UNIVERSI TATEA DE ŞTIIN E AGRICOLE ŞI MEDICIN Ţ Ă UNIVERSITATE A DE ŞTII N E AGRICOLE ŞI MEDICIN Ţ Ă VETERINAR Ă VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD" IAŞI ,,ION IONESCU DE LA BRAD" IAŞI MASTER REPRODUCTIE SI AMELIORARE GENETICA PROIECT LA DISCIPLINA ELABORAREA SI APLICAREA PROGRAMELOR DE AMELIORARE PE SPECII Îndrum tor: ă Îndrum tor: ă Şef lucr.dr. Ivancia Mihaela Masterand: Axinte Octavian Anul II. RAG 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Ameliorarea este un complex de măsuri organizatorice, de dirijare şi folosire a unor
metode şi tehnici ştiinţifice, cu aplicare practică, în fermele de animale, prin care se urmăreşte
modificarea genotipică a populaţiilor, urmărită în succesiunea generaţiilor, în scopul şi direcţia
utilă omului, proprietarului crescător de animale, pentru obţinerea unor exemplare cu caractere
de producţie superioare celor ale înaintaşilor.
Ameliorarea animalelor este ştiinţa care se ocupă cu studiul factorilor, sistemelor şi
metodelor de modificare a structurii genetice a populaţiilor de animale de la o generaţie la alta
în direcţii utile omului
Ameliorarea unei populaţii se realizează printr-o combinaţie deliberată a acţiuniifactorilor ameliorării (selecţie, încrucişare, consangvinizare). Această combinaţie deliberată de
către om se numeşte program de ameliorare. Un grup de programe de ameliorare asemănătoare
constituie o metodă de amelioarare, iar un grup de metode asemănătoare un sistem de
ameliorare.
Programul de ameliorare priveşte specia, în întregul ei, şi rasele care o alcătuiesc, de pe
întreg teritoriul ţării, fiind detaliat în planuri de ameliorare, pentru zone sau areale mai strânse,
având în vedere caracteristicile diferenţiate ale populaţiilor, cadrul tehnic şi organizatoric propriu fiecărei zone.
Ameliorarea genetică a efectivelor de taurine reprezintă o activitate cu caracter prioritar
în strategia de dezvoltare a zootehniei şi se realizează prin lucrări de selecţie - efectuate pe baza
controlului oficial al peformanţelor (C.O.P.) şi prin reproducţie dirijată, cu precădere prin
însămânţări artificiale (I.A.). Orientarea lucrărilor de selecţie la taurine este în strânsă corelaţie
cu direcţiile de exploatare a raselor, care condiţionează atât obiectivele ameliorării, căt şi
ponderea diferitelor criterii în evaluările genetice ale populaţiilor resiale.Pentru realizarea acestui obiectiv, selecţia taurinelor deţine o pondere însemnată şi un
loc central în activitatea esenţiale, Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în
Zootehnie (A.N.A.R.Z.), a Oficiilor pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (O.A.R.Z.)
cu scop de îndrumare şi inspecţie şi a Organizaţiilor pentru Controlul Oficial al Producţiilor cu
scop lucrativ.
Ameliorarea genetică a populaţiilor de taurine se situează în domeniile de vârf ale
zootehniei având o contribuţie inegalabilă la modificarea potenţialului productiv, a caracterelor
ereditare, a genofondului populaţiilor de bovine la nivele la care acum 50 de ani nu era posibil.
Pentru a ajunge la aceste deziderate specialistul zootehnist-amelioratorul, a conceput,
elaborat şi pus în practică o serie de metode, care au evoluat odată cu modernizarea proceselor
tehnologice.
Factorii creşterii producţiei globale de lapte şi de carne la taurine sunt ameliorarea
genetică, îmbunătăţirea condiţiilor de exploatare şi sporirea numărului de animale. Încomparaţie cu efectul ameliorării condiţiilor de exploatare la un moment dat, ameliorarea
genetică are un efect “modest”, dar este un factor major de menţinere şi de creştere a producţiei
pe termen lung.
În cazul producţiei de lapte, progresul genetic anual poate reprezenta 1 -2% din medie
pentru întreaga populaţie. Conform calculelor efectuate de Robertson şi Rendel (1950), dacă se
consideră progresul anual în populaţia activă de 100%, la aceasta contribuie selecţia taţilor de
tauri cu 43%, selecţia mamelor de tauri cu 33%, selecţia taţilor de vaci cu 18% şi selecţiamamelor de vaci cu 6%.
Ameliorarea în rasă curată are ca direcţie majoră selecţia pentru îmbunătăţirea
caracterelor (însuşirilor) cantitative, numite şi metrice şi se întemeiază pe conceptul de valoare
genetică aditivă, denumită şi valoare de ameliorare. Caracterele cantitative sau metrice au
variaţie continuă, sunt observabile şi măsurabile.
Măsura caracterului cantitativ se numeşte valoare fenotipică sau performanţă. Caractere
cantitative importante pentru selecţia taurinelor de lapte sunt producţia de lapte, grăsime sau proteină, conţinutul de grăsime sau proteină, producţia sau conţinutul în substanţă utilă.
Sunt remarcabile ca importanţă şi vârsta la prima fătare şi intervalul de fătare, caractere
cantitative care reflectă precocitatea şi aptitudinea de reproducţie, care condiţionează
randamentul producţiei de lapte şi carne, precum şi viteza procesului de ameliorare, dar
posibilităţile de selecţie pentru aceste caractere sunt modeste.
Caracterele cantitative care descriu exteriorul vacii, în virtutea realaţiei dintre formă şi
funcţie, sunt importante pentru selecţie şi nu pot fi ignorate. Totuşi, pentru a realiza un progres
genetic semnificativ, conduita selecţiei trebuie să fie dictată de caracterul principal de selecţie
(producţia de lapte), restul caracterelor pentru care se determină valoarea de ameliorare fiind
destinate unei utilizări mixte, pentru selecţie şi potrivirea perechilor. Caracterele producţiei de
lapte, sunt atribute ambelor sexe, dar manifestarea acestora este limitată de sex. Calitatea
taurilor de a transmite descendenţilor aptitudinile pentru producţia de lapte, la fel de bine ca
vacile, şi însuşirea acestora de a lăsa mulţi urmaşi permite intensificarea procesului de
ameliorare prin selecţia masculilor pe baza performanţei descendenţilor (testul descendenţei).
Performanţele vacii şi performanţele fiicelor taurului nu pot reprezenta decât în condiţii
comparabile un criteriu de ierarhizare şi de selecţie În general performanţele asociate
reproducătorilor necesită un sistem complex de referinţă pentru o comparaţie corectă. Aceasta
impune dezvăluirea valorii aditive sau de ameliorare, din care o parte egală cu 50% se transmite
în medie descendentului (capacitate sau abilitate de transmitere ereditară, valoare
transmisibilă).
Valoarea de ameliorare este parte integrantă a fiecărei performanţe, precum şi acapacităţii reale de producţie, care reprezintă partea constantă (determinată genetic şi de
mediul permanent) a performanţelor repetate ale vacii. Spre deosebire de valoarea fenotipică,
valoarea de amelioare nu se poate observa şi măsura direct, ci se deduce prin mijloace
matematice pe baza performanţelor, redate prin modele lineare în raport cu componentele
cauzale.
În cele mai multe cazuri, din cauza complexităţii efectelor de mediu, performanţele nu
se utilizează ca atare în calcul, ci se transformă (corectează) pentru eliminarea unor efectenegenetice sau pentru a reflecta mai corect direcţia de ameliorare sau pentru a realiza o
“simplificare” a modelului.
Estimarea sau predicţia valorii de ameliorare pentru caracterele producţiei de lapte la
taurine este o problemă statistico-matematică complexă care se întemeiază pe conceptele de
bază ale geneticii cantitative.
Pentru fiecare caracter care face obiectul selecţiei, considerat în cele ce urmează
cantitativ (producţie sau conţinut de grăsime, proteină, substanţă utilă) şi pentru fiecare individal populaţiei supusă selecţiei se determină valoarea de ameliorare, care reprezintă criteriul de
ierarhizare şi eliminare a animalelor necorespunzătoare.
Această expunere de motive plasează problema evaluării genetice a vacilor candidate
mame de tauri pentru caracterele producţiei de lapte într-un context genetic, statistico-
matematic, dar şi informaţional.
În virtutea atributelor sale esenţiale, A.N.A.R.Z. constituie, menţine şi dispune de
utilizarea bazei informaţionale necesară activităţii de reproducţie şi selecţie a animalelor. În
această calitate organizează “producţia informaţiilor primare”, a căror natură foarte variată, în
principiu, se referă la “date de înrudire” şi “performanţe”, ceea ce presupune şi totalitatea
informaţiilor necesare prelucrării (identificatori ai populaţiei, ai individului, ascendenţi direcţi
cunoscuţi, data şi locul naşterii, identificatori ai factorilor de mediu importanţi etc).
DIRECŢII ŞI OBIECTIVE ÎN AMELIORAREA RASELOR DE TAURINE
Cu o pondere de cca. 65% din totalul efectivelor domestice crescute pe glob, bovinele
reprezintă o sursă deosebită în realizarea fondului mondial de produse alimentare, asigurând
peste 95% din producţia de lapte, aproape 33% din producţia de carne şi aproximativ 90% din
totalul pieilor ce se utilizează în industria pielăriei, la care se adaugă şi alte produse şi
subproduse de largă utilizare.
Orientarea lucrărilor de selecţie la taurine este în strânsă corelaţie cu direcţiile de
exploatare a raselor, care condiţionează atât obiectivele ameliorării, cât şi ponderea diferitelor
criterii în evaluările genetice ale populaţiilor rasiale.
Problema direcţiei de ameliorare diferă de la o ţară şi zonă la alta, în funcţie de structura
de rasă, de nivelul de ameliorare al raselor, de gradul de acoperire a nevoilor de consum privind
carnea şi laptele, de tradiţiile şi de condiţiile naturale şi social – economice, etc.
În general, în obiectivul ameliorării taurinelor intră următoarele grupe de caractere:
1. Caractere de producţie (lapte şi carne), atât din punct de vedere cantitativ cât şi
calitativ;
2. Caractere de reproducţie şi de rezistenţă la îmbolnăviri;
3. Caractere de exterior (rol auxiliar în selecţie).
Direcţiile de ameliorare sunt specifice fiecărei rase.
Având în vedere, pe de o parte, tendinţele şi orientările pe plan mondial în creşterea şi
exploatarea taurinelor, iar pe de altă parte, conjunctura naturală şi economică favorabilă,
creşterii acestei specii în ţara noastră, precum şi necesităţile consumului intern şi cererea şioferta pe piaţa internaţională a iaptelui şi cărnii, ameliorarea taurinelor vizează, în esenţă:
Folosirea ca material biologic a raselor cu potenţial genetic ridicat în direcţia
producţiilor de lapte şi de carne, competitive pe plan internaţional şi adaptate condiţiilor pedo-
climatice din diferitele zone ale ţării;
Creşterea nivelului mediu al performanţelor de producţie pe cap de animal,
concomitent cu ridicarea continuă a potenţialului genetic pentru una sau ambele direcţii
productive în funcţie de rasă - şi cu îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere, întreţinere şiexploatare.
PRINCIPII ÎN ELABORAREA PROGRAMELOR DE AMELIORARE A
ANIMALELOR
Aşa cum s-a arătat, ameliorarea animalelor a fost definită ca fiind un complex dirijat de
sisteme şi metode menit să modifice structura genetică a populaţiilor de la o generaţie la alta,
în sensul îmbunătăţirii potenţialului ereditar care deter-mină însuşirile morfoproductive ale
animalelor . Multitudinea aspectelor ce rezultă din conţinutul noţiunii de ameliorare ridică tot
atâtea probleme tehnice, organizatorice şi economice care trebuie rezolvate astfel încât întregul
proces să se desfăşoare ca un tot unitar, iar rezultatele obţinute să răspundă eficienţei şi
prevederilor preconizate.
Atâta timp cât mijloacele de acţiune ale ameliorării sunt populaţiile de animale
răspândite pe areale largi şi forţele umane şi mijloacele economice de realizare a acţiunilor
ameliorării sunt concentrate în centre de coordonare, cercetare şi decizie, este de ne-conceput ca
ansamblul problemelor pe care le ridică ameliorarea animalelor într-o zonă sau într-un stat să
fie rezolvate fără coordonare unitară.
Progresele remarcabile ale geneticii populaţiilor, necesitatea obţinerii, prelucrării şi
interpretării unui volum imens de informaţii în vederea aplicării celor mai adecvate procedee,
dezvoltarea reţelei de însă-mânţări artificiale şi cerinţele ritmice de asigurare a materialului
biologic capabil să răspundă tehnologiilor moderne de creştere impun şi determină organizareaîntregii activităţi de ameliorare, în mod centralizat. Instrumentul de bază al coordonării acestei
activităţi sunt programele de ameliorare elaborate pentru fiecare specie în parte, în care sunt
prevăzute pentru desfăşurarea procesului de ameliorare: direcţiile şi obiectivele, sistemele,
tehnica şi cadrul organizatoric.
Programul de ameliorare priveşte specia, în întregul ei, şi rasele care o alcătuiesc, de pe
întreg teritoriul ţării, fiind detaliat în planuri de ameliorare, pentru zone sau areale mai strânse,
având în vedere caracteristicile diferenţiate ale populaţiilor, cadrul tehnic şi organizatoric propriu fiecărei zone.
ETAPELE ELABORĂRII PROGRAMULUI DE AMELIORARE
Pentru elaborarea programului de ameliorare este necesară parcurgerea următoarelor
etape:1. stabilirea direcţiilor şi obiectivelor ameliorării;
La noi in tara rasa a fost importata masiv, incepand cu anul 1960din diferite tari (Danemarca,
Olanda, Anglia, R F Germania, Canada, RS Polona), in prezent reprezentand, impreuna cu
metisii lor 25,9% din efectivul total de taurine (anul 1981).
Cu aspect exterior si dezvoltare corporala pronuntat armonioasa, prezinta o roba baltata
alb cu negru (respectiv cu rosu), cu proportii diferite intre zonele pigmentate si nepigmentate.Indiferent de ponderea acestora, in mod obisnuit se disting trei zone pigmentate,
corespunzatoare treimilor corporale, cu fata inferioara a trunchiului , membrele si coada
intotdeauna albe, iar regiunea fetei, botul si coarnele intotdeauna pigmentate. Pielea este subtire,
supla, moale si usor detasabila. Trunchiul este lung, larg si adanc, cu linia superioara dreapta si
orizontala, cu torace adanc, iar crupa larga si aproape patrata, iar membrele puternice si cu
aplomb corect. Ugerul este voluminos, cu baza larga si corect prins, extins apreciabil abdominal
si crural. Temperamentul este vioi, iar constitutia fin-robusta.Paralel cu aceste aptitudini pentru producţia de lapte, „tipul dorit" trebuie să se
caracterizeze printr-o mare viteză de creştere a tineretului, o bună dezvoltare a musculaturii,
special a trenului posterior, calitate comercială deosebită a carcaselor şi un consum redus de
hrană pe unitatea de spor în greutate.
STADIUL ACTUAL AL AMELIORĂRII RASELOR DE TAURINE
În evaluările principalilor parametri tehnici ai programului de ameliorare a fost luată în
considerare situaţia actuală cu privire la structura de rasă şi nivelul performanţelor de producţie.Ca urmare a activităţii susţinute de însâmânţâri artificiale cu material seminal congelat, de
control oficial al performanţelor şi de selecţie a populaţiilor de taurine, mai ales în perioada de
aplicare a programului anterior de ameliorare, structura de rasă a efectivului a cunoscut o
dinamică favorabilă raselor ameliorate, mai bine corelată cu cerinţele economiei naţionale
privind asigurarea cu lapte şi carne şi cu condiţiile pedo-climatice din diferitele zone geografice
ale ţării. Ultimul recensământ pe rase din anul 1997 şi estimările ulterioare pe baza rezultatelor catagrafiei efectuate de personalul tehnic al reţelei naţionale de ameliorare a animalelor, cele
trei rase zonate în ţara noastră (inclusiv metişii acestora) deţin aproximativ următoarele ponderi
în efectivul total de taurine: Bălţata românească -36%, Bălţată cu negru românească – 35% şi
Brună – 26%; diferenţa de 3% din efectiv o reprezintă rasa Pinzgau de Transilvania şi alte
populaţii de bovine.
Având în vedere nivelul actual al ameliorării genetice a rasei BNR, se vor urmări:
îmbunătăţirea însuşirilor de precocitate atât în producţia de lapte, cât şi în producţiade carne;
îmbunătăţirea rezistenţei organice, longevităţii, fertilităţii şi economicităţii.
ridicarea potenţialului genetic în producţia de lapte şi mărirea conţinutului de
grăsime şi proteină în lapte;
Cantitatea de lapte 5500 kg;
% de grăsime 3,80;
% de proteină 3,30.
masivizarea corporală a rasei pentru realizarea unei greutăţi corporale medii la
vacile actuale de cca 580-600 kg, prin creşterea taliei la 135 cm., a dimensiunilor de
lungime şi lărgime, cât şi printr-o mai bună dezvoltare a musculaturii;
spor de creştere 1100g/zi,
randament la tăiere 56%.
îmbunătăţirea aptitudinilor ugerului pentru mulsul mecanic: mărimea, prinderea,
simetrie morfologică şi funcţională, viteză de muls;
viteză de muls 1,7 kg/min,
indice mamar 46%,
consum specific 0,9 UN/l lapte şi 6,0 UN/kg spor.
Principiile de bază ale metodologiei de ameliorare genetică a rasei
Realizarea obiectivelor principale în ameliorarea raselor de taurine se prevede să aibă
loc în cadrul unui sistem unitar coordonat, care se desfăşoară pe bază de programe de
ameliorare.
Luând în considerare condiţiile climatice şi social economice ale ţării, direcţiile şi
obiectivele preconizate în ameliorarea raselor şi nivelul performanţelor realizate, sistemul de
ameliorare şi metodologia de lucru utilizate se bazează pe următoarele principii:
Realizarea progresului genetic maxim prin folosirea presiunii de selecţie prin taurii
reproducători. Aceasta presupune concentrarea lucrărilor de selecţie asupra plusvariantelor
populaţiei active în vederea producerii dirijate a generaţiilor de tăuraşi destinaţi la însămânţări
artificiale şi folosirea intensivă a taurilor testaţi amelioratori, dar şi a m.s.c. provenit din import.
Pentru a mări intensitatea de selecţie şi a micşora intervalul de generaţie mamă -fiu(fiică). se va extinde biotehnica ingineriei genetice, în special a transferului de embrioni de la de
mare performanţă.
Obţinerea unui progres genetic maxim ca urmare a presiunii de selecţie
exercitate prin masculi; aceasta presupune concentrarea lucrărilor de selecţie asupra
plusvariantelor populaţiei active a raselor în vederea producerii dirijate a generaţiilor de tăuraşi
destinaţi la reproducţie şi folosirii intense la însâmânţâri artificiale a taurilor amelioratori;
Structurarea efectivului de taurine pe principiul piramidei ameliorării în fermede elită şi ferme (efective) de producţie;
Folosirea cu precădere a sistemului de ameliorare în rasă curată în fermele de
elită şi în populaţia activă (efective cuprinse în controlul producţiei şi însămânţate artificial).
Fermele de producţie pot utiliza atât ameliorarea în rasă curată, cât şi prin
încrucişare, cu menţiunea că pentru aceasta din urmă, se recomandă respectarea arealului de
creştere al raselor.
Pentru fermele şi nucleele de elită se recomandă înmulţirea efectivului prinizolare reproductivă şi, deci, împerecherile înrudite, în vederea consolidării însuşirilor
valoroase, fără a exclude însă posibilitatea imigraţiei de gene valoroase prin folosirea
însămânţărilor artificiale cu material seminal de la cei mai buni tauri de rasă din ţară sau din
lume, precum şi transferul de embrioni de la aceste rase.
În unele nuclee de elită din zonă vor fi create şi omologate linii zootehnice şi sintetice
pentru producerea sistematică a unor populaţii „cross-breed" cu însuşiri de fittness şi producţii
superioare. Progresul genetic prevăzut în nucleele de elită se bazează pe folosirea taurilor testaţi
după descendenţi, amelioratori pentru majoritatea însuşirilor de selecţie şi pe nominalizarea
anuală a împerecherilor în funcţie de valoarea de ameliorare a taurilor parteneri.
În fermele de producţie pot fi utilizate atât creşterea în rasă curată cât şi prin încrucişare.
Pentru încrucişare, în cazul folosirii altor rase decât cele zonale, se vor face propuneri nominale
care vor fi avizate de ANARZ şi organismele zooveterinare zonale.Sugerăm folosirea raselor de carne: Blanc Belgian Blue, Charolaise şi Limousine în
încrucişare cu vacile BNR slab performante, în vederea producerii metişilor de primă generaţie
destinaţi producţiei de carne. Propunerea se bazează pe experimentul foarte reuşit de încrucişare
între rasa Blanc Belgian Blue cu Bălţată Românească şi Bălţată cu Negru Românească.
În scopul ameliorării raselor şi populaţiilor locale slab productive supuse precesului de
substituire , se va continua încrucişarea de absorbţie cu rasele zonate, dar se va păstra un nucleu
suficient de mare, care va fi crescut în rasă pură pentru a se conserva fondul de gene al acestor populaţii mici pe cale de dispariţie.
În zona Moldovei este vorba de nucleul de rasă Sură de stepă care este supus
reproducerii în rasă curată în vederea conservării fondului genetic, acţiune tehnică care se
desfaşoară în cadrul SCD-Dancu Iaşi, dar şi de rasă Pinzgau din Bucovina.
Ca urmare a importanţei pe care o prezintă taurii în procesul de ameliorare, datorită
presiunii de selecţie pe care o exercită, în inducerea progresului genetic în masa efectivului
rasei, prin folosirea însâmânţârilor artificiale, metodologia de ameliorare este subordonatăselecţiei acestora, fiind axată pe următoarele verigi de bază.
producerea dirijată a generaţiilor de tăuraşi pentru reproducţie, cu deosebire
destinaţi la însâmânţâri artificiale;
selecţia riguroasă, în etape succesive, a tăuraşilor destinaţi la însămânţări
artificiale prin aplicarea unei intensităţi ridicate de selecţie;
folosirea intensă a taurilor testaţi amelioratori prin utilizarea însâmânţării cu
material seminal congelat.
PRODUCEREA DIRIJATĂ A TĂURAŞILOR DESTINAŢI PENTRU REPRODUCŢIE
Se bazează pe următoarele acţiuni şi lucrări:
Stabilirea necesarului anual de tăuraşi pentru reproducţie având în vedere:
numărul de tauri necesari la însâmânţări artificiale şi la montă naturală: intensitatea de utilizare
a diferitelor categorii de tauri şi tăuraşi (în testare, în aşteptare şi testaţi după descendenţi)
admişi la însâmânţări artificiale şi rata anuală de înlocuire a taurilor folosiţi la însâmânţări
artificiale si la montă naturală.
Stabilirea necesarului de vaci -mame de tauri, alegerea cel puţin anuală a
acestora şi nominalizarea împerecherilor cu tauri parteneri amelioratori (taţi de tauri).
Nominalizarea periodică a fermelor şi nucleelor de elită ca principale furnizoare
de tăuraşi pentru reproducţie.
SELECŢIA TĂURAŞILOR DESTINAŢI LA ÎNSÂMÂNŢĂRI ARTIFICIALE
În cadrul căreia se efectuează: preselecţia acestora după ascendenţi prin identificarea produşilor obţinuţi din împerecheri nominalizate; testarea paternităţii tăuraşilor; testarea
tăuraşilor pe baza performanţelor proprii (TPP), în etapa I pentru producţia de carne (spor
mediu zilnic şi conformaţie corporală) şi în etapa a ll-a după aptitudinile de reproducţie
(comportament sexual şi pretabilitatea la congelare a materialului seminal); testarea taurilor
după descendenţi (TD) - în etapa I pentru determinarea valorii de ameliorare în direcţia
producţiei de carne (TDC) şi în etapa a ll-a pentru estimarea valorii de ameliorare pentru
producţia de lapte (TDL). Testele la care sunt supuşi tăuraşii, în etape successive, au ca scop
final stabilirea valorii de ameliorare globale şi a destinaţiei ulterioare.
Acţiuni tehnice principale pentru desfăşurarea în condiţii optime a
procesului de ameliorare al rasei
Odată cu schimbările profunde intervenite în strcutura de proprietate asupra pământului
şi efectivelor de animale, cu cca. 99% în favoarea sectorului privat, s-au înregistrat şi unele
neajunsuri şi diferenţe, printre care: schimbarea drastică a efectivelor totale şi matcă;
reducerea şi dispersarea mare a populaţiei active;
perturbarea unor acţiuni tehnice cu rol însemnat în procesul de ameliorare
genetică, cum sunt însămânţările artificiale, controlul oficial al producţiei, testarea
reproducătorilor.
Acestea justifică pe deplin preocupările pentru recuperarea şi aducerea la nivelul
standardelor europene a întregii activităţi de ameliorare genetică. În acest scop, pentru
susţinerea Programului naţional - cadru de ameliorare a raselor de taurine elaborat recent, au
fost revizuite şi analizate aproape toate acţiunile tehnice ale vechiului program, parte dintre
acestea aflându-se în curs de implementare.
Astfel, au fost, mai întâi, adaptate şi propuse pentru oficializare cadrul organizatoric -
instituţional, atribuţiile şi competenţele structurilor implicate în ameliorare, în conformitate cu
reglementările Uniunii Europene în domeniu. S-a realizat apoi: privatizarea serviciului(manoperei) de însămânţări artificiale (O.M. nr. 40/1997); noua metodologie de identificare a
taurinelor prin individualizarea şi înregistrarea în sistem unitar codificat pe ţară (O.M. nr.
27/1998); revizuirea sistemului de înscriere şi conducere a registrelor genealogice conform
Acreditării A.N.A.R.Z. nr. 1245 din 2 aprile 2006, criteriile de selecţie şi metoda de apreciere a
conformaţiei corporale prin descrierea lineară a caracterelor de exterior conform O.M. 17, 18,
19/2005.
Obiectivele şi parametrii de selecţie prezentaţi în sinteză, pe rase, (în tabelul 5) au învedere creşterea producţiei de lapte şi îmbunătăţirea calităţii sub raportul conţinutului în
grăsime şi proteine la toate cele trei rase, iar la Bălţată românească şi Brună - ca rase cu
producţie mixtă - sunt luate în considerare şi caracterele pentru producţia de carne, cu o pondere
de 35% şi respectiv 25% în valoarea de ameliorare globală a taurilor selecţionaţi.
Sunt incluse, de asemenea, în obiectivele de selecţie şi unele însuşiri de reproducţie
(fertilitate, uşurinţă la fătare, viţei născuţi ,născuţi morţi, etc) sub denumirea de „fittness", cu o
pondere între 5 şi 10% în valoarea de ameliorare globală a taurilor selecţionaţi.În calculul parametrilor de selecţie privind capacitatea de testare a taurilor pentru
producţia de lapte s-a pornit de la premiza extinderii controlului oficial al performanţelor în
următorii 2 ani la nivelul prevăzut în program, prin reorganizarea acestuia, iar pentru
eficientizarea programului şi accelerarea ritmului de ameliorare a raselor s-a estimat extinderea
însămânţărilor artificiale, în anii imediat următori, la cel puţin 46% la rasa Bălţată românească,
36% la Brună şi 45% la Bălţată cu negru românească.
Evident, în procesul de ameliorare genetică se pune un accent deosebit pe cele trei
pârghii de bază ale sale: însămânţarea artificială, controlul performanţelor şi testarea după
descendenţi, toate trei necesitând a fi cât mai grabnic reconsiderate de fond, restructurate,
extinse şi modernizate la nivelul practicii din ţările U.E.
Tabelul 5
PARAMETRII TEHNICI AI PROGRAMULUI DE AMELIORARE A RASEI BALTATA CU
NEGRU ROMANEASCA
Specificare U.M. BNR 1. Obiective Rasă mixtă pentru lapte-carne
a. Ponderea caracterelor în valoarea de ameliorare globală
- lapte % 70
- carne % 25
- fittness % 5 b. Producţia medie de lapte pe lactaţie normală, la echivalent maturitate
- lapte kg 4800
- grăsime%
kg
3.95
190- proteină
%kg
3.35160
c. Greutate corporală kg 550-600d. Înălţime - la greban
- la crupăcmcm
134-136
2. Vaci şi viţele însămânţate artificial cap %180.000
39
3. Vaci în controlul oficial de producţie cap %60.00013,0
4. Tăuraşi din împercheri nominalizate introduşi în testare după performanţe proprii
cap 40
5. Tauri introduşi în testare după descendenţi cap 30
- proprii cap 25-- din import cap 5
6. Capacitatea de testare lapte cap 24.000% 40
7. Tauri în testare după descendenti pentru producţia de carne cap 30
- capacitatea de testare carne cap 450
- tauri eliminaţi după testare carnecap%
516
8. Tauri urmăriţi în testare după descendenţi laptecap%
2575
9. Tauri reuşiţi la testare – acceptaţi la IAcap
%
6
2010. Necesar vaci mame de taur cap 26011. Vaci canditate mame de taur cap min. 52012. Tauri taţi de tauri folosiţi la împerecheri nominalizate cap 8-1013. Total MSC necesar doze 360.000
a. – De la tăuraşi în testare, totaldoze
%120.000
33,3
- în populaţia activă (800 IA1x2 doze x nr. tăuraşi)doze
%48.00013,3
- în restul populaţiei (1200 IA1x2 doze x nr. tăuraşi)doze
Început în ţara noastră cu multe decenii în urmă de către sindicatele organizate pentru rasa
BNR, dar întrerupt complet de cel de al 2-lea război mondial, controlul producţiei a fost reluat abia
în anul 1957
În prezent, ca şi mai înainte cu 40-50 ani, această activitate se desfăşoară printr-o reţea
oficială, cu rol de inspecţie de stat în ameliorare, reprezentată de A.N.A.R.Z., care funcţionează în
baza Legii nr. 40/1975 privind creşterea şi ameliorarea animalelor, (lege în vigoare încă) şi ale
instrucţiunilor tehnice de apreciere şi certificare a animalelor de reproducţie, aprobate cu O.M. nr.
41/1976 şi O.M. 17, 18, 19/2006, pentru aprobarea Normei cu privire la animalele de reproducţie
de rasă pură şi estimarea valorii de ameliorare a acestora.
Controlul producţiei de lapte se efectuează în conformitate cu metodologia şi
reglementările I.C.A.R. (Comitetul Internaţional pentru Controlul Performanţelor la Animale) şi
O.M. 17, 18, 19/2006. Până în anul 1990 s-a practicat numai metoda A4 de control (la interval de
28 zile), iar ulterior şi metoda A6 (la interval de 42 zile). Evident, standardele internaţionale de
control impun exigenţe sporite şi în acest domeniu, îndeosebi în ce priveşte determinarea
însuşirilor calitative ale laptelui, prin utilizarea de aparatură modernă de mare precizie şi
productivitate (de tip Milkoscane), amplasată în laboratoare zonale, amenajate cu toate dotările
necesare (inclusiv personal tehnic şi calculatoare). Din acest punct de vedere s-au înregistrat deja
paşi importanţi în ţara noastră prin punerea în funcţiune a cinci laboratoare zonale, la Bucureşti,
Iaşi, Arad, Cluj şi Bistriţa.
Din nefericire pentru importanţa şi perspectivele acestei activităţi tehnice indispensabile în
procesul de ameliorare, extinsă şi aşa insuficient, la mai puţin de 20% din matca existentă în
arealul de creştere al rasei (tab. 7), deci cu mult sub cerinţele optime, şi mai ales faţă de proporţiileînregistrate în principalele ţări care cresc populaţii de taurine din tulpina Schwyz, în luna iunie a
anului 2000 controlul a fost înjumătăţit, fără discernământ, numărul controlorilor de producţie
făcând imposibilă menţinerea actualelor efective de vaci în control. La nivel de ţară (tab. 7),
începând cu anul 2000, are loc o scădere permanentă, atât a numărului de vaci cuprinse în COP. cât
şi a numărului de tauri, astfel că la sfârşitul anului de control 2005-2006, se înregistrează cele mai
scăzute valori din ultimii 15 ani, respectiv 17,1% la vaci.
În ultimii ani, 2000 - 2006, producţia de carne de bovine a crescut cu cca. 10%. Una din
cauzele acestei creşteri poate fi ameliorarea performanţelor productive a animalelor supuse
îngrăşării (inclusiv la viţeii masculi aparţinând raselor specializate pentru producţia de lapte.
Controlul performanţelor de exterior se efectuează în prezent după noul concept adoptat
recent de Federaţia europeană a rasei Schwyz referitor la sistemul de descriere lineară a
exteriorului care cuprinde 16 caractere (specifice raselor mixte pentru lapte-carne), grupate în patru
segmente: dezvoltare corporală, tip morfologic, fundament şi uger.
Testarea după descedenţi
În acţiunea de modificare dirijată a structurii genetice a populaţiei, omul are posibilitatea de
a decide câţi descedenţi să reţină de la fiecare părinte şi cum să împerecheze indivizii selecţionaţi.
În acest sens, are loc producerea programată a descedenţei, care presupune difuzarea de
material seminal în populaţii diferite în perioade de timp limitate (3 luni), confirmarea paternităţii
descedenţei, controlul performanţelor descedenţilor şi contemporanilor (la testarea pentru lapte),
măsurători şi cântăriri (la testarea pentru carne), stabilirea valorii pentru aneliorare a taurinelor prinmetode matematice şi stabilirea destinaţiei acestora.