Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI Auxiliar curricular - clasa a IX-a - DOMENIUL PREGĂTIRII DE BAZĂ: SILVICULTURĂ MODULUL 5 : FAUNA PĂDURILOR ŞI A APELOR DE MUNTE Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 1
35
Embed
Auxiliar Curricular Fauna Padurilor Si a Apelor de Munte Cl IX (1)
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI
SPORTULUI
Auxiliar curricular
- clasa a IX-a -
DOMENIUL PREGĂTIRII DE BAZĂ:
SILVICULTURĂ
MODULUL 5 :
FAUNA PĂDURILOR ŞI A APELOR DE MUNTE
2010Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 1
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
AUTORI :1. PROF. ING. APETROAIE IONELA, COLEGIUL AGRICOL FĂLTICENI2. PROF. ING. CUCIUREAN ALINA , COLEGIUL SILVIC “BUCOVINA”
CÂMPULUNG MOLDOVENESC3. PROF. ING CUCIUREAN CRISTIAN, COLEGIUL SILVIC “BUCOVINA”
CÂMPULUNG MOLDOVENESC4. PROF. ING . CÎRLUGEA ŞERBAN, COLEGIUL SILVIC “BUCOVINA”
CÂMPULUNG MOLDOVENESC5. PROF. ING. EROSS DANIELA, COLEGIUL SILVIC “BUCOVINA”
CÂMPULUNG MOLDOVENESC
6. RECENZIE : PROF. ING CUCIUREAN CRISTIAN, COLEGIUL SILVIC “BUCOVINA” CÂMPULUNG MOLDOVENESC
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 2
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
CUPRINS
Introducere
Rezultate ale învăţării/Competenţe vizate şi obiective
Fişa de progres şcolar
Fişa de documentare- Identificarea cervidelor după urme
Fişa de documentare- Trofeele cervidelor
Fişa de documentare- Organizarea lucrărilor de evaluare a efectivelor la
principalele specii de vânat
Fişa de conspect- Calculul propunerilor de recoltă
Studiu de caz- Dinamica efectivelor pentru cerb carpatin în FV 17 Botuş, FV 27
Moldoviţa, FV 25 Demăcuşa, FV 20 Valea Putnei
Studiu de caz- Vătămări produse de cervide
Fişa de documentare - Etica vânătorească
Fişă de documentare – păstrăvul indigen (salmo trutta fario)
Fişă de documentare – lipan (thymallus thymallus)
Fişă de lucru – Familia Cervidae
Fişă de lucru – Familia Mustelidae
Fişă De Lucru – Familia Phasianidae
Fişă de lucru – Familia Tetraonidae
Fişă de evaluare – vânatul răpitor cu păr
Bibliografia
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 3
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
INTRODUCERE
Materialul de faţă vine în sprijinul elevilor şi profesorilor implicaţi în învăţarea
conţinuturilor şi formarea deprinderilor specifice domeniului Silvicultură.
Activitatea de apărare, conservare, ameliorare şi valorificare intensivă şi raţională
a fondului nostru forestier impune necesitatea aprofundării cunoştinţelor privind specificul
structural, funcţional şi sistematic al ecosistemelor forestiere, precum şi tehnologiile de
întreţinere şi îngrijire a acestora, de conservare şi transferare a pădurilor structural şi
funcţional necorespunzătoare. Aceasta impune formarea unei forţe de muncă calificată
în acest domeniu, sub toate aspectele, inclusiv cel al gospodăririi fondurilor de
vânătoare.
Pregătirea de bază pentru clasa a IX-a, domeniul Silvicultură, presupune
dobândirea de către absolvent a cunoştinţelor şi deprinderilor de recunoaştere a faunei
pădurilor şi apelor de munte .
Acest modul are la bază unitatea de competenţe tehnice generale de nivel 2:
Fauna pădurilor şi a apelor de munte şi ocupă locul 5 în cadrul planului de învăţământ
pentru clasa a IX– a, liceu tehnologic.
În acest context se are în vedere caracterizarea şi identificarea principalelor specii
de vânat şi salmonide precum şi prezentarea arealului şi importanţei economice a
acestora.
Elevii vor fi capabili să recunoască principalele specii de vânat si salmonide, arealul,
condiţii de reproducere, cerinţele de hrană şi importanţa economică a acestora.
Veţi găsi o multitudine de materiale didactice (fişe documentare, fişe conspect,
studii de caz, fişe de lucru, fişe de evaluare).
Dorim ca acest manual pe care îl aveţi acum în faţa voastră să îl deschideţi cu
plăcere şi mai ales să vă puteţi folosi de el cât se poate de des.
Vă urăm mult succes!
Autorii
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 4
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
REZULTATE ALE ÎNVĂŢĂRII/COMPETENŢE VIZATE ŞI OBIECTIVE
Rezultate ale învăţării/Competenţe
Obiective (la final elevii vor fi capabili …)
Unitatea de competenţe specifică : Fauna pădurilor şi a apelor de munte
Identifică speciile de vânat
...descrie speciile de vânat
...precizeze caracteristicile urmelor la speciile de vănat...caracterizeze trofeele de vânat
Identifică speciile de
salmonide şi peşti
secundari din apele de
munte
…descrierea fauna şi flora din apele de munte…stabilească capacitatea biogenică a apelor de munte…descrie zonele apelor de munte …descrie salmonidele şi peştii secundari din apele de munte
Specifică elemente de
biologie a vânatului şi a
salmonidelor
…cunoască arealului speciilor de vânat şi salmonide…prezinte cerinţele de hrană a speciilor de vânat şi salmonide…cunoască reproducerea la speciile de vânat şi salmonide…cunoască sezonul de vânătoare şi pescuit
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 5
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
FIŞA DE PROGRES ŞCOLAR
Modulul: Fauna pădurilor şi apelor de munteNumele elevului: …………………………Profesor: …………………………………
Rezultate ale învăţării/Competenţe Lucrări efectuate
Evaluare
I B FB
Identifică speciile de vânat
Identifică speciile de vânat după aspectul morfologic
Identifică speciile de vânat după urme şi trofee Descrie comportamentul
individual şi de grup al vânatului
Identifică speciilor de salmonide şi peşti secundari din apele de munte
Identifică flora şi fauna din apele de munte
Determină capacitatea biogenică a apelor de munte
Identifică zonele apelor de munte
Identifică speciile de salmonide după aspectul morfologic
Identifică speciile de peşti secundari din apele de munte, după aspectul morfologic
Specifică elemente de biologie a vânatului şi a salmonidelor
Identifică arealul speciilor de vânat şi salmonide
Determină caracteristicile fizico-chimice ale apelor de munte
Precizează elementele referitoare la hrană
Precizează elementele referitoare la reproducere
Precizarea perioadei de vântoare şi pescuit
Prezentare metodelor de vânătoare şi pescuit
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 6
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
GLOSAR DE TERMENI
adaosuri – criterii pe baza cărora se adaugă puncte la evaluarea unui trofeu de vânatbonitatea fondului de vânătoare – totalitatea condiţiilor de hrană, adăpost, linişte şi influenţa pozitivă sau negativă a altor factori existenţi, pentru o anumită specie de vânat braconaj – practicarea ilegală a vânătorii în scopuri personalecilindri frontali – proeminenţe apărute pe creştetul capului la viţeii de cerb de 7-9 luni, în timpul ierniichei de diagnoză – element folosit pentru determinarea bonităţii fondurilor de vânătoare pentru speciile de vânat consangvinizare – împerecherea repetată a animalelor care provin din aceeaşi părinţi, ceea ce duce la o slăbire a organismului şi o degenerare treptată a urmaşilor densitate reală – efectivul real de vânat stabilit la un moment dat pe o unitate de suprafaţă (1000 ha)densitate optimă – numărul de exemplare ce pot trăi pe o unitate de suprafaţă folosind la un nivel maxim condiţiile biostaţionale existente evaluare a efectivelor de vânat – acţiunea de stabilire a numărului de exemplare existent la un moment dat pe un fond de vânătoareefectiv real – numărul de exemplare dintr-o specie de vânat existent la un moment dat pe un fond de vânătoaregoana – metodă de vânătoare practicată prin gonirea vânatului de către hăitaşi sau câini de vânătoarehrănitori – construcţii vânătoreşti prin intermediul cărora se administrează hrana vânatuluipenalizări – criterii pe baza cărora se scad puncte la evaluarea unui trofeu de vânatpieţe de probă – suprafeţe de teren pe care numără speciile de vânat în vederea evaluării lorplantaţie forestieră – arboret cu arbori proveniţi în urma intervenţiilor artificiale de împădurire sau reîmpădurirepunctaj CIC – punctaj acordat unui trofeu de vânat în funcţie de valoarea sa, în vederea clasificării sărării – dispozitive pentru administrat sarea vânatuluivânătoarea la pândă – aşteptarea vânatului în observatoare, la trecători şi la locurile de hrană
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 7
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
FIŞA DE DOCUMENTAREIDENTIFICAREA CERVIDELOR DUPĂ URME
Rezultatul învăţării : identificarea speciilor de vânat după urme şi trofeeUrma tipar Specia Caracteristici principale ale urmelor
căprior
-urma picioarelor dinainte este mai mare decât a celor dinapoi-urma tipar la mers liniştit are vârfurile unghiilor apropiate, iar pintenii nu se imprimă-când fuge, vârfurile copitelor se despică, iar pintenii se imprimă clar-urma tipar a ţapului se apropie de forma inimii, pe când cea a femelei de forma ovală-ecartamentul urmei pârtie de ţap este mai mare decât a celei de femelă (16 cm la mascul, 10 cm la femelă)- la aceeaşi lungime a pasului, niciodată ecartamentul urmei de femelă nu egalează pe cel al ţapului; poate face salturi foarte mari, în medie de 2-3 m
vârsta Lungimea maximă a urmei piciorului (mm)din faţă din spate
viţel 36-41 33-37ciută tânără
46-50 44-48
ciută bătrână
52-56 48-52
taur tânăr 60-65 56-60taur mijlociu
65-75 60-70
taur mare 80-90 70-80
cerbcarpatin
-urma taurului este mai rotundă şi mai mare decât a ciutei, are o poziţie înclinată faţă de direcţia de mers, este mai simetrică şi are vârfurile unghiilor mai apropiate -urma tipar a ciutei este mai lunguiaţă şi are o poziţie paralelă faţă de direcţia de mers, unghiile aceluiaşi picior au lungimi diferite, deci urma nu e simetrică, şi sunt mai îndepărtate între ele decât la taur-partea din spate a urmei de ciută se imprimă mai slab, este mai ştearsă sau nu se imprimă deloc, pe când la taur se imprimă clar întreg perimetru-ecartamentul diferă (la un taur de 10 ecartamentul urmei a fost de 14 cm, la un viţel 8 cm, la o ciută înainte de fătat 6cm) ; la ciutele gestante este mai mare decât la cele sterpe.-urma piciorului dinainte al cerbului este mai mare decât a celui dinapoi, deci nu este acoperită complet de a aceluia din urmă-lungimea pasului: la taurul mijlociu 70 cm, la taurul mic şi ciută 57 cm (lungimea se măsoară de la vârful copitei piciorului dinapoi până la vârful copitei piciorului dinainte-la ambele sexe, unghia exterioară a copitei este cu ceva mai lungă decât cea interioară
Urma tipar Specia Caracteristici principale ale urmelor
zimbru
capra neagră
-cunoaşterea lor are mai mică importanţă decât la cervide, din motivul că terenul stâncos nu pemite să mergi pe urmă pe distanţă mare-se deplasează de obicei la pas-când trebuie să fugă face salturi de 1,5-2m, la nevoie şi de 4m-în trap aleargă numai uneori-este un excelent căţărător pe stânci, fapt la care îl ajută copitele puternice, având marginea unghiei întărită, iar pernuţele moi, ca de cauciuc
Vârsta Lungimea urmei tipar
Lăţimea urmei tipar
Taur tânăr
60-65 50
Taur mijlociu
70-80 55
Taur mare
85 65
Mărimea mijlocie a urmei de lopătar
lopătar
-se deosebeşte de cerb prin aceea că urma tipar este mult mai mică, mai lunguiaţă ; perniţele sunt proporţional mai mari decâl la cerb, ocupând cam jumătate din lungimea copitei, pe când la cerb ele reprezintă cam o treime-lungimea pasului la taurul lopătar este de 45-47cm, pe când a unei ciute de cerb comun este de cerb comun este de 57 cm, deci nu este posibilă nicio confuzie-lungimea obişnuită a saltului la lopătar este de 2-2,75m, iar a ciutei de 1,5- 2m-în fugă face impresia că sare cu toate 4 picioarele deodată-salt caracteristic
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 9
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
FIŞA DE DOCUMENTARETROFEELE CERVIDELOR
Rezultatul învăţării : identificarea speciilor de vânat după urme şi trofee
Trofeu Specia Caracteristicile trofeului
căprior
-constituie caracter sexual secundar, existând numai la mascul-mărimea depinde de vârstă, de însuşirile ereditare şi de mediul în care trăieşte-pentru ca un căprior să producă coarne mari trebuie lăsat să ajungă la vârsta de 5-8 ani-în anul ce urmează după o fructificaţie bogată de ghindă şi jir, va dezvolta coarne mai mari-creşterea coarnelor are loc din decembrie până în aprilie, deci în perioada crizei de hrană-greutatea coarnelor propriu-zise, fără craniu la ţapii adulţi reprezintă circa 1% din greutatea corporală-coarnele pot fi paralele (trofeu îngust), îndepărtate la vârf (trofeu larg), de formă ovală, în formă de paner, corn în cruce-cele mai frumoase coarne sunt acelea care au deschiderea de 45-75% din media lungimii prăjinilor-ramurile sunt de obicei în număr de 6, câte 3 la o prăjină; cu cât aceste ramuri sunt mai lungi, mai groase şi mai şlefuite la vârf, cu atât trofeul câştigă în frumuseţe-rozetele se consideră cu atât mai frumoase cu cât au diametrul şi grosimea mai mari
cerb carpatin
-după numărul de ramuri, aşezarea lor pe prăjină şi , existenţa sau lipsa coroanei, coarnele capătă diverse denumiri: cerb suliţar când are coroane neramificate, cerb furcar când în afară de prăjină, la fiecare corn mai are câte o ramură (cea a ochiului), cer de 6, care are câte 3 ramuri la fiecare corn, cerb de 8, etc.-la o treime din cerbi, ramura de gheţuri lipseşte, iar când există, apare la vârsta de 4-5 ani-ca să se ştie repede câte ramuri are un cerb care se mişcă pe teren, se numără ramurile coroanei; eroarea este de cel mult 2 ramuri, dacă acel individ nu ar avea ramurile de gheţuri- dacă numărul de ramuri la cele două prăjini este acelaşi, exemplu 8 şi 8, trofeul se va numi
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 10
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
de 16 par, iar dacă nu este egal 8 şi 7, trofeul se va numi 16 impar-ramura lupului se numeşte aceea care este situată îmntre ramura mijlocie şi coroană, dar care nu face parte din coroană-un trofeu este cu atât mai valoros cu cât are prăjini mai lungi,mai groase, ramuri mai multe, greutate şi deschidere mai mare, culoare mai închisă, perlaj mai bogat, vârfurile ramurilor mai bine şlefuite, coroana cu ramuri mai multe şi mai groase-cilindrii frontali la cerbul tânăr sunt mai lungi decât la cel de vârstă înaintată-greutatea coarnelor cu cu maxilarul superior întreg, la cerbii de 10-12 ani, variază în ţara noastră între 7 şi 15 kg, majoritatea având în jurul a 8 kg
elan
-coarnele au formă de lopeţi a căror mărime creşte cu vârsta, ca şi la alte cervide- coarne poartă numai masculul-ele cad în octombrie noiembrie şi cresc din nou până în iunie-iulie-când ele nu au formă de lopată, ci de prăjini, este un defect şi elanii respectivi trebuie eliminaţi prin selecţie
zimbru-coarne poartă ambele sexe, ale masculului ating lungimea de 45 cm, iar în secţiune transversală sunt rotunde-în raport cu cu corpul, coarnele sunt mici
capra neagră
-ambele sexe poartă coarne; acestea sunt goale în jumătatea superioară, nu se schimbă niciodată, nu au perioadă de regres, ci cresc până la sfârşitul vieţii-coarnele masculului sun mai groase, de regulă cu deschidere mai mare, iar la vârf au o curbură de circa 180º; cele ale femelei sunt de regulă mai subţiri şi mai apropiate de poziţia paralelă, iar la vârf, curbura este mai mică şi anume 100º-140º
lopătar -coarnele se formează în ianuarie februarie în cel de-al doilea an calendaristic de la fătare, adică la vârsta de 7-8 luni; atunci cilindrii frontali sunt dezvoltaţi şi pe aceştia încep să crească prinele coarne suliţe, ce cad începând de la mijlocul lunii aprilie până în mai şi în locul lor cresc, în condiţii bune de trai, coarne cu ramura ochiului, ramura mijlocie şi un început e lopată-coarnele ajung la maximul dezvoltării lor când lopătarul are vârsta de 9-10 ani-sunt cu atât mai valoroase cu cât au prăjinile mai lungi şi mai groase şi mai cu seamă cu cât
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 11
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
lopata este mai lungă şi mai lată-forma coarnelor este ereditară
FIŞA DE DOCUMENTAREORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE EVALUARE A
EFECTIVELOR LA PRINCIPALELE SPECII DE VÂNAT
Prin evaluarea efectivului de vânat se înţelege acţiunea de stabilire, la un
moment dat, pe fonduri de vânătoare, a numărului de exemplare din fiecare specie de vânat, iar la unele specii şi a sexelor, a categoriilor de vârste şi a calităţilor lor. Pe baza acestor date,anual, se calculează planul de recoltă pe fonduri de vânătoare şi pe specii (la cervide pe sexe şi pe categorii de vârstă), precum şi pe perioade de recoltare, în cadrul limitelor aprobate prin lege.
Aceste lucrări se execută pe baza unor instrucţiuni detaliate cu privire la executarea operaţiilor necesare pe teren şi de centralizare a datelor pe fondurile gospodărite de alte organizaţii.Pentru evaluarea anuală a efectivelor reale, s-a ales luna martie, din următoarele considerente:
- s-a încheiat sezonul de vânătoare pentru speciile de vânat nerăpitor, sedentar ;- s-a terminat iarna, deci vânatul care a scăpat va vieţui, nu va fi expus la pierderi
din cauza frigului;- terenul este încă descoperit, înainte de pornirea vegetaţiei şi vânatul se poate
observa mai bine;- excluzând unele specii majoritatea lor sunt fără pui, deci se evaluează stocul de
reproducţie, care dă naştere la o nouă generaţie.Exemplu:
Evaluarea la iepuri- Se aplică metoda suprafeţelor de probă. Se execută mai întâi recunoaşterea şi completarea schiţei fondului de
vânătoare. Dacă răspândirea pe teren a vânatului nu este uniformă, dacă terenul nu este omogen din puncte de vedere al densităţii vânatului atunci el se împarte în două – trei categorii de densitate după calitatea terenului. Dacă suprafaţa fondului este acoperită cu o vegetaţie diferită se alege un număr variabil de suprafeţe de probă care să totalizeze 5-15% din suprafaţa totală reprezentată proporţional pe fiecare categorie de teren.
Suprafeţele de probă au formă dreptunghiulară sau pătrată cu latura mică cât mai redusă (200-500 m) şi cu aria 40-100 ha.
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 12
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
Observatorii se aşează pe cele două laturi mari şi pe una din laturile celei mici, iar gonacii se aşează pe cealaltă latură mică excluzând goana de-a lungul suprafeţei.
Observatorii numără animalele ieşite din partea stângă a lor, după care se calculează totalul pe fiecare suprafaţă de probă.
Dacă pe suprafaţa fondului există pădure calculul se efectuează separat pentru pădure şi câmp. Din pădure se aleg mai multe suprafeţe de probă 10-15% din totalul ei , să se reprezinte , proporţional, categoria de arboret din pădurea respectivă în funcţie de clasa de vârstă şi consistenţă.
Rezultatele obţinute pe diferite categorii de teren se totalizează abţinându-se în acest fel efectivul total pe fond.
FIŞA DE CONSPECTCALCULUL PROPUNERILOR DE RECOLTĂ
Fişa de evaluare care se întocmeşte pentru fiecare fond, cu ocazia centralizării datelor, cuprinde şi propunerile de recoltă. La baza calculării lor stau următoarele elemente:
o efectivul optimo efectul realo sporurile de vânat posibile.
Propunerile de recoltă se calculează cu atenţie, pe specii de vânat, la fiecare fond de vânătoare; în formula de calcul se utilizează sporurile medii, în funcţie de zona unde se găseşte vânatul.Propunerile de recoltă se calculează aplicând formula:
Ie= Er- efectiv real
Eo- efectiv optim
R = Sm – spor mediu
Er- efectiv real
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 13
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
STUDIU DE CAZDINAMICA EFECTIVELOR PENTRU CERB CARPATIN ÎN FV
Dinamica efectivelor pentru cerb carpatin pe fondul de vânătoare F.V. 17 Botuş (A);
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 14
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
Cerb comun
0
50
100
150
200
250
300
350
1980 1985 1990 1995 2000 2005
Anul
Nr.
exem
plar
eevaluat
recoltat
mortalităţi
optim
Dinamica efectivelor pentru cerb carpatin pe fondul de vânătoare F.V. 27 Moldoviţa
Cerb comun
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005
Anul
Nr.
exem
plar
e
evaluat
recoltat
mortalităţi
optim
Dinamica efectivelor pentru cerb carpatin pe fondul de vânătoare F.V. 28 B Demacuşa (C);
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 15
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
Cerb comun
0
50
100
150
200
250
300
1980 1985 1990 1995 2000 2005
Anul
Nr.
exem
plar
e
evaluat
recoltat
mortalităţi
optim
Dinamica efectivelor pentru cerb carpatin pe fondul de vânătoare F.V. 20 Valea Putnei (D)
STUDIU DE CAZVĂTĂMĂRI PRODUSE DE CERVIDE
Fig. 1 Fig. 3
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 16
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
Fig. 2 Fig. 4
Fig. 1,2 – Roaderea lujerilor anuali
Fig. 3,4 - Cojirea şi roaderea cu dinţii a cojii de pe trunchiul arborilor de către cerbi.
FIŞA DE DOCUMENTARE ETICA VÂNĂTOREASCĂ
În afara de legile care reglementează vânătoarea există şi o serie de legi nescrise, reguli şi obligaţii morale de care vânãtorul trebuie să ţină seama şi a căror încălcare este incompatibilă cu noţiunea de vânător corect.
Aceste legi nescrise se încadrează în aşa zisa etică vânătorească:
Vânătorul nu trebuie să fie lacom; să împuşte mai mult decât este stabilit, să nu tragă în vânatul ce se îndreaptă spre vecinul său şi să nu revendice vânatul ce nu i se cuvine. Să respecte regulile privind portul şi folosirea armei de vânătoare, să se supună necondiţionat hotărârilor celui care conduce vânătoarea. Să nu tragă în vânat la distanţe prea mari sau în condiţii care fac lovitura nesigură şi riscă doar să rănească vânatul. Să urmărească vânatul rănit şi să nu renunţe până nu-l găseşte şi nu-i dă lovitura de graţie. Să nu tragă cu altă armă sau altă muniţie decât cea indicată pentru specia
vizată. Să nu tragă niciodată în iepurele care stă în culcuş, în raţa care stă pe luciul apei, în fazanul care merge pe jos. Să nu-şi părăsească tovarăşul de vânătoare aflat într-o situaţie dificilă şi să fie întotdeauna gata să-i dea ajutorul cuvenit. Să se poarte pe tot parcursul partidei de vânătoare în aşa fel încât ziua respectivă să fie cât mai agreabilă pentru el şi colectiv. Să vegheze ca şi ceilalţi vânători; să respecte reglementările privind practicarea vânătorii.
Să nu exagereze în relatarea întâmplărilor petrecute la vânătoare. Să aibă iniţiativă şi să dea dovadă de simţ gospodăresc în acţiunile ce au ca
scop ocrotirea efectivelor de vânat. Să răspundă cu promptitudine la chemarea grupei de vânători sau filialei a cărui membru este oricând. La apropierea bătăieşilor sub 150 de metri, se va trage numai la vânatul ce a depăşit linia de aşezare a vânătorilor. Inainte şi în timpul vânătorii nu se consumă băuturi alcoolice. Nu se schimbă locul de aşteptare pâna la terminarea vânătorii. În toate ocaziile, punctualitatea, disciplina şi respectarea cuvântului trebuie să fie calitătile primordiale ale vânătorului. În concluzie mult, mult bun simţ!
FIŞĂ DE DOCUMENTARE – PĂSTRĂVUL INDIGEN (SALMO TRUTTA FARIO)
Areal – lacuri alpine naturale şi de baraj, începând de la 200m altitudine până la 2230m;Corp puternic, în formă de fus, puţin turtit lateral, acoperit cu solzi mărunţi.Linia laterală este puţin pronunţată. Maxilarele sunt puternice, cu numeroşi dinţi îndreptaţi înăuntru.Corpul este brun pe spate, alb- murdar pe flancuri cu puncte negre amestecate cu puncte roşii înconjurate de inele albe – gălbui.Apa – temperatura ˂ 18 °C; - oxigen dizolvat -8 – 12 mg/l; - pH – 7 (neutru); - limpede;
„Bătaia” – octombrie- noiembrieIcre – culoare portocalie, diametru 3 – 6 mm;2200 – 4500 icre/ kg masă corporală;puietul apare pe la mijlocul lunii martie, începutul lunii aprilie;sezonul de pescuit – 1 mai – 14 septembrie;
FIŞĂ DE DOCUMENTARE – LIPAN(THYMALLUS THYMALLUS)
Răspândire în România-în avalul râurilor Dorna, Suceava, Moldova, Bistriţa şi afluenţii săi (Baranar, Neagra-Broşteni), în Râul Doamnei, Olt, Jiu, Strei (Hunedoara).Aspect: se distinge prin talia alungită, cu o înotătoare dorsală mare cu puncte galbene-verzui, violete sau negre, aşezate pe 3-4 rânduri. Are un colorit frumos, cu spatele verde-cenuşiu, laturile galbene-rozacii, iar burta albă cu pasteluri roşiatice. Pe laturi are puncte negre şi dungi cafenii.
Aripioara caudală este puternic scobită cu vârfuri ascuţite.
Hrănire: cu larve de insecte,crustacei, viermi, moluşte, dar vânează sărind din apa şi insecte în zbor.Preferă apa mai puţin adâncă, debit mare, curent slab,cantitate mai mică de oxigen, temperatura apei atinge 16- 18°C(optimul de hrănire);
Maturitatea – femelă – 3 ani (> 20 cm); -mascul – 2 ani (> 18 cm);
Boiştea – aprilie – mai;10000 – 13000 icre/kg masă corporală, cu diametru de 3 – 3,5 mm;Incubaţia durează 20 – 25 zile;
FIŞĂ DE LUCRU – FAMILIA CERVIDAE
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 20
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
Sarcini de lucru:
1.Notaţi perioada legală de vânătoare la mascul şi la femel.2.Precizaţi vârsta la care coarnele ating dezvoltarea maximă la mascul.3.Descrieţi metodele permise de vânătoare.
FIŞĂ DE LUCRU – FAMILIA MUSTELIDAE
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 21
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
Sarcini de lucru:
1.Analizaţi imaginile şi identificaţi specia.2.Identificaţi caracteristicile urmei pârtie.3.Descrieţi activitatea acestora.
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 22
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
FIŞĂ DE LUCRU – FAMILIA PHASIANIDAE
Sarcini de lucru:
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 23
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
1.Analizaţi imaginile şi identificaţi specia.2. Precizaţi numărul de ponte depuse.3.Descrieţi metoda de vânătoare admisă.4. Notaţi perioada permisă de vânătoare.
FIŞĂ DE LUCRU – FAMILIA TETRAONIDAE
Sarcini de lucru:
1.Priviţi imaginile şi notaţi specia.2.Identificaţi biotopul3Descrieţi metoda permisă de vânătoare.4.Precizaţi caracteristica urmei tipar.
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 24
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
FIŞĂ DE EVALUARE – VÂNATUL RĂPITOR CU PĂR
1.Care din imaginile de mai jos reprezintă urmă pârtie a lupului? 0,5pa) A;b) B;c) C.
A B C
2.Metodele admise la vânarea lupului sunt: 0,5pa) exclusiv la pândă, nadă şi la dibuit;b) la pândă, la nadă, la dibuit şi la goană;c) exclusiv la dibuit, la nadă şi la goană.
3.Urma pârtie a râsului se aseamănă cu urma: 0,5pa) câinelui;b) jderului;c) pisicii sălbatice.
4.Longevitatea lupului este de circa: 0,5pa) 5 – 10 ani;b) 10 – 12 ani;c) 15 – 16 ani.
5.Perioada de vânătoare a jderilor este: 0,5pa) 15 septembrie – 31 martie;b) 1 octombrie – 31 decembrie;
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 25
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
c) 15 octombrie – 31 ianuarie.
6.Lupul este un carnivor cu o greutate de: 0,5pa) 10 – 15 kg – excepţional mai mult;b) 15 – 20 kg – excepţional mai mult;c) 25 – 50 kg – excepţional mai mult.
7.Completaţi spaţiile libere. 2pPisica sălbatică are coada groasă cu inele de culoare închisă.Gestaţia lupoaicei este de 62 – 63 de zile.Perioada de vânătoare a viezurelui este1 august – 31 martie;În România, conform legii, râsul face parte din următoarea categorie de specii deinteres cinegetica căror vânare este interzisă.
8.Notaţi A – adevărat sau F – fals următoarele afirmaţii. 2p Este permisă vânarea lupului prin utilizarea steguleţelor şi a gardurilor uneori, în situaţia în care produce pagube deosebite; Longevitatea lupului este de circa 15 – 16 ani.Urma pârtie a lupului se aseamănă mai mult cu urma vulpii.Trofeul râsului este reprezentat de smocurile de păr din vârful urechilor.
9. Asociaţi imaginile cu enunţurile corespunzătoare. 2p
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură
Caracteristica urmei pârtie a vidrei este imprimarea
membranei interdigitale care uneşte degetele.
imprimarea membranei interdigitale care uneşte
degetele.
Caracteristica urmei pârtie a vidrei este imprimarea
membranei interdigitale care uneşte degetele.
imprimarea membranei interdigitale care uneşte
degetele.
Trofeul râsului este reprezentat de blană şi craniu.
Trofeul convenţional al lupului este reprezentat de blană şi craniu.
Trofeul convenţional al lupului este reprezentat de blană şi craniu.
Activitatea pisicii sălbatice are
caracter crepuscular şi
nocturn.
Activitatea pisicii sălbatice are
caracter crepuscular şi
nocturn. 26
Fauna pădurilor şi a apelor de munte – cl a IX-a
Notă:Se acordă un punct din oficiu.
Domeniul pregătirii de bază : Silvicultură 27
Bibliografia
Cotta V., Vânatul şi vânătoarea în România- Tehnica ocrotirii şi
recoltării vânatului – Ed. Ceres,2001
Almăşan H., Decei P.: Economia Vânatului şi Salmonicultură,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
Negruţiu A.: Vânătoare şi salmonicultură, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
Regia Naţională a Pădurilor: Cartea Pădurarului, 2003