ANEXA Nr. 2 La metodologie MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE COLEGIUL ECONOMIC “VIRGIL MADGEARU” GALAȚI FIŞA DE EVALUARE a proiectului şi a susţinerii orale Examenul de certificare a calificării absolvenţilor învăţământului liceal, filiera tehnologică, nivel 4 Sesiunea IUNIE 2016 Centrul de examen: C.E.V.M.Galați Calificarea profesională: technician în administratie Numele şi prenumele candidatului: BRÎNZĂ V. MĂDĂLIN-CONSTANTIN Unitatea de învăţământ absolvită: COLEGIUL ECONOMIC “VIRGIL MADGEARU” GALAȚI Tema proiectului: GUVERNUL- AUTORITATE EXECUTIVĂ Numele, prenumele şi specializarea îndrumătorului de proiect: NEGRAIA NICOLETA- ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ Partea I: Monitorizarea progresului în realizarea proiectului) 1. Data începerii activităţilor de realizare a proiectului: 18.02.2016 2. Competenţe vizate/implicate în realizarea/execuţia proiectului): - Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor - Realizarea situaţiilor financiare - Finanţe şi fiscalitate - Asigurări - Contracte economice - Analiza pieţei - Statistică - Negocieri în afaceri - Utilizarea calculatorului în contabilitate - Instrumente de plată 3. Stabilirea planului activităţilor individuale ale candidatului pentru proiect: - Data: 19.02.2016 - Semnătura candidatului: - Semnătura îndrumătorului:
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ANEXA Nr. 2 La metodologie
MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICECOLEGIUL ECONOMIC “VIRGIL MADGEARU” GALAȚI
FIŞA DE EVALUAREa proiectului şi a susţinerii orale
Examenul de certificare a calificării absolvenţilor învăţământului liceal, filiera tehnologică, nivel 4
Sesiunea IUNIE 2016
Centrul de examen: C.E.V.M.GalațiCalificarea profesională: technician în administratieNumele şi prenumele candidatului: BRÎNZĂ V. MĂDĂLIN-CONSTANTINUnitatea de învăţământ absolvită: COLEGIUL ECONOMIC “VIRGIL MADGEARU” GALAȚITema proiectului: GUVERNUL- AUTORITATE EXECUTIVĂNumele, prenumele şi specializarea îndrumătorului de proiect: NEGRAIA NICOLETA- ADMINISTRAȚIE PUBLICĂPartea I: Monitorizarea progresului în realizarea proiectului) 1. Data începerii activităţilor de realizare a proiectului: 18.02.20162. Competenţe vizate/implicate în realizarea/execuţia proiectului): - Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor- Realizarea situaţiilor financiare- Finanţe şi fiscalitate- Asigurări- Contracte economice- Analiza pieţei- Statistică- Negocieri în afaceri- Utilizarea calculatorului în contabilitate- Instrumente de plată3. Stabilirea planului activităţilor individuale ale candidatului pentru proiect: - Data: 19.02.2016- Semnătura candidatului: - Semnătura îndrumătorului: 4. Stabilirea planului de redactare a proiectului – prezentarea scrisă: - perioada: 22.02-13.05.2016- revizuit: 18.05.2016- data la care este acceptată forma finală a proiectului de către îndrumător: 30.05.2016
5. Întâlniri pentru monitorizarea proiectului (cel puţin 5 întâlniri): Nr. crt.
Observaţii Semnăturaelevului
Semnăturaprofesorului
123
CuprinsArgument
Cap. 1. Considerații teoretice privind Guvernul.....................................................................................................4
Cap. 1.1. Scurt istoric.............................................................................................................................................4
Anexa 2. Structuri ale Guvernului........................................................................................................................25
Anexa 2.1. Structurile, organele de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice coordinate de Secretariatul Central al Guvernului..............................25
Anexa 2.2. Structurile, organele de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice finanțate prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.............26
2
Argument
Guvernul, reprezintă puterea executive din stat. Guvernul este una dintre cele trei puteri
independente din statele democratice modern, conform principiului Separării puterilor în stat, promovat
de către Montesquieu. Celelalte doua puteri sunt judiciarul și legislativul.
Executivul se ocupă cu implementarea legilor în practică și cu administrarea birocrației de stat. În
fruntea guvernului se află prim-ministrul. Astefel, rolul acestei puteri nu este emiterea legilor (rol al
legislativului) și nici nu este interpretarea lor (rol al judiciarului). Guvernul însă poate propune legi spre
aprobare de către legislativ.
Guvernul se compune din: un lider numit prim-ministru și un număr variabil de miniștri care
conduc ministere specializate pe anumite domenii, cu numeroase agenții și instituții cu diferite grade de
subordonare în cadrul executivului. Guvernul României ocupă în București, ca sediu al activităților
În Țările Române, izvoarele acestei instituții își au originea în „Sfatul Domnesc”, instituție politică
caracteristică organizării feudale de pe teritoriul țării noastre.
Sub aspect istoric, Guvernul sau Consiliul de Miniștri, ca organ de sinc stătător, reprezintă o creație a
vremurilor moderne, apărută odată cu primele Constituții, originea sa aflându-se, cel puțin în țările
Europei continentale, în fostele consilii ale regelui, din perioada absolutismului monarchic, Curia regis. 1
În doctrina interbelică, termenul de guvern avea mai multe accepțiuni. În sens larg, termenul de
guvern semnifica exercitarea suveranității de către titularul ei, adică suveranitatea în acțiune, care
desemna cele două puteri politice: legiferarea și menținerea ordinii legale, aplicarea legilor în cuprinsul
teritoriului. În sens restrâns, termenul de guvern desemna numai puterea executivă ori ministerul sau
cabinetul ministerial.
Procesul istoric de conturare ca instituție juridică, instituție a dreptului public, a Consiliului de
Miniștri apare intim legat de procesul apariției departamentelor, în sens larg al termenului ca organe
central ale administrației de stat (puteri executive). În unele sisteme naționale apariția ministerelor
precede apariția Consiliului de Miniștri, iar in altele raportul este invers. 2
Pentru sistemul politic românesc din perioada intebelică, „corpul de sfetnici” ai monarhului, ce nu
trebuie însă confundată cu Consiliul de Miniștri, l-a reprezentat așa-numitul Consiliul de Coroană, care
nu era reglementat însă nicăieri în Constituții. Mai mult decât atât, apariția acestei instituții, după cum
1 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. 1, ed. 4, Editura All Beck, București, 200, p.338.2 Ibidem, p. 339.
4
se arată în doctrina interbelică, s-a datorat unor împrejurări de o gravitate excepțională (declanșarea
Primului Război Mondial), fără ca atribuțiile și compunerea să fie prevăzute vreodată prin lege.
La noi, apariția miniștrilor și, implicit a ministerelor, în accepțiunea modernă a termenului, precede
apariția Guvernului, în sensul de organ de stat, subiect în raporturile de drept administrativ în nume
propriu.
Puterea executivă aparținea șefului statului, care o exercita prin miniștri. Acesta nu făcea parte din
categoria miniștrilor și nici ei nu putea fi asimilați șefului puterii executive, deci șefului statului.
În sensul actual al termenului, Consiliul de Miniștri apare ca o creație a Unirii Principatelor, deși
Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris (1858) nu conține o reglementare amplă a locului, rolului
și atribuțiile sale în activitatea de realizare a puterilor publice. Față de utilizarea de-a lungul vremii, atât
în constituții, cât și în legi, a celor două noțiuni (Consiliu de Miniștri și, respectiv, Guvern), în doctrină
s-a pus problema dacă este vorba despre una și aceeasi instituție, cu alte cuvinte, dacă noțiunile sunt
sinonime.
Deși s-ar părea că este vorba de noțiuni cu conținut identic, s-a susținut în doctrina interbelică
noțiunile de cabinet sau guvern sunt titulari întrebuințate din punct de vedere politic, pe când Consiliul
de Miniștri are un înțeles administrativ, el fiind mai puțin o cantitate, cât un mod de a lucra al
miniștrilor. În plus, după cum subliniază un alt autor din perioada interbelică, din punct de vedere
politic, între membrii unui guvern se stabilește de fapt o solidaritate care transformă Consiliul într-un
fel de instituție proprie, numita cu un singu cuvânt, Cabinet. Cabinetele sunt cunoscute sub numele
primului ministrut care le-a prezidat.
5
Cap. 1.2. Structura Guvernului
Constituția stabilește pozițiile de Prim-ministru al României și cea de Ministru. Alte funcții din cadrul aparatului executiv sunt stabilite prin legi organice. Aceste legi permit existența unor funcții ca vicepremier, ministru de stat, ministru-delegat.
Primul-Ministru este liderul guvernului și coordonează activitatea acestuia. Aparatul de lucru al Guvernului constă din:
Aparatul propriu de lucru al Guvernului-României, compus din:
Cancelaria Primului-Ministru; Secretariatul General al Guvernului; Departamentul pentru Relația cu Parlamentul; Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiții Străine, Parteneriat Public-Privat și
Promovarea Exporturilor; Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF; Corpul de control al primului-ministru; Departamentul pentru Relații Interetnice.
Cap. 1.3. Rolul Guvernului
Din analiza dispozițiilor Constituției României, republicaă, observăm ca în titlul III consacrat
„Autorităților publice” este inclus capitolul III denumit „Guvernul”.
Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere
acordat de Parlament. 3
Guvernul are rolul de a asigura funcționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului national, economic
și social, precum și racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condițiile promovării 3 Art. 1, alin. (1) din Legea nr 90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001.
6
intereselor naționale. Cu alte cuvinte, constituantul roman a precizat, în mod expres, un rol politic și
unul administrativ Guvernului.4
Guvernul, alături de Președintele României, reprezintă cel de-al doilea element al autorității (puterii)
executive, pe care Constituția îl consfințește și îl definește în art. 102, alin. (1), astefel: „Guvernul,
potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și
externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice“.5
Ca atare, Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale,
având la bază programul de guvernare acceptat de Parlament. În consecință, Guvernul este parlamentar
prin origine și guvernamental prin funcție6, reținând că programul politic rămâne un document exclusiv
al Guvernului, dar liniile sale de forță sunt acceptate de Parlament.
În acest sens, semnificația rolului politic al Guvernului poate fi înțeleasă numai în contextual
prevederilor art. 102, alin. (1), corroborate cu cele ale art. 103, alin. (3), precum si ale art. 85 din
Constituția Romaniei, republicată. În fapt, este vorba de numirea Guvernului de Către Președintele
României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament, denumit și vot de învestitură.
Votul marchează „încheierea contractului de guvernare” între Parlament, exprimat prin voința
majorității care susține Guvernul și candidatul desemnat pentru funcția de Prim-ministru. Acest vot de
încredere dă legitimitate echipei guvernamentale, în sensul acceptării unui program politic de partid ca
program official de guvernare a națiunii.
Pentru realizarea programului de guvernare, Guvernul exercită următoarele funcții:
4 Prof. Univ. Dr. Corneliu Manda, Drept administrativ, Tratat elementar, Ediția a 4-a, revăzută și adăugită, Editura Lunima Lex, București, 2007, p.132.5 Constituția României, ediția a 5-a, actualizată la 1 septembrie 2009, Editura Hamangiu, 20096 Prof. Univ. Dr. Corneliu Manda, op. Cit., p.132.
7
a) Funcția de strategie- asigură colaborarea strategiei de punere în aplicare a programului de
guvernare;
b) Funcția de reglementare- asigură colaborarea cadrului normativ și instituțional necesar în
vederea realizăriii obiectivelor strategice;
c) Funcția de administrare a proprietății statului- asigură administrarea proprietății publice și
private a statului precum și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;
d) Funcția de reprezentare- asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern și
extern;
e) Funcția de autoritate în stat- asigură urmărirea și controlul aplicării și respectării reglementărilor
în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, precum șși în domeniile economic
și social și al funcționării instituțiilor și organismelor care îți desfașoară activitatea în subodinea
sau sub autoritatea Guvernului.
În înfăptuirea programului său, Guvernul coooperează cu toate organismele sociale interesate,
Parlamentul, Președintele României, celelalte autorități publice statale, dar și cu cele nestatale sau
ale societății civile- sindicate, patronate, partide, asociații etc., deoarece programul său cuprinde
toate sferele vieții economice și sociale.
Potrivit art. 102, alin. (3) din Constituția României, republicată, Guvernul este alcătuit din prim-
ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică, care constituie, împreună, un organ
colegial, solidar, cu structură ierarhică sau biorganică.
Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor7,
stabilește, în art. 3, că din Guvern pot face parte, alături de prim-ministru, miniștri de stat, miniștri
și miniștri delegați, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuți în lista Guvernului
prezentată pentru acordarea votului de încredere.
Ca atare, în contextul reglementărilor Constituției României, republicată, și a legii de organizare
și funcționare, Guvernul României funcționează ca un organ colegial și solidar. Aceasta stabilește
7 Publicată în Monitorul Oficial nr. 164 din 2 aprilie 2001.8
că Guvernul este determinat ca un organ cu o existență proprie, distinctă de cea a membrilor săi și
care se traduce prin instituția și autoritatea Guvernului. Semnifică, totodată, că fiecare ministru este
individual responsabil de actele sale, dar răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru
activitatea Guvernului și pentru actele acestuia8.
Guvernul româniei, analizat din perspectiva legii sale organice, în prezent, apare ca un Guvern cu
structură ierarhică sau biorganică și nu simplă sau cu strucută uniorganică așa cum au fost unele din
Guvernele anterioare. Elementul esențial al acestei structuri ierarhice este dat, mai întâi, de
autoritatea efectivă exercitată de primul-ministr, în conformitate cu prevederile constituționale ale
art. 108, alin. (1). Apoi, sunt și alte elemente care fac Guvernul un organism structurat și ierarhizat.
Astfel, Guvernul are organizat un nivel intermediar constituit din miniștri de stat, ca nivel ierarhic
între membrii săi, care sunt, în fapt, personalități însărcinate cu conducerea unui minister, din
cadrul partidelor ce formează arcul guvernamental, constituindu-se, prin calitatea lor de șefi ai
ministerelor, în autentice autorități administrative, care participă de drept la ședințele Guvernului,
numărul lor fiind variabil, potrivit listei Guvernului aprobată cu ocazia investirii sale de către
Parlament. Există, potrivit legii organice, și o altă categorie de membri ai Guvernului, care nu au o
totală autonomie, și anume, miniștrii delegați, însărcinați cu conducerea unui departament, ci
desfășurându-și activitatea fie coordonați de Primul-ministru, fie de un ministru. În sfârșit, mai sunt
secretarii de stat și subsecretarii de stat, care nu participă de drept la ședințele Guvernului, ci numai
în calitate de invitați ori de înlocuitori de drept sau desemnați ai miniștrilor9.
Cap. 1.4. Atribuțiile Guvernului
În realizarea sarcinilor și obiectivelor sale, Guvernul îndeplinește o serie de atribuții, și anume:
8 Art. 31 din Legea nr. 90/2001.9 Prof. Univ. Dr. Corneliu Manda, op. cit., p. 134.
9
A) În ceea ce privește administrația publică:
a) Exercită conducerea generală a administrației publice;
b) Conduce și controlează activitatea ministerelor și a celorlalte organe centrale de specialitate
subordonate;
c) Înființează, cu avizul Curții de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
d) Poate constitui organisme cu caracter consultativ pentru rezolvarea preblemelor din competența
sa;
e) Poate constitui consilii, comisii și comitete interministriale în scopul corelării de politici în
diferite domenii și ramuri de activitate.
B) În ceea ce privește activitatea normativă:
a) Inițiază proiecte de legi și le supune Parlamentului pentru adoptare;
b) Colaborează proiectul de lege privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat și
le supune Parlamentului spre adoptare;
Guvernul are această categorie de atribuții întrucât beneficiază de inițiativă legislativă.
c) Emite hotărâri pentru organizarea executării legilor;
d) Emite ordonanțe în baza unei legi speciale de abilitare și ordonanțe de urgență potrivit
Constituției;
e) Asigură executarea de cătrre autoritățile administrației publice a legilor și a celorlalte
dispoziții normative date în aplicarea acestora.
C) În domeniul economico-social:
a) Aprobă strategiile și programele de dezvoltare economică a țării, pe ramuri și domenii de
activitate;
b) Asigură administrarea proprietății publice și private a statului;
c) Asigură realizarea politicii în domeniul social, potrivit Programului de guvernare.
D) În ceea ce privește legalitatea și apărarea națională:
10
a) Asigură apărarea ordinii de drept, a liniștii publice și siguranței cetățeanului, precum și
drepturile și libertățile cetățenilor;
b) Aduce la îndeplinire măsurile având ca scop apărarea țării, organizarea și înzestrarea forțelor
armate.
E) În domeniul relațiilor internaționale:
a) Asigura realizarea politicii externe a țării, precum și integrarea României în structurile
europene și internaționale;
b) Negociază tratatele internaționale care angajează statul român; negociază și încheie
înțelegerile international la nivel guvernamental;
c) Propune Președintelui României acreditarea sau rechemarea reprezentanților diplomatici ai
României în alte state;
d) Propune Președintelui României înființarea, deființarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice ale României.
F) Alte atribuții:
a) Acordă, retrage și aprobă renunțarea la cetățenia română
b) Cooperează cu organismele sociale interesate pentru îndeplinirea atribuțiilor sale; are relații
de colaborare cu autoritățile administrative autonome
c) Îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau care decurg din sarcinile, obiectivele și
funcțiile sale.
Astfel, Guvernul poate sesiza Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea legilor înainte de
promulgarea acestore, numește prefecții și subprefecții, adoptă măsuri pentru organizarea alegerii unui
nou Președinte când a intervenit vacanța funcției de Președinte al României, adoptă măsuri pentru
organizarea referendumului la nivel național, emite puncte de vedere privind proopunerile legislative
etc.
În exercitarea controlului ierarhic, Guvernul are dreptul să anuleze actele administrative ilegale sau
inoportune emise de autoritățile administrației publice din subodinea sa, precum si ale prefecților.
11
Cap. 1.5. Durata mandatului
În condițiile unei funcționări normale a celor două autorități publice care exercită cele două funcții
clasice ale statului, funcția legislativă și cea executivă, Parlamentul și, respective, Guvernul, încetarea
mandatului Guvernului are loc la data validării alegerilor generale parlamentare, neputându-se susține
și neexistând nici o precizare constitutional expresă potrivit căreia Guvernul are un mandat de 4 ani.
Cap. 1.6. Actele Guvernului Potrivit Art. 10810- Actele Guvernului sunt:
(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile
prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se
contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul
Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care
au character militar se comunică numai instituțiilor interesate.
Cap. 1.7. Relația cu Parlamentul
Parlamentul României reprezintă singura instituție a statului român care execită control asupra
Guvernului prin intermediul unui mecanism de întrebări, interpelări și comisii de anchetă parlamentare
10 Constituția României, ediția a 5-a, actualizată la 1 septembrie 2009, Editura Hamangiu, 200912
cât și a circuitului obligatoriu de informare și documentare a Parlamentului. Membrii Parlamentului pot
depune moțiuni simple față de activitatea Guvernului și inclusiv moțiuni de cenzură, cu rol de retragere
a votului de încredere acordat Guvernului.
Cap. 2. Considerații practice privind activitatea Guvernului
Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de
încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită
conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe
Anexa 2.1. Structurile, organele de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice coordinate de Secretariatul Central al Guvernului
Agenția Națională Anti-Doping;
Agenția Națională pentru Romi;
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților;
Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor;
Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor;
Departamentul pentru Investiții Străine și Parteneriat Public-Privat;
Departamentul pentru Luptă Antifraudă;
Departamentul pentru Relația cu Parlamentul;
Departamentul pentru Relații Interetnice;
Institutul Național de Statistică;
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”;
Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc;
Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat;
Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist
instaurat în România în perioada 1945-1989.
Anexa 2.2. Structurile, organele de specialitate ale administrației publice centrale și
instituțiile publice finanțate prin bugetul Secretariatului General al Guvernului
Aparatul propriu de lucru al primului-ministru;
25
Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului;
Departamentul pentru Relația cu Parlamentul;
Departamentul pentru Afaceri Europene;
Corpul de Control al Primului-Ministru;
Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF;
Departamentul pentru Relații Interetnice;
Institutul Național de Statistică;
Agenția Națională pentru Romi;
Oficiul Român pentru Adopții;
Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice;
Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor;
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc;
Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale;
Agenția Națională Anti-Doping;
Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor;
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului;
Agenția Națională pentru Resurse Minerale;
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei;
Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare;
Centrul pentru Artele Spectacolului "Sala Palatului";