1 CONSIDERENTE GENERALE Îmbătrânirea este procesul prin care individul parcurge drumul de la normal la patologic. Diferentele dintre indivizi sunt date de gradul de instalare al diferitelor limitari funcţionale, efectele trecerii timpului lasând urme ireversibile în individ. Declinul biologic nu se produce uniform la toţi indivizii adică în faţa îmbătrânirii nu suntem cu toţii egali căci nu toate organele şi funcţiile noastre psihologice îmbătrânesc în acelaşi ritm, unele păstrâmdu-şi capacităţile iar altele nu. Procesul de îmbătrânire are o dimensiune socială, psihologică şi medicală, diferenţele dintre batrâni fiind mai pronunţate decât diferenţele dintre tineri. Sunt considerate a fi persoane vârstnice persoanele care inregistrează un declin pe plan fiziologic, psihologic şi social, ca urmare a evoluţiei fireşti . Oamenii au fost speriaţi de bătrâneţe din cele mai vechi timpuri şi au căutat diverse remedii pentru tratarea ei. Au fost descoperite prescripţii de licori pentru menţinerea tinereţii din vremea lui Hammurabi (1700 î.e.n.), pentru prevenirea constipaţiei şi prevenirea apariţiei ridurilor în vremea lui Inhotep (2600 î.e.n.), tratamente pentru scăderea auzului, văzului, energiei vitale (800 î.e.n.). O serie de preocupări şi lucrări importante au avut şi cîţiva medici români de renume mondial, care au exprimat idei, ipoteze şi tehnici medicale importante dedicate bătrâneţii: Gh. Marinescu a atras atenţia degradării neuronilor în procesul de îmbătrânire, C.I. Parhon a făcut referire la caracteristicile psihice ale vârstelor de involuţie, Ana Aslan a atras atenţia asupra rolului vitaminelor şi al antrenării în activităţi organizate. În conformitate cu Ursula Şchiopu şi a lui Emil Verza în PSIHOLOGIA VÂRSTELOR se poate vorbi de 3 stadii ale bătrâneţii: • stadiul de trecere spre bătrîneţe (de la 65 la 75 de ani) • stadiul bâtrâneţii medii (de la 75 la 85 de ani) • stadiul marii bătrîneţi sau al longevivilor (peste 85 de ani).
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
CONSIDERENTE GENERALE
Îmbătrânirea este procesul prin care individul parcurge drumul de la normal la patologic.
Diferentele dintre indivizi sunt date de gradul de instalare al diferitelor limitari funcţionale,
efectele trecerii timpului lasând urme ireversibile în individ. Declinul biologic nu se produce
uniform la toţi indivizii adică în faţa îmbătrânirii nu suntem cu toţii egali căci nu toate organele
şi funcţiile noastre psihologice îmbătrânesc în acelaşi ritm, unele păstrâmdu-şi capacităţile iar
altele nu.
Procesul de îmbătrânire are o dimensiune socială, psihologică şi medicală, diferenţele dintre
batrâni fiind mai pronunţate decât diferenţele dintre tineri. Sunt considerate a fi persoane
vârstnice persoanele care inregistrează un declin pe plan fiziologic, psihologic şi social, ca
urmare a evoluţiei fireşti .
Oamenii au fost speriaţi de bătrâneţe din cele mai vechi timpuri şi au căutat diverse remedii
pentru tratarea ei. Au fost descoperite prescripţii de licori pentru menţinerea tinereţii din vremea
lui Hammurabi (1700 î.e.n.), pentru prevenirea constipaţiei şi prevenirea apariţiei ridurilor în
vremea lui Inhotep (2600 î.e.n.), tratamente pentru scăderea auzului, văzului, energiei vitale (800
î.e.n.).
O serie de preocupări şi lucrări importante au avut şi cîţiva medici români de renume mondial,
care au exprimat idei, ipoteze şi tehnici medicale importante dedicate bătrâneţii: Gh. Marinescu a
atras atenţia degradării neuronilor în procesul de îmbătrânire, C.I. Parhon a făcut referire la
caracteristicile psihice ale vârstelor de involuţie, Ana Aslan a atras atenţia asupra rolului
vitaminelor şi al antrenării în activităţi organizate.
În conformitate cu Ursula Şchiopu şi a lui Emil Verza în PSIHOLOGIA VÂRSTELOR se poate
vorbi de 3 stadii ale bătrâneţii:
• stadiul de trecere spre bătrîneţe (de la 65 la 75 de ani)
• stadiul bâtrâneţii medii (de la 75 la 85 de ani)
• stadiul marii bătrîneţi sau al longevivilor (peste 85 de ani).
2
Modificări fizice, psihice şi fiziologice
a. Modificări fizice care apar sunt schimbările pielii, părului, vocii, greutăţii, posturii,
sistemelor osoase si musculare, aparitia artritelor, reumatismul etc.
b. Modificarile psihice ca: apatia, anxietatea şi depresia, teama de spitalizare, confuzia, sunt
obisnuite.
c. Modificarile fiziologice care apar la bătrân sunt: facultăţile de percepţie sunt în regresie
(auzul, vederea, gustul, mirosul), senzaţiile dureroase si termice diminuă, adesea apar infarcte
miocardice, ulcere perforante sau chiar fracturi, fără durere. Claudicaţia intermitentă, (durerea in
molet, la arteritici in miscare), angorul sau dispneea, pot fi mascate de restrângerea activitatii.
Polipatologia este regula, iar tablourile atipice sunt foarte frecvente. Schimbările de natură
fiziologică au impact real asupra stării psihice . Sistemul cardio-vascular este afectat de
modificari ale tensiunii, muşchiului inimii, elasticităţii vaselor, grăsimii depuse. Sistemul
respirator este afectat de pierderea capacitatii vitale şi bolile specifice, sistemul nervos sufera
modificari de structura. Imunitatea scade. Interactiunea dintre sistemele psihic, neurologic si
imunologic scade sau măreşte vulnerabilitatea individului in fata bolilor.
Schimbările de natură fizică şi fiziologică au un impact real asupra stării şi sănătăţii psihice.
Fragilizarea biologică aduce cu sine sentimentul de incapacitate, aduce schimbări în imaginea de
sine. La acestea se pot adăuga pierderea partenerului de viaţă şi, implicit, singurătatea, împreună
cu pierderea suportului material, de ajutor în activităţile zilnice, de companie. Vârstnicul se află
în perioada „marilor pierderi”, moment în care se instalează depresiile, sindromul depresiv fiind
marcat de anxietate, pacientul exprimând discomfort, tensiune internă și relațională, abulie, vid
interior, preocupări excesive față de starea propriei sănătăți.
După cum am văzut una dintre modificările psihice ale bătrâneţii este anxietatea, definite ca o
stare emoţională de frică, nelinişte, de teamă nedeterminată, însoţită de tulburări fiziologice cum
ar fi tulburări ale ritmului cardiac, ale ritmului respirator, transpiraţii dar şi comportament cum
ar fi teamă, disperare, groază pe care nu o putem controla, iritabilitate, fatigabilitate, lipsă de
interes, lipsă de plăcere, tristeţe.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Prezentul studiu doreşte să evalueze dacă explicarea modificărilor fizice şi fiziologice de
bătrâneţe influenţează nivelul de anxietate depistat la bătrânii internaţi în spital.
3
Obiectivele cercetării:
1. Identificarea nivelului de anxietate al tuturor bolnavilor care participă la test;
2. Aplicarea variabilei independente reprezentate de explicarea modificărilor apărute la
bătrâneţe pe primul lot de bolnavi;
3. Măsurarea anxietăţii finale a celor care au fost testaţi iniţial.
Scopul cercetării:
Stabilirea influenţei pe care o are explicarea modificărilor fizice şi fiziologice asupra
gradului de anxietate.
Ipoteze:
IPOTEZA GENERALĂ:
Presupunem că există o relaţie între explicarea modificărilor fizice şi fiziologice care apar la
bătrâni şi anxietatea lor.
IPOTEZE OPERAŢIONALE:
Explicarea , în limbaj comun, a modificărilor fizice şi fiziologice ale bătrâneţii duce la
scăderea gradului de anxietate la bătrânii internaţi.
Explicarea, în limbaj comun, a modificărilor fizice şi fiziologice ale bătrâneţii nu duce
la scăderea gradului de anxietate la bătrânii internaţi.
Desfăşurarea cercetării
La cercetare au luat parte un număr de 20 de bolnavi, internaţi în Compartimentul de Boli Interne
al Spitalului Hîrlău pentru diferite afecţiuni: pulmonare, cardiace, afecţiuni ale oaselor, dar fără
să fi fost diagnosticaţi anterior cu afecţiuni anxioase sau depresive, şi fără să fie sub tratament
anxiolitic, cu vârsta cuprinsă între 75 de ani şi 85 de ani.
S-au întocmit fişe individuale de notare a evaluărilor (anexate) şi apoi s-au testat cei 20 de
bolnavi, stabilindu-se gradul iniţial al anxietăţii după scala Hamilton cu cinci grade de scală
Likert (absentă, usoară, moderat, severă, foarte severă).
Ea furnizează o evaluare globală a anxietăţii şi identifică atât simptome psihice cât şi cele
somatice. Scala şi-a dovedit utilitatea şi valoarea de-a lungul timpului. Scala nu masoară o
4
anumite entitate clinică ci mai degrabă poate fi folosită pentru a detecta simptomele de anxietate