng trebuie progresiv sa-§i abandoneze toate

funcjiile: Zhao Ziyang il inlocuie§te in septembrie 1980 in postul de prim-ministru

§i Hu Yaobang, noul secretar general al PCC din februarie 1980 ii rape§te funcjia

de pre§edinte al partidului in iunie 1981. Din ce in ce mai izolata in sanul

! Comitetului central, Hua Guofeng nu mai este nici macar reales in biroul politic

dupa cel de-al XH-lea congres al PCC in septembrie 1982 §i dispare de pe scenapolitica. Chiar daca ie§it oarecum la pensie ca urmare a varstei sale inaintate (el

| este nascut in 1904, Deng Xiaoping Jine puternic de aici inainte in mana toate

hajurile Jarii.

Insa, contrar reformelor economice, reformele politice ale debutului “erei

i Deng Xiaoping” raman foarte moderate, limitandu-se la o restructurare a

. aparatului administrativ al Jarii cu scopul de a-1 face mai eficient in august 1970 §i

la o tentativa de reechilibrare intre partidul comunist §i stat (in beneficiul

[ acestuia din urma) in 1982. Relativa liberalizare a regimului, care se manifesta

mai ales prin reabilitarea victimelor maoismului, nu va merge pana la acceptareaunei veritabile democratizari: un tanar contestatar Wei Jinsheng, care indraznise

sa ceara, inca din decembrie 1978, o “a cincea modernizare” , adica democrajia,

I este condamnat la 15 ani de inchisoare pentm tradare §i activitate contra-

! revolujionara.

Pana in 1986, China nu cunoa§te decat o demaoizare limitata §i controlata de

PCC cu o alternanja de mici accelerari §i serioase franari. Astfel dupa o scurta

[ “primavara de la Pekin” in 1979, perioada in care regimul pare sa tolereze o

oarecare libertate de expresie, scriitorii contestatari sunt rapid chemaji la ordine,

iar §efii “mi§carii democratice” redu§i la tacere. In 1983 este lansata o mare[ campanie impotriva “poluarii spirituale”, urmata in 1985 de o alta impotriva

j “literaturii poluante”, adica impotriva relelor influenje occidentale carora li se

' atribuie, de exemplu, dezvoltarea delicvenjei §i criminalitajii.

CONTESTATII, REPRESIUNE

§1 “ NORMALIZARE” (1986- 1993)

In randul influenjelor nefaste difuzate de “liberalismul burghez” figureaza

desigur §i democrajia despre care vechea garda a liderilor comuni§ti chinezi nu

211 / C h i n a In t r e m o d e r n i z a r e § i n o r m a l i z a r e



vrea deloc sa se auda vorbindu-se. in timp ce in primavara lui 1986, Dei in

Xiaoping are in vedere un nou program pe termen lung de “reforme ale

structurilor politice”, vii discujii opun cadrele PCC, ele insele divizate intre

conservatori §i reformi§ti, membrilor intelighenjiei comuniste cum ar Ii

astrofizicianul Fang Lizhi, sau “Saharov chinez”. Ace§tia din urma, susjinuji de

studenji, reclama “mai multa libertate §i democrajie” . La sfargitul lui decembrie,

importante manifestari studenje§ti la Shangai §i Beijing provoaca o prima cri/.i

politica cu “demisia” secretarului general al PCC, Hu Yaobang. considerat prea

liberat de conservatorii comuni§ti §i inlocuirea acestuia de catre primul ministni

Zhao Ziyang in ianuarie 1987.Acesta va face ca al XNI-Iea congres sa adopte in toamna lui 1987 o revizuire

a statutului partidului, reforma esenjiala administrative antrenand prea pujin

democratizarea institujiilor. Ea nu va pune capat contestajiilor care continua mai

ales in mediile intelectuale. Moartea lui Hu Yaobang, pe 15 aprilie 1989, provoaca

noi manifestajii studenje§ti in favoarea liberalizarii regimului. Vizita lui Mihail

Gorbaciov la Beijing, in mai, amplifica mi§carea contestatara care se extinde §i la

alte categorii sociale §i la alte ora§e chineze. Timp de mai multe saptamani, sute

de mii de manifestanji, cerand libertate §i democrajie sfideaza o putere politica

divizata intre partizanii dialogului, cum ar fi secretaml general al PCC ZhaoZiyang, sau ai represiunii, ca Deng Xiaoping §i Li Peng (prim-ministru dupa

noiembrie 1987).

Linia dura avand in final ca§tig de cauza in sanul partidului, armata intervine

pentru a restabili ordinea. in noaptea de 3-4 iunie 1989, blindatele degajeaza cu

brutalitate piaja Tian Anmen din Beijing, punctul dentral al manifestajiiloi

studenje§ti (peste o mie de morji) §i o severa represiune love§te Jara provocand

un val de proteste in intreaga lume. Considerat la randul sau prea liberal faja de

studenjii revoltaji, Zhao Ziyang este destituit din postul sau de secretar general al

PCC, pe 24 iunie, §i inlocuit de un tehnocrat apropiat lui Deng Xiaoping, JianqZemin. Jara cunoa§te atunci o viguroasa mi§care de preluare sub control

ideologic in timp ce se organizeaza o opozijie in exil (crearea in Franja a unui

“Front” pentru democrajie in China).

in ciuda catorva mici reforme, viaja politica din China este din nou blocata,

linia conservatoare parand din noua a fi invins in sanul partidului comunist care

ramane stapanul puterii. Preocuparea liderilor chinezi este de a continua sa

dezvolte §i sa modernizeze economia Jarii (mai ales cu capitaluri §i cadre

straine) fara a se atinge de regimul sau politic, insa vor putea fi importate la

nesfar§it in aceasta Jara tehnici occidentale fara a fi introduse in egala masura

ideile liberale?...



Lumea a Tr eia

Dezbin a t a §i P l in a

de Da t o r ii

Capitolul 13

Inca de la mijlocul anilor ’70, criza mondiala a pus Tn evidentadiferentele din interiorul lumii a treia. Pana Tn 1980, recurgerea la un

credit international abundent alimentat a permis pentru numeroase

tari Tn curs de dezvoltare sa amortizeze efectele §ocurilor petroliere Tn

timp ce acestea au Tmbogatit membrele OPEC. La randul sau, un mic

grup de noi tari industrializate, a beneficiat de pe urma delocalizarii

intreprinderilor din lumea capitalists industrializata Tn criza. Conditia

lumii a treia se Tnrautate§te net Tn decursul anilor ’80, in special ca

urmare a excesului de datorii care determina creditorii sa-§i impuna Tn

fata debitorilor politici de ajustare structural^. Acestea arunca

economia lor intr-o grava recesiune inainte de a favoriza o fragila

reinoire la inceputul anilor ’90. Totu§i, diferentele raman mari intre o

Asie dinamica Tn dezvoltare, o America Latina nesigura aflata intre

marasm §i rena§tere §i un continent african impotmolit in

subdezvoltare.

2 1 3 / L u m e a a t r e ia d e z b in a t a §i p l a n a d e d a t o r i i



L u m e aa T r e i a i n F a j a S t a g f l a t i e i

CRE§TEREA ECONOMI CA § 1 INFLAJ IA

DUPA ANI I ’70

Jarile lumii a treia au reacjionat la criza anilor ’70 dupa modalitaji §i cu

ritmuri diferite. Multe dintre ele au reu§it sa-§i salvgardeze cre§terea economica

grajie revalorizarii cursului materiilor prime §i recurgerii la imprumuturi: Jarile

exportatoare de petrol au acumulat in cajiva ani o bogajie impresionanta, iar

OPEC chiar a dat sentimentul ca ar forma un nou pol de influenja in relajiile

internajionale. La randul lor, profitand de pe urma dificultajilor Jarilor

industrializate, micul pluton al noilor Jari industriale reu§e§te o ascensiune

remarcabila pe piejele planetei.

RATA DE CRESTERE gl RATA INFLAJIEI (MEDIA %)

Cresterea PIB Rata inflatiei

1965-1980 1980-1990 1965-1980 1980-1990

OCDE 3,7 3,1 7,6 4,2Tari cu venit mic 4,9 6,1 8 9,6din care - Africa

subsahariana 4,2 2,1 11,4 20Tari cu venit

intermediar din care 6,3 2,5 21,1 85,6

- limita inferioara 5,5 2,6 23,6 64,8

- limita superioara 7 2,4 19,3 102,1

In ansamblul exporturilor mondiale, ponderea Jarilor in curs de dezvoltare a

crescut de la 16 la 20% intre 1973 §i 1981, in timp ce ponderea din importurile

mondiale a ajuns la 28,7% din 1983 (faja de 19% in 1973).

21 4



PATRUNDEREA LUMII A TREIA PE PIATA PRODUSELOR

MANUFACTURIERE ’in % pentru importurile

totale la produselemanufacturiere

in % PNB

1970 1980 1980

RFG 5,4 12,6 1,5Franta 3,2 10,2 1,1

Marea Britanie 9,8 10,7 1,3Italia 4,6 10,6 1,2

Statele Unite 13,6 25,1 1,1Japonia 9,4 26,0 0,6

Succedarea celui de-al doilea §oc petrolier al crizei datoriilor externe apoi a

contra§ocului petrolier a anulat partial acestei realizari, iar deceniul ’80 s-a

dovedit a fi mult mai dificil de traversat decat precedentul. In randul Jarilor cu

venit scazut, acelea din Asia au rezistat mai bine decat acelea din Africa

subsahariana; Jarile cu venituri intermediare au fost mai puternic lovite decat

altele de al doilea §oc petrolier, caci economiile lor consumau deja multa

energie. Foarte sensibile la inflajie ca urmare a permanenjei penuriilor §i a

adancirii brutale a deficiturilor publice, Jarile din lumea a treia, In special acelea

din lumea a treia, in special acelea din America Latina, au cunoscut o

hiperinflajie in anii ’80, in timp ce Jarile dezvoltate reu§eau sa controleze

cre§terea prejurilor lor. Afectata de reculul ponderii produselor agricole §i a

materiilor prime in comerjul internajional, ponderea lumii a treia a cazut la o

cincime din schimburile mondiale la sfar§itul anilor '80 (21% din exporturi §i 20%

din importuri). Refluxul a fost §i mai puternic pentru Jarile membre ale OPEC,

victime atat ale caderii prejurilor cat §i a contracjiei volumului vandut. Este

adevarat ca degradarea cursurilor produselor de baza are drept efect modificarea

structurii exporturilor lumii a treia: incepand din 1986, produsele industriale devin

mai importante decat produsele brute in compozijia veniturilor lor; aceasta

rasturnare de situajie se explica de asemenea prin reu§ita comerciala a noilor

Jari industrializate.

Ca urmare a crizei pare a se fi adancit prapastia intre Jarile care par sa fi

reu§it sa amorseze un proces durabil de dezvoltare §i acelea care au recazut sau

s-au afundat §i mai mult inca in subdezvoltare. Dupa 1990, pe langa progresele

confirmate ale unei Asii pe calea dezvoltarii, se profileaza o oarecare inoire a

2 1 5 / L u m e a a t r e ia d e z b in a t a § i p l in A d e d a t o r i i



Americii Latine in timp ce situajia continentului afircan devine din ce in ce mai

precara.

CRIZA DATORI I LOR

Criza datoriilor care a zguduit edificiul finanjelor mondiale inregistreaza

degradarea situajiei lumii a treia in anii '80.

Originile cre§terii datoriilor lumii a treia in anii ’70 rezida in conjuncjia dintre

nevoile crescande de finanjare a Jarilor in curs de dezvoltare §i facilitajile

excepjionale oferite de marile band private in materie de credit intemajional cel

pujin pana in 1979. Motivele imprumutarilor sunt multiple §i mai mult sau mai

pujin justificate. Pentru Jarile in curs de dezvoltare, importatoare de petrol, a fost

in primul rand nevoie sa se recurga la imprumuturi pentru a finanja o factura

petroliera ajunsa la 67,5 miliarde de dolari in 1980, imediat dupa al doilea §or

petrolier; a fost de asemenea necesar sa se faca apel la credit pentru a finanja o

cre§tere economica destul de puternica in anii ’70. Recurgerea la imprumuturi a

devenit mai sterila atunci cand era vorba de a importa armamentele pentru a

alimenta razboaiele intestine din cornul Africii sau din Orientul Mijlociu §i desigur

contestabila atunci cand nu avea alt scop decat de a satisface cheltuielilo

somptuoase ale potentajilor locali sau de a oferi oligarhiilor lumii a treia

mijloacele de a participa la speculajiile pe piejele de a participa la speculajiile pe

piejele bursiere ale lumii dezvoltate (aceasta “fuga a capitalurilor" a atins 300 do

miliarde de dolari intre 1974 §i 1985, dintre care jumatate dinspre statele latino

americane).

insa curba datoriilor ar fi fost stopata repede daca bancile private care

ofereau creditele internajionale nu ar fi dispus de largi disponibilitaji furnizate de

reciclarea unei parji importante a petrodolarilor §i daca nu ar fi beneficiat in

acela§i timp de o foarte larga libertate de manevra ca urmare a dizlocarii

sistemului monetar de la Bretton-Woods §i a cvasidisparijiei puterilor de control

al FMI (Fondul monetar internaJional). in timp ce bancile acordau imprumuturi

mizand pe garanjia oferita de cre§terea economica §i resursele naturale ale

Jarilor in curs de dezvoltare, cre§terea inijial neprevazuta a inflajiei faceaadeseori negativa rata dobanzii reale, stimuland in continuare cererea de credit

De la 67 miliarde de dolari in 1970, datoria lumii a treia urea pe 427 milioane de

dolari in 1980 §i 626 miliarde de dolari in 1982, cand in luna august a acestui an,

Mexicul anunja dintr-o data ca se gase§te in incapacitatea de a face faja

scadenjelor sale; cea mai mare parte a debitorilor il urmeaza deschizand o criza

financiara majora.

216



k V O dobanda p - p - O s ] amortizari

Motivele izbucnirii crizei rambursarilor nu sunt legate numai de cifra ridicata

pe care aceasta datorie a atins-o intr-un deceniu; ele provin de asemenea §i din

structura acestor datorii in marea majoritate incheiate pe termen scurt §i din ce

in ce mai adesea cu o rata variabila a dobanzii, condijii impuse de bancile privatede acum preocupate de a fi asigurate in faja evenimentelor imprevizibile ale unui

viitor supus influenjelor crizei. Or, incepand din 1979, Paul Volcker, noul

pre§edinte al Bancii centrale a Statele Unite a practicat un monetarism riguros

limitand cre§terea creajiei monetare §i lasand sa urce la nivelul rareori atins de

ratele dobanzilor reale, inreunand brutal rambursarile imprumuturilor cu o rata

variabila. In paralel, cre§terea cursului dolarului spore§te valoarea datoriei

exprimata in moneda najionala. in faja acestei agravari a posibilitajii de a plati

datoria, resursele debitorilor se epuizeaza ca urmare a recesiunii din 1981-1982

care contracta brusc piejele Jarilor industrializate in timp ce cursul produselor debaza scade, inclusiv acela al barilului de petrol bmt (care, dupa ce depa§ise 30

dolari in 1980 scade din nou la 10 dolari in 1986).

2 1 7 / Lu m e a a t r e i a d e z b in a t a § i p u n a d e d a t o r i i



in 1988, cursurile produselor de baza au scazut la cel mai jos nivel atins in

secolul XX, acela al Marii depresiuni a anilor ’30, ceea ce antreneaza o brutal,i

deteriorare a termenilor de schimb al Jarilor in curs de dezvoltare care sufera In

consecinja o severa amputare a mijloacelor lor de piata.

Ameninjata de faiiment, datorita, lipsurilor in care se zbat debitorii lor,

bancile private reduc cu trei sferturi volumele imprumuturilor acordate intre 1981

§i 1983; ele se straduiesc in acela§i timp sa objina reluarea rambursarilor prin

proceduri de ree§elonare a datoriilor negociate sub egida FMI, care i§i regase§lc

in aceste circumstanje dificile o parte a autoritajii sale in materie financiara.

EVOLUTIA RAPORTURILOR DE SCHIMB DIN 1960 PANA IN 1988

w e

y

<>:t>:

^ :......... 'tv

f e

.............

:1960 1965 1970 1975 1980 1985 1988

e e e Jari dezvoltate cu economie de piajau ----- 1 Tari in curs de dezvoltare fara resurse petroliereC co Tari in curs de dezvoltare cu resurse petroliere

Sursa: cf. CNUCED

Consecinjele acestei rasturnari de situajie sunt tragice pentru economia

Jarilor debitoare.Datele tabelului care urmeaza arata cum greutatea datoriei contribuie la a

intrerupe cre§terea economica in cele zece Jari cel mai puternic indatorate care

acumuleaza in 1985, 40% din datoria totala a Jarilor in curs de dezvoltare.

ingreunata datorita dobanzilor a caror valoare depa§e§te net pe aceea a

capitalului rambursat, piata datoriei absoarbe o parte importanta a incasarilor lor

de pe urma exportului.

218



Aceste Jari vor luat In consecinja masuri radicale pentru a incerca sa onorezecel pujin partial angajamentul lor. Cre§terea exporturilor §i reducerea

importurilor in detrimentul consumului intern, reducerea investijiilor ceea ce

ipotecheaza viitorul in timp ce recesiunea se poate vedea deja in stagnarea §i

evolujia negativa a produsului national brut. Aceasta este condijia pentru a objine

o renegociere a datoriei, insa este greu de imaginat cum ar putea aceasta cura

de austeritate sa le permita sa-§i ramburseze complet datoriile; ea nu impiedica

faptul ca in 1985, Jarile lumii a treia varsa 134 miliarde de dolari cu titlul de

amortizari ale datoriei in timp ce nu primesc decat 84 de miliarde de dolari

aporturi nete, ceea ce semnifica ca Jarile sarace finanjeaza Jarile bogate la unnivel de 50 miliarde de dolari! Este clar ca reglementarea problemei datoriilor

necesita solujii mult mai ingenioase §i mai ales mai realiste.

Cre5terea datoriei in

1985

Scaderea

datoriei

1985-1987

Dobanda/Export

in 1985

Total Dobanda Total

Argentina 50,8 86,8 20,4 12,7 25,4Brazilia 107,3 84,2 39,7 28,0 38,2

Chile 21 87,2 9,2 5,0 42,9Columbia 11,3 57,5 6,4 2,5 16,4Mexic 99,0 89,1 44,4 27,2 34,1Maroc 14 39,1 6,0 2,4 12,7Nigeria 19,3 88,2 9,1 3,1 12,1Peru 13,4 60,7 5,2 3,1 7,9

Filipine 24,8 67,8 9,5 4,9 12,3Venezuela 33,6 99,5 17,8 7,8 10,4

Total 394,5 167,7

Balanta Rata cre§terii medii anuale (1980-

1984)

Renegocierea

in 1984:sold

PNB Export Import Invest s

datoriei intre

1983-1985

Argentina 3,9 -1,6 3,6 -14,7 -16,8 18,6Brazilia 13,1 0,1 10,8 -7,3 -8,6 13,4Chile 0,3 -1,4 0,7 -4,2 11,6 9,4

Columbia 0,3 1,8 0,8 2,4 2,4Mexic 12,8 1,3 10,5 -14,5 -10,1 73,7

(48,7 in 1985)Maroc -1,4 2,5 4,1 -1,0 -2,7 3,2Nigeria 3,0 -4,7 -13,3 -12,1 -19,3 3,0Peru 1,0 -0,7 -0,6 -10,8 -5,3 3,4

Filipine -0,7 0,8 3,6 -4,8 -12,4 6,6Venezuela 8,0 -1,8 -3,8 -19,3 -15,6 20,7

2 1 9 / L u m e a a t r e ia d e z b i n a t A s i pl in A d e d a t o r ii



POLITICILE DE LUPTA IMPOTRIVA DATORIEI EXTERNE

Soluble care sa permita stapanirea problemei datoriei lumii a treia au fosl

puse la punct progresiv in a doua jumatate a anilor '80. S-a dovedit curand a Ii

necesara depa§irea falsei solujii a ree§alonarii care consta in a renegoci.i

condijiile de rambursare in triplul sens al unei consolidari a datoriei prin

cre§terea duratei amortizarii imprumuturilor, dintr-o suspendare provizorie a

scadenjelor §i dintr-o revizuire a ratei dobanzilor. Aceasta metoda utilizata deurgenja pentru a evita o ruptura catastrofica a sistemului bancar interna5i0 n.il

prezenta totu§i gravul inconvenient de a nu face decat sa amane dificultajile pe

mai tarziu, impunand in acela§i timp debitorilor politici de a ajusta structura care

le arunca direct in brajele recesiunii, anihiland pe termen capacitajile lor de

piata.

Inca din 1985, secretarul Trezoreriei Statelor Unite, James Baker, elaboreaza

un proiect care fondeaza exigenjele creditorilor de reluare a cre§terii economice

in lumea a treia. Planul Baker nu vizeaza decat cincispreze Jari debitoare alese

pentru importanja datoriei lor §i voinja lor de a-§i onora angajamentele pentru

adoptarea de politici economice liberale (ace§ti “elevi silitori” aparjin in cea mai

mare parte continentului latino-american); el preconizeaza acordarea de noi

imprumuturi de catre Banca Mondiala §i de catre bancile private, invitata sa

fumizeze 20 miliarde de dolari suplimentari. Utilizaji in cadrele unei politici

economice riguroase insa orientate catre cre§tere, aceste noi aporturi de fonduri

trebuiau sa furnizeze mijloacele de a amortiza datoria pe care nu se pune

problema de a 0 anula. Dificultatea este aceea ca, devenita neincrezatoare ca

urmare a lipsurilor cu care se confrunta debitorii lor dupa 1982, bancile private nu

au furnizat decat o parte insuficienta a imprumuturilor necesare reu§itei planului.

Pentru a ie§i din impas a trebuit sa se ajunga la a admite necesitatea unei

reduceri, chiar a unei anulari parjiale sau totale a datoriilor. In septembrie 1988,

la intalnirea la varf de la Toronto a Jarilor celor mai bogate din lume, pre§edintele

Mitterrand a propus 0 u§urare a datoriei Jarilor sarace prea puternic indatorate cu

condijia ca ele sa treaca la 0 gestiune riguroasa a economiei lor; propunerea nu

privea deci Jarile cu venit intermediar care cumuleaza majoritatea datoriilor lumii

a treia. Totu§i, Franja anuleaza in 1989 datoria publica pe care Jarile Africii

subsahariene au contractat-o faja de ea (deci circa 20 miliarde de franci) fara amai pune condijii particulare. Exemplul nu prea este urmat, pre§edintele Bush

renunjand in acela§i an la 0 parte a datoriei a §aisprezece Jari africane, insa sub

condijia unor politici de ajustare structurala.

in 1990, planul Brady (dupa numele succesorului lui James Baker la

conducerea Trezoreriei americane) propune un compromis intre solujia Baker §i



masurile preconizate de Franja; el prezinta in special interesul de a fi aplicabil

datoriei private a Jarilor cu venit intermediar insa nu merge mai departe decat o

reducere a ratelor dobanzilor sub controlul FMI, care cere in schimb masuri de

insanato§ire financiara bazata pe o politica conforma canoanelor liberalismului.

In realitate, resorbjia datoriei se negociaza de la caz la caz de la mijlocul

anilor ’80, “clubul” de la Londra luandu-§i sarcina renegocierii datoriilor private in

timp ce “clubul” de la Paris se straduie§te sa gereze reducerea datoriilor de

ordine publica.

In afara acestor negocieri oficiale, plasate sub supravegherea FMI sau a

Bancii mondiale, o piaja secundara a datoriilor s-a dezvoltat, pe care este posibil

sa se rascumpere de la bancile care le dejin creanje la valori mai mici decat

|valoarea lor nominala (uneori chiar la jumatate din aceasta) apoi de a objine din

Jarile debitoare bunuri (care cel mai adesea sunt intreprinderi) de o valoare

echivalenta aceleia a creanjei. Prin acest tip de operajie banca creditoare se

elibereaza de o creanja indoielnica, iar Jara debitoare scapa de o parte din

datoria sa cu prejul cedarii unei fracjiuni din patrimoniul sau najional. inmuljirea

acestor trasferuri nu poate decat sa sporeasca dependenja economica §ifinanciara a lumii a treia faja de Jarile capitaliste dezvoltate.

jin 1993, datoria lumii a treia nu a disparut; desigur, valoarea sa globala create

pujin dupa 1990 §i se stabilizeaza in jurul cifrei de 1350 miliarde de dolari in 1992,

insa, cu excepjia Asiei rasaritene, piata datoriei reprezinta inca pentru

numeroase Jari debitoare o parte importanta a produsului lor najional (mai mult

de un an pentru Jarile din Africa subsahariana), iar rata anuala a acesteia

acapareaza intre 20 §i 30% din incasarile lor objinute din export, in acela§i timp

numeroase Jari in curs de dezvoltare au reu§it sa iasa din capcana datoriilor

combinand civerse mijloace de reglementare, fara sa uitam cazurileexcepjionale, ca acela al Egiptului care a beneficiat de reducerea la jumatate a

datoriei sale in ciuda cooperarii sale cu OccidentuI in “razboiul din Golf in 1991.

Restructurarea datoriei este condijia pentru revenirea imprumuturilor si

investijiilor straine, ele insele factorii revenirii cre§terii economice a Jarilor in curs

de dezvoltare. insa intensitatea crizei care a traversat lumea a treia in anii ’80, si

inegalitatea raspunsurilor pe care diferitele Jari in curs de dezvoltare au sliut sail

au putut sa le aduca s-au tradus prin evolujii regionale profund divergent!'

221 / L i imi a a ini ia hi /iiinaia tyi inin A hi uaionii



E v o l u t i i R e g i o n a l e

P u t e r n i c C o n t r a s t a n t e

SUCCESELE JARILOR ASIATICE

iN CURS DE DEZVOLTARE

Aceste reunite sunt cu atat mai impresionante cu cat ele nu erau deloc

previzibile inijial (suprapresiuni demografice strivitoare, grave dezbinari politice,

repartizate extrem de inegala a resurselor) §i, in plus, prin faptul ca se bazeaza pe

unitaji strucurale care anunja (§i uneori chiar realizeaza) un veritabil proces de

dezvoltare. Chiar daca acest continent este caracterizat prin diversitate, §i regiimi

intregi continua sa sufere puternic de pe urma subdezvoltarii (Afghanistan,

Bangladesh) sau saraciei (China, India), se pot identifica unele asemanari instrategiile de dezvoltare adoptate.

In primul rand trebuie subliniat ca agricultura nu a fost nicaieri sacrificata in

faja opjiunii industriale, chiar §i atunci cand ru§ita in acest din urma domeniu ar

fi putut incita la abandonarea eforturilor agricole. Dimpotriva, reu§itele

reformelor agrare §i ale primelor experimented ale “revolujiei verzi” au fost

amplificate grajie alocarii de mijloace tehnice §i financiare mai importante, in

timp ce populajia ramanea ata§ata ideii de proprietate a pamantului intotdeauna

garant al unei securitaji, in societaji in continuare lipsite de sisteme de protecjie

sociala. Este remarcabil faptul ca o Jara beneficiaza de venituri de pe urma

petrolului, ca Indonezia, nu a neglijat, totu§i, agricultura, urmarind, dimpotriva sa-

§i asigure autonomia alimentara. In general, perioadele de foamete au disparut,

cu excepjia unor conjuncturi excepjionale (inundajiile din Bengal, razboaie). Iar

daca continentul asiatic numara inca 528 milioane de persoane subnutrite in

permanenja in 1990, este totu§i o cifra inferioara cu 30% aceleia din 1970, iar

acest efectiv nu reprezinta decat 19% din populajia continentului, faja de 40% cu

20 de ani mai devreme. Aceasta relativa reu§ita agricola a generat dublul avantaj

al reducerii sarcinilor financiare provocate de dependenja alimentara §i aiposibilitajii unei oarecare reglari a exodului rural in funcjie de cre§terea

industriala; rejelele de aprovizionare interne au necesitat, de altfel, mijloace do

transport eficiente, care sa elimine lipsa de corelare intre activitaji, mai ales prin

realizarea unor lega'uri active intre sate §i ora§e.

in al doilea rand, con§tientizarea necesitatea de a stapani cre§terea

demografica a unui continent de suprapopulat a permis sa se atinga mai rapid

222



decat in alte zone stadiul final al perioadei de tranzijie demografica, politicile

malthusiene imbracand uneori un caracter brutal, cum ar fi interdicjia de a avea

mai mult de un copil de cuplu, in China dupa 1979, sau campaniile masive de

sterilizare duse in India. Indicele de fecunditate care era in general superior cifrei

de 6 copii pentru fiecare femeie in 1965, a scazut puternic de atunci: el este in

1992 de 1,8 in Coreea de Sud, de 2,4 in China, de 3,8 in India, Laosul facand

excepjie cu un indice de 6,7. Chiar daca inertia mecanismelor demografice

continua sa duca la cre§terea puternica a efectivelor populajiei, tendinja de

scaderea a ritmului faciliteaza Jinerea sub control a numeroaselor dezechilibre,

incepand cu acela al deficitului alimentar.Astfel, industrializarea s-a putut produce pe baze relativ echilibrate, conform

strategiei de sprijinire a exporturilor inaugurate de Hong Kong inca de la

inceputul anilor ’50. Curand adoptat de Taiwan, Coreea de Sud §i Singapore,

acest model de industrializare a permis inca din anii ’60 o cre§tere economica

susjinuta §i a generat excedente ale balanjelor comerciale. El a indus dezvoltarea

prin exigenjele sale de competitivitate care, in afara avantajelor salariale, nu au

putut fi satisfacute decat grajie unei producjii de calitate, asigurata de o mana de

lucru din ce in ce mai bine pregatita. Noile Jari industrializate din Asia devin in

aceste condijii extrem de atractive pentru investijiile provenind dintr-o lumeindustrializata afectata de criza, cu excepjia, totu§i, a Coreei de Sud, care i§i

pastreaza independenja, mizand pe propriile sale resurse §i recurgand la

imprumuturi externe, care se menjin, totu§i, corelate cu capacitajile de

rambursare ale unei economii foarte dinamice mai ales, in anii ’80.

Raportul Ramses ’93 arata ca ridicarea nivelului general de educajie devine in

paralel un puternic factor de dezvoltare, permijand tinerelor femei controlul

fecunditajii §i favorizand, pe de alta parte, dezvoltarea forjelor sociale capabile sa

determine democratizarea regimurilor, la origine autoritare (revoltele studenjilor,

care au zguduit sud-coreean la inceputul anilor ’90). Acela§i raport infirma §iideea ca orientarea spre exterior a acestor economii le-ar fi accentuat dualismul,

caci numeroasele activitaji de export au generat aparijia unor veritabile structuri

industriale prin dezvoltarea subcontractelor, atat in domeniul electronicii, cat §i in

acela al textilelor, de exemplu.

In acela§i timp, politicile economic; coerente, adeseori planificate, au permis

dezvoltarea industriei de baza (ca siderurgia sau chimia), apoi promovare.i unor

produse necesitand tehnici complexe sau avansate (construcjia navala in Coreea

de Sud, electronica mai ales in Coreea de Sud §i Taiwan) §i alimenlaroa

activitajilor din sectorul terjiar (cum ar fi Singapore, care a devenil in anii ’70marea piaja financiara a Asiei in dezvoltare). Alaturi de produse pujin preliicralo

(produse agricole, fire §i Jesaturi, mobilier) care dominau in mod zdrobilm

exporturile acestor Jari in anii ’60, au aparut, la sfSr§itul anilor ’80, produse mull

2 2 3 / L u m e a a t r i i a d e / h i n a i A y i p i in A d i h a io h i i



mai sofisticate (automobile sud-coreene, componente electronice din Taiwan,material pentru telecomunicajii in Hong Kong, chimie organica §i mase plastice

in Singapore).

Acest model de industrializare nu este totu§i lipsit de limite. Pe de o parte,

avantajele salariale care 1-au susjinut se estompeaza progresiv in masura in care

revalorizarea veniturilor, generata de reu§ita dezvoltarii, distruge progresiv acesl

factor de competitivitate. Pe de alta parte conjunctura schimburilor

internajionale se repercuteaza puternic. asupra acestor economii orientate spre

exterior, faja de care cumparatorii se arata din ce in ce mai vigilenji, pretinzandin special reevaluarea monedelor locale, al caror curs avantajos susjinea

vanzarile la extern. lata ce franeaza dinamismul Coreei de Sud dupa 1990

(scadere a cre§terii economice §i aparijia deficiturilor balanjei de plaji), in

momentul in care deschiderea spre lume a unor noi Jari asiatice, ca Malayezia,

Thailanda, Indonezia, Filipine, chiar China §i mai recent India duce la cre§terea

concurenjei pe piejele mondiale.

Este adevarat ca nevoile populajiei din Jarile asiatice sunt departe de a fi

saturate §i cain 1992 Jarile membre ale ASEAN (Malayezia, Singapore, Thailanda,

Indonezia, Brunei, Filipine) au lansat proiectul orientarii cu precadere a

schimburilor lor in Asia, grajie edificarii unei zone de liber schimb intr-un termen

de 15 ani. Japonia parea a fi liderul necontestat al tentativelor de organizare

economica a regiunii, insa rolul sau director este deja preluat de cei patru

“dragoni” faja de zone ca Malayezia sau China (formare de cadre §i relocalizare a

unor activitaji banalizate in aceste Jari pe cale de industrializare rapida).

ORIENTUL MIJLOCIU, BOGAT, DAR PUTIN MODERNIZAT

La limita occidentals a continentului asiatic, Orientul Mijlociu nu a reu§it cu

adevarat sa puna in serviciul cre§terii §i dezvoltarii cele 2 500 miliarde de dolari

acumulate in 20 de ani de incasari petroliere. §i daca aceasta bogajie a permis

cumpararea de acjiuni ale unor intreprinderi de prestigiu sau de “building”-uri in

centrele marilor ora§e ale Jarilor dezvoltate, in cea mai mare parte ea a fost

reciclata prin intermediul marilor band occidentale, ca urmare a lipsei de

structuri financiare regionale capabile sa gereze mase de capitaluri de oasemenea importanja.

Puternic implantata in jurul golfului Persic, OPEC a e§uat pe de alta parte in

tentativa sa de a se erija in veritabil cartel capabil sa stopeze caderea prejului

barilului de petrol brut in anii ’80. §i daca politica de reconversiune energetica a

Jarilor dezvoltate §i concurenja exportatorilor de petorl membri ai organizajiei

224



(a§a-zi§ii “NOPEC”) au contribuit la acest e§ec, disensiunile interne ale OVEC s-au repercutat puternic in regiune, facand ineficienta practica cotelor de produc|ie

decisa in 1983 cu scopul de a restrange oferta de petrol: in timp ce Jarile puternic

populate ca Indonezia, Iranul §i Irakul doreau o cre§tere rapida a prejurilor,

producatorii slab populaji ca Arabia Saudita, Kuweitul sau Emiratele Arabe Unite

promovau o moderare a cursurilor, care sa nu permita rentabilizarea

zacamintelor concurenjei, mai costisitor de exploatat.

Aceste dezacorduri au inrautajit relajiile intr-un Orient Mijlociu framantat de

multa vreme de ambijiile concurente ale statelor ce aspirau la puterea regionala,

care au dus la altfel la confruntari distrugatoare (razboiul dintre Irak §i Iran in anii’80, apoi razboiul din Golful Persic, pentm eliberarea Kuweitului in 1991). Jarile

regiunii au devenit principalii cumparatori de armament din lume. Cat despre

monarhiile petroliere conservatoare, al caror model este Arabia Saudita, ele nu

au incercat deloc modernizarea societajilor lor, considerand, de altfel, modelul

occidental de democrajie ca fiind in mare masura incompatibil cu exigenjele

Coranului. 0 data cu caderea verticala a prejului barilului de petrol brut in 1986,

numero§i exportatori au redevenit deficitari §i dependenji, cu atat mai mult, cu

cat, sub egida ONU, marile puteri (§i in primul rand SUA) §i-au consolidat rolul de

arbitru in tensiunile regionale.

AMERICA LATINA: DE LA SUPRAiNDATORARE

§1 HIPERINFLAJIE LA REINNOIRE

Dupa un teribil deceniu de marasm ilustrat de supraindatorare, hiperinflajie §i

recesiune economica in anii ’80, America Latina arata, intr-adevar, semne de

reinnoire la inceputul anilor ’90. Jarile latino-americane care cunoscusera o

cre§tere susjinuta intre 1950 §i 1980 se vad prinse in capcana supraindatorarii de

al doilea §oc petrolier: Jarile importatoare s-au imprumutat pentru a finanja

facturi petroliere in puternica cre§tere, iar exportatorii (Venezuela, Mexic) au

recurs, de asemenea, la credt internajional, pentru a pune in funcjiune noi

exploatari, urmarind o strategie de cre§tere curand sortita e§ecului de scaderea

cursului barilului de petrol brut. Recesiunea ce a urmat celui de-al doilea §oc

petrolier in Jarile dezvoltate a antrenat o scadere cu 8,5% a incasarilor din export

ale Jarilor latino-americane in 1981-1982, privandu-le de o parte importanta a

resurselor necesare plajii scadenjelor datoriei: ia na§tere astfel criza datoriilor,

Argentina adaugand dificultajile comune Jarilor vecine §i povara financiara a

razboiului din Insulele Malvine din 1982. Hiperinflajia se va grefa astfel pe aceste

dificultaji financiare.

2 2 5 / L u m e a a t r e ia d e z b i n a t A § i p u n a d e d a t o r i i



Continentul regrupa in 1985 §apte din cele mai indatorate zece Jari ale lumii a

treia. Pe plan intern, fiecare Jara a recurs la crearea de moneda pentm a acoperi

deficiturile bugetare agravate de piata datoriei, alimentand o inflajie care a ajuns

uneori sa scape oricarui control (3 000% -cre§terea prejurilor in Argentina in 1988

§i in Brazilia in 1989, recordul aparjinand totu§i Boliviei cu o cre§tere a prejurilor

de 60 000% in 1985!). Inflajia galopanta la un asemenea nivel a erodat total in

scurta vreme veniturile §i averile bane§ti, lovind in plin oamenii simpli §i clasele

de mijloc §i adancind deja putemicele inegalitaji sociale. in acela§i timp, aceasta

situajie economica maladina descurajeaza aportul investijiilor straine (in recul cucirca jumatate faja de anii precedenji pentm ansamblul continentului latino-

americane), in timp ce se amplifica, dimpotriva, fuga capitalurilor locale, puse in

siguranja in marile band ale lumii dezvoltate (in 1987, averile din strainatate ale

Argentinei §i Mexicului reprezentau circa trei sferturi din datoria lor externa, insa

numai 18% pentru Brazilia. Hiperinflajia este terenul propice pentm injustice §i

mizerie, nici o ie§ire neputand fi intrevazuta fara o intoarcere la stapanirea

prejurilor, ce implica la randul ei reglementarea problemei datoriilor. §i astfel

inghejarea invetijiilor a aruncat America Latina intr-un profund marasm, pana la

a se ajunge la scaderea cu 8% a venitului pe cap de locuitor intre 1980 §i 1989!

Jarile latino-americane au cautat mijloacele redresarii financiare §i ale

reluarii cre§terii mai ales prin practica liberalismului economic, insojit de o

intoarcere la democrajie politica. Aspre terapii liberale erau, de altfel, impuse de

FMI §i Banca mondiala in contrapartida cu ree§alonarea datoriei; inijial impuse in

cadrele dictaturilor militare omniprezente in America Latina la inceputul anilor

’80, aceste opjiuni au favorizat in egala masura restaurarea regimurilor

democratice mai conforme filozofiei politice a marilor organizajii internajionale,

ca §i principiilor promovate de “Chicago-boys”, consilierii economici americani,susjinatori inver§unaji ai neo-liberalismului. Dictatura militara se retrage treptat

de pe continent, lasand Iocul reconstmcjiei democrajiei, din decembrie 1983 in

Argentina (alegerea lui Raul Alfonsin), in 1985 in Brazilia (Tancredo Nevez, apoi

Jose Sarney), intre 1988 §i 1991 in Chile (data la care Patricio Aylwin il inlocuie§te

pe generalul Pinochet) §i chiar in Paraguay, unde generalul Stroessner parase§te

puterea pe care o dejinea din 1954. Mi§carile de guerila se calmeaza treptat in

America Centrala, pre§edintele din Costa-Rica, Oscar Arias, primind premiul

Nobel pentm pace in 1987 este adevarat ca in acela§i timp exilul lui Jean-Claude

Duvalier (in 1986) nu a permis regasirea in Haiti a pacii civile indispensabile

luptei impotriva extremei saracii a insulei.

Politicile de austeritate adoptate la mijlocul anilor '80 s-au tradus prin

promovarea unei ame de masuri liberale, combinand privatizarea intreprinderilor

publice pentm a consolida bugetul, de reglementarea economica §i sociala

pentm a atrage noi capitaluri straine, stabilizarea monetara, uneori prin

2 26



intermediul unei noi unitaji monetare diferite (australul in Argentina, inti in Perudin 1985, cruzado in Brazilia in 1986). Costul social al acestor masuri riguroase s-a

adaugat consecinjelor stagnarii economice pentru a agrava condijia celor mai

defavorizaji, in ciuda sistemelor de protecjie sociala mo§tenite de pe urma

regimurilor de dictatura populista, cum ar fi peronismul in Argentina.

Totu§i, aceste politici riguroase §i adeseori dureroase au dus incepand cu

1990 la o relansare a cre§terii, tendinja confirmata in 1992 mai ales in Argentina

(unde hiperinflajia a fost, in sfar§it, stapanita), in Mexic (ale carui performanje

economice sunt remarcabile incepand din 1990) §i in Chile, unde chiar au

devenit periculoase efectele “supraincalzirii” pe care ar putea-o produce

rezervele financiare pe care Jara a reu§it sa le acumuleze. Aceste bune rezultate

economice au provocat o reintoarcere spontana a capitalurilor provenind din

strainatate, mai ales din America de Nord, in timp ce fluxurile financiare

ignorasera practic America L tina de-a Iungul deceniului precedent.

Ca un ultim semn al reinnoirii, asociajiile economice regionale se

reconstituie dupa 1990, dupa modelul Mercosur -stabilita pe 26 martie 1991 intre

Argentina, Brazilia, Paraguay §i Uruguay in scopul realizarii unei pieje comune.

Cat despre Mexic, al carui proces de reinnoire pare a fi foarte solid, acesta a

incheiat pe 12 august 1992 primul acord care urma sa duca la integrarea sa

treptata in NAFTA -piaja comuna a Americii de Nord, care regmpa deja SUA §i

Canada.

Aceasta conjunctura favorabila are §i zonele ei de umbra, promisiunile

ramanand a fi confirmate cu trecerea timpului. in ciuda reducerii de datorii

operata sub diferite forme, America Latina continua sa ramburseze la inceputul

anilor ’90 sume superioare aporturilor de capital primite, ceea ce intrejine

deficitul plajilor continentului, situajie care afecteaza retehnologizarea

economiilor, cu atat mai mult cu cat investijiile provenind din Statele Unite se pot

explica partial prin recesiunea care afecteaza America de Nord dupa 1990; aceste

fluxuri sunt in aceste condijii susceptibile de a seca, o data cu relansarea

economica care pare a se anunja o data cu sosirea la putere a administrajiei

democrate conduse de pre§edintele Clinton.

Pe de alta parte slabiciunile simptomatice ale subdezvoltarii subzista aproape

pretutindeni. Protecjia sociala, deja lacunara, a suferit de pe urma liberalismului

radical care a fost pus in aplicare de mai mulji ani, iar reconstmcjia ei pare a fi

necesara pentru a dezamorsa framantarile urbane intotdeauna gata sa renasca in

ni§te ora§e hipertrofiate §i din ce in ce mai mult de nelocuit (trasaturi duse pana

la caricatural de Mexico City, de exemplu); este remarcabil faptul ca in Argentina

primele manifestajii orchestrate de sindicate impotriva guvernului Carlos Menems-au produs in 1993 impotriva proiectelor de privatizare a sistemelor de asigurare

a pensiilor. Dificultajile sociale agravate de un deceniu de regres economic

2 2 7 / L u m e a a t r e ia d e z b i n a t A $ i p l in A d e d a t o r i i



intermediul unei noi unitaji monetare diferite (australul in Argentina, inti in Peni

din 1985, cruzado in Brazilia in 1986). Costul social al acestor masuri riguroase s-a

adaugat consecinjelor stagnarii economice pentm a agrava condijia celor mai

defavorizaji, in ciuda sistemelor de protecjie sociala mo§tenite de pe urma

regimurilor de dictatura populista, cum ar fi peronismul in Argentina.

Totu§i, aceste politici riguroase §i adeseori dureroase au dus incepand cu

1990 la o relansare a cre§terii, tendinja confirmata in 1992 mai ales in Argentina

(unde hiperinflajia a fost, in sfar§it, stapanita), in Mexic (ale carui performanjeeconomice sunt remarcabile incepand din 1990) §i in Chile, unde chiar au

devenit periculoase efectele “supraincalzirii” pe care ar putea-o produce

rezervele financiare pe care Jara a reu§it sa le acumuleze. Aceste bune rezultate

economice au provocat o reintoarcere spontana a capitalurilor provenind din

strainatate, mai ales din America de Nord, in timp ce fluxurile financiare

ignorasera practic America Latina de-a lungul deceniului precedent.

Ca un ultim semn al reinnoirii, asociajiile economice regionale se

reconstituie dupa 1990, dupa modelul Mercosur -stabilita pe 26 martie 1991 intreArgentina, Brazilia, Paraguay §i Uruguay in scopul realizarii unei pieje comune.

Cat despre Mexic, al carui proces de reinnoire pare a fi foarte solid, acesta a

incheiat pe 12 august 1992 primul acord care urma sa duca la integrarea sa

treptata in NAFTA -piaja comuna a Americii de Nord, care regmpa deja SUA §i

Canada.

Aceasta conjunctura favorabila are §i zonele ei de umbra, promisiunile

ramanand a fi confirmate cu trecerea timpului. In ciuda reducerii de datorii

operata sub diferite forme, America Latina continua sa ramburseze la inceputulanilor '90 sume superioare aporturilor de capital primite, ceea ce intrejine

deficitul plajilor continentului, situajie care afecteaza retehnologizarea

economiilor, cu atat mai mult cu cat investijiile provenind din Statele Unite se pot

explica parjial prin recesiunea care afecteaza America de Nord dupa 1990; aceste

fluxuri sunt in aceste condijii susceptibile de a seca, o data cu relansarea

economica care pare a se anunja o data cu sosirea la putere a administrajiei

democrate conduse de pre§edintele Clinton.

Pe de alta parte slabiciunile simptomatice ale subdezvoltarii subzista aproapepretutindeni. Protecjia sociala, deja lacunara, a suferit de pe urma liberalismului

radical care a fost pus in aplicare de mai mulji ani, iar reconstmcjia ei pare a fi

necesara pentm a dezamorsa framantarile urbane intotdeauna gata sa renasca in

ni§te ora§e hipertrofiate §i din ce in ce mai mult de nelocuit (trasaturi duse pana

la caricatural de Mexico City, de exemplu); este remarcabil faptul ca in Argentina

primele manifestajii orchestrate de sindicate impotriva guvernului Carlos Menem

s-au produs in 1993 impotriva proiectelor de privatizare a sistemelor de asigurare

a pensiilor Dificultajile sociale agravate de un deceniu de regres economic



dezechilibre §i a reabatut flagelul foametei asupra unor vaste zone ale

continentului; insuficienja irigajiilor (numai 8 milioane de hectare irigate, §i maiales in Egipt §i Sudan) a interzis practic aici desfa§urarea “revolujiei verzi”.

In afara industriei extractive care exploateaza bogajiile subsolului cel mai

adesea sub controlul firmelor transnajionale, nici un sector industrial important

nu a luat na§tere pe continent, cu excepjia Africii de Sud, Maghrebului §i

Egiptului, §i mai recent a Camerunului, Coastei de Filde§, Kanyei §i Nigeriei

(pornind de la activitajile petroliere); ansamblul continentului nu producea in

1992 decat 12 milioane de tone de ojel faja de 37,5 ale Americii Latine §i 140 de

milioane de tone ale Asiei in plina dezvoltare. Singure Jarile Maghrebului (cu

excepjia, pentm moment, a Algeriei, prada a unor grave framantari politice), sunt

susceptibile de a deveni noi Jari industriale conform modelului asiatic,

exploatand atuul unei maini de lucru calificate §i ieftine, situata in proximitatea

piejei unice europene.

Iar aceasta situajie precara, de non-dezvoltare, a fost agravata de criza anilor

’80, mai ales ca intre 1980 §i 1988 cursurile principalelor materii prime vandute de

continentul african s-au prabu§it. Intre 1970 §i 1985, ponderea Africii in comerjul

internajional a scazut la jumatate, exportatorii africani inregistrand reculuri

semnificative pe piejele cafelei, bumbacului §i de cacao, produse importante in

schimburile continentului; la inceputul anilor ’90, ansamblul exporturilor africane

nu depa§e§te valoarea inregistrata de Hong-Kong. Capitalurile straine au intorsspatele acestor Jari in criza, agravand epuizarea resurselor lor financiare.

Africa subsahariana, zona cea mai napastuita a continentului, cumuleaza

toate handicapurile: o cre§tere demografica exploziva (cu indice sintetice de

fecunditate adeseori superioare cifrei de 6 , uneori chiar 8 copii de femeie) care

nu poate Jine pasul cu cre§terea economica, de unde o scadere a venitului

mediu pe locuitor in decursul anilor 1980-1990. Consecinja tragica a acestei

pauperizari, Africa regrupeaza in 1990, 28 din cele mai inapoiate 41 de Jari ale

lumii §i circa 22% din persoanele subalimentate de pe glob (170 de milioane din

783, conform UNCTAD) faja de mai pujin de 12% in 1970. In Coasta de Filde§,

victima a puternicei prabu§iri a cursurilor la cafea §i cacao pe piaja mondiala,rajia alimentara zilnica a scazut cu peste 10% intre 1986 §i 1988, iar consumul de

medicamente s-a redus cu un sfert in acela§i interval de timp; medicii constata

ca 14% din noii-nascuji prezinta o insuficienja ponderata la na§tere, iar 43%

dintre copii au o dezvoltare retardata intre 2 §i 5 ani, ca urmare a unei

subalimentajii care provoaca §i o importanta cre§tere a mortalitajii infantile.

Masa tinerilor, reprezentand jumatate din populajie, face imposibila

§colarizarea tuturor copiilor, cu atat mai mult cu cat fondurile afectate educajiei

nu reprezinta decat de-abia o cincime din cheltuielile bugetare (faja de o patrime

229 / L u m e a a t r e ia d e z b in a t a § i p l in a d e d a t o r i i



acum 25 de ani): in aceste condijii, numai un copii din 2 poate urma §coalaprimara.

Ravagiile produse de SIDA, extrem de virulenta in Africa centrala §i oriental;!

(Rwanda, Burundi, Uganda, Kenya, Tanzania, Zair...) agraveaza §i mai mull

suferinja acestor Jari prost echipate din toate punctele de vedere pentm lupta

impotriva raspandirii bolii. Se avanseaza, cu o mare incertitudine statistica, cifra

de 5-10 milioane de persoane deja infectate, seropozitivitatea putand atinge intre

5 §i 20% din populajia unor mari ora§e ca Kampala, Kinshasa sau Nairobi.

Evolujia Nigeriei, o Jara mare, dispunand de resurse importante (ulei de

palmier, cacao, hidrocarburi) ilustreaza tragedia africana, agravata de efectele

dezastmoase ale contra §ocului petrolier de la sfar§itul anilor ’80: intre 1983 §i

1990, produsul najional brut anual pe cap de locuitor a scazut de la 760 la 270 de

dolari, in timp ce populajia a scazut de la 105 la 90 de milioane de locuitori ca

urmare a expulzarii rezidenjilor straini care fusesera atra§i de activitajile fmanjate

din incasarile petroliere.

Viitoml continentului african apare cu atat mai ingrijorator cu cat datoriile

apasa greu asupra economiilor slabe §i fragile: cu o datorie externa de 764

miliarde de dolari in 1990, Africa este regiunea lumii cea mai indatorata incomparajie cu produsul sau intern bmt; in 1992, datoria Coastei de Filde§, care se

ridica la 18 miliarde de dolari, reprezinta de exemplu peste de doua ori produsul

sau najional bmt anual, iar plajile respective; datorii absorb aproape jumatate din

incasarile de pe urma exporturilor. Nedispunand de tradijii democratice, Jarile

africane reu§esc cu greu sa opereze reformele liberale cemte in contrapartida

ajutomlui acordat, nu numai de FMI §i de Banca mondiala, ci §i de CEE dupa cea

de-a treia Convenjie de la Lome in 1984, §i de Franja dupa intalnirea la varf

franco-africana de la La Baule din 1990. De altfel, politicile de austeritateinevitabile pentm ie§irea din capcana datoriei externe contribuie puternic la

destabilizarea regimurilor existente, o data ce reducerea atribujiunilor statului

submineaza clientelismul pe care se sprijina puterea in numeroase state africane

(reducerea numarului de funcjionari §i scader.'a salariilor acestora, intr-o

proporjie mergand pana la 40% in Coasta de Filde§).

Numeroasele guverne africane care s-au angajat ii experienja democratizarii

incepand cu sfar§itul anilor ’80 s-au confruntat cu redtvabile dificultaji, fie ca este

vorba de proliferarea anarhica a partidelor politice (c* re se numara adeseori cuzecile) sau de ascensiunea tendinjelor de contesta ie sociala alimentate de

efectele subdezvoltarii §i care exploateaza noile posibilitaji pe care le ofera

relativa liberalizare a mijloacelor de exprimare §i inspirate §i de exemplul

manifestajiilor populare victorioase impotriva regimurilor autoritare in Europa de

Est. Pujine state africane par capabile in aceste condijii sa concilieze ordinea §i

libertatea care ar putea oferi garanjii dejinatorilor de capitaluri §i i-ar putea incita

230



sa investeasca in Africa, cu atat mai mult cu cat sfar§itul rôiuuli rece a facut ca

miza ce adusese acestui continent unele aporturi finandar(ijupa 1973 sa scada;

capitalismul international pare de aici inainte a fi mai Pre:cupat de a favoriza

tranzijia fostelor Jari comuniste din Europa catre econo^de piaja decat de a

ajuta o Africa in criza profunda, §i din ce in ce mai 'nginala in raport cu

procesul de mondializare a economiei. Singura, Repute10; Sud-Africana, care

incearca sa iasa din epoca apartheid -ului Maghrebul Kai ales Marocul §i

Tunisia), sau Egiptul (care a beneficiat de o substanjiala i iicere a datoriei sale,

imediat dupa razboiul din Golf) par sa dejina cateva atuuf‘ir':avoarea dezvoltarii.

Anularea unei parji a datoriei externe africane nu este sD 'tnta pentm a scoatedin marasm ansamblul continentului.

PERSISTENTA SUBDEZVOLTARII

LA GRANIJA CU SECOLUL XXI

Situajia Africii subsahariene ne aminte§te cu cmzi e ca subdezvoltarea

ramane o realitate, la granija cu secolul XXI, aproape £irMzeci de ani de la

evidenjierea ei. Dupa criteriile UNCTAD, numarul Jarilor cs'Qimai subdezvoltate

nu a incetat sa creasca, de la 25 in 1971, la 31 in 198' !>! 47 in 1992. Daca

efectivele indivizilor subnutriji in permanenja au scazut de *a 940 milioane la 783

de milioane intre 1970 §i 1990, ele reprezinta inca o ci#ine din omenire, iar

supramortalitatea copiilor ii este consecinja cea mai dramâ.

Peste masura de populate ca urmare a fluxurilor aHarliice ale populajiei,

ora§eIe lumii a treia au devenit focarele de instabilitate A mai caracteristice

pentm subdezvoltarea acestui sfar§it de secol. Iar daca # urbanizarii ramane

global inferioara aceleia a Jarilor dezvoltate, cre§terea urîa este cu atat mai

aparenta cu cat populajia citadina se concentreaza i#"'in mic numar de

aglomerari hipertrofiate faja de o rejea urbana in general Je5<tul de embrionara.

Inca din 1985, Mexico City, Sao Paulo, Shanghai, Calcutta. ienos Aires, Rio de

Janeiro, Seul, Bombay depa§eau 10 milioane de locuitori inf-amulte alte ora§e

sunt la fel de disproporjionate faja de capacitatea de adiWistrare disponibila.

Dualismul este aici pretutindeni caricaturat, iar juxtapurfrea gmpelor sociale

eterogene provoaca periodic framantari dificil de controlat,

in faja persistenjei (§i uneori a agravarii) subdezvolPmi acjiunea statelor

bogate s-a dovedit a fi cel pujin ineficienta, cu atat mai Wt cu cat ideologia

liberala dominanta in anii ’80 a pus accentul pe responsabiâ liderilor lumii atreia (indatorari iresponsabile, politici incoerente, corupfe jeneralizata) §i a

revizuit in consecinja ideea necesitajii §i chiar a utilitajii aj^ Iu i internajional.

231 / L u m e a a t r e i a d e z b i n a ^ i p l in a d e d a t o r i i



Chiar daca CEE a instaurat relajii originate cu Jarile ACP (Africa, Caraibe, Pacific)In cadrul Conferinjelor de la Lome, dupa 1975, ajutorul pentm dezvoltare al Jarilor

membre ale OECD ramane foarte insuficient (55 miliarde de dolari in 1990, din

care 70% sub forma bilaterala), singurele Jarile scandinave fiind cele ce-i

consacra 1% din produsul lor najional. Cat despre investijiile internajionale, ele

au tendinja de a se concentra din ce in ce mai mult in sanul “triadei” Jarilor

dezvoltate pe care o formeaza SUA CEE §i Japonia. Pe plan comercial, acordul

multifibre, incheiat in 1974 sub auspiciile GATT a facut obiectul mai multor

revizuiri (in 1977, 1981, 1986) cu scopul restrangerii importurilor de produse

textile provenind din Jarile in curs de dezvoltare.

Adoptat in 1976, principiul crearii unui fond internajional destinat sa

stabilizeze cursurile materiilor prime nu a avut practic aplicare concreta, din lipsa

mijloacelor financiare suficiente, §i pentru ca cea mai mare parte a acordurilor

incheiate asupra produselor de baza au devenit caduce inca inainte ca fondul sa

aiba posibilitatea de a le asigura funcjionarea. Tema parteneriatului intre Nord §i

Sud a facut obiectul celei de-a opta sesiuni a UNCTAD, care s-a Jinut de

Cartagena, in Columbia, in februarie 1992. In realitate, ONU acorda de acum

inainte o mai mica importanja ajutorului economic §i financiar cat obiectivului de

a ajuta Jarile lumii a treia sa-§i regaseasca identitatea culturala.

Rare sunt noile Jari industrializate care, in America Latina §i in Asia, au putut

sa se smulga din ghearele subdezvoltarii, reu§ita lor fiind de altfel mereu pasibila

de noi prabu§iri, cum a fost cazul celei cunoscute de Jarile latino-americane in

anii ’80.

Decalajul ramane sub toate aspectele imens intre Jarile cele mai dezvoltate

ale planetei, care §i-au renovat industriile adoptand tehnici de varf inaccesibile

Jarilor lumii a treia, §i care acorda o importanja crescuta activitajilor de servicii

sofisticate §i funcjiunilor complexe de comunicajii, in timp ce multe Jari in cursde dezvoltare sunt inca in faza alfabetizarii. Iar daca mari complexe turistice

arata dezvoltarea serviciilor moderne in Jarile lumii a treia, nu risca acestea, oare,

sa se transforme in zone turistice cu prej scazut pentm populajiile lumii bogate,

perpetuand relajia inegala care deja a generat, dupa caz, Jari fumizoare de

materii prime sau “Jari ateliere” producatoare la cel mai mic prej de bunuri

manufacturate?





Perioada care se intinde de la sfar§itul celui de-al Doilea Razboi Mondial la

primele manifestari ale crizei internajionale apare, pe planul ideologic -in ciuda

tensiunilor §i conflictelor de care a fost strSbStutS - ca o epoca a relativelor

certitudini. Certitudinea “blocului” capitalist de a vedea soliditatea unui sistem

economic §i politic care a facut faja tuturor incercSrilor (reconstrucjie,

industrializare acceleratS, progres tehnologic etc.). Certitudini nu mai pujin

afirmate in “blocul” socialist, ale carui dizidenje nu par inca a ameninja sa

zguduie edificiul.

Insa, la inceputul anilor ’70, criza mondialS pare sa repuna in discujiesoliditatea economiilor liberale, in timp ce in Jarile din Est -§i, prin rico§eu, §i in

Europa Occidentals -mesianismul comunist se confrunta cu primele fisuri.

Se deschide astfel o epoca a incertitudinilor care va duce fie la o innoire

ideologies, fie la un refuz pur §i simplu al ideologiilor.

N a u f r a g i u l M a r x i s m u l u i

0 IDEOLOGIE “ INCREMENITA”

In Jarile in care comuni§tii dejin, pana la sfar§itul anilor ’80, fraiele puterii,

triumful oficial al “marxism-leninismului” este insojit de o sSrScire a doctrinei,

devenitS dupa perioada stalinistS alibiul ideologic prin care casta conducatoare

i§i legitima hegemonia politica §i privilegiile. Predata sub o forma extrem de

schematics la toate nivelurile traseului §colar §i universitar, constant evocatS de

o propagandS care utiliza nenumSratele resurse ale culturii (sport, dans, cantec,

iconografie) viejii sociale §i mass media, prezentS in toate aspectele viejii publice

a cetSjeanului, ea fScea parte din universul cotidian al guvernSrii §i constituia

principalul instrument al totalitarismului.

De fapt, de multa vreme, in URSS cat §i in democrajiile populare europene,

marxismul i§i pierduse puterea mobilizatoare, care punea bazele consensului in

sistemul de valori mo§tenite din Revolujie. Putea fi, oare, altfel, cats vreme,aceasta acoperea o realitate politica §i socialS indepSrtatS la limitele posibilului

de idealurile lui Marx §i Lenin? Puterea Nomenklaturii substituita aceleia a clasei

muncitoare, dictatura partidului perenizatS §i dotatS cu un aparat represiv

prompt in a urmSri orice devieri, inclusiv pe cele mai benigne, privilegiile

dejinute de o oligarhie conducStoare care nu viza decat propria sa reproducere,

23 4



“disparijia” Statului §i era de abundenja comunista amanate pentru un viitor dince in ce mai indepartat, acestea erau datele obiective ale unui sistem care

continua sa pretinda a se baza pe justijie, egalitate §i dreptul la fericire

recunoscut tuturor.

Astfel adeziunea m^selor la “marxism-leninism” a devenit cel mai adesea pur

formala, chiar §i .cand indivizii nu se opuneau direct regimului, cata vreme aveau

o opiniei pozitiva despre principalele sale realizari. §i aceasta cu cat mai mult cu

cat, transformata in ritual cvasi-imuabil, ortodoxia marxista nu cunoscuse dupa

razboi nici o reinnoire in Jarile din Est, orice astfel de tentativa -cum ar fi acelea

ale lui Lukacs, in Ungaria, sau Djilas, in Iugoslavia -fiind imediat condamnate ca“revizioniste” de catre doctrinarii oficiali ai partidului.

De la sfar§itul anilor ’60, mi§carea contestatara in democrajiile populare

europene nu se mai desfa§ura doar in numele marxismului, dusa de opozanji

care porneau de la idealdurile puritajii doctrinale §i preocupaji sa reformeze din

interior un sistem considerat deviant §i deturnat de la scopurile sale de catre

birocrajie (aceasta fusese deja teza lui Trojki); ea regmpa in jurul celor cateva

mari nume ale “dizidenjei” (Saharov, Grigorenko etc.) o infinitate de curente,

marxiste §i nemarxiste, dintre care unele repudiau deschis nu numai regimul,

a§a cum funcjiona el in Jarile Europei de Est, ci §i ideologia care ii daduse na§tere

acestuia. Nu am vazut oare cum, in momentul in care lumea liberala sarbatorea

bicentenarul Revolujiei franceze, §eful executivului sovietic, Mihail Gorbaciov,

plasa reformele din ceea ce era inca lagarul comunist sub semnul principiilor

enunjate in 1789?

Revolta intelighenjiei s-a alaturat astfel reacjiei spontane a unei parji a

populajiei, satula de vidul ideologic pe care-1 Iasa sa se intrevada discursul oficial

§i de atingerile din ce in ce mai flagrante aduse libertajilor §i inijiativelor

individuale. A rezultat aproape pretutindeni o repliere catre credinjele §i

ideologiile tradijionale, o preocupare, afi§ata sau clandestine, de a reinnoda cu

valorile najionale, care explica cu tarie evolujiile actuale din aceste Jari §i care s-a

tradus -atat in URSS cat §i in Jarile satelite -printr-o resuscitare a sentimentului

religios (Polonia) §i a najionalismelor. Aceasta voinja de reinnoire prin folclor,

tradijiile ancestrale §i religie s-a exprimat, de exemplu, intr-o parte a operei lui

Soljenijan, Casa Matrionei, 1965.

In cautarea acestor noi surse de legitimare, puterea a incercat mai pujin sa

reconstituie consensul in juml unei ideologii marxiste reinnoite, cat sa utilizeze

aceste tendinje (mai ales in URSS §i in Romania), cand nu s-a muljumit pur §i

simplu, ca in Ungaria §i RDG, sa compenseze aceasta pierdere de credibilitate

doctrinala printr-o foarte relativa ameliorare a condijiilor de trai.

2 35 / C r iz a id e o l o g i il o r $ i n o il o r r e l ig io z it a t i



in Occident, influenza marxismului asupra unor Iargi sectoare a opiniei

publice nu a a§teptat prabu§irea blocului rasaritean pentru a fi nevoita sa dea in

retragere. Ea atinsese apogeul la cumpana dintre anii ’€0 §i ’70, favorizata de

diver§i factori: refuzul societajii de consum §i al alienarii cu care erau asimilate

capitalismul §i ideologiile care erau considerate a-i fi ata§ate acestuia (liberalism,

social-democrajie etc.), opozijia faja de razboaiele coloniale §i neo-coloniale (oparte a mi§carii contestatare din ’6 8 era generata de organizajiile constituite

pentru a combate razboiul din Vietnam), ca §i faja de orice alta forma de

imperialism, inflorirea dezbaterilor intelectuale generata de dezvoltarea §tiinJelor

sociale, sinteza aparenta realizata de filozofia vremii intre cele doua mari figuri

ale gandirii contemporane care sunt Freud §i Marx...

Din toate acestea aparuse o puternica atracjie - mai ales in randul

intelectualitajii §i tinerilor - pentru diversele modele oferite de succesorii

filozofului german: modelul “chinez” , ajuns la moda o data cu “Revolujia

culturala”, modelul “trojkist”, “cubanez” (ilustrat, mai ales, de extraordinara voga

a mitului luptatorului de guerilla latino-american, incamat de Che Guevara), sau,

inca, modele mai conforme ortodoxiei marxiste, insa reinnoite prin lectura

teoreticienilor ca Rosa Luxemburg sau Antonio Gramsci. in mod egal hranit de

alte curente intelectuale (libertar, sindicalist-revolujionar, “situajionist”...), spiritul

lui 1968 a fost, in multe privinje, produsul compozit al acestei reforme a

marxismului, instrument al unei critici de stanga a derivei staliniste (opera lui

Louis Althusser), de pe urma careia anumite partide comuniste au profitat pentru

a porni propriul lor proces de aggiomamento §i a intarzia propriul declin.

Evolujia ultimolor 15-20 de ani a dat na§tere unei contestari mult mai

radicale. Aceasta s-a indreptat mai ales, §i intr-o maniera din ce in ce mai

puternica, asupra a§a-numitului “socialism real” , a§a cum era el practica in URSS

§i in Jarile din Est pana la prabu§irea din 1989-1990. Critica tot atat de veche ca §i

fenomenul supus acuzarii, §i care nu era intotdeauna inocenta din punct de

vedere politic, dar care a gasit puternice puncte de sprijin in revelajia practicilor

represive ale epocii staliniste §i post-staliniste, facuta publica de fo§tii internaji in

Gulag, apoi de dizidenjii ie§iji din azilurile psihiatrice §i alte a§ezaminte de izolare

§i “reeducare” , in contradicjiile politicii externe ale URSS, apoi a Chinei §i inanaliza intreprinsa de divergi speciali§ti asupra modelului stalinist, in Est (Roy

Medvedev, Stalinismul, 1971) cat §i in Vest (Helene, Carrcre d’Encausse, Imperiul

destramat, 1978). Cronologia acestei treziri la realitate a fost strans impletita la

inceputurile sale cu aceea a revelajiilor cuprinse in opera lui Alexandr Soljenijan:

236



0 zi din via(a lui loan Denisovici, 1962, Pauilionul cancero$ilor, 1963-1968, tn

primul cerc, 1968,Arhipelagul Gulag, 1973.

PARTIDELE COMUNISTE iN PIERDERE DE VITEZA

Punerea sub acuzare a modelului sovietic a dat na§tere, in sanul unor

anumite partide comuniste occidentale, unei revizuiri parjiale a doctrinei §i

strategiei acestor mi§cari, care a capatat, in cajiva ani, in Franja, in Spania §i maiales in Italia, forma “eurocomunismului” . Mai ales, critica marxismului §i

dezamagirea pe care aceasta a antrenat-o (atat printre intelectualii “ tovara§i de

drum” ai Partidelor Comuniste din Europa de Vest, cat §i printre militanjii §i

cadrele organizajiilor comuniste, in mediile “stangiste” sau pur §i simplu in

randurile alegatorilor) s-au hranit din considerajii legate de evolujia, in decursul

ultimelor 2 decenii, a regimurilor comuniste din lumea a treia, pana atunci

considerate drept experienje distincte de acelea ale omoloagelor lor europene §i

pline de speranje pentru viilor.

S-a ajuns in cele din urma la a se admite ca maoismul §i “Revolujia culturala”dadusera na§tere unor sang^roase practici teroriste. Deriva totalitara a revolujiei

castriste, regimul instaurat la Saigon dupa victoria Vietcong-ului, ingrozitorul

genocid intreprins in Cambodgia, in numele socialismului, de partizanii lui Pol

Pot, au determinat mulji simpatizanji s;i-$i puna intrebari asupra caractemlui mai

mult sau mai pujin ineluctabil al I'volujiei birocratice §i totalitare a marxismului.

Aceasta, intr-un moment in care leoria marxista aparea, in Occident, cat §i

oriunde in alta parte, lovita de sclcroza «ji in care partidele comuniste se

dovedeau incapabile sa-$i asumo si sa ('xprimc noile cerinje sociale.

Perestroika inaugurate de Mihail (lorbaciov in 1985 a redat, pentm o scurtaperioada de timp, speranjele celor mai imaginativi dintre liderii comuni§ti

occidentali. Insa prabu§irea comunismului iu IJRSS $i in democrajiile populare

din Estul Europei §i bilanjul care a putut Ii laeul cu aceasta ocazie cu privire la

“socialismul real” au sfar§it prin a disi ledita ideologia marxista §i modelul de

societate pe care acesta il propunea Singmele regiuni din lume in care

marxismul poate ca§tiga inca adepji insa pentm cata vreme? -sunt Jarile sarace

din lumea a treia, mai ales din Africa, unde, tedus la o simplificatoare “Vulgata” ,

acesta poate serviinca de model unoi pii|mare allnte in lupta pentru emancipare

sau de instmment al dominajiei unor minoritaji aflate in cSutarea unei

legitimitaji.

237 / ( '.mi/a un oi.oniiinK !.;i Non014 mi i 10 10 /11 A 11



C O N T E S T A R E A M O D E L U L U I

P R O D U C T I V I S T

REVOLTA “VERZILOR”

Refuzul “cre§terii salbatice” §i “apararea mediului” sunt legate de un curentfoarte vechi al culturii occidentale. Inca din Evul Mediu, excesul de bogajie al

perioadelor de mare prosperitate sau, dimpotriva angoasa vremurilor de criza §i

de schimbari rapide, au motivat comportamente de refuz care se traduceau intr-

o voinja de intoarcere la surse, de reconciliere cu natura, chiar de glorificare a

saraciei. in secolele XVIII §i XIX, acest fenomen ciclic a capatat forma unei

opozijii radicale faja de efectele -considerate distinctive -ale progresului tehnic,

apoi de modul de dezvoltare capitalist §i de transformarile imense antrenate de

revolujia industrials. Aceasta nostalgie a unei “epoci de aur” a fost adesea

considerata drept o atitudine paseista, chiar “reacjionara”, de catre susjinatoriiunei ideologii dominante (spiritul iluminist, pozitivism, scientism etc.) care a

asimilatin mod continuu progresul §tiinJelor §i tehnicii cu bunastarea omenirii.

Vertiginoasa cre§tere economica care caracterizeaza deceniile ’50 §i ’60, ca §i

dezechilibrele care o insojesc au generat atat o mi§care de contestare a

modelului productivist, cat au §i dus la o inversare a semnificajiei sale, dandu-i

acestuia un conjinut progresist. Nascuta in secolul XIX din eforturile catorva

savanji de a studia fiinjele vii in mediul lor, ecologia a capatat un rol de prim plan

grajie lucrarilor unor cercetatori ca Barry Commoner, Rene Dumont, Max

Nicholson etc., ale caror reflecjii au atras atenjia asupra pericolului crescand pecare il reprezinta pentm mediul uman efectele industrializarii lipsite de masura:

distrugerea mediului natural, variate forme de poluare, secatuirea resurselor

necesare viejii §i activitajii locuitorilor planetei, etc. Toate acestea in scopul de a

satisface necesitajile artificiale si lipsite de utilitate ale celor mai bogaji, §i in

defavoarea popoarelor sarace, cre§terea exponenjiala a societajilor

industrializate avand drept coroiar saracirea §i exploatarea Jarilor “in curs de

dezvoltare”.

Acest strigat de alarma al “ecologigtilor” de profesie a gasit un ecou la

sfar§itul acestei perioade, atat in anumite cercuri intelectuale - “clubul de laRoma” , de exemplu, al carei prim raport, publicatin 1972, a popularizat sloganul,

pe atunci foarte contestat, “opriji cre§terea!” - cat §i in randurile unei parji a

tineretului, puternic influenjata de mi§carile “beatnik” §i “hippie”. Marea mi§care

23 8



contestatara din 1968 a facut sa iasa la suprafaja o tematica care lega criticacapitalismului §i a exploatarii necoloniale de aceea a “societajii de consum”.

0 data cu criza mondiala, mi§carea a capatat o amploare fara precedent. Ea

a venit sa adauge printre marile motive de ingrijorare ale vremii noastre: teama

de suprapopulajie §i de consecinjele acesteia (invazii, foamete), teama de

penuria materiilor prime necesare supraviejuirii societajilor noastre industriale,

teama de bolile legate de degradarea mediului, teama atomica in fine, nu numai

cea generata de posibilitatea unui holocaust militar, cat §i de de§eurile

radioactive produse de centralele nucleare. In iunie 1979, Aurelio Paccei,

pre§edintele clubului de la Roma, declara:"... Daca tendin(ele mondiale raman a§a cum se prezinta, ne indreptam cu

siguranla spre dezastre ecologice, militare, sociale, psihologice, economice. Care

este primul element care le va declan§a pe celelalte? Nu §tim, dar suntem siguri

ca omenirea se indreapta spre un declin progresiv, catre situa{ii din ce in ce mai

dificile, probleme din ce in ce mai complexe, §/aceasta fara ca ea sa fi invatat sa

ledomine...”

Astfel, in numeroase Jari industrializate ecologi§tii -“verzii” -nu au incetat, in

ultimul deceniu, sa-§i sporeasca audienja in randurile opiniei publice.

In Statele Unite, acjiunea lor s-a manifestat prin intermediul gmpurilor de

presiune sectoriale -asociajii de “aparare a naturii”, grupari de interese locale

intervened pentru a impiedica amplasarea de constmcjii poluante (autostrazi,

aeroporturi, centrale atomice), organizajii ale consumatorilor cerand respectarea

unor norme de securitate din ce in ce mai stride (in alimentajie, construcjia de

automobile etc.) -de care puterile publice, cat §i industrial trebuie sa Jina cont.

In Europa occidetanla, mi§carea a capatat forme variate, fie (ca in Franja,

pana de curand) aceea de simpla forja de sprijin care-§i negociaza voturile cu

organizajiile politice dominante in decursul marilor confruntari electorate, fie (cain RFG) aceea de veritabil curent politic organizat (primii sai reprezentanji intra in

Bundestag in martie 1983) care a regrupat mo§tenirea gruparilor stangiste §i

imbina in revendicarile sate anticapitalismul, pacifismul §i protecjia individului in

faja efectelor nocive ale tehnologiei cu orice prej. De§i minoritara, acjiunea sa

gase§te un larg ecou in randurile tinerilor, adeseori decepjionaji de formele

tradijionale ate dezbaterii politice, §i ate diverselor categorii de marginali care

gasesc astfel un mijloc de a-§i exprima nonconformismul. Ea a dat na§tere

deseori unor manifestajii violente, indreptate mai ales impotriva amplasarilor de

instalajii nucleare. La apropierea de mileniul trei §i in timp ce se contureaza

perspectivele unei Europe integrate, mi§carea ecologista pare a-§i fi gasit un nou

suflu §i o exprimare politica deloc neglijabila. La alegerile europene din iunie

1989, verzii au progresat intr-o maniera evidenta, mai ales in Franja (11% din

voturile exprimate) §i in Marea Britanie (15%).

2 3 9 / C r iz a id e o l o g i i l o r § i n o i l o r r e l ig i o z i t a t i



Pretutindeni ei ca§tiga teren in urma consultarilor electorale, care tradeazainsa, pe de alta parte, dezbinarile §i contradicjiile din sanul mi§carilor ecologiste.

In Italia pot fi numarate cel pujin trei tendinje rivale, doua in Franja, unde, dupa

1991, mi§carea verzilor a lui Antoine Waechter se afia in opozijie cu “Generajia-

Ecologie” a lui Brice Lalonde.

0 NOUA EXIGENJA: “CALITATEA VIETII”

Alaturi de aceste forme organizate ale contestajiei ecologice, mi§carea de

aparare a mediului avut un impact considerabil asupra evolujiei recente a

societajilor industrializate. Ea a reu§it, mai ales, sa faca sa triumfe o noua

exigenja: “calitatea viejii”. in cea mai mare parte a Jarilor bogate, ea este avuta in

vedere -in diverse grade -de guvernanji, care au inmuljit masurile de protecjie a

naturii (norme antipoluare, controlul produselor de consum, parcuri naturale,

ministere specializate etc.) §i au creat organisme ad hoc (in Franja, Institutul

najional al consumului). Ea a contribuit puternic la modificarea mentalitajilor.Ideologia cre§terii, mitul automobilului §i al “re§edinjei secundare”, au fost

treptat inlocuite de comportamente ce au in vedere o mai mare armonie cu

natura. Ca urmare a modei §i imperativelor economice s-au dezvoltat practici

vestimentare, alimentare (alimente “naturale”, ape minerale, paine “coapta la

foe de lemn” etc.) §i de petrecere a timpului liber (activitaji in aer liber, yoga,

naturism, vacanje la Jara) ce fac apel la autenticul naturii, reabilitand rusticul,

folcloml, grija pentm propriul corp. Mitul productivit, motor al expansiunii in

epoca prosperitajii fara limite, se vede astfel inlocuit de alte modele de

dezvoltare, in principiu mai bine adaptate nevoilor reale ale omului, insa curand

recuperate de aparatul productiv §i stimulenjii sai publicitari (vezi utilizarea

“naturismului” in cosmetica).

A p a r a r e a D r e p t u r i l o r O m u l u i

DREPTURILE OMULUI: PUTINA ISTORIE

0 data cu epoca incertitudinilor §i revelajia noilor totalitarisme, lupta pentru

respectarea Drepturilor Omului a trecut treptat in primul plan al exigenjelor

colective.



Tema Drepturilor Omului constituie, de doua secole, calea privilegiata prin

care “morala” a patruns in “jungala” pe care o reprezinta relajiile intre State.

Aceasta concepjie a unei morale universale proclamand drepturile fundamental

§i inalienabile ale individului, ridicandu-se deasupra intereselor egoiste ale

popoarelor §i fixand o limita suveranitajii statelor, se intemeiaza in mare masura

pe o tradijie umanista occidentals care se intinde de la filosofii secolului XVIII

pana la crearea ONU, trecand prin cele “14 Puncte” ale pre§edintelui Wilson

(1914) §i charta Atlanticului (1941). Ea este insa adeseori denunjata ca fiind un

produs al ideologiei dominatoare a Jarilor bogate, de catre guvernanji care, fie ca

repudiaza in totalitate modelul “liberal”, fie -cum este cazul numeroaselor Jari

ie§ite din procesul de decolonizare - fac sa prevaleze identitatea culturala §i

interesul colectiv al popoarelor pe care le conduc faja de drepturile individului,

dupa ce au folosit in lupta impotriva colonizatomlui principiile morale §i juridice

pe care acesta le-a propovaduit in permanenja (libertate, respectul faja de

persoana umana, dreptul popoarelor de a dispune de ele insele etc.).

Din aceasta ambiguitate rezulta dificultatea cu care se confrunta organizajia

mondiala in a pune in aplicare principiile pe care le-a proclamat. Acestea

figureaza in mai multe texte fundamentale:

-Declarajia universal a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea generala

a ONU pe 10 decembrie 1948, se adreseaza “tuturor membrilor speciei umane".

“Acedia sunt - se precizeaza in continuare -dota[i cu ra(iune §i con§tiin{a §i

trebuie sa acfioneze unii fa(a de ailii intr-un spirit de fratemitate" (art. 1). De aici

decurge obligajia tuturor statelor membre ale comunitajii internajionale de a

respecta, in raporturile lor cu indivizii, un anumit numar de reguli: justijie,

libertatea §i inviolabilitatea viejii private, drepturi civile §i politice, dreptul la

securitate economica §i sociala, dreptul la dezvoltare.

-Pe 16 decembrie 1966, Adunarea generala a adoptat doua “Convenjii” , care,

spre deosebire de Declarajia din 1948 au putere de constrangere. Primul se

refera la drepturile economice, sociale §i culturale §i precizeaza ca poate fi pus in

aplicare treptat “in /arile in curs de dezvoltare, /inand cont de economia lor

na[ionald". A doua, cu privire la drepturile civile §i politice, stipuleaza mai ales ca

“toate popoarele au dreptul sa dispuna de ele insele" §i trebuie, spre deosebire

de prima, sa i§i gaseasca aplicare imediata.

La inceputul deceniului 1980, numai 40% dintre statele membre ONU sunt

efectiv legate prin aceste Convenjii, ele fiind ratificate, respectiv, de 63 §i 61 de

state. Mai mult, reglementarile organizajiei mondiale restrang sfera de aplicare a

angajamentelor din 1966, din moment ce interzis orice intervenjie “in afacerile ce

Jin de competenja najionala a unui stat”. Aceasta a permis unui regim atat de

pujin preocupat de respectarea drepturilor fiinjei umane, cum este cel din

“Kampuchia democratica” (Cambodgia) sa adere la cele doua pacte.

241 / C r iz a id e o l o g iil o r $ i n o i l o r r e l i g io z it A j i



Lupta pentru apararea Drepturilor Omului este o lupta dificila, insa ea

raspunde unei necesitap permanente. Strivirea mi§carilor fasciste, speranjele

postbelice §i sfar§itul impcriilor coloniale nu au afectat insa nici fenomenul

totalitar, nici formele de exploatare §i dominate mo§tenite din era capitalismului

triumfator, nici atingerile aduse, aproape pretutindeni in lume, drepturilor §i

demnitajii fiinjei umane. Dimpotriva, spajiul libertajii §i respectului faja de

persoana umana tind sa se restranga pe o planeta cazuta prada unor tensiuni detoate genurile §i ameninja ta astazi de o criza multiforma, in timp ce

comportamentele barbare, ca tortura, sau genocidul premeditat, se

generalizeaza pana intr-acolo in a nu mai suscita in opinia internajionala decat

reacjii sporadice §i, de altfel, selective. Chiar Jari ce pretind a respecta idealurile

umaniste faurite in doua secole de istorie -in afara incalcarilor pe care le-au adus

ele insele acestor principii in decursul razboaielor coloniale §i neocoloniale -nu

scapa acestei tendinje, fie susjinand, pentm a-§i asigura propria securitate sau a-

§i proteja interesele, regimuri dictatoriale §i teroriste, fie tolerand pe propriul lor

teritoriu incalcari ale drepturilor individuale.Totu§i, eforturi au fost facute in aceasta zona a lumii pentm a reconcilia

idealurile umaniste §i constrangerile politicii §i diplomajiei: semnarea, in

noiembrie 1950, a unei Convenjii Europene a Drepturilor Omului (la care Franja

nu a aderat decat in octombrie 1981); infiinjarea, de catre statele semnatare ale

acestui tratat a unei Curji europene a Drepturilor Omului abilitate sa judece

recursurile persoanelor private; semnarea, in august LS^â Actului Final de la

Helsinki, care comporta in, cel de-al “treilea co§” dispozijITvizaricLsa faciliteze

libera circulate a ideilor §i persoanelor intre Jarile semnatare. Acest ultim text, nu

are, din acest punct de vedere, decat o valoare morala, insa a furnizat

“dizidenjilor” din Jarile de Est un instrument ce le-a permis sa atraga opinia

publica de partea lor in lupta dupa de ace§tia, plasata de atunci sub semnul

“Drepturilor Omului”.

Ales la pre§edinjia SUA la finele lui 1976, Jimmy Carter a facut din acest

cuvant de ordine fundamentul politicii sale externe, estimand ca Drepturile

Omului se afia “in inima insa$i a sentimentului nostru de identitate nalionala"

(declarajia pre§edintelui Carter pe 6 decembrie 1978, cu ocazia sarbatoririi, la

Casa Alba, a celei de-a 30-a aniversari a Declarajiei universale a DrepturilorOmului). Conforma cu sentimentul opiniei publice, care ie§ise traumatizata din

razboiul din Vietnam si isi dorea o intoarcere la idealurile umanitare ale unei

Americi liberale, “cruciada” pre§edintelui SUA nu era insa scutita nici de

contradicjii, nici de o oarecare ambiguitate, de vreme ce oferea americanilor



posibilitatea de a exercita presiuni asupra afacerilor interne ale principalilor loradversari, deci de a destabiliza regimurile socialiste. Ea nu a rezistat de altfel prea

multa vreme revirimentului “americanismului”, ce a urmat primelor semne ale

crizei pe plan intern §i resuscitarii razboiului rece generata de evenimentele din

Iran §i Afhanistan (alegerea lui R. Reagan la sfar§itul anului 1980).

in aceste condijii, adevarata lupta pentru Drepturile Omului este aceea dusa,

in condijii dificile, de organisme non-guvernamentale, care se straduiesc sa

depa§easca barierele politice §i sa faca sa prevaleze imperativele acjiunii in faja

acelora ale ideologiei. Cea mai celebra §i cea mai eficienta - Amnesty

International -a fost infiinjata la Londra in 1961 de un mic gmp de zece persoaneadunate in juml lui Sean Mac Bride. De la aceasta data, ea a devenit o organizajie

internajionala puternica, in intregime finanjata prin donajii §i cotizajiile

membrilor sai §i care i§i consacra toate eforturile eliberarii prizonierilor de opinie,

ca §i liptei impotriva pedepsei cu moartea, torturii §i tratamentelor inumane sau

degradante aplicate dejinujilor.

Principalele medii culturale nu puteau decat sa reflecte acest nou “imperativ

categoric” . Printre marii regizori de film, unii s-au ata§at prin intermediul unor

opere §ocante, denunjarii violarii drepturilor persoanei umane. Dupa Z, care

descria ascensiunea puterii fascizante in Grecia anilor §aizeci, apoi Martorul

(evocarea epurarilor staliniste in Cehoslovacia), realizatoml francez Costa-Gavras

a denunjat in Missing (1981) responsabilitajile serviciilor speciale §i ale

guvernului american in evenimentele care, in toamna lui 1973, au adus la putere

in Chile junta militara a generalului Pinochet, in fine, considerajii de ordin moral

au contribuitin mare masura la atribuirea premiului Nobel pentm literatura 1982

sud-americanului Gabriel Garcia Marquez, sau a premiului “Palme d’or” la

Cannes, filmului Yol al turcului Yilmaz Giiney (1982).

I n t o a r c e r e a l a V a l o r i l e

T r a d i t i o n a l e

o n o u A r e l i g i o z i t a t e

Angoasa omului vremurilor noastre in faja incertitudinilor care apasa asupra

viitorului sau §i criza ideologiilor sunt insojite de o intoarcere la valorile

tradijionale. Acest fenomen se explica in primul rand printr-o rena§teri' a

2 43 / C r iz a i d e o l o g i i l o r $i n o i l o r r i i k .io / i i A | i



sentimentului religios in sanul cultelor tradijionale. Desigur, asistSm, mai ales insocietSjile bogate din lumea occidentals la o scadere a audienjei acestora. Din

ce in ce mai numero§i sunt fidelii care se distanJeazS de regulile edictate de

ierarhii, mai ales in materie de comportament moral, de sexualitate,

contracepjie, in timp ce vocajiile sacerdotale cunosc o criza profunda. Insa

aceasta tendinja este insojita, in schimb, de o aprofundare §i o imbogajire a

sentimentului religios, orientat din ce in ce mai mult spre acjiune §i spiritualitate,

ducand pana la angajamentul social §i politic.

Asistam astfel, in contextul crizei, la o revenire in forja a credinjelor §ipracticilor tradijionale. In numeroase Jari, influenja clerului §i ata§amentul faja de

formele clasice ale viejii religioase rSman foarte vii. Stau mSrturie in acest sens

vitalitatea catolicismului polonez, veritabil catalizator al voinjei de rezistenja a

unui popor in lupta pentru pSstrarea identitSJii sale, ca §i primirile entuziaste in

sanul muljimilor africane §i sud-americane, de care s-a bucurat para Ioan-Paul al

II-lea in decursul cSlStoriilor sale in aceste parji ale lumii. In Jarile bogate, cSzute

pradS crizei economice, angoasei nucleare §i eroziunii valorilor tradijionale,

cultele se confrunta cu dezvoltarea in sanul lor a unor curente ce pretind a avea

punctul de pornire in conformismul doctrinal §i liturgic (cum ar fi integri§tii

adunaji in Franja, in juru Monseniorului Lefebvre) sau intr-o concepjie misticS a

viejii religioase. In Statele Unite §i in Canada, fenomenul ia amploare in ultimii

cincisprezece ani, atat printre protestanji (neo-penticostalii) cat §i catolici, unde a

dat na§tere mi§cSrii “charismatice”, care numSrS astSzi peste 600 000 de adepji,

mai ales din randurile claselor mijlocii. In ambele cazuri, adepjii -care au in

comun convingerea unei acjiuni directe a Sfantului Duh asupra credinciosului -

practica rugaciunile colective §i cantecele profetice, fie in mic grupuri, fie in vaste

adunSri care capStS uneori aspectul de spectacole. Mai de curand, resurgiscenjavechiului fond puritan §i anti-modemist care s-a manifestat mereu de-a lungul

ultimului secol in timpul perioadelor de criza sau de unitaji accelerate, a capatat,

printre alte forme, §i pe aceea a unei intoarceri la fundamentalism (interpretarea

literala a Scripturii). Acesta a generat in acela§i timp comportamente sociale,

politice §i culturale orientate cStre dreapta §i a format unui dintre componentele

“reagan-ismului”.

Ascensiunea “sectelor” de orice naturS §i de toate tendinjele are acelea§i

motivajii insS este influenJatS §i de impactul noilor marginalitSji. In cazul omuluicontemporan, izolat, dezorientat §i mpt de radScinile sale prin destrSmarea

formelor clasice de integrare in corpul social (familie, sat, BisericS, asociajii

tradijionale etc.) trebuie adSugatS §i cSutarea unor noi structuri integratoare. Iar

in acest domeniu, refluxul inregistrat de efervescenja culturalS a anilor ’60 a fost

determinant, numero§i militanji repliindu-se -in tendinja de a cSuta o mpturS cu

cotidianul §i najionalitatea dominants -in experienje de viaJS comunitarS §i de



“contra-cultura” care au delerminat adeseori aderarea lor la diverse grupari deinspirajie religioasa. Acestea se pretind a i§i avea originile fie in modelul cre§tin

(Christian Science, Martorii lui Iehova, Biserica scientologica, Copiii Domnului, §i

mai ales secta Moon, dupa numele fondatorului sau, coreeanul Sun Myung

Moon, violent anticomunista), fie in hinduism §i budhism (Zen, Misiunea luminii

divine a lui guru Mahara Ji, Asociajia international;! pentm con§tiinJa a lui

Krishana).

Cea mai mare parte a acestor secte, dintre care unele constituie veritabile

mi§cari de masa la scara planetara, profeseaza o viaja de asceza §i meditajie, un

profund anti-intelectualism, renunjarea la bunurile pamante§ti, mptura cu mediulsocial §i familial de origine. Uneori conduse de profeji lipsiji de scmpule, care

objin de pe urma donajiilor adepjilor lor sau a “punerii in comun” a bunurilor

acestora, venituri ridicate, ele pot conduce la o veritabila dominate totalitara a

individului de catre gmp, la o totala depersonalizare §i pot produce fenomene de

delir colectiv. Cum a fost acela care a impins, in noiembrie 1978, aproape o mie

de fideli ai americanului Jim Jones, fondator in Guyana al unei “colonii agricole”

devenita un veritabile lagar de concentrare, la sinucidere colectiva.

iNTOARCEREA LA NAJIUNE

In cautarea radacinilor sale, omul ultimei parji al secolului XX tinde sa

redescopere valori “najionale” refulate de Istorie sau surse regionale, multa

vreme sufocate prin constituirea “statelor-najiuni”. In Jarile de democrajie

liberala din emisfera nordica, patriotismul §i najionalismul sunt capabile de

revirimente sporadice, cum este cazul Statelor Unite in ultimul deceniu, sau al

Marii Britanii, ca urmare a “razboiului Malvinelor”. Ele i§i pastreaza insa, vigoarea

mai ales in tinerele state ale lumii a treia §i au ramas foarte puternice in Jarilecare faceau parte din blocul rasaritean pana la sfar§itul anilor ’80.

Descompunerea Imperiului sovietic a eliberat astfel, in democrajiile populare

satelizate, ca §i in insa§i URSS, pulsiuni najionaliste pe care lespedea de plumb a

comunismului le inabu§ise timp de decenii, §i care se exprima astazi cu o

vimlenja extrema, provocand uneori grave conflicte intre minoritaji etnice ce

aspira la recunoa§terea suveranitajii lor.

In Jari in care unitatea najionala este un fapt implinit de lunga durata, uneori

in detrimentul unor minoritaji periferice din punct de vedere economic §i

marginalizate politic, mi§cari regionaliste reclama recunoa§terea identitajii loretnice, lingvistice §i culturale. in Franja, in Spania, in Marea Britanie, bretoni,

corsicani, occitani, basci, catalani, nord-irlandezi militeaza pentm o mai mare

245 / C r iz a i d e o l o g i i l o r § i n o i l o r r e l i g i o z i t a t i



autonomie a regiunii lor, chiar pentm independenja. Acjiunea lor, uneori pa§nica(rena§terea limbii §i culturii locale, organizajii politice ce accepta dialogul cu

puterea), uneori violenta (terorism), prezinta in general un caracter minoritar §i

nu ameninja direct unitatea najiunii. Nu se poate spune insa acela§i lucru despre

Belgia sau Canada, unde confruntarea dintre doua minoritaji de importanja

comparabila (flamanzi §i valoni, canadieni anglofoni §i francofoni) risca sa duca

la o veritabila dezmembrare a organismului najional. In Italia, inf ine, opozijii din

ce in ce mai decise la politica de “asistenja” pe care guvernul de la Roma este

obligat sa o duca faja de regiunile sudice, reclama prin intermediul “ligilor" (mai

ales al Ligii lombarde) inlocuirea statului najional centralizat, mo§tenire aRisorgimento- ului, printr-o federajie de regiuni autonome integrate in ansamblul

european.

Noi M a r g i n a l i t a t i

Daca o parte a corpului social (mai ales in randurile tineretului) a ales caleaunui raspuns “rajional” la efectele conjugate ale crizei de valori §i depresiuni

economice, altele nu au putut gasi o alta “aparare” - in faja unei lumi,

considerata lipsita de semnificajii - decat violenja. Violenja gestului §i

vestimentajiei; parodia “normalitajii” in randurile membrilor mi§carii Punk ;

agresivitate, chiar agresiune la Rockers sau Skinheads britanici. Violenja a

sunetului §i ritmului §i de asemenea violenja a verbului, o data cu al doilea val al

rocfc-ului, care exprima de acum revolta lumii a patra §i lipsa de speranja a

ghetto-urilor urbane. Facandu-se ecoul ritmului sincopat al jamaicanului Bob

Marley, un Bernard Lavilliers realizeaza prin muzica o comuniune cu “barbarii”

impin§i la periferia lumii civilizate. Cultura epocii noastre (mai ales

cinematograful) Jine cont de aceasta violenja latenta, prin reportaje filmate ca

Houston, Texas al lui Francois Reichenbach (1980) sau filme de ficjiune de genul

Serie noire al lui Alain Comeau (1979). in aceasta din urma opera apare anti-

eroul unui univers decadent, un tanar funcjionar marginalizat impins la o crima

totodata “mar§ava” §i “pasionala”, pe fondul singuratajii §i al arhitecturii urbane

generatoare de delincvenja, asemanator, pe plan literar, cu eroii “noului roman

polijist” francez din carjilor unor Fajardie (Sniper , Gentil Fatyl ), Demouzon[Sec[iunea roijie a speran[ei, Pachebotul ) sau ADG (Banda lui Cradoque).

Aceste tendinje profunde nu vor intarzia a fi recuperate de lumea afacerilor §i

vor deveni la randul lor obiect de consum, semn al ambivalenjei §i contradicjiilor

2 4 6



unei societaji a spectacolului, obsedata de insecuritatea epocii prezente, insacare-§i hrane§te visele cotidiene tocmai din groaza acestuia.

R e n a § t e r e a I s l a m u l u i

DETONATORUL IRANIAN

Foarte diversa in compotentele sale, lumea islamica prezinta semnele unei

rena§teri sociale §i politice relativ omogene, al carei apogeu ramane instaurarea

in Iran a unui regim controlat in intregime de cadrele musulmane. Este adevarat

ca filosofia religioasa a discipolilor lui Mahomed poarta, inca de la origini, ideea

simbiozei stranse intre religiozitate §i acjiune. Desfa§urata inainte de 1914

impotriva dominajiei otomane in Orientul Apropiat, apoi impotriva aceleia a

colonizatorilor occidentali asupra Jarilor arabe din Africa §i Asia, aceasta opozijie

musulmana a constituit, inca de la mijlocul anilor '50, o puternica parghie anajionalismelor - nasserian in Egipt, baasist in Siria §i Irak -in aceasta parte a

lumii. insa mai ales evenimentele din Iran sunt cele ce au conferit o valoare

exemplara formelor celor mai radicale ale “revolujiei islamice”. Eliminara

§ahului Mohamed Reza Pahlari, constrans la exil in ianuarie 1979, reprezinta

punctul culminant al unei evolujii care a inceput un deceniu mai devreme.

Dornic sa realizeze o modernizare accelerata a Jarii sale, suveranul

inaugurase o “revolujie alba”, destinata in principal a ameliora soarta Jaranimii,

urmata curand de o politica de planificare §i industrializare forjata, realizarea

unei infrastmcturi moderne (§osele, porturi, metroul din Teheran etc.) §i de unefort considerabil in domeniul educajiei. in acela§i timp, Mohamed Reza, care

dispunea de resurse financiare importante grajie “rentei petroliere” §i devenise

unui din liderii OPEC, incerca, cu ajutorul SUA sa doteze Iranul cu una dintre

cele mai puternice armate ale lumii, instmment al politicii care viza sa faca din

aceasta Jara “jandarmul Golfului”.

insa rasturnarile produse de aceasta revolujie radicala au suscitat nemuljumiri.

Pe plan social s-a creat o prapastie intre o minoritate de privilegiaji -oameni de

afaceri, bancheri inalji, funcjionari ai administrajiei §i armatei, imbogajiji de pe

urma procesului de modernizare cu orice prej sau a corupjiei -§i cea mai mare

parte a populajiei, care suferea consecinjele negative ale expansiunii: cre§terea

costului viejii, mina micii Jaranimi, exodul rural etc. Simbol al mpturii intre

oligarhia conducatoare §i popor, fastuoasa sarbatorire a celei de-a 2 500-a

aniversari a monarhiei persane la Persepolis, in octombrie 1971, la care au fost

2 4 7 / C r iz a id e o l o g iil o r $ i n o i l o r r e l ig io z it a t i





Alte religii

Budism§i sincretism

Hinduism

Animism

Conflicte religioase

^ Conflicte intre religii

^ Fundamentalism religios

a Locuri sfinte

2 4 9 / C r iz a id e o l o g i il o r § i n o i l o r r e l ig io z it a t i



invitaji bogajii planetei §i de la care au fost excluse masele iraniene. Pe plan

religios, clerul §iit (90% din iranieni au aceasta confesiune), deposedat de catre

§ah de monopolul asupra educajiei §i de cea mai mare parte a patrimoniului sau

funciar, va prelua conducerea mi§carii de opozijie faja de occidentalizarea

culturii §i moravurilor (suprimarea voalului femeilor, introducerea filmelor §i

literaturii ce exaltau cultul placerii etc.) care invadase Jara §i ducea la rasturnarea

tradijiilor.

Opozijia faja de regimul §ahului mobilizeaza, incepand cu 1979-1971,,_un

numar crescand de iranieni. Contestajiei i se raspunde prin arestari in masa,

procese expeditive §i execujii al caror principal instrument este polijia politica,

Saoak. Criza §i inflajia venindu-i in ajutor. mi§carea capata o amploare brusca la

inceputul lui 1978, susjinuta §i de clerul §iit §i mai ales de cel mai respectat

membm al acestuia, ayatolahul Khomeiny, exilat in Irak, apoi in Franja, de unde

lansa violente atacuri impotriva §ahului, chemand populajia sa-1 rastoarne pe

acesta §i sa-i substituie o noua putere intemeiata pe principiile Islamului. Aceasta

va culmina la inceputul lui 1979 cu plecarea monarhului, urmata de

reintoarcerea triumfala a lui Khomeiny - devenit imam (§ef religios, de fapt

sprijinindu-se pe autoritatea clerului (molahii ) §i pe milijia inarmata a

“gardienilor revolujiei". Regim terorist, ca §i cel al lui Mohamed Reza, §i in multe

privinje totalitar, care inmulje§te execujiile sumare, suprima numeroase libertaji§i restabile§te legea musulmana, pedepsind cu biciul pe bautorii de alcool §i pe

cei vinovaji de adulter, in acela§i timp, imamul se straduie§te sa faca sa dispara

orice urma de occidentalizare a moravurilor, interzicand muzica pop§i filmele

“imorale”, autorizand din nou poligamia §i repudierea sojiilor, obligand femeile

sa poarte voalul (tchador ). Acesta, in dauna burgheziei §i claselor de mijloc -in

special a comercianjilor din “bazaml” din Teheran care, intr-o prima etapa, il

susjinusera pe §eful religios in lupta sa impotriva bancilor -insa cu asentimentul

poporului de rand care refuzase intotdeauna liberalizarea moravurilor §i

beneficiaza, de altfel, de pe urma masurilor sociale ale regimului: desfiinjareadiferenjelor mari intre salarii, subsidii acordate Jaranimii sarace, bunurile

beneficiarilor fostului regim, confiscate in profitul dezmo§teniJilor etc. Nici

represiunea exercitata de molahi §i “gardienii revolujiei” , nici sangerosul razboi

impotriva Irakului, nici izolarea in care Khomeiny §i-a Jinut Jara de-a lungui unui

deceniu, nici moartea imamului in iunie 1989 nu au reu§it sa zdruncine aparentul

consens al maselor iraniene.



CONTAGIUNEA “ FUNDAMENTALISMULUI” MUSULMAN

Victoria integrismului iranian a dat un nou impuls forjelor politico-religioase

care, din Maroc la granijele Indiei, se pretind a-§i avea obar§ia in Islamul

tradijional. Algeria §i Tunisia, Egiptul §i Libia, Arabia Saudita §i emiratele din Golf,

Turcia §i Pakistanul sunt astfel strabatute de curente care, repudiind totodata

marxismul, cat §i influenja occidentals mo§tenitS din epoca colonials, vSd in

Coran §i in tradijia islamicS modelele organizajionale ale societajii pe care vor s-

o construiascS sau sa o reconstruiasca. Inspirator al puterii intr-o Jara ca Libia,

unde colonelu! Ghadafi a instaurat, dupa 1969, un regim intemeiat pe preceptele

Islamului §i caracterizat de un rigorism moral Ia fel de ferm ca acela al lui

Khomeiny, adeseori recuperat de clasele conducatoare sub o forma strict

ritualista, cu scopul de a-i dezamorsa forja revoluJionarS - cum este cazul

Pakistanului sau Arabiei Saudite -acest “fundamentalism” musulman serve§te

drept catalizator numeroaselor categorii de opozanji ai regimurilor conservatoare

din regiune, in Egipt, de exemplu, unde acesta s-a organizat in jurul “Frajilor

musulmani”, numero§i ulemas (doctori in drept §i teologie din JSrilemusulmane) adepji ai sSi ocupand catedre universitare in jSri ca Arabia SauditS

§i emirate. AceastS mi§care nu este de altfel lipsijtS de legSturi cu asasinarea

pre§edintelui Sadat in octombrie 1981 sau cu insurecjia de la Mecca din

noiembrie 1979.

AceastS evolujie este cu atat mai importantS cu cat ea are loc in zona cea

mai turbulenta a planetei §i prive§te {Sri care dejin o parte considerabilS din

bogSjiile petroliere ale acesteia. Nucleu in plinS efervescenjS al unui curent

islamic care nu inceteazS sS inregistreze progrese in Africa, zona de declan§are adouS furtuni petroliere care au zguduit ultimul deceniu, regiunea care se intinde

intre Jarmurile africane ale Atlanticului §i Oceanului Indian este la ora actuals

principalul creuzet de fuziune intre tensiunile politice §i perturbajiile economice.

DacS ascensiunea fundamentalismului musulman va culmina intr-o zi sau alta

prin constituirea unui vast spajiu panislamic, formand un nou “pol” de putere,

aceasta este departe de a fi o certitudine, cum o demonstreaza tensiunile care s-

au manifestat in decursul ultimolor ani in sanul OPEC, ca §i acuitatea rivalitajilor

§i conflictelor dintre unele Jari musulmane (Algeria §i Maroc pe tema Saharei

occidentale, rSzboiului Iran-Irak). Un eveniment ca razboiul Golfului subliniazS la

randul sSu profundele diviziuni din lumea arabS -§i musulmanS -§i puternica

solidaritate a popoarelor care o compun. Pe de o parte coalijia statelor arabe

ostile lui Saddam Hussein, pe de alta manifestajiile imense ale maselor

musulmane din Maroc panS in Pakistan, trecand prin Orientul Apropiat §i

Mijlociu, Africa §i Asia islamizate, ca §i celelalte Jari din Maghreb, incepand cu

. ^ C A * - ' f c . \ '" N X

251 / C r § jbEOLOGHLOR §i n Oil ^ h e l ig io z it A j i

I BfSUOT&O



Algeria, unde Frontul Islamic al Salvarii (FIS), sprijinindu-se pe o parte atineretului §i a maselor dezorientate de politica FLN, contesta de mai mul{i ani

puterea instaurata, provocand din partea acesteia o represiune energica.

Oricum s-ar manifesta, rena§terea islamica, care nu se limiteaza la aceasta

zona, ci este la fel de viguroasa §i in regiunile in plina expansiune demografica

ale fostei URSS, subliniaza vitalitatea unui “model” mo§tenit de la tradijiile

stravechi §i care se vrea a fi la fel de indepartat de marxism, cat §i de

construcjiile ideologice §i culturale ale Occidentului.



Index

ACP, 24,107

Agnew, 73

Alfonsin, 59

Allende, 49,73

AMF, 23

Anderson, 78

Andropov, 152,155

Arias, 226

ASEAN, 49-50,224

Assad, 45,57

Auroux, 125

Aylwin, 226

Baader, 95

Baker, 35,168,220

Baklanov, 165

Bakr, 45

Balladur, 131,139

Barre, 23,109,117,118BERD, 35

Bokassa, 51

Brandt, 93,95

Brucan,176

Caetano, 101Callaghan, 89

Carter, 19,22,24,52,54,55,56,58,68,70, 73

CDU,93,175

CEE, 7,16,24,27,30,33,86,104

Chirac, 109,114-117,120,130,139

CIA, 68, 71, 73,78

Clinton, 68,83,227

Cresson, 137,138

Cunhal, 102Dankert, 105Demouzon, 246

Dubcek, 174

Duvalier, 226

Elfin, 159,163,166,181

Eurotom, 104

Eureka, 107

Fabius,122,128

Faure, 113

FDP, 95

FMI, 7,10,209,216,221

Ford, 48,70, 73,77

Franco, 103

Fujimori, 228

Gaidar, 183,184

GATT, 23,31,232

Giscard d’Estaing, 113

Glasnost, 157

Gorbaciov,44,62,64,80,97,154,156,157

Guney, 243

Havel, 174

Honecker, 172Husak, 169,174,175

Ianaev, 165

Iliescu, 176IRA, 93

Jackson, 24,83

Jaruzelski, 60,160,169 Jelev, 173

Jivkov, 169,173 Juan Carlos, 103

253/ IND EX



Kadar, 171,190,192 STASI, 172

Kennedy, 31,61 ,79,80 ,83 Suarez, 103

KGB, 155,15 9,163 ,174

Kissinger, 54 ,55 ,73 Taraqi, 55

Kohl, 36,86 ,95,9 7 Thatcher, 22,86,89,9 0

Krenz, 172,173 Tito, 177

Lajoinie, 132 UCD, 103

Lenin, 158 UDF, 117

Le P e n ,132 Ulbricht, 172

Li Peng, 212 UPF, 138

Luxemburg, 236

Veil, 105

Maastricht, 37,92 Volker, 19

Mao Zedong, 76,204,206 Volski, 184

Mazowiec ki, 60,170

Mitterand, 59,109,114 Walesa , 6 0,170,192

Water gate, 68,69, 72

Nagy, 171 Wilson, 87-90

Nixon, 7,48 ,55 , 70, 72,75

Noriega, 59 Young, 74

OCDE,8,9,11,12,13 Zhao Ziyang, 211- 12

ONU, 10,50,52,63 Zhou Enlai, 79,204

OUA, 228 Zinoviev, 159

PCUS, 163Perestroika, 156

P in o c h e C ^ , 543

Pol Pot, 49,50,237

Pugo, 165

Rabin, 57

Reagan, 11,22,31,33,64, 78

Roose velt, 85

RPR, 117,118,138

Sadate, 45,251

Salazar, 101,

Schmidt, 22,86 ,93,95

Soares, 102

Stalin, 145- 6,152,161

2 5 4



CUPRINS

CAPITOLULl: 0 lunga criza Insolitd (1973-1983)...........................................5

• Analiza crizei: Mecanisme §i evolujii............................................................ 6

• 0 criza insolita cu efecte contrastante.........................................................12

• Gestiunea ezitanta a crizei........................................................................20

CAPITOLUL2:0 economie convalencenta (1983-1993)...................................25

• Cre§terea §i modemizarea economiei.........................................................26

• Dezechilibre financiare persistente............................................................. 32

• Consecinjele sociale ale mutajiei economice............................................... 37

CAPITOLUL 3:0 lume destabilizata ...........................................................44

• Cotitura din 1973................................................................................... 45

• Confruntari comuniste tn Asia................................................................... 48

• In Africa §i in Oceanul Indian.................................................................... 51

• Noi tensiuni (de la sfar§itul anilor ’70 §i 1987)................................................ 53

• Strategia, armamente, dezarmare...............................................................61

• Catre o noua ordine mondiala..................................................................64

CAPITOLUL4: Criza americana ................................................................. ...68

• Criza economica................................................................................... 69

• Criza politica (1973-1980)......................................................................72

• 0 pozijie in lume in relativ declin (1973-1980)............................................ 75

• intoarcerea la conservatorism (1980-1992)...................................................78

• Sfar§itul conservatorismului (1993-...).

........................................................82

CAPITOLUL(§iJCEE intre afirmare §i incertitudine ..........................................86

• Iluziile pierdute ale Marii Britanii.................................................... ............87

• De la Germania de Vest la Germania unificata.......................................

• Europa meridionala dupal974...................................... ............................ 99

• Europa la rascruce de drumuri.................................................................104

CAPITOLUL (&)i§ecul tentativei liberale in Franfa (1974-1981).........................109

• De la criza economica la criza sociala........................................................ 110

• Criza politica: un pre§edinte fara majoritate (1974-1978)................................ 113• E§ecul politicii lui Raymond Barre (1976-1981)............................................ 118



CAPITOLIIL 7: Peripefiile s ocialismului in Fran[a I ....... N■ •••)..........................................122

E§ecul socialist in fata cr izei (1981- 1984)...... ..../,j..... ............................................ 123

Cotitura spre libe ra lism a sociali§tilor (1984- 19fr,a 1 .......................................... 128

Cel de- al doilea se pte nat al lui F. Mitter rand (dt i *88).....................................132

,981,

CAPITOLUL 8: URSS sub Brejnev (1974- 1982).

Institujiile sovietice.....................................

“Brejnevismul”............................................

Revolujia s ocietajii sovie tice .....................

CAPITOLUL 9: E§ecul com unismului (1981- 1991) ...... ' .........................................

Succe s iunea lui Leonid Bre jnev (1982- 1985) J ...... ...................................

Glasnost §i Peres troika................................... 'yRSN- ...................................

1991: De la sfargitul comunis mului la dispar ijia | 991 * ............................. •■ •••.............. .........

Sfar§itul co munis mului in Europa de Est (1989' ) .................................

tdm CAPITOLUL 10: Postcomunismul in Europa de Ei\ ...... 1991.....................................179

CSI, 0 comunitate greu de realizat................. ■'....... .................................................180

Dificultajile fostelor de mocr ajii popu lare ........ ....................................

. /40

.141

.145

.149

754

155

157

163

169

.188

CAPITOLUL 1 1 :0 Japonie dinam ica. .19 6

Japonia in faja crizei: adaptare sau sfidare ..... •'......^ ............................................ 197

Mutajii sociale §i imobilismul politicii............. ■' ' ............................................ 199

f iz\CAPITOLUL 12: China intre modernizare 51 norn1....... 're ......................................

Sfarjitul erei maois te (1973- 1978)...................\ ( c h .....................................

Cele “patru modemizari” §i deschiderea Chin*...... -ipa 1978)......................

Democrat izarea imposibila? ........... ................' ....................................

deXCAPITOLUL 13: Lumea a tre ia de zbinata §i p lint)...... latorii........................................213

204

205

207

210

Lumea a tre ia in faja stagflajiei.................

Evolujiile regionale pute rnic con tr as tant e .

CAPITOLUL 14: Criza ideologica §i noile religio

Naufragiul marxismului............................

Contesta rea mode lului productivis t..........

Apararea drepturilor om u lu i....................

Intoarc ea la valorile tr ad ijionale ...............

Noi marginalitaji......................................

Rena§terea islamului................................

Inde x ........................................................................

td(i

.214

.222

.233

.234

.238

.240

.243

.246

.247

.253

25 6

' X



Berstein,Milza,Istoria Secolului XX,Vol.iii

Documents