1. Banca Africanǎ de Dezvoltare- cadru economic general 1.1. Istoric Grupul Bǎncii Africane de Dezvoltare, înfiinţat pentru a ajuta eforturilor de dezvoltare de pe continent, cuprinde trei entitǎţi disctincte sub o singurǎ conducere: Banca Africanǎ de Dezvoltare (ADB), care este instituţia mamǎ, înfiinţatǎ pe 4 august 1963 de cǎtre 23 de ţǎri africane, în Khartoum, Sudan; Fondul African de Dezvoltare (ADF), stabilit pe 29 noiembrie 1972, de cǎtre Banca Africanǎ de Dezvoltare şi 13 ţǎri non-africane; Fondul Special Nigerian (NTF), înfiinţat în 1976 de cǎtre guvernul federal nigerian. Reuniunea inauguralǎ a Consiliului Guvernatorilor Bǎncii a avut loc în perioada 4-7 noiembrie 1964, în Lagos, Nigeria, iar sediul a fost deschis în Abidjan, Coasta de Fildeş, în martie 1965. Banca a început sǎ opereze la 1 iulie 1966, iar începând cu anul 2003, grupul opereazǎ de la Agenţia sa de Relocare Temporarǎ, din Tunis, Tunisia. ADB a fost conceputǎ pentru a fi o bancǎ cu totul din Africa, fǎrǎ nici un membru din afara regiunii. Amintirile privind dominaţia colonialǎ au fost incǎ proaspete probabil, şi pentru mulţi încǎ amarǎ, ceea ce ar putea sǎ explice poziţia radical naţionalistǎ luatǎ în definirea guvernǎrii sistemului bancar african. Acest lucru a însemnat ca resursele cheie ale ADF sǎ vinǎ doar din partea ţǎrilor membre, fapt care nu s-a materializat. De asemenea, mai important decât banii, ţǎrile membre nu aveau nici personal competent. Ca şi consecinţǎ, în 1
26
Embed
Banca Africană de Dezvoltare obiective, resurse şi operaţii de credit
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1. Banca Africanǎ de Dezvoltare- cadru economic general
1.1. Istoric
Grupul Bǎncii Africane de Dezvoltare, înfiinţat pentru a ajuta eforturilor de dezvoltare de
pe continent, cuprinde trei entitǎţi disctincte sub o singurǎ conducere: Banca Africanǎ de
Dezvoltare (ADB), care este instituţia mamǎ, înfiinţatǎ pe 4 august 1963 de cǎtre 23 de ţǎri
africane, în Khartoum, Sudan; Fondul African de Dezvoltare (ADF), stabilit pe 29 noiembrie
1972, de cǎtre Banca Africanǎ de Dezvoltare şi 13 ţǎri non-africane; Fondul Special Nigerian
(NTF), înfiinţat în 1976 de cǎtre guvernul federal nigerian.
Reuniunea inauguralǎ a Consiliului Guvernatorilor Bǎncii a avut loc în perioada 4-7
noiembrie 1964, în Lagos, Nigeria, iar sediul a fost deschis în Abidjan, Coasta de Fildeş, în
martie 1965. Banca a început sǎ opereze la 1 iulie 1966, iar începând cu anul 2003, grupul
opereazǎ de la Agenţia sa de Relocare Temporarǎ, din Tunis, Tunisia.
ADB a fost conceputǎ pentru a fi o bancǎ cu totul din Africa, fǎrǎ nici un membru din
afara regiunii. Amintirile privind dominaţia colonialǎ au fost incǎ proaspete probabil, şi pentru
mulţi încǎ amarǎ, ceea ce ar putea sǎ explice poziţia radical naţionalistǎ luatǎ în definirea
guvernǎrii sistemului bancar african. Acest lucru a însemnat ca resursele cheie ale ADF sǎ vinǎ
doar din partea ţǎrilor membre, fapt care nu s-a materializat. De asemenea, mai important decât
banii, ţǎrile membre nu aveau nici personal competent. Ca şi consecinţǎ, în vremurile de
inceput, banca a fost una puţin cunoscutǎ pe continent, umbritǎ de puterea Grupului Bǎncii
Mondiale.
În anul 1972, banca a decis crearea Fondului African de Dezvoltare, cu ajutorul a 13 ţǎri
non-regionale. Donaţiile externe au înregistrat 83 de milioane de dolari, iar în 1976, Nigeria a
donat 89 de milioane de dolari pentru a crea Fondul Special Nigerian. Au fost necesari cinci ani
de agonie pentru a se realiza faptul cǎ finanţarea strict a ţǎrilor regiunii nu este sufucientǎ pentru
a satisface nevoile continentului şi pentru a obţine amendamentul la politica bǎncii pentru
admiterea oficialǎ a membrilor non-regionali. Condiţia a fost ca sediul sǎ ramânǎ în Africa şi
presedintele Bǎncii va fi întotdeuna un african, nominalizat în cazul în care o majoritate de state
africane au votat pentru el.
1
1.2 Membrii Bǎncii Africane de Dezvoltare
Structura grupului de membri ai AfDB cuprinde 53 de ţǎri africane independente şi 24 de
ţǎri non-africane. Turcia este în finalizarea procedurilor pentru a deveni membrǎ a Grupului
Bǎncii. Pentru a deveni un membru AfDB, ţǎrile non-regionale trebuie sǎ fie întâi membri ADF.
Ţǎrile membre ale Băncii Africane de Dezvoltare
Ţǎrile membre ale Fondului African de Dezvoltare
Ţǎrile membre non-africane
Fig. 1. Membrii Grupului Bǎncii Africane de Dezvoltare1
Fiecare țară membră a Băncii Mondiale de Dezvoltare deține un numar de 625 de voturi,
de asemenea membrii mai primesc câte un vot pentru fiecare parte din capitalul băncii deținut.
Țara care este membru non- regional al băncii și deține o pondere destul de mare din capitalul
acesteia în comparație cu ceilalți membrii este SUA.
Mai jos sunt enumerații membrii atât regionali cât si cei non- regionali ai băncii.
1 http://www.afdb.org/en/about-us/members/
2
3
Algeria
Angola
Benin
Botswana
Burkina Faso
Burundi
Cameroon
Cape Verde
Central African Rep.
Chad
Comoros
Congo
Côte d’Ivoire
D. R. Congo
Djibouti
Egypt
Equatorial Guinea
Eritrea
Ethiopia
Gabon
Gambia
Ghana
Guinea
Guinea Bissau
Kenya
Lesotho
Liberia
Africa
Austria
Belgium
Denmark
Finland
France
Germany
Italy
Netherlands Norway
Portugal
Spain
Sweden
Switzerland
UK
Europa
China
Korea
India
Japan
Kuwait
Arabia Saudita
Canada
USA
Argentina
Brazil
Asia
Libya
Madagascar
Malawi
Mali
Mauritania
Mauritius
Morocco
Mozambique
Namibia
Niger
Nigeria
Rwanda
S. Tome & Principe
Senegal
Seychelles
Sierra Leone
Somalia
South Africa
Sudan
Swaziland
Tanzania
Togo
Tunisia
Uganda
Zambia
America de Nord și de Sud
1.3. Organizarea Bǎncii Africane de Dezvoltare
De-a lungul anilor, Grupul Bǎncii Africane de Dezvoltare şi-a continuat reformele
instituţionale ce vizeazǎ maximizarea eficienţei, dezvoltǎrii şi calitǎţii operaţiunilor sale,
sprijinirea eforturilor depuse de statele sale membre, consolidarea capacitǎţii lor de a consolida
economiile regionale. Banca şi-a consolidat, de asemenea, rolul sǎu ca şi centru de cunoaştere şi
de cercetare, precum şi de voce proeminentǎ privind rezolvarea problemelor de dezvoltare din
Africa. 2
Principalele organe de decizie ale AfDB sunt: Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de
Administraţie şi Preşedintele bǎncii.
Fig.3. Organizarea Băncii Africane de Dezvoltare3
2 Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Novac, Instituţii financiare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2005
3 Gh. Voinea, Mecanisme şi tehnici valutare financiare internaţionale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004, pag.314
4
Consiliul Guvernatorilor
Consiliul de Administrație
Președinte
Evaluare operațiuni
Audit Secretariat general
Operațiuni Finanțe planificări
Corporații
Consiliul Guvernatorilor este organul suprem al instituţiei. Acesta cuprinde miniştrii şi
oficialii de nivel înalt ai instituţiilor economice şi financiare din ţǎrile membre ale bǎncii. Fiecare
stat membru este reprezentat de cǎtre un guvernator şi de un supleant. Fiecare stat membru este
reprezentat de cǎtre un guvernator şi de un supleant. Fiecare ţarǎ membrǎ AfDB are un numǎr
egal de voturi, plus un numǎr în plus de voturi proporţionale cu aportul financiar adus bǎncii.
Nici o ţarǎ nu are drept de veto.
Guvernatorii se reunesc anual pentru a discuta probleme de politicǎ a bǎncii, de admitere
de noi membri, de creştere a capitalului şi de a a allege membrii consiliului de administraţie şi a
preşedintelui.
Consiliul de Administraţie este alcǎtuit din 18 membri aleşi pe o perioadă de trei ani, din
care 12 sunt reprezentanţi sunt ai ţărilor regionale şi 6 membri nu sunt din regiune. Consiliul de
Administraţie ia decizii privind creditele, garanţiile, direcţiile operaţiilor, politicile operaţionale
şi financiare şi programele de împrumut.
Ales de cǎtre Consiliul Guvernatorilor, la recomandarea Consiliului de Administraţie,
preşedintele este şeful executiv şi de afaceri al bǎncii. Este de asemenea şi reprezentatntul legal
al acesteia. Este şi preşedintele Fondului, precum şi a Consiliului de Administraţie. El determinǎ
structura organizatoricǎ, funcţiile şi responsabilitǎţile, propune numirea vicepreşedinţilor care îî
asistǎ în managementul de zi cu zi al Grupului Bǎncii. Presedintele actual al BAFD este Donald
Kaberuka.
2. Activitatea Bǎncii Africane de Dezvoltare
2.1. Obiectivele şi misiunea Bǎncii Africane de Dezvoltare
Obiectivul principal al Bancii Africane de Dezvoltare este de a stimula și susține
dezvoltarea economică durabilă precum și progresul cultural și social în țările membre
regionale, contribuind la reducerea săraciei.
5
Banca Africană de Dezvoltare acţionează în următoarele direcţii4:
Acordarea de credite în vederea susţinerii dezvoltării economice şi sociale a ţărilor
membre din regiune;
Furnizarea de asistenţă tehnică în pregătirea şi executarea proiectelor şi a programelor de
dezvoltare economico-socială;
Promovarea investiţiilor din fonduri publice şi private destinate dezvoltării economice a
ţărilor din regiune;
Coordonarea planurilor şi politicilor de dezvoltare şi îndeosebi a proiectelor şi
programelor care contribuie la promovarea integrării regionale.
Principalele obiective ale politicii de credit a Băncii Africane de Dezvoltare sunt:
susţinerea realizării unor programe în vederea dezvoltării micilor întreprinderi, în
domeniul mediului, educaţiei, sănătăţii, dezvoltării urbane şi locuinţelor;
sprijinirea statelor din regiune în consolidarea democraţiei, în realizarea unor reforme în
organizarea fiscală, în sistemul juridic şi legislativ şi în creşterea rolului organizaţiilor şi
asociaţiilor societăţii civile;
promovarea sectorului privat şi a reformelor economice, precum şi realizarea unor
proiecte privind modernizarea surselor de energie, a transporturilor şi a sistemului de
telecomunicaţii.
lupta împotriva sărăciei prin evaluarea performanţelor ţăriilor membre pe planul reducerii
creşterii demografice, ameliorării serviciilor sanitare, lărgirii posibilităţilor de educare şi
Ținta proiectului o reprezintă persoanele sărace din mediul rural care au avut un oarecare
potențial de afaceri. Femeile defavorizate, tinerii șomeri și proaspeții absolvenți de universitate
au fost de asemenea vizați în acest proiect.
Componentele prin care s-a realizat acest proiect de sprijin au fost dezvoltarea serviciilor de
afaceri, promovarea tehnologiei, îmbunătățirea accesului la Serviciile Financiare Rurale, precum și sprijinirea și dezvoltarea la micilor intreprindri și parteneriate.
Proiectul de dezvoltare rurala a fost implementat cu success in doua etape:
Faza 1. Anii 1995-2002 a fost sustinut de FIDA cu 9,3 milioane de dolari;
Faza 2. Implemetata intre 2003 si 2012, cu o co-finantare de la IFAD (8,5 milioane de
euro) si a BAfD (7,5 milioane euro).
Până în prezent, proiectul a fost implementat în 66 de judeţe la nivel national.
S-au remarcat schimbări în ceea ce privește nivelul de trai și creșterea veniturilor populației,
viețile femeilor și bărbaților din sectoarele beneficiare s-au schimbat, proiectul având un impact
semnificativ asupra agricultorilor săraci,asupra tinerilor și a femeilor, prin urmare, îmbunătățirea
condițiilor de viață.
Evaluarea prin sondaj a arătat faptul că dintre 340 persoane care au participat în cadrul
acestuia 280 au menționat că acest proiect a îmbunătățit nivelul veniturilor lor. Înainte de a acest
program de dezvoltare venitul mediu era de 255,62 dolari, iar după implementarea programului
de sprijin veniturile populației au crescut la 424,16 dolari.
Dovezile anchetei pe teren indică, de asemenea, că proiectul a contribuit la creșterea
securității alimentare, majoritatea (85%) dintre cei chestionați au spus faptul că s-a îmbunătățit accesul la alimente sănătoase, fapt ce a contribuit la îmbunătățirea stării nutriționale a copiilor,
62% dintre cei persoanele intervievate susținând acest lucru.
S-au construit 21 de centre rurale în cadrul cărora au fost instruite până la 102000 de
persoane în diferite domenii și sectoare de activitate. Cele mai multe dintre persoanele
beneficiare sunt în prezent apte de a-și conduce propriile afaceri viabile iar multe altele și-au
găsit locuri de muncă în domeniile în care au fost instruite.
Proiectul a urmarit de asemenea dezvoltarea IMM-urilor, in special cele de prelucrare a
produselor agricole, cum ar fi sucul proaspat, uleiul de palmier, cultivarea ciupercilor, apicultura,
14
piscicultura etc. În cadrul proiectului un total de 35,743 de persoane au fost instruite în activități de management ale IMM-urilor.
De asemenea, proiectul a ajutat la crearea unui numar de 24,052 de noi IMM-uri, fapt ce a
condus la generarea a 54,683 de locuri de munca. Iar 6,900 de persoane beneficiare ale
proiectului, deținătoare de mici afaceri au avut acces la facilitățile de credit. Au fost instruiți 600
de experți în managementul de rulare de credite pentru IMM-uri.
Punerea în aplicare a proiectului a facilitat construirea de parteneriate cu mai multe
organizații, atât din interiorul cât și din afară agențiilor guvernamentale, cum ar fi: Consiliul
Național pentru Micile Întreprinderi, ARB Apex Bank , fundații și alte instituții financiare.
În ansamblu, proiectul a arătat că dezvoltarea competenţelor poate juca un rol cheie în
modernizarea standardelor de viaţă ale ghanezilor, cu crearea de locuri de muncă durabile şi a
întreprinderilor.
O a treia fază a programului este încă în derulare și se așteaptă ca acesta să fie extins pentru a
spori parteneriatul public-privat.
15
Concluzii
Bancă Africană de Dezvoltare are ca principal obiectiv stimularea creșterii economice,
susținerea unor programe de dezvoltare regională și combaterea unor probleme cu care se
confruntă continetul african cum ar fi sărăcia extremă și foametea. De asemenea BAFD a
susținut anumite proiecte ce aveau ca obiectiv combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli
grave, reducerea mortalității și dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare.
Membrii Băncii Africane de Dezvoltare sunt atât țările de pe continetul african cât și alte țări non-regionale, cum ar fi țările europene sau țările din America de Nord și Centrală.
Capitalul social al băncii este format în cea mai mare parte din contribuțiile statelor membre.
Până la oră actuală se poate afirma faptul că Banca Africană de Dezvoltare și-a îndeplinit
cu succes obiectivele propuse, acest lucru se poate dovedi prin programele implementate care au
dus la crearea de locuri de muncă și implicit la îmbunătățirea nivelului de trai în aceste zone.
16
Bibliografie
1. Gh. M. Voinea, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Editura
Sedcom Libris, Iaşi, 2004.
2. Văcărel Iulian, Relaţii financiare internaţionale, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1995.
3. Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Novac, Instituţii financiare internaţionale, Editura
Economică, Bucureşti, 2005
4. Dobrişan Dorin, Bănci şi instituţii financiare, Editura Cartea Universitară, Bucureşti,
2007
5. Raportul Anual al Băncii Africane de Dezvoltare, 2011